Sittings of the Chamber of Deputies of February 23, 1999

	1.	Intervenţii ale domnilor deputaţi:
		1.8	Traian Neculaie Rânja - despre "pericolele ce decurg din mineriada intelectuală declanşată de anumiţi oameni politici";

Domnul Andrei Ioan Chiliman: Domnul deputat Traian Rânja. Se pregăteşte domnul deputat Tudor Marcu.

Domnul Traian Neculaie Rânja: Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor colegi, Am traversat, trebuie să recunoaştem, o iarnă agitată. Cred însă că evenimentele din ultimele două luni, cu precădere cele care s-au aglomerat în a doua parte a lunii februarie, crează premisele unei evoluţii către normalitate şi stabilitate. Am avut parte de o nouă mineriadă terminată prin arestarea lui Miron Cozma. Mă refeream într-o intervenţie trecută, la pericolele ce decurg din mineriada intelectuală declanşată de anumiţi oameni politici. Ar fi cazul să înceteze şi această formă de gherilă politică, iar opoziţia să revină la tonul normal al dezbaterilor. Nu-mi închipui şi nici nu mi-aş fi închipuit vreodată că opoziţia sau Partidul Democraţiei Sociale sau Partidul România Mare să înceapă să ne laude. Aş fi foarte alarmat dacă s-ar întâmpla astfel. Pe de altă parte, trebuie ca opoziţia să ne refere un răspuns clar. Doreşte să contribuie la accelerarea procesului de schimbare sau îşi va mobiliza energiile ca şi până acum pentru ca ţara noastră să stea pe loc. Ca parlamentar, afirm cu toată răspunderea că lucrurile ar merge mai repede şi mai bine dacă am beneficia de cenzura onestă a opoziţiei. Mă tem însă că nu se va întâmpla astfel. Reacţiile Partidului Democraţiei Sociale faţă de ultima mineriadă şi faţă de sentinţa Curţii Supreme în procesul lui Miron Cozma mă fac să cred că nu vom putea găsi o formulă de dialog productiv cu acest partid. Am ajuns chiar să admir echilibristica politicii domnului Ion Iliescu şi a colegilor săi. Pe de o parte, nici domniile lor nu pot face apologia revoltei deschise împotriva autorităţii de stat. Aceasta pentru că îşi dau seama că ar fi costisitor din punct de vedere electoral. Nu prea poţi să vinzi electoratului mineriada din ianuarie ca o mişcare sindicală profesională. Cu atât mai puţin pe cea din februarie. Ce făceau, stimate domnule senator Ion Iliescu, minerii cu grenadele lacrimogene şi cu bastoanele capturate de la jandarmi în ianuarie. Dar cu cuţitele şi topoarele găsite asupra lor în februarie? Le utilizau cumva la exprimarea unui punct de vedere sindical profesional? Mă înduioşează preocuparea Partidului Democraţiei Sociale ca nu cumva Jandameria să se transforme într-o instituţie represivă. Când domnul Ion Iliescu, devenit peste noapte un veritabil atlet al libertăţii individuale, mustră Ministerul de Interne pentru că a îndrăznit să-şi facă datoria în conformitate cu legile şi regulamentele militare, mă întreb ce ar trebui să se întâmple pentru că autoritatea statului să fie cu adevărat subminată. E adevărat că în iunie 1990, la putere fiind, domnul Ion Iliescu avea o altă părere despre ameninţarea la adresa autorităţii de stat. Dar de atunci a trecut ceva timp. Nici în 1991, domnul Ion Iliescu nu crede că ar fi avut loc o subminare a autorităţii statului. În definitiv, Miron Cozma şi companionii săi s-au comportat ca nişte adevăraţi gentelmeni, nu au făcut nimic decât să dea foc Palatului Victoriei şi să alunge un guvern. Vor spune sofiştii din P.D.S.R.: "Nu Miron Cozma este singurul vinovat." Ştim foarte bine acest lucru. Mai sunt şi alţii. Nu ne rămâne decât să sperăm că această meritorie preocupare a Partidului Democraţiei Sociale faţă de libertatea individuală şi faţă de statul de drept, se va traduce, de exemplu, prin aplauzele domniilor lor la ideea sancţionării autorilor şi inspiratorilor mineriadei din 1990. Cred că domnul Ionescu şi colegii domniei sale sunt de acord că ar fi păcat ca de aceste infracţiuni să răspundă doar Miron Cozma. Vă mulţumesc pentru atenţie.