Sittings of the Chamber of Deputies of September 16, 1997

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		1.9	Dumitru Bălăeţ - prezentarea declaraţiei P.R.M. în problema practicii ordonanţelor; despre "criminala distrugere şi transferare a avuţiei poporului român";

Domnul Andrei Ioan Chiliman: Domnul deputat Dumitru Bălăeţ, se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Dumitru Bălăeţ: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi deputaţi, 1. Ca membru al Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, sunt împuternicit de către Grupul parlamentar al Partidului România Mare să fac următoarea declaraţie: "În cazul în care Guvernul domnului Ciorbea va continua să facă ordonanţe de urgenţă după 1 septembrie 1997, aşa cum se anunţă în presă, ignorând în continuare prerogativele legislative ale Parlamentului, noi, reprezentanţii Partidului România Mare din Camera Deputaţilor, pentru a ne respecta onoarea de parlamentari, ne angajăm să părăsim lucrările forului legislativ în care ne aflăm, ca o formă de protest categorie împotriva continuării practicii ilegale şi anticonstituţionale a ordonanţelor de urgenţă!" Acesta este primul lucru pe care vroiam să-l spun şi de acum urmează ceea ce pregătisem pentru şedinţa de astăzi şi care poate fi cronometrat. 2. Miercurea trecută, 10 septembrie, când am apărat la această tribună dreptul românilor la privatizarea întreprinderilor româneşti şi nu vânzarea acestora la străini, din partea dreaptă a acestei săli mi s-a strigat: "Comunistule!" Evident, pentru intimidare... Aceasta seamănă cu ceea ce fac de obicei hoţii care bagă mâinile în buzunarele altora! Câţi dintre cei ce fac acum pe anticomuniştii nu au fost nomenclaturişti sadea şi s-au complăcut să sugă ca şerpii din ugerele umflate ale vechiului regim? Ei vin acum să ne spună verzi şi uscate, să ne dea lecţii, să creeze valuri şi să ne intimideze cu strigăte de tipul celui de mai sus! Nu ar fi încă nimic dacă un asemenea strigăt ar fi fost menit să mă intimideze numai pe mine, dacă asemenea strigăte nu ar face parte din arsenalul de slogane diversioniste cu care a fost intimidat timp de peste 7 ani de zile un întreg popor de la drepturile sale imprescriptibile asupra economiei sale naţionale, asupra bogăţiilor, adică a acumulărilor de capital ale acestei ţări şi, ca atare, asupra privatizării întreprinderilor româneşti! De ce se admit străini care vin ca lupii şi aleg din turmă oile cele mai grase? De ce se găsesc câini de pază, care numai ciobăneşti nu mai pot fi? De ce ciobanul însuşi, adică statul nostru actual, este orb şi surd la chinurile turmei, adică la drepturile şi nevoile poporului? Aceasta e problema, domnilor, aceasta e răspunderea noastră, a tuturor, în faţa ţării şi a istoriei! Aceasta e întrebarea esenţială care se pune! Tradusă în termeni de economie politică, această problemă ne duce direct la Adam Smith, creatorul economiei politice moderne prin celebra sa scriere: "Avuţia naţiunilor". Într-adevăr, "avuţia naţiunilor" este rezultatul muncii acestora, acumulată în timp, indiferent de formele private sau publice de acumulare şi proprietate. "Proprietate publică", sau "de stat", sau "domnească" a fost şi pe vremea lui Mircea cel Bătrân sau a lui Constantin Brâncoveanu, a lui Carol I şi al II-lea; ba încă ni se spune că la începuturile statului nostru a dominat tocmai această formă, au dominat obştiile şi nimeni nu s-a gândit pe atunci să le înstrăineze. Ba, dimpotrivă, din averea publică de pe atunci au fost răsplătiţi cei mai drepţi şi mai viteji, din care s-a format clasa noastră de moşneni şi de răzeşi şi s-a ridicat boierimea noastră străveche, din epoca eroică a ţărilor române! Un asemenea transfer de proprietate şi crearea unei clase de mijloc (burghezii), cât mai largi şi mai sănătoase, ca temelie a societăţii noastre, ar fi trebuit şi ar fi putut să aibă loc şi astăzi, bazată pe competiţie de valori şi de inteligenţe, în cadrul forţelor interne ale societăţii noastre de azi. Dar au apărut sloganele, dezbinările, intrigile străine, care pun în cumpănă deopotrivă idealul nostru politic naţional, cât şi moştenirea, avuţia naţiunii noastre, acumularea de capital a generaţiilor care ne-au precedat. Acest capital, în loc să treacă în mod firesc în mâinile unei clase de valori izvorâte din trunchiul vânjos al strămoşilor, moşilor şi părinţilor noştri, este prăduit la drumul mare şi vândut străinilor! Şi cine procedează la această criminală distrugere şi transferare a avuţiei poporului român, a economiei sale naţionale?... Încă puţin, domnule preşedinte, termin imediat!... Vorba lui Eminescu: "...nişte răi şi nişte fameni,/ i-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!.../ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!" (Proteste, vociferări din rândurile majorităţii. Aplauze, rumoare. Se strigă: "Ce vorbeşti, domnule!")