Marcu Tudor
Marcu Tudor
Sittings of the Chamber of Deputies of June 24, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 24-06-1997 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of June 24, 1997

  1. Intervenții ale domnilor deputați:
  1.9 Marcu Tudor - prezentarea unor propuneri care ar revitaliza producția Uzinei Mecanice Sadu;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Marcu Tudor, se pregătește domnul deputat Mihai Drecin.

Domnul Marcu Tudor:

Mai întâi, în afara timpului, vă mulțumesc foarte mult pentru ideea bună pe care ați avut-o de a ne permite să dăm pentru "Monitorul Oficial" materialul integral, că știm că nu avem așa de mult timp.

Și acum v-aș ruga să cronometrați, începând de acum.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este o chestiune absolut normală, însă...

Domnul Marcu Tudor:

Ca să nu ne grăbim...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

... timpii, trebuie, totuși, să-i respectăm.

Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Că, altfel, ne grăbim așa repede și nu putem să vorbim.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog.

Domnul Marcu Tudor:

Comisia militară a făcut, săptămâna trecută, o vizită la Uzina de produse speciale și economice din localitatea Sadu - Gorj, uzină care, în prezent, are un număr de 6.000 de salariați.

Cu toate eforturile deosebite pe care le fac conducerea uzinei, salariații acesteia și forul tutelar, RATMIL București, uzina se menține cu greu la limita existenței, chiar dacă atât la produse speciale (toate categoriile de muniție de infanterie, capse miniere, amorse pentru focoase), cât și la produsele economice (frigidere cu absorbție capacitate mică, termostate, regulatoare aragaz, lămpi de benzină și carbid), uzina este producător unic în țară. Dacă ar exista comenzi la nivelul capacităților, uzina ar mai trebui să angajeze încă 3.000 de salariați, deoarece, în prezent, aceste capacități sunt acoperite în proporție de numai 66%.

O asemenea uzină, cum, de altfel, mai sunt foarte multe în țara noastră azi, și-ar dori-o oricare țară din lume și garantez că, în multe din ele, în câteva luni s-ar găsi modalități rapide de modernizare, reconversie și retehnologizare, cu cheltuieli minime și beneficii ulterioare foarte mari. Numai în țara noastră, însă, de 7 ani bâjbâim fără perspective, fără o concepție clară de reorganizare, măcar pe plan local, dacă nu pe plan național, în ultimele 8 luni chiar așteptând, pur și simplu, minuni din afara țării, noi nefăcând nimic altceva, decât să tot căutăm să zărim lumina de la capătul tunelului, tunel care, parcă, duce într-o fundătură de mină părăsită, din adâncul pământului, unde nici măcar licuricii nu mai luminează.

În discuțiile purtate cu conducerea uzinei, reprezentanții sindicatelor au ridicat chiar problema viitorului acesteia, prin întrebări directe și simple, întrebări care sunt, de 8 luni, pe buzele tuturor muncitorilor din țară: care este programul Guvernului pentru industria țării, ce etape are, care sunt perspectivele lor, ce vor guvernanții să facă cu întreprinderile, dar cu ei, cu muncitorii, ce programe au șomerii etc. Răspunsul reprezentanților partidelor coaliției majoritare, care au fost cu mine acolo, de fapt s-a manifestat printr-o tăcere penibilă care a fost estompată, în parte, printr-o retorică fără conținut, prin care tot încearcă să iasă din încurcături, fiecare după priceperea lui, pentru că, orice ar spune domniile lor, (oameni foarte inteligenți, de altfel, și sunt convins că, în bună parte, și de bună credință) simpla lichidare, desființare, închiderea întreprinderilor construite cu atâta efort, de noi și de părinții noștri, nu este un program de renaștere a industriei, ci de distrugere deliberată a acestuia, în scopuri străine de interesele poporului român. Să nu credem, însă, că incoerența, lipsa de profesionalism, nepriceperea, amatorismul, lipsa de inițiativă, așteptarea ajutoarelor din afară, iar, în ultimă instanță, uneori, chiar reaua voință, îi caracterizează și pe conducătorii întreprinderilor, ai regiilor autonome, ai colectivelor de muncitori sau ai sindicatelor. Din contră, ei vin permanent cu soluții propuse, viabile, moderne, care pot fi ușor puse în practică de către cei care ne guvernează azi, dacă aceștia ar mai avea timp să le analizeze printre sutele și sutele de voiajuri prin țări străine, cât mai exotice și cât mai îndepărtate, dornici să profite cât mai mult, în scurtul timp cât mai sunt la guvernare, ei și familiile lor.

Astfel, Uzina Mecanică Sadu prezintă un proiect de 9 propuneri foarte corecte, dintre care unele sunt ușor de acceptat, propuneri care ar revitaliza producția întreprinderii, ar moderniza și diversifica categoriile de muniție și de capse miniere și ar ecologiza și moderniza frigiderele fabricate.

1. Astfel, se dorește definitivarea HG nr.242/20.05.1997 privind trecerea uzinei din subordinea RATMIL (Regia Autonomă de Tehnică Militară) în subordinea GIARA (Grupul Industrial al Armatei), care se va transforma, ulterior, în Arsenalul armatei, fapt acceptat de către cele două regii, deoarece paralelismul acestora în activitățile uzinei îngreunează producția.

2. De asemenea, așa cum s-a mai procedat în trecut, să se scutească de taxe vamale și TVA materialele achiziționate din import pentru producția specială, mai ales că, de cele mai multe ori, aceasta este un import de completare, în scopul producției pentru export. În multe țări se procedează astfel și în prezent pentru revigorarea exportului.

3. Acordarea de credite cu dobândă redusă pentru producția de export, volumul acestora să fie la nivelul necesarului, și nu la maxim 20% din valoarea venitului realizat în anul anterior, aceasta cu atât mai mult cu cât uzina are export important, 60% din producție, deci nu are blocaj intern așa de mare.

4. Scutirea, în totalitate, de taxe și impozite pe teren și clădiri.

5. Paza militară a obiectivului să fie suportată de la buget, conform Legii nr.72/1997, art.14 alin.6, deoarece uzina este o întreprindere de stat, bugetară, jandarmii sunt și ei bugetari și, prin paza plătită, nu se face decât să se treacă banii, cu greu obținuți de uzină, care este bugetară, în buzunarele altei întreprinderi bugetare, plătită de la buget, pentru toate activitățile acesteia, fapt care îngreunează foarte mult retehnologizarea și modernizarea întreprinderii.

Lunar, uzina plătește 500 milioane lei pentru paza cu jandarmi, ajungând, deci, anual, la 6 miliarde de lei plătiți la stat, în pofida faptului că nu uzina dorește paza, ci statul i-o impune, deoarece este vorba de un obiectiv de interes special.

De altfel, toate întreprinderile de producție militară plătesc, pentru paza cu jandarmi, sume enorme din veniturile lor, dându-și afară muncitorii și reducându-le salariile la ceilalți și neizbutind, astfel, să ducă la îndeplinire programele lor de retehnologizare.

Cu alte cuvinte, chiar statul le doreșate stagnarea, pentru a fi mai ușor lichidate.

6. Scutirea de taxe vamale și TVA pentru utilajele importate în vederea retehnologizării și trecerii la fabricație de produse NATO. Și iată că, după ce trăim cu toții această isterie colectivă cu intrarea noastră în NATO, ne tot întrebăm de ce nu ridicăm parametrii tehnicii militare fabricate în țară la nivelul cerințelor NATO Răspunsul este foarte simplu. Se dorește vinderea întreprinderilor românești la investitori străini și nu a tehnicii fabricate la export.

Uzina Mecanică Sadu nu dorește să fie vândută plocon unor cine știe ce afaceriști sărăntoci din Occident, așa cum avem, până în prezent, nenumărate exemple de investitori "strategici" care, până în prezent, au luat întreprinderi gratis și nu au investit nici 10 dolari în acestea.

Ea dorește, prin efort propriu, să importe din Franța, țară care fabrică armament modern, tip NATO, o linie de fabricație pentru muniție de infanterie, în valoare de 5 milioane de dolari, pe care îi vor plăti din surse proprii, printr-un sistem de barter, cu produse speciale exportate în terțe țări și de 5 milioane faranci francezi, pentru care au primit credit din exterior, cu garanții acordate de guvernul român. Pentru acest import tehnologic, uzina are aprobarea Guvernului cu HG nr.001086/1994. Noua linie de fabricație va produce muniție de infanterie de tip NATO, cu 60% costuri reduse față de cea veche.

Taxele vamale și TVA, pe care ar trebui să le plătească pentru acest import, se ridică la 25 miliarde lei și pentru această sumă se dorește intervenția la Guvern, ca să nu se plătească, deoarece efortul lor financiar este și așa foarte mare.

Toate țările din lume, în momente dificile, când se trece la alt sistem al economiei, au procedat la facilități pentru modernizarea industriei, care vor fi recuperate ulterior, prin exportul mărit în noile condiții.

Nu se poate trăi la infinit numai din taxe, vămi, impozite, accize, dări, amenzi etc. Mai trebuie privit și în viitor, trebuie înțeles, de fapt, că aceste facilități sunt ca o investiție ale cărei rezultate ulterioare vor fi benefice atât în plan economic, cât și social. La urma urmei, chiar aceasta se dorește, prin prea mult trâmbițata perioadă de tranziție spre o economie modernă.

Vă mulțumesc.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 9 august 2022, 10:18
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro