Domnul Petru Bejinariu: Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Intitulez intervenția mea "Întoarcere în istorie". Când te îndatorezi străinătății până peste cap, când inspectorii consorțiilor bancare străine îți supraveghează și-ți cenzurează până la ultimul amănunt guvernarea, când concesionezi străinilor pe nimica toată căile ferate, drumurile naționale, telefoanele și așa mai departe, când le ceri oamenilor să-și strângă cureaua până dincolo, unde nu se mai pot face găuri, când avuția statului este prădată ca în codru, trebuie să te întrebi dacă guvernanții sunt nepricepuți sau ticăloși. Iată, în parte, tabloul societății românești în timpul guvernării țărăniste din perioada interbelică și care ne-a atras atenția. Această realitate a vremii a fost prezentată de către poetul și patriotul Octavian Goga în cuvântarea sa ținută la 6 noiembrie 1933, în sala ARO, din București. Spre comparare cu situația de azi, doar patru evaluări din textul poetului, respectiv din realitatea timpului: 1. Zicerea cu strânsul curelei de către populație a fost preluată aidoma, fără însă a se spune până unde se va strânge cureaua și dacă o vor face și guvernanții. Domnul Președinte Emil Constantinescu a declarat în campanie că, de acum înainte, deci din 1996, se vor sacrifica numai conducătorii, ceea ce încă n-am văzut. 2. După Poul Thomson, Zervudachis, recent vine comisarul european Verheugen spre a păstori tranziția grăbită a României spre subdezvoltare. 3. Lipsa unei strategii și a unui program unitar coerent și prospectiv de guvernare, privatizarea pe nimic sau pe mari interese de grup, lipsa subvenționării din agricultură, algoritmul politic și stăruințele pentru aplicarea lui în dauna competenței, au determinat până acum declinul economic, șomajul, sărăcia, corupția. 4. Ignorând Parlamentul ca for legislativ suprem, nesocotind dezbaterile din comisiile de specialitate și din Camera Deputaților, iată cu Guvernul, ieri, își asumă răspunderea pe Legea funcționarului public, doar la sugestia Uniunii Europene, probând din nou supunere confuză, cedare și umilință. Este greu, așadar, de găsit vreo deosebire dintre situația de atunci și cea din zilele noastre când la conducerea țării se află din nou țărăniștii. Dar pe când, domnilor guvernanți, idealurile și speranțele de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și mai ales de la revoluția din 1989? Vă mulțumesc.
|