Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 25-05-1999 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 25, 1999

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Miron Tudor Mitrea și Ioan Vida Simiti, secretari.

   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Bună dimineața.

 
  Matei Agathon Dan - intervenție cu titlul Refugiul turistic sau turism pentru refugiați;

Începem programul nostru cu intervențiile și dau cuvântul domnului Dan Matei Agathon.

Se pregătește domnul Petre Țurlea. Este prezent? Nu-i prezent.

Lazăr Lădariu? Nu.

Urmează Mihai Drecin.

Aveți cuvântul.

   

Domnul Matei Agathon Dan:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Bună dimineața.

Declarația politică pe care o prezint astăzi are un titlu care cred că este semnificativ pentru conținutul ei, și anume "Refugiul turistic sau turism pentru refugiați".

Turismul românesc se află într-o criză de sistem, înregistrând o scădere constantă și drastică a indicatorilor de eficiență.

Lovitura de grație dată turismului chiar în anul eclipsei și în preajma deschiderii sezonului estival o reprezintă prevederile aberante ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr.53/1999 privind aprobarea intrării pe teritoriul României și acordarea statutului de refugiați unor persoane din Republica Federală Iugoslavia.

În art.2 al ordonanței, Executivul aprobă cu nonșalanță transmiterea cu plată din patrimoniul deținătorilor în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului de Interne a unui număr de 21 de imobile prevăzute în anexa 1 în vederea folosirii lor ca centre de cazare pentru refugiați.

Așa-zisele imobile sunt de fapt hoteluri și complexe hoteliere din stațiunile Sângiorz Băi, Sărata Monteoru, Geoagiu Băi, iar pe litoral, hotelurile Dacia din Mamaia; Pajura, Cocor, Vultur din Venus; Balada, Hora, Sirena, Alfa, Beta și Gama din Saturn.

Incapabil să gestioneze reforma și privatizarea în turism, orbit de iluzia integrării rapide în NATO sau aflat sub incidența unor interese obscure, Guvernul CDR – USD – UDMR oferă pe tavă zeci de hoteluri și mii de locuri de cazare la prețuri derizorii Ministerului de Interne, procedând în fapt la o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate care își pierde orice valoare în fața unei naționalizări forțate.

A consultat Guvernul cele peste 9 milioane de acționari ai SIF Transilvania care deține pachetul majoritar al societăților comerciale din turism afectate?

A întocmit Guvernul studii de evaluare a patrimoniului turistic care să conducă la prețuri de 2 – 3 miliarde de lei un hotel?

Au fost consultați specialiștii din turism privind consecințele acestei naționalizări asupra circuitului turistic intern și internațional și al interesului investitorilor străini?

Au informații secrete guvernanții noștri privind reîntoarcerea refugiaților în 3 luni la casele lor? Pentru că hotelurile de pe litoral, nefiind încălzite, nu vor putea fi utilizate pe timp de iarnă.

Ce va face Ministerul de Interne cu cele 21 de hoteluri după ce refugiații se vor repatria? A avut loc, cumva, o fuziune între fostul Minister al Turismului cu actualul Minister de Interne?

Ce se va întâmpla cu contractele turistice încheiate cu agențiile din țară și străinătate?

S-a gândit cumva Guvernul să importe fără taxe vamale stările tensionate din taberele de refugiați din Macedonia? Și ce vor face turiștii români și străini care intenționau să-și petreacă concediul în stațiunile turistice, și nu printre refugiați?

Eu cred că este absurd, aberant și imoral să declari cu emfază turismul ca prioritate a programului de guvernare și apoi să desființezi Ministerul Turismului, să reintroduci cota unică de TVA de 22%, să împarți plajele Mării Negre după algoritmuri politice, să naționalizezi hoteluri, să ignori asociațiile profesionale, patronale și sindicale din turism, ca și reacțiile din mass-media.

Există soluții pentru o generoasă acțiune umanitară prin care se oferă adăpost celor alungați de la căminele lor de un război cumplit, dar pentru aceasta este nevoie de specialiști și competențe.

Solicit domnului prim-ministru Radu Vasile o intervenție energică și hotărâtă prin care să fie retrase prevederile acestei ordonanțe de distrugere urgentă a turismului românesc.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
  Mihai Dorin Drecin - intervenție intitulată Flux și reflux în sentimentele UDMR-iștilor bihoreni;

Domnul Mihai Drecin are cuvântul.

Se pregătește domnul Ana Gheorghe.

   

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea de astăzi "Flux și reflux în sentimentele UDMR-iștilor bihoreni".

La 20 aprilie a.c. aveam pregătită o declarație politică în care omagiam împlinirea a 80 de ani de la eliberarea orașului Oradea de armata română, condusă de bravul general Traian Moșoiu. Din păcate, nu a fost publicată în presa locală.

În finalul ei spuneam următoarele: "Ar fi o mostră evidentă de europenism și dragoste de România, de demnitate, bun simț și respect pentru populația românească majoritară a orașului dacă primarul liberal al Oradei de astăzi va purta pentru prima dată la astfel de solemnități eșarfa tricoloră peste pardesiul de o croială europeană impecabilă, iar noua conducere moderată a UDMR – Filiala Bihor va depune coroane de flori din a căror combinație să nu se sugereze tricolorul maghiar, iar în loc de eșarfa albă să apară, în sfârșit, tricolorul românesc. În felul acesta, vom face încă un pas real spre a învăța să trăim nu unii lângă alții, ci unii împreună cu alții, așa cum cere cetățeanul de rând, indiferent de etnie."

La doar câteva zeci de minute după preluarea textului de către stenografii Camerei noastre, premoniția mea se împlinea în cadrul festivităților de la Oradea – primarul Mihai Sturza va purta eșarfă tricoloră, iar la monumentele unității române din oraș reprezentanții Filialei Bihor a UDMR vor depune coroane de flori străjuite de tricolorul patriei noastre, a tuturor, România.

Speram și credeam că am intrat pe făgașul cel bun, al toleranței și spiritului de colaborarea avansat de liderii politici locali ai partidelor românești - să răspundă cu aceeași monedă liderii UDRM-iști, cu atât mai mult cu cât se consideră moderați.

La numai o lună distanță, cu ocazia festivităților ocazionate de ziua Înălțării Domnului, prin tradiția noastră și Ziua Eroilor, gesturile de demnitate și europenism s-au volatilizat subit.

Faptul că primarul municipiului nostru și-a uitat din nou eșarfa tricoloră prin nu știu ce pupitru al modernului său birou nu mă surprinde. Câte nu uită domnia sa! Mai puțin onorarea diverselor invitații în străinătate! Preferă această ultimă onoare în fața demnității de a se prezenta public ca reprezentant al națiunii sale, ca ales al majorității orădenilor.

Cu aceeași ocazie, viceprimarul Kapi Ștefan, preferatul primarului după cum spun unele ziare locale, se reîntoarce brusc la tradiția UDMR-istă post-decembristă. La monumentul eroilor din cimitirul municipal se prezintă cu o ciozvârtă de jerbă al cărei aranjament, cetina verde, garoafe roșii, panglică albă, putea înlocui tricolorul României. Reacția cvasitotalității celor prezenți la festivitate, prin trimiterea grupului UDMR-ist la coada șirului de oficialități, este semnificativă.

Oare acesta este mesajul real al ultimului congres al UDMR, singurul eveniment politic major care se interpune între atitudinea UDMR-iștilor bihoreni de la 20 aprilie, respectiv 20 mai a.c.?

Închei cu un citat dintr-un studiu recent al academicianului Camil Mureșan de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca, dascălul pe care l-am luat ca model de probitate științifică și morală: "Respectul pentru ființa, demnitatea și drepturile altuia este la bază un act de cultură spirituală. El, cu toate acestea, nu doar se dăruiește din bunăvoință, ci se supune și respectului pentru legi și norme statuate în solemne documente adoptate prin consens de concertul lumii civilizate contemporane. Iar legii, fie că este comodă, fie incomodă, trebuie să i te conformezi și fiecare dintre noi trebuie să se pătrundă de acest adevăr imperativ." – dintr-un studiu publicat în volumul "Studii istorice româno-ungare", Fundația academică A.D. Xenopol, Iași, 1999, pag.254.

Deci, domnilor din structurile de conducere ale administrațiilor locale și centrale, când constatați că europenismul este mimat, aplicați legea!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule coleg.

 
  Gheorghe Ana (DB) - comentariu pe marginea noii structuri organizatorice a Ministerului Apărării;

Domnul Ana Gheorghe (Dâmbovița).

Aveți cuvântul.

Se pregătește domnul Țurlea.

   

Domnul Gheorghe Ana:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În ședința de Guvern din 18 mai 1999, la inițiativa domnului ministru Babiuc s-a aprobat noua organizare a Ministerului Apărării, care va implica reorganizarea fundamentală a armatei române.

Concepția care a stat la baza proiectului de organizare a ministerului a fost aceea ca armata să se afle sub controlul societății civile. Dacă noua structură organizatorică a reușit acest lucru, vom afla mult mai târziu.

Maniera și modul total netransparent, sfidând Comisia pentru apărare din Camera Deputaților, ținând în secret proiectul de organizare până la publicarea lui în Monitorul Oficial, m-a determinat să fac această intervenție.

A fost imposibilă obținerea de informații, cu toate insistențele Comisiei pentru apărare, singurele informații legate de noua organizare a ministerului fiind cele din presă.

În acest context, mă întreb pe ce se bazează comunicatul de presă al Ministerului Apărării când afirmă, printre alte afirmații, că prin noua structură organizatorică s-a urmărit îmbunătățirea relațiilor ministrului cu Parlamentul. Despre ce relații este vorba când, de la instalarea în funcție, domnul ministru Babiuc tratează Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților cu aroganță și dispreț?

Este adevărat că Legea nr.41/1990 stabilește că structura organizatorică a ministerului se aprobă de către Guvern. Dar ce l-a oprit pe domnul ministru să consulte comisia de specialitate din Camera Deputaților, așa cum ministrul de interne, domnul Dudu Ionescu, a făcut-o pentru noua structură a Ministerului de Interne?

A avut de ascuns ceva domnul ministru? Nu știe domnul ministru că și prin această consultare se aplică conceptul de creștere a controlului democratic al societății civile asupra structurilor militare?

Eu cred că domnul ministru a încercat să ascundă interesul politic de a concentra deciziile la nivel personal, cu riscul de a tensiona și mai mult atmosfera din rândul militarilor.

Ar dori domnul ministru ca șefii statelor majore, terestre, navale și aeriene să-i fie direct suordonați, pentru a-i învăța probabil dreptul civil sau penal, pentru că de instruire sau tactici militare nu poate fi vorba! Nu a reușit acest lucru și probabil va fi mustrat de colegii de partid; în schimb, a reușit să obțină suordonarea serviciilor de informații ale armatei, ceea ce, după părerea mea, înseamnă politizarea acestor servicii și folosirea lor în scopuri de partid. Acest succes se înscrie în încercările disperate ale domniei sale de a-și îmbunătăți imaginea și așa șifonată în propriul partid și nu numai.

De la stările de șoc provocate atât în mediile interne, cât și internaționale, prin declarațiile privind conflictul din Kosovo, într-o contradicție de opinii cu cei care l-au propulsat, domnul ministru Babiuc a trecut la sfidarea structurilor Parlamentului cu girul Guvernului și la politizarea serviciilor de informații militare.

Și, pentru a ne demonstra că are aptitudini în acest domeniu al informațiilor, cu puțin timp în urmă a efectuat o vizită în secret de informare într-un județ în care industria de armament există, dar lipsește cu desăvârșire, cum la fel este și organizația locală a partidului din care domnul ministru face parte. Numai că informațiile nu le-ar dori de la cei care suferă datorită politicii aplicate în acest domeniu, ci de la conducători numiți pe baza algoritmului politic, motiv pentru care vizita a avut loc într-o zi de sărbătoare, pentru a nu avea surprize neplăcute.

Acest fapt mă îndreptățește să cred că domnul ministru Babiuc nu cunoaște starea jalnică în care se află industria militară, dar mai ales starea jalnică a armatei române lipsită de hrană, echipament, neinstruită și neînzestrată.

Domnul ministru al apărării dorește să-și repare imaginea în propriul partid și mai puțin să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor grave cu care armata română se confruntă.

Cred că prin maniera de abordare și conducere a Ministerului Apărării, ministrul apărării riscă să rămână fără apărare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
  Petre Țurlea - evocarea personalității mareșalului Ion Antonescu;

Domnul Petre Țurlea.

Se pregătește domnul Napoleon Antonescu.

   

Domnul Petre Țurlea:

Distinse domnule președinte,

Vă rog, ca și altă dată, să acceptați să prezint materialul în totalitate doamnei stenogafe, întrucât este prea mare, și aici să prezint numai câteva idei din acest material.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Este soluția cea mai bună. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă rog să-mi dați voie să evoc în fața domniilor voastre, ca în fiecare an de altfel, la sfârșitul lunii mai, cea mai mare personalitate politică și militară românească din secolul al XX-lea – Mareșalul Ion Antonescu, de la asasinarea căruia se împlinesc, pe 1 iunie, 53 de ani.

Ion Antonescu a fost omul care a pregătit din umbră marile victorii românești din primul război mondial, victorii care vor face posibilă Unirea cea Mare din 1918.

Vă va surprinde probabil, dar eu, fiind istoric, lucrez cu documente.

Tot Ion Antonescu a fost omul de care România avea nevoie în anii celui de-al doilea război mondial, omul care a încercat refacerea hotarelor țării și în această tentativă patriotică a fost sprijinit de partidele istorice (Ion Mihalache s-a înrolat chiar ca voluntar, deși avea o vârstă înaintată) și de rege, care i-a telegrafiat la 22 iunie 1941: "În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general…" (general căruia i se arăta "recunoscător".) În momentul când înfrângerea Germaniei a devenit evidentă, atât partidele istorice, cât și regele s-au desolidarizat de Ion Antonescu și, împreună cu comuniștii, l-au înlăturat brutal.

Se știe ce a urmat după 23 august 1944: înrobirea treptată a României de către URSS, impunerea comunismului, ruperea de Occident. De aceea, rămâne de demonstrat că soarta țării ar fi fost mai rea dacă ieșea din război sub conducerea Mareșalului; doar în cazul unei asemenea demonstrații înlăturarea lui brutală s-ar justifica.

De la tribuna Camerei Deputaților și în scris, în 1993, 1994, 1995 și 1996, am cerut Procuraturii Generale să declanșeze recurs în anulare în cazul procesului intentat Mareșalului Ion Antonescu în 1946, proces evident făcut la cererea Moscovei.

Temeiul acestei cereri a fost neconstituționalitatea Decretului lege nr.312/21.04.1945 în virtutea căruia s-a făcut acest proces. (Demonstrația neconstituționalității este foarte ușor de făcut și o fac pe câteva pagini.)

Pe baza Jurnalului Consiliului de Miniștri din 30 august 1944, pe 31 august 1944 a fost semnat Decretul regal – publicat în Monitorul Oficial din 2 septembire 1944 – de repunere în vigoare a Constituției din 1923. În art.1 preciza că drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituția din 1866, cu modificările ce ulterior au fost aduse și de Constituția din 29 martie 1923. Art.2. "Sub rezerva celor cuprinse în art.3 și 4, puterile statului se vor exercita după regulile așezate în Constituția din 29 martie 1923".

Ca urmare, Decretul lege nr.312/21.04.1945 era neconstituțional, deoarece: prevede la art.3, alin.2, că "Cei vinovați de faptele prevăzute de art.2, alin.a-j) se vor pedepsi cu moartea sau cu munca silnică pe viață." Și art.3, alin.6, consemna că "Pe lângă aceste pedepse se va pronunța și degradațiunea civică precum și confiscarea averii în folosul statului".

Or, Constituția din 1923, care era în vigoare în perioada 1944 – 1947 prevede:

"Art.15. Nici o lege nu poate înființa pedeapsa confiscării averilor. Art.16. Pedeapsa cu moartea nu se va putea reînființa, afară de cazurile prevăzute în Codul penal militar în timp de război".

Chiar dacă în art.16 din Constituție se admite pedeapsa cu moartea, ea este precis admisă doar în timp de război, or procesul Mareșalului s-a desfășurat în timp de pace, în 1946.

Decretul lege nr.312 violează principiul constituțional al răspunderii ministeriale numai în fața unor anumite organisme. Astfel, art.98 din Constituție preciza: "Fiecare din ambele Adunări, precum și regele au dreptul de a cere urmărirea miniștrilor și a-i trimite înaintea Curții de casație și justiție, care singură este în drept a-i judeca."

În pofida acestei reglementări constituționale, Decretul lege nr.312 precizează în art.7 că trimiterea în judecată se face de către Consiliul de Miniștri sau de către acuzatorii publici. Iar în art.10 din același Decret lege se spune că judecarea faptelor se face de Tribunalul poporului.

Art.101, alin.2, din Constituția în vigoare preciza: "Comisiuni și tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire și sub nici un fel de cuvânt în vederea unor anumite procese fie civile, fie penale sau în vederea judecării unor anume persoane." Or, art.10 din Decretul lege nr.312 preciza: "Judecarea faptelor se va face de Tribunalul Poporului". Nimeni nu poate contesta că Tribunalul Poporului era un "tribunal extraordinar", deci neadmis de Constituție.

În sfârșit, art.107 alin.5 din Constituția din 1923 preciza: "Puterea judecătorească nu are cădere de a judeca actele de guvernământ, precum și actele de comandament cu caracter militar." Dar art.2 din Decretul lege nr.312 preciza: "Sunt vinovați de dezastrul țării prin săvârșirea de crime de război cei care: a) au hotărât declararea sau continuarea războiului contra Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice și a Națiunilor Unite." Însă, "declararea sau continuarea războiului" reprezintă, indiscutabil, acte de guvernământ în legătură cu care puterea judecătorească nu avea căderea de a se pronunța.

Procesul Mareșalului Ion Antonescu s-a desfășurat în condiții în totală contradicție cu normele general democratice, sub presiune politică, cu încălcarea principiului prezumției de nevinovăție și în condițiile unei puternice presiuni externe din partea URSS. Toate acestea au viciat atât desfășurarea procesului, cât și sentința.

Procesul a avut un caracter politic, organizat de așa-zilele forțe democratice, în frunte cu Partidul Comunist, având drept scop câștigarea capitalului electoral (în vederea alegerilor parlamentare din 1946) și realizarea unor lovituri împotriva Partidului Național Țărănesc și a Partidului Național Liberal. Acest lucru a fost constatat chiar de către reprezentanții diplomatici occidentali la București. Astfel, Burton Y. Berry, reprezentantul SUA la București, telegrafia la Washington, la 3 mai 1946: "…procesul criminalilor de război, al Mareșalului Antonescu și al miniștrilor săi, prevăzut să înceapă în ziua de 6 mai, este organizat pentru a constitui un capital electoral al Guvernului în efortul de a-i discredita, pe baza mărturiei lor, pe liderul PNȚ, Maniu, și pe cel al PNL, Brătianu. S-a menționat chiar că Molotov, aflându-se la Paris, a cerut informații selective despre cei doi pentru a fi folosite în actualele demersuri ale miniștrilor de externe, că Mareșalului și lui Mihai Antonescu li s-a promis o sentință mai blândă dacă-i vor implica pe Maniu și Brătianu în timpul procesului. În scopuri politice, Guvernul urmărește să compromită și alte personalități."

Același diplomat, la 28 mai 1946, raporta la Washington: "Observatori de la fața locului cred că explicația evenimentelor poate fi găsită în intențiile electorale ale Guvernului." (Apud Marcel Dumitru Ciucă, Procesul Mareșalului Antonescu. Documente, București, 1995, vol.I, pag.186, și vol.II, pag.369).

Procesul s-a desfășurat sub o puternică presiune a străzii, dirijată de Partidul Comunist cu manifestări intense chiar în sala de judecată. Adeseori, acuzații au fost insultați, batjocoriți, fluierați de asistența selectată de comuniști; cu îngăduința evidentă a completului de judecată, acuzații au fost întrerupți și combătuți în timpul depozițiilor lor; s-au organizat adevărate manifestații ostile acuzaților chiar în sala de judecată. Un singur exemplu: la sfârșitul rechizitoriului pronunțat de acuzatorul public Dumitru Sărac, stenograma ședinței înregistra "Zgomot mare în sală, aplauze, strigăte: Moarte! Moarte! La moarte! La spânzutătoare cu ei! Trăiască acuzatorii publici! Uraa! Ședința se suspendă!" (Arh.SRI, București, fond Procesul Ion Antonescu, rola 6).

Foarte multe volume de documente din perioada guvernării Antonescu, volume publicate după 1989, demonstrează că acuzațiile din procesul din 1946 nu aveau o bază reală. Mareșalul nu numai că nu poate fi acuzat ca trădător al României, ci a fost salvatorul ei în perioada în care partidele istorice au preferat să nu se implice.

Având în vedere temeiurile de mai sus, cerem procurorului general declanșarea recursului în anulare împotriva sentinței din 17 mai 1946, sentință hotărâtă de Partidul Comunist și de URSS, sentință îndreptată împotriva întregului popor român.

În 1994, procurorul general de atunci mi-a răspuns că studiază propunerea mea, că este de acord cu ea, dar că, fiind un volum foarte mare de lucru la acest caz, rezolvarea nu poate veni prea repede; ea nu a venit nici astăzi.

Evident, este teama Procuraturii, dar și teama conducerii țării noastre din 1994, 1995, 1996, dar și cea de astăzi, de a nu supăra pe unii lideri occidentali.

În realitate, nu volumul de muncă este la mijloc – doar procesul Maniu s-a rezolvat foarte ușor –, ci slugărnicia Procuraturii față de cei care s-au aflat la Putere în România după 1989; iar aceștia nu vor reabilitarea Mareșalului pentru a nu-i supăra pe stăpânii lumii de astăzi – evreii occidentali.

Mulți oameni politici marcanți ai perioadei de după 1989, însă, s-au exprimat în favoarea lui Ion Antonescu. Iată aprecierile a doi parlamentari ale căror idei promonarhiste sunt totuși puternice și cunoscute. Ion Rațiu, distinsul nostru coleg din PNȚCD, spunea: "Antonescu și-a asumat responsabilitatea, dar nu pentru salvarea Coroanei, ci a țării. De aceea, eu spun că el a fost un bun român." și Dan Amedeo Lăzărescu (PNL), iarăși un distins coleg al nostru, senator, spunea: "Antonescu a fost salvatorul neamului românesc."

Ion Antonescu nu a fost reabilitat de către conducerea statului român. El rămâne însă statornic în inima poporului român, acolo unde marea majoritate a conducătorilor României de astăzi nu vor ajunge niciodată.

Astăzi, doamnelor și domnilor, ca să fie salvată, țara ar avea nevoie, a treia oară în acest secol, de un Ion Antonescu!

Mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
  Niculae Napoleon Antonescu - intervenție intitulată Operația a reușit, dar pacientul a murit;

Domnul Napoleon Antonescu are cuvântul.

Se pregătește domnul Marian Ianculescu.

   

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația de astăzi "Operația a reușit, dar pacientul a murit" și veți vedea imediat de ce.

Am decis să fac această declarație politică pornind de la efectele deosebit de grave care au rezultat din aplicarea Legii nr.189/1998 privind finanțele publice locale, precum și a Legii nr.36/1999 pentru aprobarea bugetului de stat pe anul în curs.

Trebuie precizat faptul că aceste legi au adus modificări apreciabile în domeniul managementului financiar și bugetar al administrației locale. În acest sens, merită să subliniem prevederile privind descentralizarea, sporirea autonomiei și a responsabilității consiliilor locale în gestionarea resurselor financiare.

În același timp, trebuie arătat că în intervalul parcurs de la începutul acestui an bugetar s-a constatat că atât imperfecțiunile unor prevederi ale acestor legi, cât și starea economică a localităților, au condus la situații evident de neasigurare a surselor de finanțare, punându-se chiar problema imposibilității funcționării administrației locale.

Astfel, spre exemplu, conform unui memoriu al Consiliului județean Prahova rezultă că în asemenea situații se află mai mult de jumătate din localitățile județului – de fapt același lucru se regăsește în marea majoritate a județelor țării, localități care au ajuns să nu-și poată susține din venituri cheltuielile legate de iluminat, telefonie, reparații drumuri și străzi, curățenie, întreținerea și hrana personalului din unitățile de asistență socială, cheltuielile cu instituțiile de învățământ și cultură, salariile personalului propriu, precum și al instituțiilor din subordinea acestora.

Fără ca Guvernul să facă vreun studiu estimativ privind volumul unor cheltuieli mutate de la bugetul central la cele locale, acesta a trecut începând cu acest an în finanțarea bugetelor locale o serie de activități care necesită sume mari de bani pentru acoperirea cheltuielilor cum sunt: asistența sanitar-veterinară și fito-sanitară, investițiile, bursele și transportul în învățământul preuniversitar, susținerea căminelor de bătrâni și de copii cu handicap, protecția socială a populației privind energia termică și transportul urban de călători și altele.

Trecerea acestor cheltuieli la bugetele locale s-a făcut fără asigurarea surselor de venituri necesare așa cum prevede art.3 din Legea nr.189/1998. În acest mod, s-a ajuns la situații absurde și de nerezolvat. Astfel, spre exemplu, o primărie care are un venit anual estimat pentru acest an de circa 0,6 – un miliard de lei să fie obligată să acopere cheltuielile unui cămin de bătrâni care depășesc suma de 3 miliarde de lei în condițiile în care persoanele asistate provin în proporție de peste 90% din alte localități.

În aceste condiții, este evident că se impune de urgență o rectificare a bugetului pe 1999 prin suplimentarea sumelor defalcate din impozitul pe salarii, prin care să se asigure completarea fondurilor necesare pentru suportarea cheltuielilor la activitățile menționate mai sus.

În cazul în care nu se vor asigura sursele necesare pentru aceste cheltuieli, există decât o singură soluție, și anume preluarea de către Guvern, prin instituții specializate, a finanțării tuturor sau cel puțin a unora dintre activitățile menționate mai sus.

În concluzie, rezultă clar că politica de a promova anumite legi poate corecte în principiu, dar fără o analiză temeinică și/sau o experimentare prealabilă poate să ducă la efecte dezastruoase, așa cum rezultă din cele prezentate mai sus.

Cu alte cuvinte, putem folosi o expresie plastică pentru a caracteriza astfel de situații în acest caz, și anume: operația Guvernului, dacă vreți, a reușit, dar pacientul, administrația publică, a sucombat sau este pe cale să sucombeze.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

 
  Marian Ianculescu - despre efectele poluării ca urmare a intervenției NATO în Iugoslavia;

Domnul Marian Ianculescu.

Urmează domnul Nicolae Popa.

   

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Războiul din Iugoslavia produce, prin efectele sale, nu numai pierderi de vieți omenești, unele dintre ele fiind catalogate pagube colaterale, denumire perfid inventată de oficalii NATO și nu numai, dar acestea provoacă și o iminentă catastrofă ecologică în toate țările riverane zonei de conflict, dar mai ales în România, datorită poziției ei, de această dată nestrategică, generată de condițiile orohidrografice care favorizează poluarea transfrontalieră.

Poluarea de fond cu care se confruntă mediul înconjurător în prezent, dar mai ales în perspectivă, chiar dacă ostilitățile încetează, este generată de scăparea de sub control a emisiilor de poluanți de la industria chimică a Iugoslaviei bombardată de aviația NATO, precum și de natura tehnicii de luptă folosită în atacurile aeriene.

Mai grav este faptul că mare parte dintre poluanții deversați în mediul ambiant nu sunt cunoscuți încă, iar efectele acestora pot fi extrem de periculoase pentru orice formă de viaț㠖 fie pentru oameni, animale, respectiv pentru vegetație.

Sunt bine cunoscute și au rămas întipărite în memoria oamenilor – cei care au mai scăpat cu viaț㠖 efectele produse de bombardamente în războiul din Vietnam. Nu a fost suficient acest exemplu, în prezent fiind sortiți și noi să ne confruntăm cu efectele unor bombardamente similare produse într-o țară din imediata noastră apropiere.

Tenacitatea cu care se produc aceste bombardamente în continuare mă face să cred că nu se dorește cu adevărat pacea și că eforturile diplomatice începute înainte de a se declanșa războiul, ca și cele care au loc în prezent, sunt zadarnice.

Acum, când omenirea realizează ce dezastre ecologice produce acest război nedrept, este momentul să se audă glasul rațiunii pentru stoparea acestuia.

Nouă, ca români, nu trebuie să ne fie indiferent ce se întâmplă în această parte a lumii, mai ales că suntem și direct afectați. Ploile acide, ca un efect al acestor bombardamente, sunt tot mai frecvente pe teritoriul țării noastre; concentrațiile de metale grele, extrem de periculoase pentru mediul ambiant, cum sunt: kadmiul, zincul, plumbul, sunt în concentrații cu mult peste limita maximă admisă atât în apa Dunării, cât și pe uscat.

Pericolul catastrofei ecologice este foarte mare, datorită și faptului că în atmosferă au pătruns dioxine și hidrocarburi aromatice care au și efecte cancerigene. În plus, este cunoscut efectul hidrocarburilor aromatice de distrugere a stratului de ozon care protejează atmosfera terestră, facilitând razelor ultraviolete să pătrundă pe pământ, generând astfel o creștere a cazurilor de cancer de piele în rândul populației.

De asemenea, distrugerea stratului de ozon generează perturbări climatice în urma cărora se produc tornade și alte efecte meteorologice. Oare recenta tornadă care a avut loc în zona Lipova nu cumva este tot o consecință a bombardamentelor care au loc în imediata apropiere, în Iugoslavia?

Producția agricolă este afectată, generând pagube de zeci și sute de miliarde de lei, datorată atât efectului direct al deversării poluanților, cât și al interdicției de combatere a dăunătorilor prin intermediul aviației utilitare.

Producția pomicolă din sudul țării noastre este și ea afectată, generând pagube de sute de miliarde de lei.

Vegetația forestieră, considerată ca un adevărat plămân verde al planetei, de asemenea, este afectată, urmând să fie evaluate pagubele produse acesteia.

Familiile de albine sunt distruse nu numai în sud-vestul țării, ci această distrugere se produce și în zona Turnu-Măgurele, albinele moarte fiind adunate zilnic cu fărașul. Apicultorii afirmă că asemenea fenomene care se produc în prezent au mai existat după avaria nucleară de la centrala atomo-electrică de la Cernobâl din Ucraina, ca și după avaria de dimensiuni mult reduse față de cea de la Cernnobâl, realizată la centrala atomo-electrică de la Coslodâi din Bulgaria.

Iată, nu cumva avem de-a face și cu o poluare radio-activă care este extrem de periculoasă pentru viața oamenilor?

Guvernul României prin ministerul de resort are obligația să sesizeze asemenea fenomene, să evalueze pagubele produse, să informeze corect populația în legătură cu acestea și să solicite organismelor internaționale implicate în conflict ca pe lângă pagubele economice, comerciale produse să fie recuperate și pagubele produse mediului înconjurător.

Dar cel mai rațional lucru care se impune ca o necesitate stringentă este implicarea instituțiilor statului – Președinția, Parlamentul, Guvernul - în stoparea războiului din Iugoslavia și rezolvarea conflictului existent numai pe baza tratativelor diplomatice. Acest lucru în prezent este mai necesar și mai legitim ca oricând.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

După cum gândim.

 
  Nicolae Popa - un punct de vedere în privința asumării răspunderii în fața Parlamentului de către Guvern;

Domnul Nicolae Popa.

Urmează domnul Ștefan Baban.

   

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

În intervenția mea de astăzi doresc să reamintesc faptul că de la această tribună, Guvernul României, în persoana primului-ministru, și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului pentru un pachet de legi prin care să-și susțină propria politică.

Nu doresc să discut asupra procedurilor, această problemă a fost mult criticată la vremea respectivă, și nici asupra conținutului.

Vreau să remarc de la bun început că nu este prima oară când un Guvern al României își declară public și în fața forului legislativ asemenea responsabilitate. În acest sens, problema nu are culoare politică. Personal însă, observ un lucru foarte grav: de ani de zile, asumarea răspunderii de către Guvern nu produce nici un efect în cazul în care Executivul, oricare ar fi el, nu-și onorează angajamentele declinate în fața Parlamentului, iar, prin aceasta, în fața electoratului și a opiniei publice.

Ca atare, consider că, în condițiile actuale, gestul oricărui Guvern de a-și declara asumarea propriei responsabilități în fața Parlamentului României, indiferent de motivația acestui gest, este pură demagogie și populism, joc de cuvinte, atâta vreme cât procedurile legale nu precizează sancțiunile care ar trebui să decurgă din eșecul prin neîndeplinirea angajamentelor luate de Guvern și asumate în plenul forului legislativ.

În acest moment se constată un vid legislativ, inclusiv constituțional în ceea ce privește riscurile și consecințele pe care orice Guvern ar trebui să le înțeleagă și să le suporte atunci când își asumă răspunderea pentru politica sa în cea mai înaltă instanță a statului, Parlamentul.

Tocmai pentru că nu există cadru legal de sancționare a Executivului, Guvernele își permit ușurința, nonșalanța și, de ce nu, jocul acesta de cuvinte pentru impresie publică de a folosi și demonetiza o formulă politică care ar trebui să fie sacrosantă, și anume asumarea răspunderii întregului Guvern.

Constatând aceste circumstanțe și necesitatea urgentă de a se repara situația dată, propun ca instanțele responsabile ale statului să identifice în cel mai scurt timp procedurile și conținutul sancțiunilor prevăzute legal pentru eșecul sau nerespectarea angajamentelor luate de Executiv prin asumarea răspunderii în fața Parlamentului.

Personal, îmi rezerv dreptul de a participa la elaborarea acestor documente de maximă importanță, cu propuneri după cum urmează.

La momentul constatării publice de către forul legislativ a neîndeplinirii obiectivelor care au determinat asumarea răspunderilor Guvernului, Parlamentul să decidă automat asupra următoarelor alternative, în funcție de gravitatea și efectele negative pentru țară ale politicii Guvernului:

  1. demiterea;
  2. penalizarea juridică, respectiv pentru înșelăciune premeditată în dauna interesuluiș național;
  3. blamul politic, respectiv prin declarații de dezavuare a Guvernului de către Parlament;
  4. sancțiunea morală, respectiv acuza de fraudă și minciună.

Stimați colegi,

Fac apel la dumneavoastră să depășim cu toții diferențele de partid și ideologice, pentru a subscrie la adoptarea măsurilor de rigoare, pentru a bloca odată pentru totdeauna orice încercare a oricărui Guvern de a se lăsa tentat să mintă și să manipuleze Parlamentul, electoratul și opinia publică prin declararea demagogică a asumării răspunderii în forul legislativ, doar pentru a-și conseva exercitarea prerogativelor puterii executive în stat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Ștefan Baban - expunerea unor probleme cu care se confruntă Consiliul județean și local Botoșani;

Are cuvântul domnul Ștefan Baban. Se pregătește sl Lazăr Lădariu.

   

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi supune atenției dumneavoastră în următoarele minute problemele grave cu care se confruntă Consiliul județean și local al Botoșanilor, aflat la această dată într-o situație rar întâlnită și deloc de invidiat – incapacitate de plată.

Prin Legea nr.189/1998 a finanțelor publice locale au fost stabilite ca principale surse de constituire și fundamentare a bugetelor locale următoarele: venituri proprii, reprezentate de impozitele și taxele legale; impozitul pe salarii, în proporție de 40%, cu 1.V.1999 – numai 35%, sumele defalcate de impozitul pe salarii, sume de echilibrare.

Raportat la județul Botoșani, situația se prezintă astfel: veniturile proprii reprezentate de taxe și impozite sunt foarte scăzute într-un județ caracterizat printr-o rată a șomajului ce depășește media pe țar㠖 18,5% are rata șomajului -, printr-o activitate economică redusă ca urmare a închiderii și/sau restructurării agenților economici printr-o lipsă desăvârșită a capitalului privat (autohton sau străin) și a unor venituri mici ale populației, care abia asigură existența de pe o zi pe alta. În aceste condiții, până la această dată au fost încasate aceste venituri în proporție de 14,1%.

Constituirea zonei de dezvoltare regională în nord-est, pe lângă faptul că este un mecanism greoi, aflat la nivelul declarațiilor politice și al intențiilor, nu a reușit să aducă acestui județ programe reale de dezvoltare regională și fondurile de susținere a activității economice, și nici măcar încadrarea județului în categoria zonelor devaforizate. În aceste condiții, această sursă de finanțare a bugetului local devine incertă.

Impozitul pe salarii colectat până la această dată provine în proporție de peste 85% de la unitățile bugetare, diferența fiind reprezentată de agenții economici mici care mai funcționează la această oră.

Pentru perioada următoare, această sursă de venit se va diminua datorită reducerii cu până la 35% a cotei puse la dispoziția consiliului local, precum și a restrângerii activității agenților economici mici în județ, în urma aplicării programelor de restructurare, privatizare și lichidare. Sumele de echilibrare acordate reprezintă la această dată doar 5,7% din necesarul județului.

Situația gravă în care s-a ajuns a fost determinată de următoarele:

  • introducerea în bugetul local a unor cheltuieli pentru finanțarea învățământului agriculturii, fără ca acestea să aibă surse de acoperire;
  • neasigurarea subvenției pentru energia termică livrată populației și pentru transportul de călători în mediul urban, prin transferul de la bugetul de stat.

Menționez că alocarea din sursele proprii ale consiliului local a subvenției pentru energia termică a dus la dezechilibrarea bugetului local, care se află în acest moment în imposibilitatea de a asigura fondurile necesare procurării agentului termic pentru sezonul rece și a apei calde menajere pe perioada de vară.

La aceasta se adaugă și faptul că centrala de termoficare a municipiului Botoșani a fost proiectată să utilizeze drept combustibil păcura, să producă abur tehnologic pentru capacități de producție în zona industrială a municipiului, care în prezent lucrează în proporție de 10-15%.

Efectele neacordării subvenției au făcut la această dată producătorul de energie termică să intre în incapacitate de plată, riscând ca în perioada următoare să fie închis, astfel încât populația municipiului Botoșani să nu beneficieze de condiții minimale de confort, restituirea sumelor consumate în plus în primul trimestru al anului din sumele de echilibrare față de cele repartizate de Consiliul județean Botoșani și care trebuie restituite într-o perioadă de maximum 3 luni.

În concluzie, pentru a asigura o activitate normală a Consiliului local Botoșani și pentru evitarea unui colaps financiar cu efecte negative imprevizibile, greu de stăpânit și controlat, solicit Guvernului României acordarea de urgență din fondul de rezervă bugetară aflat la dispoziția sa a sumei de 50 de miliarde lei necesară acoperirii deficitului bugetar local.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Lazăr Lădariu - comentarea unor afirmații ale radicalilor udemeriști;

Domnul Lazăr Lădariu. Urmează domnul Ilie Neacșu.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Ieșirea la rampă a avocatului Kinceș Öröd, președintele Filialei Mureș a UDMR, prin care face publică nedelimitarea lui de declarațiile incendiare ale pastorului Tökeș Laszlo, la Congresul UDMR de la Miercurea-Ciuc, nu mai miră pe nimeni. Radicalismul agresiv al celui situat printre principalii vinovați de pregătirea și derularea dramaticelor și sângeroaselor evenimnte din 20 martie 1990 de la Târgu-Mureș s-a mai dovedit o dată.

Ar fi într-un fel și argumentul pentru care Partidul Unității Naționale Române a înaintat denunțul penal împotriva numiților Tökeș Laszlo, Kotono Adam, Kinceș Öröd, Toro Tibor și Kiraly Karoly.

Declarațiile de la Miercurea Ciuc, deosebit de grave, constă în defăimarea țării și a națiunii române, în acțiuni îndreptate împotriva ordinii constituționale din România, prejudicierea imaginii interne a țării și falsificarea deliberată a realităților etnice.

Pentru radicalii UDMR și poporul român este "opresor majoritar, statul duce o politică criminală pentru lichidarea minorității maghiare, epurarea etnică și asimilarea forțată a maghiarilor din România ar fi asemănătoare celei la care sunt supuși albanezii din Kosovo".

Invocând precedentul iugoslav, în viziunea lor favorabil pentru conceptul de autonomie, radicalii udemeriști cer renunțarea la statutul de stat național unitar, reînființarea universității maghiare la Cluj-Napoca, modificarea Tratatului româno-ungar în sensul introducerii sintagmei "autonomie națională pentru minoritatea maghiară, monitorizarea României în privința drepturilor minorităților".

Minciuna și lipsa elementarului bun simț nu se opresc aici. Cei care așează drepturile comunitare mai presus de suveranitatea statelor țin să-i mai dea o directă de dreapta domnului Clinton, afirmând că "România nu poate fi considerată încă un model demn de urmat în privința soluționării problemei minorităților naționale". Să te mai miri că episcopul Tökeș Laszlo își începea fulminantul discurs astfel: "Cândva am avut un stat pe aceste meleaguri. Fără să fim întrebați, prin încălcarea dreptului democratic la autodeterminare comunitară, ne-a fost luat"?

Despre ce stat pe aceste meleaguri poate fi vorba, e ușor de ghicit!

Acestea sunt faptele pentru care radicalii UDMR sunt chemați de Partidul Unității Naționale Române să răspundă în fața legii.

Navetist între Budapesta și Târgu-Mureș, Kinceș Öröd vede în denunțul penal înaintat de PUNR o înveninare a relațiilor româno-maghiare, iar tot ce fac toți cei care doresc dezmembrarea României prin ruperea Transilvaniei din trupul țării și visatei autonomii constituie, în expresia sa, "libertate de opinie, libertate de exprimare". Pentru a fi și mai convingător, el invocă, în variantă proprie, bineînțeles, art.10 din Convenția europeană a drepturilor omului, care, zice el, prevede că libertatea de exprimare are în vedere și idei "care pot să șocheze, ori să provoace o tulburare".

Gura păcătosului adevăruri grăiește! Cu tulburarea asta, a domnului Kinceș, ne-am mai întâlnit și în marie ’90 la Târgu-Mureș. Atunci se afla printre viorile întâi ale declanșării dramaticelor evenimente, iar acum ne dă lecții? Nu cumva, gândul lui zboară la o altă tulburare?

Sărindu-i în ajutor, Kiraly Karol îi face pe toți cei care apără adevărul istoriei și al unei realități împotriva ponegritorilor țării și a disprețuitorilor legilor, corijenți la democrație. "Fiecare – susține el – are dreptul să spună și să facă ce gândește".

Chiar dacă democrația, în viziunea lui Kiraly Karol, înseamnă demolarea frontierelor și dărâmarea statelor?

Odată și odată, înrăiții radicali udemeriști vor trebui să învețe și să știe, indiferent dacă le convine sau nu, că în România Constituția și legile țării trebuie respectate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Ilie Neacșu - comentariu pe marginea înființării Agenției de Valorificare a Activelor Bancare;

Are cuvântul domnul deputat Ilie Neacșu. Se pregătește doamna Lia Galic.

   

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ultima trăznaie a Guvernului Radu Vasile se cheamă "Agenția de Valorificare a Activelor Bancare".

Să nu fi auzit Radu Vasile, Valeriu Stoica, Traian Remeș, Alexandru Athanasiu că România dispune de poliție, de parchet, de justiție, de organe fiscale, de FPS etc., care, în orice democrație, se ocupă de persoanele certate cu legea, inclusiv de cele care devalizează băncile?

La început, am crezut că în stilul său golănesc, primul-ministru aruncă pastile unor adversari politici, doar, doar, câțiva dintre aceștia vor mușca din momeală. Numai că gluma a devenit realitate și premierul își pune semnătura pe o ordonanță de urgență care poartă numărul 65 din această lună și care, prin conținutul său, întrece orice închipuire umană.

Ordonanța cu pricina se referă la salarizarea personalului Agenției de Valorificare a Activelor Bancare și are 19 articole plus o anexă. De la un capăt la altul, Ordonanța nr.65, contrasemnată de miniștrii justiției, finanțelor și protecției sociale, apare ca o creație realizată de un grup de oameni veniți la serviciu după un chef prelungit la Snagov. Prin acest proiect de lege, Guvernul demonstrează că este rupt de tot ceea ce se petrece azi în România și că starea de iresponsabilitate este dominantă în tot ceea ce adoptă actualul Executiv.

Veniturile lunare ale secretarului de stat Ovidiu Grecea, ca șef al agenției, stipulate în ordonanța trimisă Parlamentului de Guvern, se ridică la 106 milioane de lei, iar cele ale directorului general depășesc 90 de milioane de lei. Urmează, în ordine, consilierul-șef – cu 60 de milioane, șefii de serviciu – 43 de milioane, șefii de birouri – 41 de milioane, consilierii, experții și analiștii – fiecare cu câte 31 de milioane, și referenții – cu 13 milioane. Ultimii pe lista lui Valeriu Stoica și Traian Remeș se află șefii de cabinete, dactilografele, operatorii, arhivarul, șoferii, paznicii și pompierii, ale căror venituri se situează între 7 și 8,8 milioane lei.

Ce mecanisme conduc la asemenea venituri? Se vor întreba unii colegi care n-au avut timpul necesar să studieze documentul împricinat. Salariul reiese din înmulțirea coeficienților de ierarhizare, care se situează între 15,40 și 1,50, cu valoarea de referință, care este de 2 milioane de lei. În salariu se include și indemnizația de conducere. La acestea se adaugă: sporul de vechime – între 5 și 25 la sută, sporul de confidențialitate – 25%, sporul de risc și suprasolicitare neuro-psihic㠖 50%; 15% reprezintă titlul de doctor; 10-25% - spor pentru activitatea peste program; 15% - spor pentru condiții speciale. La sfârșit de an, se acordă câte un salariu, iar, după 2 ani vechime în agenție, se acordă un spor de stabilitate de până la 20%.

Stimați colegi,

Vă dați seama că nu am făcut decât să prezint cifrele așa cum le-a stabilit Guvernul, Guvern care, prin simpla trimitere a aberantei ordonanțe către noi, ne disprețuiește. Creația Guvernului sfidează Legea nr.154/1998, adoptată de noi, aici, privind salarizarea bugetarilor.

Apoi, de unde are Guvernul fonduri de salarizare la asemenea nivel pentru personalul agenției, care este o instituție bugetară, fără să se producă o rectificare prealabilă a bugetului?

Mă surprinde atitudinea slugarnică a Consiliului Legislativ care, deși prezintă pe 3 pagini ilegalitatea acestei ordonanțe, dă, totuși, aviz favorabil.

În ceea ce ne privește, deputații Grupului Partidului România Mare vom multiplica această aberație guvernamentală și o vom pune la dispoziția presei centrale și locale, pentru ca opinia publică să cunoască adevărata reformă propusă de Guvernul PNȚCD-PNL-PD și UDMR.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Lia Andreia Galic - exprimarea unor gânduri legate de recenta vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în România;

Doamna Lia Galic are cuvântul. Se pregătește domnul Nicolae Leonăchescu.

   

Doamna Lia Andreia Galic:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urma discuțiilor pe care le-am avut cu cetățenii județului Sibiu, pe care-i reprezint în Parlamentul României, atât greco-catolici, cât mai ales ortodocși, am constatat că și în acest județ ecoul recentei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea a fost extrem de pozitiv și de puternic.

Pe de altă parte, Sanctitatea Sa s-a referit la această călătorie în cuvinte elogioase, afirmând, după întoarcerea la Roma, că ea are dimensiuni istorice și că este prima făcută într-o țară majoritar ortodoxă. A spus, de asemenea, că vizita i-a conferit bogăția de a respira, ca și creștin, cu ambii plămâni.

Sanctitatea Sa a rămas convins că, grație discuțiilor și ceremoniilor religioase la care a participat, ortodocșii și catolicii sunt acum mai uniți în credință și dragoste reciprocă. A repetat ideea că România poate fi deschizătoare de drum pentru reconcilierea între cele două Biserici surori, după aproape un mileniu de separare și la începutul altui mileniu de speranță în unitate.

Se cunoaște că vizita a fost deosebit de așteptată și îndelung și minuțios pregătită atât de noi, cât și de Vatican. Efectele ei imediate au fost mult peste așteptări.

Dar toate aceste eforturi, atmosfera și consecințele favorabile se pot evapora ușor, pot rămâne o simplă amintire, dacă nu va exista și din partea noastră o neslăbită lucrare ca acest nou ogor, de o mare fertilitate, să-și producă modele pe deplin posibile și cuvenite.

Un astfel de obiectiv e în interesul vital al României, pentru că este de fapt una din căile de a ne integra în Europa, cea mai importantă tocmai prin faptul că este de natură spirituală.

Să sperăm că în curând vom avea noi semne, inclusiv din partea Bisericii noastre Ortodoxe, de a se continua spre rezultate mai palpabile drumul deschis de istorica vizită în România a Sanctității Sale Papa Ioan Paul al II-lea.

Vă mulțumesc.

 
  Nicolae Leonăchescu - sesizarea unui caz de neprofesionalism în presă;

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Nicolae Leonăchescu are cuvântul. Se pregătește domnul Nicolae Ionescu.

   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

"Curierul zilei" a anunțat la 19 mai 1999, iar "Evenimentul zilei "Ediția I a reluat a doua zi, vestea cum că deputatul PRM de Argeș, Nicolae Leonăchescu, "va prezenta în Parlament" o soluție de salvare a agriculturii prin folosirea militarilor și pușcăriașilor.

Ziaristul Eduard Tomaziu susține că această idee a fost lansată de Gheorghe Lăzăroiu, membru al Partidului România Mare, la o ședință a Organizației municipale Pitești, la care a asistat și domnia sa.

Colegul său, Gabriel Marica, a aflat, nu se știe de unde, și pe 20 mai a.c. a și anunțat, în "Evenimentul zilei", că eu voi "propune, zilele următoare, un proiect de lege pentru agricultură în sistem militarizat", acuzându-mă că mi-am "însușit o idee de tristă amintire, pe care va încerca s-o promoveze și în Parlament". Ziaristul bucureștean lansează și un strigăt de alarmă, ca un subtitlu: "Înapoi la Ceaușescu!"

De la bun început, informez pe toți cei de bună-credință, inclusiv pe cititorii celor două prestigioase ziare, că toate comentariile scrise ale celor doi ziariști sunt clădite pe minciună.

La ședința de geneză a minciunilor, pe care aici le condamn ca abjecte, nu am participat, fiind plecat din țară. În același timp, Gheorghe Lăzăroiu nu a luat parte la dezbateri și, din acest punct de vedere, confuzia este evidentă. Sunt convins că pot exista idei și idei. A-mi pune însă mie în seamă idei, propuneri și inițiative, fără să fiu întrebat, reprezintă o mare greșeală profesională, în cel mai fericit caz; în caz contrar, reprezintă o suburbană lovitură politică, bazată pe minciună.

Eu nu mă ocup, în cadrul Grupului parlamentar al PRM, de problemele agriculturii, iar, în acest domeniu, poziția partidului nostru a fost prezentată în programul publicat, cunoscut de ziariști.

Din această perspectivă, sunt și eu dornic să aflu când voi depune acel proiect de lege și mai ales ce conține?! Ziariștii sus-menționați m-ar putea ajuta, poate, să aflu de unde cunosc ei atâtea detalii despre ceea ce n-am făcut și nici n-am gândit?!

Dincolo de absurdul poziției pe care s-au situat cei doi ziariști, rămâne constatarea tristă a atitudinilor distructive, abisale, ale unor intelectuali care se reped să distrugă, să demoleze orice și fără discernământ, poate chiar totul, fără să se informeze exact. Mă mir că nu m-au făcut extremist, legionar, naționalist-comunist, așa cum se practică, și că n-au trimis încă pe cineva să mă împuște.

Întotdeauna deformarea realității duce la soluții aberante; minciuna se folosește de dușmani spre a deforma imagini și a produce rău.

Cei doi ziariști, dând dovadă de lipsă de profesionalism, au adus grave prejudicii imaginii mele de om politic și Partidului România Mare.

Nici un gest reparatoriu nu va putea rectifica răul produs. Aici este și una dintre cauzele nesfârșitelor noastre neîmpliniri și nereușite în reformele pe care le propunem: prestația lipsită de profesionalism a unor ziariști care creează personalități de hârtie și promovează răul în diverse forme, cu minciuna drept punct de geneză.

Dați-mi voie să nu accept un asemenea comportament și un astfel de stil reportericesc.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Traian Neculaie Rânja - despre importanța dialogului în relația sindicate - clasa politică;

Are cuvântul domnul Nicolae Ionescu. Se pregătește domnul Traian Rânja.

Nu este prezent domnul?

Domnul Traian Rânja are cuvântul.

   

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Am așteptat cu interes desfășurarea grevei de avertisment inițiată de către marile centrale sindicale și cred că avem motive întemeiate să sperăm cu toții într-o stabilitate socială, dacă nu într-o pace socială.

În Iași, județul pe care-l reprezint, ca și în majoritatea județelor țării, liderii sindicatelor din societăți au înțeles că mai importante sunt revendicările sectoriale, specific sindicale, decât angrenarea într-un program vast și ambițios, cu conotații politice. De aceea, folosesc termenul de stabilitate și nu de pace socială, pe care, de altfel, îl resping. Nu trebuie să transpunem în mediul sindical termeni precum "pace" și "război", pentru că un conflict de muncă, inclusiv o grevă generală, arareori produce învingători.

Cred că stabilitatea socială nu trebuie interpretată idilic, ca o stare în care nu există nici un conflict de interese. În societatea românească există și vor exista întotdeauna conflicte de interese, pentru că aceasta este logica pluralismului. Problema este ca ele să fie conciliate într-un cadru coerent, să evităm excesele de orice fel.

Mi se pare semnificativ mesajul pe care membrii de sindicat și liderii de la bază l-au transmis ieri conducerii marilor centrale sindicale. Oamenii au multe probleme justificate, dintre care majoritatea fac obiectul acțiunii sindicale, însă nu greva generală este soluția de rezolvare, ci acțiunea continuă și perseverentă, inclusiv din partea conducerii naționale a sindicatelor.

Cred că sunt în acordul liderilor naționali când afirm că la momentul bilanțului, câteva conflicte de muncă, prevenite sau rezolvate favorabil, valorează mult mai mult în ochii salariaților decât o grevă generală ratată.

S-a vorbit mult în ultimele luni de ambițiile politice ale liderilor sindicali. Nu este nimic condamnabil în a avea ambiții politice. Avem două cazuri de politicieni de succes plecați din mediul sindical: unul a ajuns prim-ministru, celălalt, membru al Biroului permanent al Camerei Deputaților. Abstracție făcând de perioada când unul dintre ei a deținut funcția de prim-ministru, nu cred că influența de acum a domniilor lor o depășește pe cea exercitată pe vremuri, când erau lideri sindicali. Iar actualii lideri sindicali au, la rândul lor, o influență pe care și-o pot transforma în prestigiu. Și, spre meritul lor, unii lideri județeni sau naționali chiar reușesc așa ceva.

Este mult mai ușor pentru un guvern să negocieze, chiar să se confrunte cu lideri sindicali de prestigiu, care nu au nevoie să-și testeze lunar forțele, chemând la greva generală. Sindicatele, asemeni tuturor organizațiilor societății civile, au tot dreptul să emită opinii politice. Nu cred, însă, că este în interesul lor să forțeze punerea lor în aplicare prin metoda de gen "totul, sau nimic".

Am urmărit comportarea unor sindicate occidentale, care reușesc să-și îndeplinească multe dintre obiective fără a fi nevoite să recurgă la amenințarea cu greva. Nu numai că acolo există deja o cultură a negocierii, pe care noi, atât sindicatele, cât și clasa politică, abia o deprindem, dar într-o negociere îți fixezi obiective parțiale, stabilești strategii, imaginezi compromisuri, nu te aștepți ca partenerul să accepte chiar tot din ceea ce îți propui. Amenințările și presiunile, ca să nu mai vorbim de șantaj, sunt călăuze proaste într-un proces de negociere.

Închei, exprimându-mi speranța că instituțiile create pentru a facilita dialogul între partenerii sociali, vor căpăta cât mai grabnic consistență, pentru că astfel se va crea un climat mai propice negocierilor, un mediu de dialog în care nimeni, nici Guvernul, nici patronatul, nici sindicatele să nu cadă în greșeala de a plusa mai mult decât o permite miza jocului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
  Constantin Șerban Rădulescu-Zoner - prezentarea unui protest adresat Comisiei pentru apărare și ordine publică.

Doamna Ileana Filipescu este prezentă? Nu.

Domnul Șerban Rădulescu Zoner are cuvântul. Ultimul vorbitor.

   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc.

Înainte de a da citire unui protest, că acesta un protest este, aș vrea să mă refer la o declarație a unui antevorbitor, care-mi place, sau nu-mi place, îmi este coleg și-l tratez ca atare, și care vorbește de primul-ministru că-i golan, că folosește un stil golănesc.

Eu protestez față de acest limbaj, pe care eu nu l-am mai auzit până acum în Camera Deputaților. Nu mai vorbesc de alte parlamente, că am asistat la diverse interpelări.

Și acum, permiteți-mi să dau citire protestului:

"Domnule președinte,

Domnilor din Biroul permanent al Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor deputați,

La 29 septembrie 1998, am adresat o notă domnului deputat Ioan Mircea Pașcu, președintele Comisiei pentru apărare și ordine publică, în care-i reaminteam că la 30 decembrie 1997 (acum suntem în ’99) respectiva comisie a fost sesizată în fond de către Biroul permanent al Camerei Deputaților, cu o propunere legislativă privind modificarea și completarea Legii nr.16/1996 a Arhivelor Naționale, înregistrată P.L.414 din 30 decembrie 1997.

În ciuda demersului meu, domnul președinte și membrii biroului menționatei comisii nu au pus nici până în prezent această propunere legislativă pe vreo ordine de zi, chiar și după ce au primit, la 4 februarie 1999, un al doilea aviz al Guvernului, pozitiv.

Nota bene. Eu nu mă refer la arhiva care face obiectul discuției ce va urma. Mă refer la arhivele naționale și, mai precis, la arhivele fostului Comitet Central al PCR. Dacă, inițial, am considerat că menționata întârziere, de care a dat dovadă comisia, se datorește neglijenței, acum, după aproape 2 ani, sunt nevoit să acuz pe cei care întocmesc ordinea de zi a Comisiei pentru apărare și ordine publică, de obstrucție, făcându-se astfel părtași cu cei care, în mod deliberat, împiedică accesul la arhive al istoricilor, al cercetătorilor autentici, meniți să scrie, pe bază de documente reale, istoria contemporană a României.

În schimb, amintita obstrucție de la Comisia pentru apărare și ordine publică favorizează indirect apariția unor monografii pirat scrise de pseudoistorici cu scopul manipulării politice a opiniei publice.

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule președinte,

În timp ce la Moscova fonduri arhivistice dosebit de importante sunt accesibile chiar și pentru cercetătorii străini, ca să nu mai vorbim de istoricii ruși, la București asemenea documente continuă să fie ferecate. Vă dau un exemplu: pentru documente care se referă la siguranța națională, eu și ceilalți istorici avem dreptul la documente din 1899. Prin urmare, nimic despre România Mare că, vezi Doamne, trebuie 100 de ani să treacă. Deci în secolul trecut ne aflăm încă cu studiul anumitor probleme pe bază de documente.

În schimb, la Camera Deputaților, aici în Sala Drepturilor omului, dacă nu mă înșel, cât și în alte locuri se tot țin colocvii și simpozioane, uneori și cu participare străină, despre regimul arhivelor de la noi și din alte state europene.

Vă înaintez în scris acest protest, inclusiv nota din 29 sept. 1999 adresată Comisiei pentru apărare și ordine publică, cu rugămintea, domnule președinte de ședință, de a le pune în discuția Biroului permanent al Camerei Deputaților. În același timp îmi rezerv dreptul de a da prezentul potest publicității.

Vă mulțumesc că m-ați ascultat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Am consumat nu 50 de minute, ci 60 de minute cu programul de intervenții.

Trecem la ordinea de zi, declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 343 de deputați și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 251, prezență foarte bună pe hârtie.(Amuzament.) Sunt absenți 92 de deputați, 35 participă la alte acțiuni parlamentare.

Cvorumul de lucru, prevăzut de art.128 din regulament, este întrunit. Cvorumul de lucru este de 137 de deputați. Secretarul prezidiului să fie invitat la prezidiu pentru apelul nominal, dacă nu întrunim de îndată cvorumul, comisiile sunt prezente, inițiatorul este prezent și trecem la dezbateri.

Bun venit, domnule secretar, apelul nominal, vă rog.

Da, văd în sală grupuri parlamentare obsedate de modificarea Constituției cu 2/3 care participă cam cu 2 din 10 la ședințe, la ora aceasta.

Apelul nominal, vă rog.

 
   

Domnul Corneliu Ciontu:
Achimescu Victor Ștefanprezent
Aferăriței Constantinabsent
Afrăsinei Vioricaprezentă
Albu Alexandruabsent
Albu Gheorgheabsent
Alecu Aurelian Paulabsent
Ana Gheorghe (HD) prezent
Ana Gheorghe (DB)absent
Andrei Gheorghe absent
Andronescu Ecaterinaprezentă
Antal Istvánabsent
Antonescu Niculae Napoleonprezent
Argeșanu Valentinprezent
Arghezi Mitzura Domnicaabsentă
Ariton Gheorgheprezent
Asztalos Ferencabsent
Avramescu Constantin Gheorgheabsent
Baban Ștefanprezent
Babiaș Iohan Peterabsent
Babiuc Victorabsent
Baciu Mihaiabsent
Badea Alexandru Ioanprezent
Bara Radu Liviuabsent
Bárányi Franciscprezent
Barbaresso Emanoil Danprezent
Barbăroșie Victorprezent
Barde Tănaseprezent
Bartoș Danielaabsentă
Băbălău Constantinprezent
Bălan Marilenaabsentă
Bălăeț Dumitruabsent
Băsescu Traianabsent
Becsek Garda Dezideriu Colomanabsent
Bejinariu Petruprezent
Berceanu Radu Mircea absent
Berci Vasileprezent
Berciu Ionabsent
Biriș Anamaria Mihaelaprezentă
Birtalan Ákosabsent
Bivolaru Gabrielabsent
Bivolaru Ioanprezent
Boda Iosifabsent
Böndi Gyöngyikeabsentă
Boștinaru Victorabsent
Bot Octavianprezent
Botescu Ionprezent
Bran Vasileabsent
Brezniceanu Alexandruprezent
Bud Nicolaeprezent
Buga Floreaprezent
Bujor Liviu
Burlacu Viorelprezent
Buruiană Aprodu Danielaprezentă
Buzatu Dumitruprezent
Calimente Mihăițăabsent
Cazacu Vasile Mirceaprezent
Cazan Gheorghe Romeo Leonardprezent
Cândea Vasileabsent
Ceaușescu Gheorghe Dan Nicolaeprezent
Chichișan Mironprezent
Chiliman Andrei Ioanprezent
Chiriac Mihaiprezent
Ciontu Corneliuprezent
Ciumara Mirceaabsent
Cîrstoiu Ionprezent
Cojocaru Radu Spiridonabsent
Constantinescu Danabsent
Corâci Ioan Cezarabsent
Corniță Ionprezent
Cosma Liviu Ovidiuabsent
Coșea Dumitru Gheorghe Mirceaabsent
Cotrutz Constantin Eremiaprezent
Cristea Gheorgheprezent
Cristea Marinprezent
Cunescu Sergiuprezent
Dan Marțianprezent
Dan Matei Agathonprezent
Darie Simionprezent
Dărămuș Nicolae Octavianprezent
Dănilă Vasileprezent
Decuseară Jeanprezent
Dejeu Gavrilprezent
Diaconescu Ionprezent
Dimitriu Sorin Petreabsent
Dîrstaru Dorinabsent
Dobre Traianabsent
Dobrescu Smarandaprezentă
Dorian Dorelabsent
Dorin Mihaiabsent
Dragoș Iuliu Liviuabsent
Dragu Georgeabsent
Drăgănescu Ovidiu Virgilabsent
Drecin Mihai Dorinprezent
Drumen Constantinabsent
Dugulescu Petruprezent
Dumitrașcu Laurențiuabsent
Dumitrean Bazilabsent
Dumitrescu Paul Adrian absent
Dumitriu (Hunea) Carmenprezentă
Duțu Ionprezent
Elek Barna absent
Enache Marianabsent
Enescu Ionprezent
Fenoghen Sevastianprezent
Filipescu Ileanaprezentă
Furo Iuliu Ioan prezent
Galic Lia Andreiaabsentă
Gaspar Acsinteprezent
Gavra Ioanprezent
Gavrilaș Teodorabsent
Gazi Gherasimprezent
Georgescu Florinabsent
Gheciu Radu Sever Cristian prezent
Gheorghe Valeriuprezent
Gheorghiof Titu Nicolaeprezent
Gheorghiu Adrianprezent
Gheorghiu Mihaiabsent
Gherasim Ion Andreiabsent
Ghibernea Danprezent
Ghidău Raduprezent
Ghiga Vasileprezent
Giurescu Ionprezent
Glăvan Ștefanprezent
Godja Petruprezent
Grădinaru Nicolaeprezent
Grigoraș Neculaiprezent
Grigoriu Mihaiabsent
Groza Nicolaeprezent
Gvozdenovici Slavomirprezent
Hașotti Puiuprezent
Hilote Eugen Gheorgheprezent
Hlinschi Mihaiprezent
Honcescu Ionprezent
Hrebenciuc Viorelabsent
Iacob Elenaprezentă
Ianculescu Marianprezent
Ifrim Dumitruabsent
Ignat Ștefanprezent
Iliescu Valentin Adrianprezent
Ionescu Alexandruabsent
Ionescu Antonabsent
Ionescu Bogdanprezent
Ionescu Constantinabsent
Ionescu-Galbeni Niculae-Vasile-Constantinprezent
Ionescu Gheorgheprezent
Ionescu Marinaabsentă
Ionescu Nicolaeabsent
Ioniță Mihail Gabrielprezent
Ioniță Nicuabsent
Iorga Leonida Lariprezentă
Iorgulescu Adrianabsent
Irimescu Haralambieprezent
Ivănescu Paula Mariaprezentă

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, ne oprim aici, partea a doua a listei o vom striga la nevoie. Absențele se motivează numai la sfârșitul ședinței. La sfârșitul ședinței și cu avizul liderului de grup parlamentar. Așa am stabilit în Biroul permanent.

 
Dezbateri asupra proiectului de Lege privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică.  

Stimați colegi,

Vă rog, ocupați-vă locurile în bănci, vă rog insistent să rămâneți în sală pe tot timpul dezbaterilor, sesiunea parlamentară se apropie de sfârșit, intrăm în ultima lună, în curând, și legi importante așteptate de la începutul legislaturii se află pe ordinea de zi, încât merită un efort mai mare ca săptămâna aceasta să marcăm cât de cât un pas în dezbaterea acestor texte importante.

Continuăm cu Legea privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică.

Inițiatorul, domnul senator Ticu Dumitrescu, solicită cuvântul.

Aveți cuvântul.

   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Luând cunoștință de cuprinsul celor 8 articole votate în ședințele anterioare sunt nevoit să vin în fața dumneavoastră...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule senator, vă rog să vă opriți puțin.

Stimați colegi, nu se poate lucra în acest vacarm.

Vă rog ocupați-vă locurile în bănci și vă invit să participați la dezbatere.

Da, continuați.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Din lecturarea art.7 și 8 rezultă o nouă golire de conținut a legii. De data aceasta, cei care sunt ocoliți sunt foștii deținuți politici. când spun foștii deținuți politici, mă refer din o sută și ceva de mii de oameni la un grup de 50 – 60 de oameni. Și, în situația aceasta, mă simt de-a dreptul nedemn să ridic această problemă, mai ales că în sală sunt deputați, foști deținuți politici, care ar trebui să ridice absolut cu revoltă acest aspect, pentru că nu e permis să verificăm poștașii, să verificăm mai știu eu ce alte categorii socio-profesionale, iar atunci când este vorba de diplomați, de SRI-ști, și iată, domnilor, de acest grupuscul care deține funcții în partide sau în demnitățile statului, să spunem: nu, despre ei nu vorbim. Eu rog să se rețină acest lucru, este al treilea punct grav, de data aceasta afectându-ne direct. în calitate de președinte al asociației foștilor deținuți politici, în ședința de ieri, comitetul de conducere m-a rugat să transmit protestul foștilor deținuți politici care nu acceptă această scoatere de sub incidența legii, scoatere care mă face, nu să repet ceea ce am spus în 1997, că anumiți oameni își pun mâna în cap, în felul lor, ci să spun că, de data aceasta, aceiași oameni își pun picioarele în cap, domnilor.(Aplauze)

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Vă rog, spargeți acele grupuri, nu întrețineți atmosferă de iarmaroc aici, fie-mi iertat cuvântul, dar n-o să vedeți în nici un Parlament din lume asemenea atmosferă. Ocupați-vă locurile în bănci și cu seriozitate să trecem la dezbateri. Am ajuns la pct. 61din raport. Comisiile sunt prezente? A rămas de votat pct.61.

Domnul Ovidiu Petrescu are cuvântul.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu nu vreau să fac aici un amendament, dar am o întrebare și aș dori foarte mult să-mi răspundă inițiatorul și membrii comisiilor.

Se vorbește în textul de la art.61 și în textul de la art.60 despre membrii colegiului. Colegiul, evident, este un organism de conducere a acestui consiliu. Nicăieri în conținutul legii nu se spune din câte persoane este format acest consiliu. Cine decide, e vorba de 20 de persoane, e vorba de 20 000 de persoane, cine stabilește această componență și cum. Deci, niște explicații sunt strict necesare.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Ințiatorul.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

N-am să fac trimitere la ce înseamnă consiliu. Consiliu este denumirea instituției, cred că acest lucru este destul de clar.

În ceea ce privește numărul funcționarilor, dacă vreți, a membrilor departamentelor, din textul revotat la l8 aprilie - spun revotat, spre a-l deosebi de textul votat pe 17 martie - reiese foarte clar că există 11 membri în colegiu, iar dincoace numărul acestor oameni va fi stabilit prin regulamentul de ordine interioară. Dacă-mi permiteți, aceasta este legat în mod clar de volumul arhivelor pe care vom avea să le cercetăm, volum pe care astăzi nu suntem în măsură să-l cunoaștem.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Problema consiliului, stimați colegi, a fost tratată la art.7 care a fost reamenajat, s-au adus niște amendamente și consider că ar trebui să se introducă un alineat 3 cu următoarea redactare, față de ceea ce a precizat aici domnul senator la întrebarea domnului deputat Cameliu Petrescu.

Alin.3 la art.7 ar urma să aibă următoarea redactare: "Stuctura organizatorică și numărul de personal ale consiliului vor fi aprobate de Birourile permanente ale celor două Camere, la propunerea colegiului consiliului" ca, în felul acesta, să se cunoască prin lege, care va fi, cine aprobă, cine are competența și cine poate să facă propunerea. Pentru că, altfel, pur și simplu nimeni nu va ști care va fi structura, ce număr de personal va folosi acest consiliu.

În ceea ce privește regulamentul de organizare și funcționare a consiliului, când vom ajunge la textul respectiv și acesta consider că va trebui să fie supus avizării birourilor permanente, sigur, sau comisiilor de specialitate, așa cum s-a întâmplat cu regulamentele tuturor comisiilor. Și la SRI și la SIE, regulamentele de organizare și funcționare au fost supuse aprobării Birourilor permanente ale celor două Camere.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Șerban Rădulescu Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Vă mulțumesc. Îmi pare tare rău că eu trebuie să-l contrazic pe domnul deputat Gaspar. Un consiliu, după cum a spus inițiatorul, este o instituție. Eu vă întreb, de exemplu, la ministerul oricare, sau oricare altă instituție, Parlamentul decide câți portari, câți funcționari… Parlamentul decide? Sau conducerea respectivei instituții, respectivului minister? Cine decide, Parlamentul, domnule deputat? Noi decidem câți portari are domnul Remeș la minister, sau câți lucrători la calculatoare? Îmi pare tare rău, dacă greșesc eu, vă rog să mă lămuriți.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ovidiu Petrescu.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Îmi pare foarte rău că trebuie să contrazic un stimabil coleg al nostru care este extrem de activ la această lege, dar din nefericire foarte multe din aceste intervenții nu țin cont de niște realități. Forul tutelar al unui organism decide câți funcționari lucrează acolo, câți oameni lucrează în Ministerul de Finanțe, domnule deputat Zoner, nu decide Parlamentul, dar vă asigur că Guvernul decide, pentru că altfel, fiecare structură o să-și propună mii de oameni. Deci, dacă dorește, acest consiliu spune: domnule, noi vrem ca să avem 2500 de funcționari, pe care statul trebuie să-i plătească neapărat. Deci, de aceea trebuie ca organismul care controlează, supraveghează, este for tutelar, în cazul în speță Parlamentul, să spună cuvântul asupra organigramei, asupra regulamentului de organizare și funcționare, cum este firesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Comisiile? Domnul Gaspar a prezentat un amendament. Care este părerea comisiilor?

Domnul senator Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Iată-ne în fața unei alte probleme care, din punctul de vedere al inițiatorului, față de cele ce am declarat mai înainte, devine din ce în ce mai puțin lipsit de importanță, pentru că legea alunecă spre altceva, alunecă spre o lege a conspirării anumitor oameni care trebuiau desconspirați, totuși sunt obligat să revin cu acea problemă pe care am mai ridicat-o, și anume cine ne poate nouă prezenta astăzi volumul exact al arhivelor care vor intra în gestiunea noului consiliu. Pentru că numai în funcție de acest volum putem să cunoaștem și putem să ne formăm o idee și să cerem o schemă anumită. Vreau să precizez că arhivele nu se regăsesc numai la SRI. Sunt șase deținători de arhive ale fostei securități, așa încât problema rămâne deschisă și cred că numai după ce vom avea o lege care să ne permită să facem, dacă vreți, o inventariere a acestui volum, putem accede la stabilirea unui număr mai mare sau mai mic; oricum o apreciere de 500 de oameni este o cifră estimativă.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gaspar. Ultimul vorbitor la acest punct.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Noi am propus aici o normă de principiu și am spus că structura organizatorică și numărul de personal se vor aproba de cele două birouri, la propunerea colegiului. Deci, colegiul va vedea care este într-adevăr numărul acestor dosare și pe baza unei norme va stabili o structură de personal care pe parcurs va putea fi modificată, în funcție de volumul de activitate care se va derula de către consiliu și de către colegiu. Deci, noi nu batem în cuie acum, nu facem o anexă în care să spunem prin lege că va avea 1000 sau 2000 de salariați acest consiliu. stabilim numai cine aprobă, care sunt competențele de aprobare pentru aceste două probleme, structura și numărul de personal. Și, pe parcurs, sigur că se va veni, pe baza inventarierii la care dumneavoastră v-ați referit, să se propună o structură de către colegiul consiliului.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gaspar, mai este o problemă. unde plasați acest text al dumneavoastră? Noi suntem la pct.61. la art.7 alin.3. Dar noi am votat art.8 alin.1.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Ceea ce s-a votat în ședința anterioară a fost art.7 alin.1 și 2, pe baza unor amendamente care s-au făcut, și s-a restructurat art.7, sunt două alineate, cel care l-am propus, cu structura, urma să fie alin.3.

În ceea ce privește art.8 nu s-a exprimat nici un vot, s-au făcut mai multe amendamente aici și urma ca pe baza acestor amendamente și a propunerilor din raportul comisei să se realizeze un text pentru toată problematica art.8.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

În regulă. Deci dumneavoastră propuneți acest text, un alin.3 la art.7.

Domnul Emil Popescu din Comisia juridică.

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

S-a ajuns la 7.1. și s-a votat 7.1. Acum suntem în situația că domnul Gaspar propune un 7.3. Și textul pe care-l propune este pentru prima oară propus, indiferent când, acum; n-ați avut amendament la comisii. Da? Parcă mi-aduc aminte că tot timpul domnul Gaspar ne freca cu regulamentele. Cum e cu regulamentele, domnule Gaspar? Vă întreb eu acum cu mare dragoste. Cum e cu regulamentele? Tot timpul ne-ați înebunit cu regulamentele și ne făcea plăcere. Și mereu vă explicam. Acum cum e cu regulamentul, cum să facem noi să-l încălcăm? Uite, domnul profesor Marțian zâmbește. Și eu să știți că numai din dorința de a vă demonstra că nu trebuie să ipostaziem prea mult regulamentele, că le tot înebuniți. Și eu spun, acest lucru nu mai e posibil acum. Dacă vreți să-l faceți la alt text. Dar eu spun altceva, domnule, și vă rog să luați cuvântul la microfon, să spuneți următorul lucru: nu cumva această normă ține de un regulament? Nu! Nu s-a stabilit că va fi un regulament adoptat pe baza acestei legi? Nu s-a stabilit! Bun. Dar putem noi acum să stabilim acest lucru și ni se pare normal ca acest organism, care este biroul permanent, să fie cel care face și drege? Mie mi se pare că din punctul de vedere al aspectului formal, procedural, amendamentul este în afara regulamentului.

În al doilea rând, pe fondul ei, această propunere nu poate fi primită. V-am spus și de ce. Explicați dumneavoastră de ce trebuie să fie neapărat Biroul permanent. De ce să nu fie Camera. Explicați dumneavoastră de ce aveți preferință pentru Biroul permanent. Eu nu știu de ce aveți preferință. Explicați! Până acum ni se spunea că Biroul permanent nu poate, nu trebuie să poată atât de multe și că să mergem la Cameră. Acum ne spuneți că Biroul permanent trebuie să poată.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu părăsiți sala pentru că urmează continuarea apelului nominal. Ieșim de sub cvorum îndată și nu mai putem lucra.

Domnul Ovidiu Petrescu, vă rog să puneți capăt discuției.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte Popescu, eu am un amendament pe care l-am prezentat și la Comisia pentru apărare și la Comisia juridică, exact cu această problematică. Asta este clar. Dacă dumneavoastră l-ați menționat sau nu l-ați menționat în raport este cu totul altă problemă. Eu am număr de înregistrare la el, deci a fost discutat, a fost respins, deci am dreptul ca să-l reiterez în plen. esența problemei este următoarea: nici un organism din țara asta, nici o instituție din țara asta nu este lăsată să stabilească absolut singură numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare. Deci, asta ar fi o noutate. Dumneavoastră vreți să creați prin legea asta o instituție care singură să decidă dacă își angajează 200 de membri sau 10.000 de membri, 10.000 de funcționari, cu implicațiile financiare necesare, pentru care n-ați cerut în nici un caz aprobare de la Guvern, deci, avizul Guvernului referitor la consecințele financiare și nimeni să n-aibă dreptul să intervină și să vă spună: "Domnule, nu putem angaja chiar 10.000 de salariați". Asta doriți, ca nimeni să nu aprobe treaba asta. Deci, această instituție singură își face regulamentul și decide cum lucrează, singură își stabilește bugetul, singură stabilește numărul de personal și umblă singură așa prin țara asta.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule Petrescu.

Domnul Adrian Vilău de la comisie.

Stimați colegi,

Ca să curmăm discuția, supunem la vot și acest text dar după ce trece textul comisiei și lămurim prin vot.

 
   

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că problema ridicată atât de domnul Petrescu, cât și de domnul Gaspar are importanța ei, dar noi nu trebuie să uităm că puțin mai încolo avem un articol în care vorbim de faptul că această instituție va avea un buget propriu pe care îl va prezenta Parlamentului, Parlamentul îl va vota, iar acest buget va face parte din bugetul de stat. Or, eu cred că este inutil acum să pierdem vremea să stabilim dacă vor avea 20 de angajați sau 2500, cât s-a vehiculat aici, câtă vreme noi putem controla numărul de personal prin propunerea de buget care se prezintă.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci, controlul parlamentar este prin buget.

Domnule deputat, ați mai intervenit, v-ați spus părerea. Luați cuvântul, dar repede.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Domnule președinte,

Articolul a fost votat în ansamblul său în ședința trecută. nu se mai poate vota încă o dată un amendament și iară vot. Deci, dublăm votul. S-a votat în ansamblu. Ca atare, dacă se va ajunge la acest lucru, atunci vă rog să-mi dați voie să vin și eu cu amendamente la articole care s-au votat. eu nu fac așa ceva, dar nici acest lucru nu se poate face.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Din păcate, mi s-a adus alt text decât cel pe care am lucrat eu, și eu așa am notat aici, că art.7 a fost votat.

Da, vă rog. Domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Problema nu este chiar așa de simplă în modul în care este tratată aici. Vă rog să vedeți la fiecare hotărâre de organizare și funcționare a ministerelor, ministerele funcționând în subordinea Guvernului, așa cum se spune în Constituție, prin hotărârea de organizare și funcționare se stabilește organigrama, structura organiziatorică dacă vreți și numărul de personal. Deci, este clar. Aici ne găsim tot în fața unui organism pentru care trebuie stabilită structura organizatorică și numărul de personal. Numai că de data aceasta, ținând seama de specificul activității, noi am propus ca să se stabilească competența de aprobare a structurii și a numărului de personal, la propunerea acestui colegiu.

În ceea ce privește observația domnului Emil Popescu, în legătură cu regulamentul, vreau să-i citesc art.98 alin.3 care spune clar: "În mod excepțional pot fi depuse amendamente noi și în timpul dezbaterilor în plen". O dată. Pe de altă parte, dați-mi voie...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog liniște în sală.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule deputat Zoner, uitați, totuși ca acest amendament să poată fi trecut, facem altceva. Facem un art.71. Dacă ziceți dumneavoastră că alineatele 1 și 2 au fost votate, eu am spus că totuși se leagă de acest subiect și că e bine să fie ca alin.3. Dumneavoastră spuneți că s-a votat 1 și 2, atunci vă propun ca acest amendament să fie tratat ca art.71, ca el totuși să poată, după aceea, fi regăsit...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gaspar, 71 nu mai merge pentru că a fost votat 8 alin.1.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Noi trebuie să sistematizăm materia într-o anumită logică și eu consider că această problemă face obiectul art.7. Dar, pentru că se spune că alin.1 și 2 au fost votate, facem art.71.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gaspar...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Iar în final, domnule președinte, dați-mi voie să vă spun, că totuși știu, cât de cât, foarte bine normele astea de tehnică legislativă și nu vorbesc în necunoștință de cauză.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am pierdut o jumătate de oră...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Apoi, se va trece la o renumerotare a articolelor. Iar cât privește art.8 alin.1, aici vreau să vă spun că au fost discuții și s-au făcut numeroase amendamente de către domnul Petrescu, domnul Mitrea, de către mine și încă de alți colegi. Domnul Stancov a intervenit la acest articol 8.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Vă rog ocupați-vă locurile în bănci.

Domnul Nică, din partea comisiilor.

 
   

Domnul Mihail Nică:

Domnule președinte,

Joi după-amiază am verificat stenograma ședințelor de săptămâna trecută. Art.7 este votat cu alin.1 și 2 și vot final asupra art.7. La art.8 s-a votat alin.1, cu textul: "Consiliul este condus de un colegiu numit de Parlament cu votul majorității deputaților și senatorilor pentru un mandat de șase ani". S-a supus votului conform stenogramei.

 
   

Domnul Emil-Teodor Popescu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Haideți să găsim o formulă. Ne-am gândit la ea, ne-am consultat cu domnul Petrescu și cu domnul Dan Marțian și vă facem următoarea propunere: art.7 a fost definitiv votat, art.8 este acum în discuție, alin.1 se pretează să aibă după el un alin.2. Vă rog să vă uitați să vedeți dacă vă convine și să introducem această normă de principiu pe care însă nu o atârnăm la birourile permanente, ci o dăm în competența ambelor Camere. De acord cu asta, domnule Petrescu? De acord, da? Da. Bun. Atunci considerăm deblocată chestiunea în sensul acesta. Textul pe care l-ați propus pentru 7 rămâne pentru 8 alin.2.

Domnule Gaspar, până acum tot m-ați înnebunit! Vedeți că vrem să rezolvăm problema, dar n-ați intervenit la timp la art.7. Art.7 s-a votat. Creem un nou precedent. A căzut adineauri de acord domnul Petrescu pe ideea asta. Introducem la art.8, fiindcă după ce vorbim de colegiu, vorbim, după aceea, că structura organizatorică o să fie așa… cum doriți dumneavoastră acolo, și o normă de principiu nu strică să fie în lege.

Domnule Grigoriu, sunteți de acod cu asta? La pct.67? Atunci trebuie deplasat, dânsul propune în altă parte. Dar, în principiu, suntem de acord cu ideea pe care o propune domnul Petrescu, în sensul atenuat, nu la birourile permanente ale celor două Camere, ci chiar la cele două Camere reunite. De acord? Da.

Deci, se rediscută chestiunea la pct.67. Domnule Petrescu, sunteți de acord la 67? Da. Bun. Deci, terminăm și continuăm.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Stimați colegi,

În sfârșit, revenim la pct.61 din raport. Art.8 alin.2 a fost dezbătut, mai rămâne votul. Varianta comisiei. Cu ea începem.

Supun votului dumneavoastră alin.2, varianta comisiei.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? Mulțumesc.

Abțineri? (Vociferări)

 
   

Doamna Viorica Afrăsinei (din sală):

Este o greșeală!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am votat textul amendat în ședința trecută cu acceptul comisiei și am prezentat varianta comisiei așa cum am acceptat-o în ședința precedentă. (Vociferări.)

Domnule președinte, citiți, vă rog, textul comisiei așa cum l-am acceptat amendat săptămâna trecută.

Din sală:

S-a votat și ăsta!

 
   

Domnul Mihail Nică:

"În termen de 30 de zile..." și s-a introdus: "de la publicarea legii în Monitorul Oficial, Camerele reunite ale Parlamentului aleg din totalul candidaților propuși de grupurile parlamentare, validați de comisiile juridice reunite, pe cei 11 membri ai colegiului în ordinea voturilor obținute prin vot secret". Amendamentul: "de la publicarea legii în Monitorul Oficial".

Din sală:

Care sunt amendamentele?

 
   

Domnul Mihail Nică:

Deci, "în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial".

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Grigoriu.

 
   

Domnul Mihai-Theodor Constantin Grigoriu:

Domnule președinte,

Puteți să-l supuneți la vot. Părerea mea e că n-ar trebui supus la vot și că mai suportă foarte multe discuții și, împreună cu alte chestiuni trimise la comisie, ar trebui judecat la urmă. Ceea ce trebuie să facem, v-aș ruga frumos, este să spuneți foarte clar ceea ce am mai spus la intervenția trecută, că dacă se votează în această formă, o majoritate ad-hoc realizată în Parlament va impune pe toți cei 11 membri ai colegiului dintr-o anumită parte a spectrului politic. Eu atâta am de zis. Din cauza acestei posibilități, ca o majoritate ad-hoc să preia întreg colegiu, cred că acest text nu este bun.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mitrea.

 
   

Domnul Miron-Tudor Mitrea:

Domnule președinte,

Am fost surprins. Noi am discutat despre consiliu și votam colegiul. De aceea am intervenit mai târziu și-mi cer scuze pentru acest lucru. Săptămâna trecută am terminat discuțiile pe acest text fără să ajungem la vreo concluzie. ceea ce spune onorata comisie că a reținut este un amănunt în text. Eu am depus un amendament referitor la formularea acestui articol, care a fost susținut de colegi din toate zonele politice; este adevărat că și combătut, de colegul meu, domnul Zoner, că discuția a fost între noi doi, iar textul pe care l-am depus la pupitru și la comisie, susținut de ideea… și de domnul Grigoriu și de alți colegi, a rămas în discuție atunci și nu s-au terminat discuțiile.

Eu îmi cer încă o dată scuze că n-am intervenit. Eu am înțeles că discutăm un articol anterior, cel referitor la ce este consiliul. Una este consiliul, alta este colegiul. Ăla îl votasem, bine-rău îl votasem. Rău e adevărat. Asta este altceva. Acum suntem la colegiu. Este alt subiect. Vă rog să nu forțăm votul până când nu discutăm această chestiune așa cum trebuie, pentru că eu am aceeași părere ca și domnul Grigoriu, că fiind vorba de o instanță pe care o alege Parlamentul, ea este profund politică, orice joc că nu este politică este un joc care nu își are rolul aici, și există două soluții. Dacă mergem pe varianta comisiei, o majoritate - ad-hoc, nead-hoc - va lua toată conducerea colegiului și va folosi colegiul ca și o armă politică împotriva celorlalți. Nu știu care sunt ceilalți astăzi. Peste două luni de zile sau peste doi ani de zile o altă majoritate care se va crea în Cameră va modifica legea, și în loc de cinci ani, v-am mai explicat toată treaba asta, în loc de cinci ani face patru ani, în loc de 11 pune 9 membri și își numește din nou întregul colegiu și de data asta găsește informatori în partea cealaltă. Și atunci nu numai că legea am golit-o de conținut, mărind foarte mult plaja celor care sunt urmăriți de lege, ca să spun așa, sau supuși rigorilor legii, dar legea va deveni pur și simplu un bumerang politic.

De aceea, de comun acord cu o parte dintre colegii din partea dreaptă a sălii și din partea stângă, am propus să folosim principiul configurației politice, singurul care prin control reciproc este capabil să asigure un obiectivism sistemului de numire într-un consiliu. Cum am făcut și la Curtea de Conturi și care este, la fel, o instituție apolitică și este. Uitați că nu există plângeri. Cum am făcut și la televiziune și, mă rog, bine-rău, funcționează. Cum n-am făcut la Banca Națională.

Amendamentul pe care l-am depus este în acest spirit. Sigur, putem ori astăzi să negociem, să dăm un vot pe această chestiune, ori, dacă considerați, să fie trimis la comisie înapoi, și săptămâna asta să mai discutăm o dată această problemă care cred că este vitală în economia legii. cazul că articolul se va vota așa cum este, nu poate fi interpretat decât ca o încercare a unui grup, a unei majorități pe care n-o pot defini acum, că aș face un proces de intenție pe care nu-l doresc, deci, domnule Grigoriu, aș face un proces de intenție pe care nu-l doresc tocmai datorită intervenției dumneavoastră, ci un grup ar încerca să pună mâna pe conducerea acestui colegiu și ar fi o greșeală foarte mare.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Iată, am primit amendamentul predat în scris de domnul Mitrea.

Domnul Rădulescu-Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Îmi pare rău, dar, cum să vă spun, eu am impresia că până la urmă singurii oameni intergri în toată România asta sunt parlamentarii. Toți ceilalți sunt niște ticăloși. Prin urmare, noi nu avem personalități care se bucură de acceptul societății. Nu avem oameni de un înalt profil moral, pe care toată lumea să-i propună, și dumneavoastră, și majoritatea ș.a.m.d. Pentru că dacă citim mai departe legea, cel puțin amendamentul propus de mine și care a fost acceptat de ambele comisii, a fost ca membrii colegiului să nu facă și să nu fi făcut parte din vreun partid politic. Pentru că, altfel, domnule secretar Mitrea, nu?, eu îmi dau astăzi demisia, mâine nu mai sunt membru al Partidului Național Liberal, sunt istoric și îmi pun candidatura. E posibil așa ceva? Nu-i moral! Eu spun despre mine. Ca atare, trebuie să rămână textul propus de comisie, nu mai politizați vă rog acest lucru. Eu vă întreb: pastorul Gauck din ce partid politic face parte în Germania sau din ce partid a făcut parte?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Domnul Moiceanu are cuvântul.

 
   

Domnul Constantin Moiceanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Atât comisiile, cât și o parte din vorbitori merg pe linia ca noi, foștii deținuți politici, să fim iarăși judecați și apreciați de acei care au fost informatori, colaboratori ai securității, chiar și securiști, torționari și aceia să aprecieze activitatea și valabilitatea informațiilor date tot de ei. De aceea, cred că din acest comitet nu trebuie să facă parte cei care au fost în securitate, au colaborat cu securitatea, ci trebuie să facă parte foștii deținuți politici care mai sunt astăzi în viață. Avem aici, în Parlament, oameni care au fost condamnați la moarte! vreți să luați securiștii care sunt astăzi parlamentari și să-i judece iarăși? Este o rușine! domnilor. Dacă nu vă puteți hotărî, acest comitet, așa cum este conceput, este sub orice critică. Trebuie înlăturat pentru că foștii securiști sunt și astăzi și vor fi și mâine în acest comitet director.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Stimați colegi,

Suntem pe o pistă falsă. La alin.5, poziția 66, avem un text. "Din consiliu și colegiul consiliului nu pot face parte agenții sau colaboratorii organelor de securitate" etc. până la foștii membri de partid ai oricărui partid. Acest aspect îl vom discuta acolo, la poziția 66.

Acum, problema este cine face propunerile și în ce mod. Deci, avem un text care spune: "În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, Camerele reunite ale Parlamentului aleg din totalul candidaților propuși de grupurile parlamentare, validați de Comisiile juridice reunite, pe cei 11 membri ai colegiului, în ordinea voturilor obținute prin vot secret pe listă." Aici s-a pus problema că majoritatea poate impune absolut componența acestui colegiu. S-ar putea adăuga aici, un text: "potrivit configurației politice a Parlamentului", dar aceasta rămâne s-o decideți dumneavoastră. și revin la amendamentul domnului Mitrea, depus în ședința precedentă, în scris, în două alineate, care sună astfel: "Candidaturile pentru colegiul consiliului se depun la Birourile permanente ale Senatului și Camerei Deputaților de către grupurile parlamentare potrivit procedurilor în Parlament" sau "potrivit ponderilor în Parlament" și, mai departe, "Comisiile juridice ale celor două Camere, după audieri, propun plenurilor reunite lista completă a candidaților, respectând configurația politică a Parlamentului." Aceasta este problema. Cine propune?

Domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Pe baza tuturor discuțiilor care s-au făcut, a rămas ca pentru ședința de astăzi art.8 să fie reamenajat ca să răspundă într-adevăr tuturor cerințelor. Și textul a fost redactat în felul următor: "Art.8. Consiliul este condus de un colegiu compus din 11 membri."

Alin.2. "Membrii colegiului sunt numiți de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a fiecărei Camere, pe baza raportului comun, întocmit de Comisiile juridice și Comisiile pentru apărare ale celor două Camere, pentru un mandat de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată. Propunerile nominale pentru colegiul consiliului se depun la Birourile permanente ale celor două Camere în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, care le va înainta comisiilor permanente prevăzute la alin.2, în vederea întocmirii raportului. Propunerile vor fi însoțite de certificatul de cazier judiciar și de declarațiile pe proprie răspundere ale candidaților cu privire la neapartenența și necolaborarea cu organele de securitate.

Lista candidaților propuși pentru Colegiu se supune în întregime votului Camerei Deputaților și Senatului întrunite în ședință comună și se aprobă cu majoritatea voturilor deputaților și senatorilor. Votul este secret și se exprimă prin bile.

Dintre membrii Colegiului, Parlamentul numește un președinte, un vicepreședinte și un secretar, în termen de 15 zile de la constituirea sa. Colegiul Consiliului lucrează în prezența a cel puțin două-treimi din numărul membrilor și adoptă decizii cu majoritatea voturilor membrilor săi. Înainte de a începe să-și exercite mandatul, membrii Colegiului Consiliului depun următorul jurământ în fața Parlamentului: "Jur să respect Constituția și celelalte legi ale țării, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să îmi îndeplinesc cu conștiinciozitate, onoare și fără părtinire îndatoririle ce îmi revin ca membru al Colegiului Consiliului. Așa să îmi ajute Dumnezeu!"

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Acest amendament a fost înregistrat la comisie?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Acest amendament a rezultat din propunerile care s-au făcut...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

A rezultat, dar cine l-a sintetizat?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

... și s-a spus să fie prezentat astfel.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Emil Popescu.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Dacă tot moșim textele, barem, să cădem de acord pe o idee. Noi suntem de acord cu tot ce a citit domnul Gaspar, mai puțin cu soluția din art.8 pct.2, unde am căzut de acord că nu trebuie să fie un raport comun întocmit de Comisiile juridice și de apărare, ci trebuie să fie un singur raport, întocmit de comisiile juridice.

"Mandatul poate fi reînnoit o singură dată." După aceea, pct. 3, 4, 5 și 6 rămân așa cum le-a citit domnul Gaspar și noi suntem de acord cu aceasta.

De asemenea, este pentru un mandat de 6 ani. Deci: "Mandatul este de 6 ani și poate fi reînnoit o singură dată."

Acum, citesc din nou textul, așa cum s-a căzut de acord – art.8 pct.2: "Membrii Colegiului sunt numiți de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a fiecărei Camere..." aceasta este sintagma preluată din Constituție.

Voci din sală:

"A celor două Camere", că, așa, nu se înțelege nimic!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dar nu există o configurație politică comună a celor două Camere!

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Sunt și eu de acord cu "a celor două Camere".

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

"...a celor două Camere, pe baza raportului comun întocmit de Comisiile juridice. Mandatul este de 6 ani și poate fi reînnoit o singură dată."

 
   

Domnul Mihail Nică:

Fără 6 ani, avem la alin. 1!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Atunci, textul acesta: "Mandatul poate fi reînnoit o singură dată", trebuie reamplasat acolo unde vorbiți de cei 6 ani.

Mai citesc o dată: "Membrii Colegiului sunt numiți de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a celor două Camere, pe baza raportului comun întocmit de Comisiile juridice. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată." Vedeți că intră brusc în chestiunea mandatului, fiindcă locul lui nu este aici, este acolo unde ați vorbit de cei 6 ani și cred că sunteți de acord să reașezăm acest text. Dacă sunteți de acord cu aceasta, vă rog să votați!

Comisia vă propune următorul lucru: ne însușim toate textele pe care le-a citit domnul Gaspar (pe rând, fiecare, evident), inclusiv până la formula jurământului, cu această precizare la art.8 pct.2, pe care am citit-o, deja.

Acum, domnul Cristea dorește ceva.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Să lămurim lucrurile, înainte de a mai lua cuvântul alt coleg!

Deci, primul alineat îl refacem, a fost votat o dată, și va suna astfel: "Consiliul este condus de un Colegiu compus din 11 membri." Comisiile sunt de acord.

Atunci, haideți, vă rog, să votăm acest alineat și apoi, la fiecare alt alineat, vor fi intervenții, ca să nu le amestecăm.

Supun votului dumneavoastră primul alineat.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 1 abținere.

Text votat.

Citesc al doilea alineat, așa cum îl am aici: "Membrii Colegiului sunt numiți de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a celor două Camere, pe baza raportului comun întocmit de Comisiile juridice reunite..."

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Domnule președinte, am solicitat o intervenție, vă rog frumos!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

După ce citesc textul, veți avea dreptul la cuvânt!

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Intervenția mea este în funcție de textul care s-a citit!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Cristea, întâi, citesc textul, să-l cunoască toată sala și dumneavoastră veți discuta textul acesta! Clar!

 
   

Domnul Gheorghe Cristea (din sală):

Domnule Lupu, textul a fost citit, nu trebuie să-l citiți!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Nu, la mine nu e clar, că am primitt trei texte aici! Vă rog, așteptați!

"... potrivit configurației politice a celor două Camere, pe baza raportului comun întocmit de Comisiile juridice reunite, pentru un mandat de 6 ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată." Comisiile, acesta este textul? Acesta este.

Domnule Cristea, aveți cuvântul!

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule președinte,

Aici s-a prezentat un amendament, de fapt, o reașezare a art. 8 de mari dimensiuni, aici nu este vorba de un text și de câteva rânduri, ci de un art. 8 prezentat în amendamentul domnului Gaspar care, de fapt, desființează legea. Deci, acest art. 8, pe formula prezentată, desființează legea! Degeaba o votăm, stimați colegi!

Am să vă explic. Am intervenit săptămâna trecută pe aceeași idee: această trimitere, că legea e votată și că e politică... Nu există lege votată de Parlamentul României să nu fie politică! Prin actul de vot, nu prin altceva! Dumneavoastră trimiteți aici la o șmecherie absolut ieftină și desființați legea!

Și am să vă spun de ce:

1. Prelevarea unui loc de către o formațiune politică are trimiteri și partizanate politice, indiferent de partid. În momentul în care trimiteți la configurația parlamentară și vreți să prelevați locul pe fiecare partid, din dreapta, din stânga, înseamnă interese politice manifeste, fie de promovat, fie de apărat, fie de conspirație, de ce vreți dumneavoastră!

În al doilea rând, votarea listei în ansamblul ei, ca și când votezi lista Guvernului, înseamnă practic, concret și cum vreți să-i spuneți că pot să-mi trec pe oricine pe listă. Asta înseamnă, domnule Gaspar! Și nu mai contează votul Camerei față de persoana care va trebui să reprezinte "filtrul moral", așa cum clamăm și declamăm de la acest microfon!

Al treilea lucru: două-treimi de lucru în acest Colegiu, care înseamnă blocarea Colegiului! Nu am două-treimi de lucru, nu lucrez niciodată cu acest Colegiu și aștept ca Dumnezeu să facă oficiul de filtru moral în societatea română!

În al patrulea rând, președintele Colegiului e ales de Cameră, care înseamnă politică, nu sută la sută, ci trei sute la sută! Pentru că aceasta înseamnă că acest președinte, ales astăzi cu o majoritate, va fi schimbat mâine de cealaltă majoritată și componența prelevată pe grupuri politice va face din Colegiu, care se vrea "filtru moral", instrument politic ordinar, dacă vreți! Care va manipula, va distorsiona, va minți, va face tot ce vreți dumneavoastră, în numele intereselor politice majore pe care le vor clama cei care vor avea, într-un moment sau altul, această majoritate!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Ce propuneți, domnule Cristea?

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule deputat,

Domnule președinte,

Vă rog să mă lăsați să-mi termin intervenția, că, aici, nu e vorba de ce "propun" eu, neapărat, e vorba că se deturnează complet o lege, cu intenții bune! Drumul spre Iad este pavat cu intenții foarte bune, stimați colegi! Și mai există o vorbă: Până la Dumnezeu, te mănâncă Colegiul! Până să afle lumea că tu ai fost sau n-ai fost informator, Colegiul va spune ce va dori, pe această trimitere!

Deci, vă rog foarte mult, este practic imposibil să epuizăm discuția aici! Dacă nu suportați și dacă comisiile nu suportă o discuție serioasă pe tema aceasta!

M-am gândit și eu, de săptămâna trecută, cine ar trebui să propună, pentru ca Parlamentul să aleagă, într-adevăr, în toată componența lui? Eu am avansat o idee, n-am făcut-o publică aici, și m-am gândit ca Avocatul Poporului, care, ca instituție fundamentală, trebuie să protejeze interesul oricărui cetățean în disputa lui cu autoritățile, să întocmească o astfel de listă de propuneri și Parlamentul să se pronunțe asupra ei și să dea un vot.

Dar, ce încercați dumneavoastră să propuneți aici, înseamnă să desființați această lege!

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Nu cunoașteți textul Senatului!

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule Gaspar, vă rog să terminați cu ideile că nu cunosc textul legii! Credeți că vin la acest microfon fără să mă uit pe lege, fără să mă uit pe raport și fără să mă uit pe o dezbatere de un an de zile?

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, domnule deputat!

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci, nu se poate înainta în această direcție, din aceste motive! În această situație, eu refuz să particip la dezbaterea unui astfel de amendament și la desființarea unei legi! Care a fost făcută într-o anume intenție, pe care o clamăm toți, dar, se pare, că toți tragem de ea pentru a o face imposibil de funcționat, iar dacă, totuși, va ieși, pentru a o folosi ca un instrument! Și așa ceva nu este admisibil în Parlamentul României, cel puțin în acest moment! Mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Domnul Rădulescu Zoner.

 
   

Domnul Șerban Constantin Rădulescu Zoner:

Domnule președinte,

S-a discutat acest text și s-a rediscutat, în comisiile reunite! Întâi, separat, pe fiecare comisie, și, după aceea, în comisiile reunite! S-a ajuns la un text, domnii din opoziție sau cei care vin acum, cu propuneri... Domnul Grigoriu a venit, dar, din partea cealaltă, din partea opoziției nu s-a venit cu un asemenea amendament, acum, răsturnăm tot... De ce? Când s-a ajuns la o soluție aprobată de membrii comisiei!

Acum, 4 sau 5 persoane se erijează în cele două comisii reunite, mai precis, un președinte și un vicepreședinte, și politizează acestă lege! Nu este admisibil!

Eu vă întreb, doamnelor și domnilor, la Consiliul de administrație al televiziunii s-a votat în funcție de algoritm?

Voci din sală:

Da!

 
   

Domnul Șerban Constantin Rădulescu Zoner:

Unde? Fiecare grup parlamentar și-a propus o singură persoană, iar persoanele acelea nu erau membre ale unor partide politice! Nu deturnați discuția, vă rog frumos! Nu deturnați discuția!

Aici este vorba să vină propuneri câte se dorește, că așa s-a discutat în comisie, și dumneavoastră toți, noi toți, tăiem, până rămân 11. Vreți să politizați, vreți să anulați această lege? N-aveți decât!

Iar pentru că domnul Petrescu îmi spune că sunt "foarte activ", așa, ironic, probabil că și dânsul e foarte activ, că e la Comisia de control al SRI-ului! Eu nu sunt, domnule deputat, dar sunt fost deținut politic și nu accept să vă bateți joc, unii dintre dumneavoastră, de această lege! Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ioniță, o intervenție procedurală.

 
   

Domnul Mihail Gabriel Ioniță:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu am răsfoit lista cu amendamente respinse de cele două comisii și nu am găsit amendamentul acesta, propus de domnul Mitrea, domnul Gaspar, respins de vreuna din comisii. Atunci, întrebarea mea mi se pare firească: ne aflăm, probabil, în cazul art. 89 din regulament, adică, în mod excepțional, se pot propune amendamente.

Deci, suntem într-o situație excepțională. Dar extrem de "excepțională", pentru că, de fapt, amendamentul conține mai multe amendamente mai mici. Așa, pe alineate... Deci, o stare excepțională, cu o mulțime de stări excepționale mai mici...

Eu cred că este o problemă destul de importantă și probabil că ar fi necesare niște consultări politice, la nivelul grupurilor parlamentare.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Vreau să fac o remarcă și eu, aici. Noi am avut o experiență amară cu consiliile de administrație ale celor două societăți, de radio și televiziune, pentru că legea a avut într-adevăr niște lacune. Dacă nu precizăm aici un text clar, riscăm aceeași situație, riscăm ca acest Consiliu și acest Colegiu să se poată înființa peste vreo 4-5 ani, după ce vom modifica din nou legea.

Dacă agreați, eu cred că o consultare a grupurilor parlamentare și, apoi, a liderilor pe această chestiune ar fi utilă și am debloca situația. Altfel, am consumat deja o oră la acest punct și nu vom putea merge mai departe.

Eu întreb liderii grupurilor parlamentare care sunt prezenți aici, agreează această formulă, pentru o consultare?

Domnul președinte al Comisiei juridice.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte și domnilor colegi,

Eram aproape de vot, mai aveam 2-3 minute, 2-3 cuvinte, și a intervenit colegul nostru, domnul Cristea. Eu zic să rămânem la propunerea pe care am făcut-o, să o mai discutăm o dată, și dacă nu o să ne înțelegem și nu vom vota art. 8 în întregime, atunci să rămână la nivelul liderilor.

Acum, apropo de obiecțiunile domnului Cristea, îmi permit respectuos să-i spun câteva lucruri. S-a opus, cu privire la 2/3 modul de lucru. Și vă învederez că aici se spune că el, Consiliul, lucrează (deci, adoptarea măsurilor e una și activitatea lui e alta!) în prezența a cel puțin 2/3. Prin urmare, una e că lucrează și alta e adoptarea măsurilor! E normal ca el să fie într-un cvorum de 2/3, aceasta este cifra care fixează cvorumul de lucru, iar în ce privește adoptarea deciziilor, ea se face cu majoritatea voturilor, cum a dorit domnul Cristea. Deci, această obiecțiune nu e întemeiată.

Atunci când noi introducem în lege această normă: cvorumul de lucru, nu facem decât să conferim mai multă seriozitate votului pe majoritate simplă, care se dă ulterior. E normal să fie o majoritate simplă dintr-un cvorum de prezență de 2/3, tocmai ca să nu fie jumătate din jumătate. Prin urmare, dacă am spune că lucrează în cvorum de jumătate plus unu, până la urmă, jumătatea plus unu – majoritatea simplă la adoptare, ar fi de jumătate din prezenți!

Deci, acest text mi se pare echilibrat și obiecțiunea că se lucrează cu vot de blocaj de 2/3 nu este întemeiată, fiindcă se referă la cvorumul de lucru.

În ce privește votarea pe listă, o listă globală. Vreau să comunic tuturor colegilor că nu există o altă variantă! Colegul nostru, domnul Cristea, pe care eu îl stimez, nu a propus o nouă variantă, veți vedea că fiecare variantă propusă este criticabilă, dar cea mai puțin criticabilă este varianta listei globale, care înseamnă sau listă votată sau listă blocată. Prin urmare, numai așa se poate ajunge la un consens între putere și opoziție.

Potrivit configurației, se stabilește lista, prin negocieri și dialoguri și, odată lista alcătuită, ori se votează toată, in globo, ori nu se votează nimic și pică lista. Dacă cineva crede că are o altă variantă mai bună, să vină cu ea aici, să o discutăm. Noi nu spunem că această variantă e perfectă, dar este singura care permite deblocarea lucrărilor, nu avem altă soluție! Mă refer la activitatea noastră în alegerea acestui organism, în așa fel încât să corespundă cu configurația parlamentară.

S-a acceptat aici ideea – char domnul Cristea a avansat-o și suntem de acord cu ea – că este vorba de o activitate politică, unde factorii politici își vor spune cuvântul. Dacă este așa, nu avem altă soluție! Nu va exista o soluție perfectă!

Revenim la prima obiecțiune, și anume că se desființează legea în ansamblul ei. Nu a fost motivată. Nu se desființează legea, ci se concretizează mecanismul de lucru.

Eu vă propun așa: să votăm acum și să nu ne mai întâlnim cu liderii, art. 8 – 1, 2, 3, 4, 5, bineînțeles că îl votăm pe puncte, cu o singură mică preczare, și anume: la pct. 5, varianta inițială era: "Colegiul își alege dintre membrii săi președintele, vicepreședintele și secretarul în termen de..." S-a spus pe urmă, de către domnul Gaspar: "Dintre membrii Colegiului, Parlamentul numește..." Noi credem că este bine, totuși, să fie lăsat acest Colegiu să-și aleagă el președintele, vicepreședintele și secretarul, tocmai pentru ca să nu se spună că Parlamentul se interferează și se ingerează chiar și în alegerea acestui organ intern. Este vorba de organul lor, nu stăm noi să le alegem secretarul!

Deci, eu cred că, în acest context, art. 8 poate fi votat în întregimea lui, cu aceste precizări, pe care le mai citesc o dată: pct. 1 nu provoacă nici o controversă; pct. 2 este soluționat: "Membrii Colegiului sunt numiți de Parlament la propunerea grupurilor parlamentare, potrivit configurației politice a celor două Camere..."

 
   

Domnul Șerban Constantin Rădulescu Zoner (din sală):

Nu e text, domnule președinte! Nu este în raport! Dumneavoastră veniți cu amenndamente "pe picior", făcute de dumneavoastră!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

În aceste condiții, suspend ședința, invit liderii grupurilor parlamentare la consultări, dar, după ce sunt consultate grupurile!

Vă rog, domnule președinte!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule Zoner, întotdeauna se întâmplă că veniți cu niște țipete tari și blocați adoptarea unui text important! Până la urmă, o să iasă un "șoricel"!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci, 15 minute, consultații în grupurile parlamentare, după 15 minute, întrunirea liderilor la Sala Biroului Permanent, pentru a tranșa situația. Vă mulțumesc, ședința este suspendată.

 
   

Domnul Constantin Moiceanu:

Domnilor,

Din Consiliul Director trebuie să facă parte și deținuții politici!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, microfonul este suspendat, nu mai putem relua discuția!

 
    După pauză  
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, apel nominal! Vă rog să luați lista, strigăm de unde am rămas, de la lit. i)! Absențele se motivează numai la sfârșitul ședinței!

 
   

Domnul Ioan Vida Simiti:

Kakasi Alexandru

absent

Kelemen Atila Bela Ladislauabsent
Kerekes Károlyabsent
Kónya Hamar Alexandruabsent
Kovacs Carol Emilprezent
Kovács Csaba Tiberiuprezent
Lazia Ionabsent
Lădariu Lazărprezent
Lăpușan Alexandruprezent
Leonăchescu Nicolaeprezent
Lepșa Sorin Victorabsent
Lixăndroiu Viorelprezent
Lupu Vasileprezent
Macarie Sergiuprezent
Manole Odisei absent
Manolescu Oanaabsentă
Marin Gheorgheabsent
Marineci Ionelprezent
Marinescu Ioan Sorinabsent
Márton Árpád Franciscprezent
Matei Lucian Ionabsent
Matei Vasileprezent
Mátis Eugenabsent
Mazăre Radu Ștefanabsent
Mândroviceanu Vasileabsent
Mânea Raduprezent
Mera Alexandru Liviuprezent
Meșca Severprezent
Miclăuș Vasileabsent
Micle Ulpiu Radu Sabinabsent
Mihăilescu Petru Șerbanabsent
Mihu Victor Traianprezent
Miloș Aurelprezent
Mitrea Miron Tudorprezent
Mogoș Ionabsent
Moiceanu Constantinprezent
Moldovan Petreabsent
Moldoveanu Eugeniaprezentă
Morariu Teodor Gheorgheprezent
Moroianu Geaman Adrian Tudorprezent
Moucha Romulus Ionprezent
Munteanu Ionprezent
Mureșan Ioanabsent
Musca Monica Octaviaabsentă
Nagy Ștefanabsent
Naidin Petreprezent
Nanu Romeoprezent
Năstase Adrianprezent
Neacșu Ilieprezent
Neagu Romulusabsent
Neagu Victorabsent
Negoiță Gheorghe Liviuprezent
Negrău Mirceaprezent
Nica Danprezent
Nică Mihailprezent
Nichita Dan Gabrielprezent
Nicolae Jianuprezent
Nicolaiciuc Vichentieabsent
Nicolescu Mihaiprezent
Nicolicea Eugenabsent
Niculescu -Duvăz Bogdan Nicolaeprezent
Nistor Vasileabsent
Noica Nicolaeabsent
Oană Gheorgheprezent
Oltean Ioanabsent
Onaca Dorel Constantinabsent
Opriș Constantin Remusprezent
Osman Fedbiprezent
Palade Danprezent
Pambuccian Varujanabsent
Paneș Iosifabsent
Panteliuc Vasileprezent
Pantiș Sorinabsent
Papuc Aurelprezent
Partal Petreprezent
Pașcu Ioan Mirceaabsent
Pavel Vasileprezent
Pavelescu Claudiu Costelprezent
Păcurariu Iuliuprezent
Păunescu Costelprezent
Pârgaru Ionprezent
Pâslaru Dumitruabsent
Pecsi Franciscprezent
Pereș Alexandruprezent
Petrescu Ovidiu Cameliuprezent
Petrescu Silviuprezent
Petrescu Virgilprezent
Petreu Liviuprezent
Petrovici Silviaprezentă
Pintea Ioanabsent
Pițigoi Barbuabsent
Pop Ifteneprezent
Pop Leon Petruprezent
Pop Viorelprezent
Popa Aron Ioan absent
Popa Danielaprezentă
Popa Ioan Mihai prezent
Popa Nicolaeabsent
Popa Virgilprezent
Popescu Bejat Ștefan Marianprezent
Popescu Dumitruabsent
Popescu Emil Teodorprezent
Popescu Ioan Dan absent
Popescu Irineuabsent
Popescu Tăriceanu Călin absent
Priceputu Laurențiuabsent
Protopopescu Cornelabsent
Putin Emil Livius Nicolae absent
Puwak Hildegard-Carolaprezentă
Radu Alexandru-Dumitruabsent
Radu Elena Cornelia Gabrielaprezentă
Ráduly Róbert-Kálmánabsent
Raica Florica Rădițaprezentă
Raicu Romulusabsent
Rákoczi Ludovicprezent
Rațiu Ionabsent
Rădulescu Cristianabsent
Rădulescu-Zoner Constantin Șerbanprezent
Rânja Traian Neculaieprezent
Remeș Decebal Traianabsent
Rizescu Sergiu Georgeabsent
Roman Ioanabsent
Roșca Ioanabsent
Ruse Corneliu Constantinprezent
Sabău Traianabsent
Sandu Alecuabsent
Sandu Dumitru absent
Sandu Ion Florentin prezent
Sassu Alexandruprezent
Săndulescu Aureliu Emilabsent
Sârbu Marianabsent
Secară Gheorgheabsent
Serac Florianprezent
Severin Adrianabsent
Simedru Dan Coriolanabsent
Simion Floreaabsent
Sirețeanu Mihailprezent
Sonea Ioanabsent
Spătaru Liviuabsent
Spiridon Didiprezent
Stan Vasileprezent
Stanca Teodorprezent
Stanciu Anghelabsent
Stancov George-Iulianprezent
Stănescu Alexandru-Octaviprezent
Stănescu Mihai-Sorinprezent
Stoica Valeria Marianaabsentă
Stoica Valeriuabsent
Sturza Popovici Cornelprezent
Székely Ervin-Zoltánabsent
Szilágyi Zsoltprezent
Șaganai Nusfetprezent
Șerban Georgeprezent
Șincai Ovidiuprezent
Ștefănoiu Luca prezent
Șteolea Petruprezent
Tabără Valeriuprezent
Tamás Sándorabsent
Tarna Gheorgheprezent
Tăvală Tănase-Pavelprezent
Teculescu Constantinprezent
Tokay Gheorgheprezent
Trifu Romeo Mariusabsent
Tudor Marcuprezent
Tudose Nicolae-Florinprezent
Țepelea Gabrielprezent
Țocu Iulian-Costelabsent
Țurlea Petreabsent
Udrea Florianabsent
Vaida Francisc-Atilaprezent
Varga Attilaprezent
Vasilescu Nicolaeprezent
Vasilescu Valentinabsent
Vataman Dorinprezent
Văsioiu Horiaprezent
Vâlceanu Gheorgheprezent
Vâlcu Mirceaprezent
Vetișanu Vasileprezent
Vida Iuliuabsent
Vida Simiti Ioanprezent
Videanu Adrieanabsent
Vilău Ioan-Adrianabsent
Vintilă Dumitru Mugurelabsent
Vitcu Mihaiprezent
Vițelar Bogdanprezent
Mădălin Voicuprezent
Weber Ottoprezent
Wittstock Eberhard-Wolfgangabsent

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Conform hotărârii Biroului permanent, motivarea absențelor se face la sfârșitul ședinței de către liderii grupurilor parlamentare.

Vă rog, ocupați-vă locurile în bănci.

Doamnelor și domnilor deputați,

În urma consultării grupurilor parlamentare, după întrunirea liderilor, am convenit ca art. 8 să meargă la comisie. Comisia, în prima ședință, aceasta însemnând miercurea viitoare, deci, de mâine într-o săptămână, are obligația să vină cu textul definitiv și așa putem trece la art. 9, poziția 69.

La poziția 69 sunt comentarii?

Domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte, prin amendamentul care a fost depus, au fost epuizate până la poziția 65. Dumneavoastră urmează să puneți în discuție pozițiile, începând cu 66, de la pag. 23. Deci, începând cu poziția 66, acolo unde sunt incompatibilitățile.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gaspar,

Dar înțelegerea era ca să dezbatem tot articolul într-o ședință viitoare, că este articolul cu cele mai multe probleme...

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Eu vreau să vă spun că, prin amendamentul care a fost depus, au fost epuizate pozițiile până la 65, inclusiv, și ar urma acum ca să punem în discuție 66, 67.

Dacă dumneavoastră vreți ca și acestea să fie retrimise la comisie, cum doriți...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Absențele vor fi motivate de liderii grupurilor parlamentare, la sfârșitul ședinței. La sfârșit și nu acum. (Către un grup de deputați.)

Mă iertați, domnule deputat, am fost bruiat aici de un grup numeros.

Deci, domnule deputat Gaspar, să trimitem tot articolul la comisie și într-o ședință următoare să ne pronunțăm, că este articolul cu problemele cele mai delicate și este ultimul termen pentru comisie să se pronunțe.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Atunci, la poziția 69, domnule președinte, am niște intervenții de redactare.

"Consiliul își elaborează proiectul de buget propriu, care se aprobă de Parlament și pe care îl înainteză Guvernului, în vederea includerii lui în Bugetul de stat".

Acesta ar fi alin. 1, iar alin. 2: "Președintele Colegiului Consiliului este ordonator principal de credite", pentru că nu se poate ca o instituție să nu-și aibă ordonatorul principal de credite. (Discuții).

Nu, domnilor! Nu faceți confuzii, că bugetul este buget, în buget se prevăd veniturile și cheltuielile, dar în lege trebuie să spui cine este ordonatorul principal de credite!

Văd că se merge pe procedura de adoptare a bugetului, așa cum se întâmplă la Parlament: Camera Deputaților își aprobă proiectul de buget propriu, pe care apoi îl înantează Guvernului, în vederea includerii în Bugetul general de stat.

Dacă se acceptă această procedură, așa cel puțin rezultă din textul cum l-a formulat comisia, eu n-am făcut decât să-l îmbunătățesc redacțional, și, în al doilea rând, să fac această precizare: cine este ordonatorul principal de credite? Așa cum se scrie în orice act normativ, în orice lege, dacă o să luați să citiți, de organizare a unor instituții, se spune cine este ordonatorul principal de credite.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule Șerban Rădulescu.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Domnule președinte,

Mă așteptam numai la anumite alineate, dar dacă s-a decis așa, bun, dar comisiile să invite, să fie obligate să-i invite pe inițiatorii de amendamente, care să continue să și le susțină, pentru că, altfel, iar ajungem aici. Asta-i rugămintea mea, că și acum, când a fost ședința aceasta, am venit și eu..., dar văd că au fost și din alte partide mai mulți.

Eu cer ca la comisiile care discută acest articol, în calitate de inițiator de amendamente și o să vă arăt numărul de înregistrare, să fiu invitat și eu, și alții, și domnul Grigoriu, că, de fapt, nici dânsul nu face parte din comisii. Deci, cei care au amendamente la acest articol să participe la discuții.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat,

Comisia este obligată să primească deputații autori de amendamente. Ca atare, comisia se va întruni în prima ședință, exact pe această temă, dumneavoastră ați fost prezenți la dezbateri și în prezent și la comisie, că, dacă tot ne invităm unii pe alții, în forme protocolare, nu mai ajungem să terminăm legea.

Domnul senator Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Ca inițiator, consider că propunerea domnului Gaspar este binevenită.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Comisia de apărare și ordine publică acceptă amendamentul domnului Gaspar, dar cu rugămintea de a-l depune și scris la președintele de ședință, pentru că este o chestiune de procedură și pentru acuratețea textului.

Sigur că trebuie să trecem cine este ordonatorul de credit, pentru a nu se înțelege că ar putea să fie în acest caz cineva din Biroul Permanent, sau Biroul Permanent, sau din Camera Deputaților...

Voci din dreapta:

Da, dar acum se aprobă de două ori în Parlament...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Rog un reprezentant al comisiei să citească textul acceptat definitiv, ca să nu mai fie vociferări din sală, că nu se știe ce se votează.

Am pățit-o de n ori. Vă rog...

Cine citește textul? Așteptați textul scris. La mine nu a ajuns scris. Nu-i cazul. Citește domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Deci, în legătură cu bugetul se pun două probleme...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Știu, domnule Gaspar. Am ajuns să acceptăm textul. Citiți-l, vă rog, și-l votăm.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Deci: "Consiliul își elaborează proiectul de buget propriu, care se aprobă de Parlament și pe care-l înaintează Guvernului, în vederea includerii lui în Bugetul de stat".

Deci, ar fi un mecanism asemănător cu aprobarea bugetului de către Camera Deputaților.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Argumentarea ați făcut-o.

Mai departe.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Sau, dacă vreți să mergem exact pe ceea ce fac ministerele, atunci am spune: "Consiliul își elaborează propriul proiect de buget, care se înaintează Guvernului, în vederea includerii lui în Bugetul de stat", ca să nu apară că Parlamentul aprobă de dori ori acest buget.

Voci din stânga:

A doua!?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

A doua variantă, și alin. 1, să spunem că: "Președintele Colegiului Consiliului este ordonator principal de credite".

Aceasta este partea a doua.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Comisia, de acord.

Supun votului.

Cine este pentru?

Voci din dreapta:

Pentru varianta a doua...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Pentru varianta a doua, evident.

Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Furtuna a trecut.

Poziția 70, art. 10, alin. 1. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 71. Comisiile își însușesc textul Senatului. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 72. Comisia propune eliminarea alin. 1. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Domnul senator.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Eu vă rog, dacă se poate, să se adopte și aici textul Senatului. Este bine să fie votată și la dumneavoastră propunerea respectivă privind organizarea Consiliului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă rog.

 
   

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule președinte,

Motivul pentru care am și propus eliminarea acestui alineat ține de faptul că noi trebuie să lăsăm la latitudinea Consiliului o libertate mai mare în a-și alege și a-și structura propriile direcții.

În momentul în care ridicăm la nivel de lege că este nevoie de o direcție de statistică, de informatică și așa mai departe, acest Consiliu rămâne în final blocat într-un proiect și, în funcție de cum evoluează analiza dosarelor, numărul dosarelor, el trebuie să aibă o mobilitate destul de mare în a-și face propria structură. Adesea s-a invocat aici că nu știm care este volumul de muncă și n-am acceptat la nivel de lege alte prevederi, pentru a le ridica pe acestea, care zic că sunt de natură minoră.

Pe de altă parte, pe această temă au fost o serie întreagă de discuții în comisii. Cred că este o prevedere care nu are ce căuta într-o lege. Să fie lăsată la nivel de Regulament.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Cunoașteți acum cele două poziții.

Deci, fiind o propunere de eliminare, are prioritate la propunerea comisiei.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Sunt 3 abțineri.

Votat.

La alin. 2, de asemenea, se propune eliminarea și cred că fără alin. 1, altă soluție nu este. Deci, supun votului dumneavoastră eliminarea.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Sunt două abțineri.

Votat.

La art. 12, poziția 74, de asemenea, se propune eliminarea de către comisie. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 75, art. 13. Să înțeleg aici că se păstrează textul Senatului. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Doriți să interveniți? Vă rog...

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule preșeșdinte,

Stimați colegi,

Este vorba doar de o îndoială. Eu mă gândesc că, în 30 de zile, s-ar putea să nu fie capabil Consiliul să dea răspunsul, și atunci se creează posibilitatea celui care solicită să intre chiar într-un litigiu, să aibă suspciuni. Eu cred că 90 de zile ar fi un termen adecvat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Marcu Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Consider că-i îndreptățit ce zice domnul deputat, numai că aici zice: "... Consiliul va răspunde solicitării". Nu spune că ... îți dăm accesul, îți dăm răspunsul că ești sau nu ești... Poate să te programeze peste o lună, poate să..., cum poate el, dar el este obligat să facă sesizarea aceasta în 30 de zile. Altfel, se duce sine die...

Nimic în țara aceasta nu are mai mult de 30 zile la răspuns. Orice minister, orice department este obligat să răspundă în 30 de zile. Nu este obligat să-i dea și răspunsul că este sau nu colaborator, sau că i se îndreptățesc nu știu ce cerințe. El zice: ...putem să vă spunem că n-am putut să facem asta, decât, sunteți..., peste o lună vă dăm precis dacă da sau nu..., sau programare, sau ceva... Îi răspunde solicitării. Nu înseamnă că a și rezolvat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Inițiatorul. Domnul senator Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Eu aș dori să vă rog să observați că în acest articol se face trimitere la art. 1, adică acolo unde este vorba de dreptul cetățeanului de a-și vedea propriul dosar. Or, așa cum am toate informațiile, toate datele, este pus totul pe calculator și răspunsul poate fi dat cât se poate de repede, deci chiar în 30 de zile.

Este adevărat că în Germania, spre exemplu, unde s-au înregistrat într-un an de zile aproape 2 milioane de cereri, sunt oameni care au așteptat doi ani, dar acolo nu era situația care-o avem noi, după 10 ani de la o revoluție care s-a dorit anticomunistă. Așa, încât, nu cred că ori 90, ori 30 însemnă ceva deosebit.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Mai ales cu câte dosare au dispărut la noi!

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Repet, nu este vorba de informatori, nu este vorba de art. 2. Este vorba de art. 1 - cel mai ușor articol, care, de fapt, nici n-a condus la dispute, la discuții, a trecut foarte repede întotdeauna.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Deci, comisia își însușește textul Senatului, termenul de 30 de zile.

Inițiatorul? Pe aceeași linie.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Deci, termenul de 30 zile a rămas.

Poziția 76. Comentarii?

Domnul Moroianu.

 
   

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Propun eliminarea sintagmei "... întocmită până la 22 decembrie 1989". Explicațiile le-am dat la început, pe motivul că proiectul meu legislativ merge până la aprobarea și intrarea în vigoare a Legii privind Serviciul Român de Informații în așa fel încât cele două legi să poată primi, practic, baza și substanța lor în votul final.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Comisia?! Rămâneți la varianta votată în comisie. Da.

Stimați colegi,

Mai întâi, textul comisiei.

Voci din stânga:

Eliminare!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Fiind o propunere de eliminare, are prioritate.

Supun votului dumneavoastră propunerea făcută de domnul deputat Moroianu.

Cine este pentru? Sunt 30 de voturi. Insuficient.

Acum supun votului dumneavoastră art. 14.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? Sunt 5 abțineri.

Text votat.

La textul următor.

Da. Vă rog...

 
   

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn:

Pe mine mă surprinde atitudinea domnului senator Ticu Dumitrescu, fiindcă atât la nivelul comisiei, cât și la primele articole din plen, l-am rugat să citească cu maximă atenție textul propunerii mele legislative, pe motiv că pe ordinea de zi se află două legi în această zi.

Eu am vrut să fiu teribil de discret, dar dacă domnul senator Ticu Dumitrescu, în continuare, își arată rezerva față de textele pe care le am, pe proiectul meu de lege, solicit plenului să accepte, fiindcă așa este normal, să stau la locul inițiatorului, să pot interveni la fiecare punct din această lege.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul senator nu are lnimic împotrivă. Este loc...

Stimați colegi,

Punctul 77 din raport, alineat nou.

 
   

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn (din sală):

Vă rog să fiu întrebat la fiecare punct din raport.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Poftiți, domnule deputat.

 
   

Domnul Constantin Moiceanu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

După cum observați, și colegii juriști pot face un comentariu aici, cred, se introduce un concept valoric, și anume se vorbește în acest alineat de posibilitatea ca "... înscrisurile să afecteze major o terță persoană". Ei, aceste concepte valorice, introduse într-o lege sunt extrem de periculoase, tocmai pentru că sunt labile, definirea lor este dificilă.

Ce înseamnă "a afecta major o terță persoană"? Și cine stabilește, cine hotărăște dacă un anumit înscris afectează major sau nu, dacă poate fi încredințat circulației publice sau nu.

Lucrurile se complică cu atât mai mult cu cât, la paragraful a), se vorbește despre "acordul scris al pesoanei care ar fi afectată major, sau al moștenitorilor legali". Deci trebuie făcută o întreagă investigație, să se vadă dacă există persoana care ar fi afectată major, sau, dacă nu există, cine ar fi moștenitorii legali...

Doamnelor și domnilor,

Dacă facem această lege, trebuie să asumăm consecința deschiderii unei cutii a Pandorei. Se deschide o cutie a Pandorei, lucrurile care sunt acolo trebuie știute. A introduce asemenea prevederi înseamnă a pune o frână cunoașterii acestor documente. Sunt consecințe care trebuie asumate. de aceea, personal aș pleda împotriva acestui paragraf adăugat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Gheorghiu. Și apoi domnul Marcu Tudor. Inițiatorul, când dorește. Ca să răspundă la toți odată, poate e bine mai la urmă.

 
   

Domnul Mihai Gheorghiu:

Deci, în pofida subtilităților invocate mai devreme, acest nou alineat este extrem de logic și de moral. El există, de altfel, și în legislația corespunzătoare din fostele țări comuniste, în special în legea germană.

Este anormal ca, în momentul în care, consultându-ți propriul dosar, nu știm cum au fost făcute exact acele lucruri, pot exista date care nu te privesc pe tine și nu privesc familia ta, pot exista date despre terțe persoane, iar a afecta major înseamnă a afecta imaginea și viața privată a acelor persoane. Eu am dreptul să-mi văd dosarul, propriul dosar și am dreptul să public sau să fac publice acele lucruri care se referă la propria mea persoană. Nu pot decide asupra vieții altora. În acest sens a fost inclusă această cenzură. Este normal să se întâmple așa. Este normal ca fiecare să aibă dreptul la propria imagine și la viață privată.

În contextul în care eu aflu ceea ce s-a întâmplat cu mine, totul este în regulă. În ceea ce privește pe ceilalți, trebuie să-i consult sau să văd dacă sunt de acord cu acțiunile mele.

Deci, și ca membru al Comisiei pentru apărare, susțin prezența acestui nou alineat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Marcu Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Eu cred că e atât de inutil să mai continuăm discuția pe această temă, încât mă surprinde că a avut loc o interpelare a cuiva care nu s-a gândit decât la un singur aspect: că în acel dosar, zice domnia sa, nu sunt decât persoane care au fost securiști, informatori și persoana asupra căreia s-a făcut informația. dar, pe parcursul unor delațiuni de genul acesta, ele conțin, unele, multe pagini, și în ele se fac afirmații despre persoane care nu au nici o tangență, nici cu persoana acuzată, despre care s-a scris, și nici cu informatorul.

Se poate spune, de exemplu: "în timp ce stăteam nu știu unde, am văzut că nevasta aceluia plecase cu unul și nu știu ce făcea în tufiș". Este o chestie la zi, de aceea am zis-o. Vă rog să mă iertați.

Cine dă dreptul cuiva să afle asemenea lucruri murdare, lucruri care nu fac subiectul acestui dosar? În Germania, chiar s-a luat o măsură: anumite pasaje din textele scrise de informator, erau acoperite cu tuș negru și se făcea copie după ele, fără acele pasaje. Ca să vin eu, acum, și să spun, dintr-o curiozitate morbidă, nu, că eu trebuie să știu tot ce s-a întâmplat acolo, călcând cu cizmele în viața multora dintre noi, poate chiar a rudelor domniei sale, care nu au nici o vină, înseamnă să nu protejez intimitatea cetățeanului, exact să fac încălcarea tuturor drepturilor cetățenești, cu bună știință. Cine dă dreptul la asemenea aberații?

De aceea susțin… încă este chiar puțin explicit, ar fi trebuit detaliat mai mult acest pasaj. Îl susțin și cred că, sunt convins - deja facem aserții inutile - de buna-credință a oricăruia dintre noi, că nu sunt două persoane numai, în acele dosare, ci pot interveni multe și multe altele, asupra cărora, în viața intimă a lor, eu nu am nici un drept să intru cu cizmele, așa cum ziceam adineauri unui coleg de al nostru.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Mulțumesc.

Inițiatorul are cuvântul.

Poftiți, domnule senator, aveți cuvântul. Poate lămuriți lucrurile și opriți elanul.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Eu nu aș vrea să intru în conflict cu cineva, nici cu domnul Moroianu măcar, dar, pentru a respecta adevărul, vreau să fac precizarea că redepunerea acestei legi, acestui proiect de lege, în 1997, s-a făcut sub semnătura mea și a domnului Cerveni. Domnul Cerveni a solicitat, la început, dreptul de a participa la dezbateri și nu știu din care motiv nu a fost prezent astăzi.

Cum a existat o ruptură între domnul Moroianu și domnul Cerveni, consider că ne-am complica, mai ales că sunt numai câteva din articolele care ar putea să nască discuții și controverse de genul celei de astăzi, regretabile, în fond, pentru că eu nu am vrut să iau cuvântul chiar de fiecare dată, pentru a lăsa lucrurile, dezbaterile să curgă mai alert.

Atât am avut de spus.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Mihai Grigoriu.

Da, la sfârșit, în replică. (I se adresează domnului deputat Tudor Moroianu-Geamăn, care insistă să vină la microfon.)

 
   

Domnul Mihai Grigoriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Ceea ce vreau să spun este că acest amendament a fost bine susținut și trebuie să rămână acest text. Numai pentru stenogramă, doresc să se menționeze că autorul este regretatul nostru coleg George Gh. Șerban.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Matei, mai doriți?

La sfârșit, domnul Moroianu, cu replica, după domnul Matei.

 
   

Domnul Vasile Matei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

De fapt, vrând-nevrând, adoptând această lege, noi vom intra, nu știu dacă cu cizmele sau cu altceva, în viața personală a unor oameni.

Sigur că e greu să catalogăm pe cei care iau atitudine împotriva acestui alineat, atâta vreme cât noi, la art.1, prevedem dreptul celui care a avut dosar de urmărit, la fosta securitate, de a cunoaște pe cei care au făcut note informative despre persoana respectivă și ca urmare a acestui fapt a avut de suferit rigorile legilor sistemului comunist. Deci va fi foarte greu de împăcat. Trebuie să găsim o soluție ca, pe de o parte, să asigurăm secretizarea unor anumite prevederi și a anumitor nume pe care le vom întâlni în aceste dosare, pe de altă parte, dorința de a face cunoscut numele informatorilor, pentru că, în fond, acesta este scopul acestei legi. Sigur, probabil, vom face, în această parte, și precizarea că sunt alte persoane decât informatorii care apar, întâmplător sau nu, în conținutul dosarului respectiv.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu le amestecați! Ce treabă au informatorii cu o terță persoană?!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Moroianu.

 
   

Domnul Adrian Tudor Moroianu-Geamăn:

Îmi pare rău că domnul senator Ticu Dumitrescu m-a provocat, însă reiau exact ce am spus la începutul dezbaterilor. Trebuie să se știe, totuși, pentru adevăr, istoria acestor propuneri legislative.

Prima propunere legislativă am făcut-o eu, în această legislatură, la Camera Deputaților. S-a depus în data de 19 februarie și, la o zi după, în 20 februarie, s-a depus și la Senat, în anul 1997, înainte de a o propune dumneavoastră. Deci textul de la Senat îmi aparține, în totalitate. Fără să fiu consultat, în calitate de inițiator, domnul senator Cerveni a retras acel proiect, l-a refăcut, împreună cu un grup de juriști, și l-a depus, împreună cu domnul Ticu Dumitrescu, la Senat, mult mai târziu, în același an 1997.

Din nefericire, la Camera Deputaților nu s-a respectat regulamentul și s-a întârziat dezbaterea, care a fost pornită la Senat, și textul cu care s-a venit aici este un text, după mine, total imperfect, pe motivul că a suferit o serie de amendamente propuse de președintele de ședință, domnul Quintus, presa a mediatizat foarte bine aceste articole și aceste momente...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am ajuns la dezbaterile generale, am ajuns la...

 
   

Domnul Adrian Tudor Moroianu-Geamăn:

... și, practic, deptul de autor al domnului Ticu Dumitrescu este foarte limitat, la acest proiect care a ajuns la Camera Deputaților. Din respect pentru domnia sa, am spus, la începutul dezbaterilor, că voi fi cât mai reținut în a-mi exprima punctele de vedere, am avut o înțelegere cu dumnealui, pe care, acum, nu o mai recunoaște, și la comisie și aici, ca să ne susținem reciproc amendamentele, și dacă domnia sa înțelege că, astfel, există o colegialitate parlamentară și numai domnia sa revendică dreptul asupra acestei legi, nu are decât.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Trecem la vot.

Poziția 77 o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Deci s-a votat poziția 77.

Poziția 78.

Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Textul comisiei a fost votat.

Poziția 79. Se trimite la textul Senatului.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 80.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Textul comisiei a fost votat.

La poziția 81, domnul Nică.

 
   

Domnul Mihail Nică:

Domnule președinte de ședință,

Vă propun introducerea încă a două alineate la art.15, cu următoarele texte. "Este interzisă aducerea la cunoștință publică, fără acordul prealabil, în scris, al cetățeanului, a informațiilor cuprinse în adeverință sau în comunicare, ori aducerea la cunoștință publică a însăși adeverinței sau comunicării, precum și aducerea la cunoștință publică a oricăror elemente care au stat la baza eliberării lor". E vorba de dreptul la propria imagine. I-am dat dreptul cetățeanului să-și vadă propriul dosar, dar trebuie să-l și protejez, ca aceste date să nu ajungă la cunoștința altora.

Alineatul următor: "Persoana afectată, soțul supraviețuitor și rudele până la gradul doi, inclusiv, ale persoanei decedate, în afară de cazul când aceasta a dispus altfel, pot utiliza documentele eliberate, în următoarele scopuri: apărarea dreptului la propria imagine, reabilitarea persoanelor persecutate dipărute și decedate, clarificarea soartei persoanelor dispărute și a cazurilor de deces neelucidate, obținerea de despăgubiri și restituirea bunurilor confiscate".

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Aceste amendamente au fost prezentate la comisii?

 
   

Domnul Mihail Nică:

Nu.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Adică, domnule coleg, ca să înțeleg și eu, să știu ce supun la vot. Dacă, Doamne ferește ...

 
   

Domnul Mihail Nică:

Aceste amendamente au fost depuse în termen, la Biroul Camerei Deputaților.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dacă am descoperit o persoană care m-a turnat, având acces la propriul meu dosar și, undeva, am scăpat un cuvânt, sunt pierdut. Cam așa ar veni.

Domnul Șerban Rădulescu-Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Mă scuzați, doamnelor și domnilor și domnule președinte, mă leg de ceea ce am declarat eu azi-dimineață, dar nu erați dumneavoastră. Legea aceasta trebuie corelată sau, mai bine zis, legea cealaltă trebuie corelată cu aceea a arhivelor, pentru că, vă spun eu, după Legea arhivelor naționale, trebuie 75 de ani pentru protecția imaginii. Deci vă atrag atenția asupra acestui lucru.

Eu nu spun să nu votăm, vom vedea,

 
   

Domnul Vasile Lupu:

La dispozițiile finale...

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

... dar vreau să vă spun că, dacă nu se corelează Legea arhivelor naționale și anexa cu aceasta, aceasta nu produce efecte. Nu produce efecte! Dacă unul este denunțat, eu știu, în mod calomnios sau nu, că a afectat siguranța națională, e o calomnie, dar, mă rog, se cere acest lucru. Conform Legii arhivelor, nu ai dreptul decât după 100 de ani.

Eu vă atrag atenția, în legătură cu acest lucru, că, dacă nu se corelează cele două legi, aici votăm degeaba.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul senator Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Întrucât deja avem trimise la comisii, de la dezbaterile anterioare, câteva alineate, propun ca și aceste două amendamente să fie trimise la comisie, pentru că trebuie discutate mult mai atent.

 
   

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule președinte,

Nu am, și nu contează din ce motiv, nu am discutat aceste două amendamente în comisie. Dacă inițiatorul este de acord cu această formulă, așa cum am înțeles, și comisia susține să le discutăm, împreună cu celelalte amendamente care mai sunt.

 
Aprobarea componenței comisiilor de memdiere pentru soluționarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere la:  

Domnul Vasile Lupu:

Da, la comisie, atunci.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră componența Comisiei de mediere pentru soluționarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului, la proiectul de Lege privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii: PNȚCD Civic Ecologist – Rânja Traian Nicolae, Irimescu Haralambie; PDSR – Cazan Gheorghe Leonard, Popescu Dumitru; USD(PD) – Ruse Corneliu Constantin; PNL – Decuseară Jean; UDMR – Pecsi Francisc.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Comisia de mediere pentru soluționarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului, la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.50/1997 pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, în următoarea componență: PNȚCD Civic Ecologist – Botescu Ion, Morariu Teodor Gheorghe; PDSR – Ana I.Gheorghe, Grigoraș Neculai; USD(PD) – Papuc Aurel Constantin; PNL – Pantiș Sorin; P.R.M. – Baban Ștefan. Această componență o supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Stimați colegi,

Vă rog atenție, ședința începe la ora 14! Acesta este programul.

Deci este ora 13. La ora 14, reluăm dezbaterile.

Vă doresc poftă bună!

pauză până la ora 14. La ora 14, reluăm lucrările.

    • După pauz㠖
Reluarea dezbaterilor asupra proiectului de Lege privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca poliție politică.  

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

În lipsa secretarilor de ședință, voi mai striga o dată apelul.

Îmi trebuie un formular nou.

Stimați colegi,

Ocupați-vă locurile în bănci! Reluăm dezbaterile.

Suntem la poziția 81 din raport. Comisia susține textul Senatului.

Vă rog luați loc în bănci! Iată, alți colegi ocupă culoarele!

Stimați colegi,

Vă rog liniște în sală și ocupați-vă locurile!

Domnule Marcu Tudor, domnule Gheciu, grupul de acolo, domnule Weber, vă rog potoliți-vă, ocupați-vă locurile!

Poziția 81 din raport.

Atenție, vă rog! Domnule Marcu Tudor!

Deci se propune, de comisie, textul Senatului.

Obiecțiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 82.

Obiecțiuni, comentarii la textul comisiei? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 83. Se propune eliminarea alin.3, de comisie.

Comentarii? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră propunerea...

   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

A propus domnul Ioniță eliminarea!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul senator Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu vin în fața dumneavoastră cu rugămintea de a menține textul Senatului.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Domnul Marcu Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Vă cer iertare, dar, uite, acum mă gândesc, mai mult decât m-am gândit la comisie, nu întotdeauna ai mintea cu tine. Deci aici: "Verificările pot fi declanșate și la cererea persoanelor care ocupă funcțiile prevăzute de art.2," și eu aș completa "pentru sine". Deci acea persoană pentru ea, numai, poate.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu (din loja inițiatorului):

Sau motivat.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Păi, motivat pentru altul?! Eu întreb: nu cumva înțelegem că dacă vrea cineva, care candidează la o funcție, să ceară o verificare despre oricine altcineva de acolo sau despre el însuși… Cum a vrut inițiatorul să spună?

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul senator Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

S-ar putea ca rândul la verificare să vină, să nu zic, "ad calendas graecas", datorită supușeniei legii, ci peste nu știu cât timp, iar un cetățean, unul dintre noi, are nevoie, pentru a demonstra un lucru de care este indispensabil presat să o facă cât mai repede și, atunci, depune o cerere și solicită urgența, în cazul respectiv.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Dar pentru el însuși.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Pentru el însuși, dar se înțelege: "pentru propria persoană".

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ioniță.

 
   

Domnul Gabriel Mihail Ioniță:

Într-adevăr, eu am făcut propunerea de amendare a textului și amendamentul meu a fost admis de comisii, justificarea fiind, mi se pare, o propunere excesivă, având în vedere că în decursul legii, deci partea pe care am votat-o, pentru anumite funcții, verificarea se face din oficiu, deci nu trebuie nimeni să sesizeze acest organism, acest colegiu, ca să facă verificările pentru cei care candidează la Președinția țării, la funcții de senator, deputat... Deci nu cred că este..., adică eu, dacă sunt candidat la una dintre cele două Camere, se mai cer și eu să se facă verificarea, pentru că, oricum, se face din oficiu. Acesta a fost singurul raționament. Dacă domnul ...

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu (din sală):

Dar ați spus în lege că omul care este în funcție și, atunci, trebuie...

 
   

Domnul Marțian Dan (din sală):

Să se adauge acolo, "la cererea persoanei care ocupă funcție".

 
   

Domnul Mihail Gabriel Ioniță:

Și eu nu am nimic împotrivă. dacă este de acord comisia, sunt de acord să rămână textul. Eu nu văd ce ar aduce în plus.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci domnul deputat Marcu Tudor propune, mai întâi, o virgulă și apoi să se adauge: "pentru persoana proprie". Deci: "Verificările pot fi declanșate și la cererea persoanelor care ocupă funcțiile prevăzute de art.2, pentru propriul dosar".

Domnul senator Ticu Dumitrescu acceptă? Da.

Comisia? Da.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 84.

Comentarii la textul comisiei? Nu sunt.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 85.

Comentarii la textul comisiei? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 86.

Obiecțiuni? Nu sunt.

Textul comisiei.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 87, textul comisiilor.

Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Poziția 88.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

O consultare.

Deci există o justificare în plus la ce am votat noi mai înainte, că în termen de 60 de zile se dă răspunsul, dacă da sau nu, dar aceasta interacționează cu cele 30 de zile, în care trebuia să-i dea, în scris, răspuns la solicitare.

 
   

Domnul Mihai Grigoriu (din sală):

Acela a fost art.1. Nu le amestecați!

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Păi dacă a fost sau nu informator. Așa este, nu le amestec, dar justific mai mult faptul că acel răspuns, în 30 de zile, poate să fie dat numai de principiu: "Am luat la cunoștință ce ați zis", nu știu cum, "și vă comunicăm în 60 de zile", cât zice aici.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Mai departe, la poziția 88.

Domnul George Șerban.

 
   

Domnul George Șerban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Vă propun la punctul 88, la art.17 alin.1, o modificare simplă, în formă, dar care aduce o modificare de conținut importantă. Deci este prevăzut, aici, că se comunică rezultatul cercetării, atât solicitantului, cât și persoanei vizate, urmând ca, într-un interval de timp, persoana vizată să conteste acest lucru, pe treptele prevăzute de lege, respectiv la Consiliu și apoi la Curtea de Apel.

Cred că ar trebui să avem în vedere următorul fapt, că persoana vizată, dacă, între timp, situația ei a fost făcută publică de solicitant, poate suferi, în raport cu o posibilă dezvinovățire ulterioară, chiar la nivelul Consiliului sau la nivelul Curții de Apel, un prejudiciu ireversibil greu de reparat și, din această cauză, vă propun ca printr-un amendament foarte simplu, să facem în așa fel încât singura abilitată să cunoască rezultatul acestei cercetări, până la pronunțarea verdictului definitiv, din partea Curții de Apel, să fie persoana vizată, și nu solicitantul.

Este o chestiune pe care noi am discutat-o și la întâlnirea care a avut loc cu liderii de grup mai devreme; îmi aduc aminte, la emisiunea la care am avut plăcerea să fiu cu domnul senator Ticu Dumitrescu și cu domnul deputat Ovidiu Petrescu, am discutat această chestiune și părea că, într-adevăr, este necesar să aducem această modificare.

Mai concret, eu v-aș propune ca în textul alin.1, acolo unde se spune că "de la depunerea contestației, adoptă o decizie care se comunică în termen de 10 zile", să eliminăm "atât solicitantului, cât și" și să rămână "se comunică în termen de 10 zile persoanei cu privire la care s-au efectuat verificări, indiferent de autor" și textul curge mai departe, urmând ca după ce se fac aceste comunicări, persoana să poată să se adreseze Consiliului și Curții de Apel, iar o dată ce Curtea de Apel a pronunțat verdictul, eu cred că nu mai are ce să solicite nimeni, nici un fel de alte contestații. De abia din același moment, prin publicarea în Monitorul Oficial, ea devine publică, deci, se adresează și solicitantului, sau o dată cu publicarea în Monitorul Oficial se poate adresa o notificare și solicitantului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci, domnule deputat, textul vă rog. Am eliminat "atât solicitantului", adică propuneți dumneavoastră.

 
   

Domnul George Șerban:

Deci, să eliminăm...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dar când va fi comunicat solicitantului, trebuie să o spuneți.

 
   

Domnul George Șerban:

Prin Monitorul Oficial, o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii Curții de Apel sau o dată cu scurgerea termenului de contestare.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, rezultând din textele următoare.

Stimați colegi, inițiatorul ce opinie are? De acord. Comisia de acord. Domnul Petreu.

 
   

Domnul Liviu Petreu:

Domnilor colegi,

ce se întâmplă? Este, într-un fel... Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Într-un fel, solicitarea colegului nostru este judicioasă, dar ea nu este întru totul acoperitoare, și această discuție am avut-o și la comisie. da, nu comunicăm solicitantului acest lucru. În acest mod, domnul solicitant nu are la mână, deci, gândiți-vă, este vorba doar de atât, un material cu care să terfelească înainte de o situație absolut definitivă onoarea unui presupus nevinovat. dar faptul că nu se comunică oficial solicitantului situația până la expirarea termenului pentru contestație sau până la publicare, nu înseamnă că dacă persoana vizată a fost, este nemulțumită de rezultatul verificărilor și îi dă drumul la Curtea de Apel...

Păi, vă rog, gândiți-vă că orice instanță are în primul rând un opis alfabetic la arhivă, și din acel opis, presa noastră, în mod normal, ca să câștige o bucată de pâine va publica prima oară înscrierea în opis la poziția respectivă a anului a celor care fac aceste contestații.

într-un fel, pe această cale, putem apăra - părerea mea - pe solicitant de suspiciunea de a fi dat drumul bombiței înainte de vreme, în cazul când persoana rămâne inocentă potrivit opiniei justiției. Deci, da, să admitem această chestiune, dar să nu ne închipuim că nu rămân destule portițe pentru a respira niște lucruri care să producă prejudicii. Da, să admitem, dar gândiți-vă la ce se întâmplă.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule coleg, ce admitem și ce ne închipuim?

Deci, acceptați propunerea de eliminare.

 
   

Domnul Liviu Petreu:

Domnule coleg, eu am spus un singur lucru: pe baza opisului alfabetic al instanțelor, toți cei care se vor plânge, vor fi, din ziua aceea, în dinții presei, nu-i o problemă. dar putem, într-adevăr, să admitem ceea ce s-a solicitat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mihai Grigoriu.

 
   

Domnul Mihai Grigoriu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Problema pe care a pus-o domnul coleg George Șerban este următoarea: dacă la prima cercetare, după 60 de zile, Consiliul dă verdictul - persoana a fost coloborator, spune domnul George Șerban că se va comunica acest lucru doar persoanei vizate, pentru ca aceasta să facă contestație. Să nu se spună solicitantului, pentru ca acesta să nu facă păcatul să se ducă în public înainte de a fi hotărârea definitivă.

Cu acest aspect eu sunt de acord, cu ideea a nu se face public până în momentul în care se ajunge în instanță. În esență, de fapt, acum, prima dată nu se ajunge în instanță. Contestația, prima dată, se judecă încă o dată la Consiliu. așa este mersul acestei legi. dar textul va fi mai complicat decât l-a propus domnul coleg George Șerban, pentru că în cazul în care rezoluția consiliului, prima este că individul, persoana vizată nu a fost colaborator, și solicitantul știe că a fost, trebuie să-i dăm posibilitatea solicitantului să facă contestație împotriva acestei decizii de nevinovăție. Și atunci, ori rămâne textul cum a fot, ori el se complică de genul următor: rezultatul se comunică persoanei vizate, în cazul în care se constată că a fost colaborator sau agent, și se comunică amândurora, în caz contrar, pentru ca, în primul caz, persoana vizată să facă contestație și pentru ca, în al doilea caz, solicitantul, dacă vrea să continuie cercetarea, să facă el contestație. Deci, situația este mai complicată.

Acum, în ceea ce privește secretizarea până la momentul hotărârii definitive a Curții de Apel, acest lucru, din păcate, nu este posibil. S-a discutat la comisie așa ceva și s-a stabilit că atunci când se ajunge la judecătorie, vrând-nevrând, lucrurile sunt publice, la Curtea de Apel lucrurile sunt publice, fie ce a zis colegul de la Comisia juridică, în sensul că apar în opis cauzele și tot nu se poate ține secret vizavi de o presă curioasă, fie că efectiv ședințele sunt publice.

Deci, se poate secretiza cât este la consiliu; după răspunsul la contestația de la consiliu nu mai poate fi secret, va fi practic public. dar singurul lucru cu care se poate veni în întâmpinarea domnului George Șerban este să se redacteze așa: "În cazul în care consiliul decide că este colaborator se transmite persoanei vizate, în caz contrar, se transmite amândurora".

Mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

S-au conturat opiniile. Deci, mai întâi, propunerea de eliminare: eliminarea după "10 zile", sintagmei "atât solicitantului".

 
   

Domnul Tudor Marcu:

Numai puțin, vă rog. Până la eliminare, mai am eu o discuție. Aici, în final se spune în textul Senatului: "decizia Colegiului Consiliului poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel București, potrivit procedurii contenciosului administrativ" și nu lasă să se înțeleagă faptul că această hotărâre poate fi definitivă și irevocabilă. pentru că acest lucru s-a simțit necesar, mai curând domnul Popescu, decât Comisia juridică, dar în final Comisia juridică a propus așa ceva, să se treac㠖 și se leagă acesta cu 89 – că "hotărârea este definitivă și irevocabilă".

Eu am o propunere, ca să nu încălcăm complet toate drepturile unui om...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Citiți și 89, vă rog!

 
   

Domnul Tudor Marcu:

Da. 89, zic, se leagă perfect cu 88, și zice așa: "Curtea de Apel judecă în ședință secretă în complet de 3 judecători. Participarea procurorului este obligatorie". Și zice domnia sa, domnul Popescu: "hotărârea este definitivă și irevocabilă. actele și lucrările dosarelor au regim secret". Eu zic că noi încălcăm posibilitatea, dreptul unui om de a se apăra în fața sau față de o hotărâre care poate fi eronată. Dacă i-am tăiat toate drepturile de a face un recurs la o asemenea hotărâre a Curții de Apel și pe parcurs el capătă niște date noi, capătă niște oameni..., că s-a făcut public, cum zicea domnul Grigoriu, acest proces și mai vine cineva și spune: "păi, stai, domnule, că eu știu despre ce este vorba..." și nu mai poate interveni cu nimic la hotărârea Curții de Apel, este o gravă încălcare a dreptului cetățeanului de a se apăra prin probe noi.

De aceea, eu am o propunere. În continuare, la art.17 alin.1, după "contenciosului administrativ.", eu să zic: "hotărârea poate fi atacată prin recurs". Și, de asemenea, "actele și lucrările dosarelor au regim secret".

Eu vă rog foarte mult, nu am nimic de apărat aici, dar gândiți-vă că poate puteți, prin malaxorul ăsta nenorocit al dosarelor astea care vor începe a se face publice peste puțin timp, să fiți afectați și să fiți nevinovați și o Curte de Apel să nu aibă suficiente date încât să vă scoată nevinovați și să pună că sunteți vinovați. Unde vă mai apărați? oricare dintre dumneavoastră sau familiile dumneavoastră.

De aceea, eu spun: judecați vă rog cu mare acuratețe și lăsați și posibilitatea să se apere în fața unei decizii a unei Curți de Apel, care poate, rețineți și asta, să fie influențată negativ politic. Peste un an sau doi puteți fi în situația să contestați decizia unei Curți de Apel care, chiar dacă este formată din 3 judecători, 2 din ei să fie angajați într-un fel sau altul politic, și să fiți tributari unui joc politic, sau familiile dumneavoastră, ca să puteți fi șantajați.

De aceea, insist. Punct după "administrativ", "hotărârea poate fi atacată prin recurs". Aceasta este completarea mea.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Oltean.

 
   

Domnul Ioan Oltean:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu aș aduce un amendament ce vizează îmbunătățirea sub aspect literar a textului, și anume, partea finală a articolului, partea subliniată în care se spune că "secția civilă, în competența căreia își are domiciliul contestatarul", apreciez că o formulare mai corectă ar fi cea pe care eu o supun atenției dumneavoastră și anume că: "decizia Colegiului Consiliului poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel, secția civilă din raza de competență în care își are domiciliul contestatarul".

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Să ne oprim aici, pentru că nu mai ajuntem la nici un capăt.

Deci, care este părerea comisiei față de amendamentul domnului Marcu Tudor? Care este părerea comisiei în această chestiune?

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Comisia juridică zice ceva, cea pentru apărare zice altceva.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Emil Popescu, bun venit și poftiți la microfon!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Colegul nostru a pus în discuție o falsă problemă, l-am auzit. Dumnealui își închipuie că judecățile sunt, așa, cu niște tocmeli și că în același timp mai reluăm negocierile, ca la piață. Toți am recunoscut dreptul omului de a se apăra în justiție, adică dreptul lui de a recurge la justiție, în ipoteza în care acest organ greșește, dar, în viziunea prietenului și colegului nostru, ar trebui să se întâmple așa, se întâlnește peste 3 zile pe stradă cu unul: "Uite, măi, cheamă-mă și pe mine martor!" mai facem o dată un proces, da? După aceea, peste un an descoperă o bucată de hârtie care nu știu ce prevede; mai facem un proces, nu?

Domnule coleg, aveți răbdare să vedeți unde ajungem. Ajungem, până la urmă, că așa concepe dânsul ca un lanț al slăbiciunilor omenești, că, tot timpul, aceste hotărâri ar trebui să fie din nou încălcate și reluate și iar reluate și iar reluate, de câte ori reluate? Asta nu spuneți dumneavoastră.

 
   

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Exagerați!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Stați, domnule coleg, aveți răbdare! Dumneavoastră exagerați, pentru că prin ipoteză, omul se adresează organului pe care-l creăm prin această lege, are un prim filtru, omul este nemulțumit, atacă hotărârea la instanță, acolo, la instanță, câte grade de jurisdicție vreți să aveți și de câte ori să ne judecăm? asta-i discuția!

 
   

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

De câte ori vrea să se apere omul!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Ați auzit ce a spus? De atâtea ori, de câte ori vrea el. Uite ce spune domnul Petrescu. Ce ați făcut semnul acesta? 3 grade de jurisdicție.

 
   

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Și eu mă opresc la una – la Curtea de Apel.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Ia mai citiți! să vedeți cum e. Da. Păi, dar știți ce înseamnă aceasta? I-am dat posibilitatea să se apere la 3 judecători și la o instanță foarte competentă. Prin urmare, aveți numeroase situații, dumneavoastră, când ați creat căi de atac, una singură și la judecătorie pe Legea fondului funciar. Atunci nu mai gândeați pe drepturile omului, și pe pământul omului, și pe problema omului, și pe necazul omului și, dintr-o dată, era o singură judecată și numai la judecătorie. Dar se poate?! (Vociferări.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte, coborâți tonul.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor, nu, nu aveți cuvântul.

Domnule președinte, vă rog să chemați chestorii.

 
   

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Depășește limita.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule profesor Albu, mă refer la dumneavoastră, care știți să ascultați, domnule Petrescu, care știți și înțelegeți, nu putem avea un litigiu care să se desfășoare în 3 grade de jurisdicție, fiindcă nu este un litigiu de drept comun. Aici, noi suntem în ceva asemănător, de aceea discut și cu domnul profesor Marțian, rog să reflecteze, noi suntem aici într-un litigiu în care actul atacat nu emană chiar de la un organ administrativ. Acest organ, pe care noi îl creăm acum, are o poziție sui-generis în sistem. Asta nu înțelege colegul nostru.

Prin urmare, dacă ar fi un litigiu de drept comun, normal era pe 3 grade, pe triadă, domnule Petrescu. Cum însă suntem într-un litigiu oarecum asemănător cu cel în contencios, nu mai putem avea 3 grade de jurisdicție, mai ales când este vorba de o astfel de comisie, organ colegial. Exemplu: un primar semnează un ordin de repartizare. Este un act administrativ, este o problemă, este unul singur, poate greși. Acesta este un organ colegial, compus din 11 sau câți or fi, și care votează după ample și multe discuții, au și un oficiu juridic care avizează și noi totuși am deschis calea unui control judecătoresc la o instanță foarte competentă, nu la nea Gâgă din Popreaca, adică la judecătorie, la Curtea de Apel. Sunt numai 15 Curți de Apel în țară. În felul acesta se poate forma o jurisprudență cât de cât unitară, și este normal să fie așa, dar eu vă învederez că în măsura în care s-ar ajunge să se aplice greșit legea, s-ar putea face și un recurs în interesul legii. Adică, vedeți domnule Petrescu? oamenii care se pricep în problemă nu țipă așa tare cum țipă colegul nostru, și la comisie țipă tare. Dacă mă siliți atunci și eu țip. Unde ajungem? Știți?! Dați-mi voie să vă citez din "badea George": "Să auzi tu mamă înjurături, că ea cu mă-sa-s zece guri". de-aș sta să dau și eu răspuns, la câte legi am fi ajuns?

De altfel, mi-am pierdut orice iluzie că, colegul nostru ar putea vreodată să recupereze toate aceste deprinderi pe care le are și tot timpul întrerupe, tot timpul țipă tare. Eu îl iubesc, că mi-e foarte drag.

 
   

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Mulțumesc, domnule Popescu.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Și dacă nu așa fi aici, aș avea și o replică, așa cum vrea dânsul, ca să-i demonstrez cum nu este bine.

Eu am înțeles ce spune dânsul și îi răspund acuma. Știți unde aveți dreptate? Într-un singur caz, care este cu totul de excepție. Dacă se întâmplă să descopere un act nou de natură să schimbe decisiv soluția în proces. (Domnul Marcu Tudor vociferează.)

Iară întrerupeți? Îl vedeți cât este de nedisciplinat?

Prin urmare, este aici în sală domnul Sorin... așa, care a fost judecător și vă poate confirma, are la dispoziție calea unei contestații sau a unei revizuiri pe 322 pct.5 din Codul de procedură pe care colegul nostru l-a uitat, că îl știa, l-a învățat, și, prin urmare, are deschisă calea unui remediu, dar nu de câte ori se întâlnește cu prietenul lui de joc, ci când se întâmplă un eveniment, o dată la 5 ani, că descoperă un înscris atât de energic, atât de grozav. Ei, pentru aceasta are legea deja supapa prevăzută, nu este nevoie să interveniți dumneavoastră.

Prin urmare, vă rog respectuos să acceptați soluția textului, cred că am convins pe domnii de aici, care m-au urmărit cu atenție, vă mulțumesc. Eu sunt pentru control judecătoresc, sunt pentru el întotdeauna, că așa prevede și Constituția – acces liber la justiție, însă în limitele legii și cu respectarea unor reguli, reguli pe care noi le știm.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Domnule Marcu Tudor, o intervenție scurtă.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Da. Eu îi mulțumesc domnului Popescu că mi-a acordat atâta atenție de la înălțimea dânsului cu totul și cu totul deosebită și că a luat în seamă tot ce am zis eu, dar nu a luat în considerare tot ce am zis eu.

Dânsul exagerează în mod voit, avocățește, un fapt. Vă dau un exemplu, poate nu este cel mai edificator. Exemplele le dă fiecare de unde știe mai mult; eu le dau din regiment, unde eram. Veneam dimineața și zicea comandantul de batalion: "Am căutat și am găsit, dimineața la ora 4.00, o mulțime, necazuri peste necazuri, ciorapi, izmene, mizmene, mimene..." și dădea tot felul de... din gură așa....dri...dri... briu..., dar el de fapt găsise numai un ciorap. Era perfect de frumos, peste tot, găsise un ciorap aruncat pe undeva și începea să zică: "ciorapi, morapi, porapi, corapi... doamne, ce e acolo! nenorocire! vai de capul nostru! Jos cu toți la instrucție!"

Dânsul zice: "dar nu așa! Peste un an, peste doi, peste 5, te întâlnești, faci..." și gulgureala asta dă impresia că are și dreptate. Eu vreau să-i spun că nu este numai dânsul avocat și nici eu nu vreau să spun că sunt avocat, dar gulgureală putem da cu toții și fiecare dintre noi mai bine poate chiar decât dânsul. Care este esența, în final, să intervin?

În primul rând, refuz total să răspund la lucruri mai puțin elegante, care nu mă caracterizează pe mine niciodată și știți asta și în discuții particulare, când se aduce o atingere personalității cuiva.

Eu am învățat carte mai multă decât a învățat dânsul, dar asta este o altă problemă.

Problema este următoarea: să nu-mi spună că nu înțeleg ceva, atâta timp cât dânsul vrea intenționat să nu înțeleagă ce spun eu, pentru că iată unde este viciul dânsului de procedură. Bine, trec și peste asta și uitați ce am zis, că nu vreau să mă cert cu dânsul, pentru că am un respect mare, că știe carte, carte de juridic. Dânsul spune că prin hotărârea pe care o pune, este definitivă și irevocabilă... a, păi stați, că mai există niște căi. Ce căi? Păi, mai există articolul nu știu care, care mai... Rămâne la latitudinea cuiva, dacă îl acceptă sau nu, să fac, până la urmă, tot un recurs. Nu este mai simplu…, pentru că aceasta este o lege, și legea dă clar oricui o citește și o aplică, fără interpretări din acestea de gulgureală multă, când poți să dai interpretare că este negativ tot ce zici că este pozitiv sau invers, că până la urmă nu mai înțelege nimeni ce vrem. Fraza mea acoperă și acel viciu de procedură pe care-l punem noi prin "Hotărâre irevocabilă și definitivă" că, în cazul în care cineva se simte frustrat în drepturile lui, simte că nu a putut face, în termenul acordat de Curtea de Apel, rost de toate datele ca să se facă disculpat de acuza care i s-a adus, sau și mai mult de atâta, că nimeni nu-i poate revoca niciodată dreptul lui la apărare și, ca atare...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Tudor, era vorba de o intervenție scurtă de maximum 3 minute.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Gata, gata. Susțin că trebuie încă o dată clar și limpede pentru toți, gândiți-vă că toți sau cei din preajma dumneavoastră pot fi în aceeași situație și să nu facă apel la buna înțelegere a cuiva care poate să zică da, poate nu, după cum bălmăjește mai bine sau mai puțin, să fie clar, "Hotărârea poate fi atacată prin recurs", este clar pentru toată lumea și îi asigurăm dreptul oricui să se apere, cetățenesc, constituțional.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Mihai Nică.

 
   

Domnul Mihail Nică:

Domnule președinte,

Vă solicit să suspendăm discuțiile și să votăm.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Zoner. Vă rog liniște în sală!

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

În primul rând vreau să întreb pe domnul deputat...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Nu-i spuneți numele, că cere replică.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

...dacă își menține declarația că vin la putere și dau foc la toată arhiva. Păi, așa a spus! (Se primește o replică din sală.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, nu dialogați cu sala.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Da, da. Bulbureala de care face dumnealui caz, de fapt, se creează prin ceea ce vrea dumnealui să facă. Păi, cât? Va să zică mai facem atunci și recurs în anulare, că se mai poate și asta și, de fapt, eu nu înțeleg, prin tot ce pledați dumneavoastră, înseamnă că vă este teamă de această lege și ca atare, eu susțin textul comisiei și vă rog, domnule președinte, mă rog, nu este calitatea mea să o cer, dar, mă rog, colegial, să trecem la vot.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, trecem la vot.

Stimați colegi,

A fost o propunere de eliminare a sintagmei "atât solicitantului" cu care începem votarea. Supun votului dumneavoastră această propunere de eliminare.

Cine este pentru? 5 voturi. Insuficient.

Supun votului dumneavoastră textul comisiei.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 2 abțineri.

Votat. Trecem la...

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Stați un pic! Completarea la propunere.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Tudor, dar comisia nu a acceptat completarea.

Deci, comisia acceptă propunerea de completare, a domnului Tudor? Nu o acceptă.

Stimați colegi, ca să tranșăm această discuție și să se liniștească domnul Tudor…

Domnule Tudor, a trecut textul comisiei, dar, iată, pun la vot.

Cine este pentru completarea propusă de domnul Tudor? 7 voturi. Insuficient. (Domnul deputat Tudor vociferează.)

Domnule Tudor, aici nu sunteți la România Mare. Toată ziua ați tulburat ședința. Vă rog, potoliți-vă!

Deci, trecem la alineatul nou, de la pct.89. Acolo se vorbește mai tare, la România Mare, dar aici suntem în sala Parlamentului. (Vociferări din partea domnului deputat Tudor Marcu.)

Deci, pct.89, alin.2. Comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Text votat.

Pct.90. Pentru textul comisiei sunt obiecțiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Pct.91. Domnul Nică.

 
   

Domnul Mihail Nică:

Vreau să rog colegii să-și arunce o privire la pozițiile 92 și 94.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Prima întrebare: ați prezentat comisiei amendamentul?

 
   

Domnul Mihail Nică:

Vreau să scot în evidență o greșeală din raport, domnule președinte. Alin. 2 de la art.18 și alin.2 de la art.19, în elanul nostru de a da publicității toate numele, le-am trecut de două ori și vă propuneam ca art.18 și 19 să fie transformate într-un singur alineat, care să cuprindă: alin.1 de la 18, alin.2 de la 19, alin.3 de la 19 și alin.4 de la 19, pentru că ele se repetă.

Dacă aveți bunăvoință să citiți cele două texte, veți vedea că se suprapun.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Comisia este de acord.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

Este o repetare.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Și atunci, art.18 și 19, în propunerea domnului Nică, acceptată de comisie, s-ar contopi într-un singur articol, cu 4 alineate. Corect?

Domnule Ovidiu Petrescu, doriți să interveniți?

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, într-adevăr, ce este la poz.92 este identic cu ce este la poz.94, dar eu aș avea o altă propunere.

Aș avea o propunere exact pentru poz.92 și 94 – să fie eliminate, fie că o considerăm una, fie că o considerăm două. De ce? La art.1 s-a introdus un alineat nou în care se spune foarte clar că persoanele care au acces la propriul dosar au și dreptul de a solicita numele ofițerului care s-a ocupat de caz și numele informatorului.

În condițiile în care persoana respectivă solicită acest nume, îl află de la consiliu și poate să ia orice măsură dorește, eventual să-l facă public. Nu văd de ce ar trebui să se facă public din oficiu absolut toate aceste nume. Doar dacă vrem să-i transformăm într-o ușoară bază de recrutare pentru alte servicii.

Deci, eu propun eliminarea.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci propuneți eliminarea pct.92 și 94.

Comisia?

Stimați colegi,

Reluăm de la 91 – "Consiliul publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, comunicările rămase definitive prin necontestare sau rămase definitive prin hotărârea Curții de Apel."

Supun votului dumneavoastră textul.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Un text l-am votat, la pct.91, ar fi art.18 primul alineat.

Domnul Nică propune…

 
   

Domnul Mihail Nică (din sală):

…regruparea lor în 3 alineate.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Propune regruparea lor.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Întâi eliminarea!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dar alin.2 propus de domnul Nică este și alin.2 propus de comisie.

 
   

Domnul Mihail Nică (din sală):

Pentru că îl regăsim și la art.19. Este repetat. Alin.2 este în două articole identic.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Alin.2 sună astfel: "Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității va da publicitării datele de identitate, inclusiv numele conspirative și funcțiile deținute, ale ofițerilor și subofițerilor de securitate, activi sau acoperiți, implicați în activități de poliție politică."

Și aici, la 94, este un text nou, care sună cam la fel.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu (din sală):

Nu este chiar identic.

Domnule președinte, vă rog să-mi dați cuvântul.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog, domnule președinte.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor colegi,

Nu vă lăsați seduși de această aparență de identitate. Nu este o identitate! Vă rog frumos.

La art.19: "…se dau publicității informațiile și documentele care atestă implicarea anumitor organe și structuri…"

Mai sus, la poz.92: "…va da publicității datele de identitate, inclusiv nume conspirative și funcțiile deținute de ofițeri implicați activ…"

Este cu totul altceva.

Se propune ca 19.1 să fie eliminat, iar eu sunt împotrivă.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Pct.92 este identic cu 94.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dar 92 și cu 94 reprezintă o problemă, iar 19.1, adică 93, este altceva.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Să trecem la votarea alin.2 și, evident, textul de la poz.94 trebuie eliminat.

Domnul Ticu Dumitrescu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Cred că este un lucru care nici nu merită discutat.

Este o greșeală, o dublare, practic, a două texte. Așa încât, se elimină 92, dar rămâne 94.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Toată lumea a înțeles.

Deci votăm alin.2.

 
   

Domnul Marcu Tudor(din bancă):

Întâi eliminarea!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Eliminăm poz.94, textul nou.

Domnul Nică.

 
   

Domnul Mihail Nică:

Domnilor colegi,

Vă citesc amendamentul. Eu am propus ca art.18 și 19 să se comaseze într-un singur articol, cu următorul conținut: "1…

 
   

Domnul Vasile Lupu:

L-am votat.

Treceți la 2.

 
   

Domnul Mihail Nică:

Dar să-l citim tot, ca să înțeleagă colegii.

"Alin.1. Consiliul publică în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, comunicările rămase definitive prin necontestare sau rămase definitive prin hotărârea Curții de Apel.

Alin.2. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității va publica în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, datele de identitate, inclusiv numele conspirative și funcțiile deținute ale ofițerilor și subofițerilor de securitate, activi sau acoperiți, implicați în activitățile de poliție politică.

Alin.3. Consiliul Național dă publicității informațiile și documentele care atestă implicarea organelor de securitate și altor structuri politice și represive ale regimului totalitar comunist în săvârșirea unor infracțiuni grave contra vieții, integrității fizice și psihice și libertăților persoanelor, precum și a unor acte de trădare a intereselor națonale.

Alin.4. Prevederile alin.2 sunt aplicabile în mod corespunzător și cu privire la persoanele prevăzute la art.4 alin.5."

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Și, deci, în această propunere, acceptată de comisie, dispare textul nou, de la poz.94, iar cele două articole sunt comasate într-un singur articol.

Domnul Ovidiu Petrescu a făcut o propunere de eliminare atât pentru poz.92, cât și pentru poz.94 și o supunem votului.

Începem cu eliminarea. Deci este o propunere neacceptată de comisie și de inițiator, așijderea.

Supun votului dumneavoastră propunerea de eliminare formulată de domnul Ovidiu Petrescu asupra poz.92.

Cine este pentru? Numărați, vă rog, domnule secretar. 27.

Insuficient.

Stimați colegi,

Atunci vă propun votului dumneavoastră alin.2, susținut de comisie și citit de domnul Nică, acceptat și de către inițiator.

Cine este pentru? 90 de voturi pentru.

Împotrivă? 11 împotrivă.

Abțineri? 18 abțineri.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Cvorum! Nu suntem în cvorum!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

138 este cvorumul de lucru; este întrunit.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Faceți adunarea! 119 sunt voturile!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, 90 pentru, 11 împotrivă, 18 abțineri și vreo 10 care n-au votat.

Stimați colegi,

Iată, numărăm rapid. Vă rog, secretarii de ședință.

46 sunt pe partea stângă; 2 mai lipsesc.

Iată-i, au intrat suntem în cvorum!

Sunt 46 în stânga, iar pe partea dreaptă sunt 92.

Vă rog, nu mai părăsiți sala, pentru că oprim lucrările.

Iată, suntem peste limită.

Deci, încă o dată supun votului dumneavoastră alin.2.

Cine este pentru? 103 voturi pentru.

Împotrivă? 7 împotrivă.

Abțineri? 30 de abțineri.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Procedură!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule Marcu.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Am rugămintea să nu cădem în hazliu sau în hilar, și să încercăm să intrăm din nou într-o seriozitate corespunzătoare acestui for înalt din țara noastră.

Și, ca atare, propun ca cel care conduce ședința să înceteze să mai facă aserțiuni în nume propriu. Dacă vrea să le facă, să vină la acest pupitru, ca orice muritor de rând, și, în al doilea rând, să încerce să folosească creionul și hârtia pe care le are în față și să noteze ceea ce este de notat, să nu cădem în partea cealaltă, în derizoriu, afirmând ceea ce nu s-a spus, uitând ceea ce s-a spus, neștiind și neînțelegând ce s-a propus și căzând, așa, într-un fel de complex din care nu mai înțelegem nimic.

Sunt trei acolo, au trei creioane și trei rânduri de hârtii și am rugămintea să uzeze de ele, chiar dacă a trecut mult de când am terminat școlile, ca să nu mai fim puși în situația să nu înțelegem ce se întâmplă în acest Parlament în acest moment.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat Tudor, în parte sunt de acord cu dumneavoastră.

Dacă n-ar fi gălăgia din sală, pe care cel mai bine ați întreținut-o dumneavoastră astăzi, am putea recepționa și noi ceea ce se spune la microfon. De aici se aude cu totul altfel decât în sală.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Noi vă corectăm; este dreptul nostru.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

În regulă.

Să trecem mai departe.

Poz.93 intră în alin.3 la același articol și sună astfel: "Consiliul Național dă publicității informațiile și documentele care atestă implicarea organelor de securitate și altor structuri politice și represive ale regimului totalitar comunist în săvârșirea unor infracțiuni grave contra vieții, integrității fizice și psihice și libertății persoanelor, precum și a unor acte de trădare a intereselor naționale."

Textul a mai fost citit o dată de domnul Nică. El va constitui alin.3 la art.18 – aceasta susține comisia; susține și inițiatorul.

Obiecțiuni nu mai sunt.

Îl supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 5 abțineri.

Text votat.

Alin.4. "Prevederile alin.2 sunt aplicabile în mod corespunzător și cu privire la persoanele prevăzute la art.4 alin.5."

Obiecțiuni? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 5 abțineri.

Votat.

Art.18 integral.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 19 abțineri.

Votat.

 
   

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Art.20 devine 19!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci art.18 a fost votat cu 4 alineate.

Stimați colegi, așa am ajuns la poz.96

Am avut două texte care se repetau; pe unul l-am eliminat, am făcut un singur articol – 18, format din 4 alineate, art.18 l-am votat integral, și acum trecem la poz.96 – în raport art.20, care va deveni, prin renumerotare, art.19.

Domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În legătură cu modul în care este redactat art.20, l-aș solicita pe domnul Emil Popescu, președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, care este un ilustru civilist, să ne spună dacă într-adevăr și textul Senatului și textul propus de către comisie corespund instituțiilor dreptului civil.

Se spune așa: "În cazurile de morți…", dar instituția este a deceselor. Deci, "În cazuri de decese…"

După aceea, în partea finală se spune că "…Consiliul oferă informații din proprie inițiativă sau pe baza unor cereri scrise din partea moștenitorilor celor dispăruți."

În cazul dipăruților, nu există moștenitori. Moștenitorii vin la succesiune atunci când decesul este constatat sigur, sau printr-o hotărâre judecătorească. Deci venirea la moștenire poate să vină din partea moștenitorilor celor decedați.

Deci, l-aș ruga pe dânsul, pentru că recunosc faptul că stăpânește foarte bine ...prin activitatea pe care o desfășoară la instanțele judecătorești în materie de succesiuni, să reamenajeze acest text, pentru că altfel ne facem de râs, dacă mergem pe o astfel de redactare.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ana Gheorghe cere cuvântul, până deliberează membrii comisiei aici prezenți.

 
   

Domnul Gheorghe Ana (HD):

La partea finală a acestui text, rog distinsele comisii să aibă în vedere că "cererea scrisă din partea moștenitorilor celor dispăruți" este un text impropriu pentru o lege. Și domnul distins coleg Popescu, care se află lângă mine, vede că pe formularul meu am scris "…sau pe baza unei cereri scrise, formulate de moștenitorii celor decedați." și cred că așa este corect.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Eu îi mulțumesc sincer domnului coleg, care a sesizat această disfuncție din text, pentru că lucrurile stau așa: nu avem, mai întâi, exprimarea în drept "mort neelucidat". Acesta este rezultatul faptului că foarte mulți care nu sunt juriști se pricep. Regula la noi este că toți se pricep în toate. A scăpat acest articol, domnule Gaspar, și sincer vă mulțumesc că ați urmărit.

Dar, acum urmează chestiunea de fond – avem decese reale și după aceea avem persoane dispărute, iar în categoria celor dispărute, avem unele, pentru care s-a dat hotărâre prin care este declarat dispărut, ca o treaptă în vederea declarării judecătorești a morții. Sunt niște termene, sunt reglementate în legea specială, nu discutăm.

Până la această dată, aula este confruntată cu următoarea problemă de principiu: așteptăm până când se declară moartea celui dispărut sau le dăm voie moștenitorilor, vedem noi care moștenitori, să declanșeze procedura prevăzută în acest articol mai înainte de a fi declarat mort. După opinia mea, nu pot să existe moștenitori veritabili decât dacă există un deces declarat; fie constatat cu act de deces, fie declararea judecătorească a morții, prevăzută prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și irefutabilă și așa mai departe.

Și, deci, după ce discutăm treaba aceasta, aula trebuie să se pronunțe pe această chestie de fond, inclusiv inițiatorul.

Avem această ipoteză, care este următoarea: o persoană a dispărut, a trecut un timp, a fost declarată dispărută, deci încă nu este moartă, este prezumția inversă că ea încă este în viață, dar este dispărut㠖 nu putem avea moștenitori, deci o persoană a fost declarată dispărută și după aceea s-a dat o hotărâre judecătorească de declarare a morții, care este o moarte prezumată acolo – s-ar putea întâmpla ca respectiva persoană să apară după 20 de ani din Guineea.

Prin urmare, numai în atare situație... eliminăm "morți neelucidate" și, după părerea mea, numai în cazul în care este o moarte declarată judecătorește, numai atunci putem să acceptăm ca moștenitorii celor dipăruți să poată să îi înregistreze o astfel de cerere. Lucrurile sunt evidente.

Când este vorba de moștenitori, această lege nu face referire. Aduceți-vă aminte de primele articole – au acces "…numai el, precum și anume categorii de moștenitori…" – aceia sunt cei care sunt desemnați de lege, în prima parte a legii, și nu alții. Deci sfera moștenitorilor este restrânsă în mod intenționat de legiuitorul din această lege. Este clar! Atât cât se prevede, soția și rudele de gradul I…

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte, dar dacă cei dispăruți nu au moștenitori, juridic să folosim alt termen.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, vă rog să rețineți, sunteți jurist.

Nu poate exista, în cazul dispărutului, nici un moștenitor prin ipoteză. Ipoteza este că el este declarat dispărut, care este o stare intermediară până la deces, și hotărârea de declarare a dispariției înseamnă că el a putut să dispară în junglă și este și declarată oficial această dispariție. Deci acea hotărâre cuprinde și afirmația că el este în viață, dar deocamdată este declarat dispărut. Urmează apoi treapta finală, printr-o nouă hotărâre care îl declară mort după ce trec anumite date și se îndeplinesc niște condiții prevăzute în legea special㠖 nu le mai reluăm.

Deci nu poate să existe moștenitori în cazul dispăruților, fie ei declarați, fie ei nedeclarați judecătorește. Aceasta este ideea, dacă este așa, nu putem avea decât în cazul celor decedați cu moarte constatată pe certificat de deces și, după aceea, putem avea astfel de informații cerute de moștenitorii celor care sunt declarați morți prin hotărâre judecătorească. Este clar.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Eu cred că împac cu această propunere toate cazurile, dacă îmi dați voie.

Deci, art.19: "În cazurile de persoane dispărute sau morți neelucidate despre care există indicii că au fost săvârșite în legătură cu activitatea fostelor organe de securitate, Consiliul oferă informații din proprie inițiativă sau pe baza unor cereri scrise din partea moștenitorilor celor decedați sau a urmașilor celor dispăruți." Și am acoperit toată aria.

Dispăruții, totuși, au urmași. Poate doriți un alt cuvânt - "a persoanelor apropiate", "a rudelor", "a familiilor", dar ei au apropiați ai lor.

Eu am găsit că-i mai aproape de realitate "urmașii celor dispăruți"; nu sunt moștenitori. Și în acest fel acoperim tot – și dispăruții și decedații; și urmașii și moștenitorii.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Moiceanu.

 
   

Domnul Constantin Moiceanu:

Domnilor deputați,

Diferența între cei morți și dispăruți – cei morți sunt cunoscuți, au acte de deces, familia a fost anunțată. Este vorba de cei dispăruți, care au fost ridicați în miezul nopții de acasă, mai ales în timpul stalinismului, și nimeni nu a mai știut de ei.

Eu am un caz a cărui familie nu a primit nici o comunicare că a decedat, care a fost luat cu mine o dată și s-a prăpădit la Midia Năvodari, pentru că ofițerii, adică personalul care era atunci era analfabet, și pentru ei, ca să scrie un bilet sau să comunice acasă, era o mare greutate.

Eu am avut soldați analfabeți care dup㠒44 erau maiori în Poliție. Ei nu știau carte; semnau alții pentru ei când luau salariu, solda.

Deci, este deosebire între morți și dispăruți. Dispăruții sunt aceia care au fost luați noaptea și nu s-a mai aflat nimic despre ei.

Deci textele care sunt aici sunt bine gândite de comisie și de domnul Popescu, care a fost de un mare ajutor când s-a întocmit acest raport.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Eu am făcut acele observații în legătură și cu textul Senatului și cu textul Comisiei juridice, de disciplină și imunități și am invocat autoritatea de mare civilist a domnului președinte Emil Popescu.

Eu consider că, totuși, textul trebuie rescris de comisie. Dacă poate să-l rescrie pe loc, n-am nimic împotrivă, dacă nu, trecem peste el.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Poate l-a și rescris.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Uitați ce este, domnilor. Este bine că a intervenit domnul Moiceanu. Tot ce am spus adineauri este absolut exact, dar vedeți că acum dânsul insistă pe o ipoteză cu totul specială, care s-a petrecut în interiorul acestor organe, sau în activitatea acestor organe. Este vorba de dispariții neelucidate, dar nu simple, despre care există indicii că au fost săvârșite în legătură cu activitatea organelor de securitate. Se referă la cei ridicați, săltați noaptea, fără act, fără nimic, și care n-au mai venit niciodată.

Dacă aceasta este ipoteza, atunci: "Consiliul oferă informații din proprie inițiativă, sau pe baza unei cereri scrise din partea moștenitorilor prezumtivi - sunteți de acord cu ideea? – ai celor dispăruți". Deci, așa trebuie să sune textul. Vi-l propun.

Domnule președinte, vă rog să rețineți: "în cazurile de dispariții neelucidate", e cu totul altceva, nu morți " .... despre care există indicii că au fost săvârșite în legătură cu activitatea organelor de securitate, Consiliul oferă informații din proprie inițiativă, sau pe baza unei cereri scrise din partea moștenitorilor prezumtivi". Prin urmare, pentru cel dispărut, există o categorie de moștenitori, care însă încă n-au intrat în funcție, sunt numai moștenitori prezumtivi, am înțeles eu ce vreți dumneavoastră, acum, ... ai celor dispăruți". Acesta este textul pe care trebuie să-l votăm. Sunteți de acord?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

... cereri scrise, formulate ...

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, "formulate". " ... cereri scrise, formulate de moștenitorii prezumtivi ...."

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

.... ai celor dispăruți ....

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

"... formulate de moștenitorii prezumtivi ai celor dispăruți".

Noi, atât de mult am fost inoculați de "limbagiul de lemn", încât am uitat pluralul. Da, nu mai vorbim "au pluriel".

Vă mulțumesc.

Cred că toată lumea este acum de acord cu ideea, da? Domnul, de acord, da?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

De acord.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Emil Popescu, pentru a nu comporta nici o altă discuție, vă rog să mai citiți cursiv încă o dată textul.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Încă o dată textul: "În cazurile de dispariții neelucidate, despre care există indicii că au fost săvârșite în legătură cu activitatea organelor de securitate ....."

 
   

Domnul Vasile Lupu:

"dispariții săvârșite"?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da, domnule. " .... neelucidate, despre care există indicii că s-au produs în legătură cu activitatea organelor de securitate ....", poftiți, să eliminăm "săvârșite".

Domnule Gaspar, de acord?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

De acord.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Bun. Deci: " ... despre care există indicii că s-au produs în legătură cu activitatea organelor de securitate, Consiliul oferă informații din proprie inițiativă, sau pe baza unei cereri scrise, formulate de moștenitorii prezumtivi ai celor dispărți".

Ăsta-i textul. Vă rog să votați.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

De acord toată lumea.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Iată, o bună colaborare.

Poziția 97 din raport.

Obiecțiuni?

Domnul Ovidiu Petrescu.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Vă rog să observați că se face vorbire și despre metodele și activitățile organelor de securitate. Eu v-aș propune să excludem "metodele". (Râsete)

Văd că mulți colegi au și început să râdă, pentru că dânșii, când se gândesc la "metode", își imaginează torturile pe care le-au suportat cei închiși de către securitate, bătăi, șantaje și așa mai departe.

Eu aș fi foarte de acord ca despre lucrurile acestea să vorbească, deși nu cred că în vreun document din arhivă o să găsiți dumneavoastră așa ceva. Pentru că nimeni n-a scris acolo că "prezenta mărturie am obținut-o după ce l-am călcat în picioare pe inculpat".

Asta n-o să găsiți niciodată. Deci, nu este vorba de lucrul acesta.

Eu mă gândesc la metodele specifice aplicate de orice serviciu de informații din lume și care evident că le-a aplicat și fosta securitate. De exemplu, tehnica filajului, tehnica interceptării convorbirilor, tehnica amplasării mijloacelor audio, mijloacelor tehnice speciale și așa mai departe.

Ei, bine, vreau să vă spun că toate aceste lucruri sunt secrete peste tot în lume și nu se dau publicității nicăieri, în nici un stat. Și atunci, eu vă propun ca ori să eliminați această problemă a metodelor, ori să faceți o mențiune din care să rezulte că acest cuvânt "metodă" se referă nu la metodele tehnice speciale ale unui serviciu de informații, ci la abuzurile săvârșite în timpul cercetării penale și așa mai departe.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Ana Gheorghe. Urmează domnul Hașotti.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

Stimați colegi,

Eu, din punct de vedere al topicii acestei fraze, o să vă rog să-mi acordați atenție.

"În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului acreditează .... ce? ... pune la dispoziția cercetătorilor ...." și așa mai departe.

Eu cred că este bine să spunem că "În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor acreditați ..." Fiindcă nu oricine se duce acolo, nu? cineva care se duce are o permisiune să umble la fondul acela și este acreditat.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Hașotti.

 
   

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Din dezbaterile care au avut loc astăzi și nu numai astăzi, eu am tras o concluzie, cel puțin până acum: că absolut toată lumea este interesată ca această lege să apară, numai că unii dintre noi doresc ca această lege să apară, să fie dată pentru a ști și alții doresc ca această lege să fie dată pentru a nu se ști.

Evident că nu pot fi de acord ca vocabula "metodele" să dispară. În această situație, să dispară întreaga lege.

Eu vă propun să nu mai venim aici cu niște amendamente care afectează esența acestei legi.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Deci, a ști, sau a nu ști. Aceasta este problema.

Domnul Rădulescu Zoner și apoi domnul Ana Gheorghe.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Vă mulțumesc.

Aici este vorba de istorie, nu numai de ce se întâmplă astăzi.

Eu vă dau un exemplu, domnule deputat. Anul trecut am făcut o cerere la SRI pentru a mi se da dosare operative privind un proces de acum 50 de ani, în 1948. Știți ce mi-au dat? Dosarul penal, s-au selectat frumos documentele și mi-au dat ceea ce s-a trimis la Parchetul General ca să fie act de acuzare în acest proces. Când am comparat mandatul de arestare și cu prima declarație, au trecut între o lună și trei pentru fiecare inculpat, persoane importante, este vorba, dar n-are rost să lungesc vorba. Un proces celebru: cu Buzoi, cu Pop, cu Balș și așa mai departe.

Ce-au făcut ăștia timp de 3 luni? Au stat la cantina Ministerului de Interne?!

Pe de altă parte, prin mărturii, cel puțin rezultă ce li s-a făcut. Deci, "metode". Dumneavoastră nu vreți "metode".

Aici e vorba de istorie, nu mai e vorba de metodele de filaj ale SRI-ului de astăzi. S-au mai perfecționat și alea, domnule coleg. Nu mai venim cu lucruri din astea, zău, așa! Nici măcar nu vreți să ajungem măcar să fie scrisă o istorie. Dacă nu, vi le spune Pacepa, că Pacepa le știe și le și scrie.

Eu zic că textul este foarte bun și să rămână ca atare. Nu ne referim la metodele de astăzi. E vorba de istorie, de astă dată.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Marcu Tudor.

 
   

Domnul Marcu Tudor:

Vă cer iertare că vă mai rețin puțin atenția, dar până acum dumneavoastră nu știți decât momentele astea. La Comisia pentru apărare, până acum s-a descoperit un lucru constatat chiar de domnul Ticu Dumitrescu.

Nu ne mai acuzați pe noi că vrem să blocăm legea, pentru că cei mai mulți dintre noi care au vrut să treacă legea nu au fost cei de la partidul colegilor domnului Ticu Dumitrescu. Întrebați-l pe domnul Ticu Dumitrescu.

Eu mă simt jignit când dumneavoastră mă acuzați mereu, în ce mă privește, că eu blochez această lege. Din contră, am vrut să deblocăm puhoaiele de propuneri care au venit la Comisia pentru apărare.

Noi nu am adus atâtea propuneri. Vrem să curgă textul bine, să nu aibă greșeli gramaticale, să nu aibă inadvertențe, pentru că suntem intelectuali, chiar dacă suntem ingineri. Resping cu hotărâre aceste acuze .... (Rumoare, vociferări)

Hai, domnule, tăceți din gură, că parcă sunteți la mahala!

Vă rog frumos, tăceți din gură! Scrieți acolo, dacă vreți.

Deci, resping cu hotărâre, și chiar domnul Popescu a fost acolo și, dacă zice așa, eu mă îndoiesc, că cineva dintre noi, în afara câtorva, nu le dau numele, dar colegi ai domniei sale, ai domnului Ticu Dumitrescu, au vrut intenționat să blocheze această lege. Nu noi am blocat-o.

Dacă vreți, vă dau și numele lor. Și câte multe inadvertențe și greutăți au făcut la această lege. Resping, încă o dată, cu hotărâre.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Să trecem la '48 dorința adunării.

Domnilor colegi, numai puțin!

(Rumoare, vociferări) Domnilor, aveți răbdare!

Eu mi-aduc aminte că n-a dat nici un nume colegul nostru, domnul Zoner. Nu știu de ce s-a simțit atins domnul ....

(Rumoare, vociferări)

N-a articulat nici un nume. Nu știu de ce ați venit la microfon. (Se adresează domnului deputat Tudor Marcu.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Ana a făcut o propunere.

Așteaptă rândul la microfon și nu-l mai prinde.

Stimați colegi, după domnul Emil Popescu, domnul Ana Gheorghe are cuvântul; apoi, domnul Gaspar, domnul Cristea, domnul Tăvală; și domnul Popescu la urmă, din partea comisiei, și inițiatorul.

Vă rog, liniște!

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Gheorghe Ana:

"În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor pe care-i acreditează ..." – asta înseamnă că el, Consiliul, îi agreează și le permite să umble în fondul arhivistic; "pe care-i acreditează ..." și mai departe e textul.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Aceasta cred că este formularea corectă.

domnul Gaspar.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Parțial, ideea a fost expusă de către domnul deputat Ana. totuși, aș vrea să precizăm, pentru că este vorba de stabilirea adevărului istoric, atunci când se pune la dispoziția cercetătorilor, cred că este vorba de cercetătorii din domeniu. Pentru că cercetare avem și în finanțe, avem și în agricultură și consider că este cazul ca să se precizeze având în vedere fraza introductivă.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dar acel colegiu, care acreditează, este în măsură să aprecieze dacă este sau nu de specialitate.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Deci: "În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor din domeniul pe care i-a acreditat documentele ..." și toate celelalte.

O voce din sală:

Din domeniul istoric.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Păi, domeniul istoric. O să-i spună celui care se ocupă de agricultură?!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Pot veni și cercetători din domeniul dreptului, domnule Gaspar. Deci, dacă-i acreditează Colegiul, îi acreditează pentru că au o legătură, este o legătură între specializarea lor și activitatea Colegiului.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vă propun textul. Ce spune domnul Ana este întemeiat, ce spune domnul Gaspar, parțial întemeiat.

"În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor acreditați în acest sens" – în acest sens - ...... ce pune la dispoziție? " .... documente și ...." cutare și cutare.

Această activitate este complexă. Pot să existe cercetători istorici interesați de o anumită latură. Pot să existe politicieni, futurologi, fel de fel de "logi", fel de fel de ..... raporturi complexe la lizieră ... Asta face el când îl acreditează. Dacă pregătirea lui, dacă ce vrea el să facă, cererea motivată, documentele publicate până atunci de el, eu știu ce a făcut, justifică o acreditare.

 
   

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Este specialist în "albine" ....

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Dacă vine și e specialist în albine, domnule Petrescu, îl trimitem la apicultură, nu-i dăm acreditare.

Prin urmare: "În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor acreditați de el în acest sens" – de el, adică de consiliu; și cu asta am rezolvat.

Iar "metodele", păi, tocmai "metodele" trebuie să rămână, pentru că au fost cele mai cumplite metodele.

Domnule Cristea, iar? Ceva nou?

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnul Cristea.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

O mică intervenție, care ține și de text și de logica textului.

În momentul în care Colegiul acreditează, deja stabilește dinainte cine cercetează pentru adevăr istoric. Ceea ce este absolut imposibil de făcut.

Deci, textul, în sensul lui corect și profund este eliminarea "acreditării", pentru că Colegiul tocmai, pe baza unei solicitări, pentru a elabora o lucrare, oricine va participa cu un centimentru, cu o lucrare mai mare, mai mică, cu 30 de pagini și adevărul istoric se construiește dintr-o multitudine "de", și nu "din" niște acreditări pentru 30 de oameni, care sunt din start abilitați să stabilească indirect un adevăr istoric.

Deci, propunerea mea este: "Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor documente și informații complete cu privire la structura, metodele ..." și așa mai departe. Pentru că orice cercetător, care este cercetător în acest sens, participă, prin ceea ce face, la conturarea a ceea ce toți vrem să spunem la un moment dat că este adevăr istoric, general acceptat, și nu numai o parte acreditată avant la lettre, cum se spune, și creditată, în același timp, prin acreditare de Consiliu, cu capacitatea de a cerceta în scopul stabilirii adevărului istoric.

Cred că absolut corect este această formulare. Iar Colegiul, ca atare, sigur va ști, va observa cine solicită și pentru ce solicită dreptul de a cerceta astfel de document. Pentru că nu se vor duce să facă acest lucru oameni care n-au preocupări în acest domeniu.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Tănase Tăvală.

 
   

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Eu consider că, așa cum este formulat textul de către comisie, este suficient de clar dacă se exclude "acreditează" ...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Comisia l-a reformulat, domnule deputat. Comisia a reformulat acest text. La textul inițial al comisiei.

 
   

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

La textul comisiei.

În momentul în care se pune în discuție topica, așa cum a pomenit domnul deputat Ana, consider că ar trebui, atunci, să se afle cine acreditează.

În momentul în care în text se spune: "acreditează", înseamnă că chiar Colegiul Consiliului acreditează ....

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

S-a făcut corecția; " .... pe care-i acreditează ...."

 
   

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

Deci, ați făcut corecția – "pe care-i acreditează". Atunci este bine. Însă, eu aș fi vrut să fac o intervenție în legătură cu intervenția domnului deputat de la PUNR. Nu se poate să se facă în permanență ....

O voce din sală:

Cine este?

 
   

Domnul Tănase-Pavel Tăvală:

Știe dumnealui și nu-i spun numele, pentru ca să nu mai intervină.

Este o chestiune pur și simplu de provocare și de insinuare a unor lucruri care n-ar fi trebuit să aibă loc, dacă dumnealui se consideră întotdeauna un om care nu este răutăcios.

(Rumoare, vociferări)

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnilor colegi, îl rog pe domnul Cristea să fie drăguț și să se uite la varianta 1 de la Senat: "În scopul stabilirii adevărului istoric, Consiliul pune la dispoziția istoricilor ....".

În prima variantă, folosirea expresiei "istoricilor", adică limitarea cercului celor acreditați numai la istorici, era prea restrânsă. Animată de ideea dumneavoastră, comisia noastră a mai lărgit cercul și de aceea am introdus noțiunea mai largă de "cercetători", care pot să fie istorici, care să fie, cum am zis adineauri, politici și așa mai departe. Dar, nici nu putem merge pe porți deschise total, pentru orice soi de cercetător, că până la urmă ajungem la tutun aplangiu .... Vine omul de la agricultură și zice: "păi, și eu sunt cercetător".

Trebuie să existe o delimitare. Fără ca să fie împiedicată reconstituirea adevărului istoric în întregul său. Deci, cuvântul "cercetător" este foarte larg, deja și depășește varianta Senatului.

V-am mai ruga frumos și respectuos să vă gândiți că noi urmează să avem o mediere cu Senatul, care va fi foarte grea. De aceea, sigur că s-ar putea găsi și multe alte formule mai bune, dar nu e bine să ne repezim mereu să schimbăm în continuu.

Deci, vă propun: "În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor pe care el îi acreditează în acest sens" – ce pune? "documente, informații ..." și textul curge.

Vă rog să fiți de acord cu asta și să terminăm cu acest text.

Vă mulțumesc.

De acord, domnule Gaspar?

 
   

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

De acord.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule profesor Marțian, da?

 
   

Domnul Marțian Dan:

Da.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Da.

Haideți, domnilor, vă rog să votați așa.

Domnule profesor Țepelea, pe dumneavoastră vă satisface cuvântul "cercetători"? Ați vrea mai larg? Nu se poate mai larg de atâta, dar nici nu putem merge, de pildă, "să pună la dispoziția oricui".

Domnule Cristea, cred că sunteți de acord cu ideea că trebuie să fie totuși o persoană specializată, un om care știe să umble cu documentele.

Deci, din cercul foarte larg al tuturor celor interesați și curioși, trebuie să aibă acces la documente, mai ales în etapa asta, niște persoane specializate, care sunt cercetătorii. Iar, cu prilejul acreditării, sunt de acord că o să verifice. "Da, domnule, o să-ți dăm ..." O să dea, dar nu poate să dea chiar la toți cei care vor. Trebuie să fie undeva o triere. De acord, domnilor?

Vă rog să votați textul.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte, s-au aprins iar spiritele!

Stimați colegi,

Problema este dacă, pentru a avea acces la aceste informații, este suficientă dovada pe care o face persoana ca cercetător, ca profesor de la instituția de unde provine, sau mai este nevoie și de o altă acreditare din partea Colegiului acestui Consiliu?

Aceasta este chestiunea pe care trebuie s-o tranșăm.

Domnul Cristea, dar vă rog scurt.

 
   

Domnul Gheorghe Cristea:

Foarte scurt.

Nu mă gândesc în nici un fel că cercetătorii în metalurgie, în semințe și în alte lucruri de genul acesta, se vor duce să facă studii pentru stabilirea adevărului istoric.

Nu acești cercetători au scris istoria primului război, a celui de al doilea, ci cei specializați. Eu, când m-am referit la acreditare, mă gândesc exact în acest domeniu: Colegiul poate face această discriminare, să spună: tu, de la Institutul Iorga ești OK, dar tu, de la Universitate, nu ești OK. Pentru că eu te acreditez în sensul ...., dacă nu este ăsta sensul, îmi retrag orice afirmație; în sensul de a-ți da dreptul să cercetezi. Nu te acreditez în sensul de a-ți confirma calitatea de cercetător.

(Rumoare, vociferări)

Deci, dacă stabilim corect lucrurile, așa trebuie să le stabilim, pentru că acreditarea în sensul confirmării calității de cercetător este una și acreditarea în sensul dreptului de a cerceta este cu totul altceva. Și aici nu trebuie să ne ascundem după deget, că vor veni agricultori, sau, eu știu, medici veterinari ca să scrie această istorie. În acest sens am spus: Consiliul să pună la dispoziția celor care au calificarea respectivă. Și aici, el va decide lucrul ăsta. Dar, având această calificare să-i pună la dispoziție documentul.

Deci, în acest sens am intervenit. Pentru că, orice am spune, "a acredita desfășurare în activități" înseamnă "a selecta" și înseamnă și subiectivism, și tot ce vreți dumneavoastră.

Dar acreditarea către cineva care este calificat să facă acest lucru, trebuie să fie deschisă, indiferent cine, și atunci elimin .... Acreditarea în sine, prin acceptarea cercetării, este implicit acreditarea celui care desfășoară o astfel de activitate. Deci, cercetătorul solicită și Consiliul acceptă cercetarea acestor documente. Solicitarea o face un cercetător avizat, pentru că, altfel, sigur că da, se pierde vremea și nu-și permite cineva să facă studii de genul ăsta, de la calificări profesionale, la distanțe enorme.

Deci, de la creșterea iepurilor de rasă, la stabilirea crimelor securității.

(Rumoare, vociferări)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Zoner.

 
   

Domnul Constantin Șerban Rădulescu-Zoner:

Nu eu am inflamat spiritele, n-am venit cu amendament, dar, până la urmă, eu nu am vrut să intervin, că, mă rog, sunt istoric.

Dar, până în urma acestor discuții, consider că textul Senatului este mai bun decât textul comisiei. Și atunci, am terminat, că ce fel de cercetător, că, dacă așa rămâne cu "cercetători", se va întâmpla că vin și ziariștii, că vin și nu știu care, oameni are nu știu să facă o cercetare, care cercetare înseamnă și confruntare de documente și așa mai departe. Nu iei, tale-vale, un document și, gata, ai scris istoria și ai restabilit adevărul.

Deci, eu pledez, de astă dată, pentru textul Senatului și vă rog să vă gândiți puțin și poate că-mi veți da dreptate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Inițiatorul dorește să intervină. Și apoi, stimați colegi, pun o întrebare, pentru că, uneori, trebuie să decid dacă trimitem la comisie, dacă merge mai departe.

Oare, dacă am dat competența acestui Colegiu, să dea calificativul de informator, de colaborator, nu-i putem încredința și acreditarea solicitanților a avea acces la arhive?

Întreb. Dumneavoastră veți hotărî.

Inițiatorul are cuvântul. Poate interveni oricând; după aceea, domnul Dejeu.

 
   

Domnul Constantin Ticu Dumitrescu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Iată că începem să intrăm iarăși în sfera unor prevederi care ne vor interesa în mod deosebit, după părerea mea, atât ca inițiator, cât și ca fost deținut politic.

În ceea ce privește redactarea textului, întorcându-mă la afirmația pe care a făcut-o domnul președinte al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, atunci când a amintit de mediere, v-aș ruga să mai acordați și colegilor dumneavoastră de la Senat creditul necesar pentru a lăsa și textele Senatului. Pentru că, altfel, fiecare din aceste alineate vor deveni probleme greu de trecut la mediere, mai ales că în discuție nu e nimic substanțial. Pot să vă spun, ca unul care are experiența sutelor de ore de discuții, că același articol, reluat în diferite situații, a fost formulat, reformulat și nu de oameni a căror competență să lase de dorit. Așa încât adresez rugămintea să rămânem pe textul Senatului. Și, așa cum a spus colegul meu, domnul Tăvală, îl consider destul de bine exprimat, chiar dacă, pentru acuratețe, nu neg că intervențiile, pe care unii dintre dumneavoastră le-au făcut, n-ar fi necesare.

N-am să pun în discuție decât în treacăt faptul că avem nevoie de această cercetare, nu atât pentru a descoperi aceste adevăruri legate de metodele, activitățile, crimele și tot ce s-a săvârșit în perioada celor 45 de ani, cât mai ales pentru a deveni o lecție în viitorul mai îndepărtat sau mai apropiat.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dați-i voie domnului Dejeu.

 
   

Domnul Gavril Dejeu:

Sigur că textul are importanță, însă mi se pare că discuțiile de aici, ca și la textele dinainte, depășesc cu mult ca timp și încrâncenare importanța reală a textelor. Acest articol 21 este într-adevăr foarte important și trebuie să răspundem la întrebarea: vrem sau nu vrem ca România și societatea românească să știe ce au fost organele de Securitate. Dacă vrem, atunci trebuie să dăm posibilitatea celor care se ocupă, istoricește vorbind, de astfel de probleme, să aibă acces la documente și să informeze opinia publică.

Textul Senatului mi se pare total acoperitor. Există o problemă. Aici se vorbește așa: "fostele organe de Securitate". Sigur că nimeni, probabil, nu va avea acces, cel puțin o perioadă de timp, la unele aspecte ale activității Securității care privesc securitatea și siguranța națională. Dar, textul merge mai departe și spune: "în condițiile legii...", ceea ce înseamnă că Legea siguranței naționale păzește aceste aspecte de strict secret național, de publicitate. Și, atunci, colegiul nostru, având legea în față, va ști, va avea înțelepciunea să discearnă ce este de pus la dispoziția cercetătorilor, istoricilor sau nu. Dar, nu trebuie să se limiteze numărul și nici calitatea celor care trebuie să aibă acces la aceste documente. Ele, în mod normal, ar trebui să fie publice, dacă vrem ca, într-adevăr, odată și odată să se cunoască ce a însemnat regimul comunist și instrumentul lui de bază care a fost securitatea, în special, securitatea politică.

Dacă vrem, prin urmare, să fim consecvenți cu ideea care stă la baza acestei legi, trebuie ca acest articol să treacă fără probleme și, după părerea mea, în structura prevăzută de Senat.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Domnule președinte, nu mai dați cuvântul, gata.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Nici dumneavoastră?

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Păi, nu, că a fost vorba că o să vorbesc la sfârșit.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

La sfârșit, domnule!

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vedeți, domnule Cristea, că mai binele este dușmanul binelui? Pentru că ați văzut că a venit domnul Zoner și zice "înapoi la formula Senatului?" Noi, comisia, am vrut să lărgim puțin. Iată că acum dumneavoastră ați vrut mai mult. Rezultatul este că vine domnul Zoner și ne dă în cap și zice: "înapoi la formula Senatului".

Domnilor colegi,

Domnule, eu nu spun că ce spuneți dumneavoastră nu e bine, dar să gândim ce se poate în momentul actual, la minutul actual.

Domnilor colegi, vă rog frumos, eu aș fi un inconsecvent dacă aș accepta să revin la poziția Senatului, fiindcă ne-am bătut în Comisia juridică și în Comisia de apărare pentru niște idei, nu pentru niște texte. Exact ce spune domnul, dar nu putem merge foarte mult, nu prea mult. Cu măsură. De aceea am înlocuit cuvântul "istorici" cu "cercetători". Ce vreți acum, numai cercetători...? Vine dintr-o dată consiliul și spune: ești istoric? Nu ești, gata aleluia, nici o acreditare. Dumneata ce ești? Politolog. Nu ești istoric, afară. Nu-ți dau acreditare. Nu se poate! Sunt situațiuni, când poate cei mai mulți o să fie istorici, dar poate o să fie și politologi. Poate să fie și oameni de știință care demonstrează un interes și care sunt înglobați în noțiunea de cercetători. Noțiunea este mai largă. Vă rog frumos să acceptăm amendamentul domnului Ana cu reamplasarea și să zicem: "În scopul stabilirii adevărului istoric, Colegiul Consiliului pune la dispoziția cercetătorilor pe care el îi acreditează în acest sens..." și textul curge și o să ne batem noi la mediere, dacă rămânem pe textul nostru de aici sau pe textul Senatului.

Haideți să votăm, stimați colegi.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Cred că aceasta este. Comisia însușește acest text și-l supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri.

Textul a fost votat.

 
   

Domnul Emil Teodor Popescu:

Deci după ce s-a votat, ca sociologii, juriștii, politologii, ce sunt tot istorici?

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte de comisie Popescu, dacă ar vorbi toți ca dumneavoastră cu tonul ridicat de la microfon, aș ajunge în situația clopotarului de la Notre Dame.

Doamnelor și domnilor colegi,

Conducerea SRI a solicitat să participe cu informații la dezbaterea următoarelor texte, mai ales că unii colegi, direct, au manifestat acest interes. Unii colegi deputați.

De aceea, oprim aici lucrările, vă anunț că reluăm lucrările mâine la 8,30 și nu la 9,30 sau când se întâmplă, termen în cunoștință și pentru reprezentanții celor două comisii și, dacă domnul deputat Gaspar mai are o chestiune de procedură, vă rog să aveți răbdare, încă nu am ridicat ședința.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă ne găsim la finalul ședinței, vă propun să transmitem urările de "La mulți ani", domnului deputat Rădulescu Zoner care împlinește astăzi 70 de ani. (Aplauze în toată sala.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, și să-l regăsim la aceeași vigoare după 10 și mai mulți.

La mulți ani, domnule Zoner!

Ridicăm ședința și mâine la orele 8,30 să nu fie cazul să începem tot cu apelul nominal, pentru că, stimați colegi, am hotărât în Biroul permanent, este și în spiritul regulamentului, absențele, constatate prin apel nominal, nu pot fi modificate, decât prin intervenția liderilor grupurilor parlamentare, și numai la sfârșitul ședinței. Absențele de astăzi, dacă nu vor fi motivate, ajung la serviciul financiar și, după interes, la presă.

Ședința s-a încheiat la orele 16,15.

 
     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 19 august 2022, 7:41
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro