LEGEA POMICULTURII nr.348 din 10 iulie 2003
Textul actului publicat în M.Of. nr. 541/28 iul. 2003

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziții generale

Art. 1. - Prezenta lege reglementează cadrul de orientare a dezvoltării pomiculturii, înființarea și exploatarea plantațiilor pomicole, producerea și valorificarea fructelor, pe baza fundamentării științifice și extensiei susținute a progresului tehnic, în condițiile organizării comune de piață în sectorul fructelor.

Art. 2. - (1) Organul de specialitate al administrației publice centrale în domeniu, care elaborează strategia de dezvoltare a pomiculturii, este Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului.

(2) Obiectivele strategice ale dezvoltării pomiculturii sunt:

a) concentrarea și specializarea producției pomicole;
b) dezvoltarea centrelor și bazinelor cu tradiție în domeniu, care să asigure specializarea pe produse de calitate cu denumire de origine geografică.

Art. 3. - (1) Organizarea comună de piață în sectorul fructelor conține reguli privind:

a) patrimoniul pomicol și potențialul de producție pomicolă;
b) producerea materialului săditor pomicol;
c) securitatea alimentară, precum și valorificarea fructelor și produselor din fructe;
d) organizațiile profesionale, interprofesionale și organismele pe filieră;
e) instrumentele și mecanismele de reglementare a pieței.

(2) Speciile de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni cultivate în România sunt prevăzute în anexa nr. 1.

CAPITOLUL II
Producția pomicolă

SECȚIUNEA 1
Patrimoniul pomicol

Art. 4. - (1) Patrimoniul pomicol este alcătuit din: pomi și arbuști fructiferi, indiferent de sistemul de cultură, căpșunării, pepiniere pomicole, inclusiv terenurile pentru asolamente, terenurile în pregătire pentru plantare și terenurile din intravilan plantate cu pomi, arbuști fructiferi și căpșuni.

(2) În România păstrarea patrimoniului pomicol, menținerea și ridicarea valorii biologice și a potențialului productiv al plantațiilor de pomi, arbuști fructiferi și protejarea mediului înconjurător constituie o obligație a cultivatorilor.

Art. 5. - (1) Patrimoniul pomicol se clasifică în următoarele categorii:

a) plantații tinere, până la intrarea pe rod;
b) plantații pe rod, în plină producție;
c) plantații pe rod, în declin;
d) pepiniere pomicole;
e) colecții pomologice, culturi de concurs și loturi experimentale;
f) terenuri în pregătire pentru înființarea plantațiilor.

(2) Sistemul de cultură se definește prin densitate, sortimente, tehnologii, performanțe tehnice și economice și se clasifică astfel:

a) sistem extensiv;
b) sistem intensiv;
c) sistem superintensiv;
d) pomi răzleți.

Art. 6. - (1) Plantațiile de pomi fructiferi, arbuști fructiferi și căpșuni se realizează în România cu precădere pe arealele consacrate, situate în special în zona colinară, pe nisipuri, precum și pe alte terenuri cu condiții ecologice favorabile, denumite areale pomicole, care sunt supuse delimitării teritoriale.

(2) Arealele pomicole reprezintă zona geografică a culturii pomilor și arbuștilor fructiferi, constituie o categorie distinctă a fondului funciar și sunt prevăzute în anexa nr. 2.

(3) Din punct de vedere teritorial, patrimoniul pomicol se delimitează în zone, bazine, centre și exploatații pomicole, alcătuite din livezi, astfel cum vor fi definite în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(4) Pomii și arbuștii fructiferi situați în curți, pășuni, fânețe, aliniamente și perdele de protecție, denumiți pomi răzleți, și ale căror produse nu fac obiectul comercializării pe piață nu fac parte din cadastrul pomicol.

(5) Evidența pomilor răzleți se ține separat.

Art. 7. - (1) Delimitarea teritorială a patrimoniului pomicol se înregistrează în cadastrul agricol ca poziție distinctă, numită cadastru pomicol, și urmărește:

a) stabilirea perimetrelor patrimoniului pomicol;
b) structura patrimoniului pomicol pe sisteme de cultură, specii, parcele și deținători.

(2) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului împreună cu Ministerul Administrației și Internelor stabilesc normele metodologice de realizare și ținere a evidenței cadastrului pomicol, ca o componentă a cadastrului agricol, cu respectarea prevederilor legale în domeniu.

(3) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, cu sprijinul Academiei de Științe Agricole și Silvice

"Gheorghe Ionescu-Șișești", efectuează delimitarea și actualizarea lucrărilor de zonare și microzonare a arealelor pomicole.

Art. 8. - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Ministerul Administrației și Internelor organizează recensământul patrimoniului pomicol, din 10 în 10 ani, începând cu anul 2005.

Art. 9. - Normele tehnice de înființare și defrișare a plantațiilor pomicole, denumite livezi, indiferent de forma de proprietate, vor fi reglementate prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului.

SECȚIUNEA a 2-a
Producerea materialului săditor

Art. 10. - Producerea materialului săditor pomicol se face numai de către pepinierele pomicole autorizate, potrivit Legii nr. 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul și certificarea calității, comercializarea semințelor și materialului săditor, precum și înregistrarea soiurilor de plante.

Art. 11. - (1) Pipinierele pomicole au obligația să producă material săditor numai din categoriile biologice prevăzute în sortimentul aprobat prin Catalogul oficial al soiurilor de plante și hibrizi cultivate în România și cataloagele oficiale ale soiurilor și hibrizilor cultivați în Uniunea Europeană.

(2) Categoriile biologice superioare de material săditor pomicol, prebază și bază se produc în unități autorizate.

Art. 12. - În pomicultură se admit la plantare următoarele categorii de material săditor:

a) pomi altoiți, formați în pepiniere;
b) pomi pe rădăcini proprii, din sortimentul admis la înmulțire, obținuți prin metode clasice sau culturi de meristeme;
c) butași înrădăcinați, marcote, drajoni, stoloni.

Art. 13. - Pentru producerea materialului săditor pomicol sunt folosite următoarele categorii de material inițial:

a) portaltoi obținuți pe cale generativă din sâmburi și semințe, proveniți din plantații semincere autorizate;
b) portaltoi obținuți pe cale vegetativă - clone - din plantații mamă de butași, marcotiere și drajoniere autorizate sau prin culturi de meristeme;
c) altoi, prelevat sub formă de ramuri sau muguri, din plantații mamă autorizate.

Art. 14. - Baza materială aferentă sectorului de producere a materialului săditor pomicol este protejată, deținătorii fiind obligați să respecte destinația inițială a acesteia.

SECȚIUNEA a 3-a
Înființarea, exploatarea și defrișarea plantațiilor pomicole

Art. 15. - Înființarea plantațiilor de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni, organizate în exploatații pomicole amplasate în zone, bazine, centre pomicole de o anumită suprafață și o anumită structură de specii și soiuri, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.108/2001 privind exploatațiile agricole, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 166/2002, este opțiunea liberă a oricărui proprietar sau deținător de teren.

Art. 16. - (1) Soiurile fiecărei specii de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni se clasifică în următoarele categorii: recomandate, autorizate, autorizate temporar și interzise.

(2) Definițiile categoriilor de soiuri se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(3) Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, prin Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură, asigură elaborarea lucrărilor de zonare a speciilor de pomi și arbuști fructiferi recomandate și autorizate pentru cultură în cadrul fiecărei zone, bazin și centru pomicol, precum și actualizarea periodică a acestora.

Art. 17. - (1) Exploatațiile pomicole beneficiază de facilități financiare din partea statului, în conformitate cu legislația în vigoare.

(2) Înființarea exploatațiilor pomicole în zonele, bazinele și centrele pomicole beneficiază de sprijin financiar din partea statului.

Art. 18. - Amenajarea unor terenuri în pantă, slab fertile și cu fenomene de eroziune a solului și valorificarea acestora prin culturi pomicole sunt considerate activități de interes național pentru protejarea mediului și se bucură de sprijinul statului asigurat prin Fondul de ameliorare a fondului funciar, potrivit legislației în vigoare.

Art. 19. - (1) Plantațiile de pomi cu suprafața mai mare de 0,5 ha și cele de arbuști fructiferi de peste 0,2 ha, situate în zone, bazine și centre consacrate, se înființează în baza autorizației de plantare, eliberată de direcțiile generale pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și, respectiv, a municipiului București, conform reglementărilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) Pentru plantațiile de pomi cu suprafața mai mare de 2 ha și pentru plantațiile de arbuști fructiferi cu suprafața mai mare de 0,5 ha, autorizația de plantare se eliberează în baza unui proiect de înființare a exploatației pomicole, elaborat de persoane autorizate și avizat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură sau de stațiunea de cercetare și dezvoltare pomicolă din zonă.

(3) Sunt exceptate de la obținerea autorizației de plantare colecțiile de pomi și arbuști fructiferi, culturile pomicole de concurs și parcelele experimentale.

Art. 20. - Toate plantațiile pomicole organizate în exploatații agricole se înființează numai cu soiuri din categoriile recomandate și autorizate.

Art. 21. - (1) Defrișarea plantațiilor de pomi și arbuști fructiferi de interes comercial aparținând persoanelor fizice sau juridice se face numai în baza autorizației de defrișare, eliberată de către direcțiile generale pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și, respectiv, a municipiului București, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.

(2) Sunt exceptate de la obținerea autorizației de defrișare colecțiile de pomi și arbuști fructiferi, culturile pomicole de concurs și parcelele experimentale, care se aprobă de consiliile științifice ale unităților respective.

Art. 22. - (1) Durata de funcționare a plantațiilor de pomi și arbuști fructiferi, în condițiile de exploatare normală, precum și modalitatea defrișării acestora sunt prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

(2) În cazul în care, după defrișare, terenul respectiv nu se replantează, deținătorii au obligația să înainteze la direcțiile generale pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și, respectiv, a municipiului București, cu 3 luni înaintea defrișării, documentația necesară pentru schimbarea categoriei de folosință a terenurilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(3) Regimul de exploatare a plantațiilor pomicole și arbuștilor fructiferi aparținând instituțiilor de învățământ, cu scop didactic, și al parcelelor experimentale ale unităților de cercetare se va stabili prin planurile de învățământ, respectiv prin programele de cercetare ale unităților respective.

Art. 23. - (1) Cultura speciilor de nuc, migdal, castan comestibil, alun, denumite în continuare nucifere, este supusă și următoarelor prevederi speciale:

a) înființarea plantațiilor de nucifere se face cu material săditor selecționat de către pepinierele autorizate. Pe terenurile supuse eroziunii se pot planta și biotipuri locale provenite de la pepinierele silvice;
b) tăierea unui nuc sau castan comestibil, indiferent de sistemul de cultură sau de forma de proprietate, se face pe baza autorizației-model prevăzute în anexa nr. 3a) sau 3b) la prezenta lege, cu obligația plantării prealabile a 5 pomi tineri din soiurile recomandate și autorizate;
c) cererea pentru tăierea nucilor și castanilor comestibili răzleți, solicitată de persoane fizice sau juridice, se depune cu cel puțin 3 luni înaintea executării tăierii, iar aceasta se verifică și se aprobă de direcțiile generale pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și, respectiv, a municipiului București;
d) în cazurile când se solicită defrișarea plantațiilor de nuc și castan comestibil în masiv, este obligatorie expertiza tehnică efectuată de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură sau de stațiunea de cercetare și dezvoltare pomicolă din zonă. Termenul de depunere a documentației de defrișare este de cel puțin 6 luni înaintea datei propuse pentru defrișare;
e) criteriile care stau la baza documentației în vederea autorizării tăierii exemplarelor de nuc și castan comestibil, precum și defrișarea lor când sunt în masiv se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 24. - În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, organele abilitate vor organiza inventarierea nucilor și a castanilor comestibili aflați în plantații sau ca pomi răzleți, cu consemnarea proprietarilor și a parcelelor cadastrale în care se găsesc.

Art. 25. - În programele de împădurire și combatere a eroziunii solului din zonele de cultură a nucului și castanului se vor introduce și aceste specii. Regia Națională a Pădurilor și alți deținători de terenuri forestiere vor utiliza la plantare material săditor din soiuri autorizate și recomandate, precum și biotipurile locale.

CAPITOLUL III
Valorificarea fructelor

Art. 26. - În funcție de însușirile specifice, fructele au următoarele destinații:

a) consum în stare proaspătă;
b) consum sub forma prelucrată industrial.

Art. 27. - (1) Fructele destinate a fi livrate pentru consumul uman se clasifică în categorii de calitate, conform standardelor de comercializare, care dobândesc caracterul de obligativitate.

(2) Se supun standardelor de calitate următoarele fructe: cireșele, vișinele, caisele, piersicile și nectarinele, căpșunile, merele, perele, prunele, gutuile, nucile în coajă, fructele de arbuști fructiferi, precum și fructele de orice fel care fac obiectul importului.

(3) Se exceptează de la cerințele de conformitate cu standardele de calitate:

a) produsele oferite de către producători la centrele speciale de preluare, pregătire, ambalare, marcare, destinate vânzărilor de gros sau în detaliu;
b) produsele expediate în vrac către unitățile și fabricile de procesare.

Art. 28. - (1) Comercializarea fructelor, potrivit prevederilor art. 27 alin. (1), este supusă controlului de conformitate pe filiera produsului.

(2) Controlul de conformitate se face la fața locului, în toate stadiile de comercializare, de către organismele autorizate prin lege.

Art. 29. - (1) În cazul unor accidente de sănătate în consum, analiza fructelor care au făcut obiectul vânzării pe piață, privind conținutul de reziduuri de pesticide, contaminanți și alte substanțe, este obligatorie și se efectuează de laboratoarele acreditate.

(2) Evidența tratamentelor și a substanțelor utilizate în plantațiile pomicole destinate comercializării fructelor se ține de către producător și se supune controlului Inspecției de stat pentru controlul tehnic în producerea și valorificarea legumelor și fructelor.

Art. 30. - (1) Fructele proaspete destinate consumului uman circulă pe filiera de produs însoțite de certificate de conformitate cu standardele de calitate, eliberate de către organismul de certificare instituit în acest scop.

(2) Modelul certificatului de conformitate se va stabili prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 31. - (1) Prelucrarea fructelor în scop comercial poate fi făcută de către agenți economici autorizați pentru această activitate, cu mijloace proprii sau grupați în diferite forme de cooperare.

(2) Fructele destinate prelucrării industriale circulă însoțite de certificatul de destinație industrială emis de către organismele de control, al cărui model se va stabili prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 32. - Prin prelucrarea fructelor se obțin următoarele produse:

a) fructe deshidratate, întregi sau porționate, făinuri de fructe;
b) fructe congelate, individual sau în bloc;
c) sucuri: cu pulpă de fruct, limpezi, filtrate, conservate prin pasteurizare, nectaruri;
d) sucuri concentrate;
e) conserve: compoturi, dulcețuri, gemuri, magiun de prune, marmeladă, piureuri;
f) distilate: țuică, palincă, rachiuri;
g) fermentate: cidru, oțet;
h) alte produse.

Art. 33. - (1) Dreptul de folosire de către producători a unor denumiri de origine pentru anumite loturi de fructe proaspete sau prelucrate se acordă prin certificat de atestare a originii geografice.

(2) Certificatul se eliberează de către organele abilitate în acest scop, pe baza verificărilor făcute de specialiști împuterniciți pentru controlul respectării condițiilor impuse pentru producerea fructelor și prelucrarea acestora.

Art. 34. - Producătorii și comercianții de produse alcoolice din fructe în vrac sunt obligați să țină evidența acestora, în conformitate cu legislația în vigoare.

Art. 35. - Etichetarea fructelor și a produselor din fructe se face conform standardelor și normelor de calitate.

Art. 36. - (1) Distilatele, care se disting prin originalitatea însușirilor lor imprimată de locul de producere, soiul sau sortimentul de soiuri, tehnologia de distilare folosită, modul de păstrare și învechire, se pot încadra în categoria băuturilor alcoolice din fructe, de calitate superioară, cu indicația geografică din care provin.

(2) Comercializarea distilatelor din fructe de calitate superioară, cu indicația geografică, se face sub numele arealului de producție pomicolă delimitată, în mod obișnuit, al bazinului sau al centrului pomicol, eventual al localității în care se află exploatația pomicolă.

Art. 37. - (1) Țuica este o băutură alcoolică românească, obținută în mod expres prin fermentarea fructelor din speciile sâmburoase ori a maceratului din aceste fructe, în prezența sau nu a sâmburelui, urmată de o distilare sau redistilare, la o concentrație alcoolică determinată la temperatura de 20„C, specifică fiecărui sortiment, în funcție de tradiție, de indicarea arealului de producere a acesteia și de calitatea ei.

(2) În funcție de zona în care s-au produs fructele, de tehnologia specifică aplicată, maturare sau învechire, băutura astfel obținută poartă denumirea de: "palincă", "horincă", "turț".

(3) Concentrația alcoolică minimă este diferențiată în funcție de procesul tehnologic de obținere, dar nu mai mică de 24% în volum la comercializarea pentru consum.

Art. 38. - (1) Rachiul de fructe este băutura alcoolică obținută în mod exclusiv prin fermentarea fructelor din speciile semințoase, a marcului sau sucului din aceste fructe, urmată de distilare la concentrația alcoolică specifică, astfel încât produsul obținut în urma distilării să aibă aroma și gustul fructului din care provine.

(2) Termenul Williams este admis pentru rachiul de pere produs în exclusivitate din soiul de pere Williams.

(3) Concentrația alcoolică a rachiului de fructe la temperatura de 20„C este de minimum 37,5% în volum.

Art. 39. - În producerea țuicii, palincii și a rachiurilor de fructe nu este admis adaosul de alcool etilic din cereale, coloranți sau arome obținute pe cale sintetică.

Art. 40. - Se interzic producerea și comercializarea țuicii, a palincii și a rachiurilor provenite din spirt, arome și coloranți sintetici.

Art. 41. - Statul sprijină constituirea organizațiilor de producători și a organizației interprofesionale pentru fructe, pe baza inițiativei libere a producătorilor, în conformitate cu legislația în vigoare.

CAPITOLUL IV
Inspecția și controlul calității fructelor și a produselor obținute din fructe

Art. 42. - (1) În vederea implementării prevederilor prezentei legi se înființează ca direcție în cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului Inspecția de stat pentru controlul tehnic în producerea și valorificarea legumelor și fructelor, denumită în continuare I.S.C.T.P.V.L.F., cu structuri organizatorice în cadrul direcțiilor generale pentru agricultură și dezvoltare rurală județene și, respectiv, a municipiului București, care se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, cu respectarea numărului de personal, în limita bugetului aprobat.

(2) Atribuțiile I.S.C.T.P.V.L.F. vor fi stabilite prin norme metodologice.

CAPITOLUL V
Sancțiuni

Art. 43. - Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz.

Art. 44. - Defrișarea fără autorizație a plantațiilor de pomi fructiferi, indiferent de forma de proprietate, cu o suprafață mai mare de 0,5 ha, sau a plantațiilor de arbuști fructiferi cu o suprafață mai mare de 0,2 ha, precum și a nucilor sau a castanilor comestibili, indiferent de sistemul de cultură, constituie infracțiunea de distrugere și se pedepsește potrivit art. 217 din Codul penal.

Art. 45. - (1) Falsificarea băuturilor distilate sau a altor băuturi și produse obținute din fructe, precum și expunerea spre vânzare sau vânzarea unor astfel de băuturi sau produse știind că sunt falsificate constituie infracțiunea de falsificare de alimente sau alte produse și se pedepsește potrivit art. 313 din Codul penal.

(2) Băuturile sau produsele care au făcut obiectul infracțiunii se confiscă.

Art. 46. - Constituie contravenție următoarele fapte:

a) înființarea plantațiilor cu suprafețe mai mari de 0,5 ha de pomi fructiferi și a suprafețelor mai mari de 0,2 ha de arbuști fructiferi de fiecare agent economic sau de familie ori extinderea peste această limită a celor existente, fără autorizație de plantare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 19;
b) înființarea de plantații noi de pomi cu suprafețe mai mari de 0,5 ha și 0,2 ha arbuști fructiferi sau extinderea celor existente cu alte soiuri decât cele recomandate și autorizate, cu nerespectarea prevederilor art. 20;
c) nerespectarea prevederilor art. 29 privind analiza conținutului de reziduuri, contaminanți și alte substanțe, precum și a celor privind evidența tratamentelor și a substanțelor utilizate;
d) nerespectarea prevederilor art. 30 alin. (1) și ale art. 31 alin. (2) privind obligativitatea însoțirii produselor de certificat de conformitate cu standardele de calitate pentru fructele destinate consumului uman în stare proaspătă, respectiv de certificat de destinație industrială pentru fructele proaspete destinate procesării;
e) nerespectarea prevederilor art. 27 și 31 privind punerea în consum și comercializarea fructelor și a distilatelor din fructe și a altor produse din fructe;
f) nerespectarea prevederilor art. 34 privind obligația ținerii evidențelor produselor din fructe;
g) nerespectarea prevederilor art. 33 referitoare la folosirea denumirii de origine a produselor distilate din fructe din zona de cultură care are drept de indicație geografică;
h) nerespectarea prevederilor art. 35 privind etichetarea fructelor și a produselor din fructe.

Art. 47. - (1) Contravențiile prevăzute la art. 46 se sancționează după cum urmează:

a) cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei, cele prevăzute la lit. a) și b);
b) cu amendă de la 50.000.000 lei la 75.000.000 lei, cele prevăzute la lit. c)-f);
c) cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, cele prevăzute la lit. g) și h).

(2) Amenda contravențională se aplică persoanelor fizice și juridice.

Art. 48. - Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezenta lege se fac prin procesverbal încheiat de organele de control abilitate din Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, potrivit atribuțiilor ce le revin conform legii.

Art. 49. - Contravențiilor prevăzute la art. 46 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

CAPITOLUL VI
Dispoziții finale

Art. 50. - (1) Înființarea, întreținerea și defrișarea de plantații pomicole, arbuști fructiferi și căpșunării, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească fructele pentru valorificare în stare proaspătă și conservate, precum și produsele distilate obținute din fructe, condițiile de atribuire a denumirii produselor cu indicație geografică, normele de comercializare, precum și alte măsuri se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, elaborate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, cu avizul Ministerului Sănătății, Ministerului Finanțelor Publice, Ministerului Integrării Europene, Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și Ministerului Justiției.

(2) Normele metodologice de aplicare a prezentei legi vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se supun Guvernului spre aprobare.

Art. 51. - (1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea pomiculturii nr. 11/1974, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 105 din 29 iulie 1974.

Art. 52. - Anexele nr. 1, 2, 3a) și 3b) fac parte integrantă din prezenta lege.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 23 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 24 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
VIOREL HREBENCIUC

București, 10 iulie 2003.
Nr. 348.


Joi, 02 aprilie 2020, 16:38

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.