Plen
Ședința Camerei Deputaților din 4 februarie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-11-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 04-02-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 4 februarie 1999

4. Dezbaterea moțiunii semnate de 56 de deputați aparținând Grupului parlamentar al PDSR (Moțiunea "protecția socială". Respingerea moțiunii.)  

Domnul Ion Diaconescu:

................................................

În legătură cu moțiunea simplă de cenzură, vă informăm că se va face prezentarea moțiunii, după care Guvernului i se alocă 45 de minute pe care le va avea la începutul dezbaterilor și va gospodări acest timp cum va crede de cuviință, iar grupurile parlamentare vor dispune de câte 20 de secunde pentru fiecare deputat, ceea ce vor reveni, în total, pe grupuri parlamentare, următorii timpi: Grupul PNTCD - 30 minute; PDSR - 26 minute; PD - 14 minute; PNL - 9 minute; UDMR - 8 minute; România Mare - 6 minute; PUNR - 5 minute; minorități - 5 minute; PSDR - 4 minute; independenți - 7 minute.

Da, domnule Mitrea. Poftiți.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Permiteți-mi să vă reamintesc conținutul art.128 din Regulamentul Camerei Deputaților care prevede în mod clar că "lucrările Camerei au loc în prezența majorității membrilor Camerei". Eu, în numele grupului, vă rog să verificați cvorumul. Am convingerea că nu este complet, iar art.129, domnule președinte, prevede că dumneavoastră, ca președinte de ședință, sunteți cel care aveți obligația să asigurați respectarea Regulamentului. Astăzi, într-o ședință cu atât mai importantă, cu cât domnul prim-ministru este în sală, vă rog să asigurați prezența majorității deputaților în sală. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Bine. Domnilor secretari, vă rugăm să verificați cvorumul. Numărați.

Lipsesc vreo 10 inși din cvorum. Rog domnii secretari să facă apelul, că sunt sigur, în condițiile acestea, vom strânge cvorumul. Domnul secretar. Faceți apelul. Poftiți.

Domnul Ioan Vida Simiti:

Achimescu Victor Stefan

absent

Aferăriței Constantin

absent

Afrăsinei Viorica

prezentă

Albu Alexandru

absent

Alecu Aurelian

absent

Ana Gheorghe

prezent

Ana Gheorghe

prezent

Andrei Gheorghe

absent

Andronescu Ecaterina

prezentă

Antal István

absent

Antonescu George Crin

absent

Antonescu Niculae Napoleon

absent

Argeșanu Valentin

prezent

Arghezi Mitzura Domnica

absentă

Ariton Gheorghe

prezent

Asztalos Ferenc

absent

Avramescu Constantin Gheorghe

prezent

Baban Stefan

prezent

Babiaș Iohan Peter

absent

Babiuc Victor

prezent

Baciu Mihai

prezent

Badea Alexandru

prezent

Bara Radu Liviu

absent

Bá rá nyi Francisc

absent

Barbaresso Emanoil Dan

prezent

Barbăroșie Victor

absent

Barde Tănase

prezent

Bartoș Daniela

absentă

Băbălău Constantin

absent

Bălan Marilena

absent

Bălăeț Mitică

absent

Băsescu Traian

absent

Becsek Garda Dezideriu Coloman

prezent

Bejinariu Petru

prezent

Bercea Florian

prezent

Berceanu Radu Mircea

absent

Berci Vasile

prezent

Berciu Ion

absent

Biriș Anamaria Mihaela

absentă

Birtalan Ákos

absent

Bivolaru Gabriel

absent

Bivolaru Ioan

absent

Boda Iosif

prezent

Bóndi Gyóngyike

prezentă

Boștinaru Victor

absent

Bot Octavian

absent

Botescu Ion

prezent

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule secretar, mă informează domnul secretar Ciontu că deja s-a făcut numărul. Eu zic că putem începe.

Domnul Ioan Vida Simiti:

Da, vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Eu zic să profităm de ocazie că cvorumul s-a îndeplinit și intrăm în subiect.

Întreb semnatarii moțiunii dacă își retrage cineva semnătura. Nefiind nici-o retragere, dau cuvântul domnului Marian Sîrbu să dea citire moțiunii respective, după care va urma o scurtă intervenție a primului-ministru. Era pe aici. Și rog grupurile parlamentare să dea notă de vorbitori.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule președinte,

Onorați membri ai Executivului,

Stimați colegi,

Greva minerilor din Valea Jiului, revendicările din ultima perioadă ale marilor centrale sindicale, analizele făcute chiar și de cei mai fideli apropiați ai puterii actuale scot în evidență o realitate care nu mai poate fi ignorată, și anume slaba componentă socială a ceea ce actualul executiv numește reformă.

Din acest punct de vedere, principala lecție a crizei provocate de protestele minerilor este aceea că nu de restructurare, ca fenomen economic necesar, se teme astăzi o bună parte a populației. Teama celor care-și văd amenințate locurile de muncă izvorăște de fapt din absența unei alternative viabile pentru ei și pentru familiile lor.

Având în vedere nevoia unei reconsiderări de esență a politicii actualului Guvern în domeniul creării de noi locuri de muncă, un număr de 56 de deputați ai PDSR, în temeiul art.64 din Constituția României și al art.142-147 din Regulamentul Camerei Deputaților, supun spre dezbatere plenului Camerei Deputaților următoarea moțiune:

În acești doi ani în care Guvernele Ciorbea și Vasile au adoptat programe economice bazate pe scăderea produsului intern brut, principalul fenomen manifestat pe piața muncii...

Domnul Adrian Năstase:

Dacă se poate să faceți ordine în sală, dacă puteți, dacă nu...

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor,

Luați loc în bănci. Nu mai circulă nimeni.

Domnilor colegi,

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rugăm liniște, fără circulație printre bănci...

Domnule deputat, continuați.

Domnul Marian Sârbu:

În acești doi ani, în care Guvernele Ciorbea și Vasile au adoptat programe economice bazate pe scăderea produsului intern brut, principalul fenomen manifestat pe piața muncii a fost creșterea lentă dar sigură a ratei șomajului. De la 6 % atât cât era în decembrie 1996, șomajul a crescut în permanență, ajungând astăzi la 10%, și dacă cifrele pe care s-a fundamentat bugetul de stat pe anul acesta se vor adeveri, la sfârșitul lui 1999 vom asista la scăderea puterii de cumpărare cu mai mult de 40% și la dublarea ratei șomajului în raport cu luna decembrie 1996.

Este ușor de observat faptul că din ce în ce mai puține persoane participă la constituirea produsului intern brut și din ce în ce mai mult așteaptă împărțirea acestuia, iar rezultatul nici nu putea fi altul decât creșterea permanentă a fiscalității, aproape concomitent cu scăderea valorii reale a diferitelor tipuri de alocații.

În toată această perioadă, opoziția a atras de nenumărate ori atenția asupra orientării fundamental greșite a politicilor sociale. Atât moțiunile simple, cât și cele de cenzură au arătat situația extrem de grea în care se află șomerii, pensionarii, familiile cu mai mulți copii, adică cei care plătesc cele mai mari costuri ale tranziției. Tocmai de aceea ne bucură faptul că după doi ani de parteneriat strategic cu C.D.R. și U.D.M.R., Partidul Democrat ne dă astăzi dreptate, recunoscând faptul că măsuri de protecție socială absolut necesare, deși elaborate, au fost nesocotite și astfel s-a creat impresia că nu există o voință reală de a însoți reforma economică de componenta sa socială.

Totodată, semnatarii acestei moțiuni recunosc situația Partidului Democrat care, deși "a fost tot timpul conștient de politica socială și a elaborat un pachet de măsuri în acest sens", nu a fost destul de ferm pentru impunerea aplicării acestuia. Astăzi, cu prilejul dezbaterii acestei moțiuni, are posibilitatea să o facă!

La începutul acestui an, Guvernul Radu Vasile a închis un cerc vicios prin măsuri care pentru piața muncii vor avea efecte dezastruoase. Prin două ordonanțe de urgență, continuând politica de subminare a autorității Parlamentului, a majorat contribuția individuală la fondul pentru pensia suplimentară de la 3% la 5%, precum și contribuția de asigurări sociale cu 7 puncte procentuale. Astfel, prețul unui loc de muncă va atinge niveluri aberante, încurajând și mai mult munca la negru și consolidând poziția de "furnizori de șomeri" a sectorului privat. Ce au făcut însă până acum Guvernele Ciorbea și Vasile pe toată circumferința acestui cerc vicios, în domeniul pieței muncii?

l. Au subvenționat șomajul structural, încurajând nemunca prin miile de miliarde acordate ca premii pentru părăsirea locurilor de muncă.

2. Au amânat în mod nejustificat măsurile de combatere a șomajului de calcul, deși este evident că pentru un mare număr de șomeri alocația reprezintă doar un venit de completare pentru ceea ce ei câștigă muncind la negru.

3. Au ignorat șomajul de excludere, nereușind să inițieze nici un program serios de reconversie sau de recalificare și aducând un mare număr de șomeri de lungă durată (circa 400.000) în situația de a nu avea nici un fel de venit.

O consecință a modului contemplativ în care Guvernul a acționat pe piața muncii, este faptul că a înflorit fenomenul așa-zisei "piețe gri", zonă în care, practic, convenția civilă a luat locul contractului individual de muncă. Foarte grav este faptul că acestei practici îi cad victime o mulțime de tineri pentru care cartea de muncă a devenit un document aproape interzise.

În această situație, firește că nemulțumirea celor care ies în stradă este determinată de absența unei alternative, a unei perspective legate în mod direct de un loc de muncă. Singura șansă pentru cei care nu sunt acționari majoritari, nu joacă la bursă, nu trăiesc din fluctuațiile cursurilor de schimb sau din alte tipuri de activități, este aceea de a avea un loc de muncă. Pierderea acestuia este de multe ori începutul unui traseu social care se confundă cu imposibilitatea achiziționării unei locuințe sau chiar pierderea celei existente, cu restrângerea accesului la educație sau sănătate și cu mari dificultăți la nivelul familiei. Punctul final al acestui traseu este excluderea socială și, în mod indiscutabil, la ora actuală, mulți români sunt deja sau se îndreaptă către un asemenea statut social.

Față de această situație alarmantă, semnatarii moțiunii solicită Guvernului elaborarea neântârziată și prezentarea în Parlament a unui program care să vizeze:

1. Crearea de alternative ocupaționale pentru forța de muncă disponibilizată, accentul punându-se pe măsurile active.

2. Adoptarea unui program de reconversie și recalificare atât la nivel național, cât și pentru zonele defavorizate, cu consultarea confederațiilor sindicale și a confederațiilor patronale.

3. Măsuri concrete pentru asigurarea de locuri de muncă tinerilor.

4. Instituirea unei alocații suplimentare pentru familiile aflate în dificultate ca urmare a programelor de restructurare.

Solicitând tuturor deputaților un vot în favorarea moțiunii, semnatarii acesteia consideră că un astfel de demers politic ar putea să sprijine acele categorii sociale amenințate cu excluderea din arhitectura viitoare a societății noastre. Ar fi, totodată, un gest de solidaritate față de cei care nu reușesc să facă față singuri rigorilor competiției specifice economiei de piață.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Încă odată vă rugăm, nu mai circulați prin sală. Luați loc în bănci și mențineți liniștea.

Are cuvântul domnul prim-ministru al Guvernului.

Domnul Radu Vasile:

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Vin din nou în fața dumneavoastră astăzi pentru a prezenta punctul de vedere ale Guvernului pe care-l conduc la moțiunea inițiată de un număr de 55 de deputați PDSR. Ca de obicei...

Domnul Ion Diaconescu:

Domnilor colegi,

Îmi creați o situație imposibilă. Ce să facem, să vă evacuez din sală? Vă rog, luați loc! Domnilor deputați...

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule Năstase, pentru concursul pe care ni l-ați dat.

Domnul Radu Vasile:

Ca de obicei, discursul meu se va rezuma la prezentarea unui punct de vedere general asupra problemelor ridicate de moțiune, urmând ca detaliile și aspectele particulare ale răspunsului Guvernului să fie prezentate de domnul Alexandru Athanasiu, ministrul muncii și protecției sociale.

Trec peste faptul, evident, că în ultimele 24 de luni, deși acest Guvern nu se află la conducere de 24 de luni, dar să luăm această perioadă, în ultimele 24 de luni, Parlamentul României se întrunește pentru a 17-a oară pentru dezbaterea unei moțiuni simple sau a unei moțiuni de cenzură. Dacă scădem perioadele de vacanță parlamentară, putem trage concluzia că am avut onoarea să răspundem la câte o moțiune în fiecare lună. În cei patru ani ai Guvernului Văcăroiu au fost dezbătute doar 15 moțiuni.

Mai întâi, vreau să mă opresc asupra motivațiilor care au condus la inițierea acestei moțiuni.

Aș dori să precizez de la început că adevăratele motive, pe lângă problema de fond pe care o acceptăm ca atare, sunt cele de natură politică și care vizează direct echilibrul coaliției. Dacă prin moțiunea anterioară se urmărea într-un fel o sensibilizare, dacă nu chiar desprinderea din coaliție a Partidului Democrat și a Partidului Național Liberal, actuala moțiune s-a focalizat numai asupra Partidului Democrat. Cu alte cuvinte, se recunoaște că această moțiune este, în fond, o inițiativă pur electorală, care și-ar dori spargerea coaliției majoritare prin plecarea Partidului Democrat de la guvernare. Cu toate că suntem conștienți de acest aspect, ne manifestăm deschiderea și dorința de a răspunde responsabil tuturor problemelor pe care le-ați ridicat.

Cred că suntem de acord cu toții că dorim să transformăm economia românească într-o economie funcțională, de piață. În acest proces de transformare, anul 1998 a fost un an greu și nu putem nega acest lucru. Totuși, a fost un an în care mecanisme ale pieței au acționat în realitate și nu au rămas numai la nivel declarativ. Pentru a obține acest rezultat, au fost restructurate monopolurile de stat, restructurare care de atâtea ori a fost amânată până acum. Alocarea resurselor s-a făcut totuși pe baza criteriilor economice și a calculelor de costuri și beneficii și, implicit, a creat nemulțumiri în anumite categorii. Cu toate nemulțumirile provocate, o altă cale de redresare nu există.

Suntem din nou acuzați de o cădere alarmantă a produsului intern brut, de declinul creșterii economice și, în consecință, de deteriorarea nivelului de trai. Firește, actuala opoziție reamintește creșterea economică din anii 1994-1995, creștere care, doar dorim să o subliniem, s-a realizat pe seama unui deficit bugetar adâncit, fiscal și extrabugetar, precum și pe contractarea de credite externe, care astăzi, în 1999, a ajuns la scadență.

Suntem acuzați de "creșterea lentă, dar sigură, a ratei șomajului" și s-a amintit că s-a crescut de la 6% la 10%. În termeni economici, nu numai teoretici, dar și practici, 5% este așa-numitul șomaj natural care funcționează în condițiile în care economia se află la nivelul de ocupare deplină. Prin urmare, un șomaj de 6% reprezenta, de fapt, o lipsă de șomaj în condițiile analizei macroeconomice. Faptul că a crescut la 10% este un proces real, evident, dar nu are nici-o legătură, propriu-zis, cu șomajul structural. Este evident că datorită proastei dimensionări prin planificarea socialistă a sectoarelor industriale înainte de 1989, nu se poate înfăptui o reformă structurală în economia românească, fără o creștere a șomajului. Nu există altă soluție, oricât ar susține unii lideri, să-i spunem, din sindicate și care amenință, după cum știți, pentru că și această moțiune se află într-un plan mai larg, cu o grevă generală pe 15 februarie, din partea unei confederații cunoscută prin atașamentul politic.

Să nu uităm, de asemeni, tot în termeni macroeconomici, că șomajul este ultimul dintre indicatori care revine la normal la sfârșitul unei perioade de recesiune. Deci, acest indicator macroeconomic nu arată starea actuală a economiei, ci mai degrabă ce s-a întâmplat în trecut. Mai mult, așa cum ați amintit, s-a creat o categorie de șomeri care sunt oameni săraci și excluși de societate. Apelez la un studiu de specialitate, pe care cred că îl aveți și dumneavoastră, și vă reamintesc că cei mai săraci oameni din România nu sunt propriu-zis șomerii, care beneficiază de măsuri compensatorii și ajutoare de șomaj, ci persoanele care au salarii mici și lucrează în întreprinderi de stat falimentare. Aceștia sunt cei care, prin măsurile de susținere de până acum în întreprinderi nerentabile, cu pierderi mari, a împiedicat să se producă o restructurare în domeniul forței de muncă pe care o deplângem cu toții astăzi, inclusiv moțiunea.

Nu vreau să intru într-o lecție de principii de economie, așa cum spuneam, dar cele trei acuze aduse Guvernului nostru sunt slabe, nu numai din punct de vedere politic, dar și al teoriei economice. Ar fi trebuit să știți că șomajul structural se datorează transformărilor care au loc în economie, transformări datorate progresului tehnic și se referă la cei care își pierd locul de muncă datorită învechirii morale și tehnice a ramurii industriale în care ei muncesc. Ca să dau un exemplu, nelegat propriu-zis de Parlament, industria plăcilor de patefon nu-și mai are rostul acum și, de aceea, a și dispărut. Șomajul structural nu poate fi, deci, încurajat decât prin dezvoltare și cercetare, iar dumneavoastră ne acuzați tocmai că am vrut să închidem acele ramuri căzute în desuetudine, ca să facem loc industriei secolului XXI.

Cea de a doua acuză, că mulți dintre șomeri lucrează la negru și, de fapt, șomajul real ar fi mai mic decât cel calculat, este un nonsens. Dacă șomajul este mai mic, atunci care este rostul acestei moțiuni?

Singură a treia acuză adusă nouă, cea privind existența unui număr de șomeri de lungă durată, are o bază solidă, dar vă rog încă o dată să arătați chiar dumneavoastră cum se pot face acele transformări radicale ale economiei, de restructurare a unor sectoare neviabile pe termen scurt sau mediu, fără să existe un astfel de efect? Niciodată în lume nu s-a putut evita pe termen scurt șomajul structural, iar noi încercăm, cu toate puterile noastre și în limita restricțiilor bugetare pe care le avem, să diminuăm cât mai mult acest fenomen.

Ca urmare, problema în sine, dincolo de maniera în care a fost redactată această moțiune, fără îndoială, rămâne. Și, ca urmare, existența unei rate a șomajului de, să spunem, 10% este de abia începutul, este un indictator care arată un proces de restructurare. Așa cum știți și dumneavoastră - și cu ocazia aceasta o menționez, când rata șomajului într-o țară depășește 11%, ea devine obiectivul strategic al politicii economice a țării respective. Există în lume și în Europa chiar, în țările dezvoltate, o rată o șomajului mult mai ridicată decât în România, tocmai determinată de elemente de șomaj structural, care nu pot fi confundate cu elemente de șomaj (aceasta este expresia, îmi pare rău) fricțional, deci, care se află între schimbări de scurtă durată.

Este evident că problema socială, de care spuneți dumneavoastră, este o preocupare și pentru noi. Este evident că vom fi dispuși să discutăm acele măsuri care urmăresc să aibă în vedere tocmai o creare de locuri de muncă. Dar, atât timp cât aceste elemente, care, după părerea mea, sunt obiective, sunt utilizate într-o formulă în care se urmărește, într-o formă sau alta, o instabilitate politică, noi respingem categoric un astfel de tip de demers. Suntem deschiși spre discutarea soluțiilor și Guvernul are în pregătire chiar măsuri în acest gen (astăzi, de exemplu, în ședința de Guvern, care va începe peste 20 de minute, se va aproba o lege privind fondul de solidaritate socială, pregătită de Ministerul Muncii), ceea ce dovedește, încă o dată, că chestiunea protecției sociale este și pentru noi determinantă. Dar maniera în care a fost realizată și, mai ales, aceste scopuri (care, pentru mine, sunt de înțeles, pentru că, așa cum am spus, și noi am depus suficiente moțiuni - nu atât de multe, dar suficiente, în perioada când eram în opoziție), însă, un asemenea demers, în acest moment, din punct de vedere al Guvernului, care înțelege situația, care e dispus să ia măsurile, noi îl respingem. De aceea, solicităm ca reprezentanții coaliției parlamentare să voteze împotriva acestei moțiuni. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule prim-ministru.

Domnilor colegi, liniște! Domnule, prea multă gălăgie! Nu s-a respectat deloc liniștea! (Rumoare.)

Vom intra în dezbaterile propriu-zise. V-am citit timpii de care dispunem, fiecare grup parlamentar, vă rugăm să vă încadrați în ei!

Are cuvântul, din partea Grupului parlamentar PNȚCD, domnul Sorin Lepșa.

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru...

Domnul Ion Diaconescu:

Mai stați puțin!

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Domnule președinte, o chestiune de procedură: domnul ministru al muncii ar putea să completeze afirmațiile generale ale primului ministru!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule ministru Athanasiu, vreți să vorbiți acum sau la urmă?

Domnul Alexandru Athanasiu:

Aș vrea...

Domnul Ion Diaconescu:

Bine. Domnule Lepșa, atunci, iertați, am crezut că domnul Athanasiu va vorbi la urmă... Vreți acum... Poftiți!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Aș începe prin a spune că această moțiune, inițiată de un număr de 54, dacă nu mă înșel, de deputați ai Partidului Democrației Sociale din România, conține și lucruri noi și lucruri bune. Numai că lucrurile bune nu sunt noi, iar lucrurile noi nu sunt bune...

Este adevărat că ni se atrage atenția asupra politicilor în domeniul angajării pe piața muncii, susținându-se că acțiunea guvernamentală a ignorat măsurile de creare de noi locuri de muncă, a generat creșterea șomajului și, toate acestea, pe fondul absenței unui program național de reconversie și recalificare profesională. Desigur că un atare enunț poate găsi susținători, care, ignorând cauzele unor fenomene cu efecte negative în societatea românească, consideră că pot suplini soluții viabile doar prin cuvinte. Rezumându-se la a constata structura șomajului și a se lamenta pentru dificultățile întâmpinate pe piața muncii de populația aptă de muncă a României, inițiatorii moțiunii nu întrevăd ca soluții decât generale măsuri, cum ar fi referendumuri naționale sau consultări de același tip, într-un moment când nevoia de concret, de decizie promptă este mai urgentă ca niciodată.

Și, dacă vorbele sunt meșteșugite, să vedem cât corespund ele faptelor. Să punem așadar în lumină măsurile active pe care, în trecut, dumneavoastră, inițiatorii moțiunii, ca partid de guvernare, le-ați aplicat într-o reformă economică, care nu s-a născut bine pentru a sucomba rapid. Trei ani de zile, în perioada 1992-1995, singurele măsuri active au constat din cursuri de recalificare profesională...

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Dacă se poate, să ne întoarcem la tema moțiunii! (Rumoare, vociferări ale opoziției.)

Domnul Alexandru Athanasiu:

..., blocate și ineficiente, aleatorii în rezultate și timide în realizări. Și, aceasta, într-o perioadă în care șomajul atinsese peste 11% din totalul populației active și când singurul ajutor pentru supraviețuirea celor disponibilizați a fost doar ajutorul de șomaj!

Domnul Miron Tudor Mitrea (din sală):

La chestiune, onorabile!

Domnul Alexandru Athanasiu:

De altfel, chiar în anul 1995, preocupați de iminența alegerilor, ați promovat un act normativ demagogic: Legea ajutorului social, în care recunoașteți că peste 10% din populația țării nu are resurse pentru traiul zilnic. Oare toate aceste realități pe care le-ați gestionat vă îndreptățesc astăzi să ne predați lecția măsurilor active, a celor de creare de noi locuri de muncă, când nu ați trecut nici examenele claselor primare în acest domeniu?

Și, pentru a fi foarte concret, o să trecem la datele statistice, care spun mai mult decât vorbele din moțiune. În legătură cu rata medie a șomajului, în 1994 a fost de 11%, în 1995 a fost de 9,7%; în 1996, de 7,5%; în 1997, de 7,8%, iar în 1998, de 9,2%.

Domnul Miron Tudor Mitrea (din sală):

Asta, după ce ați schimbat directorul de la Statistică!

Domnul Alexandru Athanasiu:

În legătură cu măsurile active. După 1996, au fost ameliorate condițiile de funcționare a unor legi, astfel: prin Legea șomajului, s-au îmbunătățit condițiile de creditare a întreprinderilor mici și mijlocii, prin mărirea duratei de rambursare de la 1 la 3 ani și s-a mărit valoarea creditului pentru un nou loc de muncă de la 10 la 25 de milioane de lei; de asemenea, a fost introdusă o nouă reglementare - Ordonanța nr. 35, prin care s-au subvenționat în proporție de 70% salariile absolvenților oricărei forme de învățământ, creîndu-se 25 de mii de noi locuri de muncă, în fiecare an, începând cu 1997 și, apoi, 1998, față de 11 mii de locuri, cât se creaseră anterior pentru absolvenți. Totodată, utilizând acordul de împrumut cu Banca Mondială, pentru prima dată în România, s-au finanțat salarii direct din acest acord pentru persoanele disponibilizate; în această perioadă, începând cu februarie 1998 și până astăzi, s-au cheltuit 4,2 milioane de dolari pentru crearea de noi locuri de muncă pentru persoanele disponibilizate. În acest sens, au fost create 5.161 de noi locuri de muncă, din care pentru persoanele disponibilizate din minerit în Valea Jiului, 1.140. Avem, în continuare, în derulare, 187 de contracte de măsuri active, în valoare de 26,2 miliarde de lei, de care vor beneficia aproximativ 22 de mii de persoane.

În cazul programelor active finanțate pentru anul 1999, aș vrea să arăt că, în aceste programe, prin care noi asigurăm, cum spuneam, pe lângă cursurile de orientare profesională, de calificare profesională, de instruire în afaceri, dar prin finanțarea directă a salariilor pentru noile locuri de muncă create, după estimările noastre, la sfârșitul acestui an, vor fi create aproximativ 105 mii de noi locuri de muncă, care vor însemna ca efort din bugetul fondului de șomaj aproximativ 187 de miliarde de lei, din fonduri PHARE 6,8 milioane EURO și din împrumuturi de la Banca Mondială 4,6 milioane.

Ni se reproșează în mod constat faptul că nu am luat nici un fel de măsură în plan legislativ, că lipsește o strategie legislativă și instituțională în acest domeniu. Nu pentru a face neapărat o comparație, dar vreau să vă reamintesc (pentru că uneori memoria face feste la redactarea moțiunilor) că dumneavoastră, în 4 ani, ați adoptat 4 acte normative, dintre care 2 ordine de ministru - deci, la acest nivel, în domeniul care face obiectul moțiunii, spre deosebire de noi, care am adoptat în 2 ani 20 de acte normative în domeniul măsurilor legate de piața muncii. (Aplauze ale opoziției. Râsete. Se strigă: "Bravo!")

Domnul Alexandru Athanasiu:

Eu vă mulțumesc pentru aplauze.

Voci din opoziție:

Pentru puțin!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Aș vrea să mai adaug un lucru, că măsurile active reprezintă o prioritate pentru Guvernul Radu Vasile, cum trebuie să fie o prioritate pentru orice Guvern care duce o politică modernă în care componenta socială este intim legată de dezvoltarea economică. La baza acestei politici, pe care noi nu contestăm și nu pregetăm a spune, trebuie să fie trei reguli: dezvoltarea economică durabilă, sănătoasă; dezvoltarea economică care să ducă la creare de noi locuri de muncă și nu la desființarea lor; și o dezvoltare economică care să ducă la crearea de locuri de muncă durabile, cu un nivel de venit decent. La toate acestea, însă, concură o multitudine de factori, în primul rând economici, pentru că este de domeniul evidenței că nu putem câștiga mai mult, mai sigur, într-un cuvânt, nu putem trăi mai bine, dacă economia suferă de mari dezechilibre și dacă resursele, și așa limitate, sunt alocate în domenii fără viitor.

Programul care ni se solicită prin această moțiune nu corespunde în nici un fel politicii pe care noi dorim să o urmăm!

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Categoric! (Aplauze ale opoziției.)

Domnul Alexandru Athanasiu:

Dumneavoastră nu oferiți soluții viabile, lucru care, de altfel, a devenit pentru noi un truism! Că, în generozitatea vorbelor din diferite moțiuni, nu există acoperire ci în realitatea faptelor de guvernare săvârșite în timp de 4 ani, iar soluțiile pe care le propuneți nu numai că sunt generale, dar sunt deja prăfuite de istorie!

Voci din opoziție:

Oho! Treziți-vă!

Domnul Alexandru Athanasiu:

Faptul că toată această moțiune nu conține nici o soluție, ci doar invocă anumite propuneri ale coaliției guvernamentale, lucru care m-a surprins, că dumneavoastră nici nu mai aveți măcar, dacă nu idei, curajul de a vă asuma soluții proprii și vă ascundeți sub soluții invocate chiar de membri ai coaliției guvernamentale (pentru că noi suntem conștienți de dificultățile pe care le traversăm), ne dovedește o dată în plus că nu aveți nici o alternativă la programul nostru, că soluțiile pe care mai multe partide din arcul guvernamental le doresc pentru ameliorarea protecției sociale vor putea fi puse curând în aplicare tot de către noi...

Voci din opoziție:

Când?!

Domnul Alexandru Athanasiu:

... și nu de dumneavoastră, care nu știți nimic, decât de a reclama ceea ce spun alții. Și că, în concluzie, așa cum romanii spuneau: Omni labor optat premiat! adică: Fiecare muncă își are prețul ei! sugerăm membrilor Parlamentului, că, munca depusă pentru redactarea acestei moțiuni, care nu vine în sprijinul problemelor reale ale multor cetățeni români, ci doar mimează în vorbe grija pentru ei, merită un singur preț: Votul împotrivă! (Aplauze. Rumoare, vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu:

Acum, are cuvântul, din partea Grupului PNȚCD, domnul Sorin Lepșa.

Voci din opoziție:

Iarăși? A mai fost o dată! Va urma domnul Giurăscu, din partea PDSR.

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu e deștept cel care spune că e deștept, ci acela care face lucruri deștepte! (Râsete. Aplauze.) Suntem, azi, în fața unui text de moțiune, pentru a câta oară în acest an? Ne-a spus-o domnul prim-ministru: a 17-a oară! Oare situația de azi a acestei țări ne permite să consumăm timp social pentru încă o moțiune?

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Extraordinar!

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Întrebarea mea nu este retorică pură, îmi pun cu toată sinceritatea această întrebare!

Noi judecăm astăzi un Guvern care a trecut de o încercare grea, din care sper că a învățat cum trebuie să tratezi cu cetățenii. Este un câștig important! Noi toți am învățat că avem nevoie de solidaritate, am avut pierderi importante de imagine, dar am câștigat experiența de a face.

Nu este destul! Trebuie, se pare, după cum văd și din presă, că e necesar să învățăm cum se gestionează o perioadă care urmează după o astfel de criză. Trebuie să aflăm că un Guvern nu are voie să se supere pe cetățeni, chiar când îl admonestează sau când îl critică, și lucrul este valabil și pentru partide, atât din opoziție, cât și cele care se află la guvernare.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Păi, atunci, de ce v-ați supărat pe mineri?

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Dar, un Guvern trebuie și să-și țină cuvântul, să-și respecte declarațiile, nu astăzi să spună una și mâine alta... și toate aceste lucruri trebuie respectate.

Sunt supuse judecății publice partide care și-au asumat responsabilitatea unei gestiuni judicioase. Încrederea sinceră în doctrina creștin-democrată mă face să cred că partidul nostru poate duce o astfel de responsabilitate. Da, suntem solidari cu formațiunea noastră și cu Guvernul nostru, dar putem noi accepta în numele acestei solidarități sacrificarea șanselor acestei țări? În buna tradiție a înaintașilor acestui partid, un asemenea lucru este de neacceptat! Un partid ori fruntașii lui nu pot fi mai presus de societatea din care provin!

Voci din opoziție:

Așa e!

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Mi-am pus întrebarea înainte de a semnala fenomenul în conferința de presă a PNȚCD, chiar acum 2 săptămâni: De ce Ministerul Finanțelor nu găsește soluții pentru colectarea taxelor, care să evite aglomerația, să evite umilirea cetățenilor? Și, în final, suferința fizică. Nu banii, mai exact, lipsa lor ar fi cauza principală, ci gândirea total veche, meschină: banii sunt priviți ca un scop în sine, nu ca un mijloc de a lucra în societate. O soluție am putea imagina doar dacă omul care trece pe sub fereastra unui minister înseamnă pentru cei de acolo ceva mai mult decât un punct mișcător...

Noi, cei care suntem purtătorii tradiției democratice în această țară...

Voci din opoziție:

Oho!... (Aplauze.)

Domnul Sorin Victor Lepșa:

..., nu putem avea un astfel de comportament, ce amintește de regimul totalitar.

Judecăm astăzi un Guvern care nu a reușit să strângă taxele, dar, uneori, cresc taxele, argumentând cu ideea de a recupera fonduri: pentru învățământ, sănătate și armată, pentru drumuri și comunicații. Foarte bine! Dar sursele de alimentare ale unui buget nu pot și nu trebuie să fie numai taxele, trebuie gândite numeroase alte căi de atragere a fondurilor, căi pe care nu trebuie să le inventăm noi, acum.

În ce privește taxele acestea, ele nu trebuie proiectate pornind doar de la principiul: Ne trebuie bani pentru buget, mai punem o taxă! Se pot imagina taxe mici de la plătitori mulți, taxe diferite de la activități diferite: de la turism, de la trafic internațional, de la servicii legate de traficul internațional și, nu în cele din urmă, cele din cultură, arte și programe internaționale.

Domnul Miron Tudor Mitrea (din sală):

La chestiune!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Vezi, că citești un text al PDSR!

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Suntem conștienți acum cu toții că actul de guvernare înseamnă, pe lângă principii, și vocație democratică și pragmatism și diplomație și comunicare și renunțarea la orgolii personale și părăsirea turnului de fildeș în favoarea dialogului direct cu omul de pe stradă. Iată lucruri pe care actualul cabinet le-a învățat din mers și nu ca pe niște tehnologii, ci ca pe niște lecții de viață, ceea ce a dus la criza dintre reformele pe hârtie și evenimentele de pe teren. Este prima dată când un Guvern face acest lucru!

În pofida respectului și sincerei simpatii pe care le am pentru mulți dintre membrii Cabinetului, nu pot să nu remarc lipsa unei abordări pragmatice, care să armonizeze calculul macroeconomic cu calculul traiului zilnic; reforma economică și programele de protecție socială, flexibile, moderne, eficiente. Și am să dau un exemplu: dacă, în Valea Jiului, companii ca Electrocontract sau Condem, precum și alte companii, care au făcut propuneri concrete și proiecte pentru a deschide acolo puncte de lucru, ar fi fost stimulate, sprijinite cu facilități fiscale, pe termen limitat, iar succesul lor ar fi fost făcut cunoscut locuitorilor, atunci, poate nu s-ar fi ajuns la un dialog cu forme de agresiune.

A fi de dreapta nu înseamnă să fii contra vieții individului și dreptului său la o existență civilizată. După ce marșul mineresc se retrăsese în Petroșani, mi-am permis să cer Cabinetului și nouă înșine un răspuns la întrebări. Și aici, aici s-au dat soluțiile pe care le-a prezentat domnul ministru al muncii și protecției sociale, măsuri care sunt proiectele alternative, în următoarea perioadă, în această zonă; nu trebuie ca aceste proiecte să aștepte să se mai întâmple un fenomen social, ci ele trebuie puse în aplicare imediat.

Momentul de rațiune a venit și criza a fost depășită, nu cum se spera, poate, în unele studiouri de montaj, de filme, cu groază, cu sânge al fratelui contra fratelui. Am cerut populației să aibă încredere în noi, nu am promis că vom reuși un triumf al privatizării și reformei în timp record...

Voci din opoziție:

Contractul!

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Nimic serios și de durată nu se poate face de azi pe mâine, oamenii au înțeles, dar că restructurăm cifre și echipamente fără să luăm în calcul viețile omenești, aceasta desigur că nu pot accepta și mi se pare firesc.

Vorbim de consecvență, seriozitate, fermitate și vrem și reformă și privatizare cu orice preț, dar nu ne putem impune nouă înșine să respectăm un program care trebuia să înceapă demult. De ce nu a început? Cazul de succes Romtelecom...

Domnul Miron Tudor Mitrea (din sală):

Al cui succes?

Domnul Sorin Victor Lepșa:

Încă o dată spun, e un caz de succes! Dar, în loc să arătăm o privatizare și o restructurare serioase, lucrurile stagnează și aproape se va compromite totul din cauza unor orgolii! Dezvoltarea sistemului de comunicații este nu numai o prioritate, dar și o sursă sigură de venituri și de credibilitate pentru România. De ce punem jocul politic, uneori minor, mai presus de competență?

Crezul meu este, cum spuneam de curând, că politica este tot un tip de serviciu și omul politic trebuie să fie complet determinat de așteptările și problemele beneficiarului: societatea și individul. Faptul că am arătat câteva deficiențe pe care Guvernul le are trebuie înțeles ca o dovadă de maturitate politică: pe de o parte, avem datoria să arătăm că suntem lucizi și severi, mai întâi cu noi; și, apoi, avem datoria să salvăm încrederea electoratului în luciditatea noastră. Da, știm că am și greșit! Da, știm că nu manevrăm suficient de bine instrumentele puterii! Dar aveți încredere în noi, avem tăria să recunoaștem aceste lucruri, avem resurse să schimbăm ceea ce nu funcționează!

Nu pot fi de acord cu atitudini obtuze, care îi fac pe unii colegi să spună, contra evidenței, că e bine ceea ce nu e bine. Adevărul e singura garanție că nu vom mai greși. Astfel, rămânem credibili nu numai pentru opinia publică, dar și pentru noi înșine și pentru aliații noștri și pentru mediile politice internaționale. Dacă ne putem recunoaște slăbiciunile, există șansa să le remediem, așa gândesc eu și așa gândim noi.

Suntem perfect conștienți și de greutățile celor mulți și de greșelile noastre, dar aceasta nu înseamnă că putem accepta sancționarea unui Guvern, care arată și voință și capacitate, de dragul unei moțiuni, care, de fapt, acuză cu ușurință, fără să demonstreze nimic, fără să dea nici o soluție. O moțiune, care, evident, nu urmărește decât să speculeze politic un moment de tensiune socială.

Deci, Grupul parlamentar PNȚCD, în consecință, va vota împotriva acestei moțiuni. Vă mulțumesc. (Aplauze. Vociferări ale opoziției.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc, domnule deputat, ați vorbit 8 minute.

Are cuvântul domnul deputat Ion Giurescu, PDSR, și va urma doamna Smaranda Dobrescu, PSDR.

Domnul Ion Giurescu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor,

M-au surprins, în primul rând, răspunsul primului ministru și al ministrului muncii la moțiune, care ne sugerează că nivelul de trai al populației, după '96, este mai bun decât cel de dinainte. Eu nu vreau să comentez, las populația să aprecieze pe propriul buzunar, apreciere pe care o va face și mai bine după ce benzina va ajunge la 8 mii de lei, iar prețul energiei electrice și termice va crește substanțial în foarte scurt timp.

Mișcările sociale din România ultimelor săptămâni, mai numeroase și mai energice decât cele de dinainte (și nu ne referim doar la protestele minerilor), exprimă, oricât s-ar strădui guvernanții să le detecteze susțineri politice, îngrijorarea societății românești față de politica actualului Executiv, girat de Coaliția PNȚCD-USD-UDMR. Circa 70% din populație apreciază drept greșită direcția în care mergem, în care suntem forțați să mergem, după cum o arată ultimele sondaje date publicității. O reformă prost concepută și încă și mai prost condusă riscă să devină o sperietoare. Să nu mai mire pe nimeni, în atare condiții, fenomenul de respingere colectivă!

În fapt, populația nu mai este dispusă să accepte doar aspectul asanării economice, al închiderii de unități sub imperiul lichidării pierderilor (acest lucru, deși dureros, este real și inevitabil), în absența unor argumente tari, a unor garanții convingătoare că acestei etape i se asociază fără întârziere modalități concrete de reinserție profesională. Tensiunile, conflictele, mișcările sociale, până la urmă, sunt generate tocmai de nesincronizarea, de defazarea acestor două momente.

Creșterea șomajului pe termen scurt, cu o politică adecvată de protecție socială activă, n-ar trebui să fie, neapărat, un mijloc de îngrijorare. Pentru capacitățile manageriale ale guvernanților noștri, fenomenul este însă greu de surmontat. Concepția lor nu include decât prima fază: aceea a închiderii de unități.

Nefericitele Ordonanțe nr. 9 și 22/1997, deși intens și pe bună dreptate criticate la vremea lor, socotite a nu fi decât paleative, cu o rază mică de acțiune, dar cu efecte negative de durată, își conservă, iată, și pe timpul guvernării Radu Vasile, aceeași nefastă și perversă substanță.

Cum altfel să interpretăm disproporția flagrantă pe care ne-o propune apropiata Lege a asigurărilor sociale de stat: între 1.987,6 miliarde de lei pentru plata ajutorului de șomaj și 13,8 miliarde de lei pentru măsuri active de combatere a șomajului?

Vă las pe dumneavoastră, ca, apelând la minicalculator, să aflați cât la sută din aceste alocații bugetare destinate celor mai nefericiți dintre români se îndreaptă către crearea de noi locuri de muncă și cu câte procente urmează a se subvenționa liniștea socială de moment.

Cu toată cofinanțarea externă pe care se scontează, este evident că grija guvernanților este cvasinulă față de punerea în practică a unor programe serioase de ocupare profesională.

De altfel, județele Hunedoara și Gorj, zone în care a operat din plin politica sumelor compensatorii pentru susținerea sectorului minier, au astăzi, după epuizarea fondurilor, rate ale șomajului dintre cele mai ridicate.

Nu credem că cineva s-a gândit în mod serios că minerii se vor converti rapid în afaceriști prosperi, în întreprinzători de succes, în operatori PC.

Ordonanțele amintite nu au avut decât un singur efect: au reușit să irosească rapid, de urgență, fonduri uriașe, în modul cel mai neproductiv cu putință.

Nici nu ne așteptam, sincer, la altceva, fiind vorba despre o tară de fond a activității guvernanților actuali, lipsa unui "Proiect pentru România".

Ne temem că nici unul dintre cei 15.000 de specialiști ai puterii nu ne pot edifica asupra a ceea ce România aspiră să devină, care vor fi capacitățile recuperate, reabilitate și dezoltate, ce noi oportunități vor fi îmbrățișate etc. etc.

Lipsa de proiect național pericilitează fatalmente orizontul profesional, ocupațional.

Astfel, după ce că fondurile reconversiei sunt subliminale, ele riscă să se mai și irosească în absența busolei pe care o constituie comanda socială.

Cu ce ne va încălzi dacă, de pildă, în loc de proiectanți, laminoriști sau mineri șomeri, vom avea mâine contabili șomeri, operatori de calcul șomeri sau vânzători șomeri?

Interesant este că, din afară, din direcții extrem de diferite, de la reprezentanți ai Internaționalei Socialiste până la experți din Departamente de Analiză Economică din Statele Unite ale Americii, se aud voci care avertizează asupra acestui tip de reformă pe principii ultraliberale,cu retragerea aproape completă a statului din funcțiile sale normative și de reglaj.

Se pare că aceste voci nu sunt destul de sonore pentru urechile guvernanților noștri, înclinați mai curând spre a lua dorințele drept realitate și uitând că ceea ce funcționează perfect într-o economie bine articulată, de pildă piața liberă a forței de muncă, poate avea efecte nocive într-o economie in status nascentis.

Protecția socială în varianta ei eminamente pasivă nu reprezintă decât o cosmetizare, și aceea efemeră, a sărăciei, duce la marginalizarea individului, îl plasează adesea în zona muncii la negru, cu alte cuvinte, îl declasează moral și social.

Dacă adăugăm la toate acestea și constatarea că populația însăși își plătește propria sărăcie și sărăcire, gluma cu miliardele de dolari care afuează spre România nu mai amuză pe nimeni, avem măsura, pe cât de tristă, pe atât de exactă, a ceea ce pot cu adevărat cei care ne conduc.

Crezând că manageriază criza, și pe aceasta au recunoscut-o destul de tardiv și nu în toată splendoarea, ei nu fac decât să gestioneze artizanal și amatoristic sărăcia.

Cât despre dezvoltarea clasei de mijloc, despre proliferarea sectorului privat ca motor al dezvoltării și, totodată, posibilitatea de preluare a forței de muncă disponibilizate din sectorul de stat, regii și societăți cu capital majoritar de stat, să încercăm să fim realiști. Sunt obiective care nu numai că depășesc posibilitatea celor care ne guvernează, dar, par chiar că le depășesc intențiile.

Românii, în proporție de două treimi, după datele Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții, spun că: "în 1998 au trăit mai prost decât în 1997", an despre care domnul Ciumara, pe care numai pedeserist nu-l crede cineva, a făcut acea celebră, de-acum, intrată în folclor, afirmație: "Am chinuit poporul degeaba!".

Pericolul este ca această formulă să se banalizeze până la a deveni un fel de inofensiv refren al șlagărului actualei coaliții. A chinui poporul - se pare că nu-i dă acesteia nici remușcări, nici insomnii măcar. (Aplauze din partea stângă a sălii de ședință).

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Ați vorbit șapte minute.

Are cuvântul doamna deputat Smaranda Dobrescu - P.S.D.R. și va urma domnul Alexandru Sassu - P.D.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

"Un gest de solidaritate față de cei care nu reușesc să facă față singuri rigorilor competiției specifice economiei de piață" - citat din moțiune, ar fi, după părerea noastră, nu aprobarea acestei Moțiuni, ci tocmai susținerea implementării politicilor sociale ale actualului Cabinet.

Oare cele aproape 200 de acte normative emise în ultimii doi ani de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale au fost semne ale orientării fundamental greșite ale politicilor sociale? Sau prestații noi de asistență socială, politici active noi de creare de locuri de muncă, reforme instituționale, sisteme noi de asigurări, majorări de alocații, recorelări de pensii.

Faptul că atât în 1997, cât și în 1998 s-au alocat cele mai mari procente - transferuri bugetare - pentru protecția socială din ultimii ani, în speță o medie de 10% din PIB, în comparație cu 8% până în 1996, dovedește că s-au legiferat noi prestații sociale.

În 1997, s-a semnat, în calitate de a unsprezecea țară europeană, Carta Socială Europeană revizuită, iar acum este în discuția Parlamentului spre ratificare, semn că s-au îndeplinit condițiile minim necesare, condiții care erau departe de a fi îndeplinite în 1996.

Aici ne aflăm în social, stimați colegi, la nivel european.

Chiar din studiul proiectului de buget se constată că printre foarte puținele capitole suplimentate în acest an, se numără subvenția dobânzii la creditele acordate întreprinzătorilor care angajează șomeri, sumă ce practic s-a dublat, fiind una din măsurile active de creare de locuri de muncă, cerută și mult folosită de întreprinzători.

Faptul că acest Guvern este preocupat de nivelul scăzut de trai o dovedesc și cele două recorelări succesive ale pensiilor, făcute într-o perioadă de uriașe deficite la bugetul pensiilor și de mare austeritate impusă salariaților.

Azi, discutând Moțiunea, ne aflăm de fapt în fața unui act politic pe care l-am putea denumi: "Hai să vedem cine e mai social-democrat?" (Rumoare.)

Voci din partea stângă:

Hai să vedem!

Doamna Smaranda Dobrescu:

Pentru prima dată, P.D.S.R.-ul, singurul semnatar din Opoziție, prezintă un text moțional normal, civilizat, neinjurios, aproape un truism privind o stare dificilă a ocupării în muncă, a șomajului, a programelor de reconversie, a protecției sociale a celor disponibilizați.

Este o evidență că acest Guvern trebuie să se ocupe de protecția socială și de crearea de noi locuri de muncă.

De altfel, tot ceea ce concluziv cere Moțiunea, reprezintă părți ale Programului de guvernare, expuse încă o dată public, în discuția avută de premierul Radu Vasile la CES în prezența liderilor marilor confederații sindicale.

Desigur, niciodată nu se face destul pentru protejarea celor dezavantajați. Nici acest Guvern nu a făcut!

Dovadă că, în afara legislației sociale din Programul de guvernare, elaborată de altfel în termen și chiar suplimentar planului, colegii din Partidul Democrat au imaginat și noi măsuri în favoarea celor disponibilizați, proiecte ce vor fi discutate în executiv și promovate, în măsura identificării resurselor.

Sunt sigură că prietenii noștri din Partidul Democrat vor demonstra suficientă maturitate politică pentru a trece cu responsabilitate, și nu cu emoție, peste această "Moțiune-capcană", și vor recunoaște că, în calitate de susținători ai Programului de guvernare, au acceptat deja tot ceea ce, în mod inutil și redundant, au propus semnatarii Moțiunii.

Cât despre colegii din Partidul Democrației Sociale, consider că nu toate mijloacele sunt admise în politică.

O bună impresie se poate face liderilor Internaționalei Socialiste, prezenți acum la București, prin seriozitate, europenism, susținerea reformei, spirit internaționalist, și nu prin săparea de capcane pentru cei ce conduc reforma pe sinuoase drumuri, cu infinte greutăți.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii de ședință.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, doamnă.

Deoarece domnul Alexandru Sassu dorește să ia cuvântul mai târziu, are cuvântul, în continuare, domnul Ion Lazia din partea, și pe timpul Grupului parlamentar liberal.

Este domnul Lazia? Da.

Voce din stânga sălii de ședință:

Data viitoare, la ce partid ajungi?

Domnul Ion Lazia:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Problematica abordată de către semnatarii Moțiunii este reală.

Ce am constatat de data aceasta? Simplitatea cu care dumnealor au prezentat o problemă atât de deosebită, pe de o parte, iar pe de altă parte, față de Moțiunea cealaltă, concretețea acestora. (Aplauze din partea stângă a sălii de ședință).

Pentru ceea ce fac dumnealor, Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal, deci, ca partid de opoziție, le stabilește un vot pentru.

În schimb, trebuie să constatăm că, în cadrul Moțiunii, dumnealor încearcă să creeze, cu o anumită subtilitate, o ușoară falie în cadrul alianței aflate la guvernare. Dumnealor vorbesc, în cadrul acestei alianțe, doar de C.D.R. și de U.D.M.R., lăsând cumva Partidul Democrat ca posibil aliat al dumnealor în perspectivă.

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Și P.N.L.!

Domnul Ion Lazia:

Dumnealor uită că, de fapt, în cadrul alianței a existat U.S.D. - Uniunea Social Democrată, ignorând cumva Partidul Social Democrat Român, al cărui reprezentant este chiar ministrul muncii și protecției sociale.

Vreau să le spun acestor colegi că există, în cadrul arcului guvernamental, o solidaritate asumată prin responsabilitate, cu care dumnealor încearcă, și împreună cu noi, să abordeze dificultățile majore cu care se confruntă economia românească.

Dar, pentru modul teoretic și foarte larg în care încearcă să abordeze și să găsească o rezolvare problemelor pe care le-au prezentat în Moțiune, Partidul Național Liberal oferă un vot împotriva acestei Moțiuni.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii de ședință).

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule Lazia.

Are cuvântul, în continuare, domnul Virgil Popa, din partea P.D.S.R., și va urma domnul Teodor Stanca, din partea P.N.Ț.C.D.

Domnul Virgil Popa:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Pentru început, aș dori să completez o afirmație din această Moțiune simplă: "Orientarea fundamental greșită a politicilor sociale promovate de cele două Guverne susținute de coaliția C.D.R. - U.S.D.- U.D.M.R.", și mai departe, completarea ar fi: "politicile sociale au fost nu numai greșit orientate, ci și lipsite de o viziune sistemică, incoerente și necorelate cu măsurile luate în domeniul economic".

Mai mult decât atât, diminuarea drastică a activității economice în industrie, agricultură, servicii, ca urmare a unor politici haotice în aceste domenii, fără a crea premisele unei creșteri economice viitoare, a dus, printre alte efecte negative, la reducerea în timp a resurselor ce puteau fi alocate protecției sociale.

O viziune sistemică în domeniul social ar fi presupus ca, de la bun început, să se stabilească un set de obiective, de priorități, evaluarea resurselor cel puțin pe termen scurt și mediu, stabilirea cadrului legislativ și instituțional, a mecanismelor de punere în aplicare și, evident, controlul permanent al rezultatelor obținute, pentru corectarea, din mers, a acestui proces.

Un program social astfel conceput, negociat cu sindicatele și patronatul, discutat și pus de acord în punctele lui esențiale cu partidele din Opoziție, ar fi eliminat din start cel puțin o parte din marile greșeli făcute până acum, și anume: irosirea resurselor bugetare, și așa reduse, pe salarii compensatorii, neglijarea măsurilor active de protecție socială, care ar fi presupus crearea unor oportunități și șanse reale pentru forța de muncă ce urma a fi disponibilizată, Guvernul având sarcina de a armoniza și corela acțiunile, în acest sens, ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale cu cele ale ministerelor economice și ale Ministerului Finanțelor.

Unul din aceste obiective ar fi trebuit să fie reconversia și reorientarea forței de muncă, urmare a strategiilor de restructurare și modernizare a industriei.

Dar în ce domenii să orientezi forța de muncă, în condițiile în care astăzi se închid rând pe rând, așa cum afirmă domnul Radu Sârbu, societățile comerciale cu capital de stat sau privat și din electronică, și din metalurgie, și din construcții de mașini, și din chimie, și din mecanică fină, și nu există o gândire, la nivel guvernamental, care să prefigureze structura industriei românești, pe următorii 3 sau 4 ani?

În situația disponibilizărilor masive de personal calificat din toate ramurile industriale, din cercetare-proiectare și în absența unor alternative viabile, mai degrabă s-ar impune, domnule ministru Athanasiu, organizarea unor cursuri de descalificare profesională și de dezvățare a oamenilor de a munci.

Referitor la consecințele politicilor economice și sociale duse de Guvern, se poate constata că sistemul social tinde să intre în instabilitate nu numai în anumite zone din țară, ci la nivelul întregii țări, instabilitate care ar putea duce la haos social, cu consecințe imprevizibile pentru prezentul și viitorul țării, dacă aceste politici nu se vor schimba radical.

Dacă măsurile de protecție socială au fost: "nesocotite", cum pe bună dreptate afirmă Partidul Democrat, se impune cu atât mai mult acest avertisment al Moțiunii simple adresate Guvernului, care să-l oblige la adoptarea și respectarea unui program realist, coerent în acest domeniu.

Stimați colegi,

Votarea acestei moțiuni simple ar demonstra, din partea Parlamentului că își ia în serios atributul de control al modului în care Guvernul își concepe și respectă propriile programe, și, în același timp, cred eu că s-ar depăși o barieră psihologică conform căreia, adoptarea unei moțiuni simple, chiar bine argumentată, ar însemna un atac la adresa Guvernului.

În cazul de față, aprobarea Moțiunii s-ar constitui, deși pare paradoxal acest lucru, într-un sprijin acordat Ministerului Muncii și Protecție Sociale, de a-și impune în cadrul Guvernului o nouă viziune și strategie în problema socială.

Stimați colegi,

În final, aș vrea să fac, pe scurt, două comentarii, referitor la răspunsul pe care domnul prim-ministru și domnul ministru Athanasiu l-au dat la Moțiunea noastră.

Referitor la acea intenție, conform spuselor domnului prim-ministru, a Moțiunii, "de a crea o instabilitate politică, prin adresarea și prin susținerea punctelor de vedere ale Partidului Democrat", eu aș vrea să spun că este tocmai invers: această moțiune încearcă să susțină punctele de vedere de esență social-democrată ale Partidului Democrat tocmai pentru a se evita în viitor aceste fricțiuni din coaliție, pentru că, de nenumărate ori, atât Partidul Democrat, pe protecție socială, pe probleme sociale, cât și Partidul Național Liberal, au invocat neimpunerea și neaplicarea unor măsuri de esență fie liberală, fie social-democrată, de neînțelegerile din coaliție.

În același timp, dacă este să vorbim despre instabilitate politică, haideți să ne referim puțin la relația dintre sistemul social-politic și economic. Păi, sistemul economic, prin politica economică, a generat o instabilitate socială.

Dacă nu ne interesăm acum de instabilitatea socială, s-ar putea întâmpla ca instabilitatea politică să capete noi forme.

Și, un al doilea comentariu, referitor la politicile active. Am fost întrebați ce am făcut noi pe această direcție de politici active?

Eu aș vrea din nou să fac trimitere la o anumită corelație, care nu se face acum, între economie și aspectul social. Păi, dacă noi am reușit să stimulăm crearea a sute de mii de întreprinderi mici și mijlocii, care au însemnat un loc de muncă fie pentru cei disponibilizați din economie, din industrie, la momentul respectiv, fie pentru tinerii care veneau din urmă, eu cred că am reușit un lucru formidabil: crearea unui mediu economic favorabil, și aceasta este o măsură activă, pentru dezvoltarea sectorului mic și mijlociu, ca alternativă pentru forța de muncă.

Aceasta este și poate fi considerată, într-adevăr, o măsură activă.

În continuare și, de fapt, în încheiere, aș vrea să spun că dacă Guvernul va aborda problema socială ruptă de aspectul economic, inclusiv de aspectul politic, succesele vor fi cele pe care le constatăm la această oră.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii de ședință).

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Opt minute...

Are cuvântul domnul deputat Teodor Stanca - P.N.Ț.C.D., și va urma doamna deputat Bö ndi Gyö ngyike - U.D.M.R.

Domnul Teodor Stanca:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Sigur că eu mi-am propus inițial să dau un răspuns mai, ca să zic așa, punctual la această moțiune, dar, mă rog, intenția mea este mult ușurată de ceea ce a prezentat în fața dumneavoastră domnul prim-ministru și domnul ministru Athanasiu.

Prin urmare, eu voi aborda câteva probleme legate de aspectul politic al problemei în discuție pentru că, de fapt, asta se și urmărește: dumneavoastră, prin această moțiune, nu căutați și nu propuneți soluții pentru acompaniamentul social al actului de reformă, ci, mai degrabă, vreți să vă creați o nouă posibilitate de a folosi acest prilej în scopuri propagandistice și electorale.

Domnilor,

Dacă ar fi să luăm problema de la partea ei finală, în care dumneavoastră, în cele patru puncte, faceți niște recomandări, păi, atunci chestiunea ar fi foarte simplă, pentru că eu nu cred că este un partid în acest Parlament, care să nu fie de acord cu enunțarea acestor puncte.

Domnul Marian Sârbu (din sală):

Atunci, votați-le!

Domnul Teodor Stanca:

Prin urmare, dacă ar fi așa de simplu, domnule coleg Sârbu, am bate mâna și am spune: "O.K.! Totul este în regulă, pornim la treabă împreună!", numai că a enunța, fără însă a veni cu niște soluții foarte concrete, înseamnă a te eschiva de la o anumită răspundere și de a arăta cu degetul spre alții.

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Să vă învățăm noi să guvernați?

Domnul Teodor Stanca:

Da. Vă mulțumesc.

Ceea ce deranjează, domnilor colegi, este faptul că, dumneavoastră, în susținerea acestei moțiuni, plecați de la a vă atrage în sprijinul dumneavoastră centralele sindicale, greva minerilor din Valea Jiului, or, tocmai aici este marea mea nedumerire, că dumneavoastră veniți să vă susțineți Moțiunea pe această grevă a minerilor din Valea Jiului, care, fie-iertat..., dar deja toată lumea este în cunoștință de cauză că, de fapt, acolo, nu a fost un conflict de muncă propriu-zis, ci au fost cu totul și cu totul alte interese... chiar instanțele judecătorești s-au pronunțat în această direcție, considerând greva minerilor ca ilegală.

Or, eu cred că, mai degrabă, aici, dumneavoastră ați făcut o greșeală invocând această grevă în susținerea Moțiunii.

De asemenea, vorbiți de "revendicările marilor centrale sindicale".

Sigur că centralele sindicale sunt foarte atente la mișcările puterii privind reforma economică și modul în care ea este derulată, dar, în același timp, centralele sindicate, de nenumărate ori, au formulat, să spun așa..., acuze la adresa puterii, că: "Nu demarează reforma și că nu este capabilă să oprească pierderile din economie, pe care le resimțim fiecare dintre noi". Or, dacă liderii centralelor sindicale au avut această poziție, iar acum, în urma, sigur, unor tratative, din partea P.D.S.R.-ului în special, cu unii din liderii acestor centrale, se încearcă să se interpreteze această reformă ca fiind doar o închidere de întreprinderi, și că ea nu ar duce nicăieri, cred că aici este o greșeală pe care dumneavoastră ar trebui s-o v-o asumați.

Eu cred că liderii sindicali ar trebui să fie preocupați de așa-zisa "reformă structurală", adică, în loc să aibă pretenția de a formula politici de reformă, care sunt apanajul Guvernului, și eventual al Parlamentului, dânșii ar trebui să se ocupe de întreprinderile din care fac parte, deci, la elaborarea acelor programe de restructurare, de rentabilizare a întreprinderilor, și nu doar de a menține situația în forma ei actuală, în care întreprinderile nu-și regăsesc locul într-o economie de piață, în care pierderile sunt, în continuare, extrem de consistente, și, dacă s-ar apleca mai mult asupra acestor programe care să se reflecte în politica fiecărei întreprinderi pentru a o rentabiliza, cred că în felul acesta și-ar aduce o contribuție serioasă la problema reformei structurale în economia românească.

Iată de ce considerăm noi că dumneavoastră, căutând să vă asociați cu centralele sindicale, nu faceți altceva decât să-i îndepărtați de obligațiile pe care și dânșii ar trebui să le aibă în procesul de reformă.

Dar să intrăm puțin în problema Moțiunii. Dumneavoastră ați făcut aici o comparație între rata șomajului în perioada guvernării dumneavoastră și la cât s-a ajuns în momentul de față.

Sigur că răspunsul la acestă problemă, cu corectura de rigoare, a dat-o domnul ministru Athanasiu, în sensul că și în perioada guvernării dumneavoastră rata șomajului a fost mult mai mare decât ceea ce recunoașteți în această Moțiune, dar eu mă și întreb cum de ați ajuns la aceste performanțe pentru că dumneavoastră, de fapt, nu ați restructurat nimic în economie, nu ați privatizat decât în foarte mică măsură, și, atunci, mă și întreb cum de a apărut acest 11 sau 9% șomaj, în perioada guvernării dumneavoastră. Că, acum, acest șomaj este în oarecare creștere este și firesc, pentru că, într-adevăr, s-a pornit la reforma structurală și că ea, în mod inevitabil, ...

Din partea stângă:

Se vede!

Domnul Stanca Teodor:

Da, se vede, da. ... în mod inevitabil, duce și la o creștere a șomajului. Dar, în același timp, dumneavoastră nu puteți să nu țineți cont de faptul că așa-zisa slabă componentă socială a actului de reformă nu este adevărată, pentru că sunt foarte multe hotărâri de Guvern sau acte normative care au apărut pe parcursul acestor 2 ani de guvernare, în care s-au găsit soluții pentru reconversie și pentru dezvoltare de noi locuri de muncă. Câteva din aceste legi, sigur că au fost prezentate de reprezentanții Guvernului, dar moțiunea deplânge situația extrem de gravă în care se află șomerii, pensionarii, familiile cu mai mulți copii. Nici aici nu aveți dreptate, domnilor, pentru că în ceea ce privește partea aceasta de sprijinire a familiilor cu mai mulți copii, cred că este pentru prima dată când au apărut astfel de măsuri care au dus la creșterea indemnizației pentru copii, adică susținerea familiilor cu mai mulți de doi copii, să zicem, dublarea perioadei pentru creșterea copilului după naștere, acea ordonanță care a permis ca întreprinderile să poată să angajeze tineri absolvenți și foarte multe altele. Dumneavoastră veniți cu această moțiune exact într-un moment în care a intrat în aplicare ANOF-ul, deci Agenția Națională pentru Ocupare și Formare Profesională, care are posibilitatea, prin desfășurare la nivelul unităților teritoriale, să se găsească forme de reconversie și de reinserție profesională, prin faptul că unele din acestea sunt chiar la îndemâna administrației locale, iar în aceste ANOF-uri sunt reprezentați atât sindicatele, cât și patronatul și reprezentanții administrației locale. Prin urmare, există, și în această privință, un pas foarte important parcurs.

Dumneavoastră deplângeți, din nou, pensionarii. Nu demult, am dezbătut, aici, o moțiune legată de acest lucru și știți foarte bine că, cu această ocazie, s-a stabilit cu claritate că sistemul public de pensii s-a degradat, în timp, extrem de mult și că, la această degradare, ați participat și dumneavoastră, în mod direct.

Era mai bine, domnilor colegi, și mai ales mă refer la cei care fac parte din Comisia de muncă și protecție socială, dacă în locul acestei moțiuni astăzi am fi trecut la dezbaterile generale la Legea sistemului de pensie public și a altor drepturi de asigurări sociale, care este o lege care va reforma domeniul, care este demult așteptată, care chiar dumneavoastră, domnilor din opoziție, ați declarat că aveți o mare participare, încă din perioada când dumneavoastră ați fost la guvernare. De ce în locul acestei moțiuni, care nu duce nicăieri, nu ne-am interesat ca astăzi să înceapă dezbaterea la această foarte importantă lege?!

Sigur că, așa cum am spus și de la început, dacă ar trebui numai să enunțăm niște principii de protecție socială, ca acompaniament la reformă, lucrurile ar fi foarte simple, iar noi suntem oricând dispuși spre un dialog cu dumneavoastră și cred că experiența legată de dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, în care s-a colaborat atât de fructuos între putere și opoziție, s-ar putea găsi și pe alte programe sau alte legi care sunt atât de necesare. Iată, deci că, dacă ar fi venit sub această formă, lucrurile ar fi fost mult mai de acceptat din partea tuturor.

Sigur că sunt multe de spus aici, eu vreau să închei.

Colegii mei din PNȚCD nu vor putea susține această moțiune, așteptăm, însă, ca dumneavoastră să veniți cu propuneri pe care noi să le putem avea în vedere.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat. 11 minute ați vorbit.

Are cuvântul doamna deputat Bö ndi Gyö ngyike, UDMR. Va urma domnul Valentin Iliescu, PUNR.

Doamna Böndi Gyöngyike:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Azi Camera iar se dă în stambă! În loc să ne ocupăm de probleme majore, cum ar fi bugetul statului, Statutul funcționarului public, Legea pensiilor private, demilitarizarea Poliției, reglementarea administrației publice locale, noi ne ocupăm de o problemă de interes major, cum ar fi greva minerilor și mania opoziției de a bombarda Guvernul cu moțiuni. Dar, chiar de la primul cuvânt, această fițuică numită moțiune ne frapează printr-o dezinformare în maniera profesorilor KGB de la care au învățat unii lideri ai opoziției. Se vorbește despre greva minerilor, nu se vorbește, în schimb, despre rebeliunea antidemocratică organizată și sprijinită chiar de unele partide din opoziție. Dar, lăsând la o parte evidenta rea voință a inițiatorilor, să vedem, punct cu punct, ce anume afirmă și ce anume cer.

Se afirmă că statul subvenționează șomajul structural, adică nemunca, prin sumele acordate drept compensații celor care au acceptat să fie disponibilizați. Aici însă trebuie menționate câteva lucruri aparent considerate ca nesemnificative de către inițiatori, și anume că, în urma disponibilizării a circa 20.000 de mineri, în anul 1997, producția nu a scăzut, în schimb au scăzut costurile de producție și, pe de altă parte, acordarea acestor compensații este o practică europeană, în cazul disponibilizării în masă. Se mai afirmă că statul nu a întreprins nimic în vederea demascării celor care, de fapt, lucrează însă, oficial, sunt luați în evidență ca șomeri. E adevărat, însă inițiatorii, ca de obicei, trec sub tăcere un lucru important: nu există și, în ultimii 10 ani, nici nu au existat fonduri pentru suplimentarea posturilor de inspectori de la Direcțiile de muncă și la Poliție, astfel că este absurd să fie învinuit actualul Guvern de ceea ce nu au făcut Guvernele sprijinite chiar de actuala opoziție. După două afirmații manipulate, inițiatorii ne aruncă în față și o afirmație care nu conține nici un dram de adevăr.

În totală contradicție cu cele afirmate în pamfletul pe care astăzi îl dezbatem, în lipsă de ceva mai important, presupun, încă din 1995, a fost inițiat, prin Ordonanța Guvernului nr.35/1995, proiectul forței de muncă și protecției sociale, fondurile necesare fiind asigurate de către Banca Mondială și din resurse locale, valoarea totală cifrându-se la 1,55 milioane dolari. Numai că acest program a demarat abia în 1997, deci, timp de 2 ani, fosta putere s-a mulțumit să fluture textul ordonanței, fără să facă ceva. Guvernul Ciorbea, ca o completare la această ordonanță, a adoptat Hotărârea nr.776/1997 și Ordonanța nr.9/1997. Aceste 3 acte normative au dus la reforma administrației muncii, la distribuirea forței de muncă, au instituit sistemul plăților compensatorii și măsuri active de recalificare și reconversie a forței de muncă, această din urmă ordonanță fiind primul act normativ din România, care introduce ideea de măsuri active.

Trebuie menționat că, în scopul redistribuirii forței de muncă, s-au cheltuit 8,5 milioane de dolari. Mai apoi, inițiatorii trec, din nou, cu succes examenul de stalinism științific, ei vorbind, cu o muncitorească aversiune, despre acționarii majoritari, brokeri și cei care joacă la Bursă. Toate acestea uitând că ei înșiși sunt mari afaceriști, ceea ce, într-o societate capitalistă, este un lucru demn de totală laudă. Aceasta dacă nu ar fi, tot ei, amestecați în nenumăratele scandaluri gen Bivolaru, de care scapă invariabil sub umbrela imunității parlamentare. Și tot ei uită că, într-o societate capitalistă, există și mici întreprinzători, categorie sprijinită de actualul Guvern, dar oprimată de fosta putere. Și, vorbind de mineri, inițiatorii uită că, în cazul lor, suma integrală a fost plătită pentru cei care s-au angajat să investească să înceapă o afacere pe cont propriu. Mulți mineri au făcut așa și au progresat, alții au deschis conturi la bănci și trăiesc din dobânzi. Însă, se pare că au fost destul de mulți, din păcate, cei care au uitat să gândească și au cheltuit toți banii pe băutură, pe obiecte de lux, pentru ca apoi să încerce să se reangajeze la aceleași mine.

În sfârșit, să vedem ce doresc inițiatorii. Ei cer măsuri active pentru ocuparea forței de muncă disponibilizate, dar măsuri active avem și aici, la noi, în România, domnilor. În cazul în care ei nu știu sau nu vor să știe, la ora actuală sunt în curs de derulare nu mai puțin de 239 de programe. Aceste programe, pe de o parte, se adresează celor care doresc, în continuare, să fie salariați, îi consiliază, mediază locuri de muncă, pe de altă parte, însă, îi ajută pe cei care doresc să devină mici întreprinzători, prin incubatoare de afaceri și prin centrele de consultanță pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Inițiatorii cer și măsuri de reconversie și recalificare, dar, oare, aceste măsuri nu au fost prevăzute prin Legea nr.145/1998 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Ocupare și Formare Profesională, care lege, fie vorba între noi, a fost votată și de către inițiatori. Se mai cer și măsuri în favoarea tinerilor, dar aceste măsuri sunt deja cuprinse în mai toate actele normative de profil adoptate de la alegerile din 1996, existând, totodată, și o ordonanță de urgență îndreptată strict spre acest domeniu, și anume Ordonanța de urgență nr.35/1997 privind măsurile de stimulare a persoanelor fizice și juridice pentru încadrarea în muncă a absolvenților instituțiilor de învățământ.

În sfârșit, se cere instituirea unei alocații suplimentare. O alocație suplimentară a fost instituită deja prin Legea nr.119/9 iulie 1997 privind alocația suplimentară pentru familii cu copii.

Domnilor inițiatori, iar nu v-ați pregătit temele de acasă!

În încheiere, doresc să vă cer doar atât: haideți să terminăm cu prostiile și să ne apucăm de lucru. Țara asta așteaptă de la noi!

Grupul parlamentar UDMR va vota împotriva moțiunii.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, doamnă!

Domnul Adrian Năstase pentru o intervenție.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Vreau să vă dau, la acest moment al dezbaterii, o veste bună. Ca urmare a discuțiilor pe care le facem, Partidul Democrat urmează să depună două proiecte de lege importante: fondul de solidaritate socială și primele de instalare pentru disponibilizați, ceea ce reprezintă, în opinia noastră, un succes deosebit al discuțiilor pe care le purtăm astăzi și al moțiunii pe care am inițiat-o.

Vreau să salut, încă o dată, disponibilitatea Partidului Democrat de a merge pe linia pe care noi am deschis-o.

Vă mulțumim. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Are cuvântul, în continuare, domnul deputat Valentin Iliescu, PUNR și va urma domnul Alexandru Sassu, PD.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Chiar și pentru cei care au votat, în 1996, actuala putere, astăzi nu mai încape nici o îndoială: la capătul a 2 ani consecutivi de declin accentuat, de eșecuri pe toată linia și de promisiuni neonorate, există, pentru toată lumea, confirmarea dramatică a faptului că politica economică de după noiembrie 1996 a fost și este profund greșită, a fost și este o politică a falimentului programat. Astăzi, în acest moment, când discutăm pe marginea moțiunii privind locurile de muncă și situația economico-socială dezastruoasă din România, reprezentanții Guvernului, în așteptarea delegației Fondului Monetar Internațional, se găsesc într-o veritabilă febră demolatoare, al cărei rezultat se poate cuantifica prin câte unități economice au mai fost închise, lichidate, ce noi impozite mai sunt introduse, cu cât se majorează impozitele și taxele actuale, câte unități economice se privatizează pe zi. Cum s-ar spune, în continuare, neînvățând, practic, nimic din eșecul usturător al anilor ' 97 și ' 98, Guvernul României cântă aceeași partitură străină României, impusă de către Fondul Monetar Internațional, și aceasta în condițiile în care tot mai multe voci și tot mai puternice, ale unor mari personalități ale economiei și politicii mondiale, Henry Kissinger și Geofrey Sacks, în numai două exemple, critică cu vehemență incapacitatea FMI de a ieși din actualele rețete financiar-monetare impuse multor țări și care au dus irevocabil la crize economice de mari proporții.

În ultimii 2 ani, s-a pus accentul numai pe demolare, în nici un caz pe construcție, pe consolidare, pe creștere economică și aceasta pentru că demolarea nu presupune prea multă pregătire, competență, seriozitate, responsabilitate și nici măcar prea multă minte. Or, știm cu toții că și acest Guvern, ca și cel anterior, inclusiv în formele sale remaniate, s-a constituit nu prin profesionalism, ci prin clientelism și algoritm politic. Nu este de mirare că, în aceste condiții, în România, reforma nu are cap și nici coadă, că în spatele ei stă un grup mic de profitori afiliați politic puterii și, în rest, peste tot, numai victime, oamenii acestei țări, indiferent de vârstă, de profesie, oameni care nu mai cred că reforma le poate aduce și ceva bun. Și aceasta pentru că așa-zisa reformă, în varianta românească, nu a pornit de la interesul național, ci a fost condiționată, de cele mai multe ori, de interese străine, că, în plus, nu a avut și nu are o concepție macroeconomică și socială clară, la nivelul României.

Chiar dacă nu au făcut reformă în slujba României, ultimele două Guverne și-au onorat, aproape integral, angajamentele asumate față de FMI și Banca Mondială, au lichidat agricultura, au lichidat zootehnia, au închis societăți comerciale, unele chiar cu caracter strategic pentru România, au introdus noi taxe și impozite și le-au majorat pe cele existente, motivând acest demers prin menținerea deficitului bugetar la nivelul negociat cu instituțiile financiare mondiale, au privatizat, cu orice preț și la orice preț, chiar dacă pentru imensa majoritate a populației acest proces a fost conștientizat ca un jaf național de mari proporții.

Ce a uitat, însă, Guvernul României, ce nu vede nici măcar în acest moment, orbit de dorința de a rămâne la putere, cu orice preț și cu orice sacrificii din partea României și a populației, este că țara se duce de râpă. Este nedrept, pentru România și pentru fiecare român, că țara se află în pragul dezastrului economic și social, prin însăși politica falimentară dusă de actualii guvernanți și într-o contradicție flagrantă cu potențialul uriaș, economic și uman, de care dispune România.

Prima și cea mai importantă problemă a României, tocmai pentru a rezolva problema aflată, astăzi, în discuția Camerei Deputaților, este să-și pună economia pe picioare. Nicăieri în lume, însă, nu se poate vorbi și cu atât mai mult face, crea o economie performantă, cu taxe și impozite care, însumate, ajung la 73%.

Supuși unor poveri fiscale împovărătoare, debusolați și dezorientați de un cadru legislativ instabil și din zi în zi mai nefavorabil, modificat nu prin legi, ci prin ordonanțe ale Guvernului și ordonanțe de urgență, agresați de o birocrație copleșitoare, extrem de propice proliferării corupției, agenții economici, inclusiv cei viabili, performanți, se sting unul câte unul sau, în cel mai fericit caz, își diminuează mult activitatea. Șomajul a atins, din acest motive, cel mai înalt nivel după 1989 și este într-o continuă creștere, existând riscul major ca, în acest an, să devină un fenomen social devastator de mari proporții. Tinerii cei mai buni, în ciuda măsurilor de care vorbea, aici, domnul ministru Athanasiu, ne pleacă în străinătate, iar cei ce rămân nu au nici cea mai mică șansă de integrare socială. Bătrânii au fost abandonați în sărăcie și mizerie, în timp ce majoritatea populației este foarte grav afectată de restrângerea permanentă și dramatică a puterii de cumpărare.

Producția industrială și agricolă a scăzut continuu, exporturile la fel. Pământul acestei țări, în mod sigur principala bogăție și cel mai ușor de valorificat, rămâne necultivat, an de an, pe suprafețe tot mai mari, din lipsă de fonduri și, ce este și mai grav, România și-a pierdut chiar și propria piață internă. Este, în mod sigur, una din cele mai mari greșeli și, în mod evident, de neiertat faptul că statul român, prin reprezentanții actualei puteri, au coalizat cu producătorii din CEFTA și din alte spații economice, împotriva producătorilor români, producători români care astăzi sunt concurați prin dumping, pe piața internă, deci în propria țară, în aceste condiții, statul acordând ajutor celor din afară.

Că realitatea este așa și nu cum încearcă să o cosmetizeze reprezentanții puterii, o confirmă faptul că în 1998, România a fost declasată, în privința riscului de țară, de marile agenții internaționale de rating, de numai puțin de 7 ori, acest lucru însemnând o severă sancțiune a rezultatelor catastrofale ale politicii românești din ultimii 2 ani, a bâlbâielii, inconsecvenței și incapacității actualei puteri de a guverna țara. Mai înseamnă, însă, și atenționarea tuturor investitorilor străini serioși de a ocoli România, mai înseamnă credite externe acordate României, cu multă reticență, cu mare greutate și, evident, cu dobânzi mult mai mari. Ce este, însă, foarte grav este că Guvernul României nu a întreprins nimic, după nici una din aceste declasări, nu a realizat și nici acum nu realizează o analiză care să evidențieze cauzele acestei situații și, mai ales, ceea ce este de făcut.

Domnul Ion Diaconescu:

Sunteți în depășire de timp, grăbiți încheierea.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Termin. Iată care sunt, în mare parte, motivele pentru care șomajul a devenit un fenomen de masă în România. Nu este adevărat că reforma Guvernelor din ' 96 încoace nu a avut și o componentă socială. Nu a avut, de fapt, nici o componentă, pentru că programul cabinetelor Ciorbea și Radu Vasile a avut un pronunțat caracter antieconomic, antisocial și antinațional.

Parlamentarii PUNR vor vota această moțiune, fiindcă sunt întru totul de acord cu ea. Poziția de astăzi, domnilor colegi, nu este una politică și nici măcar una conjuncturală. Ea este susținută de toate demersurile și punctele de vedere politice exprimate de PUNR, în ultimii ani. Trebuie să vă aduc aminte că PUNR-ul a fost singurul partid parlamentar care, prin votul și prin poziția exprimată, a fost împotriva legiferării plăților compensatorii, o măsură de o perversitate diabolică, menită să asigure liniștea socială a Guvernului, menită să combată efectele, dar, în nici un caz, cauzele. Ca și în urmă cu 2 ani, PUNR-ul consideră că acești bani, iată, în 2 ani, aproape 4 mii de miliarde, nu trebuiau acordați pentru nemuncă, ci alocați agenților economici care creează locuri de muncă și angajează persoane disponibilizate, ca urmare a concedierilor colective.

Trebuie să o spunem deschis: PUNR nu mai crede în actualul cabinet și cere, așa cum a făcut-o de multe ori, demiterea lui neîntârziată și înlocuirea lui cu un Guvern format, în exclusivitate, din specialiști, deci fără coloratură politică, și care să promoveze un program guvernamental menit să stimuleze creșterea economică, să crească considerabil motivația muncii, să crească și să stimuleze rolul și importanța sectorului productiv, în special al producției de export, al investițiilor, să stimuleze, cu orice preț, crearea de noi locuri de muncă. Trebuie, însă, să facem precizarea...

Domnul Ion Diaconescu:

Încheiați, domnule deputat.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

... că PUNR... Termin, domnule președinte, este ultima frază.

Trebuie, însă, făcută precizarea că PUNR nu va susține o asemenea schimbare, o schimbare a cabinetului, decât în cadrul strict constituțional prevăzut în cadrul procedurilor democratice și în nici un caz alimentând și inflamând o stare de profundă nemulțumire socială. Mai mult decât atât, PUNR va milita pentru realizarea unui climat de pace socială, de stabilitate, de încredere și dialog, singura alternativă prin care nemulțumirile sociale să nu devină de nestăpânit.

Ultima idee, și vă rog s-o consemnați, domnule președinte, ca o propunere venită din partea Grupului PUNR: având în vedere că acest vot este, până la urmă, un examen de conștiință al colegilor deputați în fața cetățenilor pe care-i reprezintă în Parlamentul României, Grupul parlamentar al PUNR vă propune ca votul final să fie un vot nominal. Deci fiecare parlamentar, spunând "da" sau "nu" pe problema moțiunii.

(Aplauze în partea stângă a sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vom discuta problema atunci.

Are cuvântul domnul deputat Alexandru Sassu, PD și va urma domnul Varujan Pambuccian, Grupul minorităților.

Domnul Alexandru Sassu:

Doamnelor și domnilor,

Trebuie să constat, după cum au decurs dezbaterile până acum, că moțiunea și dezbaterea de astăzi nu este deloc un succes și nu am reușit, nici de data aceasta, să demonstrăm, noi, parlamentarii, că reușim să ne racordăm la problemele serioase ale țării și nici nu am reușit să demonstrăm că suntem absolut interesați de rezolvarea lor. După părerea mea, dezbaterile de până acum au fost aride și lipsite total de conținut. Cred că nu aceasta merita dezbaterea de astăzi.

În al doilea rând, vreau să-i spun domnului Năstase, cu toată colegialitatea, că am cerut amânarea pentru a se respecta o cutumă a Parlamentului, și anume să existe o intercalare între reprezentanții opoziției și ai Guvernului, ai majorității guvernamentale, tocmai pentru ca această cutumă să fie respectată.

Doamnelor și domnilor,

Discutăm astăzi prima moțiune a acestei sesiuni, depusă de Grupul parlamentar al PDSR.

Trebuie recunoscut, de la bun început, că tema abordată acum, problema protecției sociale, este una de mare actualitate și de mare importanță și mai ales că această temă merită o atenție deosebită din partea Parlamentului și a Guvernului.

Partidul Democrat este profund îngrijorat de situația acelor sute de mii de oameni care o duc astăzi foarte greu, fiind, altminteri, primul partid care a atras atenția asupra acestor probleme și, mai ales, a oferit soluții. Vina pentru situația în care se află astăzi acești oameni o poartă, însă, acele guverne iresponsabile care s-au succedat după 1992 și care nu au avut curajul sau știința să pună țara pe unicul drum care ne poate duce spre o viață mai bună, cel al reformelor economice.

Partidul Democrat a susținut, dar mai ales a promovat, atât în Parlament, cât și în Guvern, prin reprezentanții săi, toate acele măsuri necesare relansării economice a țării și va face acest lucru și de-acum înainte, convins fiind că aceasta este unica soluție. Toate documentele noastre de partid din ultimii ani, precum și pozițiile publice ale liderilor Partidului Democrat, au arătat îngrijorarea noastră față de ritmul lent în care se desfășoară restructurarea economică, de perspectiva prelungirii la nesfârșit a acestei tranziții și au propus soluții concrete pentru rezolvarea acestei situații.

Atunci când Guvernul din care făceam parte a abandonat calea reformei, am avut tăria de a atrage public atenția asupra situației create și am impus schimbarea Guvernului cu unul care să fie capabil să impună măsurile economice și sociale necesare.

Întârzierea criminală cu care a fost abordată calea reformelor economice a făcut ca măsurile luate acum de Guvern să fie mult mai dure și costurile sociale mult mai ridicate, populația fiind nevoită să suporte privațiuni mult mai mari decât dacă, din 1992, Guvernele care s-au aflat la conducere s-ar fi preocupat, în primul rând, de problemele reale ale țării și ale oamenilor și ar fi aplicat soluțiile care se impuneau. Partidul Democrat consideră, însă, că, indiferent de situația financiară a țării, populația nu trebuie lăsată să sufere singură costurile reformei și că un Guvern responsabil, cu adevărat responsabil, trebuie să-și acompanieze măsurile de reformă cu măsuri solide de protecție, care să minimalizeze costurile sociale pe care oamenii le plătesc. În această ordine de idei, încă din noiembrie 1998, Partidul Democrat a elaborat și supus Guvernului și atenției publice un program social menit să compenseze costurile restructurării economiei. Acest program privește, în primul rând, categoriile sociale cele mai lovite de consecințele reformei, cum sunt familiile cu mulți copii, persoanele disponibilizate sau tinerii.

În mod concret, noi am elaborat și transmis spre elaborare Guvernului, încă din decembrie anul trecut, un prim pachet de 3 legi, și anume Legea privind instituirea alocației pentru familiile în dificultate, care au mai mulți copii, Legea fondului de solidaritate, Legea fondului pentru reinstalarea persoanelor disponibilizate. Pentru aceste fonduri, am propus și sursa de finanțare necesară, aceasta fiind extrabugetară și, deci, neaducând prejudicii bugetului național. Am realizat, astfel, niște instituții reale, capabile să intre imediat în acțiune, pentru binele acelor persoane amintite mai sus. Acesta este modul concret de acțiune de care Partidul Democrat înțelege că este nevoie acum.

Credem că România nu are nevoie de acțiuni politicianiste de tipul moțiunii pe care PDSR a depus-o astăzi.

Moțiunea propusă de PDSR este o înșiruire de fraze frumos meșteșugite care însă sunt complet golite de conținut și, ceea ce este cel mai grav, nu propun absolut nimic concret, nu oferă nici o soluție. Așa-zisele propuneri din finalul moțiunii pot fi ușor încadrate în categoria celebrului de mulți uitat ceaușism - "Să facem totul" - sau, unele dintre ele, sunt, în cel mai bun caz, o plastografiere grosieră a măsurilor cuprinse în documentul din noiembrie al Colegiului director al Partidului Democrat. Din acest punct de vedere moțiunea PDSR nu poate fi catalogată decât ca o moțiune demagogică fără nici un fel de forță programatică și, de aceea, cu atât mai ales periculoasă.

I-am auzit de multe ori, în ultimele zile, pe diverși reprezentanți ai Opoziției, spunând că această moțiune cuprinde ideile Partidului Democrat afirmate în noiembrie și în zilele imediat următoare ultimei mineriade. Aș putea spune, pur și simplu, că nu este deloc așa, dar totuși cred că această noțiune merită un răspuns mult mai concret. La această încercare de a pune în dificultate Partidul Democrat, cred că răspunsul este că, de fapt, moțiunea este o transpunere în stil PDSR a ideilor PD prin golirea lor de conținut și prin îndepărtarea oricărei urme de propunere concretă de rezolvare a situației.

În final, aș dori să remarc ceea ce este evident pentru toată lumea, faptul că această moțiune nu a fost îndreptată împotriva Guvernului, nu a fost depusă nici pentru a îndrepta lucrurile, ci a avut ca unic scop punerea în dificultate a Partidului Democrat și tocmai de aceea am spus că are o puternică tentă de politicianism ieftin.

Partidul Democrat consideră că a trecut de mult timpul acestui tip de acțiuni, a vorbelor goale, precum și a dezbaterilor sterile și crede că acum este nevoie de acțiuni clare, de măsuri concrete care să îndrepte în ceasul al doisprezecelea situația țării și a oamenilor. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnule deputat. Are cuvântul domnul Varujan Pambuccian de la Grupul parlamentar al minorităților și va urma domnul deputat Ion Duțu de la Grupul parlamentar al PRM.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor deputați,

Această moțiune pleacă de la o analiză și de la o constatare care este adevărată, așa este. Situația socială în acest moment este gravă.

Această moțiune se încheie cu o serie de recomandări care sunt recomandări naturale și de bun simț. Aceste recomandări, însă, nu pot fi duse la bun sfârșit decât cu bani și banii nu pot să vină decât dintr-o economie care funcționează. Ceea ce nu s-a spus la începutul acestei moțiuni și nu am auzit în nici una din luările de cuvânt de până acum este poate cea mai gravă problemă cu care se confruntă România în momentul de față și această problemă poartă numele 44% muncitori industriali. Într-o economie în care numărul muncitorilor industriali este în scădere dramatică, în economia Statelor Unite, ea este la 3%. Nu poți produce vandabil cu 44% muncitori industriali. Jumătate din aceștia nu pot fi convertiți în nici un fel, este un lucru de care trebuie să fim perfecți conștienți. Aceasta este vestea proastă.

Vestea bună este că România are o infrastructură extrem de slab dezvoltată. Din păcate, aceasta este o veste bună, pentru că această forță de muncă, care este formată din oameni ca noi toți, nu este o cifră abstractă, și care nu poate fi convertită în nici un fel, trebuie grabnic dirijată în zona infrastructurii rutiere, hidroenergetice, de comunicații ș.a.m.d., de care avem nevoie.

Cred că acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem grabnic. De altfel, în acest sens, am și propus ocuparea unei părți din forța de muncă din Valea Jiului în infrastructura hidroenergetică și semnalele pe care le am din partea Guvernului sunt extrem de pozitive, mai mult, există foarte multe variante de finanțare nebugetară a acestor activități.

O altă chestiune despre care nu s-a discutat aici și care este extrem de gravă de asemenea, este modul în care, din 1990 până în clipa în care vorbesc, fel de fel de grupuri de interese au reușit să creeze un haos vamal, haos în care materiile prime care nu sunt produse în România au taxe vamale mai mari decât produsele finite care se fac din ele. Lucrul acesta a dus la punerea pe butuci a câtorva sute de întreprinderi din România, în special, în zona industriei chimice, industrie pe care eu o consider extrem de viabilă.

Al treilea lucru, despre care iarăși nu s-a vorbit, este comportamentul directorilor manageri de la întreprinderile care sunt în zona FPS-ului, directori care, nu mai este cazul să ne ascundem, cer șpagă pentru a accepta credite, pentru ca întreprinderea lor să funcționeze sau pentru a accepta comenzi ferme, pentru ca întreprinderea lor să funcționeze. În felul acesta, foarte multe întreprinderi stau la limita de supraviețuire; oamenii de acolo nu știu lucrul acesta; vin și demonstrează în fața guvernelor, oricare ar fi acele guverne. Ceea ce este însă rău este că nu reușim odată să privatizăm și să terminăm toată această mizerie care se întâmplă în zona întreprinderilor care acum depind de Fondul Proprietății de Stat.

Există în această moțiune foarte multe adevăruri, fapt care ne-a îndemnat, în ședința de grup care a avut loc ieri, să nu votăm împotriva moțiunii. Există însă - și știm acest lucru - în Guvern, o serie de oameni care au în acest moment soluții și care fac eforturi să rezolve aceste probleme, fapt care ne-a îndemnat să nu votăm moțiunea. De aceea, grupul nostru parlamentar, la această moțiune, se va abține.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Are cuvântul domnul deputat Ion Duțu, PRM și va urma domnul deputat Gheoghe Oană - PDSR.

Domnul Ion Duțu:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimate colege și

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare susține moțiunea în dezbatere, întrucât, în elementele sale fundamentale, coincide întru totul cu viziunea partidului nostru privind starea deplorabilă și fără nici o perspectivă a națiunii române, ca urmare a abordării aberante a reformei economice, sociale și instituționale în România. În lipsa unei strategii realiste, programul de guvernare a condus, inevitabil, la blocajul economic al tuturor structurilor de producție cu repercusiuni dramatice asupra posibilităților de finanțare a României și de susținere a nivelului de trai.

Populația salariată a scăzut de la 5,9 milioane în 1996 la 5,2 milioane în 1998. Șocantă este și scăderea bruscă a câștigului salarial real cu 28% față de 1996. În același timp, numărul real de șomeri a crescut față de sfârșitul anului 1996 cu peste 500.000 persoane, iar rata reală a șomajului a înregistrat, față de aceeași perioadă, o creștere de peste 80%.

Concomitent, pe fondul îmbătrânirii demografice și al facilităților aberante oferite pentru ieșirea din sfera populației active, numărul pensionarilor a crescut în ultimii 2 ani cu peste 200.000 persoane. Este absolut imposibil, în condițiile unei economi gestionate către normalitate, ca populația de pensionari să depășească în dinamică, în cei 2 ani de guvernare a actualei coaliții, populația de referință. În 1998, numărul pensionarilor era cu 7% mai mare față de populația de referință. Pentru a da rezonanță corespunzătoare stării deplorabile în care au fost aduși părinții și bunicii României, după o activitate de muncă depusă de 30-45 de ani, pensia medie reală era în 1998 cu 20% mai mică față de 1996.

Cauzele care-i dau substanță prezentei "Moțiuni" sunt reale și devastatoare, pentru că în loc să creeze locuri de muncă prin investiții noi, tranziția propusă de actuala guvernare a fost concepută în termeni de ignorare a nevoilor reale de reformă structurală. Două cifre sunt concludente: producția industrială care a suferit o implozie, reducându-i-se volumul și contribuția valorică cu peste 22% față de 1996; nivelul investițiilor, în 1998, a reprezentat, față de 1996, doar 68%, înregistrând o cădere de peste 32%.

Pentru o imagine cât mai completă, subliniez în plus că balanța comercială a României a înregistrat un sold negativ de peste 3 miliarde dolari și, concomitent, pe fondul scăderii produsului intern brut, datoria externă pe termen mediu și lung a înregistrat o creștere față de 1996 cu aproape 21%, ajungând în 1998 să reprezinte aproape 25% din produsul intern brut. Orientarea către consum a resurselor naționale s-a făcut fără a se ține cont de cerințele unei dezvoltări durabile. Astfel, indicii prețurilor arată că în cei doi ani ai actualei guvernări, puterea de cumpărare a populației a scăzut cu peste 200%.

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul România Mare consideră necesar ca, pe lângă cele patru puncte prezentate în moțiune ca bază a unui program de reabilitare socială a situației forței de muncă din România, să fie luate în considerare toate alternativele pozitive, indiferent din ce parte a eșichierului politic vin.

România se depopulează în ritm înspăimântător cu repercusiuni grave asupra viitorului națiunii. În acest sens, remarcăm capacitatea de susținere a populației active, respectiv rata de dependență economică a depășit deja raportul de 3 la 1. Rezultă așadar, necesitatea lansării de urgență a unor programe viabile care să asigure creșterea locurilor de muncă.

Fenomenul de pauperizare și marginalizare socială a unor categorii importante de populație activă a atins cote inimaginabile. Efectele acestui fenomen se regăsesc imediat în excluderea iremediabilă din viața activă a cetățenilor, mulți dintre ei specialiști în diferite domenii, ca și în degradarea funcțiilor educative ale familiei și demolarea oricăror perspective de integrare a tineretului.

Starea de morbiditate în România este cea mai înaltă din Europa. Anacronic pentru mileniul 3, la noi sunt proliferate bolile sărăciei și ale promiscuității: TBC-ul, râia, tifosul, SIDA. Creșterea alarmantă a infracțiunilor contra vieții și siguranței cetățeanului demonstrează difuncționalități majore ale instituțiilor fundamentale ale statului, fără a lua în discuție incapacitatea actualei guvernări de înfăptuire a reformei în acest domeniu important al socialului.

Trebuie să ne asumăm responsabilitatea față de ceea ce se întâmplă în țară. De aceea, partidul nostru propune adoptarea de măsuri excepționale care să scoată România din marasmul în care a fost adusă, nu prin stare de asediu sau prin stare de necesitate, orientate împotriva unor grupuri socio-profesionale aflate în dificultate, ci prin realizarea unui consens național între forțele politice, sindicate și patronat, cu atât mai mult cu cât partidele din arcul guvernamental au recunoscut public faptul că până acum programul economic de reformă nu a avut un acompaniament social. Palierele reprezentative ale Guvernului cu atribuții în sfera socialului sunt responsabile pentru asigurarea unui dialog și a unei comunicări reale și eficiente cu sindicatele și patronatul.

Se impune de urgență fundamentarea strategiilor care să cuprindă programe speciale de reconversie a forței de muncă și de dezvoltare a pieței muncii. Mai mult, toate aceste programe trebuie să fie corelate cu programele de instruire și formare a specialiștilor.

Partidul România Mare consideră că aderarea prin vot la moțiunea de esență socială dezbătută astăzi în Camera Deputaților este singura cale de a orienta factorii de decizie către problematicile majore ale cetățeanului.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Are cuvântul în continuare domnul deputat Gheorghe Oană - PDSR și va urma domnul Nicolae Popa, independent.

Domnul Gheorghe Oană:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Prezenta moțiune vrea să atragă atenția Guvernului și a Parlamentului asupra pericolului creșterii șomajului și în general al instabilității sociale.

Intențiile declarate ale Partidului Democrat, prin introducerea unor măsuri active în domeniul social, sunt salutare, dar ele trebuie să devină realitate. Evident că acesta este un drum lung, iar ceea ce a făcut Guvernul până acum, marea coaliție, nu este convingător. Creșterea fiscalității, fapt recunoscut și prin proiectul Legii bugetului de stat, a dus și va duce la sufocarea agenților economici și în primul rând a societăților mici și mijlocii. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât în această perioadă dimensiunile blocajului financiar au crescut alarmant de peste 6 ori față de 1996, pe când capacitatea de plată a societăților devine practic inexistentă. Multe societăți și-au închis porțile datorită inovațiilor fiscale introduse mai ales în ultimii 2 ani. Și uite așa, mult trâmbițata "relaxare fiscală" de sorginte liberală s-a transformat într-o asuprire fiscală cu consecințe directe asupra locurilor de muncă și a creșterii șomajului.

Creșterea impozitelor și taxelor sau a contribuțiilor sociale de tot felul nu creează bunăstare pentru nimeni din această țară, ci duce la majorarea inflației, a șomajului și la adâncirea disfuncțiilor mecanismului economic.

Măsurile antieconomice promovate prin proiectul Legii bugetului, de anulare a acelor măsuri de stimulare a producției, a exportului, a investițiilor sunt o rușine pentru cei care susțin că sunt campionii promovării economiei de piață. Nici vorbă de așa ceva! Prin ceea ce se intenționează sau ceea ce s-a făcut până acum se demonstrează că de fapt sunt niște produși autentici ai perioadei comuniste.

Explozia prețurilor produselor energetice, a carburanților va agrava problemele sociale, iar aritmetica finanțistă "remeșistă" va face ca agresiunea fiscală să se manifeste cu tot mai multă violență. Cu siguranță că voi fi contrazis, așa cum am mai fost, de miniștrii specialiști în prețuri, au apărut foarte mulți în ultima vreme, care vor demonstra încă o dată, prin "inginerii aeronautice" că de fapt prețurile au scăzut și că realitatea este alta.

Frigul, foamea, frica pentru ziua de mâine, acestea sunt realități crude, obținute ca urmare a lipsei de coerență și inconsistență în măsurile luate prin așa-zisa accelerare a reformei.

Aberațiile în materie fiscală introduse prin Ordonanțele 50 și 62/98 și nr.1/99 sunt de natură să dărâme economia de piață, nu să o susțină și reprezintă exemple tipice, material didactic, am putea spune, despre cum nu trebuie făcut un lucru.

Categoric nu acesta este răspunsul premierului din cuvântul domniei sale, când afirmă că sprijină pe deplin economia de piață. Eliminarea agenților economici de pe piață prin măsuri administrative primitive încalcă flagrant Legea concurenței și, uite așa, am mai obținut niște șomeri în plus, iar, la buget, mai nimic.

Revederea de fond a acestor acte normative a fost cerută atât de Consiliul Concurenței, cât și de patronate, de sindicate, în general de contribuabili.

Măsurile de creștere a taxelor și impozitelor se suprapun peste creșterea generală a prețurilor. Tăvălugul prețurilor este pornit, iar în această lună se așteaptă majorări substanțiale la toate produsele. Granița trasată în noiembrie 1996, mie îmi convine dintr-un anumit punct de vedere: așa se vede mai clar, prin comparație, de ce a fost în stare "marea coaliție" de la guvernare. Toți indicatorii de producție sau calitativi s-au înrăutățit dramatic, puterea de cumpărare s-a înjumătățit, România este împinsă tot mai mult în beznă și sărăcie. Tot mai mult au fost loviți agenții economici mici și mijlocii, de fapt contribuabilul obișnuit.

În ultimii doi ani, societățile mici și mijlocii au devenit furnizoare de șomeri, spre deosebire de perioada anterioară, când acestea absorbeau forța de muncă disponibilizată din sectorul de stat. Falimentele se generalizează, numai Guvernul nu dă faliment.

Tot mai multă lume intră în conflict cu aceste legi aberante, cu tot felul de impozite și poveri fiscale. Singura soluție, glumind puțin pentru aceasta, este ca domnii care răspund de finanțele și politica socială să construiască cât mai multe pușcării, așa ca pentru vreo două milioane de contribuabili care nu-și vor mai putea plăti poverile fiscale. Oricum, în pușcărie nu mai alergi după locuri de muncă și nu mai mori de frig, dar mai simplu ar fi de construit o singură încăpere, pentru că ar fi mult mai ieftin și mult mai eficient sau poate că are dreptate poetul când spune și se referă la împărțirea în două cete și cu soluția sa fierbinte, finală.

Doamnelor și domnilor deputați,

De fapt, caracteristica dominantă a măsurilor Guvernului și în primul rând ale ministerelor incriminate mai înainte o reprezintă de fapt disprețul major cu care este tratată populația României.

Vă mulțumesc. (Aplauze din stânga sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Au mai rămas 5 minute grupului. Are cuvântul domnul deputat Nicolae Popa, independent, va urma domnul deputat Dumitru Buzatu, PDSR.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

M-am bucurat tare mult ieri, când am aflat din presă că domnul prim-ministru va fi prezent astăzi la dezbaterea acestei "Moțiuni" și sigur că am crezut, în naivitatea mea, că este preocupat, într-adevăr, de problematica gravă sau de problemele care sunt dezbătute la această moțiune.

Dar am constatat că, de fapt, s-a urmărit numai un capital electoral, că, după prezentarea alocuțiunii domniei sale, a și dispărut din sală.

Dați-mi voie să vă mărturisesc, de la bun început, că sunt tulburat când abordez acest subiect delicat, care este lansat ca o provocare astăzi, din Camera Deputaților, de deputații PDSR, problema gravă a locurilor de muncă. Spun că sunt tulburat, pentru că trebuie să constat, cu toată sinceritatea, că mai multe partide politice încearcă să obțină, cu tot dinadinsul, capital politic și bineînțeles, electorat de pe urma mineriadei. Mai întâi au fost distinșii noștri colegi de la Partidul Democrat, membrii activi în coaliția guvernamentală, care, prin declarația lansată săptămâna trecută, s-au situat în postura aceluia care "nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase", uitând subit că cel puțin doi miniștri au turnat gaz pe foc în tulburările minerilor din Valea Jiului.

Acum constatăm că este rândul unui respectabil partid, fără îndoială, cel mai important partid care-și revendică întâietatea în tragerea la răspundere a Guvernului pentru faptul că nu a prezentat un program care să vizeze crearea de alternative ocupaționale pentru forța de muncă disponibilizată, adoptarea unui program de reconversie și recalificare atât la nivel național cât și al zonelor defavorizate, etc.

Domnilor colegi,

Ar fi fost mult mai nimerit ca, în locul compunerii acestei moțiuni, într-un egoism politic inexplicabil, să fi fost mult mai onești și mai transparenți și să fi copiat integral declarația Partidului Democrat, dată publicității săptămâna trecută, întrebând în final, pur și simplu, de ce Guvernul nu a făcut ceea ce PD-ul susține că trebuia făcut.

Domnilor colegi,

Fără îndoială că cine este și cine va fi la guvernare se va izbi dur, mereu mai dur, de problema de fond, cronică în România pentru o lungă perioadă, aceea a șomajului.

Într-adevăr, problema locurilor de muncă, ca principal instrument social de supraviețuire și viață decentă, a ajuns astăzi într-un stadiu de extremă gravitate. În condițiile în care producția de valori naționale este atât de scăzută, adeseori surclasată de concurența externă, considerăm inadmisibil ca milioane de oameni înzestrați cu energie și capacitate creatoare să fie excluși din spațiul național productiv.

În ceea ce privește guvernarea țării, pentru a ne justifica propria poziție politică, doresc să reamintesc că din toate investigațiile sociologice privind starea de spirit a populației, cerințele de viață ale acesteia, că asigurarea locurilor de muncă se află în prim plan alături de asigurarea hranei și a locuințelor.

Iată de ce noi ne declarăm de acord cu setul de măsuri propus în textul moțiunii, precum și cele din declarația Partidului Democrat privind stimularea micșorării șomajului, creșterii locurilor de muncă prin măsuri de politică economică adecvate de așa manieră încât șomajul să nu constituie, după cum declară unii lideri ai puterii actuale, un blestem de neevitat al reformei și tranziției.

A.P.R. nu crede doctrinar că strategia de reformă în România înseamnă automat mizerie, sărăcie și șomaj. Auzeam un antevorbitor de al meu că pensionarii o duc extraordinar de bine astăzi, că s-a rezolvat problema recalculării pensiilor, dar vreau să vă spun că problema este destul de gravă, iar acea absurdă ordonanță dată la sfârșitul anului 1998, este vorba de Ordonanța 62/1998 a venit să pună capac la toate lipsurile și mizeria cu care se confruntă această categorie socială, dimpotrivă, ne declarăm partizanii unei reforme care să asigure bunăstare, locuri de muncă, condiții de viață decente pentru cele mai largi categori de cetățeni.

Nu trebuie să facem reformă împotriva poporului român. Toate datele socio-economice, de ce nu psihologice, demonstrează că în România procesul reformei este un proces de largă perspectivă istorică. Puterea trebuie să practice o reformă pe măsura voinței poporului, potrivit înțelegerii acestuia și în consens cu aspirațiile vitale de a trăi mai bine.

Nu suntem de acord cu o reformă care se transformă în drame și tragedii naționale.

Iată de ce A.P.R.-ul vă propune, stimați colegi, un program de lungă durată în perspectivă, pe cel puțin 4-6 ani, de conversie și folosire a forței de muncă.

Ar fi o iluzie să se creadă că prin programul de dezvoltare a infrastructurii, lansat ieri la Cotroceni de președintele României, se va crea miracolul absorbției forței de muncă disponibilizate. Tocmai de aceea, vă invit încă o dată, domnilor colegi, să abordăm, de pe poziții profesionale și economice realiste, problema pusă astăzi în discuție, depășind granițele oricăror orgolii politice.

Apreciem oportună "Moțiunea locurilor de muncă" în măsură să atragă atenția întregii societăți asupra unei probleme de stringentă actualitate și dramatică, de cel mai larg interes național și cu un impact asupra viitorului României pe care cred că nimeni nu va îndrăzni să-l conteste.

În consecință, deputații independenți aparținând Alianței pentru România vor sprijini moțiunea și problematica gravă supusă astăzi atenției noastre.

Vă mulțumesc. (Aplauze din stânga sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Are cuvântul domnul deputat Dumitru Buzatu, PDSR și va urma ultimul vorbitor, domnul Gheorghe Cristea, PNȚCD.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru, care, nici de această dată, nu sunteți aici,

Domnilor colegi,

Vă mărturisesc că, de fiecare dată când se dezbate o moțiune, mă încearcă un sentiment ciudat, că trăiesc într-o lume care nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă dincolo de zidurile acestei clădiri. Acest sentiment este favorizat de faptul că aici discursurile celor care depun moțiunea și a celor care trebuie să răspundă la aceasta sunt absolut paralele. În timp ce semnatarii moțiunii prezintă faptele nude ale unei realități care ar trebui să facă să tremure de îngrijorare orice om cu bun simț, reprezentanții actualei Puteri vorbesc într-un limbaj al succesului și prosperității pe care le bănuiesc a fi doar personale, deoarece majoritatea populației acestei țări vede aceste lucruri într-un mod absolut contrar. Pentru a exemplifica acest lucru, aduc în discuție chiar tema moțiunii de astăzi. Cu toate că este unanim recunoscut că șomajul ridicat este cea mai mare calamitate care se poate abate asupra unei țări în timp de pace, primul-ministru îl prezintă ca pe o binefacere, ca pe o stare naturală, îl citez, și-l cosmetizează cifric, utilizând doar datele statistice bine aranjate. Mai mult decât atât, el distrage atenția Camerei Deputaților prin afirmația că această moțiune este îndreptată împotriva Partidului Democrat. În realitate, noi am făcut referire la politica acestui partid, deoarece numai acolo am găsit elemente ale unei politici sociale. Cu toate că acestea sunt doar declarative, demagogice și destinate a face impresie bună în afară.

Nu, domnule prim-ministru, această moțiune nu este un joc de culise al Opoziției, ci expresia unor necazuri și răbufniri sociale pe care dumneavoastră, ca membru al unui partid aflat la cârma coaliției majoritare, ar trebui să nu le ignorați.

Șomajul este o povară grea pentru economia, dar mai ales pentru bugetul unei țări, cu atât mai mult în România, unde rata șomajului este de 11% - și vorbesc aici doar de șomajul oficial. În realitate, șomajul lovește aproximativ 25% din populația activă, dacă ținem cont de faptul că există un șomaj nedeclarat și un grad mare de subutilizare a forței de muncă din mediul rural.

Cu atât mai mult devine de neînțeles politica economică și socială a Guvernului dumneavoastră, care restrânge la maximum cheltuielile publice și cele destinate investițiilor și mărește cheltuielile pentru plata ajutorului de șomaj și altor alocații neproductive.

În timp ce deficitul comercial amenință stabilitatea financiară și credibilitatea României, protecția capitalului autohton și facilitățile acordate investitorilor sunt anulate.

Cel mai prost economist din lume știe ceea ce nu a aflat încă Guvernul Radu Vasile, inclusiv Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Și pentru că tot avem o relație specială, aș spune eu, cu Grecia, pe linia ROMTELECOM-ului, voi reda acest lucru în viziunea unui distins reprezentant al acestei țări, profesorul Anghel Anghelopulos, fost guvernator al Băncii Naționale a Greciei, care spunea că: "Nu există nici o altă cale de creștere a resurselor financiare și a gradului de ocupare a forței de muncă într-o țară în curs de dezvoltare decât investițiile productive de mare amploare".

Doamnelor și domnilor deputați,

Moțiunea noastră nu este nici o încercare de manipulare a Partidului Democrat, pentru că eram convinși de la început că acest partid nu se va dezice și va vota contra acestei moțiuni, și nici o încercare de a atrage foloase de pe urma recentelor mișcări sociale. Pentru noi, nu sunt importante rezultatele numerice ale votului de astăzi. Este important faptul că am tras un semnal de alarmă, care ar putea să trezească din visare actualul Executiv.

Ne îndoim, însă, că acest lucru se va petrece într-un Guvern în care primul-ministru nu are credit nici la miniștrii săi, care denunță acordurile pe care acesta le încheie, înainte de a se usca cerneala cu care au fost scrise.

Sper că veți înțelege gravitatea acestei situații și că veți vota în favoarea acestui semnal de alarmă. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul deputat Gheorghe Cristea - PNȚCD, ultimul vorbitor. (Aplauze.)

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă mulțumesc, stimați colegi, pentru primirea călduroasă pe care mi-ați făcut-o, venind la microfon. Sigur, îl iau ca pe un semn de curtoazie parlamentară normală.

Aș vrea să mă refer la două lucruri în scurta mea intervenție.

Primul mi-a fost sugerat, de altfel, de ultima frază a domnului deputat Buzatu. "Scopul nostru, prin depunerea acestei moțiuni și a altora, este să tragem un semnal de alarmă, sau semnalul de alarmă, în general". Orice semnal de alarmă tras înseamnă oprirea trenului și, mă rog, încetinirea sau întârzierea de a ajunge la destinație în termeni normali. (Rumoare.)

Și spun acest lucru pentru că ați așteptat din partea colegilor care au depus această moțiune niște soluții, niște soluții concrete.

Aș fi așteptat să găsesc, pe lângă textul moțiunii, care, sigur, este politic și, cum politica înseamnă și demagogie, diferența se face mai greu între politic, policianist și demagogic. Dar aș fi așteptat o anexă la acest text, în care să se spună: "Domnilor de la Guvern, uitați ce trebuie să faceți dumneavoastră, uitați, acestea sunt sumele de care Guvernul dispune și cu care ar putea să facă protecție socială și nu le cheltuiește așa cum trebuie, ci le risipește. Uitați, acestea sunt sumele de care Guvernul dispune pentru programe de reconversie, dar, în loc să le folosească pentru așa ceva, le folosește în cu totul alte direcții, sau le risipește, pur și simplu".

Aș fi așteptat de la această moțiune nu texte, care trebuie să recunosc că, sigur, pentru mine sunt grele: "șomaj de calcul", "șomaj de excludere", "șomaj de ....."

Voci din sală:

E greu, e greu!

Domnul Gheorghe Cristea:

Nu, sigur, aici trebuie să recunosc că este greu de înțeles contradicția în termeni dintre aceste formulări și am putea să ne și referim la ea, ca să vedem de ce am ajuns acolo. (Rumoare.)

Din păcate, este, într-adevăr, foarte clar că nu se pote discuta serios, pentru că niciodată, cel puțin până acum, dumneavoastră nu ați venit cu nici un fel de soluție, numai cu niște formulări, repet, politicianiste, sau demagogice, pur și simplu, foarte multe dintre ele.

Și aș vrea să vă spun un lucru, stimați colegi, dacă a existat măcar intenția de a discuta serios ceva, ar fi trebuit să analizăm împreună, dacă demersul era făcut de această manieră, lucrurile așa cum stau. Ar fi trebuit să constatați și dumneavoastră, așa cum a constatat și Guvernul și cum este ușor de constatat, de altfel, că sunt dezechilibre majore în economia românească, care nu s-au creat în doi ani de zile, s-au creat cu mult în urmă, și care n-au fost rezolvate de dumneavoastră în patru ani, sau în șase ani de guvernare, iar de noi - în doi ani de guvernare.

Ar fi trebuit să recunoașteți și să discuăm și să oferiți soluții, dacă aveți, că sunt situații, eu le numesc imposibile, în momentul de față, iar dumneavoastră, dacă puteți, era în interesul societății românești să spuneți cum se rezolvă ele. Aș fi vrut să văd și eu ca ofertă fermă din partea dumneavoastră: "Stimați colegi de la Putere, situația SIDEX-ului, care datorează mii de miliarde, se rezolvă în acest fel. Deci, noi vă spunem că ea se poate rezolva pe baza acestui program, program în baza căruia această societate, și altele de acest tip, să poată să trimită la bugetul de asigurări sociale câteva mii de miliarde".

Din păcate, realitatea este tristă: că dumneavoastră, în 6 ani de zile, nu ați făcut nici un pas în acest sens. (Rumoare, comentarii în partea stângă a sălii.) Ea este la fel de tristă: că în momentul de față, Guvernul nu are soluții practice pentru a rezolva acest lucru.

S-a cronicizat de asemenea manieră situația încât ea, practic, este una din cele câteva situații imposibile, la care dumneavoastră nu oferiți soluții. Ba, dimpotrivă, discutați exact de maniera, dacă vreți, a teatrului de păpuși, în care, trăgând de niște sfori, realitatea se schimbă după cum tragi de ele. Cu cât ești mai bun meseriaș în a trage sforile, cu atât se schimbă această realitate. (Rumoare în partea stângă a sălii.)

Cu această manieră de discuție, sigur că dialogul, nici de data aceasta, și probabil că până la sfârșitul acestei legislaturi, nu se poate închega, pentru că, în loc să observ niște propuneri de această manieră, am constatat, în cel puțin 5-6 luări de cuvânt "anti...", "anti...", "anti..." și așa mai departe.

Dacă se propune un program guvernamental pe care eu îl pot califica din start ca nefiind complet sau foarte performant, răspunsul este: un program "antieconomic", este "antinațional", este "antisocial".

Dacă se propune o măsură de rezolvare a unei situații incompletă, sigur că da, răspunsul la propunere este o măsură "anticonstituțională", "antinațională", "anti...", "anti...", "anti...", "anti...".

Deci, de această manieră, efortul comun la care s-a făcut apel ca ofertă pentru Parlament, nu se poate închega în nici o situație.

Aș putea să citez, mi-am notat aici o pagină întreagă de discursuri de această manieră, fără să existe nici un fel de ofertă ca soluție, absolut nici una, în care să spuneți dumneavoastră "Așa este bine", și Guvernul să spună: "Aveți dreptate, o să facem acest lucru, pentru că l-ați argumentat și e o soluție bună".

Din păcate, așa ceva nu există. (Rumoare.)

Și aș vrea să mă refer la un lucru - și cu asta am să și închei.

Se discută aici foarte mult și s-a discutat de programe de reconversie socială. Sigur, memoria mă poate ajuta și aș putea să readuc în discuție punctual astfel de programe finanțate cu câteva miliarde de lei și în '92, și în '93, și în '94, și în '95, atunci când bugetul avea mult mai multe resurse, cel puțin bugetul de asigurări sociale. (Rumoare, vociferări.)

Numai că dumneavoastră trebuie să constatați că un dezechilibru major pe piața forței de muncă, între personalul angajat, indiferent de sfera în care este angajat, și personalul neangajat, care trebuie susținut financiar - pensionarii și șomerii -, nu s-a creat în doi ani de zile. Și aș putea să întreb aici colegii care sunt în fața mea, în Opoziție, și care s-au ocupat chiar de aceste sectoare și care ne-ar putea confirma, făcând apel la date, dacă am vrea să îmbogățim discursul, evoluția acestui proces.

Aș putea să fac foarte ușor apel la cele două măsuri legislative de pensionare anticipată. Nu știu cui folosesc.

Aș putea să fac apel la europenismul măsurii celui de al doilea salariu și celui de al doilea loc de muncă promovat de dumneavoastră și susținut și de noi, la vremea respectivă, tocmai pentru a crește veniturile salariale, pentru ca acum dumneavoastră să veniți și să acuzați că de fapt contractul civil înlocuiește contractul de muncă pentru șomer și pentru altcineva. Și sigur că aș putea să fac apel la o serie întreagă de alte măsuri luate de dumneavoastră, care de fapt nu definesc decât un traseu care a condus lucrurile în acest punct, în punctul în care… - și cu asta închei, pentru că, sigur, analiza s-ar putea face foarte corect dacă exista o astfel de oferă concretă, și nu vorbe, vorbe, vorbe -, s-ar putea face o astfel de analiză și ea ar fi în beneficiul Guvernului. Abia o astfel de analiză ar fi în beneficiul Guvernului, pentru că alte analize, dacă nu se fac, nu vor ajuta Guvernul în nici un fel.

Și, sigur, aș fi putut să întreb și eu aici: dacă soluția găsită de Guvern, cu acordarea unor plăți compensatorii, este așa de acuzată, ca nefiind o soluție bună, din păcate, și asta este culpa dumneavoastră în continuare, de ce n-ați venit cu o altă propunere un care să demonstrați cu argumente că se poate găsi altă soluție. (Rumoare.)

Ați venit cu niște propuneri - și cu asta chiar am încheiat - de a ține totuși în funcțiune societăți care, prin simpla lor funcționare, au dus și economia românească și implicit capacitatea de protecție socială la un nivel extrem de critic, pe care nu-l vom putea rezolva nici noi, și nici dumneavoastră, dacă o să ajungeți la guvernare, cu măsuri sau cu texte de genul celor cuprinse în această moțiune simplă, care nu este o moțiune, este trasul semnalului de alarmă pentru a opri trenul pe șine și pentru a nu mai porni, eventual, sau pentru a întârzia foarte mult la destinație.

Vă mulțumesc.

Voci din sală:

Pentru a se da jos Guvernul!

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Domnul deputat care spune că mai are un minut. Poftiți.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Grupul parlamentar al PDSR consideră că în urma acestei discuții la această moțiune se pot trage cel puțin trei concluzii. Una este din punct de vedere politic, și ea relevă faptul că avem în România un partid care în permanență are tendința de a fi în același timp și la Putere și în Opoziție. Pentru înțelelgerea domnului Cristea, îi spun că asta în plitică se numește duplicitate politică, dacă are probleme cu termenii.

În al doilea rând, din punct de vedere social, dezbaterea la această moțiune a arătat în mod evident faptul că ea are, la fel ca și primele două cu caracter social, are efecte sociale pozitive imediate.

Vreau să vă reamintesc că domnul ministru Athanasiu, înainte cu 24 de ore de moțiunea referitoare la nivelul de trai, a anunțat creșterea salariilor bugetarilor, cu 24 de ore înainte de "Moțiunea pensionarii", a anunțat recolerarea pensiilor, iar ieri, cu 24 de ore înainte de discutarea acestei moțiuni, a anunțat indexarea salariilor bugetarilor începând cu luna martie. (Aplauze în partea stângă a sălii.)

Domnul Ion Diaconescu:

A trecut de mult minutul, domnule!

Domnul Marian Sârbu:

Măcar și din acest punct de vedere este evident că moțiunile noastre au o eficiență imediată. Din păcate, acest mod de a face protecție socială este falimentar. El, până la urmă, va transforma toată populația României într-o țintă socială. Și la acest ....

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnul deputat.

Domnul Marian Sârbu:

... element ar trebui și Partidul Democrat să fie atent.

Domnul Ion Diaconescu:

Sunteți ultimul și trebuie să vă opriți.

Domnul Marian Sârbu:

Mai am un minut, domnule președinte, și am încheiat.

Domnul Ion Diaconescu:

Nu mai aveți. Ați vorbit trei, deja.

Domnul Marian Sârbu:

Am încheiat, am încheiat, vă mulțumesc frumos.

Și ultima frază, vă mulțumesc, domnule președinte, se referă la concluzia din punct de vedere economic, stimați colegi, și ea este cea mai importantă. Ea este trasă nu de PDSR, nu de PD, și nici de ApR, sau de alte partide. Ea este trasă exact de cei care dumneavoastră vă plac foarte mult - de presa internațională. (Rumoare, vociferări.)

Într-un articol intitulat "Amara victorie a minerilor", pentru că așa este, este o victorie amară, ea, pe termen lung sau mediu, cu siguranță nu le va aduce nici un fel de avantaje, acest mare cotidian ...

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule deputat, am să vă întrerup, dacă nu vă opriți!

Domnul Marian Sârbu:

... mă refer la "Le monde diplomatique" ... (Rumoare, vociferări.)

Citez, citez ...

Domnul Ion Diaconescu:

Păi, nu mai e timp! (Rumoare, vociferări.)

Domnul Marian Sârbu:

30 de secunde, domnule președinte!

Domnul Ion Diaconescu:

Ați cerut un minut.

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc.

(Rumoare, vociferări. Domnul președinte de ședință întrerupe microfonul de la tribună. Domnul deputat Marian Sârbu insistă să i se dea în continuare cuvântul. Rumoare, vociferări. Microfonul este redeschis.)

Vă mulțumesc frumos, domnule președinte.

Iată ce spune "Le monde diplomatique" la Capitolul "Prețul reconversiei": "În Valea Plângerii, minerii nu mai știu în cine să aibă încredere. Ei ..."

(Domnul președinte de ședință întrerupe din nou microfonul de la tribună. Rumoare, vociferări.)

Domnul Ion Diaconescu:

Nu v-am dat voie la microfon! Vă rog!

Vă rog, treceți la loc! (Domnul deputat Marian Sârbu insistă să i se dea cuvântul în continuare. Rumoare, vociferări.)

Vă târguiți cu mine, domnule? Vă rog, treceți la loc, domnule!

(Rumoare, vociferări. Domnul președinte de ședință întrerupe din nou microfonul de la tribună.)

Domnule deputat, poftiți la loc! La loc! La locul dumneavoastră! (Rumoare, vociferări.)

Domnule ministru ... (Rumoare, vociferări.)

Domnule Mitrea, un moment.

Domnule ministru, mai aveți de luat cuvântul?

Domnul Alexandru Athanasiu:

Nu.

Domnul Ion Diaconescu:

Nu.

Poftiți. Porcedură, ceva?

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Procedură. (Rumoare, vociferări.)

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Era o intervenție de procedură. Din partea Grupului parlamentar al PDSR, vreau să vă spun că mi se pare inadmisibil modul în care l-ați tratat pe colegul nostru ... (Rumoare, vociferări din partea dreaptă a sălii.)

Nu apreciez, vreau să vă spun că nu apreciez acest mod de comportament, dar, sigur, este o problemă care nu depinde de mine, ci de dumneavoastră.

Vreau să vă aduc aminte, domnule președinte, că ceilalți colegi care au condus ședința sau ședințele în cazul dezbaterii altor moțiuni, sau moțiuni de cenzură, au acceptat ca vorbitorii, indiferent de partidul politic, să-și încheie ultima frază.

Dumneavoastră ați tăiat microfonul înainte să anunțați acest lucru și mi se pare inadmisibil acest mod de a ne comporta.

Domnul Ion Diaconescu:

I l-am acordat de trei ori, dar dânsul tot o lungea. Lăsați-mă în pace! (Rumoare.)

Doamnelor și domnilor,

Cu aceasta, dezbaterea acestei moțiuni s-a terminat.

Urmează votul.

În conformitate cu regulamentul, președintele, care conduce ședința, poate propune o modalitate de vot, și eu vă propun modalitatea votului deschis prin ridicare de mâini.

S-a mai propus, din partea PUNR, vot nominal.

Mai sunt și alte propuneri? Nu mai sunt.

Supun votului întâi propunerea președintelui Camerei: vot deschis ... (Rumoare, vociferări din partea stângă a sălii.)

Poftiți! Credeam că am prioritate!

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Domnul Ion Diaconescu:

Da.

Domnul Adrian Năstase:

Poate doriți să dați o ordonanță de urgență, să spuneți care-i rezultatul votului!

Domnul Ion Diaconescu:

Poftiți!

Domnul Adrian Năstase:

Eu vă rog să respectați regulamentul.

Domnul Ion Diaconescu:

Da.

Domnul Adrian Năstase:

Deci, s-a făcut o propunere. Acea propunere a fost făcută înainte ca dumneavoastră să aveți amabilitatea să citiți din regulament în legătură cu procedura de stabilire a votului și vă rog să puneți în această ordine la vot propunerile care s-au făcut.

Domnul Ion Diaconescu:

Eu aveam impresia că dacă președintele Camerei are voie să facă propunerea, credeam că el are voie primul. Nu mă deranjează. (Rumoare.)

Supun la vot propunerea domnului deputat Iliescu, de la PUNR, adică să fie vot nominal.

Cine este pentru? Numărați, vă rog. 68 de voturi pentru.

Împotrivă? Numărați. 115 împotrivă.

Deci, rămâne atunci valabil,… sau mai punem la vot încă o dată procedura prin vot deschis, prin ridicare de mâini.

Cine-i pentru? 115.

Cine e împotrivă? Da. Mulțumim.

Supun la vot acum moțiunea prezentată.

Cine este pentru? Adică în favoare, să se voteze moțiunea? Cine-i pentru? Numărați încă o dată. 74 de voturi pentru.

Împotriva moțiunii? Numărați. 116 voturi împotrivă.

Moțiunea a fost respinsă.

Vă mulțumim.

Ne vedem duminică, în plenul celor două Camere, pentru dezbaterea bugetului.

Voci din sală:

Abțineri! Abținerile!

Domnul Ion Diaconescu:

Abțineri? Da. Scuzați!

10 abțineri.

Deci, moțiunea a fost respinsă mai vârtos!

Ședința s-a încheiat la ora 12,35.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 28 noiembrie 2020, 12:33
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro