Sittings of the Chamber of Deputies of June 24, 1997

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		1.5	Petre Naidin - analiză a situaţiei politice şi economice a ţării pe traseul dintre declaraţie şi finalizare;

Domnul Andrei Ioan Chiliman: Domnul deputat Petre Naidin, se pregăteşte doamna deputat Leonida Lari.

Domnul Petre Naidin: Domnule preşedinte, Ne puneţi la încercare. Tema mea se referă la aderarea la NATO. Suntem întrebaţi din exterior prin interior prin euro-barometru dacă iubim aderarea şi românii declară, cu fermitate, că da. Ciudat, cei care au şanse mari se află la mijloc. În ţară, în schimb, părerile sunt împărţite. Înainte de admiterea în NATO şi efectuarea privatizării, românii sunt stresaţi de preţuri, salarii, locuri de muncă şi corupţie, iar dacă ne ocoleşte primul val, părerea este că nu se întâmplă nimic - 30% - până la ceva rău -11%. Concluzia este că frenezia iubirii de geo-politică, inclusiv de piaţă, a factorilor decizionali poate influenţa patern părerile noastre şi bănuiesc că la cabinetele puterilor, acest lucru se ştie. Din păcate, prestaţia celor care trebuie să sufere pentru noi este controversată. Suntem criticaţi de Fondul Monetar Internaţional pentru că sacrificăm bugetul de stat cu 1,5 miliarde de dolari, pentru că vom produce elicoptere scumpe, la mijloc se află decizii corecte, interopearabilitate, aplanarea de stări conflictuale cu vecinii, armata sub control financiar. În cealaltă extremă, o retorică grosolană, pretins a fi diplomaţie, cred că pune pe gânduri şi citez: "Ne pare rău că suntem mărul discordiei între Europa şi America". Alt citat: "Numai România poate proteja suficient interesele americanilor de zonă, fiind furnizor de securitate". Aiurea! Alt citat: "Preşedintele României nu a exprimat niciodată în nume propriu vreo îndoială cu privire la capacitatea României de a face faţă obligaţiilor", de parcă 3 miliarde de dolari zac în seifurile de la Cotroceni, iar 27 de miliarde ale americanilor zac în cabinetele de la Casa Albă. Oricum, rămâne declaraţia de la Constanţa: "Nu se mai poate tranzacţiona cu viitorul României". Altceva sforăitor! În schimb, iubindu-se pe sine şi propria capacitate de convingere, Victor Ciorbea nu poate influenţa în 3 minute pe secretara de stat şi nu poate spăla ruşinea răstălmăcirii declaraţiei cancelarului Kohl, dacă ne simpatizează sau ne doreşte la scaune la fel de egale. Văzut în America ca urmaşul lui Sisif, lăudat că face treabă bună, Victor Ciorbea nu ştie că totul este pentru câştig, securitatea fiind o marfă oarecare, necuprinsă în şabloane, chiar dacă reforma a reuşit. Nu poţi vinde pe nimic, aşa cum vinde PRO-TV-ul marfa sau naivitatea românilor pentru dreptul la opinie. Oricum până atunci, şi cu aceasta închei, până la finalitatea dorinţelor, Contractul cu România este mai aproape şi această necesitate trebuie şi finalizată. Vă mulţumesc. Oricum, m-aţi pus la grea încercare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman: Da, v-aţi încadrat în timp. Doamna deputat Leonida Lari, se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea. În momentul în care se aprinde şi rămâne aprins (în fine, sunt nişte leduri galbene acolo), când rămân aprinse, mai este jumătate de minut. Vă rog doamnă!