Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of January 22, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.1/01-02-1999

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 22-01-1999 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of January 22, 1999

Adoptarea ordinii de zi

Ședința de deschidere a sesiunii extraordinare începe la ora 14,50, cu intonarea imnului de stat.

Lucrările sesiunii extraordinare sunt conduse de domnul Petre Roman, președintele Senatului, de domnul Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților, asistați de domnul Sorin Victor Lepșa, secretar al Camerei Deputaților, și de domnul Dumitru Badea, secretar al Senatului.

 

Domnul Petre Roman:

Bună ziua, stimate colege și stimați colegi!

Declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului Parlamentului României, în cadrul unei sesiuni extraordinare, convocate în temeiul art. 63 alin. (2) și (3) din Constituția României, adică la cererea Președintelui României.

Cu puțin timp în urmă a avut loc ședința Birourilor permanente reunite ale celor două Camere, care au preluat această cerere.

Ordinea de zi este cea anunțată în scrisoarea Președintelui României, care vă stă la dispoziție, desigur.

Este cunoscut faptul că urmează să ascultăm o informare a Guvernului și să dezbatem asupra situației politice, economice, sociale care s-a creat în ultimele zile, situație pe care toată lumea o consideră deosebit de îngrijorătoare.

Din totalul parlamentarilor, de 485, și-au înregistrat prezența 386, fiind absenți 99. Deci, evident, avem cvorumul de lucru.

Birourile permanente reunite vă propun desfășurarea acestei ședințe comune, similare cu alte dezbateri, de exemplu, cu cea care s-a făcut pentru moțiunea de cenzură, și anume, un timp de 20 de secunde alocate pentru fiecare parlamentar, ceea ce rezultă la un timp total de 38 de minute pentru Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D. civic-ecologist, 38 de minute pentru Grupul parlamentar al P.D.S.R., 22 de minute pentru Grupul parlamentar al U.S.D.-Partidul Democrat, 17 minute pentru Grupul parlamentar al P.N.L., 12 minute pentru Grupul parlamentar al U.D.M.R., 9 minute pentru Grupul parlamentar al P.R.M., 7 minute pentru Grupul parlamentar al P.U.N.R., 5 minute pentru Grupul parlamentar al minorităților naționale, altele decât cea maghiară, și 5 minute pentru Grupul parlamentar al P.D.S.R.

De asemenea, 11 minute pentru cei fără apartenență la grupurile parlamentare.

În afară de aceasta, desigur, timpul acordat Guvernului, care este de 40 de minute.

Dacă sunteți de acord cu desfășurarea, în aceste condiții, a ședinței comune.

Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă. Mulțumesc.

Abțineri? 22 de abțineri.

Această procedură a fost adoptată prin votul Parlamentului.

 
În memoriam George Șerban, deputat P.N.Ț.C.D.

Vă rog să-i permiteți domnului deputat Tăvală să prezinte un cuvânt în memoria unuia dintre colegii noștri dispărut.

Poftiți, domnule deputat!

 

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

În ziua de 15 ianuarie a acestui an s-a stins din viață colegul nostru, distinsul deputat al Grupului parlamentar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, George Șerban, care rămâne posterității prin creația sa literară și prin ceea ce a însemnat Proclamația de la Timișoara, al cărui autor și coautor principal a fost.

În memoria sa vă rog să păstrăm un moment de reculegere. (Întreaga asistență păstrează un moment de reculegere.)

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Încă o chestiune legată de - să spunem - ambianța mediatică a desfășurării ședinței noastre. Am primit un număr mare de solicitări din partea unor televiziuni, atât din țară cât și străine, de a fi prezente la lucrările ședinței noastre. Birourile permanente reunite au acceptat acest lucru, însă, în ce privește prezența în sală, aceasta rămâne în conformitate cu regulamentul cunoscut, circa 5 minute, care cred că s-au scurs. Din acest moment, am rugămintea ca toți cameramanii, fotoreporterii să aibă bunăvoința să se retragă la locurile care le sunt rezervate.

Vă rog insistent să procedați în acest fel și să permiteți desfășurarea normală a lucrărilor.

 
Informare din partea primului-ministru, prezentată de Victor Babiuc, ministru de stat, ministrul apărării naționale

Pentru a intra în ordinea de zi, mai întâi dau cuvântul domnului ministru de stat Victor Babiuc, care prezintă o informare, în numele primului-ministru, premierul aflându-se, în acest moment, în negocieri cu reprezentanții sindicatelor miniere din Valea Jiului.

Domnule ministru de stat, aveți cuvântul!

 

Domnul Victor Babiuc -ministru de stat, ministrul apărării naționale :

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți, stimați colegi,

Așa cum ați auzit, în numele primului-ministru o să vă fac o mică informare privind situația actuală a țării. O să încep cu date privind acțiunea declanșată de Miron Cozma și ce au făcut autoritățile de stat în legătură cu stoparea ei, după care o să vă dau câteva date privind relansarea economică a țării. (Rumoare, vociferări în sală.)

Pot să vorbesc și eu?!

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog foarte mult să permiteți expunerea unui punct de vedere care este întru totul legitim. Nu cred că se poate face o dezbatere fără a afla care este punctul de vedere al Guvernului. Oricum, singurul lucru bun pe care îl avem de făcut în acest moment este să ne ascultăm unii pe alții.

Vă mulțumesc.

Vă rog, continuați, domnule ministru de stat.

 
 

Domnul Victor Babiuc:

În urma declarării stării de urgență, subunitățile disponibile ale Ministerului de Interne, împreună cu unități militare din zonă, având în vedere misiunile care le revin într-o asemenea situație, au pregătit și au blocat principalele artere care conduc din Râmnicu-Vâlcea spre București. Misiunea acestor unități constă în oprirea demonstranților pe unele direcții, iar pe alte intinerarii, întârzierea deplasării, pentru a permite manevra de forțe și mijloace de pe un aliniament pe altul sau de pe o comunicație pe alta. Totodată, în adâncime, au fost prevăzute rezerve, pentru a putea veni în sprijinul subunităților de pe direcțiile amenințate.

Concomitent, conform planurilor existente, a început luarea de măsuri pentru interzicerea afluirii spre Capitală.

Pe de altă parte, vă informez că, în urma violentelor confruntări cu protestatarii din Valea Jiului, în ziua de 21 ianuarie, în rândul efectivelor de poliție s-au înregistrat 134 de răniți, dintre care 9 se află în stare gravă. Numărul victimelor spitalizate este de 78. Avariile la mijloacele de transport - 11 autoturisme, un autocamion, 4 autobuze și o autosanitară - reprezintă o pagubă de circa 560 de milioane de lei. (Rumoare; vociferări în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule ministru de stat, vă întrerup, deoarece s-a creat o oarecare rumoare, pe care - trebuie să recunosc - o înțeleg, legată de chestiunea decretului privind starea de urgență.

Dați-mi voie, mai întâi, să fac o prezentare în legătură cu acest subiect.

Am dezbătut în ședința Birourilor permanente reunite chestiunea legată de Ordonanța de urgență privind instituirea stării de asediu sau de urgență. În urma discuțiilor care au avut loc în Birourile permanente reunite, prin consens s-a ajuns la următoarea soluție... Având în vedere rumoarea care s-a declanșat, cred că e momentul de a o lămuri acum.

Birourile permanente ale celor două Camere convoacă, începând de mâine, o sesiune extraordinară a celor două Camere, având ca ordine de zi dezbaterea ordonanței de urgență și, în continuare, dezbaterile pentru buget, în așa fel încât în următoarele zile această ordonanță de urgență să capete puterea de lege conferită de Parlament.

În ce privește decretarea stării de urgență, am primit o informare de la Președinție, care spune că: "În acest moment, când se desfășoară negocierile directe dintre primul-ministru Radu Vasile și reprezentanții sindicatelor din Valea Jiului, acest decret nu este dat". (Vociferări în sală.)

Vă rog să-mi dați voie să continuu.

Cred că, în acest fel, lucrările sunt lămurite. Deci, decretul acesta nu a fost dat, tocmai pentru că negocierile sunt în curs și sperăm că ele vor conduce la o depășire a impasului și la o rezolvare a situației. Așadar, măsurile la care s-a referit domnul ministru de stat Babiuc sunt cele care privesc - nicidecum starea de urgență -, cum ați auzit, avansarea sau defluirea, sau cum se poate numi, a unui marș către Capitală, acesta fiind de natură să intre în contradicție cu alte legi care permit stoparea acestei mișcări. Nu e vorba de decretarea stării de urgență. Așa ceva nu s-a făcut și nu se face, în orice caz, câtă vreme există în curs negocieri, ci este vorba de măsurile care privesc stoparea venirii într-o mișcare, care este, desigur, îngrijorătoare, către Capitală.

Domnule ministru de stat, vă rog să continuați.

Poftiți, domnule ministru de stat!

Din sală:

Ce face Armata?! (Rumoare; vociferări în sală.)

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Vă mulțumesc.

Toate pagubele, până acum, ale Ministerului de Interne se ridică la peste 1 miliard - 1000 milioane lei. La rândul lor, trupele de jandarmi au un număr de 61 de răniți, doi ofițeri, dintre care unul în comă, 4 subofițeri și 55 militari în termen. Numărul dispăruților: un ofițer și 28 de militari în termen. În ce privește tehnica de luptă, 19 autovehicule au fost avariate foarte grav. Se înregistrează lipsa a două autovehicule, 13 lansatoare de calibru 38, 9 pulverizatoare, 6 pistoale de semnalizare, 9 stații radio, 315 măști gaze, 342 scuturi, 322 căști cu vizor și 16 cătușe.

Toate acestea sunt rezultatul acțiunii agresive a minerilor, acțiune declanșată inițial ca un conflict de muncă, dar, după declararea ilegală a grevei, s-a transformat într-o acțiune ilegală, îndreptată împotriva ordinii constituționale și a instituțiilor statului.

Pentru că m-ați întrebat din sală: "Ce face Armata?", am să vă spun ce face Armata. Și, ca să fie mai simplu de înțeles ce face Armata, am să vă citesc doar 4 texte de lege.

Mai întâi, din Constituție, art. 117 alin. (1): "Armata garantează suveranitatea, independența și unitatea statului, integritatea teritorială și democrația constituțională".

Legea nr. 41/1990 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, art. 12 - "Atribuții".

Ministerul Apărării Naționale are următoarele atribuții specifice: Lit. e): "Asigură punerea în aplicare a planului de cooperare cu Ministerul de Interne în legătură cu intervenția și misiunile unităților, inclusiv utilizarea armamentului, munițiilor și tehnicilor din dotare, pentru paza și apărarea unor obiective importante de pe teritoriul național, menținerea și restabilirea ordinii de drept.".

Legea nr. 39/1990 privind înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, art. 2 lit. c): "Analizează și aprobă planul de cooperare între Ministerul de Interne și Ministerul Apărării Naționale, precum și punerea acestuia în aplicare, în legătură cu intervenția și misiunile unităților acestora, inclusiv utilizarea armamentului, munițiilor și tehnicilor din dotare, pentru paza și apărarea unor obiective importante de pe teritoriul național, menținerea și restabilirea ordinii de drept".

Și încă un text de lege, Legea nr. 26/1994 privind Poliția Română, care la art. 46 spune: "Unitățile Poliției Române cooperează cu: Lit. c): "Marile unități, unitățile și instituțiile Ministerului Apărării Naționale în îndeplinirea unor atribuții privind paza unor obiective, combaterea manifestărilor de violență și restabilirea ordinii de drept, apărarea civilă, efectuarea obligațiilor militare" și așa mai departe. (Vociferări în sală.)

Dacă e nevoie, vă pot citi și din alte dispoziții legale ale Poliției, ale siguranței naționale, care toate prevăd că, în momentul în care unitățile Ministerului de Interne, adică forțele de ordine publică, nu pot stăpâni anumite fenomene de dezordine socială, Armata este datoare să intervină. Este o obligație legală. Nu este ceva disponibil, la părerea cuiva sau a altcuiva.

Vă mulțumesc.(Rumoare; vociferări în sală.)

În ce privește măsurile de relansare economică, procesul de restructurare a economiei românești are drept scop stabilizarea și relansarea economică, reducerea pierderilor din sectorul de stat și dezvoltarea sectorului privat, în vederea asigurării resurselor necesare pentru susținerea și creșterea veniturilor populației. (Aplauze în sală.)

Vă mulțumesc.

Situația actuală relevă decalajul dintre procesul de restructurare și aplicarea unor măsuri de protecție socială. Măsurile adoptate în prezent vor elimina aceste neajunsuri, urmărind ca restructurarea unor unități, sectoare, zone, să fie reprezentată de programe concrete de creștere a ocupării, prin crearea de noi locuri de muncă, în special în agricultură, industrie și infrastructură, cu scopul de a asigura reconversia profesională a forței de muncă specializată. Programele concrete de creștere a ocupării, de măsuri active pentru combaterea șomajului, rezultate din procesul de restructurare, vor fi asigurate financiar din resurse interne și externe. Și vă prezint câteva din aceste programe, din aceste măsuri, care stau în atenția Guvernului în perioada următoare.

O primă categorie se referă la consolidarea mecanismelor concurențiale - piața forței de muncă. Este vorba de derularea contractelor încheiate pentru cofinanțarea din fonduri, în cadrul "Programului PHARE - Energie", a proiectelor selecționate pentru dezvoltarea locală și ocuparea forței de muncă în zonele miniere din Valea Jiului și județul Gorj.

A doua direcție privește dezvoltarea regională și locală, întreprinderi mici și mijlocii. Este vorba, în special, despre:

  • utilizarea unui împrumut de la Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă pentru dezvoltarea zonei Munților Apuseni;
  • utilizarea unui împrumut de la B.I.R.D. pentru derularea Progrmului Fondului Român de Dezvoltare Socială;
  • declararea unor zone miniere defavorizate;
  • realizarea unor proiecte de infrastructură sau lucrări publice, ale căror studii de fezabilitate vor fi finanțate prin "Programul PHARE";
  • finalizarea elaborării Programului pentru fonduri de credite pentru regiunile miniere;
  • Program de constituire a unor centre de afaceri destinat reparării clădirilor și renovării spațiilor pentru demararea de activități economice;
  • dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, susținută cu surse financiare bugetare, în valoare de 80 miliarde lei și cu sprijinul Uniunii Europene, în valoare de 36 milioane EURO;
  • de asemenea, va deveni operațională o linie de credit pe termen mediu și lung pentru investiții în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, în valoare de 5,7 milioane EURO, la care se adaugă fonduri în valoare de 4 milioane EURO puse la dispoziție de 3 bănci românești;
  • în sfârșit, acordarea din fondul de șomaj a unor credite în valoare de 6 miliarde lei, în 1999, pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, cu condiția ca minimum 50% din locurile de muncă nou create să fie ocupate de către șomeri.

O a 3-a direcție se referă la agricultură și dezvoltare rurală. În această direcție se au în vedere:

  • continuarea procesului de utilizare a cupoanelor în valoare de 2.200 miliarde lei pentru anul 1999;
  • organizarea de piețe de gros în jurul unor centre urbane;
  • dezvoltarea parcului de utilaje agricole;
  • sprijinirea dezvoltării pieței agricole și exportului de cereale;
  • elaborarea și derularea programului național;
  • normalizarea vieții la sate;
  • dezvoltarea social-economică a spațiului rural prin aplicarea proiectelor-pilot pentru zonele defavorizate;
  • continuarea și accelerarea programelor pentru alimentare cu apă, electrificare, rețele de linii telefonice, infrastructuri de transport, inclusiv pietruirea drumurilor comunale;
  • crearea de noi locuri de muncă în sectoarele neagricole;
  • program de îmbunătățiri funciare pentru 1999, cu un fond bugetar alocat de 525 miliarde lei;
  • utilizarea "Programului ASAL", tranșa a 2-a, în valoare de 150 milioane dolari, pentru dezvoltare rurală;
  • reabilitarea sistemului de irigații;
  • stimularea exportului de produse românești.

O a 4-a direcție se referă la utilizarea capitalului național și constă în constituirea structurilor silvice pentru gospodărirea pădurilor aparținând unităților administrativ-teritoriale și a celor proprietate privată.

O a 5-a direcție privește dezvoltarea infrastructurilor. Și aici sunt mai multe măsuri:

  • continuarea Programului de reabilitare a rețelei de drumuri naționale, precum și a programului de construcții de autostrăzi, prin concesionare;
  • începerea activității de reabilitare a rețelei de căi ferate pe coridorul 4;
  • elaborarea și derularea planurilor urbanistice generale pentru cele 82 de municipii din țară;
  • aplicarea Programului de reabilitare a sistemului de alimentare cu apă a unor orașe, în valoare de aproximativ 110 milioane dolari;
  • aplicarea Programului pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu căldură în 5 orașe, etapa întâi, și lansarea etapei a 2-a pentru reabilitarea sistemului de alimentare cu căldură în alte 14 orașe;
  • derularea unor programe pentru construcția de locuințe, inclusiv locuințe sociale și de necesitate;
  • Program pentru satisfacerea cerințelor de apă din zonele deficitare, susținut cu fonduri în valoare de 130 miliarde lei;
  • programe pentru apărarea împotriva inundațiilor, reconstrucție ecologică și conservarea biodiversității factorilor de mediu;
  • gospodărirea unitară și durabilă a fondului forestier, conservarea acestuia și amenajarea bazinelor hidrografice torențiale din domeniul silvic.

Aceste programe vor fi asigurate cu fonduri financiare în valoare de 20 de milioane ECU extern și 20 milioane ECU echivalent intern.

O a 6-a direcție privește ocuparea forței de muncă. În acest sens se au în vedere:

  • derularea Programului pentru ocuparea și protecția socială, finanțat de Banca Mondială, pentru crearea de locuri de muncă cu caracter temporar în zonele miniere și pentru crearea de centre de consultanță pentru inițierea de afaceri în aceste zone;
  • continuarea programului național pentru atragerea în mediul rural a specialiștilor și a tinerilor;
  • se vor emite măsuri pentru ocuparea forței de muncă disponibilizate în județul Hunedoara și în special în bazinul carbonifer Valea Jiului, prin crearea de 1.499 locuri de muncă în cadrul comunicațiilor locale, lucrări de interes public, realizate în colaborare cu primăriile;
  • acordarea de servicii pentru reconversia profesională a 700 persoane în meserii cerute pe piața muncii locale;
  • consultanță și asistență pentru înființarea și dezvoltarea de mici afaceri pentru 900 persoane;
  • cursuri de calificare-recalificare pentru aproximativ 2000 persoane;
  • măsuri de stimulare a încadrării în muncă în 1999 a absolvenților de învățământ superior, pentru 1200 de absolvenți, cu sume alocate lunar, în valoare de 120 milioane lei.

Pe de altă parte, se vor crea oportunități investiționale în următoarele zone miniere, care vor conduce la noi locuri de muncă, după cum urmează:

  • Deva-Brad - circa 890 locuri de muncă, cu o investiție de circa 12 miliarde lei;
  • Bălan - circa 252 locuri de muncă, cu o investiție de circa 0,75 miliarde lei;
  • Borșa-Vișeu, Maramureș - circa 1750 locuri de muncă, cu o investiție de circa 607 miliarde lei.

Iată, domnilor, foarte concret măsurile pe care le propune Guvernul pentru 1999 pentru depășirea dificultăților legate de reconversie, de închidere de unități industriale, de reformă economică.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

În total au fost utilizate 14 minute.

Procedură, domnul deputat Gavra.

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Sigur că ordinea de zi pe care noi am primit-o spunea cu totul altceva. Deci, înainte de a prezenta programul pe care îl are în vedere Guvernul pentru redresarea economico-socială a țării, pentru relansarea economică, pentru stoparea crizei, inclusiv a acestui conflict, trebuia să știm de ce s-a ajuns aici, de ce a fost nevoie să ne confruntăm cu asemenea situații? (Rumoare; vociferări în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog, vă rog! Să avem aceeași înțelegere...

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Deci, domnule președinte, rugămintea este următoarea: fac un apel colegilor noștri să nu transformăm dezbaterile în altceva, pentru că în stradă se întâmplă altceva. Să nu aducem strada în Parlamentul României. Să fim mult mai serioși, pentru că alții au murit și au fost violentați.

Pentru asta suntem noi prezenți aici. Mesajul nostru trebuie să fie altul.

 
 

Domnul Petre Roman:

De acord, domnule deputat!

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte, am o rugăminte de procedură...

Sigur că timpii s-au distribuit conform ponderii parlamentare. Chestiunile în discuție sunt însă atât de importante încât cred că reclamă ca în acest buget de timp să se regăsească toate grupurile parlamentare cu oarecare relevanță. De aceea vă propun ca minimum de timp acordat unui grup parlamentar, că e vorba de grupuri parlamentare, să fie de 10 minute. Deci, timpul minim acordat grupurilor care sunt sub 10 minute să se ridice la 10 minute. Cred că nu deranjează pe nimeni, pentru că fiecare are de spus ceva. Cel care vorbește 25 de minute cu siguranță că va spune mult mai mult decât cel care are doar 7 minute. Să fie o cifră rezonabilă - 10 minute.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, sigur, după cum știți, acest lucru, procedura a fost deja votată, însă eu am să caut să am înțelegerea care cred că este necesară și pe care trebuie să o am, ca președinte al acestei ședințe, în legătură cu această cerere. Repet, procedura de vot și derularea ședinței au fost deja adoptate de către colegi.

 
Mesajul adresat de comisarul Uniunii Europene, Hans van den Broek, primului-ministru al României, domnul Radu Vasile, prezentat de domnul Valeriu Stoica, ministru de stat, ministrul justiției

Acum intrăm în dezbaterea pe grupuri politice.

Din partea P.D.S.R. vorbește domnul senator Ion Iliescu.

 

Domnul Valeriu Stoica - ministru de stat, ministrul justiției:

Domnule președinte, numai câteva minute, vă rog, în numele Guvernului.

 
 

Domnul Petre Roman:

Doriți să interveniți acum, domnule ministru?

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Da, în numele Guvernului.

 
 

Domnul Petre Roman:

În numele Guvernului.

Vă rog să mă iertați! 2-3 minute, după care începem dezbaterea politică.

Vă rog, poftiți!

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Îngăduiți-mi să dau citire mesajului adresat de comisarul Uniunii Europene, domnul Hans van den Broek, primului-ministru al României, domnul Radu Vasile. Domnul prim-ministru Radu Vasile m-a rugat să dau citire acestui mesaj în numele Guvernului: "România face eforturi majore pentru a promova reformele necesare pentru viitorul stabilității economice și pentru a pregăti țara în vederea integrării europene. Aceste reforme afectează inevitabil întreaga populație a României.

În acest context Guvernul dumneavoastră este, în acest moment, confruntat cu greva violentă a unui grup de mineri.

Dați-mi voie să-mi exprim sprijinul pentru dumneavoastră și Guvernul dumneavoastră în această fază de continuare a transformărilor economice, fază crucială pentru România. Am observat cu satisfacție că Guvernul dumneavoastră a demonstrat angajamentul său ferm față de ordinea publică, cu respectarea în totalitate a regulilor democratice.

Comisia europeană își reafirmă disponibilitatea de a extinde ajutorul substanțial, în special prin programele PHARE, ajutor necesar României pentru a putea depăși greutățile pe care le întâmpina. Comisia este, de asemenea, favorabilă ca Uniunea Europeană să se alăture eforturilor concertate ale instituțiilor financiare internaționale, în vederea stabilității macroeconomice în România.

Sunt încredințat că Guvernul dumneavoastră va avea succes în îndeplinirea reformelor către care s-a angajat și a progresului viitor care trebuie realizat de România în vederea integrării sale în Uniunea Europeană.

Vă asigur de sprijinul meu continuu în eforturile dumneavoastră."

Semnează Hans van den Broek, comisarul Uniunii Europene.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

 
Dezbateri pe grupuri parlamentare

Are cuvântul domnul senator Ion Iliescu. Se pregătește domnul senator Corneliu Turianu, de la P.N.Ț.C.D.

 

Domnul Ion Iliescu:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnilor senatori și deputați,

Am fost printre cei care au propus convocarea acestei sesiuni extraordinare ca un răspuns la grava situație de criză existentă în țară, pentru a discuta această situație și a găsi soluții pentru detensionarea ei.

Am participat aseară la întâlnirea de la Palatul Cotroceni, întâlnire pe care, de asemenea, am propus-o cu mai multe zile în urmă, din dorința sinceră de a susține valorile democrației și statului de drept, de a stabili măsurile necesare de dezamorsare a crizei. Din păcate, evoluția ulterioară a lucrurilor ne lasă un gust amar și dovedește faptul că nici acum, într-un moment de criză atât de profundă a societății românești, Guvernul și coaliția politică C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. nu sunt capabile să facă o analiză coerentă și onestă a cauzelor acestei stări de revoltă a populației, care are șanse să cuprindă întreaga țară, constatare pe care am putut-o face și cu prilejul prezentării informării de către domnul ministru Babiuc, care nu a răspuns nici măcar temei de pe ordinea de zi.

Dacă această analiză ar fi fost făcută, guvernanții ar fi constatat că și în 1977, și în 1991, și acum minerii s-au ridicat nu atât împotriva unui regim politic, cât împotriva unui sistem birocratic și inuman, care nu oferă răspuns la nevoile lor și ale familiilor lor (Discuții, amenințări, bătăi din picioare, bătăi în pupitre.)

Din sală:

Dar în 1990 ce-ați făcut?!

 
 

Domnul Ion Iliescu:

Acolo dumneavoastră sunteți autorii dezordinilor și atacurilor la adresa instituțiilor statutului. (Discuții violente, fluierături, bătăi din picioare, bătăi în pupitre.)

Dacă guvernele Ciorbea și Radu Vasile ar fi văzut că în spatele minelor și întreprinderilor lichidate se află zeci de mii de familii și dacă ar fi înțeles că rostul guvernării este acela de a răspunde cerințelor și necesităților vitale ale oamenilor, dacă nu ar fi rezumat ideea de refomă la lichidarea bazei productive a țării, la sărăcie, șomaj, căderea consumului și a puterii de cumpărare a populației, nu am mai fi contabilizat astăzi răniți din rândul jandarmilor, minerilor, al populației civile. Cei care protestează astăzi, mineri și alte categorii sociale, nu sunt neocomuniști, nu au nostalgii după regimul Ceaușescu, nu vor să dea o lovitură de stat, cum susțin unii politicieni și analiști politici iresponsabili, ca și grupurile elitiste care s-au autointitulat instanțe morale și folosesc posturi publice de televiziune pentru a incita la război civil, ci aceste categorii protestează împotriva faptului că proiectul de viitor propus de acest Guvern îi exclude.

Atunci când președintele Camerei Deputaților, premierul, ministrul industriei și comerțului și alți demnitari declară sus și tare că România nu are nevoie de cărbunele din Valea Jiului, de combinele de la "Semănătoarea", de tractoarele și camioanele făcute la Brașov, de grâul din hambarele țăranilor români și de carnea produsă în complexele zootehnice (Discuții aprinse.), toate aceste categorii sociale, legate de aceste sectoare, se simt excluse din societate. Atâta vreme cât acest stat va fi doar un mecanism inuman de colectare a cât mai multe impozite și de reprimare a nemulțumirilor sociale, cu tancuri și bastoanele jandarmilor, și nu un mecanism de organizare a coeziunii și de înlăturare a excluderii sociale, asemenea acțiuni de revoltă populară se vor repeta și amplifica, (Discuții foarte aprinse, amenințări.)

Din aroganță și neprofesionalism, guvernele Ciorbea și Radu Vasile au compromis ideea de reformă în România. (Vociferări, larmă, vacarm.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Domnule senator, vă rog să-mi permiteți să intervin.

Vă cer insistent, dar ferm, să înțelegem că dacă astăzi, avem ceva de făcut, este să facem împreună și, în consecință, indiferent de mesajul care este transmis și care are, desigur, pertinența aceluia care-l transmite, și care are, desigur, calitatea pentru aceia care doresc să-l asculte, trebuie să fim conștienți de lucrul acesta.

Vă cer insistent, dar ferm, de la bun început, să fim conștienți că avem de făcut ceva împreună și că, printr-o legitimitate care va fi destrămată dacă nu suntem împreună, nu vom ajunge să dăm o soluție care este așteptată de țară.

Vă mulțumesc.

Poftiți, domnule senator!

 
 

Domnul Ion Iliescu:

Cred că e bine să luăm aminte la părerile tuturor, chiar și cele care nu ne convin, care sunt contrarii propriilor noastre opinii. E o lecție elementară de democratism. (Discuții aprinse.)

Fac apel la dumneavoastră să respectăm această regulă în Parlamentul României.

Doresc să reamintesc și aici avertismentul dat de președintele Băncii Mondiale, domnul Wolferson, în vizita sa din 1997 la București, care spunea că: "Răspunderea pentru politica economică a unei țări revine în exclusivitate Guvernului acelei țări." Nici o politică economică nu poate avea succes dacă nu are acceptul populației, dacă nu are suportabilitate socială și nu vine în întâmpinarea nevoilor ei. Noi acum culegem roadele amare, tragice, ale credinței actualilor guvernanți că pentru succesul transformării structurale a economiei și societății românești este suficientă afirmarea voinței politice. Am tras de nenumărate ori atenția asupra acestei erori fundamentale de politică economică și socială lipsită de orizont și de grijă pentru viața populației! Moțiunile noastre, fie ele simple sau de cenzură, au fost persiflate, mașinăria de propagandă proguvernamentală și-a făcut datoria și ne-a prezentat ca antireformiști, iar acum coaliția guvernamentală se află în fața unei victorii " la Pyrrhus.

Acest conflict a fost declanșat, practic, de decizia iresponsabilă a premierului Ciorbea, care a disponibilizat câteva zeci de mii de mineri, nu pentru a rezolva problemele de fond ale mineritului, ci pentru a stabili - așa cum se laudă și acum - "un nou record mondial" în ceea ce privește ritmul lichidării locurilor de muncă. La un an și jumătate de la aceste disponibilizări, fără să se facă nici cea mai mică analiză a consecințelor acestei decizii și fără să se fi creat, în realitate, un singur loc de muncă serios în Valea Jiului, Guvernul vine și repetă greșeala premierului Ciorbea, ca și când închiderea a două mine ar reprezenta sfârșitul pierderilor economice din România. Parcă special pentru a agrava lucrurile, cu aroganță și dispreț, miniștrii Dejeu, Berceanu și Băsescu au transformat Valea Jiului într-o uriașă închisoare, încălcând Constituția și legile țării prin instituirea de facto a stării de urgență în această zonă.

În mod inexplicabil, premierul Radu Vasile nu a folosit nici una dintre ocaziile care i s-au oferit pentru a stinge acest conflict înainte de a degenera în confruntări violente. Ar fi avut ocazia să o facă și la Petroșani, și la Târgu Jiu, și la Râmnicu-Vâlcea; să sperăm că această ultimă încercare de astăzi, tardivă, de la Cozia, va deschide calea unei dezamorsări a conflictului. Din păcate, efortul său a fost și este torpilat de comunicatele transmise în cursul serii și dimineții de mass-media despre instaurarea stării de urgență, cum începuse de altfel și domnul Babiuc intervenția sa de astăzi, despre măsuri represive și instigări de tot felul de la posturile de televiziune. Putem constata că întreaga atitudine a Guvernului față de acest conflict a dat senzația că nu e interesat în stoparea și dezamorsarea sa, ci, din contră, în provocarea și stimularea violenței, ceea ce a fost plătit, deja, cu suferința oamenilor, jandarmi și mineri laolaltă, alți cetățeni, ca și cu deteriorarea gravă a imaginii României în lume.

În noiembrie 1996 s-a tot vorbit de moștenire. Am lăsat moștenire coaliției C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R. o țară liniștită, cu o economie în creștere (Discuții aprinse.), care depășise obstacolele de imagine și care avea șanse reale de integrare în organismele europene și euroatlantice. Nu a fost ușor să ajungem la acel nivel, am plătit și noi un preț pentru liniștea și stabilitatea țării - și nu mă refer la pierderea alegerilor - dar între așa-zisa reformă de dragul reformei, care aruncă țara în haos și produce suferințele a milioane de oameni, și o reformă suportabilă, făcută în interesul cetățenilor, noi am ales reforma pentru oameni.

Am fost și noi confruntați cu crize violente, cu mase mari de oameni pe străzi, cu instituții asediate. Spre deosebire de actuala conducere a țării, noi nu ne-am bucurat de sprijinul Opoziției pentru apărarea instituțiilor statului, ci, dimpotrivă, masele violente au fost instigate împotriva ordinii constituționale. Cu toate acestea nu am uzat niciodată de dreptul constituțional de a institui stare de urgență, considerând că, după decembrie 1989, Armata nu mai trebuie să se constituie într-un instrument de represiune internă.

Dacă două zile la rând forțele de ordine au fost copleșite de mineri și grupuri de cetățeni, aceasta nu se datorează doar faptului că ele sunt prost conduse, prost echipate și prost antrenate, ci faptului esențial că ținând seama de experiența evenimentelor sângeroase care au caracterizat Revoluția română din Decembrie 1989, ele nu vor să mai fie folosite ca instrumente de reprimare a populației revoltate de incapacitatea guvernanților. (Aplauze și vociferări puternice.)

Cred că, deși utilă, înâlnirea de aseară, de la Palatul Cotroceni, a venit mult prea târziu, când starea conflictuală atinsese deja cote incontrolabile. Ba, mai mult, disponibilitatea noastră și a altor formațiuni din opoziție pentru dialog a fost folosită pentru cauțiunea introducerii, în grabă, a stării de urgență. Mă bucur că s-a anunțat amânarea decretului de instituire a stării de urgență.

Pentru cine citește cu atenție declarația semnată de toți liderii partidelor politice prezente la reuniune, va observa că ideea introducerii stării de urgență era considerată ca un ultim recurs, în cazul în care orice alte încercări eșuau.

În prim-planul declarației comune erau situate măsuri de fond economico-sociale și de dezamorsare prin dialog a conflictului. În loc să se dea semnale în acest sens, imediat după plecarea noastră de la Palatul Cotroceni au fost trimise tancurile și transportoarele blindate ale Armatei către Râmnicu-Vâlcea. Își fac iluzii cei care cred că Armata Română va trage în români, așa cum și-a făcut iluzii și Ceaușescu! (Discuții violente, amenințări.)

Noi considerăm că limitarea doar la măsuri de represiune, inclusiv prin proclamarea stării de urgență, nu ar rezolva nici una dintre cauzele profunde ale conflictului și nu ar face altceva decât să adâncească prăpastia care îi separă pe guvernanți de cetățenii României.

Mă folosesc de acest prilej pentru a face un apel atât către forțele politice, către mineri și liderii lor, cât și către mass-media de a nu politiza acest conflict. De la bun început am declarat că venirea minerilor la București nu este o soluție și nu aduce nimic bun nimănui și în primul rând minerilor și am făcut apel la Guvern ca să meargă în întâmpinare, să găsească punți de dialog pentru a dezamorsa conflictul încă din Vale. Pe de altă parte, solicităm încetarea campaniei de demigrare a categoriilor sociale nemulțumite, de învrăjbire a românilor împotriva românilor, după cum solicităm actualei Puteri să nu se folosească de acest prilej pentru a se răfui cu protestatarii și cu adversarii politici. Apelurile iresponsabile ale primarului general al Capitalei, Lis, la constituirea unor detașamente civile de autoapărare ale partidelor din coaliție în București, apelurile Alianței Civice și Grupului de Dialog Social la marșuri și mitinguri, campania de instigare și isterizare a populației susținută prin mass-media - care nu înseamnă altceva decât instigarea la război civil - trebuie să înceteze! (Vociferări, aplauze.)

Guvernul trebuie să vină în fața țării, așa cum s-a angajat aseară la Palatul Cotroceni, cu un program de măsuri economice și sociale concrete, de natură să dea populației noi speranțe și sentimentul de liniște și securitate.

De asemenea, să acționeze eficient pentru dezamorsarea stării conflictuale existente. Dacă nu este în stare să facă acest lucru, să ia exemplul guvernului francez din 1968, care nu a trimis armata să tragă împotriva francezilor revoltați, ci și-a dat demisia atunci când nu a mai fost capabil să gestioneze o criză, deschizând calea rezolvării pe căi politice, democratice a conflictelor interne.

Aceasta este, de fapt, o soluție democratică pentru orice guvern incapabil să dezamorseze o stare de criză.

Eu cred că statul român și instituțiile sale sunt suficient de puternice pentru a rezolva această criză fără ca Armata să fie nevoită să tragă în români. Forța democrației stă în capacitatea de compromis și de căutare a echilibrului, a căilor de comunicare și de înțelegere. Când românii se bat cu români, când mor oameni, este pusă în discuție stabilitatea țării, unitatea și integritatea sa, însăși ființa națională, iar acest lucru trebuie evitat cu orice preț.

Vă mulțumesc. (Aplauze, discuții.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Ați consumat 20 de minute.

Are cuvântul domnul senator Corneliu Turianu.

 
 

Domnul Corneliu Turianu:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Indiferent din ce parte a spectrului politic provenim, nu avem cum să nu recunoaștem că, în momentul de față, statul de drept instaurat în România după 1989 este serios amenințat. Greva minerilor din Valea Jiului, cea care a reprezentat scânteia declanșării actualei rebeliuni, s-a aflat de la bun început în afara legii.

Vă reamintesc că acțiunea minerilor s-a aflat, încă din prima zi, în contradicție totală cu prevederile Legii nr. 15/1991 privind conflictele colective de muncă și exercitarea dreptului la grevă.

În primul rând, revendicările actuale ale minerilor sunt complet diferite față de cele care au făcut obiectul conflictului de muncă conciliat în lunile august-septembrie 1998, cererile lor de acum având clare conotații politice. Mai mult, cererile financiare năucitoare ale lui Miron Mitrea..., Miron Cozma, vă rog să mă iertați! (Sala se amuză.), îmi cer încă o dată scuze, aceste cereri s-au schimbat de la o zi la alta, de la o oră la alta.

O altă încălcare a legii a fost abandonarea totală a minelor, neasigurându-se o treime din activitate, ca și neluarea măsurilor necesare de siguranță.

Să mai amintim doar indiciile privind forțarea multor mineri de a se declara, împotriva voinței lor, solidari cu greviștii, ca și amenințările fățișe ale liderului Miron Cozma la adresa ortacilor considerați trădători, de genul sloganurilor: "Cine nu e cu noi, e împotriva noastră!" și "Să vedem cine vrea să-și apere locul de muncă și cine nu!".

Iată doar câteva motive pentru care, în mod absolut just, justiția română a considerat greva minerilor din Valea Jiului ca fiind ilegală. Ce a urmat s-a transformat însă întrun adevărat coșmar național, totul desfășurându-se după un scenariu de-a dreptul diabolic. În timp ce autoritățile au anunțat oficial că trupele de intervenție ale Ministerului de Interne nu posedă armament de război, liderii minerilor au refuzat repetat renunțarea la protestele lor ilegale și începerea unui dialog purtat în limitele bunului-simț.

Pe fondul unor nemulțumiri reale ale unei părți importante a populației, pe fondul grevei minerilor - fie ea și ilegală - au fost grefate însă interese personale, de grup și, nu în ultimul rând, politice.

De la bun început minerii au acționat pe două fronturi, negăsirea voită a unui mijloc de a dialoga nefiind decât un pretext pentru adevăratul lor obiectiv: venirea la București. Nu puteam trece cu vederea interviul acordat încă de anul trecut de liderul minerilor unui post de televiziune local și în care acesta dădea de înțeles că nu se mulțumește a fi doar conducătorul Văii Jiului, ci al întregii Românii. Iar prestația lamentabilă - ca să n-o numim altfel - a unor ofițeri superiori din conducerea Ministerului de Interne nu a făcut decât să-l sprijine pe Miron Cozma în facerea primilor pași pe calea realizării înaltelor sale aspirații.

În două rânduri, trupele de invervenție au fost umilite de către strategii aflați în spatele minerilor, strategi care ar trebui să știe că reținerea, dezarmarea și sechestrarea prin forță a organelor de ordine aflate în misiune reprezintă una din cele mai grave infracțiuni în orice stat de drept din lume. Vinovați însă de haosul social din țară nu sunt nici minerii, nici patronatul, nici măcar Miron Cozma.

Vinovați sunt cei care l-au eliberat, în pofida literei legii, pe liderul minerilor, Cozma. Vinovați sunt cei care l-au eliberat pe liderul minerilor, în pofida literei legii. (Discuții.)

Din punct de vedere constituțional și chiar al legislației internaționale, aceste manifestări violente nu mai pot fi interpretate ca o simplă grevă sau ca un banal marș, ci doar ca o veritabilă rebeliune. Este vorba de un atentat la principiile și instituțiile fundamentale ale statului de drept, la siguranța națională și la respectarea drepturilor omului.

Acum, stimați colegi, nu se mai pune problema de a fi cu minerii sau împotriva lor, de a fi de stânga sau de dreapta, la putere sau în opoziție, nici măcar de a fi pentru reformă sau împotriva ei. Acum, când s-au lăsat apeluri la nesupunere civică, fiecare dintre noi trebuie să ne exprimăm cât se poate de clar opțiunea. Suntem pentru democrație sau pentru dictatură? Cale de mijloc nu mai există și Parlamentul ales al României trebuie să-și asume responsabilitatea pentru apărarea statutului de drept. Nu trebuie să se lase loc nici unei umbre de îndoieli că noi suntem hotărâți să nu sprijinim și să punem piedici salvării democrației din România. Să nu uităm, stimați colegi, că fiecare dintre noi reprezentăm aici, în Parlament, zeci de mii de cetățeni români care, votându-ne pe noi, au votat implicit pentru democrație, ei exprimându-și opțiunile în cadrul unor alegeri libere. Încă un motiv în plus pentru a cere Executivului reinstaurarea, în limitele legale - repet, în limitele legale! - a ordinii în țară și de a transmite un semnal comun cetățenilor României și întregii lumi că nu vom permite abaterea cu nici un pas de la principiile statului de drept. (Ropot de aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Din partea Grupului P.N.L., domnul deputat Valeriu Stoica.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Este un adevăr cunoscut că dumneavoastră reprezentați autoritatea supremă de exprimare a voinței națiunii române. Acest adevăr bine cunoscut de dumneavoastră are uneori nevoie de o manifestare concretă. Dezbaterea de azi este un asemenea moment important pentru națiunea română, în care Parlamentul, ales liber de națiunea română, își poate exprima voința, o voință care nu este însă doar a Parlamentului, ci a întregii națiuni române.

Evident că Parlamentul este și un câmp de luptă politică, dar nu numai un câmp de luptă politică, ci și un câmp de alianță politică. Atunci când există jocul normal al luptei dintre Majoritate și Opoziție, este firesc să avem reprezentări diferite asupra cauzelor care generează crize economice sau crize politice și asupra soluțiilor prin care aceste crize pot fi rezolvate. Este firesc ca în Parlament să se desfășoare o luptă politică între viziunile diferite pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă națiunea română. În același timp însă, așa cum este dreptul Opoziției să critice Guvernul - și am constatat că și azi s-a întâmplat același lucru - și este normal să fie așa, este dreptul Majorității să-și exprime poziția, să-și exprime argumentele și, în mod rațional, din lupta acestor argumente să ajungem la soluția care să reprezinte într-adevăr voința națiunii române.

Ca reprezentant al P.N.L. și ca membru al Guvernului, susțin că echilibrul, rațiunea, înțelepciunea sunt căile prin care pot fi rezolvate problemele cu care se confruntă azi România. În fond, cum am ajuns azi la situația cu care ne confruntăm? Și, într-adevăr, avea dreptate domnul Ion Iliescu - pe care îl prețuiesc foarte mult - să se întrebe care au fost cauzele pentru care am ajuns aici. Și aici avem reprezentări diferite asupra cauzelor pentru care am ajuns aici.

Noi credem că actuala criză economică, criză cu care se confruntă România, presupune soluții ferme, iar la sfârșitul anului trecut Guvernul Radu Vasile a afirmat 3 categorii de soluții, care mi se par indispensabile pentru rezolvarea crizei politice cu care se confruntă România. P.N.L. a susțin în mod consecvent aceste soluții.

O primă categorie de soluții se referă la eliminarea pierderilor din economia națională. Orice om rațional - nu vorbesc de economiști, pentru că ei știu de mult lucrul acesta - știe că atâta timp cât nu eliminăm sursele de pierderi din economia națională nu este posibilă relansarea economică a României.

A doua categorie de soluții este consolidarea sistemului bancar, pentru că atâta timp cât nu se reface sistemul de credit din România nu este posibilă relansarea economică.

Nu vreau să insist asupra motivelor pentru care sistemul bancar trece azi prin dificultăți. Nu este azi momentul să discut asupra unor chestiuni care ar putea stârni divergențe. Cred că este mai bine azi să insist asupra chestiunilor care pot realiza o convergență a Parlamentului României într-un moment în care țara noastră se confruntă cu o dificultate majoră.

A treia categorie de soluții pe care am propus-o se referă la elaborarea unui buget de austeritate, un buget care să permită redresarea economică a României. Este pentru prima dată când acest proiect de buget a fost depus la Parlament înainte de începerea noului an bugetar. Acest buget fără îndoială că poate fi criticat, acest buget este fără îndoială imperfect, acest buget poate fi amendat, dar este o performanță pe care trebuie să o recunoaștem cu toții; este pentru prima dată după 1989 când se reușește de către un guvern să elaboreze proiectul de buget, să-l depună în Parlament înainte de începerea anului bugetar. (Discuții.)

Toate aceste chestiuni pot fi subiect de controversă.

Eu nu spun că Guvernul României este deținătorul monopolului adevărului, dar trebuie să recunoașteți și dumneavoastră, doamnelor și domnilor din opoziție, că nici dumneavoastră nu dețineți monopolul adevărului. Și atunci, dacă lupta politică, normală în Parlament, este aceea a drumului lung către căutarea adevărului de care are nevoie România, trebuie să înțelegem că această confruntare dintre argumentele Majorității și argumentele Opoziției este de fapt căutarea adevărului de care are nevoie țara noastră.

Dacă așa stau lucrurile, vom observa că atunci când Guvernul greșește, și noi nu contestăm că am greșit, noi nu contestăm că suntem și noi supuși erorii, așa cum și dumneavoastră, doamnelor și domnilor din opoziție, ați greșit când ați fost la guvernare. Este inevitabil să greșim.

Acesta este și rostul pentru care în democrație există alternanță la putere. Numai că alternanța la putere într-un joc democratic, conform Constituției României și a oricărei constituții democratice din lume, se face pe două căi: ori moțiunea de cenzură, ori alegeri libere. Nu există altă cale democratică pentru schimbarea guvernului. Iată de ce, azi, trebuie să recunoaștem cu toții că suntem în fața unei încercări neconstituționale, ilegale, de schimbare prin forță a Guvernului. Din 1990 până azi au mai fost asemenea încercări. Nu este întâmplător că aceste încercări sunt legate, în mod succesiv, de o anumită categorie socială.

Să știți că Guvernul României nu demonizează minerii. Guvernul României încearcă să înțeleagă problemele reale cu care se confruntă minerii. Este nevoie însă ca și minerii înșiși să înțeleagă problemele cu care se confruntă Guvernul. Este nevoie de un dialog real. Premierul Radu Vasile se află azi la Cozia cu liderii sindicali ai minerilor tocmai pentru că Guvernul României este conștient că este nevoie de un asemenea dialog. (Rumoare, vociferări.)

Cei care au refuzat acest dialog nu am fost noi, reprezentanții Guvernului României. Am considerat însă că acest dialog trebuie să se desfășoare conform Constituției și potrivit legii. Nu am fost și nu suntem de acord ca un asemenea dialog să se desfășoare sub presiunea străzii. (Rumoare.)

Dacă Parlamentul este locul luptei politice în democrație, trebuie să înțelegem că orice mutare a acestei lupte politice în stradă este dăunătoare pentru noi toți, indiferent că suntem în majoritate sau opoziție, iar dacă există unii care cred că ar avea de câștigat prin mutarea luptei politice din Parlament în stradă, știm cu toții că o asemenea viziune este greșită. Știm cu toții că o asemenea viziune este anticonstituțională. Știm cu toții că o asemenea viziune poate crea o criză de natură să pună în pericol democrația constituțională din România. Iată de ce credem că în acest moment, doamnelor și domnilor parlamentari, este nevoie nu numai de divergență, azi este nevoie de convergența opiniilor noastre pentru a rezolva o problemă gravă. Democrația constituțională, prin instituțiile statului de drept, este azi în pericol. Și chiar dacă azi, aici, în această incintă a Parlamentului României au existat puncte de vedere diferite în legătură cu cauzele care au dus la această situație, nu pot să nu remarc în același timp că trăim un moment al rațiunii.

Care este acest moment al rațiunii și de ce sunt optimist?

Aseară, la Palatul Cotroceni, liderii politici ai partidelor democratice din Parlament au ajuns la un consens în ceea ce privește o declarație politică de importanță majoră și nu pot decât să laud că liderii partidelor din Opoziție - domnii: Iliescu, Meleșcanu, Tabără - împreună cu liderii partidelor din Majoritate - am în vedere toate partidele democratice din România - au ajuns la acest consens, semnând această declarație politică. Este o declarație politică de solidaritate cu democrația constituțională. Este o declarație politică de solidaritate cu instituțiile statului de drept. Și dacă lucrurile stau așa, nu văd de ce azi în Parlament, aici și acum, nu am reuși să păstrăm acest consens. Cred că este un moment în care democrația constituțională, instituțiile statului de drept au nevoie de sprijinul tuturor celor care cred realmente în aceste valori.

Cred într-adevăr în aceste valori partidele care aseară, prin reprezentanții lor, au semnat această declarație. Ceilalți nu cred în aceste valori și atunci este momentul să ne solidarizăm, pentru ca , într-adevăr, România să aibă un viitor.

Dorește cineva prăbușirea României? Dorește cineva oprirea României din drumul către integrare europeană și euroatlantică? Evident că Opoziția ar putea spune că Guvernul, noi putem spune că Opoziția. Dar credem că azi, doamnelor și domnilor, sub presiunea străzii, nu avem dreptul să ne aducem acuze reciproce. Azi, sub presiunea străzii, avem nevoie să ne solidarizăm, pentru ca să dăm instituțiilor statului autoritatea de care ele au nevoie. Dar nu este vorba despre o autoritate pe care să o folosim împotriva populației, cum se spune, ci este nevoie despre o autoritate pentru a restabili ordinea, pentru că numai într-un climat de ordine și rațiune pot fi găsite soluțiile viabile pentru orice fel de criză, pentru orice fel de conflict sindical.

Închei, spunând că P.N.L. a fost este și va fi un partid al rațiunii. Noi credem în rațiune în politică și credem că și astăzi Parlamentul va exprima această rațiune. (Ropot de aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

S-au epuizat 12 minute. Domnul Turianu, anterior, a vorbit 10 minute.

Urmează domnul senator Marko Bela, din partea U.D.M.R.

 
 

Domnul Marko Bela:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cred că nu exagerez când afirm că în acest moment nu numai o țară întreagă, ci o lume întreagă este cu ochii pe noi, o lume întreagă ne pune întrebarea încotro ne îndreptăm: "În ce direcție se îndreaptă România?

Din păcate, ne aflăm din nou la răscruce, așa cum în istoria acestui deceniu ne-am aflat de foarte multe ori, aproape în permanență, în situația de a răspunde acestor întrebări.

"Spre Vest sau spre Est?" "Spre Europa sau în altă direcție?" "Spre democrație sau spre dictatură?" "Spre statul de drept sau spre totalitarism?" "Spre alternanța democratică sau spre anarhie?"

Pentru noi, pentru U.D.M.R., întrebările acestea de fapt sunt false, și nu numai false, dar și deosebit de periculoase.

Doamnelor și domnilor,

U.D.M.R. a militat și militează pentru statul de drept, pentru democrație, pentru reforma economică, pentru rezolvarea echitabilă a gravelor probleme sociale, pentru integrarea României într-un sistem democratic occidental.

Aceasta este singura cale pe care putem să avansăm!

Orice altă alternativă ar însemna suferințe enorme și infinite pentru întreaga societate din România.

Istoria acestui deceniu a fost caracterizată și de un șir de cedări ori de câte ori ne-am aflat în pragul unor reforme profunde și temeinice. Ori de câte ori ne aflăm în fața unor măsuri de relansare a țării apare amenințarea cu forța.

Doamnelor și domnilor,

Au existat și există interese interne de a devia România de pe drumul ales. Aceste forțe instigă în permanență la ură între diferite grupuri și straturi ale societății, împotriva instituțiilor statului de drept, la ură socială și etnică. Aceste forțe încearcă să transforme în orice moment nemulțumirile sociale în proteste politice. Aceste forțe extremiste, în acest moment, au reușit să genereze o rebeliune împotriva statului de drept, o mișcare contrarevoluționară. (Rumoare, discuții, vociferări.)

Nu putem ceda, nu putem renunța la drumul ales!

Această cedare, în situația actuală, ar însemna împingerea României în bezna anarhiei, sărăciei și mizeriei definitive.

Până când vom mai accepta ca România să fie aruncată din nou și din nou înapoi în disperare, în brațele falșilor profeți, fie ei lideri ai minerilor induși în eroare sau președinți ai unor partide extremiste?

Sprijinim măsurile legale necesare, care se impun în acest moment, pentru a opri escaladarea acțiunii politice îndreptate împotriva statului de drept, inclusiv decretarea stării de urgență, dacă este nevoie. Unele instituții și servicii ale statului au dat dovadă de slăbiciune sau incompetență și, bineînțeles, nu trebuie să tolerăm acest lucru.

Trebuie să continuăm reforma fără ezitări!

Trebuie să găsim soluții la problemele sociale, inclusiv la cele ale minerilor!

Trebuie să eliminăm din viața noastră politică forțele politice extremiste care au incitat la rebeliune împotriva statului de drept! (Rumoare, aplauze, vociferări, discuții.)

Doamnelor și domnilor,

În acest moment nu este vorba de o confruntare între Majoritate și Opoziție, ci între democrați și adepții restaurației totalitare.

Vă mulțumesc. (Aplauze, rumoare, vociferări.)

 
 

Domnul Petre Roman:

7 minute. Urmează, din partea P.U.N.R., domnul deputat Valeriu Tabără.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

În primul rând, aș vrea să fac o precizare: din timpul acordat P.U.N.R. pentru cuvânt cedăm 3 minute domnului senator independent Pruteanu.

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Să fiu sincer, am stat și aseară și azi-dimineață să proiectez împreună cu colegii noștri un cuvânt pentru această întâlnire și nu am reușit, pentru că nu vedeam care va fi modul de abordare al problemelor la întâlnirea de azi, și, practic, este o realitate că ne-am întâlnit în fața unei ordini de zi care, după părerea mea, nu are nici cap nici coadă. Cap nu are pentru că nu a fost bine așezată pentru discuții aici și coadă pentru că nu cred că vom putea finaliza cu ceva ceea ce ne propunem sau despre ceea ce discutăm aici.

De altfel, nu este prima dată și nu este întâmplător că azi, aici, asistăm în aceste zile la o deteriorare a vieții și mai ales a relațiilor din societatea românească. Și, mai mult, cred sincer că de la această tribună, așa cum aseară la întâlnirea cu domnul Președinte Constantinescu, mă așteptam să venim, în primul rând, cu acel program minimal, să-l discutăm, să-l îmbunătățim, să-l aprobăm și să rezolvăm problemele cu care se confruntă societatea românească. Și spun, la fel ca aseară, pentru că am dat acea declarație și am semnat-o și ne asumăm întreaga responsabilitate și gândul de bine de a face bine, dar în condițiile în care informațiile puse la dispoziție nu au fost nici pe jumătate cele care trebuiau, în astfel de condiții se pot lua decizii majore pentru societatea românească? Vă întreb pe dumneavoastră, pe toți, și ne întrebăm toți.

Sincer, nu cred - vreau să o spun de aici pentru că am avut de foarte multe ori poziții la anumite documente pe care le-am votat - că aruncând vina unii pe alții vom putea rezolva situația din Valea Jiului, cea de la Galați, cea de la Timișoara, din toate zonele economice și sociale ale țării.

Dacă vreți... am aici un cuvânt de la un congres din 1991 pe care nu vreau să-l citesc. Ar fi inutil ce s-a spus atunci, pentru că se repetă azi aici.

Stimați colegi,

Ar fi extrem de grav dacă toată situația în care ne găsim este o farsă sau este o regie teribilă pentru a ne lupta unii cu alții și este o mare responsabilitate dacă în spatele acestei crize pentru care suferă țara întreagă - și în care s-a vărsat sânge - există implicații politice. Cei care s-au implicat trebuie să răspundă! Aș vrea însă să nu trecem peste câteva lucruri care mi se par deosebit de importante. Sunt 2-3-4 miniștri aici.

Există oare elemente pe care să ni le însușim ca elemente benefice, bune, de dezamorsare a crizei care începuse la Petroșani?

Este, oare, la această dată o problemă sau nu este o problemă fenomenul "Valea Jiului"?

Nu este cumva sesizarea pe care minerii, această categorie socială, o fac la o politică care nu a fost bine gândită și bine așezată în structura societății românești?

Nu este oare un răspuns, la această dată, faptul că trecând prin satele de la poalele munților populația i-a ajutat și nu s-a opus lor?

Este oare normal ca solicitarea de dialog la nivelul cel mai înalt să nu fie realizată?

Este oare normal să venim Parlamentul, aici - consider că este bine -, și să nu avem încă documentele clare, precise a ceea ce trebuie să facem mai departe?

Este oare normal ca instituții ale statului să servească dezordinea și, mai mult, să acceptăm noi înșine lovituri puternice împotriva instituțiilor statului, inclusiv împotriva Parlamentului României?

Nu cred că este posibil să asiști pe mijloace massmedia - nu vreau să le numesc aici -, ponegrind, bagatelizând și mereu zâmbind, prezentând defavorabil și anormal o situație care era extrem de gravă, pentru ca azi, aici, stimați colegi, acel "Nu" să se transforme în voința unora de intervenție a forțelor de ordine, de intervenție a Armatei împotriva prevederilor Constituției și a legilor! Aici este marea problemă pe care trebuie să o avem în vedere.

Nu cred că se poate construi ceva într-o societate democratică luând pe "nu" în brațe. Nu cred că se poate construi ceva într-o societate excluzând pe cineva din societatea noastră, indiferent care ar fi ei, cu atât mai mult cu cât aceia ne sesizează niște răspunsuri la măsurile pe care le luăm noi. Minerii au luat poziție fermă și în 1977, au luat și mai târziu. De ce nu i-am ascultat? Cui îi cădeau galoanele dacă se ducea să vorbească cu minerii? Pentru că, stimați colegi, vreau să vă spun doar două sau trei lucruri: că prețul apei reci în Valea Jiului este 3.000 lei metrul cub.

Din sală:

Dar curentul electric?

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

3000 lei metrul cub! (Discuții.)

Îl spuneți dumneavoastră și îl spuneți și pe ăla.

Mai mult, întreținerea la un apartament, pentru o familie de 3-4 persoane, este între 1-1,2 până la 1,3 milioane.

În Valea Jiului există apă doar 6 ore pe săptămână. (Discuții, rumoare.)

Mai este o problemă. S-a verificat oare cum s-au investit acolo fondurile PHARE și tot ceea ce s-a făcut acolo?

Nu! Dar vreau să vă asigur, stimați colegi... (Discuții, rumoare.)

Nu aveți decât să comentați! Domnul Berciu este aici și știe ce se întâmplă la Baia de Arieș, la Roșia Montană.

Știe ce s-a întâmplat cu uzina nouă - i-am sesizat domnului prim-ministru zilele trecute - care a fost lăsată să înghețe în această iarnă.

Oare este normal să gândim că o politică care promovează nemunca - citim... sau ne uităm la "Te uiți și câștigi" din societatea românească - ne dă încredere de progres? (Discuții.)

Să nu vedem că politica disponibilizărilor și lichidărilor este una sortită eșecului și ne aduce la aceste confruntări? Împotriva cui ne batem? Aici trebuiau să vină soluții și analizate: este bună politica respectivă sau nu este bună?

Ceea ce s-a prezentat, domnule ministru Babiuc, aici este programul de muncă al secretariatului de partid al regiunii Hunedoara... (Aplauze, rumoare, vociferări.) și nu este programul de care am discutat aseară. Aceste lucruri le-am mai auzit din 1996 încoace. Nimic nu s-a făcut din ele!

Vreau să vă asigur, stimați colegi, de toată stima și sinceritatea - colegii de la Timiș știu - că doi oameni din Timișoara cumpără 10 întreprinderi mari. Pe banii cui?

Nu sunt bani în țara aceasta?! Sunt bani! Am sesizat acest lucru.

Mi se spune de la F.P.S.: "defecțiuni ale legii". Astea trebuie să le rezolvăm și după aceea vorbim dacă avem sau nu avem bani la buget. Este un buget al mizeriei, al taxelor și suprataxelor. Nu putem să discutăm pe o astfel de cale. Nu așa vom putea rezolva problemele oamenilor cu care se confruntă societatea românească! (Discuții, rumoare.)

Sunt dator să vă spun, stimați colegi...

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, ați depășit sensibil timpul alocat.

 
 

Domnul Valeriu Tabără:

Nu vreau să mai spun decât atât: nu este posibil să chemăm Armata, să greșească și să scăpăm prin ea.

Mai mult, vreau să vă asigur că salut intervenția Bisericii Ortodoxe și prezența unui mare ierarh la aceste negocieri.

Păcat că sunt prea târziu și cred sincer că va inspira încredere în ceea ce trebuie să facem și, poate, și exemple de luat de către noi.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. A depășit timpul alocat, cele 7 minute, pentru Grupul P.U.N.R.

Din partea Grupului parlamentar P.R.M., domnul senator Corneliu Vadim Tudor. (Rumoare, vociferări, huiduieli.)

Stimați colegi, mențin cererea pe care am făcut-o mai devreme. Vă rog! (Vociferări, rumoare.)

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor,

Dacă în 1989 a fost o revoluție anticomunistă, în 1999 avem de-a face cu o revoluție antimafiotă. Evoluția evenimentelor din Valea Jiului demonstrează cine sunt cu adevărat cei care au preluat puterea în noiembrie 1996 prin minciună și fraudă morală.

Un conflict colectiv de muncă oarecare, așa cum au mai fost cu sutele pe teritoriul țării, a fost transformat, în numai două săptămâni, într-o revoltă populară greu de stăvilit. Principala vină o poartă aroganța Președinției și a Guvernului care au refuzat sistematic să ia în serios revendicările minerilor și au recurs la un simulacru de dialog.

Aduceți-vă aminte ce poziție rigidă de robot adoptase ministrul industriei și comerțului, care vorbea sacadat ca o roată dințată, că "minerii au adus pagube de 4 miliarde dolari", că el va importa cărbune din străinătate etc.

De fapt, ceea ce numesc "reformă" acești diletanți este un program diabolic de lichidare a economiei românești, ordonat de F.M.I. și Banca Mondială. Numai că dată milioanele de animale sacrificate în 1997 din porunca Băncii Mondiale nu au putut protesta, uite că zecile de mii de mineri, amenințați tot cu exterminarea, protestează. Este dreptul lor la muncă! Este dreptul lor la viață! Ce este oare atât de greu de priceput, domnilor din coaliția C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R.?!

Populația nu mănâncă programe, domnule ministru Victor Babiuc! Nu aș fi crezut niciodată că presa română se poate prostitua într-un asemenea hal, insultând bunul-simț al unui întreg popor, apărând o stare de fapt care îi asigură ei afaceri bănoase și, de multe ori, ilegale.

Reacția populației răsculate, care la Râmnicu-Vâlcea i-a huiduit copios pe reprezentanții TVR și Pro TV, este răspunsul usturător al românului simplu, care îi sancționează pe lupii moraliști și îi arată țării în adevărata lor ipostază de gauleiteri.

Ridicarea la luptă a minerilor nu este opera nici unui partid politic și a nici unui serviciu secret, legal sau ilegal, pur și simplu oamenilor le-a ajuns cuțitul la os. Ziariștii străini știu la fel de bine ca și noi că la astfel de confruntări sângeroase a dus, în mai multe țări ale lumii, aplicarea terapiei de șoc, impusă de F.M.I. Nutrim speranța că nu-i nimeni atât de iresponsabil să pretindă că tot Partidul România Mare a stat în spatele revoltelor populare din Peru, Guatemala și din alte țări torturate de niște planuri economice sinistre.

Ultima dovadă că România este condusă de niște gangsteri este aceasta: Fondul Proprietății de Stat a hotărât ca nu mai puțin de 5.200 miliarde lei obținuți din privatizare să fie pompați în Bancorex, care este aproape să fie falimentată de acoliți ai actualei Puteri.

Astăzi buboiul a copt și a copt până s-a spart. Proști psihologi, guvernanții nu au luat în calcul un element esențial: fraternizarea populației cu minerii greviști. Pretutindeni pe unde au trecut minerii au fost întâmpinați cu flori și urale, cu alimente și haine de către mulțimi impresionante de oameni.

Este pentru prima oară în istoria României când prinde viață ceea ce în textele, astăzi hulite, ale materialismului istoric, pe care-l preda secretarul de partid Emil Constantinescu, se numește "alianța muncitorilor cu țăranii". Și este pentru prima oară, de la 1907 încoace, când țăranii iau parte activă la lupte pentru o viață mai bună.

În dimineața acestei zile am aflat și câți răniți sunt din partea protestatarilor, pe care nici un post de televiziune nu-i filmează: 60 de mineri și 108 țărani din Costești.

Acelora care le plâng de milă jandarmilor le voi relata scenele de groază care s-au petrecut după plecarea minerilor spre Râmnicu-Vâlcea. Exact aceiași jandarmi care au fost eliberați și pășeau cu capul în jos, brusc s-au transformat în fiare, s-au întors la Costești, i-au bătut la sânge pe localnici și le-au spintecat caii și porcii cu cuțitele.

De ce n-ați filmat și scenele acestea, domnilor de la TVR, Pro TV și Prima TV? De ce nu sunteți corecți? De ce-i tratați ca pe oameni doar pe unii, iar pe alții ca pe suboameni care pot crăpa în liniște?

Am informații că în aceeași noapte municipiul Vâlcea a fost înconjurat de nu mai puțin de 130 de transportoare autoblindate, de taburi. Totodată, în zona Hanului "Topolog", trupele M.Ap.N. și ale Ministerului de Interne, în condițiile în care - am aflat că nu e decretată nici stare de urgență, nici stare de asediu - au făcut un baraj de foc compus din mai multe tancuri și camioane amplasate pe șosea și dintr-un dispozitiv uriaș de scutieri, care au întins plase de sârmă ghimpată. Pe un alt drum, în dreptul localității Troian, la 2 km de Râmnicu-Vâlcea - au fost amplasate 3 amfibii. De asemenea, pe tot parcursul nopții și dimineții, zeci de blindate au mărșăluit spre Pitești, dinspre Pitești și Craiova înspre Râmnicu-Vâlcea. Toată noaptea s-a cărat muniție de război de la Băneasa.

Este stare de război, domnilor de la P.N.Ț.C.D., U.D.M.R. și P.N.L.? (Rumoare, proteste în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, vă întrerup exact o secundă.

Stimați colegi, am convenit, de fapt, că ne vom asculta unii pe alții, chiar dacă nu suntem de acord cu ce spun unii și alții, dintr-un motiv foarte simplu: nu avem altă soluție decât aceea de a face ceva împreună.

Vă rog!

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Deocamdată, coaliția guvernamentală nu face decât să huiduie împreună. Voi ați înfometat populația, nu noi!

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, eu am crezut că înțelegeți că vă ușurez misiunea, da?

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Păi, să nu mă mai provoace... Mi-au consumat și din timpul meu...

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog să continuați. Mai aveți 3 minute.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

La ora când vă vorbesc se desfășoară negocieri între delegația guvernamentală și delegația greviștilor în localitatea Cozia.

Dar cel fel de tratative sunt acelea care se fac sub presiunea trupelor, a tunurilor, a șenilelor, a aruncătoarelor de flăcări?! Și când oare s-a mai ținut de cuvânt monstruoasa coaliție C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., pentru a-și respecta și noile promisiuni?! Un asemenea cinism înfiorător de a negocia cu pistolul pe masă n-a avut în istorie decât Hitler și Stalin. Partidul România Mare face un apel hotărât către trupele M.Ap.N. și ale Ministerului de Interne să nu tragă în populația răsculată.

Aici nu este vorba de nici o lovitură de stat, ci de talazurile nemulțumirilor populare... care nu mai suportă să fie înfometată și umilită.

Este știut faptul că în toată existența lor țărăniștii și liberalii au bătut oameni, au împușcat țărani și muncitori, dar le atrag atenția că România de azi nu mai este România anilor 1907, 1929 și 1933 și reacția poporului român poate fi devastatoare. Întotdeauna și în toate zonele planetei zbirii și gangsterii s-au ascuns după instituțiile fundamentale ale statului, ba, chiar au vrut să se identifice cu ele.

Nici Partidul România Mare, nici insurgenții nu atacă nici Președinția, nici Parlamentul, nici justiția. Ceea ce atacăm noi nu este nici ordinea de stat, nici democrația. Noi atacăm mafia care sufocă România. Și așa nu mai merge!

Stimați comandanți militari,

Nu vă împovărați sufletul cu păcatul mortal de a trage în frații voștri muncitori și țărani. Sunteți prea inteligenți ca să nu pricepeți că regimul de tip dictatorial al lui Emil Constantinescu nu are cum să mai dureze 2 ani. Iar dacă e lăsat acum să-i termine pe muncitori și pe țărani, mâine vă va lichida și pe voi. Nu vă instigă nimeni la revoltă armată, ci vă amintim doar că sunteți români și creștini.

Și vă mai amintim că după evenimentele tragice din decembrie 1989 și acum, la 10 ani, mai zac în pușcării colonei și generali, atât din M.Ap.N., cât și din Ministerul de Interne.

În ceea ce-l privește, Partidul România Mare este cu conștiința împăcată. Nu noi am provocat reacția populară.

Încă din 4 ianuarie, așadar, încă din prima zi de grevă am vorbit telefonic, rând pe rând, cu martori, cu domnii Radu Vasile, Ion Diaconescu, Ulm Spineanu Și Miron Cozma, oferindu-mi bunele oficii pentru dezamorsarea conflictului. Numai că actuala Putere, în trufia ei megalomană, a refuzat orice dialog real, întinzând coarda până a plesnit.

Pe tot parcursul desfășurării crizei, Partidul România Mare a făcut apeluri repetate la mineri să nu vină la București. Mai mult decât atât, i-am interzis deputatului P.R.M. de Hunedoara, domnul Ilie Neacșu, să se deplaseze la Deva pentru o banală ședință a filialei noastre județene, tocmai pentru a nu se interpreta politic prezența lui în zonă.

Numai că, în infantilismul său, actuala Putere caută țapi ispășitori. Mereu și mereu țapi ispășitori! În loc să vadă fondul dramatic al problemei, în loc să se întrebe ce greșeli grave a comis, încât a adus populația la furia de a pune mâna pe par, regimul fanariot al lui Emil Constantinescu dă mereu și mereu vina pe alții. În aceste zile, Puterea crede că a sosit momentul să închidă definitiv gura Opoziției Naționale și să scoată în afara legii Partidul România Mare. Deci nu U.D.M.R.-ul, care militează pentru federalizarea României! (Gălăgie foarte mare în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, vă rog insistent să încheiați.

 
 

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Se minte sistematic că am fi făcut liste negre, se minte că avem servicii secrete și paramilitare, se minte că am făcut liste cu domiciliile unor politicieni și ziariști, se minte că am avea legături cu organizații teroriste și, mai nou, chiar rusești, care ar acționa pentru destabilizarea României.

Este clar că actualei Puteri i-a luat Dumnezeu definitiv mințile!

În concluzie, Partidul România Mare, domnule ministru Valeriu Stoica și domnule Marko Bela, se pronunță pentru statul de drept, pentru democrație și pluripartitism (Rumoare în sală.), dar nu cu prețul unor băi de sânge.

Toate revoluțiile din istorie și-au creat propria lor justificare juridică.

Partidul România Mare are o singură soluție pentru rezolvarea crizei grave prin care trece țara: alegeri parlamentare și prezidențiale, anticipat.

Felicitări eroicei populații a județului Vâlcea!

Felicitări, frați mineri!

Trăiască România Mare! (Gălăgie foarte mare.)

 
 

Domnul Petre Roman:

V-ați epuizat de mult timpul.

Din rândul deputaților independenți, domnul senator Varujan Vosganian.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Faptul că în Parlamentul României se pot rosti astfel de discursuri arată clar că în România nu există dictatură, ci posibilitatea exprimării libere a opțiunilor.

Nu trebuie, în același timp, însă, să uităm afirmații grave care s-au făcut aici și la care vă rog să meditați: "Revoluțiile își creează propriile baze juridice", "ridicarea la luptă a minerilor"... Acestea sunt afirmații la care trebuie să medităm și voi reveni la sfârșitul discursului meu asupra lor.

Nu doresc să minimalizeze răspunderea Guvernului.

Stimați colegi din Guvern,

Valea Jiului este o zonă, din punct de vedere social și cultural, aparte. Acolo reforma trebuie să îmbrățișeze domenii între cele mai diverse și trebuie, în primul rând, să privim pe mineri și, în al doilea rând, minele.

Acolo reforma nu trebuie să fie numai punerea unui lacăt pe o ușă de mină. Reforma este mult mai complexă, dar în acest moment și până la normalizarea situației cred că nu despre asta trebuie să vorbim, ci despre ceea ce se întâmplă de fapt și ceea ce trebuie să facem pentru a normaliza această situație.

Stimați colegi,

Sunt surprins de faptul că unele partide parlamentare caută să justifice prin cauze de natură economică ceea ce se întâmplă astăzi. Avem de-a face cu o rebeliune antistatală în stil militar. (Rumoare, proteste de o parte, aplauze de altă parte.)

Experții militari ai Partidului Alternativa României mi-au arătat toate analizele din care rezultă că modul de învăluire, modul de organizare a cercetării înaintate, modul de hărțuire, modul de luare de ostatici arată clar că avem de-a face cu o expediție în stil militar.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, iertați-mă, însă mi se atrage atenția de către colegii dumneavoastră din rândul grupului independenților că ar dori și dumnealor să vorbească. În consecință, dând curs invitației lor, sunt obligat să vă rog să încheiați cât de repede. (Rumoare, gălăgie.)

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte, din cele 11 minute, cred că mi se cuvin măcar 3, dacă nu chiar 5.

 
 

Domnul Petre Roman:

Păi, au fost 5 până acuma.

Îmi pare rău, domnule senator, nu o să ne certăm tocmai acuma, pentru un minut sau două...

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule președinte, până acum au fost aplauze și huiduieli... nu a fost nimic altceva...

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog să continuați, dar cu gândul că și alți colegi de-ai dumneavoastră doresc să vorbească.

 
 

Domnul Varujan Vosganian:

Din păcate, această rebeliune a căpătat accente comuniste și ateiste și dumneavoastră ați putut vedea astăzi apelurile eretice îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Ce este de făcut în acest moment?

Opinia noastră este că negocierea sub presiunea invadării Bucureștiului nu este permisă și în aceste condiții premierul este pus într-o situație foarte delicată. Să nu uităm că rebelii s-au dedat la acte teroriste. Ei au luat ostatici... (Proteste, gălăgie.)

În aceste condiții, noi credem că strategia trebuie să fie aceea a trecerii la ofensivă, astfel încât că avem situația sub control.

Nu trebuie să uitați, stimați colegi, că de fiecare dată mișcările minerești au avut un context internațional straniu. În 1991, puciul comunist de la Moscova și, în 1999, turnura comunistă care se găsește în Rusia... și faptul că România devine în acest fel un câmp de luptă între NATO și Rusia ar putea fi extrem de periculos pentru România.

Guvernul nu trebuie să cedeze cu nici un chip!

Pericolul ca Guvernul să se discrediteze în această acțiune este posibil.

De aceea, noi credem că explicarea acestei situații prin criza economică a țării trebuie să fie abia pe planul doi.

Normalizarea situației necesită starea de urgență și intervenția trupelor de ordine.

De astăzi înainte, stimați colegi, trebuie să facem o altfel de politică, pentru a putea, în fine, între lupta dintre capitalism și comunism, să facem capitalismul și democrația să învingă.

Vă mulțumesc. (Gălăgie, aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Reluăm alternanța. Urmează, din partea Grupului P.D.S.R., domnul deputat Adrian Năstase.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Domnilor stimați colegi, "Am rămas uimit de reprimarea brutală a minerilor.

Indiferent de comportarea lor, trebuia să se ia niște măsuri de împiedicare cu metode democratice a exceselor pe care le-au făcut. Am auzit și am văzut că s-a tras nu numai cu bombe, gaze lacrimogene, cu petarde, ba chiar și cu gloanțe de cauciuc". (Rumoare în sală.) "...Stimați colegi din P.N.Ț.C.D., am citat dintr-un interviu al domnului Corneliu Coposu din 1 octombrie 1991...(Aplauze; gălăgie.)

Interviul îl găsiți în "România liberă", 1.10.1991.

Am vrut să arăt prin aceasta inconsecvența cu care sunt abordate fapte asemănătoare.

Vreau să vă arăt, de asemenea, că suntem la o dezbatere, astăzi, la care ne-a trimis domnul Președinte Emil Constantinescu, pe care, însă, l-am fi așteptat să vină cu un mesaj, ca să înțelegem rațiunile pentru care Domnia sa a dorit să ținem această întâlnire.

Un alt aspect pe care aș dori să-l observ este legat de felul în care se legitimează guvernele României de după 1996 în fața societății românești.

Domnul Victor Ciorbea venea de mână cu domnul Wim van Welzen, cu domnul Thomsen... Domnul premier Radu Vasile dorește să ne spună că activitatea Guvernului său este bună deoarece primește scrisori din partea comisarului european, domnul Hans van den Broek, care a reușit săptămâna trecută să scape de ceea ce ar fi fost o moțiune de cenzură împotriva Comisiei Europene. (Aplauze.)

Părerea noastră este că ar trebui să fim, în sfârșit, capabili să judecăm singuri de ce guverne avem nevoie în România și care sunt politicile adecvate față de nevoile și de problemele societății românești.

Se întâmplă lucruri extrem de ciudate. În permanență ni se spune care sunt reformiștii și care sunt nereformiștii, care sunt democrații și care sunt nedemocrații. În realitate, avem tot mai mult impresia că ni se spune de cei care sunt, că există o împărțire foarte clară între cei care sunt cu noi și cei care sunt împotriva noastră. La nivelul Puterii, din păcate, aceste lucruri evoluează într-un mod care pe noi ne pune pe gânduri.

Actuala Putere, stimați colegi, a ajuns în fața unei situații-limită, ca urmare tocmai a propriilor sale acțiuni, ineficiente și lipsite de un orizont realist. Cei care sunt realiști și privesc situația în mod obiectiv trebuie să fie de acord că ceea ce trebuie să se dezbată este, de fapt, starea actuală a României din punct de vedere economic și social, falimentul actualei Puteri, falimentul actualei guvernări.

Aceasta pentru că, împotriva a ceea ce susțin unii, nimeni nu are dreptul de a-și permite luxul inconștient de a face reformă împotriva propriei națiuni, a propriului popor.

Dacă Ceaușescu opera adeseori cu sintagma "războiul întregului popor", actuala Putere aduce o completare nefastă acestei sintagme: "războiul împotriva propriului popor".

Cruciada reformei, în varianta actualei Puteri, pare a fi una care are nevoie de victime și de sânge, nu de consens și de realism. Este evident că reforma nu se poate face în aceste condiții, sacrificând pe altarul ei categorii socioprofesionale.

De aceea, ne revine responsabilitatea de a discuta, în momentul de față, starea generală a României, sperând că domnul prim-ministru va reuși să găsească o cale de negociere, de discutare și de soluționare a unor probleme punctuale la discuțiile pe care le are la Cozia cu liderii minerilor.

Ceea ce aș dori să subliniez în acest moment, fără a vă reține foarte mult, într-un moment de cumpănă pentru societatea noastră, pentru ceea ce este destinul românilor într-o Europă care se modifică și pe care... din păcate, noi nu auzim bătăile de inimă ale unei monede unice, bătăile de inimă ale unor preocupări pentru cuceriri de zone de influență. Energiile individuale și colective nu se pot dezvolta eficient decât într-un stat întemeiat pe ideea de drept și de ordine legală.

De aceea, noi, P.D.S.R.-ul, am făcut eforturi deosebite pentru a dezangaja conflictul actual, pentru a crea condiții credibile pentru detensionarea situației.

Primul-ministru acceptase, în urma unor discuții pe care le-am avut timp de mai multe ore cu Domnia sa și cu liderii minerilor în urmă cu două zile, ideea implicării sale în negocieri directe, minerii acceptaseră atunci agenda stabilită, după care, însă, a urmat o inexplicabilă repliere a premierului, ale cărei consecințe nu au întârziat să apară.

Dacă negocierile și dialogul s-ar fi desfășurat în timp util, nu se mai ajungea la escaladarea situației, la declarațiile hiperbolizante despre instituirea stării de urgență, care au creat undeva impresia că reforma se poate construi chiar și pe morminte.

În aceste zile se hotărăște dacă în România se poate face o politică responsabilă, care servește interesului național. Și trebuie să spunem răspicat că nu există o politică națională a Puterii și una a Opoziției. Există o singură politică, făcută în interesul României! (Aplauze.)

Lucrul acesta, din păcate, ne-a lipsit. Dacă ne aducem aminte cum s-a derulat procesul politic după 1989, constatăm cu ușurință că noi parcă am avut întotdeauna două țări, una a Puterii și una a Opoziției. Ruptura dintre ele a fost atât de puternică, încât nu există nici până astăzi o comunicare reală între noi, între partidele noastre. Această ruptură am comunicat-o și cetățenilor. Noi nu mai suntem cetățenii aceleiași țări, ci suntem grupuri diferite de oameni care trăiesc pe un teritoriu numit România.

De aceea, s-a ajuns acum să suferim din cauza acestei lipse de solidaritate. Solidaritatea este cea care s-a prăbușit în aceste zile. Nu doar minerii au atacat forțele de ordine. A existat o solidarizare împotriva acestora a unor oameni care nu sunt mineri, care sunt simpli cetățeni și care nu mai suportă o politică din care ei sunt excluși, în care ei nu au nici un viitor și în care abstracțiile economiștilor din țară ori din afara ei sunt mai importante decât așteptările oamenilor.

Reforma nu se poate construi, stimați colegi, cu trupe de șoc și comandouri, ci prin considerarea faptului că între solidaritatea socială și eficiența economică există o legătură strânsă. Faptul că cetățeanul a ajuns să sesizeze acțiunile Guvernului ca fiindu-i ostile reprezintă și o consecință a vulgarizării jocului democratic, a adulterării valorilor și a principiilor economiei de piață, a modului de a privi separat, dihotomic, simplist.

Evenimentele grave din ultimele zile sunt o nouă dovadă a incapacității Executivului de a guverna țara, a faptului că așa-zisa reformă se rezumă la dezindustrializarea rapidă a României prin lichidări haotice de societăți comerciale, fără analize economice aprofundate, și la demolarea agriculturii, cu efect asupra scăderii producției naționale de bunuri și servicii cu aproape 12% în 2 ani și programarea unui nou regres în anul 1999, a reducerii activității industriale cu 24% și a scăderii nivelului de trai cu circa 30%.

Evoluția economică și socială din ultimii 2 ani a dus la accentuarea nemulțumirii întregii populații, fapt dovedit prin sprijinul acordat manifestanților.

P.D.S.R. consideră că în aceste momente interesul național reclamă nu militarizarea societății, nu împărțirea țării în armate situate față în față, ci o analiză lucidă a actelor de guvernare ale coaliției aflate la putere, a consecințelor lor, precum și evaluarea soluțiilor de depășire a crizei prin prezentarea de urgență a unui program de măsuri concrete.

În acest sens, P.D.S.R. solicită Puterii actuale reconsiderarea programului său prin schimbarea fundamentală a orientării politicii economice în sensul relansării, a realizării unei creșteri economice stimulate prin intervenția statului, precum și a politicii sociale, asigurându-se suportabilitatea costurilor reformei de către întreaga populație.

Deși în textul pe care l-am pregătit menționam și aceste modalități prin care aceste chestiuni ar putea fi rezolvate, să-mi permiteți, datorită lipsei de timp, să transmit acest text pentru presă și, în continuare, să afirm că P.D.S.R. își manifestă deschiderea către orice soluție constituțională și legală, menită să rezolve cu costuri economice și sociale cât mai reduse situația critică în care se găsește țara în prezent.

În același timp, P.D.S.R. consideră că nu trebuie uitat faptul că Guvernul actual are întreaga responsabilitate pentru gestionarea defectuoasă a țării, guvernarea fără programe coerente, pentru promovarea unei reforme și a unei politici incompatibile cu condițiile concrete ale economiei și vieții sociale din România.

Reamintesc ceea ce spuneam în decembrie anul trecut, cu ocazia dezbaterii moțiunii de cenzură. Și-mi pare rău că atunci cuvintele pe care le-am rostit nu au fost ascultate cu atenție. "Societatea românească este în pragul falimentului. Dacă nu vrem să înțelegem acest lucru, dacă nu înțelegem că se pot produce explozii sociale - și iată că ele s-au produs, datorită stării extrem de dificile a populației -, dacă nu vrem să înțelegem acest apel și să luăm decizii politice care să fie decizii politice concertate la nivelul Puterii și la nivelul Opoziției, atunci probabil că o vom pierde cu toții și va pierde și țara, în ansamblu.

În stenogramele Parlamentului vor rămâne, poate, doar aceste apeluri care nu au găsit ecou".

Așa am încheiat atunci cuvântul pe care vi l-am adresat.

Din păcate, aceste cuvinte, care, într-un fel, au prefigurat ceea ce s-a întâmplat numai cu o lună mai târziu, au rămas fără răspuns din partea actualei Puteri.

În încheiere vreau să spun că noi considerăm că dezbaterea de astăzi nu poate să fie doar un seminar despre democrație, un seminar despre reformă. Parlamentul are datoria de a interveni, are datoria de a adopta o hotărâre în legătură cu aspectele pe care noi le-am discutat sau le vom discuta.

De aceea, grupurile noastre parlamentare vor distribui un proiect de hotărâre, o inițiativă a noastră care să fie dezbătută, astfel încât elemente vitale pe care le putem considera împreună ca fiind importante să asigure un fundament democratic și în același timp pașnic pentru ceea ce urmează să se întâmple.

Dați-mi voie să vă spun, în esență, fără a intra în detalii la acest moment, acest proiect de hotărâre are 5 articole și el vizează, pe de o parte, o datorie a Guvernului de a prezenta Parlamentului conținutul negocierilor cu minerii, soluțiile avute în vedere pentru detensionarea situației și îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale acestora, precum și măsurile concrete convenite cu aceștia.

De asemenea, Guvernul, în opinia noastră, va trebui să elaboreze un program complex de măsuri economice și sociale menite să stopeze declinul economic al țării, împiedicând astfel deteriorarea nivelului de trai al populației și generalizarea conflictelor izbucnite în Valea Jiului.

De asemenea, Guvernul, în opinia pe care noi o exprimăm, va trebui să detalieze acest program pe zone geografice, având în vedere specificul acestora, respectiv Valea Jiului, Munții Apuseni, Moldova, Delta Dunării și altele, precum și pe categorii socioprofesionale.

Dorim ca Guvernul să informeze Parlamentul cu privire la nivelul și modul de utilizare a fondurilor din surse interne și externe destinate susținerii programelor prevăzute în proiectul de hotărâre și să le cuprindă în proiectul de buget.

Parlamentul, considerăm, trebuie să dezbată cu prioritate proiectele de lege elaborate de Guvern pentru susținerea măsurilor de relansare economică și, în fine, noi considerăm că este important ca Parlamentul să ceară Guvernului ca apărarea instituțiilor statului de drept, a principiilor constituționale, a democrației în România, să se asigure exclusiv prin mijloace pașnice, pe calea dialogului, cu respectarea strictă a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

S-au epuizat încă 15 minute. În legătură cu oferta făcută, privitoare la o hotărâre de Parlament, care, într-adevăr, este o chestiune fundamentală pentru cei care ne privesc acum, am să rog ca toți cei care au intenția de a promova un proiect de hotărâre să o facă în timp util, pentru ca toți parlamentarii să-l poată consulta.

Există elaborat un proiect de hotărâre pe care mi-am permis să-l elaborez strict pe baza documentului declarației comune, adoptată aseară de un mare număr de partide parlamentare din Majoritate și din Opoziție, dar desigur că invit pe cei care doresc să promoveze alte proiecte de hotărâre să o facă în timp util.

Urmează acum, din partea Grupului parlamentar P.N.Ț.C.D., domnul deputat Vasile Lupu.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nu pot trece la altele fără să-mi exprim admirația că am reușit, într-o zi de vineri, să ne strângem atât de mulți în sala Parlamentului, pentru o dezbatere serioasă, pentru că în timpul sesiunilor parlamentare ordinare, noi, P.N.Ț.C.D., am tot cerut să lucrăm și vineri și nu am reușit... Și poate, dacă lucram, nu ajungeam aici... (Agitație în sală.)

Iată că în tot răul...

Domnule președinte, minutele în care sunt întrerupt sper să-mi fie scoase din timpul pe care mi l-au acordat Grupurile parlamentare P.N.Ț.C.D.

Apoi, stimați colegi, dacă, într-adevăr, și aici trebuie să facem și o retrospectivă a ceea ce s-a întâmplat... Dacă această coaliție în exercițiu se concentra mai mult asupra reformei, asupra reformei economice, asupra reformei sistemului judiciar, asupra reformei legislației moștenite, nu ajungem astăzi ca, sub protecția imunității parlamentare într-o reglementare anacronică, depășită, să auzim de aici lozinci fasciste, calomnii curgând spre țară, folosindu-se, din păcate, colegi de-ai noștri de mass-media. (Aplauze.)

Să sperăm că și aici va fi învățare de minte și ne vom aduna eforturile... dar după declarațiile de aseară ale partidelor parlamentare, consultate prin liderii lor de către Președintele României, domnul Emil Constantinescu... am reținut voința cvasiunanimă a Parlamentului României de a salva situația și am așteptat de la colegii din opoziție, în special de la colegii care au participat la aceste discuții, soluții rezonabile pentru ieșirea din criză. Nu le-am aflat.

Iată, eu cred că una din soluții ar fi fost ca domnul Ion Iliescu să fie mediator între mineri, cu care s-a înțeles atât de bine altă dată, și Guvernul României...

Când 2000 de țărani, la Cotnari, au înconjurat primăria în legislatura trecută, când alți vreo 600 au asaltat primăria din Pașcani, când alți vreo 500-600 au asaltat primăria din Probota, m-am dus în numele țăranilor, am tratat cu primarul și am aplanat orice conflict politic. Și eu cred că P.D.S.R.-ul ar fi putut rezolva într-adevăr problemele sociale ale minerilor.

În fond, cam cât ar trebui pentru Valea Jiului ca să dăm de lucru minerilor, să punem o afacere durabilă, să le rezolvăm problemele?! Vreo 300 miliarde ar ajunge?!

Este bugetul Camerei pe anul acesta, și dacă domnul Gabriel Bivolaru i-ar da, i-am putea investi acolo. Dacă n-ar ajunge, mai sunt vreo 10 milioane de dolari tocate de Iacobov, membru redutabil P.D.S.R. pe la Bacău, sau puteți găsi din miliardul de dolari de care au fost golite Bancorex și Banca Agricolă ceva bani și pentru Valea Jiului și atunci, stimați colegi, vor veni minerii la București, poate în frac, cu papion, în Mercedes-uri și vor putea da mâna cu domnul Ion Rațiu, nu să-l jefuiască, cum au făcut altă dată. (Aplauze.)

Am așteptat soluții de la P.U.N.R.; când participau la guvernare ne-au oferit un "Caritas". Nu s-ar mai potrivi altul și pentru aceste vremuri?!

Din sală:

SAFI!

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Bani n-or fi avut minerii, dar de unde cele zeci de autobuze cu care să se deplaseze în coloană spre București, probabil să planteze din nou flori în Piața Universității sau să facă ordine, sau să-i pună la punct pe studenți, sau să facă legile României aici, în Parlamentul României, căci dacă nu se va adopta de fiecare din cele două Camere o reglementare modernă, civilizată, democratică a imunității parlamentare, în legislatura următoare, cel care va profera calomnii și insulte de aici, de la tribuna Parlamentului, pe lângă cei doi de astăzi, va fi exact Miron Cozma, eroul dumneavoastră, pe care l-ați încurajat și pe care îl stimați atât... al unora dintre dumneavoastră... (Agitație, discuții contradictorii în sală.)

Stimați colegi,

Am remarcat din partea dumneavoastră, a Opoziției, atâta simpatie pentru minerii dezlănțuiți și o nedumerire totală față de scrisoarea de sprijin a Comisiei Europene pentru Guvernul României... Chiar v-a indispus într-atât?

Chiar credeți că oferind bâte minerilor și instigându-i la ură vom scoate țara din impas? Nu se poate, domnilor, să pornim pe calea aceasta! Avem de apărat legea și am văzut iarăși cât de nedumeriți v-ați arătat și manifestat când s-au citit legile adoptate de dumneavoastră în legislatura trecută privind organizarea și funcționarea Armatei Române.

La ce v-ați gândit când ați inserat acele legi, la armele țărăniștilor din 1990, la dolarii falși pe care-i manipulau atunci sau la alte atacuri ale studenților asupra țării?

Noi nu ne străduim decât să respectăm Constituția, să respectăm legile țării, împreună să salvăm țara, să nu ajungem stat mineresc, stat bananier și să rămânem ce-ați scris dumneavoastră în Constituție - stat de drept.

 
 

Domnul Petre Roman:

8 minute.

Vă rog să-mi dați voie să mă exprim în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Stimate colege,

Stimați colegi,

După prăbușirea și înlăturarea dictaturii lui Ceaușescu am construit un nou sistem de a ne organiza viața, care este democrația. L-am așezat pe temelii necunoscute, alegeri libere, drepturi consfințite de Constituție. Toate acestea garantează libertatea noastră, a tuturor, garantează libertatea fiecăruia și este libertatea noastră a tuturor de a ne alege un drum de dezvoltare pe potriva voinței și dorinței noastre.

Am convingerea că este bunul cel mai de preț al întregii națiuni. Recunoaștem însă cu toții că acest bun al nostru, al tuturor trebuie să aducă neapărat un bine și un mai bine fiecărui cetățean. Nu a fost așa pentru foarte mulți în acești ani de după Revoluție. Din multe puncte de vedere nici nu putea fi, căci a reconstrui din temelii o nouă economie e o treabă grea și de lungă durată. Dacă soarta îi lovește pe unii, îndeosebi pe cei disponibilizați, Guvernul are datoria să găsească soluția, să ofere ceva concret în ușurarea suferințelor celor în necaz.

Am propus, Partidul Democrat, un pachet de legi pentru a realiza această ofertă: fondul de solidaritate, alocația familială pentru familiile cu mai mulți copii, aflate în suferință, fondul de reinstalare pentru persoanele disponibilizate. Ele trebuiau să fie deja în funcțiune, dar lipsa de bani, aceeași lipsă de bani a fost invocată, invocată greșit, căci, iată, prețul plătit acum este mult mai mare.

Învățătura de minte este clară: Reforma poate reuși numai și numai însoțită de cele mai diverse forme de protecție socială și creare de alte locuri de muncă.

Și totuși, ceea ce se întâmplă acum nu se poate numi libertatea de a protesta, de a-și cere drepturile. Mă gândesc la învățătura din Biblie, pe care îmi permit să v-o citez: "Trăiți ca oameni liberi iar nu ca și cum ați avea libertatea drept acoperământ al răutății".

Ceea ce s-a întâmplat se mai poate întâmpla, iar ceea ce s-a întâmplat de mai multe ori nu poate fi numit nici cu gândul cel mai cumsecade un protest, o mișcare sindicală. A devenit o mișcare a dezordinii, a celor mai grave amenințări.

Spuneam și repet, situația este destul de gravă pentru ca să înțelegem că avem o misiune comună, noi cei ce suntem de fapt împreună în Parlamentul României prin voința populară exprimată în noiembrie 1996.

Misiunea apărării instituțiilor statului de drept, asumate de toate partidele aflate ieri la întâlnirea de la Cotroceni, este singurul fapt optimist în ultimele zile, dar de o mare importanță, care poate fi și practică, prin adoptarea unei hotărâri comune a Parlamentului României.

Stimați colegi, indiferent de interesele politice ale momentului, nu se poate, nu este corect să nu vedem ceea ce se petrece sub ochii noștri.

Pentru a reuși să caracterizez fără pasiune, apelez la obiectivitatea faptelor. Nu înțeleg cum se poate cere în același timp Guvernului Radu Vasile să negocieze cu minerii și să-și dea demisia! Îmi revine brusc în memorie momentul asemănător cu cel de azi, al venirii acelorași mineri, cu același lider, în septembrie 1991. O spun nu pentru a acuza, nu pentru a înăspri dezbaterea, mă îmboldește doar adevărul simplu al faptelor.

Citesc din comunicatul cu privire la rezultatul întrevederilor avute de domnul Ion Iliescu cu delegația minerilor din Valea Jiului, condusă de Miron Cozma, lider sindical; declarație comună, comunicat dat împreună la 27 septembrie 1991. Punctul 3, referitor la revendicările minerilor din Valea Jiului, care fuseseră discutate și soluționate de Guvern, de Guvernul pe care-l conduceam, Președintele României a dat asigurări că va susține personal aplicarea acestor soluții de către noul Guvern. Ce concluzie tragem de aici? O concluzie simplă.

Era un Guvern care soluționase revendicările, era un Guvern care le oferise lor, în Valea Jiului, un pachet de măsuri, iar ei, după aceea, după ce au înlăturat Guvernul, spun: "Pe acelea le vrem, alea vrem să fie realizate".

Dați Guvernului Radu Vasile posibilitatea să-și aplice oferta pe care a făcut-o și care este ofertă reală, poate fi îmbunătățită, trebuie îmbunătățită. Să nu repetăm însă ce s-a întâmplat atunci, o ofertă făcută minerilor, acceptată și apoi călcată în picioare, după care, în fața revenirii la o situație de normalitate, și aici să-i dăm domnului Iliescu, meritul său, în fața revenirii la o situație de normalitate, spun: "Vrem să fie aplicate acele soluții". Nu se poate învățătură de minte mai bună pentru noi astăzi.

Dați posibilitatea Guvernului Radu Vasile să pună în aplicare această ofertă pe care o are astăzi și care probabil că satisface în mare măsură ceea ce se dorește în Valea Jiului. (Aplauze.)

Între cauzele mișcării de astăzi, din care unele au fost corect indicate de colegii din opoziție și realitatea desfășurării marșului de protest se cască o prăpastie.

Da, pierderea de locuri de muncă este dureroasă și întotdeauna trebuie să ne batem pentru ca să nu dispară nici un loc de muncă, dacă se poate. Însă amenințarea, disprețul pentru lege și ordine și îndeosebi ideea că unii mineri sunt deasupra legii pentru a o batjocori sunt întru totul inacceptabile.

Vă chem, stimați colegi, să intrăm în logica firească a lucrurilor. Logica cea mai evidentă ne arată că nici o forță politică care dorește să guverneze în România democratică, adică să exercite autoritate, nu are nici o șansă să guverneze pentru simplul fapt că pe locul gol, distrus de forță și de violență, nu mai există nici o autoritate. O dată eliminată prin forță autoritatea, ordinea în stat, cei ce vor prelua puterea nu au nici o legitimitate. De ce s-ar mai executa ordinele? Cine ar mai impune autoritatea statului, a instituțiilor? În orice moment, oricine și-ar urmări numai și numai propriul interes.

Spuneam ieri adresându-mă minerilor: "Într-o Românie scufundată în haos, în dezordine, în dezbinare, nu poate să dea nimic sigur și de durată nici unui cetățean al țării, nu mai are cine și ce să dea."

Stimate colege și stimați colegi,

Să învingă rațiunea, să învingă rațiunea pe deasupra oricăror interese politice, să învingă rațiunea, care înseamnă democrația pe care o iubim cu toții! (Aplauze.)

Din partea Grupului P.N.L., domnul deputat Valeriu Stoica s-a limitat la 12 minute crezând că atâta are, dar de fapt mai dispune de 5 minute. Îl invit la microfon.

 
 

Domnul Valeriu Stoica:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Spuneam mai devreme că este normal ca Opoziția să critice Puterea. Nu fac parte dintre cei care atunci când aud critici li se înroșesc ochii sau au o tulburare stomacală.

Mi se pare normal ca astăzi Guvernul să fie criticat de Opoziție și discursurile reprezentanților Opoziției mi se pare că sunt sincere și exprimă punctul lor de vedere. Există un singur lucru cu care nu pot să fiu de acord, există un singur lucru în care cred: și Majoritatea și Opoziția sunt preocupate sincer, zic eu, de a găsi drumul României către ieșirea din criză.

Eu cred că și Majoritatea și Opoziția justifică locul în Parlament prin această acțiune politică de a găsi drumul ieșirii din criză.

Există însă un lucru inadmisibil în lupta parlamentară, în discursul parlamentar. Mi se pare inadmisibil să folosim suferințele poporului român pentru a manipula, pentru a face din ele prilej de demagogie... (Aplauze.), pentru că, dacă eu cred că sunt sinceri, cei din Partidul Democrației Sociale, când sunt preocupați de suferințele poporului român, dacă sunt convins că partidul condus de domnul Meleșcanu, Ap.R., este sincer atunci când este preocupat de suferințele poporului român, nu cred nici un pic că este preocupat în vreun fel de suferințele poporului român Corneliu Vadim Tudor... (Aplauze.) Eu cred că acest personaj politic manipulează suferințele poporului român pentru a-și crește doar imaginea personală. Eu cred că nu este nimic mai rău în politică decât să folosești suferințele oamenilor pentru a te ridica pe tine.

Este ceea ce a făcut și astăzi Corneliu Vadim Tudor, vorbind despre suferințele poporului român. Este o mare distanță între ceea ce spune domnul Vadim Tudor și ceea ce face Vadim Tudor, pentru că cine este preocupat de suferințele poporului român nu manipulează minerii, nu profită de suferințele lor pentru a-i sili într-un fel sau altul, prin presiuni psihologice, să facă gesturi disperate.

Eu cred că este foarte important să stabilim un lucru: este adevărat că există în România, astăzi, multă minciună, există multă demagogie, există calomnie, există insultă, dar toate acestea trebuiau să poarte un nume și ele se numesc "Corneliu Vadim Tudor". (Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

În felul acesta s-a epuizat timpul P.N.L.

Urmează domnul Frunda Gyorgy, din partea U.D.M.R.

Da, poftiți!

 
 

Domnul Frunda Gyorgy:

Domnilor președinți,

Distinși membri ai Camerei Deputaților și ai Senatului,

Aș vrea sincer să putem discuta astăzi de cauzele, nemulțumirile minerilor, dar cred că nu acesta este momentul în care acest lucru să se poată face, nu este momentul pentru că nu suntem într-o situație de normalitate, într-o situație de calm. Vrând, nevrând suntem participanții unei încercări de lovituri de stat. Suntem participanți, și dacă toți din sala aceasta, care suntem sprijinitorii democrației din România, nu ne dăm mâna și indiferent de faptul că ne aflăm în majoritate sau în opoziție, nu încercăm și nu reușim să învingem forțele răului, forțele extremismului care manipulează mii de oameni nevinovați, ușor de indus în eroare, atunci instituțiile fundamentale ale statului,

Parlamentul României și celelalte instituții democratice sunt în real pericol. Avem obligația ca acum, în acest an, să reintrăm în normalitate.

Cum putem face acest lucru?

Trebuie să evităm ca oamenii care sunt în mijlocul minerilor, dar care nu sunt mineri, acei oameni care, dând dovadă de cunoștințe militare, conduc șiruri ale minerilor înspre București, reușesc să învingă trupe de jandarmi, trupe de poliție, reușesc să clădească tactici militare... acești oameni trebuie izolați, ei reprezintă adevărații dușmani ai democrației din România. De fapt, astăzi, aici, se dă o luptă pe viață și pe moarte între forțele democratice care vor ca România să se integreze într-o Europă unită și în structurile euroatlantice și o forță a dictaturii și a extremismului fățiș, care vor să arunce România într-o situație fără de ieșire, în urmă cu 50 de ani. (Aplauze.)

Cred, domnilor și doamnelor, că trebuie să folosim toate mijloacele constituționale pentru înfrângerea extremismului!

Democrația și statul de drept înseamnă și autoritatea acestuia. Când principiile democrației, principiile statului de drept sunt în pericol, atunci trebuie luate măsuri adecvate, autoritare pentru ca să învingă democrația. Eu sunt convins că marea majoritate a membrilor Parlamentului României și din coaliția majoritară și din opoziție sunt oameni convinși că România este obligată pentru interesul său, pentru interesul cetățenilor săi să fie parte integrantă, nu geografic, nu istoric, ci din punct de vedere economic și structural, Europei unite. Acesta este viitorul acestei țări, acesta este viitorul tuturor cetățenilor acestei țări, inclusiv a comunității maghiare din România. Marea majoritate a cetățenilor acestei țări doresc acest lucru.

La această oră, în acest moment, zeci de mii de bucureșteni demonstrează pentru apărarea instituțiilor statului de drept împotriva extremismului din această țară. Sunt zeci de mii de oameni care acum defilează pe cele mai largi bulevarde ale Bucureștiului, care vin înspre Parlament să susțină coaliția guvernamentală, pe toți cei care doresc democrația acestei țări.

Noi suntem acei care vom asigura ca România să fie parte a Uniunii Europene, ca cetățenii acestei țări să fie egali și să aibă un viitor sigur.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da, s-a epuizat timpul U.D.M.R.

Domnul deputat Marian Enache, din rândul parlamentarilor independenți.

Vă rog.

 
 

Domnul Marian Enache:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am asistat, din păcate, la o dezbatere care pare să piardă, ca de multe ori, din vederea Parlamentului scopul nostru concret.

Oamenii nu așteaptă de la noi să ne învinuim reciproc, acumulând un capital politic steril, imoral, ci așteaptă două lucruri, în opinia noastră: să vadă că ordinea constituțională și liniștea lor este asigurată, să vadă că problemele grave ale reformei cu care suntem confruntați, mai ales cele din domeniul minier, fac obiectul preocupărilor noastre, în sensul adoptării unor măsuri concrete și pragmatice.

Pornind de la aceasta, în opinia noastră, credem că sesiunea Parlamentului ar trebui să exprime atașamentul pentru apărarea instituțiilor statului de drept, a drepturilor și libertăților cetățenești și să condamne acțiunile violente și folosirea forței, în general. Să reafirme sprijinul pentru negocierea în curs dintre primul-ministru și reprezentanții minerilor, în vederea găsirii de soluții la problemele cu care aceștia sunt confruntați în prezent. Până la epuizarea acestor negocieri trebuie să decidem, fără echivoc, că nu poate fi vorba de nici o stare de urgență, nici declarată, nici retrasă, nici suspendată, deși, din punct de vedere constituțional, România, începând cu ora 14,00, este în stare de urgență.

Negocierile nu se pot face nici sub amenințarea venirii minerilor la București și nici cea a amenințării folosirii forței în cadrul măsurilor de urgență.

În final, credem că Parlamentul trebuie să ceară clar Guvernului să-și asume răspunderea pentru situația gravă în care s-a ajuns din lipsă de diligență, de luciditate și de eficiență.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Domnul senator George Pruteanu pe timp oferit de - mai întâi de P.U.N.R., dar care nu a mai dispus de timpul acesta - și apoi de P.D.S.R.

Vă rog, aveți cuvântul, 3 minute!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Stimate colege și stimați colegi,

În ziua de luni, 18 ianuarie, am dat publicității - adică principalelor agenții de presă și direct principalelor cotidiane centrale și câtorva din provincie - următorul comunicat - și care a apărut în câteva locuri, puține, în care concentram punctul meu de vedere înainte subliniez, înainte de derularea oricăror ostilități.

Comunicatul suna astfel: "După părerea mea, Guvernul a luat-o pe o pistă greșită în rezolvarea conflictului din Valea Jiului. Toată desfășurarea de forțe, de un caraghioslâc trist uneori, amintind de obstacolele din basmele românești, e absolut inutilă. Guvernul s-a angajat într-un "război" și rău a făcut. Dacă va fi "război" îl va pierde, din simplul motiv că nu are voie și nici nu are temei să lupte.

Moralmente, disperarea minerilor e superioară argumentelor Executivului, exprimate prin pietroaie, gâlme de nisip și urâte șicanări asfixiante din elicoptere. Ceea ce trebuie să așeze Radu Vasile în fața minerilor este inteligență, rațiune, diplomație, bunăvoință, dragoste de om și o "țâră" de viitor pentru ei. Nu jandarmi și scutieri, pentru că, una din două (Vociferări în sală): ori, ferească Dumnezeu, se va lăsa cu bătaie și sânge, și atunci Guvernul a pierdut și țara e în haos; ori minerii vor trece ca prin brânză, și atunci ajungem la ce spuneam la început "mascaradă belicoasă fără sens".

În locul primului-ministru, aș sta la discuții cu minerii zi și noapte, chiar și acolo unde sunt acum. Nu e loc de "țâfne" și nici de mizat pe blindate. Acestor oameni li s-a luat viața de sub picioare, nu e un meci "Dinamo-Jiul"! - George Pruteanu, senator independent, București, 18 ianuarie 1999".

Acesta era comunicatul. (Vociferări în sală; proteste.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Iată că, în al paisprezecelea ceas, premierul se duce acolo unde trebuia să fie încă de acum o săptămână.

Târziu, condamnabil de târziu! Nu pot ignora adevărul că minerii au plecat spre București pentru că nu s-a dus Bucureștiul la ei. Și nu e prima oară în istoria post-'89 când se face greșeala asta. Dacă la Petroșani, dacă în defileu, dacă la Târgu-Jiu, dacă la Costești se afla în fața minerilor Radu Vasile și nu trupe cu bastoane și grenade asfixiante, televiziunile lumii n-ar fi avut de transmis decât imagini plicticoase cu o masă la care se stă de vorbă, nu secvențele acelea oribile, de Ev Mediu, de un senzațional rușinos pentru toți și pentru România. Cine trimite bastoane, în loc de argumente, înseamnă că acceptă cu inconștiență starea de "război", de "cotonogeală" generală, în care situația se pierde fatalmente de sub control, La război ca la război... și orice nenorocire e posibilă. Trimițând bastoane în loc să-l trimită pe primul-ministru, Executivul era dator să prevadă consecințele: bastoanele crapă țestele, nu le luminează! (Vociferări, huiduieli în partea Puterii...)

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator Pruteanu, sunt obligat să vă rog...

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

...bastoanele împing oamenii în spital sau la morgă, nu la masa verde. Aroganța, încăpățânarea și incompetența diplomatică au produs aceste efecte dezastruoase. (Vociferări, huiduieli, dezordine în partea Puterii.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog,

Vă rog, stimați colegi! Eu îl invit pe domnul senator...

Domnilor parlamentari, o secundă! Vă invit, domnule senator, să încheiați, că ați depășit substanțial timpul.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Mai am nevoie de un singur minut.

 
 

Domnul Petre Roman:

Nu, nu! Vă rog foarte mult.

Iar pe dumneavoastră, stimați colegi, încă o dată, vă rog insistent, aveți răbdarea pentru ca dumnealui să încheie.

Vă rog, poftiți!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

...Zeci de ore de discuție erau mai bune decât să curgă o singură picătură de sânge al jandarmilor, al polițiștilor sau al minerilor. Mai bine să fi leșinat de oboseală la masa de discuții primul-ministru și echipa sa, decât să avem săteni, mineri și oameni în uniformă cu capetele sparte.

Cine înlocuiește diplomația cu războiul este culpabil de sângele vărsat și de pagubele produse, imediat și pe termen lung. Și decât să facem reforma cu tancurile, mai bine lipsă! Nu oamenii sunt pentru reformă, ci reforma pentru oameni! O viață nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață. Vă amintiți, Malraux, da? Decât să se încaiere români cu români, prefer să pierdem bani... (Vociferări, proteste, vehemente, vacarm.)

Lăsați-mă, vă rog, să termin!

 
 

Domnul Petre Roman:

Nu, domnule senator! Domnule senator, vă rog mult să aveți înțelegere pentru faptul că absolut toți colegii au procedat corect sau în orice caz...

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Domnule președinte, am avut 3 minute de la P.U.N.R. și 3 minute de la P.D.S.R., și mai am și cele două minute de la independenți.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, nu doresc deloc să vă împiedic să vorbiți.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă rog foarte mult să nu-mi puneți pumnul în gură, domnule președinte! (Vociferări, vacarm.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog să vă considerați egalul tuturor parlamentarilor.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Sunt egal, dar am primit un beneficiu din partea a două partide. Am nevoie de un singur minut.

 
 

Domnul Petre Roman:

Când veți reprezenta un partid care să vă poată oferi timpul, atunci da. Deci, vă rog foarte mult. Vă rog să încheiați! Așa ați promis. Vă rog, dacă ați promis, vă rog să vă țineți de cuvânt.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

...Decât să se încaiere români cu români, prefer să pierdem bani. Pacea socială și reputația noastră de țară civilizată costă infinit mai mult decât blestematele alea de miliarde.

Chiar și acum se greșește! Aud că se "fâțâie" tancuri pe la Râmnicu-Vâlcea. Nu e corect! Să-i înfrângi pe mineri cu armata este ușor. Dar datoria unui guvern responsabil e să-i liniștească pe acei oameni, să le dea o certitudine, cât de mică, a zilei de mâine, nu să-i învingă militărește.

Ar fi o victorie " la Pyrrhus. Chiar acolo unde minerii nu au dreptate, nu cu mitraliera îi vom convinge. N-am auzit, în istorie, ca mitraliera să fi convins pe cineva. De ce să exhibăm blindate, când mai sunt de jucat atâtea cărți ale rațiunii? (Vociferări, proteste, vacarm în sală, în partea Puterii.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, dumneavoastră, personal, ați făcut o promisiune. Constat că nu vă țineți de cuvânt și nu e corect. Nu sunteți altceva decât un parlamentar în rând cu ceilalți.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Domnule președinte, n-am consumat 8 minute.

 
 

Domnul Petre Roman:

Ați consumat 8 minute, da.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Am o singură pagină, domnule președinte, uitați textul...

 
 

Domnul Petre Roman:

Sunt obligat să vă întrerup. Îmi pare rău.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Domnule președinte, nu este corect. Nu pot să admit acest lucru! N-am consumat 8 minute! Este inadmisibil! (Vociferări, strigăte, vacarm.)

Vă rog, un miunut pentru a încheia.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, vă rog, spuneți fraza de încheiere.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Nu este o frază, este un minut, domnule președinte.

Vă rog să nu-mi "puneți sula-n coaste". Nu este corect!

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog. Cu stilul acesta toți ceilalți parlamentari vor considera...

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă rog să aveți înțelegerea...

 
 

Domnul Petre Roman:

Am toată înțelegerea. Cu stilul acesta toți parlamentarii vor considera că...

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Trebuie să fiu sub teroarea timpului chiar? Timpul mi-a fost fragmentat și...

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, eu constat că nu vă țineți promisiunea. Vă rog să încheiați! (Vociferări, discuții, mulți parlamentari s-au ridicat în picioare. Un domn parlamentar se duce spre tribună.)

Vă rog să nu interveniți. Vă rog foarte mult! Domnule deputat, vă rog să nu interveniți. Vă rog foarte mult!

Domnule senator, vă rog să încheiați.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă rog să-mi mai dați un minut. (Discuții, vociferări.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Nu. Vă rog să încheiați!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Nu. Nu se poate asta! Nu am consumat 8 minute. Vă rog să verificați timpul.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog să încheiați.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Dacă-mi acordați un minut. Îmi trebuie un minut. Nu se poate așa ceva! Am primit trei, cu încă trei, plus încă două, fac opt minute.

 
 

Domnul Petre Roman:

Îmi pare rău să constat, domnule senator, că așa ceva încă nu s-a petrecut în Parlamentul României.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Da' nici așa o teroare a timpului, domnule președinte, și aceasta sub amenințarea...

 
 

Domnul Petre Roman:

Eu am toată înțelegerea... (Vociferări, strigăte în sală.)

Vă rog poftiți, încheiați!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

...Să-i înfrângi pe mineri cu armata este ușor. Dar datoria unui guvern este să-i liniștească pe acei oameni, să le dea o certitudine, cât de mică, a zilei de mâine, nu să-i învingă militărește. Ar fi o victorie " la Pyrrhus. Chiar acolo unde minerii n-au dreptate, nu cu mitraliera îi vom convinge. N-am auzit, în istorie, ca mitraliera să fi convins pe cineva. De ce să exhibăm blindate, când mai sunt de jucat atâtea cărți ale rațiunii? A discutat Radu Vasile cu minerii până la epuizare? A discutat Președintele? Tancurile trebuie scoase numai dacă s-au epuizat absolut toate soluțiile de dialog. Or, iarăși, ca și în '90, ca și în '91, autoritățile au sărit peste multe etape. Dacă după runde lungi de negocieri cu Radu Vasile și, de ce nu?, și cu suprema autoritate în stat, Președintele Constantinescu care, pentru a salva ce se poate salva, ar putea să meargă și el acolo: datoria sa e să facă pace în țară, nu păruială... (Vociferări, proteste vehemente în partea Puterii.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnilor colegi, vă rog foarte mult să nu protestați.

Domnule senator, sunt obligat să vă întrerup de această dată, pentru că a treia promisiune pe care ați făcut-o nu ați ținut-o.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Domnule președinte, s-a scurs un minut?

 
 

Domnul Petre Roman:

Sunt obligat, domnule senator. Sunt obligat să vă întrerup. Îmi pare foarte rău. E lucrul pe care îl detest da' n-am încotro.

Stimați colegi, vă rog foarte mult să ne manifestăm în continuare pentru continuarea dialogului în mod real. Vă rog! Îmi pare rău, domnule senator, dar nu sunteți deasupra parlamentarilor. Aveți aceeași calitate ca și toți ceilalți. (Domnul senator George Mihail Pruteanu protestează cu spatele la sală și cu fața către prezidiu.)

Îmi pare rău, domnule senator. Îmi pare sincer rău, dar nu cred că sunteți un parlamentar mai deosebit decât ceilalți. Deci, dacă nu sunteți... Absolut toți cei care au procedat așa au înțeles în cele din urmă. Chiar și anumiți senatori care erau considerați că nu respectă aceste reguli le-au respectat. Fiți, vă rog, înțelegător. Vă rog, eu, personal, să fiți înțelegător și să... (Proteste vehemente în sală. Domnul senator George Mihail Pruteanu solicită din nou domnului Petre Roman continuarea cuvântului dumnealui, cu spatele la sală, microfonul fiind întrerupt.)

Nu pot să fac lucrul ăsta. Observați ce se întâmplă în sală! Nu pot! Îmi pare foarte rău. Domnule senator, nu pot. Îmi pare foarte rău. Trebuie să dau cuvântul, în continuare, domnului senator Ulm Spineanu, P.N.Ț.C.D. V-am dat cuvântul, domnule senator, l-ați avut, nu e nici o problemă. Domnule senator, chiar nu sunteți conștient că spectacolul e dezagreabil?! Chiar nu sunteți conștient că fiecare om când face o promisiune și-o și ține?! Domnule senator, vă rog foarte mult. E o rugăminte personală. Vă rog mult. E dezagreabil ceea ce faceți. Vă rog foarte mult.

Domnule senator, e un lucru dezagreabil. Domnule senator, există reguli pe care toată lumea le respectă. Văd că numai dumneavoastră nu doriți să le respectați.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Mi-a cedat timp și domnul senator Nicolaescu.

 
 

Domnul Petre Roman:

S-a ținut seama de lucrul ăsta. Domnul Nicolaescu, deși v-a cedat timp, nu mai avea, dar am ținut seama și de acela. Am ținut seama de tot ce s-a putut ține. Domnule senator, dumneavoastră puteți... da' eu sunt dator, ca președinte de ședință și președinte în acest moment, procedez în consecință. Domnule senator, eu am să vă dau dreptul din partea Partidului Democrat să spuneți fraza finală. Vă rog. Fraza finală, din partea Partidului Democrat.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

...Dacă după runde lungi de negocieri cu Radu Vasile și, de ce nu? și cu suprema autoritate în stat, Președintele Constantinescu - care, pentru a salva ce se poate salva, ar putea să meargă și el acolo: datoria sa este să facă pace în țară, nu păruială - dacă, după zile de discuții cu aceștia, minerii sunt de rea-credință și pleacă totuși spre București, lăsându-i în urmă pe Președinte și pe premier, atunci și numai atunci sunt de acord cu orice soluție de oprire a lor, pentru că n-ar mai fi dubii că se încearcă o lovitură de stat, dar și în această ultimă situație aș prefera o strategie de viclenie și nu una sângeroasă.

În concluzie, nu... (Vociferări, vacarm. I se întrerupe microfonul.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc, domnule senator. Acum cred că lucrurile sunt limpezi. Domnule senator, este absolut inacceptabil ceea ce faceți.(Domnul George Mihail Pruteanu protestează din nou.) Domnule senator, este a patra oară când nu vă țineți promisiunea. Este rar, rar de tot, așa ceva! Știți, de dragul calmului din această incintă am să vă las să spuneți fraza finală, ceea ce consider că este absolut incorect. În interiorul meu consider că e incorect cum procedați. Poftiți!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Fraza finală. Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Petre Roman:

Nu. Vă rog să nu-mi mulțumiți, pentru că nu sunt de acord cu ceea ce faceți.

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Nu vă mulțumesc, dacă nu doriți.

 
 

Domnul Petre Roman:

Așa!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

În concluzie, nu vreau ca minerii să fie întreținuți de ceilalți români, dar vreau - pentru că nu sunt proști! - să fie convinși de asta, nu să fie bătuți. Guvernul care reușește acest lucru e bun pentru țară; cel care nu, nu!

 
 

Domnul Petre Roman:

Extraordinar!

 
 

Domnul George Mihail Pruteanu:

Vă mulțumesc pentru câtă atenție mi-ați acordat. (Aplauze în partea Opoziției; proteste, vociferări, huiduieli în partea Puterii.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Dau cuvântul domnului senator Ulm Spineanu, după care urmează domnul deputat Sergiu Cunescu, care a fost puțin supărat că nu s-a regăsit pe listă, însă îl asigur că nimeni nu l-a înscris pe listă. Îmi pare rău!

Domnule senator Ulm Spineanu, Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D., aveți cuvântul.

 
 

Domnul Ulm Nicolae Spineanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor colegi, realmente mă întreb unde mai există absurdul. Absurd e în stradă, absurd e în țară, e în Parlament. Și iată că am ajuns și în realitatea apropierii de ceea ce eu mi-aș permite să spun, fără a dori să jignesc pe cineva, "haosul democratic". Se strigă "fără violență" și se aplică violența provocatoare. Deasupra legilor țării se încearcă legea " a unu la mie" din populația țării, transformată în marșul lui "care pe care". Și acum voi da un citat: "Armata mea este armată. Le-am arătat-o până acum. Dacă mai vor, le-o vom mai arăta și în continuare." - declara azi-noapte, în calitate de lider sindical, domnul Miron Cozma. Evident, este vorba de o insolență provocatoare. Insolența agresivă. Și, apreciez, personal, lipsită de margini. Declarația exprimă democrația lui "care pe care".

Nu cred că asta a însemnat decembrie '89. Nu cred că a însemnat anii care au urmat. Și de ce n-aș putea spune-o că tare urâtă este democrația "haiduciei" la sfârșit de secol. Se demonstrează - și mă întreb a câta oară - că acolo unde nu operează firește și drastic legea și apoi unde nu operează justiția cum trebuie, se transformă în haos și se coboară în negura nopții brutale. Din nou se defilează cu steagurile roșii și sper că le-ați văzut. E adevărat că decupate de vestigiul secerei și ciocanului. Să fie aceasta numai o incitare, vizuală, la o "revoluție roșie"?

România demonstrează că prin întârzierile ei repetate nu este un stat democratic și instituțional de drept suficient de legat. Nu ar trebui, măcar de acum încolo, să mai existe voci și nici un fel de îngăduință asupra acelora care nu execută sau care nu duc la îndeplinire sau duc la îndeplinire în mod necorespunzător sau chiar deloc măsurile stabilite, ordinele date și/sau, mai important, atribuțiile de drept.

Gravitatea acestor zile este o gravitate excepțională. Iar cine ridică mâna și lovește de mâna legii ar trebui să piară. Și niciodată să nu mai aibă posibilitatea să atenteze la ordinea și instituțiile de drept democratic ale statului român. Instituțiile statului, instituțiile de siguranță ale statului trebuie urgent deparazitate. Să se înceteze cu utilizarea mercenarilor și a afaceriștilor în interesele instituțiilor statului român! Lipsa unei reforme general instituțional-administrative săvârșită a transformat multe, poate chiar prea multe din instituțiile statului de drept într-un fel de "mironosițe" și în cel mai prosper spațiu al afacerilor de clearing instituțional, de killering instituțional, de mercenariat oribil. Da, de mercenariat oribil!

Domnilor colegi, nu este o dificultate să se constate:

  1. șirul ilegalităților săvârșite;
  2. incapacitatea păstrării caracterului social pașnic și al excepției manifestărilor și a deplasărilor în limita legalității constituționale;
  3. tendința periculoasă a subordonării țării și a instituțiilor ei moravurilor unei persoane;
  4. foțarea și agresarea reacțiilor oficiale, dincolo de limitele de constituționalitate.

Ar trebui să ne propunem, măcar de acum încolo și dincolo de orice fel de interpretări, altcumva:

  1. apărarea Constituției și a instituțiilor statului de drept democratic;
  2. oprirea oricărui fel de dezbinare, iar luciditatea și vrednicia cred că sunt lucruri care, cu siguranță, ne pot ajuta;
  3. reflectarea actelor infracționale grave și sporirea pedepselor, evident cu referire la ordinea de drept, la ordinea și execuția instituțională.

"Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau" sper să înceteze o dată pentru totdeauna în țara românească.

Și, în încheiere, aș reaminti cuvintele lui Balczerowicz: "Nu a face reformă costă social, ci nefacerea ei la vreme costă înt-adevăr social."

Domnilor colegi, îmi permit să spun: țara nu mai are nevoie de discursuri interesante, ci are nevoie de acțiuni interesante. Și sper, firește, ca aceste acțiuni interesante, măcar niciodată de acum încolo să nu mai ducă la ceea ce se întâmplă acum.

Și apropo, totuși, în încheiere: cum s-a votat situația lui Hans van den Broek? Și cine este și cine a votat împotriva ei? (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. A vorbit 7 minute. Urmează domnul deputat Sergiu Cunescu, Grupul parlamentar P.S.D.R. Apoi urmează domnul Traian Băsescu, pentru Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați,

În primul rând îi mulțumesc domnului președinte Roman că mi-a dat cuvântul mai târziu, pentru că spiritele s-au mai liniștit după citirea demențială a unui articol, aici, la pupitru.

Doamnelor și domnilor,

Eu am venit astăzi cu mari speranțe după întâlnirea ce a avut loc la Cotroceni în seara zilei de ieri. Am venit cu speranțe pentru că acolo toți participanții au lucrat la o masă comună la redactarea unui "comunicat" pe care îl știți și care a fost în absolutul acord al tuturor.

La începerea discuțiilor de la Cotroceni eu am făcut rugămintea participanților ca să ne referim numai la problema care ne preocupa atunci, liniștea statului, și să lăsăm deoparte toate reproșurile și criticile pe care le putem face pentru că, ele, dacă se încep, nu se pot face pentru ieri și pentru alaltăieri și că trebuie făcute pe toată perioada post-decembristă. S-a acceptat acest punct de vedere și sa discutat numai ce privea siguranța statului.

Doamnelor și domnilor,

Sunt două probleme care s-au suprapus: este aceea a minerilor, cu greutățile lor și cu cererile lor, și aceea a siguranței statului, a apărării instituțiilor democrației.

În legătură cu minerii, trebuie să spun pe scurt că inițiativa premierului de a se duce să discute la Cozia cu delegații minerilor este executată în momentul și în condițiile în care trebuia să se facă. Orice negociere se face la nivelul celor care negociază. Deci o negociere cu premierul se face, de regulă, la conducerea Guvernului și, în situații excepționale, în alte locuri. S-a procedat în mod normal trimițându-se delegații de diverse etaje. Nu s-a acceptat, și la urmă premierul a făcut acest gest care trebuia făcut în ultimă instanță.

Vă reamintesc, acum multe zeci de ani, înainte de război, când Daladier și cu Chamberlain au acceptat să se discute cu Mussolini și cu Hitler în ultimul moment în care se considera că se mai poate salva pacea.

Minerii duc o viață foarte grea prin însăși profesiunea lor. Ei trăiesc și muncesc în întuneric. Noi, celelalte douăzeci și ceva de milioane, lucrăm la lumină. Sunt de înțeles. Viața lor se scurtează prin profesiunea lor. Dificultățile sunt extrem de mari. Ei se consideră, în această privință, că ar fi marginalizați de societate, în toate țările. Au, de aceea, salariile cele mai mari dintre muncitori, lucru care se justifică. Bineînțeles că se justifică aceste negocieri. În condițiile actuale ale posibilităților statului este evident că premierul împreună cu ceilalți miniștri care s-au deplasat vor căuta să rezolve tot ce se poate în favoarea lor.

Problema acțiunii pe care au întreprins-o ei, cu marșul asupra Bucureștiului, este ceea ce încă din ‘90 la prima lor venire în București am declarat-o: "E clar un marș asupra Romei de tip mussolinian."

Nu sunt ei de vină. De vină este acea organizație subterană care se dezvoltă, s-a dezvoltat de mult, prin reactivarea unor grupe din fosta Securitate, prin infiltrarea unor agenți în instituțiile statului ca să beneficieze de informații, prin cultivarea unui limbaj și unor atitudini inadmisibile, triviale, oribile, naționaliste, ultranaționaliste. Această structură este cea care a condus și a organizat deplasarea minerilor. Acum nu mai avem nici un dubiu: se urmărește răsturnarea ordinii de stat. Este clar! Așa cum au evoluat lucrurile și lipsa de înțelegere pentru ofertele de negocieri dovedesc acest lucru. Trebuie să fim atenți însă la orice încercare de a se reintroduce un sistem dictatorial.

Avem experiența, cei care suntem mai în vârstă, a dictaturii legionare, cu caracterul ei misticist, care justifica și omorul. Avem experiența dictaturii carliste, cu camarila care controla țara. Avem experiența dictaturii militare, care, cu lipsa ei de viziune politică, ne-a dus în momente grele țara. Avem experiența dictaturii comuniste, care a cultivat gulagul moral și fizic. Dictatura care se încearcă a se reintroduce în România este de cea mai rea factură, pentru că are și caractere comuniste și fasciste. Și este cea mai ordinară în exprimare și în mentalități. Dar nu e numai atât...

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, sunt obligat să vă atrag atenția că timpul a fost depășit destul de substanțial...

 
 

Domnul Sergiu Cunescu:

...Dar nu numai atât. În încheiere, trebuie să mai atrag atenția că mai trebuie să reflectăm la ceva. Sigur că au fost neîndemânări în tratative, sigur că au fost defecțiuni în forțele de ordine care au crezut că cu o strategie și cu mijloace de oraș, stradale, pot opri în teritoriu o avalanșă de mineri. Dar mai este încă ceva: să reflectăm dacă acest dușman din interior, care este extremismul și care a condus această coloană spre București, dacă este numai un dușman interior sau dacă nu este o "Coloană a V-a". Știți ce este "Coloana a V-a" și e posibil să fie asta.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Domnul deputat Traian Băsescu, pe timpul Partidului Democrat.

 
 

Domnul Traian Băsescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Nu intenționam să iau cuvântul astăzi, având în vedere că apreciam că nu este cazul să justific vreuna din acțiunile mele de la începutul celei de-a 5-a mineriade. Și totuși, discuțiile de astăzi mă obligă să încerc să vă aduc aminte, în calitate de colegi, câteva pasaje dintr-un document al Parlamentului României: "De menționat că în gara Petroșani șeful secției Deva al S.R.I., contactându-l la rândul său pe Cozma Miron pentru a-i transmite dorințele Președintelui de a avea cu el o convorbire telefonică, acesta a refuzat afirmând: "A fost președinte!". Acesta este un document al Parlamentului României. Un alt citat: "Trebuie remarcat că, sub presiunea orei-limită, respectiv 15,00, fixată ultimativ din Valea Jiului pentru transmiterea comunicatului la postul național de Radiodifuziune, au fost făcute o serie de greșeli. Prima este legată de faptul că primul-ministru a acceptat revendicările primite din Valea Jiului, deși greva era ilegală." Este semnat de domnul senator Timofte.

Un alt citat: "Din punct de vedere al reprezentativității și rolului instituției guvernamentale, acceptarea revendicărilor formulate la o grevă ilegală sub presiunea amenințării cu venirea la București a fost o primă cedare de la principiile statului de drept. Cu toată bună-credința că lucrurile se vor rezolva, a demonstrat aceeași finalitate din ultimii ani și anume când nu se impune forța dreptului, se impune dreptul forței." Este citat tot din raportul Comisiei de anchetă a evenimentelor din septembrie 1991, al cărui președinte a fost tot domnul senator Timofte și alți onorați parlamentari din ambele părți ale Parlamentului. (Comentarii.)

Aceasta, din punct de vedere al amintirilor, pentru că, în politică, eu cred că nu avem voie să uităm lecțiile, lecțiile pe care ni le-a dat chiar viața. Pentru a merge mai departe, în zona de anchetă a activității de transporturi cu ocazia evenimentelor din septembrie 1991: "adjunctul șefului de stație Petre Marin este molestat de minerii conduși de Cozma Miron. Liderul sindicatului Cozma Miron, împreună cu un grup de mineri, avându-l ostatic pe adjunctul șefului de stație, pătrund cu forța în biroul șefului de tură, a regulatorului de circulație și așa mai departe." Un alt citat - trebuie să ne reamintim, din cauza asta durează mult: "În această stație minerii au devastat clădirea, amenințând și molestând personalul de exploatare al căilor ferate. De asemenea, au avariat locuința de serviciu a șefului stației, Șerban Dumitru, acesta fiind agresat." Alt citat: "Menționăm că trenul accelerat 244, din circulație normală, ajuns la Craiova la 5,59, nu a putut circula în continuare deoarece minerii aflați în ultimele 4 vagoane l-au oprit prin tragerea repetată a semnalului de alarmă, cu scopul de a fi ajunși din urmă de garniturile suplimentare - trenuri făcute taxi". Un alt citat: "Ora 19 și 10, fiind amenințat cu moartea de minerii aflați în cabina locomotivei, mecanicul pornește trenul și circulă fără oprire, sub aceleași amenințări, deși trenul era personal până la stația Coțofeni". Un alt citat: "În continuare, obligă pe mecanicul locomotivei DA04, Olteanu Florin, să mai cupleze încă un vagon existent în gară și, cu mecanicul aflat sub amenințarea cuțitului, trenul pleacă din Petroșani la ora 17,20, circulând către București-Băneasa". Un ultim citat, deși putem reciti toți acest raport: "Evenimentele violente din luna septembrie 1991 au luat prin surprindere conducerea Ministerului Transporturilor și a Societății Naționale a Căilor Ferate".

Am rugămintea la dumneavoastră, colegial, pentru că, dincolo de a fi ministru, sunt deputat: mergeți la bibliotecă și recitiți raportul "Septembrie 1991".

Pentru că au fost semne de întrebare în discursul domnului senator Iliescu cu privire la legalitatea dispozițiilor date de Ministerul Transporturilor și de ministrul transporturilor, țin să precizez că voi citi în fața dumneavoastră preambulul ordinului și actele normative care mi-au dat dreptul să iau măsurile pe care le-am luat.

Plecând de la precedent, în primul rând...

Din sală:

De la supoziții!

 
 

Domnul Traian Băsescu:

Nu, acesta este un raport al comisiei parlamentare, dezbătut în Parlamentul României, nu sunt supoziții.

"Ordinul 20 din 17 ianuarie 1999 privind suspendarea traficului pe unele tronsoane de drumuri și căi ferate Pentru evitarea producerii unor evenimente deosebite în transportul rutier și pe calea ferată, ce pot avea consecințe deosebit de grave asupra siguranței circulației și securității călătorilor și mărfurilor, ministrul transporturilor emite următorul ordin...". Este ordinul și temeiul legal, este art. 11 alin. j) din Ordonanța nr. 19/1997 aprobată prin Legea nr. 197/1998 care dă ca primă responsabilitate ministrului transporturilor siguranța circulației feroviare, fluviale, rutiere, aeriene. În acest temei am dreptul să iau acest tip de măsuri. Pentru ca lucrurile să nu lase nici...

Din sală:

Ce măsuri?! Starea de urgență?!

 
 

Domnul Traian Băsescu:

Nu, astea nu sunt pentru starea de urgență, domnu' deputat, dar vă mai dau un citat: "Dacă interesul public sau nevoile exploatării cer, calea ferată poate decide ca serviciul și traficul feroviar să fie suspendat total sau parțial". Același lucru l-am făcut și-n Valea Jiului și-n Valea Oltului și vă asigur că am conștiința împăcată că am încercat, atât cât am putut în calitate de ministru al transporturilor, să respect legile țării, să protejez ordinea și statutul de drept.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Timpul Partidului Democrat s-a epuizat. Urmează domnul deputat Emil Popescu.

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari, Țara trece printr-un moment de cumpănă și de aceea, respectuos vă rog, dacă se poate, în aceste zile negre, cel puțin să nu mai zâmbim și să nu ne etichetăm. Am fost întotdeauna pentru un limbaj urban în Parlament și am încercat să dau acest exemplu.

De câteva zile trăim sub teroarea acestei amenințări, pe care nu vreau s-o calific. Domniile voastre o știți, o cunoașteți. Această amenințare a recidivat. Cazierul acestei amenințări e destul de bogat. N-are rost să vi-l mai arăt încă o dată, de câte ori au venit, cum au venit, ce-au făcut, ce-au lăsat în urmă... sânge, lanțuri, oameni schingiuiți pentru niște motive care sunt întemeiate din punctul de vedere al acestei colectivități care este condusă sub o stare oarecum de hipnoză de un personaj aventurier, oarecum ca un condotier din timpul feudalismului care crede și reușește, datorită slăbiciunilor noastre, să se manifeste cum vrea el în țară. Eu cred că, fiind un moment greu, trebuie să privim cu seriozitate și să încetăm de a mai râde în aceste zile negre.

V-aș ruga să rețineți că toți vorbitorii, domnul profesor Năstase, chiar și domnul Iliescu și ceilalți vorbitori au vorbit despre pericol, despre faptul că e grav. Deci nici unul din cei care au luat cuvântul n-a spus că este așa, un fel de glumă, o ironie, că este un pericol mărunt, de unde rezultă că, dacă toată lumea este de acord că este vorba de o amenințare, să vedem care sunt mijloacele pentru ca ea să poată fi oprită. Adagiul la care mă gândeam în aceste zile este acesta și v-aș ruga să reflectați: "Hanibal ante portas" - "minerii ante portas". Ei nu sunt vinovați.

Altcineva e vinovat. Capul care mișcă acest miriapod sub hipnoză. Și dacă sunt sau nu vinovați e alt aspect. Întrebarea de principiu pe care Parlamentul trebuie să și-o pună în întregul său astăzi este următoarea: cum să fie opriți, nu peste două săptămâni, nu peste o lună. Mâine! Dacă ne pomenim cu ei peste o jumătate de oră sau o oră aici, ce veți mai spune?

Toate tratamentele de lungă durată le știm, le cunoaștem, dar toată discuția este cum să fie opriți mâine. Ați văzut că procedeele folosite sunt foarte legale, din punctul de vedere al unor vorbitori.

Este legal să iei trenuri, este legal să distrugi mașini, este legal să iei ostatici, este legal să distrugi, este legal să dai cu lanțul în capetele oamenilor, este legal totul din punctul de vedere al acestui colectiv și, uimirea tuturor, nu a mea, a oamenilor care urmăresc de pe întreaga planetă, este că o anume parte din Parlament caută să ratifice, caută să scuze, caută să explice toate acestea printr-o întreagă fenomenologie și eu spun: chiar dacă acești mineri au dreptate, și o au și sunt nedreptățiți, ei nu pot să recurgă la forțe antistatale, la procedee împotriva legii, pentru că noi toți, și dumneavoastră și noi, respectăm art. 16 din Constituție: "Nimeni nu e mai presus de lege".

Dați-mi voie să vă spun că am constatat că greșesc: Cozma este mai presus de lege. Acest lucru se dovedește prin fapte concrete și - "Hanibal ante portas" - vă rog să reflectați la el. Nu știu dacă minerii vor mai deosebi a cincea oară sau a opta oară între diferite nume și capete.

Toate capetele vor fi lovite, toate capetele vor fi rase. Nu se știe ce și cum și când.

Eu fac apel la Domniile voastre să vedeți că acest Parlament exprimă, pe cale reprezentativă, voința și interesele întregului popor, dincolo de diferitele credințe doctrinare. Domniile voastre trebuie să găsiți acele puncte care ne unesc și în acest moment de pericol să salvăm țara, în acest moment de pericol să căutăm soluția adecvată pentru ca să-i oprim. Cineva spunea că să se ducă, să facă, să îngenunche... Și dacă nu se opresc?!

Cineva spunea: "Să nu-i lovim!". Nimeni nu vrea să dea cu gloanțe în ei, nimeni nu vrea să-i lovească, dar ei sunt primii care sunt agresori. Ei sunt primii care sar obstacolele. Într-un stat de drept, niște cetățeni pașnici trebuiau să se oprească în fața primului baraj de ofițeri și să stea, nu să treacă peste ei. Așa procedează niște cetățeni pașnici. Or grupul acesta, din rațiuni care nu interesează acum, este deosebit de agresiv și are mereu inițiativa. S-a dovedit, pentru rațiuni care nu interesează acum, că știe să facă ocoliri, flancuri, mânuiește bâte, răngi, mașini, tractoare. Toate acestea demonstrează cât sunt de periculoși și că este vorba de o colectivitate, un miriapod colectiv care este capabil de orice dezlănțuiri, aflat sub hipnoza exercitată de domnul Cozma.

De aceea, eu fac apel la dumneavoastră să observați cât de bine se potrivește propoziția domnului Iliescu - citez: "Când românii se bat cu românii ajungem la instabilitate națională, iar acest lucru trebuie evitat cu orice preț". Și eu spun: Așa este! Numai că, atunci s-au bătut românii cu românii, iar acum nu trebuie să confundăm că se luptă forța publică cu o colectivitate dezorganizată, o colectivitate agresivă, indiferent cât este de mare sau nu și noi trebuie să apărăm democrația și îmi pare rău că trebuie să vă spun și din punct de vedere juridic și din punct de vedere politic este unanim acceptat pe toate meridianele globului că democrația se apără și cu forța, dar cu forța statală, organizată și în cadrul legii. Constituția este aceea pe care, deși noi n-am alcătuit-o, Domniile voastre ați alcătuit-o și noi o respectăm, permite introducerea stării de urgență, care înseamnă o legalitate adecvată la starea de pericol. Eu vă fac o altă propunere domnilor, ca să vedeți...

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, vă rog să încheiați, vi s-a epuizat timpul.

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Imediat!

Eu nu spun ca cineva, prima oară sau a cincea oară.

Eu chiar am de gând să închei.

V-aș ruga, printr-o interpretare a contrario, domnilor, veniți dumneavoastră și faceți o propunere - nu cumva, vreți să facem o propunere mai bună?! Să-i invităm să vină-n în București, fără nici o opreliște?!

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Timpul Grupului P.N.Ț.C.D. s-a epuizat.

Din partea Guvernului, domnul ministru Radu Berceanu.

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu - ministrul industriei și comerțului:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Eu am să mă refer la trei puncte. Foarte pe scurt la motivațiile măsurilor luate în domeniul mineritului din Valea Jiului - pe scurt, pentru că ele au fost prezentate de nenumărate ori și cred că se cunosc. Am să mai adaug poate câteva amănunte. În al doilea rând, la problema dialogului cu minerii din Valea Jiului și, în al treilea rând, cel mai extins, în legătură cu măsurile sociale preconizate.

De altfel, aceste lucruri fac parte și din art. 1 al propunerii înaintate dumneavoastră, unde este scris: "Guvernul României va prezenta Parlamentului până la data de 25.01 conținutul negocierilor cu minerii, soluțiile avute în vedere pentru detensionarea situației și îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale acestora, precum și măsuri concrete etc.". Eu poate că o să devansez puțin ceea ce este cerut aici.

În legătură cu măsurile, în programul de guvernare pe 1998, programul pe termen scurt, la pagina 8, pct. a) scrie: "Închiderea în 1998 a 30 de perimetre miniere neviabile economic". La vremea respectivă nimeni nu a pus vreo problemă dacă trebuie sau nu trebuie făcut așa ceva. Eu cred că sunt ministru în acest Guvern pe baza votului dumneavoastră, a unei majorități dintre dumneavoastră, ca să pun în aplicare programul de guvernare care a fost votat. Nu fac parte dintre cei care cred că mai întâi avansezi niște măsuri și după ce obții un vot le uiți și nu le mai pui în practică. Cred, de asemenea, că reforma trebuie realizată și nu mimată.

Mai departe, în partea care se referă la măsurile pe care trebuie să le ia Ministerul Industriei și Comerțului, la pct. 2 a) scrie: "Restructurarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat care înregistrează pierderi și lichidarea structurilor neviabile". La pct. 2 b): "Nu se vor acorda subvenții și se va opri creditarea agenților economici care au acumulat un volum important de credite neperformante și datorii restante".

Aceasta a fost baza pe care am lucrat împreună cu specialiștii din minister, împreună cu administrațiile companiilor și am pus la punct planurile de restructurare.

Acestea nu au fost puse în practică, pur și simplu. Ele au fost discutate în nenumărate rânduri cu administrațiile, au fost discutate în nenumărate rânduri cu sindicatele și am să vă dau datele concrete și vă stau la dispoziție și cu toate documentele în acest sens, ca să nu discutăm despre păreri, ci despre fapte concrete. Au fost prezentate public, în mai multe rânduri, presei, au fost prezentate Guvernului și aprobate de către acesta, după care am trecut la punerea lor în aplicare. Cred că această înșiruire de evenimente este cât se poate de limpede și, până acum nimeni, niciodată, nici din partea sindicatelor, nici din partea administrației companiilor sau din orice altă parte, partide politice, nu a venit cu nici un fel de propunere, nu a venit cu nici o contestare argumentată asupra programelor respective, dar, așa cum am spus-o de la început, nu programele erau cele mai importante, și efectele sociale pe care aceste programe, vrând-nevrând, le creează și, la această parte, deși poate nu era neapărat menirea ministrului sau a Ministerului Industriei și Comerțului, sau nu numai a ministrului și a Ministerului Industriei și Comerțului, noi am elaborat un plan de măsuri sociale foarte dezvoltat. Am să vă prezint elemente din acest plan și care a fost prezentat, inclusiv presei, încă dinainte de 24 decembrie 1998. Acest program are aproximativ 30 de pagini, conține o parte inițială de explicare a măsurilor, a programului și o parte foarte extinsă referitoare la măsurile sociale.

Am discutat acest program înainte de a trece la aplicarea lui cu liderii sindicatelor din Valea Jiului, aproximativ 5 ore, în prezența presei. Este adevărat, a fost o delegație de 16 persoane, veniseră 17, nu am fost de acord să discut cu Miron Cozma. Nici acum nu sunt, indiferent ce s-ar întâmpla. (Aplauze.) Liderii prezenți acolo, în fața presei, nu au avut nici un fel de altă variantă și, din păcate, după aceasta tot noi am fost cei care am mai adăugat 5-6 măsuri la măsurile inițiale. Am adăugat și am și creat cadrul legislativ pentru aceasta - un fond de dezvoltare a zonelor miniere, care să fie constituit dintr-un sfert din reducerea subvenției anuale, bani care să fie introduși în permanență în zonele respective pentru investiții, pentru crearea de locuri de muncă.

De atunci am discutat cu diverse companii, societăți, cu ajutorul domnului deputat Pambuccian, zilele trecute am constatat posibilitatea ca la trei hidrocentrale aflate în curs de realizare, de construcție, chiar în zona respectivă, să se creeze peste 2.000 de locuri de muncă, am discutat despre drumuri, am încercat să completăm toate aceste măsuri cu alte și alte programe care să facă, într-adevăr, viabile măsurile sociale care să însoțească un astfel de program.

Din sală:

Bărbăteni!

 
 

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Am să vă spun un lucru care este mai puțin cunoscut public.

Am propus, la doi lideri, cărora n-am să le dau numele aici, inclusiv următoarea măsură: la sfârșitul celor 12 până la 20 de luni cât minerii primesc sume mai mari decât cei care continuă să lucreze, nemaiavând nici pericole, nici boli profesionale... Împreună constatăm câți și-au găsit un loc de muncă iar pentru cei care, într-adevăr, nu și-au găsit un loc de muncă, cu buna-credință, pentru că acest loc de muncă n-a existat, nu pentru că li s-a oferit și l-au refuzat, prelungim aceste măsuri încă o perioadă, dar dați-ne posibilitatea să începem acest program ca să putem crea posibilitatea ca ceva mai mult de 15.000 din cei 20.000 care lucrează acum în Valea Jiului să aibă locuri de muncă sigure, decent plătite, fără să se simtă în permanență amenințați și fără să aibă tendința în permanență să amenințe pe alții, așa cum se întâmplă acum, iar pentru ceilalți să realizăm, să punem în practică aceste măsuri pentru care există și bani, există și cadrul legislativ și pentru care putem să obținem și alte sume. Nu s-a dorit de fapt acest lucru și de câte ori am încercat să ne concentrăm în multiple negocieri care au avut loc pe partea socială, de fiecare dată, cu cei prezenți acolo și în fața presei ne-am înțeles și ulterior nimic n-a mai fost valabil.

Pot să vă spun că în zilele de... nu mai reiau toată lista de întâlniri, în zilele de 9, 10 ianuarie s-a discutat 16 ore, conducerea ministerului cu o delegație formată din 9 lideri din Valea Jiului, și la sfârșit s-a încheiat un memorandum, o notă semnată de toți liderii. A doua zi a fost dezavuată în totalitate și negocierile s-au reluat. De fiecare dată nu am contestat nici un fel de formulă de-a dumnealor și am reluat negocierile dar, de fapt, nu s-a dorit și nu se dorește nici acum, după părerea mea, rezolvarea problemelor sociale ale minerilor. S-a dorit cu totul și cu totul altceva și am să vă dau un citat dintr-o hotărâre a dumnealor: "Hotărârea nr. 83 din 26 decembrie 1998 hotărăște: Consiliul de coordonare al Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului va participa împreună cu delegația Confederației Sindicatelor Miniere din România la întrunirea din stațiunea Săcelu, luni, 28 decembrie. Delegația va fi condusă de domnul Victor Bădârcă". Acolo s-au convenit șapte puncte, de către toți minerii, puncte pe care le-am acceptat și sunt la ora actuală rezolvate, numai că există, tot din 26 decembrie, și Hotărârea nr. 86 care spune la art. 1: "Mandatează pe domnul Miron Cozma, președintele Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, să contacteze toate partidele politice..." Deci, când a fost vorba de mers la sindicate și de discutat astfel de revendicări, a fost mandatat Victor Bădârcă, iar pentru problemele politice a fost mandatat domnul Miron Cozma. De aceea nu am putut noi, în toată această perioadă, să ajungem la nici o înțelegere. De aceea nu s-a putut găsi nici o cale comună de rezolvare a problemelor sociale. Pentru că nu problemele sociale au stat, într-adevăr, la baza acestui conflict. Ieri, când s-au luat măsuri cu totul deosebite, abia ieri s-a acceptat dialogul și am fost destul de mirat că ieri - când s-a aflat că alte forțe, de data asta, cu adevărat loiale instituțiilor statului, vor intra în dispozitiv -, imediat s-a trecut la masa negocierilor.

Trebuie să vă spun - și cu asta închei - că șeful dispozitivului care apăra, în 1991, clădirea din Dealul Mitropoliei, sediul de pe atunci al Parlamentului României, se numea maiorul Lupu. Aflu, cu stupoare, în dimineața aceasta, că este una și aceeași persoană cu cel care a condus trupele de jandarmi în cele două "victorii" cunoscute.

Acum este general, încă. Lupu își schimbă gradul, dar partidul ba. (Aplauze în sală.) Eu cred că este cât se poate de limpede despre ce probleme discutăm. Ele nu sunt problemele sociale ale minerilor. Ele sunt cu totul alte chestiuni. Problemele sociale au foarte multe rezolvări. Stau la dispoziție - oricând și oricui - cu toate documentele.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Din partea Guvernului, pe timpul, de altminteri, pe care îl mai au la dispoziție, domnul ministru de stat Victor Babiuc.

Din sală:

Care timp? Nu mai are nici un timp!

 
 

Domnul Petre Roman:

Timpul, dacă doriți să vi-l anunț, pot s-o fac: au fost 40 de minute, s-au vorbit 18 plus 3 plus 13.

Poftiți, domnule ministru de stat Babiuc!

 
 

Domnul Victor Babiuc:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Vreau să vă spun doar câteva cuvinte în legătură cu unele intervenții făcute de la aceste microfoane.

L-am ascultat pe domnul Ion Iliescu, mai întâi, lamentându-se că nu s-a făcut o analiză profundă și coerentă a situației din Valea Jiului.

Nu vă ascund că mi-a făcut plăcere să aud că ridică această problemă, mai ales că mi-am adus aminte că Domnia sa încă nu a făcut analiza situației din Valea Jiului în 1991, când a semnat un comunicat cu Miron Cozma, în urma unei alte vizite a minerilor la București. Probabil că atunci avea un alt punct de vedere decât astăzi în legătură cu mișcările minerești.

Pe de altă parte, mă întreb: Domnia sa când a fost onest, aseară, când a semnat la Cotroceni un comunicat, cu alte forțe politice? Sau astăzi, când a ținut un discurs populist, în care nu a spus nimic în legătură cu ce înseamnă ordine socială, cum se stabilește ea și, mai ales, cum se restabilește în cazul în care este tulburată prin mișcări care încalcă dispozițiile legii.

Și, pentru că tot a prezentat Domnia sa sau a făcut referiri la situația Franței din 1968, vreau să-i aduc aminte că lucrurile stau diferit decât cele pe care le-a enunțat aici.

În 1968 armata franceză a înconjurat Parisul și numai după aceea s-a restabilit liniștea la Paris. Diferența, însă, între statele occidentale și România este că acolo forțele de ordine reacționează corect și prompt, atunci când este nevoie, ceea ce în România, din păcate, nu se întâmplă încă, cel puțin cu o parte din ele.

Cât privește solicitarea Domniei sale ca Guvernul să-și prezinte demisia, cred că e bine să mai aibă puțină răbdare.

Domnul deputat Valeriu Tabără e preocupat de minerit și apreciază că, într-adevăr, acesta este o problemă. Nu pot să nu fiu de acord cu Domnia sa, dar problemele mineritului nu se rezolvă prin punerea în pericol a democrației dintr-o țară și a instituțiilor statului de drept. Dacă vroia să discute chestiuni de fond, noi i-am dat prilejul, arătându-i o serie de măsuri pe care Guvernul le preconizează pentru anul 1999.

În ce privește intervenția senatorului Corneliu Vadim Tudor, în afară de un discurs demagogic, cu accente de delir verbal, nimic de fond. Nu am ce să-i răspund.

Domnul Adrian Năstase a ținut un discurs cu accente lirice, la care iarăși nu am ce să-i răspund pe fond, decât că am să fiu de acord cu Domnia sa că, într-adevăr,

Guvernul este responsabil pentru gestionarea reformei. De aceea, Guvernul nu poate tolera mișcări antidemocratice împotriva statului de drept.

Cât privește domnul senator Pruteanu, se pare că Domnia sa nu înțelege nimic despre ce se întâmplă în România. Nu Guvernul declară război minerilor, ci minerii au declanșat o mișcare antidemocratică, iar autoritățile statului sunt datoare - repet, sunt datoare - să intervină când se întâmplă asemenea lucruri.

În încheiere, vreau să vă fac și un mic anunț: am vorbit, acum câteva minute, cu primul-ministru, care m-a însărcinat să vă aduc la cunoștință încetarea conflictului de muncă... (Aplauze în sală.) "..faptul că minerii încep să se întoarcă la locurile lor, că s-au identificat o sumă de soluții de principiu, care urmează ca - săptămâna viitoare, la București - să fie concretizate, pentru a rezolva toate chestiunile în discuție.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi, mai sunt două foarte scurte luări de cuvânt, după care v-aș propune o scurtă pauză, pentru ca să existe o negociere în legătură cu cele câteva - cel puțin două s-au conturat acum - proiecte de hotărâre.

Să încercăm să vedem dacă se pot apropia aceste proiecte de hotărâre, pentru a fi unul singur, ceea ce ar fi cât se poate de pozitiv, apoi reluăm pentru vot.

Deci mai este o scurtă luare de cuvânt a domnului deputat Pambuccian.

 
 

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În aceste zile în România s-a confruntat două frici: frica pierderii locurilor de muncă și a unei perspective și frica pierderii valorilor și instituțiilor democratice.

Rostul nostru este să facem tot ce ne stă în putință să înlăturăm aceste două frici. Cred - după discuțiile care au avut loc la Cotroceni, ieri - că unitatea de care au dat dovadă liderii politici, unitate în diversitate, dar mai ales în responsabilitate, ne poate face optimiști în ceea ce privește înlăturarea acestor două frici.

Statul de drept, valorile democratice trebuie apărate cu orice preț, dar, în același timp, să nu uităm un lucru care este scris și în Constituția americană - e scris numai acolo -, și anume, să nu uităm că trebuie să apărăm și dreptul la fericire al oamenilor. Aceste două drepturi, după părerea mea, sunt principala noastră menire - apărarea acestor drepturi.

În aceste zile am încercat să găsesc o soluție concretă pentru situația existentă în Valea Jiului. Domnul ministru Berceanu s-a și referit la faptul că există o asemenea soluție. Există, acum, 2300 de locuri de muncă sigure, acolo, și cu salarii similare cu cele din minerit. Cred că, pentru detensionare, este foarte important și să căutăm soluții. Îmi aduc aminte de cuvintele pe care le spunea un fost prim-ministru al României: "Negociez până cad sub masă". Cred că cel mai important lucru este ca fiecare conflict, nu numai acesta, să fie rezolvat negociind cât mai mult, până cădem sub masă, pentru că o confruntare nu folosește nimănui și, mai ales, nu folosește României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumim, domnule deputat.

Un drept la replică, domnul deputat Adrian Năstase.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Domnilor miniștri,

Vreau să remarc faptul că domnul ministru Babiuc a făcut o recenzie foarte interesantă a discursurilor pe care le-am ținut aici, în Parlament. Eu mă așteptam ca Domnia sa să ne prezinte punctul de vedere al Guvernului, mă așteptam ca Domnia sa să ne informeze că s-au încheiat negocierile de la Cozia. Dacă nu știe acest lucru, îl informez eu. Și cred, în același timp, că putem să tragem o concluzie foarte interesantă, la acest moment, din dezbaterile care s-au desfășurat. Astăzi, aici, au luat cuvântul 4 miniștri, dintre care trei miniștri ai Partidului Democrat și un ministru al Partidului Național Liberal. Nici un reprezentant al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat.

Aceasta arată un anumit clivaj - am impresia - în interiorul coaliției și vreau să remarc acest lucru pentru că, probabil, și rezultatul negocierilor se înscrie pe linia care a fost stabilită de către miniștrii Partidului Democrat.

Așteptăm cu încredere rezultatul acestor negocieri și suntem convinși că vom putea să mergem, în continuare, pe această linie a reformei, pe care o va impune Armata, condusă de către domnul Victor Babiuc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Un minut, în numele Grupului parlamentar al P.U.N.R., domnul deputat Gavra.

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Sigur, domnul deputat Lupu este o figură blajină, dramatică, a Camerei Deputaților. Domnia sa putea fi unul din evenimentele în marșul minerilor, o baricadă. Nimic mai mult și nu merită mai mult de-atât. De aceea, nu luăm în considerație poveștile Domniei sale, pe care le-ar putea păstra foarte bine în chimirul cu care se încinge, zilnic, pentru că are multe dureri, printre care și mentale.

Eu vreau să vă spun altceva, domnule președinte. Se pare că dezbaterea noastră de astăzi a fost în van. În paralel, primul-ministru a negociat, iar noi, aici, am discutat despre ceea ce ar trebui să facă primul-ministru, sau ar fi trebuit să fi făcut, înainte.

Mă întreb, atunci: dezbaterea de astăzi cui folosește?

Pentru că dacă primul-ministru făcea acest lucru în urmă cu două săptămâni de zile, noi nu eram aici astăzi și nici minerii nu erau la Cozia și în altă parte. De ce nu s-au identificat măsurile respective atunci și nu astăzi? Ca să avem violențe? Și țara să fie răstălmăcită, din acest punct de vedere?

Păcat că am ajuns aici. Păcat! Mare păcat!

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumim, domnule deputat.

Stimați colegi, oprim aici dezbaterea noastră. Ea s-a încheiat, dar, pentru a o încheia cu o Hotărâre a Parlamentului, dau o pauză de 15 minute. Îi rog pe domnii parlamentari desemnați să negocieze o anumită formulă să facă această negociere.

Deci 15 minute pauză.

 
Se anunță convocarea în continuare a sesiunii extraordinare începând cu 23 ianuarie 1999 până la 28 ianuarie 1999 DUPĂ PAUZĂ
 

Domnul Ion Diaconescu:

Pentru Camera Deputaților, vă informăm că, în ședința Biroului permanent de astăzi-dimineață, s-a hotărât convocarea unei alte sesiuni extraordinare, începând de mâine, sâmbătă, 23 ianuarie 1999, la ora 9,00, până joi, 28 ianuarie 1999, la ora 12,30.

Sesiunea extraordinară are următoarea ordine de zi:

1) Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență privind instituirea stării de urgență - Ordonanța de urgență nr. 1/1999 -, primit de la Guvern;

2) Proiectele bugetelor de stat.

 
Adoptarea ordinii de zi și a programului de lucru pentru sesiunea extraordinară

Programul de lucru pentru mâine, sâmbătă, 23 ianuarie, și luni, 25 ianuarie 1999, este în comisii. Singura zi în care sunteți convocați în plen este marți, 26 ianuarie 1999, când va fi supus dezbaterii acest proiect de lege.

În ceea ce privește acest proiect de lege - Ordonanța de urgență nr. 1/1999 -, a fost sesizată în fond Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, iar pentru avize - Comisia pentru drepturile omului și Comisia juridică.

În consecință, dumneavoastră veți avea, în restul zilelor, program de lucru în comisii - comisiile pentru buget -, iar cei care ați fost programați la comisii pentru alte legi, aveți dezlegare să lucrați, să faceți și celelalte legi, pe care vi le-ați programat dumneavoastră mai înainte.

Domnul Mitrea, poftiți, aveți cuvântul!

 

Domnul Petre Roman:

În momentul acesta lucrează numai Camera Deputaților.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Acesta este farmecul discuției, domnule președinte.

Domnule președinte Diaconescu, iertați-mă! Nu am înțeles care este ordinea de zi care se propune pentru sesiunea extraordinară. Eu înțelesesem o ordine de zi în Biroul permanent. Înțeleg că ați pus alta, sau poate nu am fost eu atent. A fost gălăgie. Vreți să repetați?

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul Mitrea, ordinea de zi pe care am anunțat-o.

Ordonanța de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de urgență și de asediu, pe care am primit-o acum de la Guvern, și proiectele bugetelor de stat...

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Aici apare îngrijorarea mea, domnule președinte. Cred că este un exces de zel, pentru că proiectul de Lege al bugetului de stat și proiectul de Lege al asigurărilor sociale nu pot fi puse pe ordinea de zi pentru un motiv foarte simplu: neavând raportul final încheiat, conform regulamentului, ele nu pot fi pe ordinea de zi.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Păi sunt puse pe ordinea de zi?

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Nu. Eu am întrebat care este ordinea de zi. Conform Regulamentului Camerei Deputaților - de aceea am spus că acesta este farmecul regulamentelor noastre -, o sesiune extraordinară se convoacă stabilind exact perioada desfășurării și ordinea de zi, care trebuie să fie acceptate de Cameră.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Bugetele - pentru lucru în comisii. S-a spus.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Eu întreb de ordinea de zi, domnule președinte.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Vezi numai prima. Deci, în privința proiectului de Lege privind Ordonanța nr. 1/1999...

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Vreau să spun că noi trebuie să respectăm formal. Deci vreau să spun că am căzut de acord cu toții - mă rog, fără dumneavoastră, mă refer la membrii Birourilor permanente - asupra faptului că, începând de mâine, suntem în sesiune extraordinară până joi. Conform Regulamentului Camerei Deputaților, care face parte din Parlamentul României, Camera Deputaților, convocarea unei sesiuni extraordinare se face cu stabilirea perioadei și a ordinii de zi. Refuzarea perioadei sau a ordinii de zi de către plenul Camerei duce la anularea sesiunii extraordinare. Am spus, după aceea, că nu poate fi pusă pe ordinea de zi Legea bugetului de stat, pentru că nu avem rapoartele finale la această lege.

Întreb: când? Și care este, până la urmă, perioada și ordinea de zi pentru care convocăm această sesiune extraordinară? Este foarte simplu.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Domnul deputat Lupu, poftiți!

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Noi am convenit odată asupra ordinii de zi și nu înțeleg de unde confuzia.

Deci ordinea de zi a următoarei sesiuni extraordinare, alta decât cea cerută de Președintele României, în virtutea art. 63 alin. 2 din Constituție, a fost Ordonanța de urgență privind procedura stării de asediu și a stării de urgență și proiectul bugetului de stat. Și am convenit în Biroul permanent că până luni, inclusiv, se lucrează în comisii. Până atunci, comisiile care nu și-au dat avizul prealabil întocmirii raportului pe proiectul de buget sperăm că vor reuși. Dacă nu vor reuși până luni, poate, în paralel cu discutarea ordonanței de urgență, vor continua aceste dezbateri. Mai mult decât atât, am reamintit în Biroul permanent că la începutul vacanței parlamentare Biroul Camerei Deputaților a aprobat întrunirea unor comisii, în ultima săptămână din ianuarie, care să avizeze sau să întocmească rapoarte, pe fond, asupra unor inițiative legislative, pe care le au înregistrate. Deci de lucru este. Nu putem, acum, anula ce am programat pentru Camera Deputaților la începutul vacanței și ordinea de zi cred că este determinată pentru sesiunea extraordinară, precum am spus.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Deci supun la vot ordinea de zi și programul pentru această sesiune extraordinară, așa cum s-a anunțat.

Camera Deputaților.

Cine este pentru? Vă mulțumim.

Împotrivă? 38 de voturi împotrivă.

Rugăm Senatul să nu voteze.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

Cu majoritate de voturi au fost votate ordinea de zi și programul.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mă adresez, acum, colegilor din Senat.

Domnul deputat Mitrea, poftiți!

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnule președinte, iertați-mă o secundă! Cum se numără, este altceva.

Fac apel la domnul președinte Diaconescu și la ceilalți proceduriști. Noi suntem într-o procedură nebună. Noi, într-o sesiune extraordinară care se încheie acum, o dată cu adoptarea unei hotărâri, votăm ordinea de zi care este incorect propusă, asta este evident, și programul sesiunii extraordinare, care începe mâine.

Vreau să vă atrag atenția că nu suntem într-o sesiune ordinară, ca să ne votăm programul de mâine în această sesiune. Sesiunea extraordinară se convoacă de către președinte, se stabilește ordinea de zi de către Biroul permanent și - vă spun! - nu a fost ordinea de zi cea pe care ați prezentat-o dumneavoastră și domnul Lupu, pentru că nu se trece pe ordinea de zi programul comisiilor. Pe ordinea de zi se trece doar programul plenului și, până joi, în programul plenului avem doar ordonanța de urgență cu starea de urgență. Deci suntem într-o procedură nebună, care nu are nimic regulamentar în ea.

 
 

Domnul Petre Roman:

Faceți o propunere, domnule deputat Mitrea!

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnule președinte, procedura normală este că, dacă s-a convocat - și s-a convocat - o sesiune extraordinară a Camerei Deputaților, trebuie spus ora la care începe sesiunea, iar sesiunea începe printr-o ședință în plen, care își adoptă ordinea de zi și programul. Nu există altă procedură.

 
 

Domnul Petre Roman:

Și care este propunerea, până la capăt, vă rog să mă iertați?

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Eu nu am văzut actul de convocare, domnule președinte, deși e ciudat.

Dați-mi voie să vă spun că sunt ușor șocat să discut problemele Camerei Deputaților cu președintele Senatului.

Mă onorează acest lucru.

 
 

Domnul Petre Roman:

Aveți dreptate, suntem cu toții onorați.

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Nu. Sunt onorat. Vă spun cu sinceritate. Nu voi candida la Senat niciodată și sunt onorat să vorbesc, pentru prima oară în viața mea, cu președintele Senatului.

Dar, pentru că am început discuția împreună și pentru că vreau să fiu constructiv, noi nu putem decât mâine dimineață, când începe sesiunea extraordinară, să facem o ședință în plen, să aprobăm sau nu ordinea de zi și programul care au fost stabilite de ordinea de zi. Nu există altă soluție.

 
 

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi și, mai cu seamă, domnule deputat Mitrea, care vă declarați mereu șocat, pentru că e o discuție nebună sau nu știu ce. Eu zic să nu mai folosim astfel de epitete și să căutăm să regândim situația actuală.

Nici unul din cele trei regulamente - auziți, domnule deputat Mitrea? - nu reglementează situația în care ne aflăm noi în aceste minute. Dumneavoastră sunteți mereu băgătorul de strâmbe, în sensul că ați participat la discuție în Biroul permanent, ați fost de acord cu ceva în Birou, dar nu sunteți de acord cu el aici. Eu vă spun următorul lucru: dacă nu era această sesiune acum, în aceste minute, încă în plen, neterminată, cei doi președinți, fiecare, aveau dreptul să convoace o sesiune extraordinară pe procedura pe care o știți. Dar nici o normă nu interzice ca această convocare să se facă astă-seară pentru mâine. Asta pentru că vreți dumneavoastră să fie mâine la ora 7,00 și nu la ora 8,00, sau la ora 7,13. Eu vă spun că este o dovadă de formalism și, pe undeva, de băgătură strâmbă.

Haideți să împiedicăm Parlamentul, ca să-l criticăm pe urmă că nu are cele două legi. Eu vă spun: aveți stabilită în program o zi, două, trei, patru. Prima cerință: aveți, după aceea, o primă lege, aceasta cu starea de urgență.

În același timp, se coace și legea a doua. Se discută pe comisii și după aceea se votează în Parlament. Veți avea rapoartele, veți avea tot ce trebuie. Prin urmare, de ce să împiedicăm, fiindcă nu vreți dumneavoastră? Arătați-ne dumneavoastră în ce normă de regulament se prevede că nu este posibil acest lucru, dar nu veți avea nici un text.

 
 

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Ca să încheiem discuția de procedură și avem, într-un fel, noroc că nu se transmite în direct la televiziune, să ne facem iarăși de râsul țării. Luați, vă rog, Constituția României, domnule președinte, art. (63) alin. 2, care spune cum se convoacă sesiunile extraordinare ale Camerei Deputaților și ale Senatului. Trei instanțe sunt cele care cer convocarea: Președintele, cum a cerut astăzi, a întregului Parlament; Birourile permanente ale celor două Camere; sau o treime din numărul senatorilor și deputaților.

Vă rog, domnule președinte Diaconescu, chemați Biroul permanent...

Haideți să terminăm bâlciul din sală, să convocăm sesiunea, că ne facem de râsul lumii, domnilor!

Facem pauză, Biroul permanent al Camerei se întrunește, hotărâm dacă facem sesiune extraordinară mâine, dumneavoastră sunteți președintele care convoați Camera Deputaților, și am încheiat chestiunea. Asta este soluția regulamentară potrivit Constituției României. Deci convocați-vă Biroul permanent, domnule președinte Diaconescu, și hotărâți.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnul Gavra.

Biroul permanent a fost convocat, am discutat acolo, erai și dumneata, era și domnul Mitrea de față și s-a hotărât acest lucru.

Deci noi suntem obligați să facem această sesiune extraordinară acum, pentru că s-a primit această ordonanță de urgență, când, dacă Parlamentul nu este în sesiune, în mod obligatoriu trebuie convocat. Și pe ordinea de zi este această ordonanță, dar pentru că ea mai întâi trebuie să treacă prin comisii și probabil că timpul nu absoarbe tot materialul acesta, am amintit că aveți și obligația să dați în comisii aceste rapoarte pentru buget. Vreți ca acesta să dispară de pe ordinea de zi? Dispare, rămâne numai acea ordonanță cu zilele pe care le-am anunțat.

Bravo!

Deci vreți să repetăm votul?

Din sală:

Da, este necesar!

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Supun la vot, încă o dată, programul sub forma acesta, numai cu ordonanța de urgență.

Cine este pentru?

Vă mulțumim.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri?

Satisfăcut, domnul Mitrea?

 
 

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Da.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Bun, vă mulțumesc.

Două voturi împotrivă.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mă adresez colegilor din Senat cu speranța că lucrurile se desfășoară mai simplu. Într-adevăr, ne aflăm în fața unei situații care cere convocarea unei sesiuni extraordinare. Nu o stabilește nimeni altcineva decât Constituția, deci noi avem obligația să ne întâlnim.

Convocarea sesiunii o fac în temeiul Constituției, la propunerea Biroului permanent, în aceleași condiții care au fost prezentate, numai că este limpede că a discuta numai această ordonanță de urgență ar însemna că toți ceilalți colegi senatori n-ar avea ce face, deci ideea este că între timp dumnealor vor discuta, în continuare, toate chestiunile legate de cele două proiecte de lege ale bugetului de stat și atunci vă supun, colegi senatori, aceeași propunere în legătură cu sesiunea extraordinară care este convocată pentru ordonanța de urgență cu privire la regimul stării de asediu și stării de urgență.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Cine este împotrivă? 3 voturi împotrivă. Mulțumesc.

Abțineri? Două abțineri. Vă mulțumesc.

 
Adoptarea Hotărârii Parlamentului României privind măsurile politice și legislative pentru normalizarea situației conflictuale din Valea Jiului

Cu aceasta, aș dori să trec la încheierea sesiunii comune și anume, cu puțin timp în urmă, a avut loc o consultare între toți liderii grupurilor parlamentare și vă pot anunța cu toată bucuria că am ajuns la un text care este obținut prin consens. Întrucât nu mai este timp să-l tipărim și difuzăm, vă rog să-mi permiteți să-l citesc pentru ca să puteți fi de acord cu el:

"Parlamentul României,

Camera Deputaților,

Senat.

HOTĂRÂRE
privind măsurile politice și legislative pentru normalizarea situației conflictuale din Valea Jiului

Parlamentul României, întrunit în ziua de 22 ianuarie 1999 în sesiune extraordinară, având în vedere informarea prezentată de Guvern asupra ansamblului problemelor economice, sociale și politice care au generat actuala situație din Valea Jiului, în temeiul art. 64 din Constituție adoptă prezenta hotărâre:

Art. 1. - Parlamentul își exprimă atașamentul ferm pentru apărarea instituțiilor statului de drept, a principiilor constituționale, a democrației născute din Revoluția română din Decembrie 1989.

Parlamentul cere Guvernului ca apărarea instituțiilor statului de drept, a principiilor constituționale, a democrației în România să se asigure în baza legii, pe calea dialogului, cu respectarea strictă a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Art. 2. - Condamnă acțiunile violente și, în general, folosirea forței în desfășurarea marșului minerilor din Valea Jiului și cere autorităților să ia, pe viitor, toate măsurile legale pentru a preveni astfel de acțiuni.

Art. 3. - Parlamentul salută implicarea primului-ministru, Radu Vasile, în soluționarea conflictului de muncă și cere Guvernului României să prezinte până la data de 15 februarie 1999 conținutul negocierilor și soluțiile avute în vedere.

Art. 4. - Guvernul României va prezenta până la 15 martie 1999 un program complex de măsuri economice și sociale menite să stopeze declinul economic al țării și deteriorarea nivelului de trai al populației.

Art. 5. - Guvernul va informa Parlamentul cu privire la nivelul și modul de utilizare a fondurilor din surse interne și externe, destinate susținerii programelor prevăzute la art. 3.

Art. 6. - Parlamentul va dezbate cu prioritate proiectele de lege elaborate de Guvern pentru susținerea măsurilor de relansare economică a țării."

Repet, este un text obținut prin consensul tuturor celor care au reprezentat partidele parlamentare.

V-aș supune votului această hotărâre.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Cine este împotrivă? 7 voturi împotrivă? Mulțumesc.

Cine se abține? 6 abțineri. Mulțumesc.

Hotărârea Parlamentului a fost adoptată.

Cu aceasta declar ședința închisă și vă mulțumesc.

Lucrările ședinței s-au încheiat la ora 20,15.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 19 august 2022, 17:06
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro