Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 24, 1997
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1997 > 24-11-1997 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of November 24, 1997

7. Dezbaterea textelor aflate în divergență la proiectul Legii pentru organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe (S.I.E.) (se votează trimiterea la Birourile permanente reunite)

Domnul Petre Roman:

................................................

textele aflate în divergeță la proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe.

Din partea comisiei de mediere, dacă dorește să intervină cineva.

Domnul Nicolae Alexandru:

Domnule președinte,

Proiectul de Lege privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe, supus dezbaterii la Senat, nu a întrunit acordul senatorilor la art. 4, 14 și 21, nu în totalitate, ci doar la alin. 4 art. 14 și alin. 2 de la art. 21.

Vă informez că în cadrul comisiei de mediere, aceste texte au fost acceptate cu majoritate de voturi și nici diferențele din cadrul Senatului nu s-au ridicat... s-a votat cu 54 la 55. De aceea, eu cred că pentru ca Serviciul de Informații Externe să beneficieze de o lege proprie, de o lege convenabilă, pentru că toate aceste dezbateri s-au făcut în prezența directorului Serviciului Român de Informații, ca și a altora din staff-ul acestui serviciu, eu cred că este foarte necesar să acceptăm varianta Camerei Deputaților la toate cele 3 articole în divergență.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Domnul senator Radu Timofte.

Domnul Alexandru Radu Timofte:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

La dezbaterea raportului de mediere din Senat, marea majoritate a textelor aflate în divergență au fost acceptate în varianta Camerei Deputaților. Au fost doar trei excepții, din care una se regăsește la acest art. 4. Au fost trei excepții din aproximativ 30 de texte supuse medierii.

Prin acest art. 4, în varianta Camerei Deputaților și a comisiei de mediere, nu facem altceva decât să creăm o nouă instituție pentru care se impune, după părerea mea, o decizie politică ce nu poate să aparțină decât majorității existente acum în Parlamentul României.

Dorește sau nu actuala putere să instituie un fel de căciulă peste toate serviciile de informații?

Dacă dorește așa ceva actuala putere, eu apreciez că nu aici, în această lege este locul. Dacă vrem să facem așa ceva, să constituim Comunitatea de Informații, haideți să o trecem în modificările la Legea siguranței naționale, sau o nouă lege a siguranței naționale, sau, în cel mai rău caz, în legea de organizare și funcționare a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Pentru că mi s-a spus, atât la mediere cât și în plenul Senatului, că această instituție a Comunității de Informații — ce fatalitate, tot C.I. i se spune prescurtat — va fi numai în plan extern, vă citez din anteproiectul la Legea siguranței naționale, un anteproiect ce se află acum în atenția mai multor colegi din alte comisii. La art. 6 din capitolul II din proiectul acestei legi se spune că apărarea siguranței naționale se realizează în principal prin activitatea comunității de informații alcătuită din celelalte 5–6 servicii de informații.

Se mai spune că activitatea acestei comunități va fi condusă de un inspector cu rang de ministru.

Domnilor colegi,

Dați-mi voie să cred că numai Ceaușescu își putea permite și, de fapt, a suportat și consecințele. Nu numai dânsul, toți le-am suportat, atunci când singurul deținător al tuturor informațiilor secrete din România pleca din țară și știți cu toții că nu a mai venit.

Nu mai vorbim despre faptul că în această lege a unei structuri de informații, a unei singure structuri de informații, creăm o instituție pe care nici măcar nu o definim.

Cu ce se ocupă această instituție?

Locul ei este — așa cum am spus — ori în Legea siguranței naționale a României, ori în Legea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Vă rog să fiți de acord cu textul adoptat de Camera Deputaților.

Vă mulțumesc.

Rectific. Varianta votată de Senat.

Vă mulțumesc. (Rumoare.)

Domnul Petre Roman:

Vă rog! Vă rog!

Mai doriți să interveniți, domnule senator?

Poftiți!

Domnul Szabo Károly Ferenc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Mai întâi o observație de procedură, dacă îmi este îngăduit, în legătură cu forma în care au fost prezentate, forma grafică în care au fost prezentate aceste texte și aceasta este valabil și pentru cele anterioare.

Deci, după ce raportul comisiei de mediere a trecut prin cele două Camere, fiecare din cele două Camere a rămas la un anumit text în legătură cu legea sau, după caz, la lipsa unui text, pentru că a fost și acest lucru. Din această cauză, ar fi trebuit pusă aici, în fața noastră, o redactare care să ofere greutate egală celor două texte. Cu alte cuvinte, text Senat, text Camera Deputaților, înțelegând că acest lucru se petrece după ce raportul comisiei de mediere a fost trecut prin cele două Camere.

Din această cauză, formularea pe care o avem aici, în fața noastră, se pare că ar da o anumită sugestie pentru ca un anumit text sau altul să fie adoptat, ceea ce nu pot să cred că a fost în intenția staff-ului care a făcut redactarea.

Trecând la legea propriu-zisă și înțelegând că nu mai este cazul să se facă considerații din categoria dezbaterilor generale, sub această rezervă, îmi îngădui o singură propoziție și anume, că nu aceste texte în divergență sunt deficiențele fundamentale la această lege, dar nu vreau să repet ceea ce am spus la dezbaterea generală din legislatura trecută, de la Senat, observând numai că, în general, nu s-a remarcat, în această chestiune, că s-a schimbat majoritatea parlamentară.

Trecând la textul nostru, vă rog să observați că art. 4, în varianta agreată de Camera Deputaților, în alin. 1 conține două părți distincte. Mai întâi, ar fi o oarecare expunere de motive în care se motivează scopul a ceea ce este concret și eu cred că într-un articol propriu-zis de lege nu ar trebui să figureze expunerea motivelor, care fac necesar dispozitivul. Dispozitivul este că Serviciul de Informații Externe conlucrează cu ministere și instituții. Eu aș vrea să spun că nu ar fi util și nu ar fi —din păcate, nici nu este bună o prezență a acestei referiri la o noțiune care există, dar nu reprezintă, sub forma unei instituții, ceva concret.

Din această cauză, aproape aș fi de acord cu antevorbitorul, dar numai aproape.

Vă rog să observați că textul de la Senat este mult mai coerent și mai îndestulător și, mai presus de toate, nu dă loc la nici un fel de speculații și confuzii.

De asemenea, mai este foarte important că a doua parte — deci, dispozitivul textului de la Camera Deputaților, în care se face referire la instituțiile și alte persoane juridice cu care conlucrează Serviciul de Informații Externe —, eu cred că nu trebuie să limităm sfera instituțiilor și a persoanelor juridice cu care lucrează Serviciul de Informații Externe la acelea pe care le stabilește Consiliul Suprem de Apărare a Țării (C.S.A.T.). El, de obicei, este interesat să aibă informații și nici chiar toate informațiile pe care Serviciul de Informații Externe le are nu ajung la Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ci acelea care sunt necesare pentru desfășurarea activității sale.

De asemenea, nu cred că este cazul ca printr-o lege să se stabilească anume persoanele juridice, nota bene, cu care, în mod obligatoriu, Seriviciul de Informații Externe conlucrează. El își poate alege partenerii, pentru că aici este vorba de sursele Serviciului de Informații Externe și, respectiv, de acele entități, să le spunem persoane fizice, dar și autorități în care vor lucra ofițeri acoperiți, pentru că acolo se face referirea.

Deci, să lăsăm libertatea Serviciului de Informații Externe să-și plaseze oamenii acolo unde crede. în același timp, nu putem obliga pe nimeni să preia, numai în baza acestui text de lege, un ofițer de informații, care va lucra acoperit, ca și angajat al acelei persoane juridice.

Vă rog, deci, onorați deputați și senatori, să binevoiți a observa și a accepta că varianta pe care Senatul, așa cum a făcut-o el, este mult mai concisă și că se pretează cel mai bine la sensul pe care trebuie să-l aibă legea, și la voința pe care trebuie s-o avem în legătură cu Serviciul de Informații Externe.

Cu privire la alin. 2 — dacă mi se dă voie! —, pentru că suntem la art. 4, vă rog să observați că, fără a avea o importanță atât de mare chestiunea aceasta a formulării, că dacă sunt servicii sau organisme, evident, aici deja ne referim nu la surse, ci la acele instituții similare cu serviciul nostru, cu care el va stabili legături concrete de schimb de informații — aceasta este o cu totul altă sfer㠗 și acolo, evident, că celelalte unități, colegii Serviciului de Informații Externe, sunt toate, într-un fel, servicii, chiar dacă denumirea aceasta este oarecum pretabilă la o interpretare suspectă, aceea de organisme.

Deci, vă rog și aici, dacă e posibil, să observați că textul Senatului este mai bun și să-l adoptați pe acela.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Deci, stimați colegi, pentru art. 4 s-au exprimat punctele de vedere, relativ la textul Camerei și textul Senatului.

Vă supun votului textul Camerei Deputaților.

Cine este pentru? 52 de voturi pentru.

Împotrivă? 129 de voturi împotrivă.

Abțineri? 12 abțineri.

În momentul acesta se pare că nu avem cvorum.

Vă rog să vă mai exprimați încă o dată votul. Poate că între timp vin și colegii absenți...

Cine este pentru textul de la Camera Deputaților?

91 de voturi pentru.

Împotrivă? 116 voturi împotrivă.

Abțineri, vă rog? 14 abțineri.

Textul fiind pentru o lege — după câte știu — organică, înseamnă că acum putem apela la procedura amintită și anume, textul se consideră eliminat din lege, da? (Rumoare.)

Domnul Ion Diaconescu:

Nu se poate! Cade legea.

Domnul Petre Roman:

Păi, aici n-avem ce face. Nu cade legea. De ce? Poate să nu conlucreze. Ce putem face?

Domnul Ion Diaconescu:

Mie, personal, mi se pare că este exagerat, la un vot de arbitraj să facem apel la votul organic, la votul majorității absolute. Pentru că legea a trecut prin ambele Camere, în totalitate, cu acest vot organic. Acum este numai un arbitraj între niște texte în divergență. Este foarte greu să realizezi, când se merge așa, aproape la egalitate, să realizezi acest vot organic. (Rumoare.)

Domnul Petre Roman:

Dacă nu există un precedent în această chestiune, va trebui să-l creăm.

Aveți cuvântul, domnule deputat Năstase!

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Nu putem să creăm un precedent împotriva textelor Constituției.

Deci, art. 76 din Constituție, la alin. 2 spune foarte clar:

"În cazul în care comisia nu ajunge la un acord, sau dacă una din Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergență se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului, în ședință comună, care vor adopta textul definitiv, cu votul majorității prevăzute la art.74 alin. 1 sau 2".

Art. 74 alin. 1 vorbește despre legile organice:

"Legile organice și hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei Camere".

Rezultă deci că, în acest caz, votul textelor — de fapt, dacă coroborăm art. 76 cu art. 74 —, majoritatea este cea obișnuită pentru adoptarea legilor organice. De altfel, și Regulamentul ședințelor comune precizează același lucru.

Domnul Petre Roman:

Eu mă refeream nu la această chestiune, care mi se pare a fi evidentă, ci mă refeream la situația în care ne găsim. Situația în care ne găsim nu poate fi... să meargă împotriva unei logici elementare. Dacă fiecare din Camere a votat într-un fel pentru sensul art. 4 — și sensul art. 4 este unul evident și anume că Serviciul de Informații Externe poate colabora. Cum? în ce fel? Pot fi diferite. Noi nu putem considera că textul este eliminat, pentru că fiecare din Camere a votat printr-o majoritate calificată, adică pentru o lege organică, asupra acestui lucru.

Deci, de aceea spuneam că, dacă nu există, trebuie să creăm un precedent. Pentru că nu putem să considerăm, să mergem cu o lipsă de logică atât de mare încât să nu constatăm că, în fond, fiecare din Camere a aprobat principiul conținut în art. 4.

Eu cred că vom proceda, în continuare, ca și în situația anterioară: vom retrimite la Birourile permanente reunite.

Poftiți, domnule senator Ninosu!

Domnul Petre Ninosu:

Domnule președinte,

Vă rog să nu mai păcătuiți și să dați atribuții Birourilor permanente, atribuții pe care nu le au, potrivit Constituției României și nici Regulamentului de funcționare ale celor două Camere.

Nu este posibil să dăm atribuții nici Biroului permanent al unei Camere, nici Birourilor permanente ale ambelor Camere pentru ședințele comune, decât cele constituționale și cele prevăzute în regulamente.

Cred că soluția pe care pot să v-o ofer în întâmpinare este o soluție simplă, legală și bătătorită pe practica noastră parlamentară.

Vă rog să supuneți la vot textul adoptat de Senat, în condițiile în care nu a avut succes varianta propusă de comisia de mediere și adoptată de Camera Deputaților.

Vă rog să supuneți la vot textul adoptat de Senat.

A fost eliminat un text —ne găsim în fața a două texte—, puneți cel de-al doilea text la vot, vă rog!

Domnul Petre Roman:

Domnule senator,

Fără îndoială, stricto-sensu, așa este. Vom pune la vot textul Senatului. Numai că, în mod logic, s-ar putea să ne regăsim în situația că nu există majoritatea cerută. Și atunci, ne întoarcem la punctul de plecare. Repet: nu putem fi ilogici. Fiecare Cameră a votat, în sensul ei, acest articol și anume că Serviciul de Informații Externe va coopera. Cum și ce? Sunt detalii. Eu procedez în consecință. Supun la vot textul Senatului. Asta este partea care îmi revine. Vă rog, domnule senator, vă rog foarte mult, ați făcut o propunere și eu o urmez. Fiți coerent, domnule senator!

Domnul Petre Ninosu:

Eu sunt convins că votul celor două Camere va fi logic.

Domnul Petre Roman:

Da, așa sper și eu. Din cauza asta, supun votului dumneavoastră textul Senatului.

Cine este pentru?

136 de voturi pentru.

Se regăsește situația anterioară despre care am vorbit, da?

E limpede!

Procedură, domnul vicepreședinte Cristian Dumitrescu.

Poftiți!

Domnul Cristian Dumitrescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu trebuie să se supere nimeni că în activitatea noastră și în regulamentele care ne reglementează această activitate pot să existe și unele situații care nu au fost rezolvate de aceste regulamente, nimic nu este perfect, și să fim puși în situația de a rezolva noi aceste situații, luând act de ceea ce înseamnă dreptul parlamentar și ceea ce înseamnă respectarea votului.

În primul rând, este absolut clar — și acest lucru este câștigat și relevant — că votul pentru ca aceste articole să treacă trebuie să fie un vot organic, fiindcă este o lege organică; chiar dacă în interiorul Camerelor acest vot n-a fost un vot organic. Noi știm că se dă un vot organic pe ansamblul legii.

Fiind vorba, însă, de o situație de conciliere, legiuitorul a prevăzut să dea acestui vot aceeași greutate care se dă în ansamblul legii.

Problema care apare este o problemă, dacă vreți, de drept. Există, conform cutumei, posibilitatea de a elimina textul de lege, dar exist㠗 tot conform situației din drept — să elimini din textul de lege acele articole printr-o astfel de procedură, cum este aceasta, care pierd conținutul legii, care fac ca legea să nu mai fie operantă și ca legea respectivă să-și piardă substanța.

Noi, ce facem? Mergem, în continuare, cu o procedură care poate să conducă la un astfel de rezultat? Sau ne gândim la posibilitatea găsirii unei soluții?

Eu cred că propunerea pe care a făcut-o domnul președinte al Senatului se înscrie în această direcție: Birourile celor două Camere, care sunt structuri abilitate să se consulte, să găsească și să ofere, după aceea, plenului celor două Camere posibilitatea de soluție, care să facă cutumă, dacă vreți, până la urmă, pentru rezolvarea acestei situații.

Altfel riscăm — așa cum este posibil prin aplicarea acestei cutume de eliminare a textului —să facem ca anumite legi să nu mai existe și, în felul acesta, toată procedura și tot efortul, împotriva voinței noastre, să transforme o lege, care a fost aprobată și a trecut prin Parlament, într-o lege inoperantă.

Eu cred c㠗 procedând așa cum ați propus, domnule președinte — este soluția cea mai bună.

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Eu aș vrea să rezum situația cu care ne confruntăm și sensul propunerii pe care am făcut-o.

Situația cu care ne confruntăm este că asupra unui text de lege, care, conform Constituției, trebuie să fie un vot pentru o lege organică, nu s-a ajuns la obținerea lui. în același timp, se constată că textul de lege respectiv, în ambele variante, cuprinde același sens:

"În îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, Serviciul de Informații Externe conlucrează..." și textul curge mai departe.

Evident, este absurd să se elimine acest text, din moment ce ambele Camere au votat pentru această formulare, mai puțin detaliile. Neexistând un precedent în acest sens, am propus să creăm unul, dar care este minimal.

Mi s-a replicat că nu avem voie să dăm prerogative Birourilor permanente reunite. Nu-i nevoie. Birourile permanente reunite sunt acelea care discută în legătură cu ordinea de zi a ședințelor comune. Deci, textul se readuce la Birourile permanente, pentru a se discuta asupra acestei chestiuni, care poate fi resupusă ordinii de zi, dacă se găsește un consens. însă eu refuz să fim în situația în care, după ce ambele Camere au votat pentru un anumit text, în esența lui, să respingem textul pentru un detaliu. Eu cred că lucrul acesta este absurd și nu-l putem accepta.

Aveți cuvântul, domnule deputat Năstase!

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți, stimați colegi,

Sigur că această situație a mai apărut în legislatura anterioară. Astfel de situații — spuneam — au fost discutate și au fost dezbateri numeroase.

Aș ruga să revedem acele discuții și vreau să vă spun că, în cazuri cum este și cel de astăzi, s-a supus mai întâi la vot una dintre soluții. După aceea, dintr-un anumit punct de vedere, cele două Camere au avut de judecat, la al doilea vot, dacă soluția a doua este mai puțin rea decât lipsa soluției, în ansamblul său.

Cu alte cuvinte, ceea ce discutăm noi aici nu este voința de a face un lucru sau altul, supusă votului unei Camere sau alteia. Noi judecăm texte în ansamblul lor, și deci nu putem să luăm numai voința de a coopera — să spunem — ca fundament al textelor respective, ci textele în sine. Practic, ceea ce s-a întâmplat astăzi a fost un astfel de exemplu și am arătat și mai înainte.

Care este punctul foarte slab al procedurilor noastre? Poate le vom schimba, dar, deocamdată ele sunt în felul acesta. Noi am format o comisie de mediere. Comisia de mediere nu și-a propus și nu a reușit să ne ofere un al treilea text, pentru că dacă oferea un al treilea text, aveam de judecat între textul comisiei de mediere și textul uneia dintre Camere. Așa, comisia și-a însușit unul dintre texte, comisia și-a încetat activitatea și, din acest punct de vedere, votul nostru este un vot cu autoritate de lucru judecat asupra celor două soluții.

Birourile permanente nu pot să se substituie comisiei de mediere, iar votul care s-a exprimat, prin faptul că nu s-a obținut majoritatea de două treimi, a eliminat definitiv aceste texte din discuția Camerelor. Am avut niște situații asemănătoare și au fost discuții și la Curtea Constituțională. Curtea Constituțională, practic, a eliminat din textul final al legii paragraful referitor la ipoteza vizată de voturile noastre, în cele două alternative — la Cameră și la Senat.

De aceea, sigur că noi putem să încercăm diverse soluții pentru viitor, dar eu v-aș ruga să observăm că putem să cădem într-o anumită capcană, pentru ca, în sfârșit, căutând o anumită soluție, să ne îndepărtăm de textul actual al Constituției, al regulamentelor noastre și, de asemenea, de practica de până acum, care, așa cum a fost ea, cu aceste deficiențe, s-a aplicat în această formulă.

Eu repet — și aici, poate, colegii noștri, dacă ar face mai multă liniște în sală, ar putea să urmărească o anumită logică, care este foarte simplă: se pune în discuție un anumit text, iar cel de-al doilea trebuie judecat nu față de textul respins inițial, ci față de lipsa totală a unui text, în legătură cu chestiunea respectivă. Și atunci, chiar dacă nu sunt foarte fericiți cu textul respectiv, ar fi putut să-l accepte ca o soluție de compromis față de ipoteza lipsei totale a unui text.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Nu l-am auzit, pentru că nu se-aude prea bine de-aici, pe domnul Năstase. Poate că tot în sensul ăsta a vorbit.

între cele două texte, ca fond, nu e nici o diferență, textul de la Cameră este mai încărcat, cu o serie întreagă de adaosuri care nu schimbă aproape nimic din înțelesul articolului. Eu aș propune așa: punem la vot întâi textul Camerei, nu va întruni, cum am văzut, majoritatea, atunci punem la vot textul Senatului, cu rugămintea pentru cei din Cameră să voteze textul al doilea, pentru că, în fond, rămân tot aceleași idei de bază. Am ieși dintr-un impas. Nu schimbă cu nimic fondul articolului.

Domnul Petre Roman:

Argumentația adusă de domnul deputat Năstase era logică și exactă, pentru că dumnealui spunea că în măsura în care după un vot de impas fiecare își face socoteala dacă nu cumva e mult mai rău să nu avem nici un rezultat decât un anume rezultat, atunci fiecare își face o socoteală cum votează, ca să fie totuși ceva, decât nimic. Din păcate, nu suntem în situația asta, pentru că am votat ambele variante și nici una n-a ieșit. Eu nu pot să șterg din stenogramă, votul a avut loc totuși și atunci, în fața acestei situații, care mie mi se pare că nu poate lăsa Parlamentul României într-o situație absurdă, am propus ca... data trecută, oricum, propunerea era perfect justificată din cauza textului eliminat care nu putea fi adoptat..., nu putea să devină adoptat, din moment ce el n-a fost adoptat. Atunci propunerea mea a fost corectă sau absolut corectă; de data aceasta, propunerea mea apare un pic procedură în plus, dar, oricum, dați-mi voie s-o fac, considerând că nu putem noi, Parlamentul României, să intrăm într-un impas de asemenea natură, care este ilogic, lipsă de logică și..., ăsta este motivul pentru care am făcut propunerea.

Domnul deputat Gavra, poftiți!

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Atât dumneavoastră cât și domnul președinte Diaconescu încercați o soluție rezonabilă de a ieși din acest impas în care se află cele două Camere. Sigur, soluția dumneavoastră are o logică, chiar regulamentară, pentru a nu ne face noi probleme în legătură cu promulgarea la Președinție. Vreau să vă spun însă că, din păcate, nu aveți susținere regulamentară și juridică. Din păcate! Sigur, am înțeles că noi, deputații, trebuie să votăm ca senatorii, vorba domnului Diaconescu, sau viceversa, dar nu suntem nici la grămadă și nici adunați aici pentru a ne înțelege, ci pentru a rezolva ceva în divergență, care oricum nu se va rezolva astăzi, pentru că s-a demonstrat, prin vot, că fiecare parte își păstrează punctul de vedere și până la infinit dacă mergem, tot acolo ajungem.

Domnule președinte,

Precedente noi am mai avut, deci soluții imperfecte sau legi imperfecte, îproasteî, cum spunea domnul senator Dobrescu, un cuvânt mai trivial, am avut timp de 7 ani de zile în rulajul parlamentar și pe care le-am perfecționat cu fiecare legislatură parlamentară sau în fiecare sesiune. Singura soluție legală este următoarea, procedurală și regulamentară: termenul de contestație de la Curte, sigur, intervine, iar dacă legea rămâne fără acest articol, nu înseamnă că legea nu este bună. Este bună, dar este imperfectă, sau nu este bună, dar este cu o soluție care nu s-a dat la o anumită problemă, ceea ce însemnează următorul lucru: se poate contesta la Curte, având termen de contestație. Președintele României, însă, are ultimul cuvânt, dacă știți, la promulgare: ori o trimite înapoi celor două Camere, rugând Camerele să găsească soluție pentru tot corpul legii, este singura soluție care ne mai rămâne în continuare, altă soluție nu există, apă trebuie la putere, că văd că focul este nestins.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Popescu.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Doamnelor și domnilor colegi,

îmi face plăcere că s-a ajuns la acest blocaj, nu pentru că pierdem un articol sau nu, ci pentru că am avut ocazia ca domnul profesor Năstase să ne vorbească despre "lucrul judecat" în Parlament.

Domnule profesor, au toate o limită, știți cât vă iubesc, dar asta se aplică numai în materie de hotărâri judecătorești, nu și în materie de tot ce face Parlamentul. Cred că sunteți de acord cu mine. Eu însă vreau să relev că sursa acestor disfuncții și acestor blocaje, și vă vorbesc acuma și în calitate de președinte al Comisiei de regulament, constă într-o anomalie funciară care s-a realizat în regulament în vechiul Parlament, pentru că, prin puterea Constituției, Camerele au aceeași competență rațiune-materie. însă ați imaginat trei rânduri de regulamente care se bat cap în cap și au variațiuni: dacă una din Camere avea o anumită competență, iar cealaltă Cameră altă competență, rațiune-materie, s-ar fi justificat regulemente diferite și, deci, până la urmă s-ar fi justificat al treilea regulament. Suntem în situația absurdă în care o Constituție cu două Camere, care au exact aceeași competență, au regulamente diferite și de aici rezultă abaterile. Acuma, pe fondul acestui blocaj de azi, aceste abateri nu ne sunt imputabile, ele sunt rezultatul îgenialitățilorî din vechiul Parlament unde, intenționat, s-afăcut ceva, ca să se poată obține într-o Cameră ce nu se poate obține în cealaltă. √sta este fondul chestiunii!

Acum să discutăm ce avem de făcut.

Soluția propusă de domnul președinte Roman este singura normală, pentru că ambele Camere au adoptat soluția de principiu. Pe fondul ei, soluția de principiu e adoptată de ambele Camere. Ambele Camere nu adoptă mărunțișurile, adică amănuntele. Ce este de făcut în atare situație? De vreme ce regulamentele nu prevăd soluția, înseamnă că orice face Parlamentul nu este interzis, nu încalcă nimic. Vă tot siliți încontinuu să demonstrați că se încalcă un regulament, când, în realitate, poanta care lipsește este aceasta: regulamentele, nici acestea, al treilea, nu tranșează rezolvarea problemei la nivelul textului, ci numai la nivelul legii. Prin urmare, de ce ne citiți texte care rezolvă la nivelul legii, cu cvorumul ăla la nivelul legii? De ce n-ați prevăzut ipoteza când se produce blocajul la nivelul textului, al unui singur articol? Care este reglementarea? Și în atare situație, astăzi, Parlamentul a votat în varianta domnului președinte Roman, în prima formă de blocaj, acum o jumătate de oră. Această formă este soră cu ea, suntem exact în aceeași situație cu diferență pe conținutul textului. Cea mai bună soluție e trimiterea la Birouri. De ce vă împotriviți, de ce nu vă place? Regulamentul nu interzice. Vă rog să votați "pentru".

Vă mulțumesc. "Pentru trimitere" (Discuții aprinse și contradictorii.)

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Domnul senator Turianu.

Domnul Corneliu Turianu:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Eu zic că n-are nici un rost să vă certați; alta este poanta la care se referea domnul Popescu: Domnule, noi n-avem cvorumul de ședință, domnule! (Sala se amuză.) Adică, noi, neavând cvorumul de ședință putem să votăm până mâine într-o parte sau alta, nu facem mediere la o supramediere, nu se poate face o supramediere, în nici un caz. Noi dacă aveam azi cvorumul de ședință vedeați dumneavoastră că ieșea, nu vă supărați că v-o spun, varianta Senatului, care este aprobată cu cvorum de ședință recunoscut, ceea ce noi astăzi nu avem. Noi nici nu putem să votăm, să trimitem la Camerele superioare din același motiv: n-avem cvorum, domnilor!

Domnul Petre Roman:

Trebuie să vă contrazic, domnule senator, avem cvorum, l-am anunțat...

Din sală:

Nu avem!

Domnul Petre Roman:

Vă rog, avem! Am anunțat cvorumul la începutul ședinței, cvorumul este de 223, or, noi am avut 223 în sală, deci nu stă în picioare chestiunea aceasta.

Acum o să mai dau cuvântul domnului deputat Năstase și după aceea trec la vot.

Vă rog.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Și eu am cerut cuvântul. Am vorbit normal, de ce nu-mi dați cuvântul?

Domnul Petre Roman:

A!, îmi pare rău, domnul Avramescu, imediat vă dau cuvântul, îmi pare rău.

Domnul Adrian Năstase:

N-aș fi venit din nou la microfon dacă nu m-ar fi invitat, în mod indirect, domnul președinte Emil Popescu.

Domnule deputat,

Știți bine cât vă iubesc, dar vreau să vă spun că nu aveți dreptate.

În primul rând, vreau să vă informez că dumneavoastră sunteți președintele Comisiei speciale pentru regulament la Cameră. Dumneavoastră aveți acum posibilitatea, și o aveți de câteva luni, să aliniați acest regulament la Regulamentul Senatului, dacă era nevoie. Deci, dumneavoastră nu puteți să invocați propria culpă într-o chestiune care, fără îndoială, ține de acțiunea dumneavoastră.

În ceea ce privește problema pe care ați pus-o, vreau să vă spun, cu respect, că nici dacă veți lua în serios funcția pe care o aveți, de președinte al Comisiei speciale pentru regulament, nu veți putea să soluționați...

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vedeți, atunci de ce-mi imputați?

Domnul Adrian Năstase:

Pentru că dumneavoastră v-ați referit ca la o posibilă soluție la rezolvarea acestei chestiuni prin modificarea și alinierea regulamentelor, dar eu vreau să vă spun că dumneavoastră ar trebui să fiți președintele unei comisii de modificare a Constituției ca să puteți face acest lucru, deoarece art. 76, referitor la mediere, vorbește, într-adevăr, despre texte și nu despre legi.

Domnul Emil Teodor Popescu:

E puțin altfel.

Domnul Adrian Năstase:

Vă contrazic, este vorba despre texte și nu despre legi, și în nici un caz nu vorbește de adoptarea de către Parlament a unor soluții de principiu. Noi nu putem să discutăm decât despre texte și, după părerea mea, a încerca să substituim comisiei de mediere soluția Birourilor permanente este cel puțin riscant din punctul de vedere al dreptului parlamentar.

Vă mulțumesc.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Care risc, domnule?

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Domnul deputat Avramescu, poftiți! După care trecem la vot.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Vreau să vă reamintesc, celor care au fost și în legislatura trecută, că au fost ocazii când, din varii motive, s-a repetat votul. Acest lucru nu este prevăzut, într-adevăr, în nici un regulament, care pot fi acele varii motive de repetare a votului, dar s-a repetat votul. în situația de astăzi, unde au apărut niște neînțelegeri, cred că putem ieși din impas dacă se pune la vot repetarea votului și dacă se aprobă, după aceea, să punem la vot varianta Senatului, cu condiția să avem cvorum.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Am avut cvorumul de 243, așa cum s-a cerut, deci eram în situația de a vota.

deci, stimați colegi, acuma vă supun votului propunerea de a se discuta în Birourile permanente reunite.

Cine este pentru? Vă rog. Trebuie numărat.

134 de voturi pentru. Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă rog.

85 de voturi împotrivă. Vă mulțumesc.

Abțineri? 14 abțineri.

Deci procedăm în consecința votului, cu reluarea în Birourile permanente reunite.

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania wednesday, 17 august 2022, 2:05
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro