Plen
Ședința Camerei Deputaților din 2 noiembrie 1999
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1999 > 02-11-1999 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 2 noiembrie 1999

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 9,35.

Lucrările au fost conduse de domnii Andrei Ioan Chiliman și Acsinte Gaspar, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Alexandru Konya-Hamar și Vasile Miclăuș, secretari.*

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi, 2 noiembrie 1999, a Camerei Deputaților.

În prima parte a ședinței, cea destinată intervențiilor, s-a înscris un număr destul de mare de colegi.

 
Dorin Vataman - câteva cuvinte despre deschiderea anului universitar pentru studenții români din afara granițelor țării;

Îi dau cuvântul domnului deputat Dorin Vataman, se pregătește domnul deputat Adrian Gheorghiu.

 

Domnul Dorin Vataman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Marți, 19 octombrie, a avut loc la Crevedia un eveniment foarte emoționant și peste care s-a trecut foarte ușor: deschiderea anului universitar pentru studenții români trăitori în spații românești aflate în afara actualelor granițe ale țării. Este o a treia serie, așadar, o realizare a actualei guvernări, dar care, în acest an, și-a dublat numărul, ajungând la 400 de studenți. 400 de studenți veniți din nordul Bucovinei, din Ținutul Herța, din Transnistria, din Basarabia întreagă, inclusiv din sudul său, de pe Valea Timocului, din Voivodina, din Slovacia Inferioară, precum și din Ungaria.

Manifestarea a început prin intonarea imnului național de către întreaga asistență, urmată de o slujbă religioasă. A fost intonat imnul în întregime, studenții dovedind că știu toate strofele, rușinând pe unii din cei prezenți și care sunt cetățeni ai acestei țări.

Au salutat noua serie de studenți reprezentanți ai Președinției, Guvernului, oficialități ale județului Dâmbovița, cadre didactice, parlamentari, absolvenți.

Imaginea amfiteatrului, plin până la refuz de tineri vizibil entuziaști nu putea să nu îți umple sufletul de bucurie și de tonică nădejde.

Din păcate, această manifestare minunată nu a captat deloc atenția presei, deși o merita cu prisosință. Probabil presa, aceasta "a patra putere în stat", a socotit că astfel de știri nu fac obiectul atenției publicului larg, că cititorii preferă doar diferite scenarii de rupere iminentă a țării. Posibil, dacă avem în vedere strâmba educație ce ni s-a făcut în timpul regimului comunist, care la noi a fost, în mod paradoxal, și naționalist.

Dar cred că presa trebuie să aibă și un rol de educare a populației în spiritul adevăratului patriotism, iar manifestarea pe care am adus-o în fața dumneavoastră se putea constitui într-o adevărată lecție de patriotism, o lecție menită să inducă publicului consumator de media un reconfortant sentiment de siguranță că acești tineri, odată întorși pe meleagurile natale, vor contribui la oprirea deznaționalizării românilor de acolo. Și, de ce nu, o lecție care să ne dea imboldul corect de a contribui prin acțiunea noastră la redeșteptarea conștiinței naționale a românilor aflați în afara actualelor frontiere. O lecție care să minimalizeze demersul acelora ce socotesc că măsura patriotismului este dată de greutatea înjurătorilor adresate alogenilor. Vă mulțumesc. (Domnul deputat Petre Țurlea aplaudă.)

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală):

Este foarte bună intervenția, m-a surprins, deși e de la majoritate!

 
Adrian Gheorghiu - intervenție cu titlul Teama de viitor;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Adrian Gheorghiu, se pregătește domnul deputat Nicolae Leonăchestu.

 

Domnul Adrian Gheorghiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația de astăzi are titlul: "Teama de viitor".

Liderii PNL, prin vocea vicepreședintelui Paul Păcuraru, văd în programul politic al principalului partid din opoziție un pericol pentru țară, în eventualitatea în care rezultatul înregistrat în ultimele sondaje s-ar materializa la alegerile parlamentare din anul 2000. Paul Păcuraru atrage agenția asupra pericolului care pândește țara dacă PDSR și domnul Iliescu ar câștiga puterea. Păcuraru, analizându-ne oferta politică, a ajuns la concluzia că PDSR se va orienta spre est, urmând o integrare a României în spațiul C.S.I.

Domnule senator și vicepreședinte PNL, decât să faceți astfel de afirmații la adresa PDSR și a domnului președinte Iliescu, mai bine ați reciti Contractul cu România, cu care ați mințit poporul, și v-ați reaminti promisiunile făcute pentru binele acestui neam. Citiți oferta PDSR rând cu rând și nu printre rânduri, așa cum vă învață mentorul dumneavoastră, domnul Diaconescu, astfel veți înțelege esența mesajului nostru: România poate și trebuie să-și afirme capacitățile și voința de a fi în continuare un factor de stabilitate în zonă, un partener credibil și respectat la nivelul comunității internaționale.

În strategia de politică externă, se va practica o abordare deschisă spre toate orizonturile. În acest context, se va acorda atenție și relațiilor cu statele din fostul spațiu sovietic și în mod firesc cu Rusia, considerând că evoluția democratică din această zonă este importantă pentru pacea și stabilitatea globală.

Nu uitați că au trecut 3 ani de la alegeri și oamenii au termen de comparație între ce a fost până în noiembrie ’96, ce este în prezent și ce poate fi în ultimul an de guvernare al Convenției. Masele nu mai pot fi manipulate, așa cum ați făcut la precedentele alegeri. Oamenii, care au ajuns la limita suportabilității, au înțeles ce înseamnă Guvernarea CDR-UDMR-PD.

Cu ce sunt vinovați pensionarii, care au muncit cinstit la construirea acestei țări, ca astăzi să nu se bucure de liniștea ultimilor ani din viață? Cu ce sunt vinovați studenții, care trebuie să îndure mizeria și frigul din cămine și amfiteatre? Cu ce sunt vinovați tinerii, care nu-și găsesc un loc de muncă, un mod cinstit de existență?

Ați restructurat economia prin lichidare și concedieri, clientelismul politic l-ați ridicat la rang de lege și mai aveți tupeul să vă adresați unei națiuni flămânde, mai sărace pe zi ce trece, fără dreptul elementar și civic la igienă! Vreți să fie pătrunși de semnalul penelist că îi așteaptă dezastrul! Ce poate fi mai rău decât răul pe care ni l-ați făcut? Nu vă este teamă pentru popor și națiunea română, ci pentru binele dumneavoastră, pe care simțiți că-l pierdeți, pentru comisioanele pe care nu le mai puteți primi, pentru afacerile necurate, care vor face să nu mai dormiți liniștiți în paturile dumneavoastră călduțe! Acesta este adevărul de care fugiți!

Ați confundat schimbarea cu distrugerea, ați falimentat economia prin managementul așa-zișilor specialiști, ați sărăcit populația cu bună știință, ați vândut până și onoarea de a fi român! Cine vă dă dreptul să vă bateți joc de neamul românesc? Ne-am săturat să tot mergem în genunchi pentru promisiuni deșarte ale Occidentului! Mândria românului se oprește la porțile Cotreceniului, acolo unde epoca geologilor se află spre final.

Pentru tot ceea ce ați făcut, veți fi judecați de istorie, care nu dispune de ordonanțe de urgență menite să vă ierte păcatele și blestemele acestui popor. Dacă ați procedat bine sau rău, națiunea va decide.

Oferta PDSR vă dă fiori dumneavoastră și apropiaților dumneavoastră, și nu unui popor, ce a ajuns la limita răbdării. Oferta este a noastră, iar trecutul al dumneavoastră. Oare de ce vă este teamă?

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit cele 3 minute.

 
Nicolae Leonăchescu - omagiu poetei Leonida Lari, la aniversarea a 50 de ani, și intelectualilor basarabeni;

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu, se pregătește domnul deputat Petre Țurlea. O să am rugămintea să vă încadrați în cele 3 minute regulamentare, pentru că sunt foarte mulți colegi înscriși pe listă și nu aș vrea să rămână pentru ședința următoare. Aveți cuvântul!

 

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 26 octombrie 1999, marea noastră poetă și luptătoare pentru Unire, Leonida Lari, a împlinit 50 de ani de când a respirat pentru prima dată aerul Basarabiei martirizate sub cisma ocupației ruse. Este cazul să-i urăm "La mulți ani", cu sănătate și cu mari realizări în toate planurile de exprimare a puternicei sale persoanlități. Ne-am făcut o datorie creștinească în a-i organiza festivitatea de omagiere a celor 50 de ani de viață, de creație poetică și de zbucium pentru idealul național.

Am avut ocazia, cu acest prilej, să constatăm statutul intelectualului basarabean credincios neamului nostru, istoriei și limbii române. Ne-a fost dat să constatăm conul de umbră în care, de 3 ani încoace, a fost aruncată intelectualitatea basarabeană, care mai speră și mai luptă pentru revenirea Basarabiei la trupul țării.

Incriminați de alogenii din spațiul dintre Prut și Nistru de așa-zisă "trădare", intelectualii basarabeni au căutat și caută în România sprijin pentru speranța lor.

Sunt obiect al jocurilor politice și la ei acasă și aici, unde mulți dintre noi i-au privit cu reținere nejustificată și i-au ignorat pentru culoarea lor politică. Mihai Prepeliță a cerut o cameră unde să doarmă și actuala Putere nu s-a uitat la el. Eugeniu Grebenicov, specialist în computere, a căutat aici un loc de muncă și toți l-au respins. Redactorii de la publicația "Florile dalbe", în frunte cu Eudochia Verdeș, cer ajutor pentru a mai putea flutura steagul unirii în mijlocul tinerei generații și nimeni nu-i aude, cei avizați fiind preocupați de plimbările lor prin lume.

Prea Sfinția Sa Petru, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul plaiurilor, nu a primit în ultimii 3 ani ajutorul trâmbițat. Biserica noastră din Basarabia a primit în perioada 1992-1996 un ajutor remarcabil; așa ceva i s-a refuzat după alegerile din 1996.

Leonida Lari face eforturi supraomenești ca să asigure apariția publicației "Glasul națiunii", cu un grup de intelectuali inimoși ca Anatol Ciocanu, Vasile Năstase, Gheorghe Vodă, Ion Proca etc., mereu în așteptarea măruntelor lor salarii, care nu ajung niciodată la timp.

Mai au oare curajul guvernanții de astăzi ca să privească în ochi intelectualii basarabeni, pe care i-au tratat cu aroganță europenistă, de pe pozițiile așa-zisului "elitism supranaționalist"?

Are cineva dreptul să decidă, în numele nostru, marginalizarea intelectualității unioniste din Basarabia pentru ipotetice avantaje politice de conjunctură?

De ce guvernanții de azi nu aud apelul tulburător al marii noastre poete Leonida Lari, din celebra sa poezie "Fratelui român": "Când ardem ca niște făclii/ De nevândut în gară,/ Când nu umblăm cu viclenii/ Pentru popor și țară/ Atunci, te umple de divin/ Ia-n piept și sârmi ghimpate,/ Nu da, române, în român/ Nu da, că-ți este frate!"

Vine un timp al bilanțului și este dureros faptul că guvernele de după 1996 au ignorat situația grea în care trăiesc și luptă intelectualii din Basarabia. Ba, mai mult, ei au fost loviți dureros în speranța lor și acest fapt eu nu-l pot accepta și nici uita.

Glasul meu de protest față de acest tratament antiromânesc se asociază celui al poetei: "Atunci, m-auzi, nu fi un spân/ Și nu lucra din spate,/ Nu da, române, în român/ Nu da, că-ți este frate!" (Aplauze ale deputaților din Opoziție.)

 
Petre Țurlea - o paralelă între guvernările țărăniste din anii 1928-1933 și guvernarea țărănistă de azi;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Țurlea, se pregătește domnul deputat Vasile Mândroviceanu.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Pe 18 iunie 1932 și pe 21 iulie 1932, Guvernul Vaida Voevod, al PNȚ-ului, a transmis Societății Națiunilor 2 scrisori, solicitând asistență tehnică pentru ameliorarea situației economice și financiare a României. Așadar, guvernul țărănist de atunci cerea instituirea unui control internațional, punerea țării sub tutelă.

Comisia de experți condusă de Charles Rist a impus:

  1. Economii severe în toate dmeniile.
  2. Concedieri masive în instituțiile de stat.
  3. Restrângerea plății salariilor.
  4. Anularea unor legi cu caracter social, ca Legea conversiunii datoriilor agricole.

Deși erau împotriva interesului național și reprezentau o gravă știrbire a suveranității României, aceste cereri au fost acceptate de către Guvernul PNȚ. Mai mult, acesta se angaja ca orice reformă preconizată să fie făcută doar cu avizul prealabil al comisarului Charles Rist!

După tratative la Geneva, acordul a fost încheiat în ianuarie 1933. Este cunoscut în istorie sub denumirea de "Planul de la Geneva".

Trădarea intereselor României de către PNȚ a produs mari frământări sociale, chiar în interiorul partidului. Respectiv, s-a creat un curent ostil, care a generat dizidența lui Grigore Iunian. Noul guvern, format de Partidul Național Liberal, a anulat acordul infam din 1934. Este un moment pozitiv în istoria Partidului Național Liberal.

După 77 de ani de la acest nefericit moment din istoria României, reajuns la putere, PNȚ este gata să accepte din nou un plan de punere a țării sub tutela internațională. Prin vocea Comisarului european pentru extindere, s-a făcut României propunerea de instituire a unui "directorat internațional", care să o conducă. Și PNȚ-ul l-a acceptat...

Așadar, România, sub un prim-ministru țărănist, a renunțat din nou la o parte a suveranității sale naționale, pentru ca prăbușirea generală în care ne-a adus guvernarea țărănistă să fie stopată. Este o recunoaștere clară din partea Convenției Democrate că cei 15.000 de specialiști ai ei, cu care a înșelat alegătorii în 1996, sunt niște nulități! Ei au adus România în deplorabila stare actuală și, dorind să se mențină la putere cu orice preț, pentru a fura în continuare din averea statului, acceptă pierderea independenței țării! De remarcat faptul că primul, primul care și-a manifestat entuziasmul pentru acest plan a fost domnul Mircea Ciumara, unul din liderii PNȚCD, fost ministru, vinovat în cel mai înalt grad de situația în care s-a ajuns.

Am făcut și altă dată, de la această tribună, o paralelă între guvernările țărăniste din 1928-33 și cea de astăzi. Și atunci, și acum, au provocat același dezastru general, aceeași corupție majoră, aceeași lipsă desăvârșită de inteligență în conducerea țării. Acum, se adaugă și ultima verigă de asemănare: renunțarea la o parte din suveranitatea națională!

Guvernele țărăniste din 1928-33 și guvernul țărănist de azi sunt la fel: incapabile, corupte și lipsite de patriotism! De aceea, doamnelor și domnilor, vor mai trece încă 77 de ani, până va mai ajunge PNȚ în fruntea României. Mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din Opoziție.)

 
Vasile Mândroviceanu - afirmarea necesității maturizării, sub aspect politic, a clasei conducătoare și a electoratului;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Mândroviceanu, se pregătește domnul deputat Nicolae Popa.

 

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Construirea viitorului României întâmpină înverșunate ostilități, care își au originea în apropiatul trecut comunist, un trecut împletit, într-o imbecilitate și răutate criminală, care a rămas într-o luptă pe viață și pe marte cu vederile anticomuniste, cu tot ceea ce ar putea duce la decomunizare. Reconstrucția țării va continua să bată pasul pe loc, atâta timp cât nu se va arăta clar și real ce s-a întâmplat cu poporul român după al doilea război mondial, anume prăbușirea aproape completă a civilizației tradiționale românești, atâta timp cât se va trece cu vederea peste ceea ce a însemnat comunismul pentru poporul român.

De remarcat că cele mai virulente forme ale împotrivilor la reconstrucția țării și readucerea ei la normalitate se întâlnesc tocmai în structurile superioare ale societății. Întreaga istorie a ostilităților la reconstrucție este opera celor din osatura comunisto-securistă, care sunt legați de construcția colectivului, de neacceptarea reconstituirii adevărului istoric și, în general, de amoral.

Așa se face că în timp ce vrem să ne luăm revanșa față de un trecut comunist, pe care îl negăm cu putere, nimeni, încă, nu se arată capabil să-i opună ceva viabil, demn de încredere și considerație generală, totul învârtindu-se într-un obscurantism în care, în loc de o politică activă de refacere a țării, structura instituțională democratică a statului nu este capabilă să fie operațională. Structura instituțională a statului este penetrată de mulți politicieni egocentrici, care vor să facă o carieră politicianistă indiferent de preț, politica lor fiind copleșită de cinisme, vanități exacerbate și coliziuni de orgolii, locul convingerilor ideologice fiind luat de blocajul de ostilități comunisto-securiste și de înrolările în politica de parvenire iminentă. Reconstrucția democratică a țării nu este posibilă atâta timp cât democrația de azi continuă a fi paradisul foștilor de ieri și, în plus, mulți neaveniți ocupă locuri de importanță majoră în stat, pe criterii de tovărășie, de rudenie ori de afiliere politică conjuncturală.

Analizând toate aceste aspecte, se poate trage concluzia că, până când cetățenii nu se vor maturiza sub aspect politic, nu se poate avea clasa politică validă de care țara are imperios nevoie pentru reconstrucția sa. Numai o asemenea maturizare poate desprinde România din obscuritatea tenebroasă a paternalismului comunist. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Nicolae Popa - comentariu asupra propunerii de a se constitui un grup director pentru România, sub tutela instituțiilor financiare internaționale;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregătește domnul deputat Tănase Tăvală.

 

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sugestia, propunerea sau, cum să-i mai spunem, intențiile anunțate de Comisarul european Gunter Verhengen, având în vedere situația gravă a României, de a se constitui un Grup director pentru România, compus și din reprezentanți ai Fondului Monetar Internațional și Băncii Mondiale, ridică multe întrebări, după cum urmează:

    1. Realitatea de obligă să fim de acord cu diagnosticul pus de comisarul european.
    2. Situația României este foarte gravă, iar responsabilitatea, deși aparține în primul rând puterii care a câștigat puterea după 1996, ea trebuie extinsă și la nivelul tuturor celor care au exercitat puterea după revoluția din 1989.

Pe de altă parte, punerea în practică a unei asemenea intenții înseamnă descalificarea clasei politice post-revoluționare în ansamblul ei, la examenul guvernării reale. În ciuda existenței multor argumente, în această direcție, este de natură să pună sub semnul întrebării necesitatea și legitimitatea socio-economică, nu politică, a instituției guvernării a României. Dar a refuza din start asistența marilor organisme internaționale înseamnă a perpetua colapsul și a închide în fața României ușa progresului, dezvoltării economice și sociale.

Este o alegere extraordinar de riscantă și de gravă responsabilitate pentru toți cei care conduc astăzi destinele României. Din păcate, nu există compromis, pentru că presiunea economică, socială este formidabilă, iar zona politică nu mai apare ca o supapă capabilă să aspire și să atenueze tensiunea din zona condiției de viață de fiecare zi, de supraviețuire a milioane de oameni.

De aceea, Alianța pentru România consideră că această propunere este expresia incapacității Guvernului actual de a gestiona cerent și eficient reforma, de a-și onora la timp obligațiile pe care și le asumă față de organismele financiare internaționale și față de Uniunea Europeană. Soluția propusă reflectă, în esență, o reacție logică în fața situației grave în care se află economia României după 10 ani de tranziție, ca urmare a exercitării unor guvernări incapabile: să asigure definirea clară a unor opțiuni economice și sociale pe termen scurt, mediu sau lung, prin strategii de dezvoltate consistentă și realistă; să clarifice problemele proprietății și restituirilor; să asigure legi adecvate, care să implementeze efectiv instituțiile economiei de piață și deschiderea spre dezvoltarea de tip capitalist și în concordanță cu rigorile Uniunii Europene; atragerea investitorilor străini și dezvoltarea capitalului autohton.

Alianța pentru România consideră, însă, că elaborarea unei strategii de dezvoltate națională trebuie să fie, în primul rând, apanajul specialiștilor români, al forțelor politice din țară și aceasta trebuie să vizeze în esență stoparea declinului economic și relansarea economiei, oprirea procesului de sărăcire a populației și integrarea în Uniunea Europeană. Alianța pentru România consideră că aceste exigențe elementare vor putea fi atinse numai după alegeri, când România va beneficia de forțe politice noi, democratice, reformatoare și responsabile, capabile să asigure promovarea interesului național, în contextul nevoilor de integrare a României în structurile europene.

Stadiul actual al relațiilor României cu Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, atitudinea dictatorială a acestor organisme față de țara noastră, ca și condițiile angajării de noi împrumuturi ar trebui să facă de urgență obiectul unei ample dezbteri și analize în Parlamentul României. Vă mulțumesc.

 
Tănase Tăvală - despre importanța celei de-a VII-a Conferințe a regiunilor europene frontaliere;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Tănase Tăvală, se pregătește domnul deputat Napoleon Antonescu. Am rugămintea să nu depășiți cele 3 minute, pentru că vor fi colegi care nu vor putea să ia cuvântul!

 

Domnul Tănase Tăvală:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În intervalul 28-30 octombrie a.c., a avut loc la Timișoara a VII-a Conferință a regiunilor europene frontaliere. Conferința a fost organizată de Consiliul Europei, de Congresul puterilor locale și regionale din Europa și de către Consiliul județean Timiș. Ea a dezbătut stadiul actual al colaborărilor transfrontaliere și posibilitățile de integrare pe orizontală a țărilor europene, pe calea demersurilor în apropierea dintre regiuni. La lucrările conferinței au participat aproximativ 150 de personalități politice, înalți funcționari europeni și experți de pe întregul continent, inclusiv din țara noastră.

Importanța evenimentului derivă din valoarea tematicii propuse spre dezbatere și din prestigiul personalităților de prim rang participante. Menționăm dintre aceste personalități, cu precădere, pe: domnul Ioan Valde, Președintele Asociației regiunilor europene frontaliere; domnul Hans Cristian Krueger, Secretarul General Adjunct al Consiliului Europei; domnul Janos Pereny, Vicerepeședintele Comisiei ministerelor a Consiliului Europei; domnul Cefded Akali, Vicerepeședintele Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și domnul Martinez Casan, Președintele Comisiei pentru autorități regionale și locale din cadrul A.P.C.E. și personalități politice române din București, Timișoara și alte localități ale țării. Lucrările au fost deschise de către domnul Petre Roman, Președintele Senatului României.

Evenimentul ce a avut loc la Timișoara a marcat recunoașterea efectului colaborării transfrontaliere ca modalitate de integrare europeană la nivele locale și regionale. Consiliul Europei a încurajat inițiativa organizării de conferințe regionale frontaliere, în scopul accelerării procesului de construcție europeană, respectând tiparul creării relațiilor dintre țări pe baza colaborării durabile.

Tradiția organizării acestor conferințe își are începutul în anul 1972, la Strasbourg, reușind să se constituie, până la această dată, 150 de regiuni transfrontaliere, dintre care 3 în România și, în curs de constituire, cea de a patra. Euroregiunea Dunăre-Criș-Mureș-Tisa, cum se numește, "D.C.M.T.", a fost apreciată ca model de implementare a pactului de stabilitate în Europa, cu rol în armonizarea intereselor regionale și întărirea păcii în Balcani. Specificitatea acesteia a fost remarcată prin faptul că Regiunea Voivodina, partenerul iugoslav, nu își poate valorifica statutul de membru al euroregiunii, din cauza contextului actual internațional.

În lucrările conferinței s-a accentuat rolul cooperării transfrontaliere, al subsidiarității și parteneriatului, al frontierelor vechi și noi, al minorităților în zonele de contact între state, în scopul întăririi coeziunii Europei. Un aspect sensibil și temeinic abordat a fost problema vizelor, în cazul extinderii Uniunii Europene, între statele membre și statele candidate. Este o discriminare care continuă, în cazul României, fără temei justificat.

În rezoluția adoptată la încheierea lucrărilor conferinței, s-a menționat, printre altele, necesitatea ratificării Acordului european din 1957, privind libera circulație a persoanelor în spațiul statelor membre ale Consiliului Europei, precum și eliminarea obstacolelor legislative și administrative care mai persistă și care împiedică dezvoltarea cooperării transfrontaliere.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depăișt 3 minute!

 
 

Domnul Tănase Tăvală:

Municipiului Timișoara i s-a recunoscut vocația europeană, prin înmânarea primarului Gheorghe Ciuhandru a Drapelului de onoare al Consiliului Europei, pentru eforturile de promovare a valorilor europene și a proceselor de integrare europeană. Este speranța și credința concetățenilor înțelepți și de bunăcredință că frontierele în mileniul al treilea nu trebuie să mai fie bariere în relațiile dintre țările continentului în care trăim. Vă mulțumesc.

 
Niculae Napoleon Antonescu - intervenție intitulată Învățământul - prioritate națională sau dezastru național?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Napoleon Antonescu, se pregătește domnul deputat Sever Meșca.

 

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am intitulat declarația de astăzi: "Învățământul: prioritate națională sau dezastru național?"

După cum vă este cunoscut, imediat după începerea anului școlar și, mai apoi, a celui universitar, învățământul românesc de toate gradele s-a confruntat cu o serie de probleme extrem de dificile, legate în general de subfinanțarea cronică a acestuia și nu numai. Vezi criza manualelor alternative, centralismul introdus de Ministerul Educației Naționale prin avalanșa de ordine și note, încercarea de încălcare a autonomiei universitare ș.a. Nici rectificarea făcută bugetului nu a rezolvat problemele financiare, deoarece, după calculele noastre, confirmate de MEN, lipsesc încă 2.100 de miliarde de lei pentru a se asigura cel puțin la limită finanțarea de bază.

În prezenta declarație, nu am să reiau cunoscutele argumente prezentate anterior, privind gradul inadmisibil de degradare a învățământului din toate punctele de vedere. În mod concret, am să mă refer la situația învățământului superior din România.

De la început trebuie arătat foarte clar că sunt alocate pentru finanțarea de bază, reparații curente și capitale, burse, subvenții pentru cămine și transport, sume cu mult sub minimul necesar, ca să nu mai vorbim de dotări, pentru care nu s-a alocat practic nimic de la bugetul de stat. În aceste condiții, studenții din toată țara au trecut la forme de protest, inclusiv sub formă de grevă generală, solicitând Guvernului să trateze învățământul, într-adevăr, ca prioritate națională, prin alocarea sumelor de la buget în limita a 4% din PIB și cerând, în esență, suplimentarea alocațiilor pentru burse, de la 140 de mii la 200 de mii de lei, mărirea subvenției pentru cămine și reducerea cheltuielilor de transport cu 50%. Cereri absolut justificate și sprijinite de majoritatea cadrelor didactice, deoarece numai așa se pot compensa cât de cât creșterile aberante de prețuri și se vor acoperi cumva marile cheltuieli suplimentare care au apărut.

Trebuie arătat că și recenta ședință a Consiliului național al rectorilor de la Sibiu, din 25 octombrie, a analizat în special aceleași probleme legate de finanțarea universităților, considerând că aceasta trebuie să se realizeze cel puțin la nivelul prevederilor din contractele instituționale și complementare semnate cu MEN, deoarece, altfel, în luna noiembrie există riscul încetării totale a activității universităților. De asemenea, CNR a înaintat un material în acest sens Camerei Deputaților, Senatului, Guvernului și Președinției țării, cerând sprijinul acestor instituții pentru rezolvarea situației critice existente.

În acest context, CNR a apreciat că cererile studenților sunt pe deplin justificate și le sprijină în totalitate. Ba, mai mult, se apreciază că la mișcările studențești de acum se vor adăuga și cele ale personalului didactic, care, ca și studenții, a fost de prea multe ori păcălit prin declarațiile demagogice și protocoalele semnate de Guvern, dar niciodată respectate.

Și de această dată, se aplică tactica tragerii de timp și a încercărilor de dezbinare a studenților și cadrelor didactice, pentru a abate atenția de la gravele probleme cu care se confruntă școala, precum și pentru a nu se angaja concret în rezolvarea problemelor solicitate.

Deși înțeleg situația grea în care se află economia, adusă, însă, în această situație de actualii guvernanți, este de neînțeles de ce învățământul, ca și cultura, știința și altele, sunt tratate cu atâta desconsiderare, în timp ce, cu o nerușinare crasă, se stabilesc salarii aberante pentru cei care distrug și jefuiesc economia țării? Cred că Guvernul trebuie să traseze și să rezolve cerințele pe deplin justificate ale cadrelor didactice, studenților și elevilor, deoarece, altfel, se va ajunge în situația extrem de gravă, care poate să perturbe substanțial învățământul sau chiar să ducă la înghețarea anului școlar, respectiv, a celui universitar. Vă mulțumesc.

 
Sever Meșca - problema suveranității naționale văzută în lumina doctrinei PRM;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Sever Meșca, se pregătește domnul deputat Mihai Drecin.

 

Domnul Sever Meșca:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Încă de la înființare, Partidul România Mare a analizat în mod sistematic și cu seriozitate deciziile economice, de politică internă și de politică externă ale guvernelor care s-au perindat la conducerea țării. Atașat sincer ideii de apartenență a României la marea familie a țărilor europene, de apartenență a poporului nostru la spațiul civilizației occidentale, Partidul România Mare s-a exprimat în favoarea procesului de integrare în structurile euroatlantice, inclusiv în NATO. În același timp, fidel doctrinei sale, doctrina națională, Partidul România Mare a pus pe primul plan întotdeauna interesul național. În judecarea oricărui fapt relevant pentru viața românească, Partidul România Mare pornește de la identificarea interesului național.

Veți fi, desigur, de acord cu noi că marile democrații occidentale se raportează întotdeauna, în toate deciziile guvernelor respective, la propriile interese.

Nu ni se poate cere nouă, românilor, permanent să identificăm, pentru a le menaja, fie interesele americane, fie pe cele germane, fie pe cele britanice, japoneze, rusești sau chinezești, și să uităm sau să neglijăm interesele românești. Este ceea ce se petrece în România de aproape 10 ani de zile. În numele unui așa-zis spirit european, suntem puși în fața celor mai curioase decizii și admitem cele mai inadmisibile intervenții în guvernarea societății românești.

Este clar că alianța curioasă instalată în noiembrie 1996 la guvernarea țării a câștigat alegerile în urma suprapunerii a două efecte: efectul guvernării precedente și efectul minciunii electorale.

Este clar că printre cei 15 mii de specialiști care ar fi urmat să conducă societatea românească spre bunăstare cu greu a-i putea găsi o mân㠖 două de oameni pregătiți, pricepuți și integri.

Noi, Partidul România Mare, am acuzat încă de la jumătatea anului 1997 incapacitatea Guvernului Ciorbea; noi am identificat și marile erori de guvernare, unele de-a dreptul criminale, cărora le-a căzut victimă avuția națională în timpul Guvernului Vasile.

Ceea ce afirmăm noi de 3 ani de zile a devenit în sfârșit clar și pentru observatorii politici occidentali cei mai avizați care, prin gura și prin scrisul comisarului european Gunter Verheugen, ne propun să ne ajute cu o comisie.

Cu grijă să nu trezească nici o suspiciune, corul lăudătorilor oficiali se entuziasmează atunci când ar trebui să plângă. În fața celei mai semnificative dovezi de dispreț pentru un guvern incapabil să conducă propria țară, lăudătorii aplaudă tâmp.

Nu, domnilor colegi, când cineva ne spune în față că nu ne descurcăm deloc, că nu avem datele pentru admiterea într-un club select, că trebuie să stăm la domiciliu forțat sub supravegherea unor gardieni atoateștiutori și atotputernici, nu avem motive de glorie și bucurie.

Noi ne pierdem suveranitatea zi de zi cu orice compromis pe care îl facem în procesul de exercitare a puterii și în procesul decizional. Iar când spunem suveranitate ne referim la sensul cel mai propriu al termenului, așa cum apare el în cele mai prestigioase dicționare. Iată ce spune dicționarul Larousse, de exemplu, suveranitate înseamnă "puterea supremă recunoscută a statului, care implică exclusivitatea competenței sale pe teritoriul național și independența sa în plan internațional, unde nu este limitat decât de propriile sale angajamente".

Pentru noi este clar că suveranitatea națională este amenințată în primul rând datorită incompetenței actualilor guvernanți, în al doilea rând, datorită unor ofensive ale instituțiilor europene care, chiar onorabile fiind și simboluri de bunăstare, sunt totuși străine de România și afectează suveranitatea națională.

Iată de ce se impune ca, prin mijloacele puse la dispoziție de democrație, să se ajungă la schimbarea actualei guvernări cu una nouă, o guvernare proaspătă, competentă, necompromisă, având drept stindard doctrina națională și drept instrument de lucru o înaltă competență profesională.

Cu cât se va produce mai curând o astfel de schimbare, cu atât va fi mai bine pentru țară și pentru procesul său de integrare în instituțiile europene, pentru că noi trebuie să aducem în comunitatea europeană valorile, munca și competența noastră, nu conformismul, lichelismul și cerșetoria noastră.

Așteptăm ca actualii guvernanți să recunoască și de iure ceea ce au recunoscut de facto – că nu știu și nu pot să guverneze România asumându-și total consecințele.

Vă mulțumesc.

 
Mihai Drecin - despre starea precară a armatei române;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin.

Se pregătește domnul deputat Octavian Bot.

 

Domnul Mihai Drecin:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

La sfârșitul săptămânii trecute, aflându-mă în teritoriu la Oradea, m-am reîntâlnit cu o mai veche cunoștință, ofițer de carieră, acum proaspăt locotenent-colonel al Armatei Române.

La întrebarea de rigoare, oarecum banală, "Ce face Armata Română?" mi-a dat, pe fondul unui zâmbet trist, un răspuns la fel de trist: "Zicem că face foarte bine, ca să nu afle dușmanii că face foarte rău.".

Starea precară a Armatei Române din ultima vreme este de notorietate publică; ea răzbate din când în când din paginile presei responsabile față de destinul național, din atitudinile pe care le iau partidele naționaliste. Sunt însă multe ziare, reviste, instituții, purtători de cuvânt, analiști politici școliți peste mări și țări etc. care se străduiesc să ne convingă de contrariul, să ne demonstreze că România nu are nevoie de armată în perspectiva încadrării în structurile euro-atlantice, că viitorul aparține unei armate restrânse de profesioniști, și nu uneia formate din toți bărbații capabili fizic și intelectual să mânuiască o armă în vremuri de restriște pentru țară.

După ce din rațiuni financiare și a noii strategii militare am înjumătățit numeric armata română, am dat la fier vechi armamentul învechit și depășit, am închis sau am redus drastic activitatea fabricilor autohtone de armament, constatăm că nu am pus nimic în loc care să compenseze prin organizare și armament mai performant pierderile cantitative.

Alocațiile pentru hrana, îmbrăcămintea și încălțămintea militarilor în termen, pentru asigurarea încartiruirii lor, dotării cu medicamente a dispensarelor militare sunt mai mult decât insuficiente. Ca urmare, în disperarea de cauză a comandanților, a apărut categoria soldaților care fac armată de acasă. Pentru a realiza economii la hrană, apă, săpun, încălțăminte pe timp de iarnă, soldații sunt lăsați să doarmă și să mănânce în familie, uneori zilnic, cu siguranță la sfârșit de săptămână, dacă locuiesc în localitatea în care își satisfac stagiul militar.

Fondurile bănești insuficiente explică scăderea numărului de ore de instrucție și a tragerilor cu muniție de război, folosirea mașinilor și altor vehicule militare în teren, asigurarea unui număr minim de zbor pentru aviatorii militari. În această situație trebuie să vedem numărul mare al accidentelor în rândurile militarilor în misiune, uzura fizică și morală a tehnicii și armamentului în dotare, slaba pregătire specifică a militarilor.

S-a ajuns până acolo încât într-o anume zonă a țării, pentru ca unitățile militare să-și poată scoate tehnica de luptă într-o banală aplicație, episcopul ortodox al locului a procurat singur combustibilul necesar, autoritățile administrative locale refuzând onorarea solicitării comandanților militari.

Pe fondul decăderii economice generale și a deculturalizării națiunii, crește numărul analfabeților în rândurile militarilor în termen. Unitățile militare trebuie să organizeze veritabile cursuri de alfabetizare, o greutate în plus în acțiunea de îndeplinire a sarcinilor specifice.

Unele partide politice și secte religioase propagă în rândurile tinerilor adepți ideea sustragerii de la efectuarea serviciului militar obligatoriu, etichetat ca antidemocratic, depășit de vremuri, neeuropean.

Din păcate, incitările acestor segmente ale vieții publice și religioase la nerespectarea legilor țării sunt lăsate fără sancțiunile firești, legale, necesare.

Partidul Unității Naționale Române consideră că o rapidă remediere a situației în care se zbate armata română este mai mult decât necesară.

Armata Română are încă suficienți comandanți patrioți la toate nivelurile, chiar dacă este condusă intenționat greșit de la vârf, inclusiv de prim-miniștrii civili superficiali, fără cunoștințe în domeniu, aroganți și buni executori ai indicațiilor externe.

Și, în final, istoria Armatei Române și a țării din ultimul secol și jumătate ne arată că de câte ori am neglijat dotarea și instrucția armatei, de câte ori ne-am bazat pe alianțe militaro-diplomatice și situații internaționale generatoare de stabilitate și pace, întotdeauna trecătoare, am plătit cu prea mult sânge victoriile și înfrângerile de pe câmpul de luptă.

A persista astăzi în greșelile trecutului ar însemna nu numai o crasă iresponsabilitate în asigurarea liniștii țării, ci poate o contribuție decisivă la destrămarea statului român.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Ați depășit cele 3 minute.

 
Octavian Bot - comentarii legate de neonorarea obligației de prezentare a proiectului bugetului de stat pe anul 2000;

Domnul deputat Octavian Bot.

Se pregătește domnul deputat Traian Rânja.

 

Domnul Octavian Bot:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Zilele trecute, ministrul liberal de finanțe, Decebal Traian Remeș, încercând să fie ironic la adresa Uniunii Forțelor de Dreapta care tocmai prezentase un proiect al bugetului de stat pe anul 2000, spunea tare și răspicat că nu poate face bugetul până când nu primește câteva răspunsuri de la Fondul Monetar Internațional. Între timp, soldatul credincios al Partidului Național Liberal a primit de la Fondul Monetar Internațional un singur răspuns: "Mai așteptați!", dar nu se știe până când.

Nu mă îndoiesc că dacă ministrul care a fost preferat în locul unui specialist ca Daniel Dăianu, nu se știe pentru ce, va fi întrebat "Cum mai e cu bugetul?", va avea un răspuns spus tot tare și răspicat, ca să priceapă toată lumea că este rodul unei gândiri profunde, și nu oricine poate gândi ca domnia sa.

Dacă domnul Remeș crede că vorbind tare are și dreptate, este treaba lui; că România însă nu va avea la timp un buget nu mai este numai treaba lui, este și treaba noastră, sau poate numai a noastră.

Și cum Legea finanțelor publice obligă Guvernul ca până cel mai târziu la 10 octombrie a anului în curs să prezinte bugetul pentru anul următor, îl întreb pe domnul Remeș cât mai are de gând să aștepte.

I-aș reaminti domnului ministru câteva date strict tehnice: în luna februarie s-a votat bugetul de stat pe anul 1999, cu un deficit bugetar de 2% din PIB și inflație de 25%, pentru ca, în scrisoarea de intenție semnată cu Fondul Monetar Internațional în luna mai, deficitul bugetar să fie stabilit la 2,7% din PIB, iar inflația 35%, pentru ca, mai apoi, la data semnării Acordului cu Fondul Monetar Internațional – 9 august 1999 – deficitul bugetar să fie 3,7% din PIB și inflația 40%.

I-aș mai reaminti că nu demult brava, spunând că, dacă nu vine tranșa a doua a împrumutului de la Fondul Monetar Internațional, va demisiona. Poate că Fondul Monetar Internațional s-o fi gândit să-l pună la încercare și să ajute România, scăpând-o de zgomotosul ministru, iar dumnealui nu înțelege, așteptând răspunsuri care nu mai vin.

De altfel, atitudinea domnului Remeș nu ne mai miră atâta timp când partidul care l-a propulsat, Partidul Național Liberal, ne-a obișnuit numai cu promisiuni neonorate, fie sub formă de programe anticriză, fie sub formă de decaloguri. De ce ar face domnul Remeș excepție?!

Pentru a-l scuti de un efort în plus, când domnul ministru se va gândi că este cazul să facă bugetul pe anul 2000, Uniunea Forțelor de Dreapta îi pune la dispoziție propriul proiect de buget.

 
Traian Neculaie Rânja - formularea unor concluzii legate de vizita președintelui PDSR, domnul Ion Iliescu, în Italia;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Traian Rânja.

Se pregătește domnul deputat Dan Matei Agathon.

 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Senatorul Ion Iliescu, președintele PDSR, a vizitat de curând Italia; foarte bine, pentru că Italia este o țară frumoasă, iar un om politic are destule de văzut și chiar de învățat și în domeniul său de activitate, de exemplu, modul consensual în care își restructurează italienii instituțiile politice sau accentul tot mai pronunțat pus pe localism în dezbaterea politică peninsulară.

Probabil că domnul Ion Iliescu a avut contacte cu exponenți ai stângii italiene, din care o parte sunt în domeniul executiv, iar cealaltă, care se autodefinește drept comunistă, îl sprijină din Parlament.

Citind declarațiile domnului Ion Iliescu la întoarcerea în țară și privindu-l din întâmplare în intervenția televizată, am fost de-a dreptul întristat la rândul meu de tristețea domnului Iliescu. Domnia sa ne spune nici mai mult, nici mai puțin decât că niciodată soarta noastră nu fuse mai crudă, în sensul că Occidentul are o părere foarte proastă despre actuala guvernare și așa mai departe.

Nu mă pot abține să nu-l întreb cu cine a discutat de a tras asemenea concluzii; poate este vorba de vreo problemă de traducere. În orice caz, nu aceasta era părerea oficială a Guvernului italian dominat de forțele de stânga și centru-stânga.

Să fie cumva nesincer primul-ministru al Guvernului Republicii Italiene, domnul Massimo Dalena, atunci când dialoghează cu autoritățile române? Să fie cumva nesincer Guvernul italian în ansamblul său atunci când își exprimă sprijinul total față de obiectivele noastre de integrare în NATO și Uniunea Europeană?

Chiar își închipuie domnul Iliescu că, oricând de marcat ar fi de tristețea pierderii funcției în 1996, Occidentul nu face diferența între climatul politic de astăzi și cel de pe vremea când domnia sa era președinte?

Este foarte bine că oamenii politici merg în Occident în vizite neoficiale – mă refer aici la lideri din toate partidele, indiferent dacă sunt la Putere sau în Opoziție; sunt destule de învățat și ne putem face și numele mai bine cunoscut.

Nu știm însă cu cine anume a stabilit contacte domnul Ion Iliescu – poate cu Partidul Democratic al stângii; un partid, chiar dacă își păstrează în stemă, este drept, în partea inferioară secera și ciocanul, s-a dovedit capabil să se reformeze din interior și să ofere astăzi un model de social-democrație modernă pentru Europa… (Vociferări zgomotoase din partea stângă a sălii.)

Vă rog, domnule președinte, să interveniți și să aduceți la ordine partea stângă a sălii.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să vă păstrați calmul, onorați colegi, pentru că au mai fost și alți colegi, chiar de la partidul dumneavoastră care au adus niște jigniri deosebit de grave unor politicieni, și nu i-am împiedicat să vorbească. Nu trebuie neapărat să vă placă tot ce se vorbește de la microfon.

Deci, vă rog foarte mult, să păstrăm tonul.

 
 

Domnul Traian Neculaie Rânja:

Sunt foști colegi ai domnului Dalena care păstrează secera și ciocanul în centrul stemei și în Italia, ca și la noi. Sunt oameni care și-au păstrat secera și ciocanul ori în stemă ori în cuget. Domniilor lor poate să nu le placă prea mult ceea ce s-a întâmplat în România în ultimii 3 ani; pe noi, însă, ne interesează mult mai mult părerea domnului Ion Iliescu decât cea a stângii italiene, și am fi extrem de curioși ce soluții oferă domnia sa pentru îmbunătățirea situației; sperăm că nu pe cele ale comuniștilor italieni sau ale altor comuniști, fie ei și occidentali.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Dan Matei Agathon - intervenție intitulată Starea turismului - starea economiei;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Matei Agathon.

Se pregătește domnul deputat Ilie Neacșu.

 

Domnul Dan Matei Agathon:

Mulțumesc, domnule președinte.

Recunosc că mi-e destul de greu să vorbesc după distinsul meu coleg, dar, mă rog, asta-i viața, mergem mai departe.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aceasta-i ordinea.

 
 

Domnul Dan Matei Agathon:

Aveți dreptate.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi am intitulat-o "Starea turismului – starea economiei"; este valabilă și pentru domnul Mihai Baciu.

Turismul este considerat de analiști ca unul dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei mondiale, "industria fără fum" fiind definită ca sectorul cel mai profitabil la sfârșit de secol și început de mileniu.

Turismul românesc se află, însă, din păcate, într-o profundă criză, înregistrând o scădere constantă și drastică a indicatorilor de eficiență în ultimii trei ani.

Incapabil să gestioneze reforma și restructurarea, Guvernul CDR-PD-UDMR nu a reușit nici un succes notabil în domeniul turismului. Este absurd să declari cu emfază turismul ca prioritate a programului de guvernare, și după câteva luni să desființezi Ministerul Turismului.

Este imoral să ignori pozițiile asociațiilor profesionale, patronale și sindicale din turism și reacțiile din mass-media, și să majorezi cota TVA de la 11 la 22% pentru turismul intern.

Este aberant să lansezi cu pompă Ordonanța de urgență privind privatizarea în turism, și să asiști neputincios la un blocaj general, fără nici un exemplu de "success story" în privatizarea turismului românesc din ultimii trei ani.

Este ridicol ca, din cauza unor vanități și orgolii neînțelese, să se organizeze în aceeași perioadă în București două târguri de turism: unul, între 21 și 24 octombrie, sub egida Asociației Naționale a agențiilor de turism, și celălalt între 27 și 30 octombrie – Romanian International Travel Show, organizat de Autoritatea Națională de Turism.

Anul 1999 este, fără îndoială, anul eclipsei turismului românesc. Prin nemărginita sa grijă, Guvernul Vasile reușește să dea lovitura de grație la ceea ce a mai rămas din turism: la 1 ianuarie 2000 Guvernul intenționează introducerea unor restricții de tip polițienesc la obținerea vizelor de intrare în România pentru turiștii străini. Vizele se vor acorda numai de către ambasadele și oficiile consulare ale țării noastre din străinătate, complicând astfel nepermis formalitățile pe care turiștii străini trebuie să le îndeplinească pentru a vizita România, și obligându-i să se deplaseze din localitățile unde domiciliază la sediile puținelor misiuni diplomatice pe care le avem în Europa occidentală.

Consecințele aplicării unor astfel de prevederi aberante pot fi ușor de evaluat, România urmând să se transforme într-o destinație neatractivă pentru turiștii occidentali.

Mai mult decât atât, comisarul responsabil cu extinderea Uniunii Europeane, domnul Gunter Verheugen, a declarat la 28 octombrie, cu ocazia organizării la București a "Romanian Investment Summit", că România, țară cu statut de candidată la Uniunea Europeană, "…nu ar trebui să ceară viză de intrare din țările membre ale Uniunii Europeane…" și că introducerea noului sistem de acordare a vizelor "…nu va influența în mod pozitiv procesul de luare a unei decizii la Consiliul European, la Helsinki, în decembrie…".

În loc să se preocupe de eliminarea totală a vizelor, Guvernul Vasile se zgârcește la câteva sute de mii de dolari, cât reprezintă încasările din această activitate, neglijând venituri din turismul internațional de ordinul sutelor de milioane de dolari, care vor lua calea Ungariei, Bulgariei, Cehiei și altor destinații turistice. Bună afacere!

 
Ilie Neacșu - cu tristețe, despre o memorabilă aniversare - alegerile din noiembrie 1996;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ilie Neacșu.

Se pregătește domnul deputat Lazăr Lădariu.

 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mâine se împlinesc 3 ani de la victoria Convenției Democrate în alegerile generale din toamna anului 1996.

Ar fi normal ca în noaptea de miercuri spre joi, cerul capitalei să fie brăzdat de mii de artificii, bucureștenii, cu mic cu mare, într-un entuziasm general, să ocupe din nou Piața Universității, iar domnul Emil Constantinescu să apară cu aceeași stăpânire de sine, să împartă cu generozitate zâmbete în dreapta și în stânga.

În ton cu acest fastuos carnaval aniversar, studiourile de televiziune ar trebui să intre în legătură cu toate capitalele de județ, pentru a prezenta populației explozia de bucurie generată de îndeplinirea înainte de termen a celor 20 de prevederi ale Contractului de 200 de zile cu România.

Bine hrăniți și plesnind de sănătate, pensionarii, șomerii, disponibilizații, studenții, elevii, muncitorii și țăranii, într-un delir general, ar trebui să se întreacă în scandări și elogii la adresa scofâlciților lideri ai partidelor aflate la Putere, care au respectat cu strictețe indicațiile domnului Emil Constantinescu – de a se sacrifica pe altarul reformei și economiei de piață.

Și, pentru a nu se înțelege cumva că doar pe plan intern CDR și aliații au obținut succese răsunătoare, pe un ecran impresionant, instalat în fața Teatrului Național, CNN-ul și BBC-ul prezintă în comun și în direct rugămințile lui Bill Clinton și ale celorlalți lideri occidentali ca România să nu mai stea pe gânduri și să accepte invitația de a intra în NATO și în Uniunea Europeană până la Crăciun, altfel, fără forța militară și economică a țării noastre, cele două organizații sucombă.

Stimați colegi,

Ar fi fost prea frumos ca distinșii noștri guvernanți să prezinte poporului român un asemenea spectacol. Din păcate, după 3 ani de guvernare, românii sunt mai săraci, mai flămânzi, mai vlăguiți, mai nesiguri pe ziua de mâine.

Instalați în jilțurile Puterii, după o pauză de aproape 60 de ani, țărăniștii și liberalii, colegii noștri, au uitat și de Contractul cu România, și de miliardele de dolari promise, dându-și mâna cu forțe politice neinteresate de revigorarea economiei și societății românești.

Miile de specialiști s-au dovedit niște diletanți, provocând prin decizii aberante pagube enorme economiei naționale.

Grație acestei politici în care reforma și privatizarea țin locul lozincilor de altă dată, România a devenit țara în care numărul de salariați a fost depășit de cel al pensionarilor, șomerilor, disponibilizaților etc., iar banii pe care toți aceștia îi primesc au ca sursă creșterea absurdă a prețurilor, și nu dezvoltarea investițiilor, producției și comerțului.

În aceste condiții de declin economic, toate celelalte compartimente ale societății s-au prăbușit sau sunt pe cale de a falimenta. Ca într-un film de groază care se prelungește, se vorbește de închiderea teatrelor, cinematografelor, caselor de cultură, spitalelor, clinicilor, căminelor de bătrâni și copii, instituțiilor de învățământ superior și mediu, unităților militare, de renunțarea la căldură și apă caldă, de sudarea caloriferelor, de vânzarea de copii pentru a scăpa de sărăcie. Intersecțiile de străzi au devenit locurile preferate ale cerșetorilor de toate vârstele.

În trei ani de zile, CDR & aliații au compromis tot ceea ce se putea compromite: justiția, guvernarea, economia, cultura, Parlamentul, cercetarea științifică, învățământul, protecția socială, sănătatea populației, instituția președintelui și istoria neamului.

Memorabilă aniversare!

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
Lazăr Lădariu - povestea monumentului de la Cristești de Mureș;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul deputat Barbu Pițigoi a apărut? Nu.

Se pregătește domnul deputat Leonard Cazan.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Atunci când românii târgumureșeni, cu ajutorul acelei mâini de oameni numiți prin sintagma, pentru ei exprimată din ce în ce mai restrâns, "veterani de război", unii dintre cei care au mai scăpat de șuierul glonțului prin stepa calmucă și la Odessa, de mușcătura gerului și necruțătoarea iarnă rusească la cotul Donului – Stalingrad, apoi de iadul de foc de la Oarba de Mureș, care au luptat sub comanda bărbatului care a dat poruncă ostașilor "Vă ordon, treceți Prutul!", cutezau să se gândească să-i înalțe un monument mareșalului Ion Antonescu în capul bulevardului din Târgu Mureș care îi poartă numele, UDMR a sărit până la cer și a strigat "Așa ceva nu se poate!".

Atunci când camarazii de armă ai polițiștilor români și maghiari uciși bestial în 22 decembrie 1989 au încercat să înalțe în curtea inspectoratului de poliție din Miercurea Ciuc un monument în memoria celor omorâți în acele vremuri tulburi la Zetea, la Dealu, la Târgu Secuiesc, câțiva UDMR-iști, în frunte cu primarul, au invocat un argument pueril, pentru a spune, ca mușcați de șarpe, un "nu" răspicat.

Același este și scenariul repetat și în privința monumentului înalțat prin strădania preotului Nicolae Medrea și a fundației umaniste Sfântul Ioan Botezătorul din Olanda la Cristești de Mureș, întru cinstirea eroilor români căzuți pe câmpul de onoare în primul și în cel de-al doilea război mondial.

Rămasă sub autoritatea administrației hortiste după semnarea Diktatului de la Viena, localitatea Cristești, așezată în coasta Târgu Mureșului, a fost eliberată prin mari jertfe ale soldaților români. Tributul de sânge a fost greu – doar în câteva zile din luna septembrie 1944 au căzut sub drapel 156 de tinere vieți.

În ciuda faptului că există autorizația de construcție eliberată de oficialitățile județene în domeniu pentru monument, ridicat de Primărie și de parohia ortodoxă de aici, la 29 octombrie a.c., sub diverse pretexte, printre care invocată și crucea – simbol creștin care irită, în aceeași notă de totală sfidare, cei 9 consilieri UDMR-iști s-au opus vehement dezvelirii și sfințirii monumentului. Orice încercare de a-i aduce la gândul cel bun s-a dovedit a fi inutilă.

Atunci când la Ita Seacă a fost dezvelit tot pe pământ românesc monumentul închinat celor care i-au ucis pe soldații și ofițerii români în septembrie 1944, UDMR-iștii au cerut oare cuiva voie?

În aceste momente, în care Budapesta sugerează fără perdea ca unică soluție pentru România federalizarea, întrebarea sâcâitoare pare a fi doar una impusă de logica lucrurilor: tot așa, cu aceeași înverșunare, s-ar fi opus reamplasării la Arad a monumentului Ungariei Mari sau doresc să folosească monumentul de la Cristești ca obiect de târguială, ca monedă de schimb în jocul șantajului UDMR-ist?

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Romeo Leonard Cazan - formularea unor concluzii la vizita comisarului european responsabil cu lărgirea UE;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Leonard Cazan.

Se pregătește domnul deputat Ștefan Baban.

 

Domnul Gheorghe Romeo Leonard Cazan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația pe care o prezint astăzi în fața domniilor voastre se referă la vizita în România a comisarului european responsabil cu problematica lărgirii Uniunii Europene.

Primul lucru pe care doresc să-l subliniez este faptul că această vizită nu a fost realizată cu scopul de a felicita factorii Puterii de astăzi pentru o decizie care aparține Comisiei Europene. Este expresia unei noi strategii de lărgire a Uniunii Europene, care pornește de la prevalența criteriilor politice asupra celorlalte criterii, inclusiv a celor economice.

Mesajul potrivit căruia Uniunea Europeană este hotărâtă să includă în perspectivă și România nu schimbă realitatea prezentată în raportul Comisiei Europene, și anume: dintre toate țările candidate la aderare, România a realizat performanța de a fi ultima.

De aceea, nu mică ne-a fost surprinderea când am putut constata că nici nu ajunsese bine comisarul european la Bruxelles, iar reprezentanți de marcă al Coaliției făceau declarații care contraziceau pe fond spusele comisarului, făcând încă o dată dovada unui mesaj demagogic lipsit de onestitate.

A spune că: "Recomandarea Comisiei Europene ca România să fie invitată să înceapă în anul 2000 negocierile de aderare constituie rezultatul performanțelor actualelor coaliții." reprezintă o afirmație pe care o consider cel puțin imorală.

Propunerea avansată de Comisia Europeană într-o scrisoare adresată premierului Radu Vasile în preziua sosirii comisarului Verheugen în România, privind stabilirea unui grup de lucru internațional, de nivel înalt, cu o componentă care să implice Comisia Europeană, F.M.I.-ul, Banca Mondială, precum și alte instituții financiare internaționale, dovedește că Uniunea nu mai are încredere în capacitatea actualului Guvern și a actualei coaliții de a gestiona treburile țării, astfel ca aceasta să poată accede la structurile europene. Nu i se spune "Consiliu de supraveghere". Practic, este același lucru.

O altă problemă care preocupă P.D.S.R.-ul este tendința partidelor din coaliție de a folosi începerea negocierilor de aderare ca temă de campanie electorală. Din păcate, ea a început. Mai mult, chiar. Unii lideri încearcă să acrediteze ideea că o eventuală schimbare de Guvern ar periclita începerea negocierilor.

Este o temă cunoscută, lipsită, evident, de orice substanță. "Uniunea European㠖 din spusele domnului comisar – nu lansează invitații guvernelor, ci statelor. De aceea, avem nevoie de garanția că în politica acestor state există continuitate. Statele membre ale Uniunii trebuie să se asigure că lucrurile stabilite cu România se mențin, indiferent cine este la guvernare".

În toamna anului 1996, noi am arătat limpede, ceea ce s-a confirmat, că Uniunea Europeană apreciază funcționarea principiului, respectiv faptul că în România, pe cale democratică, s-a realizat alternanța la putere, ceea ce dovedește stabilitatea constituțională și a statului de drept.

Uniunea Europeană nu a fost interesată de ce anume partid sau coaliție de partide a venit la putere, după cum nu o interesează nici acum.

Celor care susțin că revenirea P.D.S.R. la guvernare ar însemna închiderea pentru România a intrării în Europa, comisarul european le-a adus o dezmințire clară și, pentru a-i reconforta, vreau să le spun că printre primele întrebări puse în cadrul întâlnirii cu delegația P.D.S.R., una a sunat astfel: "Când va reveni la guvernare, P.D.S.R.-ul va continua politica de integrare a României în structurile europene?", iar răspunsul delegației noastre a fost următorul: "O va continua, dar în sensul modernizării și dezvoltării țării, al integrării ei normale în circuitul european și mondial".

De aceea, folosesc acest prilej pentru a reafirma, așa cum s-a făcut și printr-un document special la recenta Conferință Națională a partidului nostru, din 9 octombrie, că "Aderarea României la Uniunea Europeană constituie pentru P.D.S.R. un obiectiv strategic, care răspunde pe deplin intereselor și aspirațiilor naționale ale poporului nostru".

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - intervenție cu titlul: Se dorește o nouă organizare teritorială a țării?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ștefan Baban.

Se pregătește domnul deputat Miron Chichișan.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Intervenția mea politică se intitulează: "Se dorește o nouă organizare teritorială a țării?"

Județul Botoșani, dar și alte județe, sunt puse în fața dispariției unor regii, din orașele reședință de județ. Astfel, Societatea Națională de Telecomunicații, ROMTELECOM S.A., a lăsat la Botoșani Direcția de Telecomunicații subordonată ROMTELECOM-Bacău.

Banca Națională a României a găsit că este mai bine să rămână la Botoșani o agenție, care nu mai are activitate de casierie. Această activitate a fost mutată la filiala B.N.R. – Suceava.

Regia Națională a Pădurilor și-a restructurat activitatea prin desființarea Direcției Silvice Botoșani și arondarea ei la Direcția Silvică Suceava, motivația fiind de natură financiară.

Până și Regia Autonomă LOTERIA NAȚIONALĂ, tot din motive financiare, și-a restructurat unitatea din municipiul Botoșani.

Compania națională POȘTA ROMÂNĂ S.A. a făcut o reorganizare regională, în județul Botoșani funcționând câte un oficiu poștal independent în fiecare oraș.

Toate aceste reorganizări mă duc cu gândul că județul Botoșani este tratat de guvernanții actuali ca un județ de rang inferior, care ar trebui să dispară de pe harta țării.

Dacă este așa, ar trebui să fim și noi informați de cei care doresc o asemenea reorganizare administrativă a României.

Vă mulțumesc.

 
Miron Chichișan - considerații pe baza aserțiunii Populația României intră într-o iarnă de coșmar.;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Miron Chichișan.

Se pregătește domnul deputat Barbu Pițigoi. A apărut? Nu?

Deci, urmază domnul deputat Radu Liviu Bara.

 

Domnul Miron Chichișan:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor deputați,

O știre transmisă de mass-media a străbătut de la un capăt la altul țara, înghețând răsuflarea populației: începând de la 1 noiembrie 1999 gigacaloria va costa 235.000 lei, ceea ce înseamnă că prețul agentului termic va crește cu 50%.

După majorările în scară la convorbirile telefonice, la carburanți, alimente, energie electrică, transporturi, au urmat la rând, în prag de iarnă, căldura și apa caldă.

Cei aproape 10 ani care au trecut de la schimbările politice din 1989 nu i-au învățat nimic pe guvernanții actuali. Se uită intenționat că una din cauzele ce a declanșat nemulțumirea populației a fost spaima de a mai traversa o iarnă fără căldură.

Domnilor guvernanți,

Nici momentul nu este ales prielnic. Veniturile populației nu vor suporta această majorare, care vine, cum am arătat, după alte majorări de bunuri de strictă necesitate și servicii. Ritmul de creștere a venitului mediu al populației este inferior ritmului de creștere a prețurilor pe ansamblu.

Majorarea prețului la agentul termic va accelera procesul de debranșare a locuințelor de la rețeaua de încălzire, cu consecințe nefaste asupra sănătății populației, asupra instalațiilor ce se vor deteriora prin îngheț. Nemulțumirile populației vor crește și ele.

Partidul Unității Naționale Române consideră că aceste majorări vin pe fondul unei sărăcii cum populația n-a mai cunoscut-o din anii 1946-1947 și nu vor fi suportate, oricâtă înțelegere s-ar manifesta din partea celor mulți.

Nu înțelegem cum Guvernul nu găsește surse de subvenționare a agentului termic, dar găsește mii de miliarde pentru acoperirea "găurilor negre" produse băncilor din România de câțiva mafioți.

Partidul Unității Naționale Române solicită Guvernului reanalizarea posibilității de subvenționare a căldurii și a apei calde pe lunile noiembrie-decembrie 1999 și ianuarie, februarie, martie 2000. Suntem convinși că, în urma unei analize atente, dacă se dorește, se vor găsi și sursele necesare.

Nu vă faceți părtași la un nou genocid îndreptat împotriva populației. Dacă nu găsiți soluții, domnilor miniștri, prezentați-vă demisiile. Ar fi bine atât pentru țară, cât și pentru dumneavoastră.

Cum un rău nu vine niciodată singur, începând de azi se majorează prețul la benzină și motorină cu circa 300 lei/litru, ceea ce va duce la noi majorări a produselor alimentare de primă necesitate.

Populația României intră într-o iarnă de coșmar.

 
Radu Liviu Bara - intervenție pornind de la întrebarea: Curtea Constituțională a devenit susținătorul politic al domnului Emil Constantinescu în campania electorală?;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Radu Liviu Bara și se pregătește domnul deputat Dumitru Pâslaru.

 

Domnul Radu Liviu Bara:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi aș începe-o cu o întrebare: Curtea Constituțională a devenit susținătorul politic al domnului Emil Constantinescu în campania electorală?

Această întrebare nu este deloc întâmplătoare. După ce P.D.S.R.-ul și-a arătat sprijinul constant pentru candidatura domnului Ion Iliescu la Președinția României, după ce sondajele de opinie îl situează pe locul I în preferințele alegătorilor, cu un procentaj de 34%, iar pe domnul Emil Constantinescu pe un onorabil loc 3, cu doar 18% din preferințele electoratului, la Palatul Cotroceni s-a instalat neliniștea. E o neliniște generată de apropiata părăsire a sediului instituției prezidențiale de către cei care s-au aciuat în jurul instituției prezidențiale pentru a-și acumula vile și mașini străine, călătorii în străinătate și titlul pe cartea de vizită de "consilier prezidențial", de altfel, umili profitori de avantaje ale umbrelei prezidențiale.

Că lucrurile stau așa, rezultă din faptul că acești așa-ziși "consilieri prezidențiali" s-au dovedit a fi ignoranți în problematica guvernării, dacă nu chiar impostori în teoria și practica politică, mergând până la limitele infracționalității organizate, dacă nu cumva au și pășit pe teritoriul acesteia, după cum relevă o bună parte a presei.

În aceste condiții de panică prezidențială, s-a născut ideea unei contraofensive la candidatura domnului Ion Iliescu la Președinția României, dar cum jalnicii consilieri n-o puteau face în mod direct, au pus la lucru singura instituție a statului capabilă să stăvilească, în mod ilelgal, accesul la Președinția României a domnului Ion Iliescu.

Sper că bănuiți că este vorba de Curtea Constituțională, instituție ce a furnizat informații postului de radio "Europa liberă", în virtutea cărora, candidatura domnului Ion Iliescu la alegerile prezidențiale ar putea fi oprită de această instanță de jurisdicție constituțională, prin schimbarea practicii în virtutea căreia în 1996 a admis că domnul Ion Iliescu are dreptul de a candida la un nou mandat, în lumina Constituției României.

Ceea ce este straniu într-o asemenea informare a postului străin de radio este faptul că ea provine de la Curtea Constituțională, deoarece nimeni altcineva din afară nu poate prezice o modificare a practicii Curții Constituționale într-o materie politică atât de importantă.

Nu suntem sigur că această soluție este oferită chiar de președintele Curții Constituționale. În virtutea art. 141 din Constituție, "Judecătorii Curții Constituționale trebuie să aibă înaltă competență profesională și o vechime de 18 ani în activitatea juridică sau de învățământ superior". A verificat, oare, domnul Emil Constantinescu, atunci când l-a propus pe domnul Lucian Mihai judecător la Curtea Constituțională, îndeplinirea de către acesta a condițiilor constituționale?

După părerea noastră, acest lucru a fost eludat din motive politice, găsind în acesta un sprijin instituțional pentru un nou mandat prezidențial. Acum se așteaptă răspunsul la favorul anterior.

Iată de ce, din surse ale Curții Constituționale, postul de radio "Europa liberă" ne anunță o posibilă schimbare de practică a Curții Constituționale. Ne aflăm în prelungirea unei practici comuniste, în virtutea căreia servilismul poate fi cumpărat, ca și loialitatea, prin funcții și ierarhii în sistemul instituțional.

Această politică cu care ne-au obișnuit actualii guvernanți, patronată de Președintele țării, duce la o singură concluzie: aceștia nu sunt aleșii poporului, ci dușmanii lui și ai întregii țări.

Vă mulțumesc.

 
Dumitru Pâslaru - pamflet la adresa doamnei Zoe Petre, consilier prezidențial;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dumitru Pâslaru.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

De la înălțimea la care a ajuns, datorită celebrului editorial al lui Cristian Tudor Popescu din "Adevărul", "La Cotroceni s-a urcat purceaua în copac", doamna Zoe Petre crede că a dobândit altitudinea necesară să ofere sfaturi și altora decât celui care-i dă casă, masă, opinci și tain.

Într-un articol publicat în Revista "22", care se vrea o replică dată domnului Adrian Năstase, în controversata chestiune a denumirii voievodului Mircea, doamna consilier presară o sumă de răutăți care nu-și aveau locul și care denotă ranchiuni de natură politică. "...liderul secund al P.D.S.R...., delfinul domnului Iliescu..., talibanii P.D.S.R...., grațiosul Ariel..., ciracii domnului Năstase...", toate sub titlul: "Umbra lui Ceaușescu la Cozia".

Lăsând la o parte că "Umbra lui Ceaușescu la Cozia" este, cum se știe, Radu Vasile, vicepreședintele Camerei Deputaților și prim vicepreședintele celui mai puternic partid din România nu se va coborî să răspundă servantei de la Cotroceni, chiar dacă aceasta are un pedigriu respectabil și referințe bune.

O punere la punct este necesară însă, pentru că, iată, "Coana Zoe este bărbată", ea lovește. Prin urmare trebuie să și primească.

Problema era pe fond simplă, dar numai oportunitatea profesională a temei sesizată din grădina Cotrocenilor a sedus-o pe grațioasa sfătuitoare prezidențială, rătăcind-o pe cărări livrești.

Reluând, noi suntem convinși că un om politic cu pretenții, cum este actualul Președinte al României, nu trebuie să dezvolte un discurs dubitativ, să abordeze chestiuni vetuste și oțioase, să-și pulverizeze mesajul în "pierderi colaterale".

Doar vedem cum opinia publică sancționează faptul că Președintele și consilierii acordă întâietate problemelor evului mediu românesc, față de aspectele prozaice ale realității.

Dacă una din pretenții ar viza autenticitatea, Președintele nu ar mai trebui împins să încerce a se identifica cu Mircea, cu Cuza sau Carol al II-lea, în condițiile în care doamna consilier apreciază filmele lui Sergiu Nicolaescu, tot acolo, drept "butaforie istorică politizată", de ce oare-i cere Președintelui României să practice o impostură istorică politizată. Și, mai mult decât atât, să asmută partidele unele împotriva altora, să pună la punct prin varii mijloace ziariștii și publicațiile incomode.

Instruită, cultă și luxoasă, doamna Petre ne trimite la Shakespeare și Orwell, insinuând că nu am fi auzit de ei, uitând desele noastre referiri și la "Ferma animalelor", după unele traduceri "Grădina...", la ambiția unora de a rescrie periodic istoria în funcție de interese.

Duhul neadormit al Cotrocenilor apără frenetic ideea manualelor alternative de tipul celor scrise și susținute de specialiști ca Mitu, Gherman, Cioroianu, Boia.

De aceea, peste ani, într-o astfel de lucrare, care tratează despre bretonul lui Traian și buzele lui Decebal, s-ar putea să întâlnim următorul pasaj: "Ultimul Președinte al Ungro-Valahiei din secolul XX a fost Emil Constantinescu. El purta un barbișon care a indus în imaginarul colectiv comparația cu o viețuitoare care se distinge prin încăpățânare. Se pare că vinovați pentru acest supranume au fost sfetnicii săi rău aleși".

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii de ședință.)

 
Barbu Pițigoi - replică la o declarație a unui deputat PDSR prezentată în cadrul dezbaterilor la Legea referitoare la acordarea unor drepturi fostului Rege Mihai I, alături de ceilalți șefi ai statului român, aflați în viață.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Barbu Pițigoi.

Da. Nu vă cheamă Barbu Pițigoi?

 

Domnul Barbu Pițigoi:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

O declarație surpriză a fost pronunțată în seara zilei de 1 noiembrie 1999 de la microfonul Camerei Deputaților. În cadrul dezbaterilor purtate la Legea referitoare la acordarea unor drepturi fostului Rege Mihai I, alături de ceilalți șefi ai statului român, aflați în viață, un distins coleg s-a referit la unele momente din viața acestuia și, implicit, din trecutul nostru istoric, mistificând realitatea istorică, lucru impardonabil pentru poziția sa socială de profesor la o prestigioasă instituție universitară, om de cultură și cunoscător al evenimentelor, în calitatea sa de trăitor al acelor vremuri.

Susținea, distinsul nostru coleg, că "Mihai de Hohenzollern a angrenat țara într-un război criminal împotriva Uniunii Sovietice, alături de Germania, de care era atras de originea sa, iar mai târziu a pactizat cu Blocul Partidelor Democrate, dominat de comuniști, acceptând, în baza prerogativelor constituționale, la legalizarea Parlamentului rezultat ca urmare a vicierii rezultatelor alegerilor din 19 noiembrie 1945" și a încheiat, distinsul deputat P.D.S.R. amintind că "... Mihai I de Hohenzollern a fost decorat de Hitler și de Stalin".

Nu cunosc actul decorării fostului monarh de către Hitler, domnul profesor are mai multe informații asupra realităților româno-germane din timpul celui de-al doilea război mondial, dar știu că decorația sovietică a fost acordată pentru curajul de care a dat dovadă în înfăptuirea actului de la 23 august 1944, care a dus la salvarea a zeci sau poate sute de mii de vieți omenești, prin scurtarea cu peste 6 luni a ostitilităților și care s-ar fi purtat pe teritoriul României, cu consecințe incalculabile pentru destinul țării noastre.

Să fi uitat domnul deputat semnificația decorării și să fi reținut numai actul în sine, insinuând că ar fi făcut pact cu cuceritorul, într-un act de trădare națională? Greu de acceptat o astfel de interpretare din partea unui profesor universitar.

Oare să nu fi înțeles distinsul nostru coleg că armata română a luptat nu împotriva Rusiei, ci a bolșevismului, responsabil de crime împotriva umanității, prin asasinarea în gulagurile de exterminare a peste 100 milioane de oameni, un genocid fără precedent în istorie, condamnat de istorie și de oameni, și înfăptuit de un partid iresponsabil, care a făcut prozeliți în toată lumea, inclusiv în România – P.C.R.-ul cunoscut – din care și domnia sa a făcut parte, cu toate avantajele ce au decurs pentru sine din această apartenență.

Vă aduc aminte, domnule profesor, că Regele Mihai I a fost izgonit din țară de aceiași tirani care l-au decorat și că abdicarea s-a făcut sub amenințarea uciderii a 1.000 de studenți, arestați de comuniști. Probabil că nu erați amenințat în acele momente, dumneavoastră nefiind printre cei 1.000 de studenți arestați.

Cum spuneam, domnule profesor, personal am avut întotdeauna o stimă și un respect pentru persoana dumneavoastră și, dacă aș avea credința că declarația dumneavoastră izvorăște din convingerile pe care le aveți și că la mijloc n-ar fi altceva decât o sarcină de partid, aș regreta că nu sunteți cel pe care mi l-am imaginat. Pentru că nu se poate, ca bun român ce sunteți, să nu știți că România modernă, România Mare și România democrată și prosperă de până la dictaturi a fost făcută de regi, de regii săi, cărora trebuie să le purtăm recunoștință.

Vă mulțumesc. (Vociferări în partea stângă a sălii de ședință.)

O voce din stânga:

La probleme economice nu se pricepe!

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a ședinței noastre s-a încheiat.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 28 martie 2020, 20:52
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro