Domnul Romulus Ion Moucha: Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor deputați, Acum câteva zile, orașul de la poalele Tâmpei a fost martorul, dar și gazda unei mari demonstrații a peste șapte mii de muncitori din construcția de mașini a acestui puternic centru industrial care este Brașovul. Paradoxul situației constă în faptul că aceeași muncitori, care în 15 noiembrie 1987 au dat foc portretului lui Nicolae Ceaușescu, ei bine, de data aceasta tot ei l-au purtat la loc de cinste de-a lungul a mulți kilometri în marșul lor spre Piața Sfatului din centrul istoric al orașului, unde a avut loc mitingul. Muncitorimea brașoveană este suficient de educată și înalt calificată pentru a putea fi suspectată de accente nostalgice după vechiul regim. Ce i-a făcut totuși pe acești oameni să procedeze astfel? Răspunsul este unul singur: disperarea. Disperarea față de politica economică antinațională de lichidatorism, în primul rând industrial, lipsa coerenței actului de guvernare, minciunile și lipsa unei strategii reale pentru viitorul țării. A trecut de mult faza când se pretindea că România trebuie să producă orice și aproape în orice cantitate. Dar de aici și până la aplicarea cu o consecvență diabolică în ultimii doi ani doar a unei singure ecuații, și anume "restructurare = lichidare", este un pas uriaș pe care, din păcate pentru noi și copiii noștri, actualii guvernanți nu știu de fapt cum să-l facă. Așa-zisele mărețe promisiuni electorale cu cele 60 de miliarde de dolari și investiții străine în România și cu cei 15 mii de specialiști înalt școliți, care s-au dovedit a fi de fapt un bluf execrabil, și-au dovedit din nou neveridicitatea. Așa nu se mai poate! Vă mulțumesc.
|