Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 aprilie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 12-04-2000 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 12 aprilie 2000

2. Dezbateri generale asupra proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2000.

Domnul Ion Diaconescu:

Deci, acestea fiind zise, intrăm în ordinea de zi. Vă mai fac mențiunea că la dezbaterile generale, în conformitate cu Regulamentul ședințelor Camerelor privind bugetul și în conformitate cu hotărârile Birourilor permanente, grupurile parlamentare comune din Cameră și Senat ale fiecăror partide au dreptul, au un reprezentant care nu este limitat de timp, va expune punctul de vedere al grupurilor respective.

În ceea ce privește independenții, se atribuie independenților, în total, o singură persoană de la Cameră și alta de la Senat, câte 15 minute fiecare.

Deci, acestea fiind zise, modalitatea de a se desfășura...

Domnul Emil Tocaci (din bancă):

Procedură, domnule președinte.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă rog.

Domnul Emil Tocaci:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Am o intervenție de procedură care mi se pare extrem de importantă. Ea se referă la drepturile independenților. Eu cred că este inadmisibil să vorbească un independent din partea senatorilor și un independent din parte deputaților pentru toți independenții senatori și toți independenții deputați, pentru că independenții au diferite culori și diferite nuanțe și mai mult decât atât. În cadrul senatorilor numiți independenți, ca și la deputați, există persoane care reprezintă partide, partide care din varii motive nu au grupuri parlamentare. Este, prin urmare, imposibil ca, de pildă, pentru cei câțiva senatori și deputați independenți UFD să vorbească aceeași persoană care vorbește pentru alți senatori și deputați ai altui partid politic, eventual din partea stângă a eșichierului.

Prin urmare, vă rog să acordați un număr de secunde pentru fiecare independent, iar cumulându-se "n", mai mulți astfel de independenți să fie reprezentați de unul. Este cu totul nedrept ca independenții, chiar dacă au ajuns în această situație mai mult sau mai puțin ingrată, să frustrați, să fie de fapt lezați în drepturile lor de senatori sau deputați.

Vă rog domnule președinte, vă rog, domnilor președinți și domnilor colegi să aveți în vedere aceste argumente care nu pot fi, cred eu, trecute cu vederea.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator, vă atrag atențiunea că pentru grupurile parlamentare din Cameră și din Senat vorbește un singur reprezentant. Deci, la independenți s-au dat doi reprezentanți, tocmai având în vedere cele ce ați spus dumneavoastră, un singur reprezentant pentru fiecare grup. La independenți, nu aveți decât, la Cameră să vorbească reprezentând un grup oarecare care, de fapt, în ordinea Camerei nu sunt recunoscute ca grupuri politice, propriu-zis. Deci, vorbește unul la Cameră și un altul la Senat. Se poate acest lucru.

Domnul Emil Tocaci:

Am înțeles argumentele dumneavoastră, domnule președinte, care mie mi se pare că nu reușesc să învingă argumentele mele. De aceea, vă rog să aveți amabilitatea să supuneți la vot propunerea mea.

Domnul Ion Diaconescu:

Voi supune la vot.

Deci, ați reținut intervenția domnului senator. Supun la vot cerea dânsului, adică ca să vorbească fiecare independent și acumulând un număr de secunde, atunci s-ar inversa, ar putea și pentru ceilalți reprezentanți, pentru grupurile parlamentare să adunăm aceste secunde iarăși.

Domnul Emil Tocaci:

N-am spus să vorbească fiecare independent 20 de secunde, domnilor, iertați-mă! N-am putut să propun o asemenea imposibilitate.

Domnul Ion Diaconescu:

Concret, ce ați propus?

Domnul Emil Tocaci:

Am spus. De pildă: 7 sau 8 independenți numesc un delegat. De pildă, UFD își numește un delegat pentru 8 independenți și 8 ori 20 înseamnă 160 de secunde, 3 minute. Alt grup de 10 independenți își numește un delegat, să zicem că ei sunt, nu știu câți, 20, tot 3 minute. 20 ori 20, 400 de minute ș.a.m.d. Aceasta am propus, nu să vorbească fiecare independent 20 de secunde, domnule președinte, aceasta ar fi fost o inepție, iertați-mă!

Vă rog să supuneți la vot propunerea mea și să decidă plenul Camerelor reunite.

Domnul Ion Diaconescu:

Da. Supun la vot propunerea domnului senator.

Cine este pentru? Numărați vă rog! 108.

Cine este împotrivă? Vă rugăm numărați! Împotrivă: 85.

Abțineri? 15 abțineri.

Deci, 100 față de 108.

Voci din sală:

Nu avem cvorum.

Domnul Ion Diaconescu:

Se admite obiecțiunea și rămâne ca independenții să se asocieze, așa cum a spus domnul senator, nu știu cum și să le socotim un număr de secunde atunci.

Cu acestea intrăm în ordinea de zi propriu-zis și invit pe domnul prim-ministru la microfon să prezinte bugetul în liniile lui mari, în liniile lui principale.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

Domnul Mugur Isărescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Distinsă asistență,

Guvernul este onorat să fie prezent astăzi în fața dumneavoastră spre a susține un document vital pentru societatea românească: proiectul Legii bugetului pentru anul 2000. Vă rog să-mi îngăduiți mai întâi să mă refer la câteva considerente de ordin general privind acest proiect de lege.

În construcția bugetară am pornit de la cele două obiective economice mari incluse în programul Guvernului, aprobat de Parlament, și anume: reluarea creșterii economice și înjumătățirea inflației.

Privită cu neîncredere, cu câteva luni în urmă, posibilitatea realizării concomitente a acestor două obiective în anul 2000, se conturează tot mai clar chiar din evoluția datelor statistice.

România va avea în acest an o creștere economică și o reducere sensibilă a inflației cu o construcție bugetară care să stimuleze munca, inițiativa, eficiența și să contribuie la crearea unui mediu de afaceri prielnic. Guvernul și-a asumat public și un alt angajament pe care, vă asigur că l-a respectat. A construit bugetul pe o temelie solidă. Nici o cheltuială nu a fost prevăzută fără să existe o resursă certă pentru acoperirea ei.

Cheltuielile repartizate prin buget pentru acest an au la bază fie venituri interne, fie contracte certe, deja existente, de finanțări externe.

Creșterea economică avută în vedere în anul 2000 este bazată pe majorarea exporturilor și a investițiilor și mai puțin pe stimularea veniturilor și a cererii. Opțiunea pentru această variantă a pornit de la experiența pe care România a trăit-o în ultimii 10 ani. Ori de câte ori veniturile au crescut, prin indexări sau prin alte modalități, fără să crească în același timp producția și productivitatea muncii, banii primiți în plus de populație au fost în fapt tocați de inflație.

Bugetul anului 2000 răspunde următorului raționament secvențial. Cantonăm deficitul public intern la un nivel de circa 3% din p.i.b., asigurăm reluarea unei creșteri economice pe baza sănătoasă și durabilă a stimulării investițiilor și exporturilor, apoi, pe fondul calmării treptate a inflației, obținem în final, ca rezultat natural, creșterea veniturilor populației în termeni reali. Pe această traiectorie credem că, începând cu anul 2001, România va avea, așa cum prevede strategia economică pe termen mediu, consensualizată cu toate partidele politice, România va avea un ritm mediu anual de creștere, începând cu 2001, în jur de 4-5% pe an.

Nevoia de a atinge aceste ținte a determinat Guvernul să-și asume răspunderea de a face rapid pași înainte pe calea reformei fiscale, menite să stimuleze, pe termen lung, activitatea economică. În același timp, ne propunem în continuare să asigurăm corelații normale între productivitate și salarii, încurajând activitatea eficientă, munca de calitate și performanța economică.

Economia românească nu alimentează, este adevărat, încă un buget la nivel optim. Multe întreprinderi se mențin pe linia de plutire cu o eficiență modestă a muncii, cu costuri relativ mari de producție și cu o competitivitate sub cerințele minime. Ele ar avea nevoie de sprijin financiar, dar un buget sărac nu-l poate asigura. Măsurile fiscale adoptate de Guvern au plecat de la existența acestui cerc vicios, dar și de la acele calcule care ne arată că reluarea creșterii economice în România este posibilă prin relansarea economisirii și investițiilor. Fără îndoială că a fost necesară o reparație în domeniul fiscal.

Expansiunea fiscalității în sensul creșterii poverii fiscale în totalul p.i.b.-ului, această expansiune a fiscalității în ultimul deceniu a fost una din cauzele declinului economisirii și investițiilor. Aici se impune, desigur, o precizare. Fiscalitatea mai mare singură nu ar fi fost o povară atât de mare în spinarea economiei românești dacă s-ar fi făcut simțit un spor de competitivitate în contul produselor românești. Desigur, un spor de competitivitate prin calitate, creștere de productivitate și nu prin deprecierea cursului leului, dar restructurarea lentă a întreprinderilor a dus la menținerea la niveluri scăzute a competitivității. În aceste condiții, fiscalitatea crescută s-a constituit într-un factor important de reducere a capacității de economisire în sectorul întreprinderilor românești.

Iată de ce, în anul 2000, un buget care să aibă la bază un nivel ceva mai redus al fiscalității a devenit în opinia noastră o obligație. Este evident că pașii care i-am făcut pe calea reformei fiscale au avut în vedere doar o componentă a relaxării, cea de natură să sprijine reluarea procesului de economisire și de investiție în contrapartidă. Pentru a nu afecta serios cheltuielile publice și echilibrul bugetului pe anul 2000, am adoptat și măsuri care au produs nemulțumiri sau chiar proteste, de exemplu, unificarea t.v.a.-ului la nivelul de 19%. Totodată, bugetul pe anul 2000 include măsuri importante de reformă a impozitării veniturilor personale prin introducerea impozitului pe venitul global. Acesta este conceput în așa fel încât să sprijine categoriile cu venituri mai mici, încorporând practic elemente reale de protecție socială. În domeniile sensibile, protecția socială a fost întărită suplimentar. Astfel, au crescut cu peste 26% în termeni reali cheltuielile bugetare pentru ocrotirea copiilor aflați în dificultate.

Preocuparea pentru asigurarea unui minim de protecție socială nu a putut ignora în nici un fel însă nevoia de a respecta constrângerile impuse de volumul limitat al resurselor disponibile. Ținerea sub control a deficitului fiscal reprezintă cea mai importantă dintre aceste constrângeri.

În bugetul pe acest an, grija de a oferi o anumită protecție socială pentru salariații cu venituri mici și cu deosebire pentru studenți, elevi și copii nu a putut să fie extinsă decât într-o mică măsură către pensionari și șomeri. Guvernul are însă în vedere, în perioada imediat următoare, noi programe cu privire la ajutorul social, fără a răpi însă șansele reluării creșterii economice, singura cale care poate oferi temeiuri pentru o protecție socială pe termen lung.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În continuare doresc să mă refer la câteva constrângeri economice în construcția acestui buget. Pentru anul 2000, România și-a asumat, alături de cele două obiective economice menționate, și anume o creștere economică de 1,3% și o reducere a inflației la 27%, obiective pe care credem că le vom realiza. Și-a mai propus reducerea ratelor dobânzilor, reluarea creditării economiei, creșterea sănătoasă a cererii de bani, efectuarea exemplară a serviciului datorii externe, consolidarea convertibilității leului și a stabilității relative a cursului acestuia, îmbunătățirea competitivității producțiilor interne. Din aceste obiective derivă și alte constrângeri macroeconomice. Una dintre ele am menționat-o deja. Ea pornește de la adevărul că în starea actuală a economiei românești nu putem să avem un deficit bugetar mai mare de 3%. Depășirea acestui deficit s-a repercutat fie într-un deficit mai mare al contului curent, fie într-o inflație mai mare decât cea programată.

Un deficit mărit al contului curent ar ridica din nou chestiunea credibilității externe și ar produce dificultăți în asigurarea serviciului datoriei externe. Totodată, o inflație mai mare ar împiedica atingerea obiectivului important al reducerii ratei dobânzilor și ar afecta reluarea creșterii economice. Având în vedere tocmai aceste corelații, am proiectat bugetul pe anul 2000, pornind de la necesitatea de a sparge cercul vicios care a făcut ca, în ultimii ani, impozitele să crească în mod permanent, iar cheltuielile bugetare să fie reduse.

Pentru anul 2000, veniturile bugetare sunt proiectate să scadă cu circa 6% la un nivel mai suportabil, și anume la nivelul de circa 33% din produsul intern brut. Acest nivel va putea fi atins în condițiile în care creșterea economică va fi cea prevăzută, și anume de circa 1,3%. Veniturile din privatizare vor fi utilizate pentru răscumpărarea datoriei publice cu scopul de a diminua disponibilitățile financiare absorbite de stat de pe piața internă, cu scopul de a reduce pe această cale nivelul dobânzilor și a lăsa o parte mai mare din economisiri pentru finanțarea sectorului productiv și a investițiilor publice și private.

Realizarea veniturilor bugetare în parametrii programați este esențială. Pentru aceasta se are în vedere optimizarea gradului de colectare a impozitelor, fapt echivalent cu o îmbunătățire a disciplinei financiare din economie.

Cheltuielile bugetare sunt proiectate la 35,8% din p.i.b., ceea ce le face în general austere, comparativ cu solicitările. Trebuie însă avut în vedere că, pe de o parte, scăderea activității economice în anii anteriori a limitat în general cheltuielile din economie, iar, pe de altă parte, pentru anul 2000, ponderea veniturilor bugetare a scăzut, cum v-am spus, la 32,8% din p.i.b., față de 34,8% în 1999, ceea ce se reflectă inevitabil asupra nivelului cheltuielilor publice.

În aceste condiții, apare inevitabil un decalaj între alocări și solicitări de fonduri publice și este de dorit ca legislația să nu creeze alte tensiuni bugetare. Există deja o discrepanță mare între drepturile legiferate și resursele care pot fi alocate în această direcție la nivelul dat actual al activității economice.

Orice nouă măsură legislativă privind drepturile, care presupune cheltuieli bugetare suplimentare, ar induce noi tensiuni, imposibil de gestionat, cel puțin până când reluarea creșterii economice sănătoase nu va deveni o certitudine.

Datoria publică internă reprezintă, de asemenea, o constrângere dură, cu toate că nu este foarte mare, în condițiile în care accesul la finanțarea externă al României este limitat.

Pentru a se plăti dobânzile și ratele scadente la datoria publică internă și externă, bugetul este construit să înregistreze un surplus primar de circa 3% din p.i.b.

Cheltuielile cu dobânzile reprezint㠖 numai ele – peste 5,4% din p.i.b., în condițiile în care se presupune că ratele dobânzilor, cel puțin pe piața internă, urmează un trend descendent, în pas cu inflația.

Evident că, dacă inflația va fi mai mare decât cea programată, cheltuielile cu dobânzile vor crește, ceea ce înseamnă că dobânzile ar putea depăși proporția estimată pentru anul 2000, caz în care cheltuielile ar trebui diminuate în mod corespunzător. Dobânzile, însă, vor putea fi reduse, dacă anticipațiile inflaționiste se vor diminua, iar încrederea se va restaura. Aceasta presupune, însă, politici macroeconomice credibile și aplicate cu consecvență, așa cum propune Guvernul prin actualul proiect de buget.

Doamnelor și domnilor,

Cu permisiunea dumneavoastră, vă voi prezenta acum principalele caracteristici ale veniturilor și cheltuielilor bugetare cuprinse în proiectul de buget ce vă este supus spre dezbatere și aprobare.

Atât la nivelul bugetului general consolidat, cât și la nivelul bugetului de stat, se constată continuarea tendințelor din ultimii ani, respectiv o creștere a ponderii în produsul intern brut a impozitelor indirecte, în comparație cu ponderea celor directe. Această orientare este justificată de necesitatea stimulării înclinației spre economisire și spre investiție, ca premisă fundamentală a depășirii recesiunii actuale.

În consecință, impozitul pe profit manifestă o tendință de diminuare a ponderii în produsul intern brut de la 3,2% în anul 1999, la 1,8% în anul 2000. Această tendință reflectă faptul că în cadrul reformei fiscale, rata impozitului pe profit s-a redus de la 38% la 25%, în paralel cu eliminarea majorității exceptărilor. Concomitent, a fost introdus un credit fiscal de 10%, pentru a stimula investițiile efective.

În scopul stimulării exportului, cealaltă componentă a creșterii economice, impozitul pe profitul aferent producției de export încasate în conturi valutare deschise în România, s-a stabilit la numai 5%.

Impozitul pe salarii scade și el, ca pondere în produsul intern brut, de la 1,4% în 1999 la 0,2% în 2000, urmând să fie înlocuit cu impozitul pe venit.

Taxa pe valoarea adăugată își diminuează foarte ușor ponderea în produs intern brut la 6,1% față de 6,3% în 1999.

Accizele și impozitul pe circulație manifestă o tendință de creștere a ponderii în produsul intern brut de la 3,3% în 1999 la 4,4% în 2000. În cadrul reformei sistemului de accize, Guvernul a stabilit următoarele principii: simplificarea sistemului, extinderea bazei de impozitare și reducerea cotelor de impozitare.

Structura cheltuielilor bugetare evidențiază în principal constrângerile derivate din resursele disponibile limitate și din reducerea nivelului veniturilor bugetare.

Ponderea cheltuielilor de personal în total cheltuieli este de circa 23%. Estimările bugetare privind aceste cheltuieli corespund politicilor guvernamentale de monitorizare a salariilor nominale în domeniul administrației de stat, regiilor autonome, companiilor naționale și la cele mai mari societăți comerciale cu pierderi.

Subvențiile, primele și transferurile estimate la nivelul bugetului de stat pentru anul 2000 reprezintă 5,7% din produsul intern brut. Această pondere reflectă faptul că anumite activități vor fi finanțate în continuare de către stat.

Pe domenii bugetare, cheltuielile bugetare au cele mai mari ponderi în domeniile social-culturale – 25,3% din cheltuielile totale ale bugetului de stat; în domeniile economice – 16,2% și în domeniul finanțării apărări naționale, ordinii publice și siguranței naționale – circa 16% din total cheltuieli.

Ponderi mari au fost asigurate acelor cheltuieli bugetare legate de investițiile în capital uman. Astfel, sume importante au fost alocate activităților de învățământ, asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații și sănătate.

Menționez ca o categorie importantă de cheltuieli pe cele destinate protecției sociale. Plățile compensatorii pentru anul 2000 sunt în sumă de circa 3.600 de miliarde de lei, din care 458 de miliarde de lei de la bugetul de stat și 3.142 din bugetul pentru plata ajutorului de șomaj.

Agricultura, ca ramură importantă a economiei naționale, beneficiază de 7.387 de miliarde de lei, respectiv 5,1% din p.i.b.

Proiectul de buget cuprinde suma de 4.300 de miliarde de lei pentru cupoane ce urmează să fie distribuite, sunt în curs de distribuire producătorilor agricoli.

Pe lângă sprijinul acordat de buget, agricultura va beneficia, începând cu acest an, de sprijin comunitar prin intermediul fondurilor de tip structural SAPARD, care vor funcționa până în anul 2006. Aceste fonduri vor fi orientate pentru implementarea acquis-ului comunitar privind politica agricolă comună.

Prin proiectul de buget au mai fost alocate cote defalcate din impozitul pe venit pentru autoritățile publice locale în sumă de circa 12.300 de miliarde de lei. Aceste cote, împreună cu veniturile proprii ale bugetelor locale, vor asigura fondurile necesare serviciilor publice de interes local.

În afara cheltuielilor alocate de la bugetul de stat, unele acțiuni beneficiază și de finanțare din credite externe. Suma totală a acestor credite este de circa 11 mii de miliarde de lei, fiind localizate în principal în transporturi, apărare, sănătate și învățământ. Sunt asigurate, totodată, finanțări din fonduri speciale și cofinanțări.

Dobânzile. Dobânzile aferente datoriei publice la nivelul bugetului general consolidat reprezintă, cum v-am spus, peste 5,4% din produsul intern brut.

România se găsește încă în poziția favorabilă a unei țări cu datorie externă scăzută, dar are încă probleme de credibilitate în asigurarea fluenței acestei finanțări.

Guvernul pregătește o strategie a îndatorării externe, care să pună capăt, să spunem așa, alternanțelor între etape, alternanțe în care, pe de o parte se contractează credite externe, pentru ca apoi, în alte etape, aceste credite să fie rambursate cu eforturi bugetare și sociale extrem de mari.

Dorința noastră este să asigurăm fluxuri externe bine fundamentate, rezonabile, dar și neîntrerupte, pentru ca îndatorarea pe termen mediu și lung și serviciul datoriei externe să contribuie la o creștere economică sănătoasă în România. Urmărim să ajungem la o continuitate a finanțării externe a economiei și a cheltuielilor publice.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă asigur că am urmărit cu atenție dezbaterile din cadrul comisiilor de specialitate ale Parlamentului. În același timp, împreună cu miniștrii responsabili, am analizat amendamentele propuse de dumneavoastră.

Bugetul pe care-l veți aproba trebuie să reprezinte un instrument important pentru depășirea situației actuale a economiei românești și consolidarea credibilității democrației și a economiei de piață din România.

În felul acesta, vom putea începe cu succes și continua negocierile pentru integrarea în Uniunea Europeană, acesta fiind un obiectiv central al politicii noastre externe, dar și o constantă de prim ordin pentru asigurarea prosperității și securității națiunii române, a continuității și predictibilității finanțării externe cu efecte benefice asupra acurateței stabilirii țintelor macroeconomice și creșterii nivelului de trai în România.

Într-o perioadă în care țara are nevoie de stabilitate și de continuarea reformelor în toate sectoarele de activitate, Guvernul își exprimă încrederea că va beneficia de sprijinul Parlamentului și că proiectul Legii bugetului pe anul 2000 va primi un vot favorabil.

Desigur, esențial este ca bugetul să fie nu numai adoptat, dar și îndeplinit întocmai în litera și în spiritul lui.

În acest scop, Guvernul, toate instituțiile statului au obligația de a garanta mobilizarea veniturilor prevăzute, folosirea eficientă a resurselor și respectarea disciplinei financiare, încadrarea cererilor de fonduri în limitele aprobate și urmărirea folosirii acestora potrivit destinațiilor stabilite în condiții de maximă economicitate.

Vom urmări, de asemenea, focalizarea fondurilor destinate investițiilor, terminarea de proiecte și realizarea celor din zonele defavorizate, unde absorbirea unei părți din forța de muncă disponibilă va reduce tensiunile sociale determinate de rata înaltă a șomajului.

Vă rog să-mi îngăduiți, doamnelor și domnilor parlamentari, să solicit votul dumneavoastră în favoarea Legii bugetului pe anul 2000.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule prim-ministru.

Vom trece la luările de cuvânt ale reprezentanților grupurilor parlamentare.

Întâi, raportul comisiei.

Poftiți, domnule președinte Constantinescu.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Îmi revine deosebita onoare de a prezenta raportul comun asupra proiectului Legii bugetului de stat pe anul 2000, întocmit de cele două comisii de specialitate ale Senatului și Camerei Deputaților.

În urma examinării acestui proiect de lege, în ședința din 6 aprilie 2000, care a încheiat dezbaterile în cele două comisii, acestea au hotărât ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere și adoptare, cu amendamentele din anexa la raport. Este vorba de Anexa nr.1. În Anexele nr.2 A și nr.2 B sunt prezentate amendamentele pe care fie cele două comisii, fie comisiile care au dat avize le-au respins. Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă rog să-mi permiteți cu această ocazie să mulțumesc membrilor celor două comisii de specialitate pentru efortul susținut în cadrul dezbaterilor în comisii, un efort care a fost de asemenea sprijinit de către Executiv prin prezența domnului ministru Remeș și a staff-ului Ministerului Finanțelor, practic pe tot parcursul lucrărilor.

De asemenea, staff-ul tehnic al celor două comisii împreună cu reprezentanții Finanțelor au depus un efort deosebit pentru ca acest proiect să poată fi astăzi prezentat în dezbaterea plenului celor două Camere.

Lucrând sub presiunea timpului, nu excludem posibilitatea ca în acest raport și în anexe să se fi strecurat unele erori, sau să fi apărut unele omisiuni.

În asemenea circumstanțe, dacă vom ajunge la situațiile despre care vorbeam, reprezentanții comisiilor de specialitate cer îngăduința să procedeze la cuvenitele rectificări, rectificări procedurale sau pe fond, care vor fi supuse dezbaterii dumneavoastră.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim, domnule președinte.

Acum, vom trece la prezentarea punctului de vedere al grupurilor parlamentare.

Domnul deputat Florin Georgescu, din partea PDSR.

Poftiți.

Domnul Florin Georgescu:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Suntem în pragul luării unei decizii fundamentale sub aspect economic și politic în ceea ce privește destinele țării – și acesta este momentul adoptării bugetului, un moment care prefigurează nivelul de trai, condițiile de viață și perspectiva economiei românești în acest an, dar și în anii următori.

Am ascultat cu atenție prezentarea făcută de domnul prim-ministru Mugur Isărescu care, sigur, cu abilitatea profesională recunoscută, a prezentat, spun eu, numai părțile pline ale paharului bugetar.

Eu aș fi mai prudent în interpretarea premiselor și consecințelor acestui buget și aș urma cuvintele lui Vlahuță care spunea ca să ne ferim de cel care amestecă și ceva adevăr între afirmațiile sale, de multe ori neadevărate.

Probabil că domnul premier și Guvernul dumnealui, aceasta este părerea mea, se conduc după un dicton bine cunoscut, și anume acela potrivit căruia jumătățile de adevăr au în ochii mulțimii mai multă putere de convingere decât adevărul crud. Iar aici nu s-a spus adevărul complet în ceea ce privește construcția bugetară și efectele aplicării acestuia.

De ce? Lucrurile sunt, după părerea mea, clare. Pentru că nu se dorește să se spună românilor cum vor trăi în următoarele 12 luni, ce costuri sociale vor avea politicile pe care Guvernul și le asumă față de organismele financiare internaționale, dar pe care nu vrea să le transmită în mod transparent populației, pentru că se apropie campaniile electorale și atunci, cu un memorandum cu F.M.I.-ul în mâna stângă și cu platforme electorale demagogice și populiste, cum au promovat actualii guvernanți în ’96 în mâna dreaptă, nu mai pot să devină credibili. Trebuie să vă supărați domnilor guvernanți cu cineva. Ori se supără cu Washingtonul, ori se supără cu populația. Dumnealor vor să fie bine cu toată lumea. Ei, nu se poate așa ceva și eu vreau să vă demonstrez dumneavoastră aici care sunt responsalitățile și măsurile pe care actualul Guvern și le-a luat către Fondul Monetar Internațional și din care derivă întreaga construcție bugetară.

Pentru că, doamnelor și domnilor parlamentari, bugetul nu este un scop în sine. El este numai un instrument de macrostabilizare, de dezvoltare, sau de ajustare în funcție de politica pe care o promovezi, dar el nu este decât un instrument în cadrul unui mecanism general al politicii economice a țării. Iar acest mecanism general al politicii este înscris în documentul care se cheamă chiar așa: "Memorandum de politici economice cu Fondul Monetar Internațional", care nu se dorește a fi transmis și cunoscut de către populație, pentru că acolo sunt înscrise măsuri foarte costisitoare, atât timp cât acolo spui că nu vei recorela pensiile pentru că nu ai bani și vei reduce cheltuielile cu pensiile cu 0,1% din produsul intern brut, dacă faci cunoscut acest lucru, nu mai poți să promulgi Legea pensiilor cu spectacole de lumină și sunet la Cotroceni sau la Palatul Victoria și să promiți majorări de pensii către populație.

Dacă spui – și citez din memorandum – că vor avea loc "concedieri de zeci de mii de persoane", nu mai poți să amăgești funcționarul public sau cetățeanul că în curând va trăi mai bine.

Li s-a spus românilor, la sfârșitul anului 1999, că vor trăi mai bine în 2000 în general, apoi că vor trăi mai bine în trim.II, apoi din semestrul II și așa din amânare în amânare. în primul trimestru cetățenilor le-a scăzut puterea de cumpărare sub ceea ce era în mai 1993, când au avut loc ajustări indispensabile în materie de prețuri, deci s-a ajuns cu puterea de cumpărare la 52,9%, comparativ cu 73% cât era această putere de cumpărare a populației în noiembrie 1996, după creșterea economică nesănătoasă, cum spun actualii guvernanți, din perioada 1993 - 1996.

Deci, este vorba de 20 de puncte procentuale reducere a salariului real, care înseamnă foarte mult și se resimte acut în coșul de consum al populației.

Toate aceste lucruri sunt înscrise în acest memorandum, pe care eu, oficial, cer Guvernului, ca în cursul zilei de astăzi, să-l distribuie Parlamentului și opiniei publice, pentru că, așa cum suntem frecvent anunțați de către guvernanți, documentul în speță este finalizat, este concretizat cu cifre, în cele mai mici detalii, iar el se află la Washington pentru a intra în discuțiile consiliului de administrație al F.M.I., atunci când, după ce dumneavoastră, probabil, într-o solidaritate și disciplină de partid exemplare, veți aproba acest buget contrar intereselor țării.

Deci, dorim ca astăzi, domnule prim-ministru, să ne dați memorandumul actualizat și suplimentat, cum se spune chiar în prima frază a lui: memorandumul de față suplimentează și actualizează memorandumul din 26 iulie 1999 și Scrisoarea de intenție din 5 august 1999. Dați-ni-le, ca să știm ce ne rezervați în materie de condiții economice și de viață în România.

În documentul respectiv se pornește de la trei premise aparent atractive sub aspect politic, și anume: creștere economică de 1,3%, o rată a inflației de 27% raportat la decembrie anterior și creșterea rezervei valutare a țării cu un miliard de dolari. Să vedem care sunt efectele în plan social, cum se resimte această orientare de politică economică în viața cetățeanului de rând.

În primul rând, costul reducerii de la 55%, cât a fost anul trecut inflația, la 27%, cât se dorește în acest an – altfel, lăudabil din punct de vedere teoretic -, acest cost nu se spune de către primul-ministru, nu se spune de către ceilalți membri ai Guvernului, costul reprezintă creșterea ratei șomajului de la 11,5%, cât era în decembrie 1999 la aproape 13% în finele acestui an. Deja în luna februarie rata șomajului a atins un nivel de 12,2% la care, dacă adăugăm cele 268 mii persoane ieșite din perioada de acordare a ajutorului de sprijin, ajungem la o rată a șomajului de 15%.

Mai departe. Eventualele împrumuturi externe, dacă vor sosi, sunt programate să rămână în rezerva valutară a Băncii Naționale a României, și nu să finanțeze economia reală, și așa foarte accentuat subcapitalizată.

În sfârșit, mult clamata creștere economică de 1,3% nu este programată a se realiza nici pe seama sporirii consumului populației, pentru că se spune că cetățeanul nu știe ce să facă cu banii și cumpără numai produse de import. Păi, mai cumpără și produse din import, stimați guvernanți, dacă dumneavoastră ați coborî toate taxele vamale și chiar în acest buget se înregistrează reducerea veniturilor din taxe vamale. Dacă dumneavoastră ați adoptat Acordul ASAL, prin care ați distrus complet ceea ce era mai bun în agricultura, industria zootehnică și avicolă românești, sigur că da, românii nemaiproducând nimic, omul cumpără ceea ce-i oferiți dumneavoastră și clientela dumneavoastră politică de intermediari importatori.

Deci, nu se va realiza creștere economică prin sporirea consumului populației, că nu este bun consumul populației, pentru că dăunează sănătății, probabil că zic guvernanții.

Atunci, poate facem creștere economică prin îmbunătățirea serviciilor publice, respectiv șosele mai bune, ocrotirea sănătății mai ridicată calitativ, o educație, un sistem de învățământ mai bine pus la punct. Nu, nici aici nu se localizează factorul de creștere economică, pentru că aceste servicii publice se vor reduce cantitativ și calitativ, deoarece, în termeni reali, cheltuielile publice ale statului scad față de anul anterior.

Atunci, singurul lucru pe care-l mai promovează Guvernul este acela al creșterii economice pe baza investițiilor în sectorul real și pe exporturi. Sigur, teoretic am putea spune că este corect să exportăm mai mult, dar prin aceasta să trăim și noi bine, pentru că a mai făcut cineva o politică de genul ăsta înainte de ’89 și n-a ajuns prea bine, adică exporta tot, se lăuda că exportăm mult, iar lumea suferea de frig, de foame și, peste acestea, se mai instaurase și frica, care este pe cale să se contureze și acum prin reforma justiției, prin toate celelalte manevre pe care actuala Putere dorește să le promoveze în scopul intimidării cetățenilor incomozi și adversarilor politici.

Atunci, cum să se realizeze creșterea investițiilor neguvernamentale? Se bazează pe resursele interne de economisire din țara românească? Nu. Pentru că rata economisirii în România, ce mai pot să economisească operatorii economici aduși la stare de faliment prin scăderea producției naționale cu 30% în ultimii 3 ani și ceea ce poate să mai economisească populația, înseamnă numai în jur de 10% din produsul intern brut, comparativ cu 21%, cât era rata de economisire în 1996, ceea ce punea România de o pantă solidă de dezvoltare.

Deci, după dvs. domnilor guvernanți, tot ca efect al așa-zisei creșteri economice nesănătoase a PDSR. această descreștere, acest declin accentuat economic din 1997-1999 este sănătos, pentru că a adus și potențialul de economisire și nivelul de trai al populației și economia, în general, la niveluri cu totul și cu totul dezastruoase.

Dacă noi n-avem suficiente resurse interne de economisire, poate dorim să realizăm creșterea investițiilor pe baza împrumuturilor externe. Nu, nu e valabil nici așa ceva. Guvernul s-a angajat față de F.M.I., pentru ca eventualele – rețineți, eventualele -, pentru că nu sunt sigure aceste împrumuturi, vedem ce s-a întâmplat și cu cotația privind riscul de țară al României, deci, dacă vin aceste împrumuturile programate, ele trebuie menținute în "vitrina valutară" a Băncii Naționale. Menținerea în vitrină a dolarilor și neintroducerea lor pentru a alimenta cu sânge proaspăt financiar, monetar economia secătuită, ne costă milioane de dolari, pentru că luăm creditele în cel mai bun caz la dobânzi între 7-8% de la F.M.I., Banca Mondială, Uniunea Europeană, și mergând până la 14, 15, 16% pe piața privată de capital, datorită cotației de țară și includerii României în aceeași grupă de țări cu Zimbabwe și Coasta de Fildeș – aceasta este performanța guvernării de dreapta CDR-PD-UDMR.

Ați luat România, domnilor guvernanți de la grupa țărilor Cehia, Polonia și Ungaria, unde v-am lăsat-o noi, și ați dus-o lângă Zimbabwe și Coasta de Fildeș. Vă felicităm! (Aplauze)

Deci, dacă vor veni, acești bani vor sta în rezerva valutară, dumneavoastră vă veți împrumuta la 10-12% în medie pentru împrumuturi externe, domnule prim-ministru, iar plasamentele acestor bani pe care-i arătați populației prin buletinele statistice ale Băncii Naționale, se vor face la 4-5% pe an. Deci, te costă 12 și iei 4. Diferența o suportă populația.

Politica pe care o promovați dumneavoastră, stimați guvernanți, este ca aceea a unui spital care are stocuri supranormative la produsul sânge în magazia spitalului, dar oamenii, pacienții, mor pe capete la anestezie și în saloanele spitalului.

Atunci, dacă nu aveți fonduri externe pentru investiții și nici interne, Guvernul recurge la o abordare tipic ceaușistă, și anume, pentru al patrulea an consecutiv, apelează la resursele de suportabilitate și de tradițională răbdare ale românilor, relaxându-se fragil impozitarea directă a unor producători, sporindu-se consistent, în schimb, impozitele indirecte adresate consumatorilor. Adică TVA-ul și accizele. Deci, în loc de bine cunoscuta recomandare antedecembristă: să mai punem o haină în plus, actualul Guvern ne spune, pentru al patrulea an la rând, să strângem în continuare cureaua. De altfel, prin premisele macroeconomice ale construcției bugetare, consumul populației va scădea cu 2%, iar dacă excludem autoconsumul, care este prevăzut să crească, un lucru total paradoxal, noi vrem să ne integrăm în Europa, unde bunurile și serviciile sunt executate pe scară largă de operatorii economici specializați, dar prin politica economică a Guvernului noi ne întoarcem spre Zimbabwe și Coasta de Fildeș, unde ne-a încadrat Standard & Poor’s, pentru că acest Guvern ne invită să ne hrănim, să ne satisfacem nevoile de trai prin autoconsum, să producem în curte și pe balcoane produsele necesare traiului. Deci, dacă excludem acest autoconsum, nivelul de viață al cetățeanului român va scădea cu alte 4-6% în acest an, care se adaugă la cele 20-22% din cei 3 ani anteriori. Și astfel se explică cum puterea de cumpărare a populației a ajuns în februarie 2000 la 53%, comparativ cu 73%, cât era în noiembrie 1996.

Așadar, acest memorandum de politici economice, asumat față de FMI, care stă la baza construcției bugetare, promovează o politică de ajustare, deci de strângere a curelei, în vederea macrostabilizării, și nu o politică de macrostabilizare prin dezvoltare, abordare pe care o susține, care reprezintă opțiunea politică-economică a Partidului Democrației Sociale din România.

Dacă astfel e concepută politica economică de ansamblu a Guvernului, deci este vorba de o politică de ajustare, pe cale de consecință, bugetul de stat și bugetul general consolidat, în ansamblu, nu reprezintă instrumente de dezvoltare economică și de creștere a standardului de viață al românilor, ci instrumente de ajustare (reducere) a consumului populației și a serviciilor publice destinate cetățenilor. Rezultă că pe termen scurt acest buget este contrar intereselor populației.

După ce am analizat până aici care sunt premisele și cu ce costuri se elaborează bugetul, să vedem dacă construcția arhitecturală pe hârtie a Guvernului poate fi transpusă în practică, dacă este realist ceea ce spun guvernanții? Păi, în primul rând, creșterea economică, care am văzut ce costuri are, spunem noi că nu este corect fundamentată din punct de vedere științific și economic, pentru că actualele condiții din economia românească nu vor permite o creștere economică în anul 2000. Se scontează pe creșterea investițiilor, ca urmare a unei fragile relaxări fiscale a producătorilor, a celor care trăiesc din fructificarea capitalului.

Domnul premier, îndeosebi, dar poate și alți membri ai Guvernului cunosc foarte bine fenomenul de lag, deci de decalaj în timp între momentul când operatorul economic dispune de bani și momentul când apar efectele favorabile în economie, respectiv producție mai multă, mai competitivă, pentru că între momentul acumulării fondurilor și momentul final, al obținerii producției mai mari și mai bune, intervine decizia de investiții, proiectarea, executarea, punerea în funcțiune și așa mai departe, ceea ce înseamnă un decalaj de circa 8-10 luni. Cel mult, această fragilă creștere economică indusă de relaxarea producătorilor va fi de 0,3-0,4% și se va resimți în anul 2001, când vom fi noi la guvernare, stimați guvernanți de dreapta, și când, dintr-o creștere economică de 4-5%, vă vom spune către băncile Opoziției, unde, în mod sigur vă veți afla, că o creștere economică de 0,3% se datorează înțeleptei dumneavoastră politici de relaxare fiscală din ianuarie 2000. Deja pe 2 luni din acest an dumneavoastră înregistrați o scădere, un declin al producției industriale de 1% pe total și de 4,6%, în condiții comparabile cu 2 luni din anul anterior.

Producția agricolă este grav periclitată, deoarece la finele lunii martie arăturile pentru însămânțările de primăvară erau executate numai în proporție de 61% din program, iar fertilizarea se realizase pentru 42% la azot și numai 18% la fosfor. Deci, dacă producție industrială nu avem, producție agricolă nu avem, de unde creștere economică? Din exportul buștenilor și al fierului vechi? Simpla tăiere a pădurilor României și transportarea buștenilor până la Constanța, pentru că nemaiavând nave, de acolo transportă alții, nu aduc valoare adăugată brută, adică p.i.b. care să constituie substanța de consum și de investiții în țară! Aceasta înseamnă doar un export artificial, o vitrină, din nou, a unor teoreticieni care se pot lauda cu anumite cifre globale, cu anumite adevăruri spuse pe jumătate, dar, în schimb, înseamnă ipotecarea viitorului ecologic al țării, cu toate efectele nefaste în materie de inundații, stabilitatea solurilor ș.a.m.d pentru generația următoare. Creștere economică, din păcate, stimați colegi, nu vom avea în acest an.

Apoi, în ceea ce privește mult trâmbițata creștere a exporturilor cu 17% pe ianuarie 2000, și aceasta este o afirmație artificială, efemeră pentru că luna ianuarie 1999 a fost cea mai slabă de anul trecut. Ceea ce a dus la această creștere este exportul de bușteni și de fier vechi. De altfel, cele 200 de milioane în plus la exportul pe anul trecut, față de 1998, după compensări, se localizează la produsele primare agricole neprelucrate în dauna industriei alimentare, care are un deficit de 500 de milioane de dolari. Deci, mâncăm din străinătate produsele și exportăm în străinătate materia primă care apoi ne este nouă returnată sub formă de produse finite. Așa politică națională, cu partide care au în sigla lor cuvântul național, țărănesc, liberal etc. este total dezarmantă.

De asemenea, anul trecut a crescut exportul de lemn, în dauna exporturilor industriei de mobilă. O asemenea politică este total dăunătoare și aflată în contradicție cu interesul cetățeanului.

Dacă, la această situație negativă din economia reală, adăugăm ceea ce se prefigurează conform proiecțiilor din economia nominală, cea monetară și valutară, lucrurile se complică și mai mult în ceea ce privește așa-zisa creștere economică. Finanțarea externă, în general, cea a deficitului bugetar, în special, sunt periclitate de ceea ce am amintit anterior, inclusiv de neîncrederea FMI-ului, a Băncii Mondiale, a mediului investițional extern în România. În condițiile nerealizării intrărilor de resurse externe programate se conturează apariția fenomenului de evicțiune. Știți foarte bine ce înseamnă asta, domnule prim-ministru. Știți, domnule ministru Remeș, nu este vorba de o marcă nouă de votcă, cu accize la care să acordați dumneavoastră înlesniri fiscale, ci evicțiunea înseamnă eliminarea de pe piața monetară a economiei reale, a sectorului neguvernamental, pentru ca Guvernul să se împrumute de toți banii necesari, în lipsa finanțării externe. Ei, acest fenomen care în mod sigur se va manifesta, deoarece s-a manifestat și în 1999 și 1998, va conduce la mai puțini bani și mai scumpi pentru economia reală care, astfel, subcapitalizată, nu va crește, ci, din contră, va continua, din păcate, să scadă.

Referitor la rata inflației de 27%, deja pe 3 luni avem o rată a inflației de 8,5%, luna aprilie se anunță cu o inflație de peste 4%, în așa fel încât, la 4 luni de la începerea anului, dumneavoastră veți înregistra o rată a inflației de 13%. Deci ați depășit, într-un elan socialist de dinainte de 1989, ați depășit sarcina de inflație, în sensul că ați realizat ceea ce trebuia să atingeți după 6 luni în numai 4 luni.

Deci, o inflație de 13% pe numai 4 luni, în condițiile în care, prin metode administrative, rețineți, și de manipulare a opiniei publice de la Cotroceni și Palatul Victoria, se încearcă reprimarea administrativă a ajustării prețurilor, tarifelor la utilitățile publice, în concordanță cu însăși metodologia pe care această Putere a aprobat-o încă din 1997 și în care se spune, printr-o ordonanță, Ordonanța nr.9, aprobată cu entuziasm de partea dreaptă a sălii, prețurile la utilitățile publice, - învățătură venită de la FMI și Banca Mondială - se ajustează, adică cresc, pe românește, la fiecare moment în care rata inflației și deprecierea de curs depășesc 5%. Dumnealor au dat ordonanța, au luat banii de la FMI atunci, foarte puțini, vreo 20% din suma totală, și acum nu mai vor să aplice ordonanța, spunând că datorită la 2-3 mașini de lux pe care le au regiile și pe care nu trebuie totuși să le aibă, să aibă mașini românești, dar nu acele 2-3 mașini sunt de vină pentru creșterea tarifelor, este de vină politica greșită a Guvernului din ultimii 3 ani, care a falimentat industria și agricultura românească și, implicit, pe furnizorii de utilități publice.

Acești furnizori, vă atragem atenția în modul cel mai colegial, stimați guvernanți, aceste companii naționale au arierate și pierderi uriașe. Dumneavoastră, care doriți să reprimați aceste adaptări de prețuri la costurile operatorilor economici, v-ați angajat prin acest memorandum pe care nu vreți încă, poate peste vreo oră veți vrea, să-l faceți cunoscut opiniei publice, deci v-ați angajat ca pentru CONEL, Romgaz și așa mai departe nivelul arieratelor, al pierderilor, al creanțelor și așa mai departe să nu depășească anumite plafoane. Păi, dacă pe de o parte, vreți ca ei să devină mai eficienți economic, și pe de altă parte, nu vreți să le recunoașteți costurile de producție și vreți într-o noapte să faceți ceea ce nu s-a făcut în 4 ani, aceasta înseamnă că nu vreți să realizați ceea ce v-ați angajat față de FMI.

Iată, stimați colegi, la 30.06.1999, iar în cîteva zile vom avea datele pe întregul an 1999, care erau datoriile CONEL-ului: plăți restante de 1140 de miliarde, din care 992 către furnizori și 144 la buget; Societatea națională de transport feroviar de mărfuri: 1900 de miliarde, dintre care 900 la furnizori, 214 la buget, 117 credite la bănci; SNCFR-ul: 3200 de miliarde, din care 1236 de miliarde, atenție, doamna Smaranda Dobrescu, doamna ministru, la bugetul asigurărilor sociale, 132 de miliarde la bugetul asigurărilor de sănătate, la bugetul fondului de șomaj, acela pe care îl încurca domnul Băsescu cu cel anterior, alte 221 de miliarde, iar la bugetul de stat 1217 miliarde.

Să vedem cum stă și Petrom-ul, care avea datorii de 3200 de miliarde, din care la furnizori 600 de miliarde, la asigurările sociale 340, la bugetul statului 1600 și credite și dobânzi la bănci 141 de miliarde.

Numai aceste 4 mari companii au arierate, deci aveau la 30.06.1999 plăți restante către creditori de peste 10 mii de miliarde. Aceasta reprezintă o reflectare a faptului că societățile în cauză nu au fost supuse unui proces de restructurare prin dezvoltare și modernizare, ci, mult trâmbițatele, de către miniștrii de resort, restructurări, care ar fi avut loc, nu s-au mărginit decât la schimbări ale schemelor organizatorice, pentru ca sectoarele profitabile să fie puse de o parte și sectoarele nerentabile de altă parte. Acum se propagă în rândurile opiniei publice o atitudine de respingere, de repudiere, de condamnare a regiilor, ca și cum ele sunt vinovate de toate relele din țară, pentru ca cetățeanul să zică: domnule, să scăpăm de chestiile astea mai repede, pregătindu-și dumnealor, guvernanții, terenul psihologc pentru privatizarea pe nimic a părților acelora bune din cadrul societăților naționale menționate, potrivit principiului drag guvernanților din ultimii 4 ani, și anume: "Să privatizăm profiturile și să naționalizăm pierderile". Cu așa ceva noi nu putem fi de acord, domnilor guvernanți. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PDSR.)

Dumneavoastră știți bine că ceea ce faceți acum înseamnă creșterea deficitului cvasifiscal, adică a părții nevăzute a deficitului țării. Deficitul fiscal și cvasifiscal erau în 1996 de 12% din p.i.b., potrivit datelor recente ale Băncii Naționale, în timp ce acum în anul 2000, acest deficit total, fiscal și cvasifiscal, este de 15%. Deci 12% acum 3 ani, când domnul Constantinescu și domnul Ciorbea făceau mult caz de moștenirea dezastruoasă iar azi este 15%, ca să punem lucrurile în ordine, așa cum sunt ele prezentate de un arbitru relativ independent, știm cât de independent este, și anume Banca Națională a României.

Raportat la toate aceste considerații privind evoluția deja înregistrată a ratei inflației, aceste manevre obscure privind prețurile și tarifele din regii și tot ceea ce se mai prefigurează, inclusiv în materie de curs valutar, noi apreciem că rata inflației pe acest an va fi în jur de 40%, și în nici un caz de 27%. Aceasta înseamnă obligarea populației la a strânge suplimentar cureaua față de ceea ce s-a proiectat, deoarece prețurile, eventualele indexări firave, alocațiile bugetare sunt dimensionate la 27% inflație. Dacă inflația este mai mare, atât populația cu veniturile ei, cât și instituțiile publice cu alocațiile, cu banii de care dispun, vor cumpăra mai puține bunuri și servicii, deci va fi vorba nu de o ajustare cu o gaură la curea, ci cu două, trei găuri, așa cum ne-au obșinuit pe noi guvernanții. Putem spune, în sinteză, că avem de-a face cu un buget nerealist, un buget chiar fantezist.Două-trei cuvinte despre politica fiscaă a acestui buget. Mult clamata relaxare fiscală de la începutul acestui an n-a fost decât o redistribuire fiscală de pe umerii celor care trăiesc din fructificarea capitalului pe umerii celor care trăiesc din venituri generate de muncă, adică din pensii și salarii. Această măsură este confirmată de punctul 14 din Memorandumul FMI. Ce se spune acolo? Să se reducă fiscalitatea cu 1,5% din p.i.b., dar să se reducă și cheltuielile bugetare, deci serviciile și bunurile publice adresate populației, cu 2% din p..b., pentru ca să se reducă deficitul bugetar de la 3,5%, cât a fost anul trecut la 3%, deci o strângere a curelei în domeniul cheltuielilor publice. În structură, lucrurile stau mult mai grav, și anume: se reduce impozitarea producătorilor, și apare o influență nefavorabilă asupra bugetului, care înseamnă 1,5% din p.i.b. pe venituri.

S-a realizat și ceva la impozitarea veniturilor globale, prin acele deduceri și așa mai departe, deci o influență nefavorabilă pe buget de 1%, dar imediat acest procent este luat înapoi. Cui? Tocmai celor care, domnul premier spunea aici că dorește să fie stimulați pentru a munci, pentru a economisi, deci cetățenilor le crește fiscalitatea, introducându-se impozitarea prin contribuția pentru asigurări sociale aferentă convențiilor civile, care înseamnă un plus de 0,5% din p.i.b. Deci le-am dat la oameni 1% și deja, la mișcarea următoare, le-am luat 0,5% din buzunar. Se duc acasă cu banii, ies afară la cumpărături, găsesc un t.v.a. mai mare la toate bunurile de bază din coșul de consum și accize mai mari, deși au scăzut foarte puțin la benzină, s-a extins plaja de aplicare, ceea ce înseamnă venituri suplimentare din accize de 1,33% din p.i.b. Deci, per total, o gaură în buzunarele cetățenilor de 9500 de miliarde, aproximativ 450 de milioane de dolari. Aceste date sunt scrise la pct.14 din Memorandumul cu FMI, și eu nu am făcut decât să le articulez și să le interpretez. Această inginerie bugetaro-financiară este total contraproductivă, reprezintă un comportament nesincer față de populație, pentru că în medie, prin relaxarea impozitării veniturilor, s-au dat marii majorități a cetățenilor 130-140 de mii de lei, pe care imediat i-au pierdut la magazinele de vânzări ale mărfurilor cu amănuntul, atunci când, prin cumpărările de mărfuri mai scumpe, au pierdut 300-350 de mii de lei. Acest lucru este evident, și uitați-vă în statisticile dumneavoastră, ale comisiei naționale, în luna ianuarie vânzările de mărfuri cu amănuntul prin rețeaua specializată au scăzut, domnule prim-ministru, cu 37%, iar prestările de servicii cu circa 20% față de luna ianuarie 1999, aceea cu care vă comparați dumneavoastră în ceea ce privește realizările economice.

Un lucru și mai grav în acest memorandum, care se reflectă în politica bugetară, este faptul că în continuare întreprinderile mici și mijlocii sunt sufocate, sunt inhibate. De ce? La pct.15 din memorandumul respectiv se spune așa, se vorbește la persoana I pentru că România se adresează Fondului Monetar ca printr-o cerere de credite. Zice acolo: "Lucrul cel mai important pe care l-am realizat..." adică dânșii, guvernanții"... Guvernul și Banca Națională, este faptul că am anulat Ordonanțele nr. 92 și încă una, 200 nu știu cât, care acordau anumite facilități investitorilor și care dacă s-ar fi aplicat ar fi constituit un mare cost bugetar..." nu știu de unde au scos dumnealor, "...3% din p.i.b. ar fi costat acele ordonanțe.

Păi, stimați guvernanți care vă lăudați că aveți specialiști, că aveți soluții, dacă știați că vă costă 3% din p.i.b., de ce ați mai venit cu ele în Parlament în 1998 ca să introduceți iluzii și așteptări pozitive în mintea investitorilor și a populației? Trebuia să nu le faceți, să recunoașteți că nu aveți bani, nu aveți soluții, nu sunteți credibili nici în exterior să aduceți bani, așa, astăzi faceți legea, mâine o anulați, o reanulați printr-un memorandum cu FMI pe care îl țineți ascuns, dar prin declarații demagogice la televiziune, fiecare ministru transmite câte un mesaj. Da, poate peste două luni o aplicăm, să vedem ce mai zice nu știu care de la Banca Mondială, să vedem care sunt opiniile nu știu cărui partid. Vă rog frumos, fiți o dată sinceri și spuneți populației întregul scenariu pe care i-l pregătiți, de la a la z. Deci, nu mai spuneți una la televiziune și alta la Washington. Ceea ce s-a aprobat chiar în comisie, acele facilități pentru IMM-uri sau orice alte facilități pentru investițiile străine, pentru investițiile românești, autohtone, pentru IMM-uri sunt interzise, pentru că la acest punct 15 se spune că acele acte normative sunt suspendate definitiv și probabil că undeva în toamnă vor fi și anulate printr-o ordonanță de urgență.

Pe acest fond al redistribuirii sarcinilor fiscale, de pe umerii unora pe umerii marii majorități a cetățenilor, au fost acordate, așa cum ați luat cunoștință, stimați colegi, înlesniri fiscale constând în reeșalonări, reduceri și chiar scutiri, deci anulări de majorări sau impozite și taxe, în sume uriașe, atât la Ministerul Finanțelor, cât și la Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Domnul ministru Remeș a înmânat opiniei publice o listă cu 750 de agenți economici cărora li s-au acordat înlesniri fiscale de vreo 22 de miliarde. 22 de mii de miliarde, vă rog să mă scuzați. Eu am această hârtie tot de la Ministerul de Finanțe și v-am mai dat-o o dată, domnule ministru, v-aș ruga să precizați în timpul cel mai scurt către distinșii parlamentari, către opinia publică, ce este adevărat, 750 de societăți cu 22 de mii de miliarde, pe care le-ați dat la ziare, sau 12500 de societăți cu 33700 de miliarde în 1999 înlesniri fiscale acordate de Ministerul Finanțelor. Eu cred că dumneavoastră și cu doamna Iozefina Moroșanu luați datele din același calculator. Sau există o diferență de interpretare, poate cele 750 de unități, cu 22 de mii de miliarde, sunt înlesniri pe care le-au acordat liberalii și dumneavoastră înșivă. Și restul, până la 35000 de mii de miliarde aparțin, potrivit algoritmului, țărăniștilor, dar vă rog să ne informați în modul cel mai complet. Eu vă pun la dispoziție această situație sintetică. Pe domnul prim-ministru îl rugăm, pentru că dumnealui în acea perioadă avea grijă de politica monetară, ca acum, în calitate de premier, să ia măsurile de rigoare pentru a vedea cum s-au acordat aceste facilități, dacă sunt dosare acolo, penntru că noi am auzit și avem informații că multe dintre ele s-au acordat prin telefon, nici n-au dosare, nici n-au cereri de aprobare, dar, sigur, după ce s-a aprobat prin telefon, rimează, - nu-i așa -, a venit și un anumit comision, probabil într-un anumit loc, însă aceasta înseamnă bunul plac și subiectivism, arbitrariu legiferat în finanțele publice, cu care noi nu putem fi de acord. Deci, vă rugăm să faceți o verificare riguroasă aici, pentru că nu este corect, domnule premier. După ce ați anulat în ianuarie toate facilitățile, în numele unei așa-zise politici neutrale, ca toată lumea să fie egală în fața legii, inclusiv a celei fiscale, și ați anulat orice fel de posibilități de scutiri, de exceptări de t.v.a., de taxe vamale, pentru activități profitabile, productive în România, să lăsați o portiță larg deschisă de la care să aibă cheia, mă scuzați, că nu-mi face plăcere acest cuvânt, dar nu am găsit alt termen, de la care să aibă cheia numai domnul Remeș și cu alți doi-trei subalterni. Nu este corect să lăsați asemenea proceduri la îndemâna unor interpretări subiective.

Deci haosul și arbitrariul din gestionarea veniturilor bugetare se reflectă prin penurie de fonduri pe partea de cheltuieli bugetare, pentru că banii nu sunt suficienți și majoritatea miniștrilor care fac parte din Guvern au ieșit și au spus public, pe posturile de radio și televiziune, la ziare, că nu dispun de fonduri pentru întreținerea și funcționarea instituțiilor publice, decât cel mult pentru 9-10 luni. Chiar ministrul de interne a spus că nu are buget la interne decât pentru 9-10 luni. Acesta nu este un buget pe un an, ci este un buget pe 9 sau 10 luni. De aceea, spunem că nu este un buget realist, ci este un buget fantezist, eventual pentru ochii străinătății, pentru diferitele analize care se fac din partea finanțatorilor internaționali. Este cazul și la apărarea națională și la educație și așa mai departe.

Ca să nu mai vorbim de faptul că dumneavoastră înregistrați la finele anului trecut datorii de mii de miliarde, prin instituțiile publice, care s-au achitat, probabil, în ianuarie și februarie, din acest buget. Deci bugetul nu numai că nu ajunge pe 12 luni, dar trebuie să acopere și restanțe la plată din anul anterior. Acestea erau de 1800 de miliarde, din care Ministerul Sănătății – 1200 de miliarde, Ministerul Educației Naționale – 385 de miliarde, Ministerul Tineretului și Sportului – 8 miliarde, Agricultura – 11 miliarde, Transporturile –9 miliarde, Apărarea Național㠖 108 miliarde, Internele - 32 de miliarde, până și Comisia de Statistică, probabil pentru că nu vă ajută pe dumneavoastră, să vă spună că în timp ce economia cade, ea să dea date statistice în care să arate că economia crește, că românii o duc bine, eventual să pună și poze la calculator, ce mese îmbelșugate au cetățenii, poate dacă se fotografiază mesele de protocol ale Guvernului, până și statistica, spuneam, este pedepsită de Guvern și are un miliard de lei datorii de anul trecut. Așa ceva înseamnă practic ipotecarea bugetului pe acest an. Cât despre indexări, nici vorbă în acest buget, veniturile rămân pe loc, iar majorările salariale promise cu multă emfază, sunt total artificiale, pentru că aici trebuie decriptate toate aceste strategii de dezinformare și manipulare a opiniei publice pe care le face Guvernul. Majorările salariale pe care le-a anunțat Guvernul în învățământ, în domeniul funcționarilor publici sunt numai pe hârtie, stimați colegi. De ce? Pentru că nu vor fi bani pentru a fi puse în aplicare! Pentru că, atât în acea lege, cât și în legea bugetului scrie: "Se aplică măsuri de retribuire a personalului, în concordanță cu bugetul alocat". Ori se dă jumătate din personal afară din ministere și se majorează cu ceva salariile, ori dau mai puțini, dar chiar dacă s-ar da jumătate din personal afară din ministere, bugetele nu acoperă majorările promise de salarii și care să compenseze ceva din rata inflației pe acest an.

Sigur, după ce guvernanții și-au pus pe criterii politice conducătorii de direcții, de departamente etc. acum, prin acest instrument al bugetului, încearcă să transforme majorările salariale în instrument politic. Cum? Nefiind suficienți bani pentru toată lumea, încep și dau și dumnealor majorări de salarii pe criterii politice și ochi frumoși. Cui o să dea? La cei care sunt deja puși pe posturi, fiind oameni de încredere, afiliați politic ai puterii actuale, după algoritm în fiecare minister, departament, direcție, cerând, sigur, servicii de la oamenii respectivi, în campanii electorale care se apropie. Banii epuizându-se pentru restul de 90 și ceva la sută din salariații ministerelor, oamenii neafiliați politic, independenți, care nu au intrat în acest joc murdar de contraservicii pentru anumite posturi efemere în administrația publică, rămân cu salariile vechi, erodate de o substanțială inflație în ultimii ani.

Deci, nu vor fi bani pentru majorări de salarii în zona bugetară și acest lucru este scris clar la punctul 16 din memorandumul cu F.M.I.-ul care spune că trebuie reduse în termeni reali veniturile din sectorul bugetar, de la regiile autonome, companiile naționale și de la marile societăți comerciale, blocându-se practic negocierile salariale.

Tot acolo, în memorandum, se scrie că nu sunt resurse pentru recorelarea pensiilor, dacă se va începe ceva, probabil, în luna mai, doamna ministru va consuma bugetul din noiembrie, pentru că în luna mai, probabil, trebuie sensibilizate după o anumită hartă geografică, ceva categorii sociale cu venituri minime, pentru, eventual, a introduce buletinul de vot unde speră dumnealor; dar noi nu credem că se va întâmpla așa, încât în luna iunie, la alegerile locale, cetățenii vor sancționa ferm pe cei care i-au ruinat în ultimii trei ani.

Este în mare pericol administrația locală. Toate activitățile de la administrația locală sunt în pericol pentru că bugetele de la acest nivel, atât județean, cât și municipal, comunal, orășesc nu acoperă cheltuielile, cu atât mai mult cu cât Guvernul le-a transferat în ultima vreme noi activități, inclusiv aceea foarte sensibilă de protecție a copilului, urmărită, monitorizată direct de Uniunea Europeană. Deci, aici să știți că lucrurile se vor agrava și veți fi direct responsabili de gravele consecințe economice și sociale ale situațiilor respective.

În concluzie, doamnelor și domnilor parlamentari, P.D.S.R.-ul, așa cum arată bugetul în acest moment, își exprimă opinia că nu va vota un asemenea instrument financiar, pentru că el contribuie la polarizarea socială, la sărăcirea populației majoritare, la transferul de avuție prin AVAB și prin alte mecanisme relativ obscure, nu vreau să mai intru în amănunte, din buzunarele multora, în buzunarele numai ale câtorva. nu vrem să mai amintim aici că s-a ajuns cu serviciul datoriei publice la 46 de mii de miliarde, folosindu-se banii din privatizare pentru răscumpărarea acestor titluri de stat. Ce înseamnă asta în fapt, stimați colegi? Înseamnă că acele credite neperformante, care au ajuns neperformante în majoritatea covârșitoare datorită faptului că s-a prăbușit economia în ultimii trei ani și debitorii n-au mai avut producție și n-au mai putut să plătească ratele de credit și dobânzi la bănci, dacă au fost și ceva cazuri de acordare subiectivă, să fie tratate potrivit legii de către organele competente, dar cauza este declinul economic programat care a introdus în faliment pe toată lumea, inclusiv băncile. Deci, aceste credite, aceste bilanțuri ale câtorva bănci, s-au împărțit în două: activele le-a luat AVAB-ul și pasivele băncii, adică obligațiile, cealaltă parte a bilanțului a luat-o statul, la buget. Toți plătim sursele ca la AVAB, fără nici un fel de regulă, așa cum se intenționează acum și cu creanțele bugetare, fără nici-un fel de regulă, sau cu reguli foarte fragile, la îndemâna oricui pentru a le aplica în mod subiectiv, se reeșalonează credite, se dau scutiri, se diminuează creditele și dobânzile și așa mai departe, în timp ce populația plătește din buget, din taxele sale, costul acestor acțiuni caritabile. Altfel zis, 23 de milioane de cetățeni capitalizează și-i fac capitaliști pe o sută-două sute de persoane care au credite restante la AVAB, marea lor majoritate fiind din zona actualei puteri. Așa ceva este total imoral. De aceea, acest buget este un buget imoral și contra intereselor marii majorități a cetățenilor.

Nu am ochelarii la mine, domnilor guvernanți, că v-aș întreba și eu dacă credeți în Dumnezeu, cum făcea un celebru personaj prin 1996, dar eu vă răspund că nu credeți pentru că Dumnezeul dumneavoastră este numai banul, puterea și interesele meschine ale dumneavoastră și clientelei politice pe care o serviți. (Rumoare, aplauze sporadice)

Acum închei pentru a vă transmite un mesaj politic de sinteză: politica pe care o aplică distinșii guvernanți este cea a lui Ludovic al XV-lea, în al cărui rol se află domnul ministru Remeș. Doamna de Pompadour mai căutăm să vedem cine e. "După noi, potopul!", spunea distinsul rege. În final, autorului acestui buget, domnul ministru Decebal-Traian Remeș, cu toată amiciția și cu tot respectul pe care i-l port, propun să-i adăugăm încă un apelativ, care să reflecte încă o contradicție în numele său, deoarece pe dânsul îl cheamă și Decebal și Traian. Eu vă propun să-i zicem și Pirus, un militar grec care a fost rege al Egiptului, deci, iată o nouă contradicție, pentru că acest buget este un buget "a la Pirus", și dacă dumnealui ar avea respectul cuvenit față de noi, ar recunoaște că încă un buget ca acesta, cum spunea Pirus, și "țara este definitiv pierdută".

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Doamnelor și domnilor,

Biroul permanent n-a prevăzut nici-o limită pentru luările de cuvânt la aceste dezbateri generale. Am contat și contăm pe autolimitarea din partea domnilor vorbitori.

Are cuvântul în continuare, domnul deputat Morariu Teodor, din partea Grupului parlamentar P.N.Ț.C.D.

Domnul Teodor-Gheorghe Morariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Construcția bugetului de stat pe anul 2000 are la bază mai multe condiționări. În primul rând este vorba de performanțele din economia reală. Și în acest an se continuă procesul de restructurare și de lichidare a agenților economici care produc pierderi în economie. În ultimii trei ani, acest proces a impus un declin economic aproape programat, dar în parte sănătos, prin eliminarea parțială a surselor de pierderi în economie.

Pentru anul 2000, Guvernul ne propune oprirea declinului produsului intern brut, calculele arătând că este posibilă realizarea unei creșteri economice de 1,3%, fără a se afecta echilibrele macroeconomice. Construcția bugetului de stat ține cont de toate aceste aspecte care privesc evoluția și performanețele economiei reale în anul 2000. Limitarea deficitului bugetar la 3% din produsul intrn brut reprezintă maximum de deficit ce poate fi susținut, orice depășire putând duce fie la o inflație mai mare decât cea programată, fie la un deficit mai mare al contului curent, cu efecte negative în planul stabilității macroeconomice și al reluării creșterii economice.

De asemenea, s-ar periclita continuarea negocierilor cu Fondul Monetar Internațional și înfăptuirea programelor de finanțare externă, fără de care este exclusă continuarea reformei economice precum și relansarea economică și stoparea declinului nivelului de trai.

Reducerea inflației este un obiectiv prioritar al programului economic pentru anul 2000, poate cel mai important, Legea bugetului de stat trebuind să facă față unor exigențe serioase pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

Restructurarea instituțiilor bugetare, reducerea personalului angajat în aceste instituții, limitarea fondului de salarii al regiilor autonome, societăților sau companiilor naționale sunt câteva măsuri prevăzute în acest buget pentru încadrarea în deficitul bugetar și reducerea ratei inflației. Sunt necesare însă și alte măsuri îndrăznețe de restructurare a furnizorilor de utilități publice care sunt și principali furnizori de inflație. În comisie, am analizat posibilitatea reducerii salariilor conducătorilor regiilor, companiilor și societăților naționale, F.P.S. și AVAB, chiar prin Legea bugetului de stat. Din păcate, n-am ajuns însă la o soluție în acest sens. Cred însă că prin Legea bugetului de stat putem impune Guvernului elaborarea unui act normativ cadru de salarizare în aceste sectoare sau chiar o limitare a venitului maxim. Personal, eu nu concep ca o persoană, orice funcție ar avea, care este plătită din bani publici sau din bani asimilați banilor publici, să încaseze un venit mai mare decât al Președintelui României sau decât al primului-ministru.

Cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice impun o limitare serioasă a cheltuielilor principalilor ordonatori de credite. Nivelul de 5,7% din produsul intern brut, pe buget general consolidat, în condițiile în care deficitul bugetar programat este de 3% din produsul intern brut, duce la un surplus primar al bugetului general consolidat de 2,7% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă că în anul 2000, în ceea ce privește bugetul de stat, consumăm cu 2,7% din produsul intern brut mai puțin decât încasăm din impozite și taxe.

Structura veniturilor bugetare în anul 2000 cuprinde modificări importante față de anii anteriori ca urmare a măsurilor fiscale adoptate pentru acest an: reducerea cotei impozitului pe profit, introducerea unei cote unice a taxei pe valoarea adăugată, introducerea impozitului pe venitul global, simplificarea sistemului de accizare. Aceste măsuri au, ca principale efecte care se pot constata din construcția bugetului de stat, o reducere a ponderii veniturilor în produsul intern brut la nivelul bugetului general consolidat de la 34,8% în 1999 la 32,8% în anul 2000, ceea ce înseamnă o reducere a gradului de impozitare, o relaxare fiscală de 2% din produsul intern brut.

Menționez însă că acest calcul se face pe impozite și taxe programate a fi plătite și nu pe impozite și taxe datorate, diferența fiind gradul de colectare a acestora.

Un alt efect este creșterea ponderii impozitelor indirecte în produsul intern brut, în comparație cu ponderea impozitelor directe. 12,1% față de 2,7%, la nivelul bugetului de stat, cu efecte pozitive în ceea ce privește economisirea și investițiile.

Pe tipuri de impozite se constată următoarele tendințe: impozitul pe profit scade ca pondere în bugetul de stat de la 3,2% la 1,8%, ca urmare a reducerii cotei de impozitare de la 38% la 25%, a introducerii creditului fiscal de 10% pentru investiții și a cotei de 5% pentru export.

Impozitul pe venit înlocuiește impozitul pe salarii, având o pondere mai mică în produsul intern brut pe anul 2000, față de ponderea impozitului pe salarii în anul 1999, având ca efect o creștere de venituri pentru majoritatea populației. Taxa pe valoarea adăugată scade ca pondere în produsul intern brut de la 6,3% la 6,1% în 2000 ca urmare a măsurilor de unificare a cotelor de t.v.a.

În ceea ce privește accizele, acestea cresc ca pondere de la 3,3 la 4,4% în produsul intern brut în anul 2000 ca urmare a extinderii bazei de impozitare, ceea ce este un fapt pozitiv.

Cheltuielile bugetare sunt dimensionate în funcție de veniturile certe prevăzute în bugetul de stat. Deși la majoritatea ordonatorilor de credite solicitările sunt mult mai mari, ținând cont de constrângerile bugetare prezentate, s-a impus o raționalizare a utilizării fondurilor fără a se afecta funcționarea normală a instituțiilor publice. Ponderea cheltuielilor bugetului general consolidat scade de la 36,8% în 1999 la 35,8% în anul 2000, o scădere mai mică decât a ponderii veniturilor în produsul intern brut, 1% față de 2%.

În ceea ce privește structura cheltuielilor, se constată următoarele tendințe: cheltuielile de personal au o pondere de 5,4% din produsul intern brut pe buget consolidat, fiind dimensionate în conformitate cu legislația în vigoare, cu restructurările de personal și cu măsurile de monitorizare a acestor cheltuieli în sectorul bugetar și al agenților economici cu capital de stat; cheltuielile materiale și servicii scad ca pondere de la 6,8% în 1999 la 6,5% în anul 2000 pe buget consolidat. Dobânzile aferente datoriei publice reprezintă 5,7% din produsul intern brut, o mare parte provenind din restructurarea sistemului bancar.

Chiar dacă bugetul pe 2000 nu are la bază o nouă filozofie bugetară, numărul fondurilor speciale este încă destul de mare, cheltuielile salariale ale agenților economici cu capital de stat nu sunt suficient monitorizate și unele cheltuieli de investiții în sedii administrative nu se justifică, bugetul pe acest an reprezintă totuși un pas înainte față de anii trecuți. Principala trăsătură a bugetului este raționalitatea, cheltuielile fiind dimensionate în funcție de venituri. Bugetul pe bază de programe se va aplica experimental la 9 ordonatori principali de credite. Se asigură o transparență sporită prin detalierea clasificației bugetare. Bugetul se bazează, de asemenea, pe o simplificae a sistemului fisca și pe reducerea gradului de impozitare.

În concluzie, Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D.-Civic-Ecologist susține acest buget și invită toate grupurile parlamentare la o dezbatere responsabilă din care să fie eliminate pe cât se poate accentele electorale.

Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Petre Partal de la Partidul Democrat.

Domnul Petre Partal:

Mulțumesc, domnule președinte,.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor deputați și senatori,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor invitați,

Ne aflăm la cel mai important moment anual al unui Parlament și anume acela al dezbaterii celei mai importante legi a unui stat, Legea bugetului de stat. Taxele și alocările, esența politicii fiscale a unui stat, sunt obiective asupra cărora Guvernul și Parlamentul fac trimiteri în fiecare an.

Secretomania este însă atributul ce caracterizează acțiunea de întocmire și dezbatere a bugetului. De ce? Pentru că din momentul când se lucrează la proiectul de buget, totul se desfășoară în cel mai mare secret, de parcă s-ar urzi un complot împotriva națiunii și nu trebuie să afle nimeni. Nu s-a înțeles nici până acum faptul că acest buget nu este al primului-ministru sau al miniștrilor, ci el aparține țării și țara trebuie să știe ce i se pregătește. De fiecare dată, explicațiile pe care le soliciți tu, ca parlamentar, presa ori cetățeanul asupra datelor cuprinse în proiectul de buget sau în calculele de fundamentare a acestuia, ți se dau cu parcimonie și cu sfiiciune, lăsându-ți impresia că ți s-au făcut mari favoruri, de parcă nu există o obligație legală în acest sens, ca să nu mai vorbim de transparența cerută de noua democrație.

Întârzierea este un alt atribut caracteristic acțiunii de întocmire a bugetului. A devenit deja o regulă ca proiectul de buget să fie depus la Parlament cu întârziere. În acest an, întârzierea a fost de cinci luni, trebuia să fie depus, potrivit art.25 alin.6 din Legea finanțelor nr.72/1996, în 10 octombrie 1999 și a fost depus în 5 martie 2000. S-au invocat, ca de fiecare dată, motive legate de misiunea Fondului și a Băncii Mondiale în România, mai precis, nivelul deficitului. De data aceasta, explicația nu mai ține, deoarece România ca țară acceptată la începerea discuțiilor de aderare la Uniunea Europeană, avea obligația stabilită deja prin tratat, să se încadreze în nivelul unui deficit al bugetului general consolidat de 3% din produsul intern brut.

Avariția este o altă caracteristică: numărul de exemplare de proiecte de buget trimis la Parlament a fost exact. Câte un exemplar pentru fiecare parlamentar. Nici un exemplar în plus. Nici comisiile de specialitate nu au primit câteva exemplare în plus. Nu s-a gândit nimeni că puteam să ne întâlnim cu delegații străine pe teme de buget, ori că presa centrală și locală sau poate vreun cetățean ne-ar fi solicitat un exemplar, așa cum și noi, delegația României în Statele Unite, am solicitat, în fiecare stat unde am fost invitați pe teme de buget, câte un exemplar care ne-a fost oferit cu mare generozitate și operativitate. A fost mai greu cu adusul acasă, dar ne-am descurcat.

Lipsa de transparență este caracteristica fundamentală a proiectului de buget. Modul în care este prezentat proiectul de buget este de natură să îndepărteze de la lectura lui atât un parlamentar, chiar bine familiarizat cu cifrele, cât și oricare cetățean dornic, să spunem, sau poate interesat chiar de ce vrea să-i propună primul-ministru în materie de politică de impozite și taxe sau de cheltuirea banului public.

Raportul la proiectul de buget ar fi trebuit să ne prezinte, potrivit prevederilor aceleiași legi a finanțelor publice, situația economico-financiară a țării și proiecția acesteia în viitor. Ce găsim în schimb? Explicații șablon preluate din buletinul statistic lunar de tipul: "în agricultură, valoarea adăugată brută a scăzut cu 2,5 procente, comparativ..." etc. Doar atât ne puteți spune? Ce s-a întâmplat cu programele și cu politicile desfășurate în agricultură? Au dat rezultate? Mai trebuie corectate? Este bun programul de subvenționare a agriculturii prin cupoane? S-a făcut o analiză a rezultatelor obținute de Guvern în acest domeniu? Care sunt succesele și insuccesele obținute în agricultură? Care sunt greutățile și problemele cu care se confruntă lucrătorii din agricultură și cum poate sau cum ne propune Guvernul să-i ajute? Agricultură fără subvenții nu se poate face. Există la nivelul Guvernului un program concret de acordare a subvențiilor? Ce producții propune să fie subvenționate și în ce mod? Despre politica de creditare a agriculturii nu spuneți un cuvânt, domnule prim-ministru. Au ajuns acele 200 miliarde lei, bani destinați subvenționării dobânzii la creditele agricole în anul 1999, la cine avea nevoie de ele sau la clienții politici? Facem bine ceea ce facem sau nu? Ce rezultate au avut acele societăți agricole care au beneficiat de creditele respective? Știți care sunt societățile beneficiare? V-ați interesat de ele? Ați vizitat vreuna? Au folosit banii în scopul pentru care li s-a acordat creditul sau l-au deturnat? Au fost suficiente 200 miliarde lei? Ori solicitările au depășit nivelul acordat prin buget? Sau nici acelea nu s-au acordat pentru că n-au fost prezentate garanții?

Statistica prezintă starea națiunii prin indicatori ultrasintetici. Dumneavoastră, domnule prim-ministru, dezvoltați-i și arătați-ne nouă și națiunii ce se ascunde de fapt sub acești indicatori. Despre ce se întâmplă în F.P.S. nu spuneți nimic în raport. Nu știți? Vă spune domnul Radu Sârbu prin acea frază năucitoare: "Ceea ce știm noi despre noi este mai rău decât ceea ce știți dumneavoastră despre noi."

Dumneavoastră ce știți, domnule prim-ministru? Poporul, parlamentarii, nu trebuie să știe ce se întâmplă cu averea statului, pentru care el, ca cetățean, plătește impozite și taxe? Cum a îngrijit-o cel care o are în gestiune? În perioada 1993-1997, F.P.S. a acordat fonduri de restructurare în valoare de peste 2000 de miliarde lei unor societăți comerciale nereușind să recupereze banii acordați. A evaluat Guvernul această acțiune și ce concluzii a tras? F.P.S.-ul își desfășoară activitatea pe bază de programe aprobate de Guvern sau în mod discreționar, ca stat în stat? F.P.S.-ul gestionează o avere uriașă. Știți cât a produs averea statului gestionată de F.P:S.? Vă spunem noi: 394 miliarde lei, sumă ce reprezintă vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, iar pentru anul 2000, ne propuneți mai puțin, 350 de miliarde lei. Ar fi trebuit să vireze la bugetul statului și ceva impozite pe salarii și contribuții pentru asigurări sociale, dar în condițiile actuale de disciplină financiară, suntem siguri că nu le-au virat.

Iată cât produce averea statului pentru buget. Pentru salariații F.P.S.-ului, pentru directorii de regii, de companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, averea statului a produs și salarii mari și o mulțime de sporuri și multe, multe deplasări în străinătate. Sperăm să fiți de acord cu amendamentul propus de Partidul Democrat cu privire la stabilirea salariilor din regii de către Parlament și a transparenței acestora.

Despre industrie amintiți, doar în treacăt, că a pierdut întâietatea în crearea produsului intern brut, dar care sunt intențiile Guvernului în materie de marea industrie, cea de importanță națională și cea strategică, nu pomeniți. Sau despre comenzile pe care statul român are de gând să le dea industriei românești. Ce facem cu industria de apărare și cu cea care produce utilaje pentru agricultură? Care sunt intențiile, planurile Guvernului în această discuție? Ce spune statistica știm. Ce ne spuneți dumneavoastră vrem să aflăm.

Afirmăm că raportul este firav, evaziv, tratând totul la modul general ca o schiță de curs a unui profesor plictisit. Cum este posibil să gestionezi 10 miliarde de dolari în 1999 și să nu spui nimic despre rezultatele politicii desfășurate de Guvern în acest timp? Pentru a putea vota un proiect de buget în cunoștință de cauză, trebuie să fie prezentate parlamentarilor dar și presei și cetățenilor date și cât mai multe informații despre execuțiile anilor precedenți, despre programele bune sau mai puțin bune executate, despre succesele și insuccesele obținute, despre corecțiile care se impun, pe cât mai multe pagini. Spre exemplu, explicațiile pe care le primesc parlamentarii Statului Maryland când sunt solicitați să voteze proiectul de buget pe anul 2000, sunt cuprinse în peste 3000 de pagini, respectiv patru volume a câte 750 până la 770 de pagini fiecare. Iată, avem unul, aici, de față. Explicațiile, datele și informațiile despre Departamentul transporturi, spre exemplu, sunt cuprinse în 251 de pagini iar cele referitoare la Departamentul sănătății din Maryland, se întind pe parcursul a 143 de pagini și exemplele ar putea continua.

Cum încurajați dumneavoastră, domnule prim-ministru, poporul român cu aceste cuvinte: "Pentru politica economică și pentru populație, anul 2000 va fi un an de constrângeri economice maxim"? De ce ne-au votat și pentru ce să ne mai voteze poporul român? Ca să ne audă pe noi cum îi promitem că o s-o ducă și mai rău? Asemenea afirmații n-au ce căuta în gura unui om care conduce țara și care vrea încrederea țării. Tot raportul este un vaiet, dar nu aveți curajul să tăiați nodul gordian. Citez: "Problema arieratelor fiscale este semnificativă în România și pericolul rezidă în faptul că acestea cuprind nu numai întreprinderile de stat falimentare dar și un număr de companii profitabile care au ales să-și maximizeze profitul și să-și optimizeze comportamentul prin neplata la timp a impozitelor către buget". Atât spuneți dumneavoastră despre arierate și treceți la alt subiect. Vă spunem noi cum stați cu arieratele, domnule prim-ministru. Din 49 mii miliarde de lei arierate fiscale, cam 40 de mii de miliarde sunt generate de întreprinderile care au lucrat la Krivoi Rog și care, decapitalizate cum sunt, nu au mai putut să-și plătească datoriile la buget pentru că nici statul nu și-a onorat datoriile față de ele, nerestituindu-le garanțiile de bună execuție de 10% reținute lor.

Parlamentul a adoptat pentru rezolvarea problemei Legea nr.193/1998, cu termen de aplicare până la 31 decembrie 1999, dar Guvernul nu a catadicsit s-o pună în aplicare, de parcă arieratele afectau bugetele altor țări, nu al României.

Afirmați că există rezistență la restructurare. Din partea cui și ce faceți ca s-o învingeți? Numiți întreprinderile de stat ca fiind principalii promotori ai nerespectării disciplinei fiscale. Care au fost cauzele care au generat-o și care vor fi preocupările concrete ale Guvernului în acest sens? Dacă în Comisiile reunite de buget finanțe-bănci nu se trăgea vălul de pe lista cu înlesniri și eșalonări financiare, nu ar fi știut nimeni ce mizerie se ascunde aici. Peste 50 de mii de miliarde lei au fost opriți spre a mai fi plătiți la bugetul statului. De către cine? Chiar de către cei puși să vegheze la respecarea disciplinei financiare, la îmbunătățirea colectării veniturilor statului și la asigurarea bugetului statului cu venituri în mod constant. Pentru care motive au fost considerate secrete aceste informații? Pentru că alimentau suspiciuni? Nu era mai bine ca ele să fi fost arătate cetățenilor imediat ce se acordau? Iată, popor român, Întreprinderea "Bachus" din Buzău, cu capital privat, care îmbuteliază vinuri, primește cadou o reeșalonare de 34,5 miliarde lei pentru anii 1998 și 1999. Și poate chiar o amnistie fiscală că tot nu și-a plătit dările către stat. Cum se mai uită Guvernul în ochii acelor agenți economici care sunt cu toate plățile la zi, numai ei știu cum.

Sunteți evaziv, domnule prim-ministru. Menționați că deficitul de cont curent a fost cauzat, și afirmația vă aparține, de acordarea de facilități fiscale unor importatori. Cui? Introduceți o suspiciune și ne lăsați să o ghicim? Nu este corect față de cetățenii țării, față de parlamentari, cărora le cereți să vă voteze bugetul în orb, fără să primească explicațiile minime necesare. Să informăm cetățenii României pentru ce au împrumutat ei statul român în 1999 cu suma de 65.153 miliarde lei, pentru a finanța deficitul bugetar cu suma de 37.789 miliarde lei și pentru a restructura financiar sectorul bancar cu suma de 26.908 miliarde lei, statul generând în acest mod fenomenul foarte periculos al evicțiunii pe piața creditului.

Dacă operațiunea de alocare a banilor de la buget a fost considerată ca necesară pentru menținerea credibilității băncilor românești, nu mai înțelegem de ce atâta mister asupra cauzelor care au generat căderea băncilor. V-am solicitat de mai multe ori la comisie un raport cu un punct de vedere oficial asupra acestui aspect, dar nu l-am primit până acum. Altfel, suntem obligați să dăm crezare unor informații venite din surse oculte sau primite pe căi oculte. Nu voi spune numele băncii, dar iată ce se spune într-un raport întocmit și semnat de comitetul de administrație al băncii: "Politica de investiții mobiliare a băncii a condus în anumite cazuri la înregistrarea unor pierderi majore pentru bancă, decizia de investiție mobiliară având un caracter vădit fraudulos. În această categorie se înscriu, de exemplu, achiziționarea unui pachet de 140 de mii de acțiuni emise de Societatea "SOVINVEST" la un preț de 57 de ori mai mare și conversia în acțiuni a unui împrumut obligator acordat Societății Gelsor la o valoare de 5,8 ori mai mare."

Am menționat acest paragraf și pentru că presa a relatat o știre de senzație, și anume aceea prin care SOVINVEST salută inițiativa Băncii Populare Române de a se alătura acționarilor săi, CEC și, atenție, CENTROCOOP. Noi nu comentăm. Vă lăsăm pe dumneavoastră.

Citez un alt exemplu edificator pentru lipsa de transparență: "În anul 1999, în ponderea plăților din bugetul de stat pentru creditele externe garantate de stat, rata eșecului este preliminată la 24% din totalul serviciului datoriei publice garantate." Cu alte cuvinte, întreprinderile care au luat credite în valută și au fost garantate de stat nu au mai rambursat creditele respective și le-ați trecut la datoria publică, să le plătească cetățenii români. Nu vreți să ne spuneți, însă, care sunt acele întreprinderi. Una, cu siguranță, o putem aminti noi: World Trade Center București, cu o datorie de 2.900 miliarde lei, aproape, ca mărime, cât 4 bugete ale Ministerului Culturii.

Pentru care motiv s-a garantat creditul respectiv de către stat? Se cunoștea faptul că nu va mai putea fi rambursat? Explicații detaliate în legătură cu rata eșecului trebuiau prinse în raport, domnule prim-ministru.

Lipsa de transparență, coroborată cu lipsa unei liste de priorități bugetare, ne fac să nu știm care sunt satele care vor beneficia de bani pentru pietruiri de drumuri și aducțiuni de apă potabilă.

Reducerea ratei dobânzii reale, diminuarea deficitului bugetar, stimularea expansiunii sectorului privat, reluarea creșterii economice susținute, alocarea bugetară pe bază de programe, integrarea cadrului macroeconomic în procesul bugetar, restructurarea calendarului bugetar, introducerea conceptului de buget pe bază de angajamente și a cadrului programării multianuale sunt obiective pe care le menționați ca deziderate, dar nu ne spuneți căile și mijloacele prin care intenționați să le realizați, ceea ce dă discursului dumneavoastră o notă de nesiguranță și de superficialitate.

Domnule prim-ministru,

Partidul Democrat nu este mulțumit de felul în care s-a întocmit raportul la proiectul de buget pe anul 2000 și nici asupra modului contabilicesc de prezentare a proiectului de buget.

Nu reiese din studiul proiectului de buget dacă, după ce se vor cheltui acele sume alocate, cetățenii o vor duce mai bine. Observațiile pe care le-am făcut au vizat aspecte de formă și fond, fără a solicita schimbarea arhitecturii financiare a bugetului, considerând că acest lucru nu mai este posibil în această fază de dezbatere a bugetului.

Explicații, însă, cerem în legătură cu modul de utilizare a banului public, despre eficiența și eficacitatea alocărilor bugetare, despre transparența care trebuie să însoțească actul de guvernare.

Suntem aleși de popor pentru a-l conduce mai bine către un trai decent, o viață mai bună, liniștită și plină de speranțe pentru tineri, dar și pentru vârstnici.

Micșorați impozitele până la limita gradului de suportabilitate a populației, stabilit și el pe baza gradului de sărăcire a cetățenilor, și, în funcție de nivelul veniturilor ce s-ar putea încasa pe această bază, să stabiliți și alocările bugetare. Nu înainte, însă, de a stabili o listă de priorități bugetare guvernamentale, întocmită pe baza consultării cu partidele politice, cu sindicatele, cu presa și cu reprezentanți ai societății civile, cu specialiști, pentru a obține consensul social, fără de care nici o guvernare nu este posibilă.

Anul trecut Partidul Democrat a declarat că nu va mai vota un buget fără creștere economică. Având în vedere bugetul actual și preconizata creștere economică anunțată, Partidul Democrat va susține acest proiect de buget, în funcție de modificările ce vor interveni pe parcurs. În rest, să auzim numai de bine! (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul, în continuare, domnul senator Paul Păcuraru, P.N.L.

Domnul Paul Păcuraru:

Domnilor președinți ai celor două Camere,

Domnilor miniștri absenți din sală, din păcate,

Sigur că discuția asupra bugetului de astăzi îți dă amare prilejuri de meditație și de reflecție, pot spune că, ascultând discursurile de până acum, am avut aproape certitudinea că suntem marcați de campania electorală care se apropie, că în loc să facem o discuție foarte la obiect și de analiză a stării economiei și a stării societății în momentul de față, suntem incomparabil mai mult preocupați de viitorul nostru politic, de viitorul electoral al partidelor noastre și sigur că aceasta este în detrimentul a ceea ce avem de făcut.

Am, în egală măsură, senzația că, în pofida rigorilor științei, multe dintre afirmațiile făcute aici dau senzația că avem în față o știință a exactității absolute, în care cineva deține monopolul rezolvării a tot ceea ce avem în față, iar cineva deține, dacă vreți, portofoliul nereușitelor, și sigur că opoziția are rețetele bine definite, bine pregătite pentru tot ceea ce se întâmplă, și din 1990 până în 1996 am putut să constatăm acest lucru, că aveam o economie absolut înfloritoare, cu societăți comerciale cu o rată ridicată a profitului și a rentabilității, cu instituții care funcționau impecabil, cu ordonatori de credite foarte buni și impecabili și iată-ne că din 1997 încoace ne-am trezit în situația ingrată în care întreprinderile au devenit brusc neperformante, băncile au început să-și închidă ușile una după alta, și aceasta numai din vina algoritmului sau nu se știe cărei situații, în loc să vedem, totuși, faptul că toate procesele economice, financiare și așa mai departe sunt procese cu continuitate în timp, care nu numai că au continuitate în timp, dar se și agravează în timp. Pe măsură ce evoluează negativ, ce se adună negativitate, acest lucru la un moment dat trebuie să fie rezolvat și sigur că cineva plătește o notă de plată, și nota de plată, din păcate, o plătim și noi, o plătește și populația, o plătește și Guvernul și suntem obligați să înghițim aceste lucruri.

Dar vroiam să spun, totuși, că pentru o oarecare decență științifică, laureați ai premiului Nobel în economie spuneau, la un moment dat, că "errare economicum est", deci dincolo de judecăți apodictice și indiscutabile, de sentințe absolute, există o relativitate a științei economice și poate în situații de tranziție, mai mare decât oricând, ceea ce face ca politicile construite, inclusiv politicile bugetare, inclusiv politicile fiscale, politicile de ajustare sectorială, de restructurare și de privatizare să fie în momentul de față mult discutate, este evident, și se pășește pe un teren nesigur pentru mari academii ale lumii, da-apoi pentru niște, să spunem, oameni care se confruntă, e adevărat, cu realitatea, dar constată și ei și au constatat în timp că deseori, anumite pârghii pe care au acționat, anumite măsuri pe care le-au luat nu au dat nici pe departe rezultatele scontate, ba aș putea să spun, dimpotrivă, că efectele perverse au fost mai mari și mai păcătoase decât beneficiile.

Trecând peste aceasta, m-aș fi așteptat ca astăzi să discutăm puțin despre ceea ce a întrunit un important consens politic în România, și anume, strategia de dezvoltare pe termen mediu, pentru că în fața bugetului este tocmai această strategie, și faptul că ea a întrunit un consens politic face ca multe din riscurile pe care România le are ca țară să fie înlăturate, pentru că această strategie, finalmente se duce într-un program de guvernare, pe care stânga sau dreapta la putere va trebui să-l aplice. Și, dacă doriți, declarația comună a liderilor partidelor de la putere sau din opoziție are ca sens pentru Uniunea Europeană, eliminarea riscului că o dată cu schimbarea unei puteri cu o altă putere sau cu alte partide care intră în postura de guvernanți, totul se întoarce pe dos și trendul de reformă pe care este angajată în momentul de față România se stopează.

De altfel, opinia mea este că acest an are ca risc major tocmai riscul politic, riscul slăbirii direcției reformei, riscul populismului, riscul demagogiei, riscul transferului de dispută din zona strict economică spre zona politică și cred că Uniunea Europeană a avut în vedere acest lucru atunci când a solicitat, cu politețe, evident, dar și cu fermitate să existe, totuși, un acord politic asupra a ceea ce se întâmplă în România.

Și sigur că tot ceea ce se întâmplă în România nu este în măsură de a bucura pe nimeni și eu nu cred că cineva din țara aceasta își închipuie că Ministerul Finanțelor sau domnul ministru Remeș sau domnul prim-ministru are o tolbă plină de bani, are seifurile pline de bani și nu le împarte populației sau principalelor instituții din țară. Nu cred că cineva își închipuie că opțiunile pe care le are Guvernul în momentul de față sunt extrem de largi, dimpotrivă, eu am impresia că este pe un coridor în care nu are prea multe opțiuni, și lucrurile ar trebui judecate în primul rând din această perspectivă și poate că atunci am reuși să concentrăm mult mai bine și discuțiile, și dezbaterile.

Eu regret faptul că în presa ultimelor zile am văzut faptul că importantele discuții care au avut loc în comisia de specialitate, sutele sau zecile de amendamente care au fost discutate și susținute de diverse grupuri politice, de diverși senatori, de deputați, de comisii de specialitate, de diverse ministere au fost tratate ca neserioase, ca inutile, ca sterile, ca, mă rog, cu epitete care nu fac cinste nimănui, în condițiile în care s-au căutat, totuși, niște soluții, din păcate, așa cum spuneam, pe un drum foarte îngust, pe o potecă foarte strâmtă, respectiv în situația în care sunt Guvernul și Ministerul Finanțelor, care încearcă să acopere nevoi evident importante și indiscutabile, ale sănătății, ale învățământului, ale armatei, ale tuturor instituțiilor bugetare, dar care nu au, din păcate, în spate un izvor de resurse.

Și acum, pentru a vedea de ce România nu are acest izvor de resurse și de ce Ministerul Finanțelor și Guvernul sunt puse în această situație extrem de delicată, va trebui să încercăm să ne întoarcem în economia reală, să vedem acolo ce se întâmplă și de ce rău se întâmplă foarte multe lucruri și de ce foarte multe din activitățile economice, în loc să fie generatoare de profit, sunt generatoare de pierderi. Pentru că, finalmente, problema economică fundamentală, cea care este în spatele bugetului și care domină și controlează, dacă vreți, în mod invizibil această discuție, este, de fapt, ce se întâmplă în economia reală? De ce societățile comerciale nu reușesc să fie societăți profitabile? De ce nu reușesc să fie societăți competitive? De ce nu reușesc să fie concurențiale? De ce nu reușesc să-și crească exporturile? De ce nu reușesc să-și reducă consumurile? De ce nu reușesc să aibă un management performant și așa mai departe?

Și iată că, atunci când vom găsi răspunsul la această problemă, am senzația că partidele, reprezentanții tuturor grupurilor parlamentare, vor constata că au o misiune mult mai ușoară de rezolvat, pentru că vor avea niște resurse pentru care pe urmă se vor putea face judecăți optime.

Câtă vreme, însă, în fiecare județ, că sunt în industrie sau că sunt în agricultură, avem societăți care înregistrează un atât de important volum de pierderi, câtă vreme avem probleme legate de seriozitatea și de disciplina muncii, câtă vreme avem senzația că nimic nu contează și câtă vreme toate aceste lucruri vor avea o așa de mare greutate și o așa de mare încărcătură în comportamentul economic al agenților economici, ca și al fiecărui om în parte, cred că multe lucruri nu vor putea fi de făcut și, sigur, ori câtă asistență externă, politică sau de specialitate, vom avea, ne vom afla în același cerc vicios, pentru că nu reușim încă să înțelegem că Uniunea Europeană sau orice țară din Uniunea Europeană înseamnă o țară în care seriozitatea, onestitatea, munca, corectitudinea, dăruirea și așa mai departe sunt pe prim plan, și pe urmă încep toate celelate discuții.

Din păcate, la noi, totul s-a transferat în zona politicului, unde este o dispută oarbă, sterilă, între partide, între diverse situații, între diverși actori politici, fără să înțelegem că realitatea este cu totul în altă parte, este acolo unde se făurește munca, valoarea. Toate aceste lucruri parcă le-am uitat din vocabular, știm doar să ne acuzăm unii pe alții, în loc să vedem ce avem de corectat, cum avem de motivat munca, cum avem de cultivat o seriozitate a angajamentului economic al fiecărui actor în parte.

Nu voi intra acum în a enumera toate caracteristicile economiei românești în momentul de față. Sunt prezentate, Guvernul a făcut-o și a făcut-o în destul de corectă măsură în Strategia de dezvoltare pe termen mediu, la care se lucrează și în momentul de față.

Există, însă, și din punctul de vedere al Partidului Național Liberal, câteva importante priorități pe care le dorim rezolvate. Ele țin, în primul rând, de natura proprietății.

Câtă vreme noi nu vom reuși să rezolvăm această problemă, cu siguranță, tot comportamentul deformat de care vorbeam anterior, comportament deformat care se traduce în lipsă de performanță, în lipsă de indicatori, în lipsă de resurse, nu vom putea să lămurim foarte multe lucruri, și tocmai din acest motiv unul din obiectivele politice fundamentale ale coaliției în momentul de față a fost tocmai rezolvarea problemei proprietății, pe cât se poate de mult în industrie, dacă se poate total în agricultură, în servicii, în construcții, în așa fel încât partea de asumare a răspunderii, de motivare, de interes personal al fiecărui om și al fiecărui loc de muncă să fie, cumva, rezolvată, în detrimentul sau în favoarea deficitului de administrare pe care statul nu reușește să-l facă.

Multe din discuțiile care s-au făcut aici au vizat, să spunem, aspectele criticabile legate de reeșalonările pe care Ministerul Finanțelor sau Ministerul Muncii a fost obligat să le facă. Din păcate, eu regret că s-a făcut această discuție, pentru că aceste reeșalonări cred că încep, dacă vreți, dinainte de 1990, ele au continuat în perioada 1990 – 1996, bineînțeles că au continuat și acum și, din păcate, acum se încearcă să se introducă ideea că ele sunt sursa haosului în colectarea veniturilor și așa mai departe.

În opinia mea – și cred că Ministerul Finanțelor va expune mai bine decât mine acest lucru –, reeșalonările au fost, dacă vreți, baloane de oxigen care s-au aprobat pentru societăți comerciale aflate în situații critice și care au avut nevoie de aceste amânări, reeșalonări, pentru a-și putea redresa sau relansa activitatea economică. Este foarte mult discutabil dacă este o măsură justă sau care se duce finalmente într-un rezultat pozitiv. Dar este indiscutabil că ele au venit pe presiunea agenților economici, că această presiune a venit în primul rând din sectorul de stat, pentru că cred că peste 80 și ceva la sută din societățile comerciale beneficiare sunt ale statului în continuare, că ele au venit și au fost o șansă, de fapt, pentru Ministerul Finanțelor ca decât să nu încaseze nimic, mai bine să intre, totuși, într-un grafic pe care s-au angajat reciproc că-l respectă și că pot să obțină niște venituri.

Dar venim din nou la problema eficienței și la problema proprietății și avem aproape garanția- vedeți și ponderea între cele două sectoare- sectorul privat cere doar în proporție de 10% reeșalonări, sectorul de stat în proporție de 90% cere reeșalonări.

Câtă vreme nu vom reuși să transferăm în zona proprietății private întreaga responsabilitate a activității economice, perspectivele administratorilor, ale Guvernului, ale F.P.S.-ului vor fi, fără îndoială, incerte, și rezultatele vor fi pe măsură.

Tocmai din acest motiv, una din marile probleme pe care noi le avem în faț㠖 și cred că este, de fapt, un interes comun al întregii clase politice – este transferul proprietății spre privat, spre administrare privată, în așa fel încât responsabilitatea să fie un factor care într-adevăr are un cuvânt de spus. Altfel, ne vom afla în situații în care vom vorbi despre salariile astronomice ale managerilor, ne vom afla în situații în care vom comenta interminabil de mult de ce F.P.S.-ul nu reușește să asigure un management adecvat societăților comerciale, de ce criteriile de selecție a resurselor umane sunt atât de discutabile și așa mai departe, în condițiile în care simpla soluție a proprietății și transferul ei spre privat ar fi în bună măsură o soluție cadru, o soluție de ansamblu pentru un întreg pachet legislativ.

În fine, o a doua problemă pe care noi o avem ca prioritară și credem că proiectul de buget actual o susține este, într-adevăr, introducerea mecanismelor economiei de piață și transferul societăților economice, transferul societăților comerciale în câmpul concurențial al economiei de piață, tocmai pentru ca stadiul sau elementele arbitrare sau incoerente sau, să spunem, toți factorii care nu acționează coerent în momentul de față - și este vizibil că este o anume lipsă de coerență - să fie cumva îndepărtați din arbitrariul intervenției lor și piața și intrumentele economiei de piață să poată să acționeze.

În acest fel, credem noi că funcțiile obiective ale societăților comerciale, ale operatorilor economici se vor apropia foarte mult de țintele lor reale, adică, așa cum spuneam, nu spre ceea ce se întâmplă în momentul de față, când grija tuturor managerilor este să păstreze locurile de muncă, să asigure salarii, să o ducă de pe o zi pe alta, fără să aibă o perspectivă reală de eficiență economică, fără să aibă o rată a profitului corespunzătoare, fără să reușească să-și îmbunătățească tehnologiile, fără să reușească să-și modernizeze activitatea, în așa fel încât să devină actori competitivi în câmpul economiei de piață.

Există extrem de multe probleme care sunt, sigur, demne de o discuție în toate palierele în Parlament. Eu nu aș vrea, într-adevăr, ca libertatea care ni s-a acordat în momentul de față în ceea ce privește timpul de intervenție să fie exploatată abuziv. Eu atât aș dori să spun: că avem în acest an – și poate că la nivelul tuturor partidelor parlamentare vom înțelege acest lucru – un risc major, și riscul major vine din faptul că suntem într-un an electoral și așa cum am văzut și la începutul discuțiilor și în discuțiile anterioare, riscul deturnării discuțiilor de la problemele cu adevărat reale pe care le are economia, de la starea de boală a economiei spre palierul politic este exagerat.

În egală măsură cred că orice apel de solidaritate pe care l-aș face, măcar pentru promovarea bugetului, riscă să fie lovit de nulitate, în condițiile în care există alte obiective decât cele privind promovarea bugetului, eu aș dori ca dezbaterile asupra bugetului să nu dea impresia populației din țara aceasta că lucrurile care merg rău sunt interminabile și să reușim să dovedim că putem să avem solidaritate într-un astfel de moment, pentru că promovarea, adoptarea bugetului este, în opinia mea, unul din actele politice fundamentale pe care Parlamentul le are de îndeplinit.

Grupurile național liberale susțin în mod categoric acest buget, avem și noi nemulțumirile noastre, multe, și probabil că în cursul dezbaterilor pe articole vom interveni să vedem în ce măsură mai sunt posibile ajustări, vreau să subliniez și munca, atât a colegilor din Ministerul Finanțelor, cât și a experților din cele două comisii de specialitate, care, vă pot asigura, dumneavoastră în bună măsură știți, că de trei săptămâni încoace nu au liniște, nu au pace, pentru ca noi să putem purtăm această dezbatere, în condițiile în care, din păcate cu multă ușurință, acest imens volum de travaliu este catalogat drept superficial.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule senator.

În continuare, are cuvântul domnul deputat Ștefan Baban, P.R.M.

Domnul Ștefan Baban:

Domnilor președinți,

Onorat auditoriu,

Parlamentarii Partidului România Mare s-au implicat în discutarea și definitivarea Legii bugetului de stat pe anul 2000 și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2000, intervenind cu amendamente la nivelul comisiilor, fără ca acestea să fie luate măcar în discuție.

Românii nu vor trăi mai bine în anul acesta. Bugetul anului 2000, sărac și auster, nu creează premise pentru creșterea nivelului de trai, oricât de mult și-ar dori cetățenii acestei țări.

Ministerul Finanțelor continuă și în acest an cu modificarea structurii veniturilor bugetare. Analiza acestei structuri evidențiază două aspecte principale: efectele măsurilor legislative adoptate de Guvern în cadrul programului său economic, și anume:

1.Reducerea veniturilor în p.i.b. de la 34,8% în 1998, la 32,8% pentru acest an;

2. Creșterea ponderii impozitelor indirecte la 12,1%, în raport cu cele directe, 2,7%.

Fac mențiunea că dacă se dorește, cu adevărat, o reluare a creșterii, România ar trebui să investească în primul rând în capacități de producție, fapt ce ar atrage și investitorii străini, iar cheltuielile guvernamentale să fie reduse la maxim, prin reducerea cheltuielilor cu administrația și prin îngrădirea tuturor investițiilor neproductive: administrații financiare, bănci, justiție etc.

O analiză sinceră scoate în evidență că majorarea impozitelor indirecte nu face decât să contribuie și mai mult la scăderea consumului și, ca urmare, a puterii de cumpărare a populației.

De cealaltă parte, trebuie văzut și drumul pe care banii adunați la buget ajung la destinațiile prevăzute. În aceste condiții, acest drum este tot mai greu de identificat, sumele alocate sunt fie mici, în raport cu cerințele, fie că nu sunt corect utilizate, astfel că și în acest an situația învățământului va rămâne precară, iar a sistemului sanitar va fi la limita suportabilității. Autoritățile locale nu vor avea, în continuare, bani pentru buna gospodărire a localităților.

Deficitul la bugetul consolidat pe anul 2000 va fi de maximum 3% din p.i.b., iar cel al bugetului de stat de 4,9% din p.i.b. Aceste praguri pot fi ușor depășite, având în vedere că și în acest an reforma economică nu este însoțită de investiții de capital și de o privatizare corectă și eficientă, ci doar prin disponibilizare de personal, închideri de unități economice și creștere a fiscalității.

Împărțirea sumelor între ordonatorii de credite nu arată în mod deosebit că aceste segmente economice se vor dezvolta, ci că abia vor supraviețui. Exemplele sunt multiple.

Alocările Ministerului Educației Naționale arată că acest minister va trăi cu greu, până aproape de sfârșitul anului, lipsind, însă, cu desăvârșire investițiile, care implicit vor afecta calitatea actului școlar, și totodată se conturează și alte reduceri de personal.

Suma alocată agriculturii reprezintă o picătură într-un ocean, fiind posibil ca și anul acesta România să depindă de importuri alimentare, deși nu cu mult timp în urmă această țară reprezenta un exportator de produse alimentare. Nu poate fi vorba de investiții în agricultură, având în vedere că nici până azi nu au fost deblocate fondurile pentru începerea campaniei de primăvară și a cuponiadei.

Sumele alocate Ministerului Sănătății nu pot fi privite ca o creștere a procentului din p.i.b. alocat acestui domeniu, unde se va continua cu disponibilizările de personal datorate aplicării reformei sanitare.

Sumele alocate Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu destinație directă spre construcții și consolidări de locuințe, alimentării cu apă a zonelor rurale, reprezintă mai mult o sursă de îmbogățire pentru unele firme. Investițiile prevăzute în acest buget au alocat sume aberante, construindu-se, cu 8.000 de dolari/m2 spații de cazare la A.S.E. sau cu 1.000 de dolari/m2 la Spitalul de urgență Iași. Sumele sunt imense, având în vedere că 1.000 dolari pe m2 costă construirea unei clădiri în plin centrul capitalei. Nu cred că studenții la A.S.E. vor beneficia de investiții de această valoare, comparând condițiile actuale din cămine. Pe cât de sărac este bugetul statului, cu atât mai mult se tinde la afaceri cu banii statului, prin umflarea cheltuielilor.

După cum se preconizează în bugetul de stat pe anul 2000, peste 60% din impozitul pe venit se va duce la administrația locală. Suma alocată ar fi suficientă, dacă ar fi și reală, ținându-se seama de modul greoi de colectare a acestui impozit, ca și a oricărei sume de bani. Datoratită ratei ridicate a șomajului și continuării lichidării și restructurării de unități economice este greu de crezut că administrația locală va putea beneficia de acești bani. Rezultatul final va fi: reducerea drastică a cheltuielilor materiale, precum și a personalului.

Referitor la datoria publică remarc falimentul BANCOREX și BANCOOP, care costă cetățeanul de rând foarte mult, îngreunând și mai mult situația financiară a țării. La aceasta se va adăuga și infuzia de capital pentru Banca Agricolă, pentru a putea fi scoasă la privatizare drept o bancă viabilă și competitivă.

Sumele care se constituie din privatizare sunt bani pe care cred că nu ne putem baza. Din experiența anilor trecuți s-a văzut că aceste sume rămân, în cea mai mare parte, pe hârtie. Coroborat cu numărul unităților economice aflate în portofoliul F.P.S.-ului, unități datornice și fără eficiență economică, ne întrebăm ce se mai poate privatiza în acest an, pentru a putea utiliza, conform destinațiilor stabilite, sumele prognozate în buget?

Același pesimism ni-l exprimăm și în cazul recuperărilor prognozate de AVAB, deoarece până în acest moment, practica a demonstrat că nu întotdeauna declarațiile optimiste ale angajaților acestei instituții sunt reale în teren.

Am lăsat la urmă politica socială pe care o va aplica Guvernul în acest an. Și nu fiindcă este un domeniu lipsit de importanță, ci pentru că, din datele prevăzute în Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2000, și acest an va fi foarte greu, caracterizat printr-o creștere a numărului de șomeri și pensionari, în raport cu populația activă.

În acest an, peste jumătate din județele țării vor depăși rata șomajului prognozată la nivelul țării, iar fondurile alocate pentru programele de restructurare și ajutoarele pentru protecția socială vor fi și mai greu de colectat, având în vedere că marea majoritate a firmelor românești au datorii la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Nu trebuie să uităm că pensionarii au primit cea mai mare promisiune din ultimii trei ani: recorelarea pensiilor. Așa cum se știe, fondurile sunt insuficiente, având în vedere numărul mare al pensionarilor, și procentele promise devin iluzorii.

Onorat auditoriu,

În concepția parlamentarilor Partidului România Mare, cu banii stabiliți prin acest buget se pot obține rezultate mai bune, adoptând alt ordin de priorități, care să țină seama de posibilitățile sistemului socio-economic și de limita suportabilității umane.

Nu are sens să faci privatizare, neținând seama de oameni. Nu are sens să aplici o fiscalitate excesivă, acolo unde economia de piață se zbate să se formeze. Nu are sorți de izbândă practică și teoria concurenței, acolo unde ai produse de monopol. Nu este logic să-ți distrugi industria și agricultura, spre a importa mai ieftin. Nu are sens să promovezi reforma economică, fără a constitui bazele aplicării acesteia. Nu are sens să pregătim specialiști de valoare, pe care, prin condițiile oferite, îi "stimulăm" să plece din țară.

Este mai puțin convingătoare intenția exprimată de Guvern, că obiectivele bugetului pe anul 2000 sunt corelate cu obiectivele strategiei de dezvoltare economică pe termen mediu, precum și cu obiectivele memorandumului cu Fondul Monetar Internațional. Dar, pentru ca toate acestea să nu rămână la stadiul de intenție, trebuie ca programul de reformă economică să fie aplicat în cele mai mici amănunte, și nu să fie considerat promisiune electorală.

Parlamentarii PRM își vor exprima votul final, în funcție de modul în care amendamentele propuse de opoziție vor fi adoptate sau nu, înțelegând astfel să-și aducă o contribuție constructivă la acest proiect de lege. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Nagy Ștefan, UDMR.

Domnul Nagy Ștefan:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Stimați invitați,

Discuțiile asupra proiectului de buget constituie, în fiecare an, una din cele mai importante dezbateri, dacă nu cea mai importantă, atât din punct de vedere legislativ, cât și din punct de vedere al confruntărilor teoriilor, posibilităților, premiselor economice, dar, mai ales, politico-economice, bugetul fiind un mijloc, un instrument, un plan financiar, o expresie a puterii economice a unei țări, o expresie a modului cum s-au administrat resursele materiale și umane, o proiecție a modalității cum se dorește gestionarea în viitor a societății. De fapt, bugetul reprezintă o oglindă fidelă a stării economice a țării.

Legea privind finanțele publice, în art. 1 alin. 2 fraza a 2-a, spune: "Dimensionarea cheltuielilor publice și repartizarea acestora pe destinație și pe ordonatori de credit se efectuează în concordanță cu obiectivele strategiei de dezvoltare economică și socială a țării."

Analizând strategia de dezvoltare economică și socială a țării, Grupul parlamentar UDMR afirmă că obiectivele economice și sociale își pun amprenta asupra configurației proiectului de buget pe acest an. Nu întâmplător nu folosesc anul 2000, deoarece Grupul parlamentar UDMR nu poate să înțeleagă faptul că nu se poate întocmi bugetul țării la timp. Cu atât mai mult nu înțelege această tergiversare cu cât cei chemați pentru întocmirea lui, cât și cei care adoptată această proiecție, au la dispoziție posibilități legale de a face rectificările de rigoare. Întocmirea și adoptarea bugetului la timp ar fi primul semnal profund de seriozitate al asumării responsabilității actului de guvernare, precum și respectul față de elementul timp, una din cerințele de bază în cadrul economiei de piață.

Revenind la strategia de dezvoltare economică și socială, Grupul parlamentar UDMR afirmă că, prin prezentarea la Bruxelles a strategiei naționale de dezvoltare economică a României pe termen mediu, avem la dispoziție un cadru clar privind locul unde vrem să ajungem și ce standard de viață vrem să asigurăm cetățenilor României. Printre obiectivele majore pe care vrem să le realizăm se numără finalizarea creării unei economii de piață funcționale, compatibilă cu principiile, normele, mecanismele și instituțiile Uniunii Europene.

Având stabilite locul și standardele de viață dorite, nu avem altceva de făcut, decât să găsim mijloacele, modalitățile, pârghiile necesare pentru asigurarea creșterii economice, pentru crearea unui mediu de afaceri prielnic (cu adevărat prielnic și nu numai promisiuni), bazat pe un cadru legal, coerent și, mai ales, stabil: definirea clară a dreptului de proprietate; asigurarea unei structuri administrative și juridice capabile să asigure aplicarea legii și respectarea obligațiilor contractuale. Avem stabilite politici fiscale, cunoaștem structura veniturilor bugetare. implementarea pachetului de măsuri promovate pentru îmbunătățirea sistemului colectării impozitelor, întărirea disciplinei fiscale, armonizarea reglementărilor fiscale cu Uniunea Europeană, ne fac să credem că avem la îndemână posibilități să le și realizăm.

Grupul parlamentar UDMR salută faptul că un număr de 9 ordonatori principali a fost introdus, pentru ca alocarea bugetară să se facă pe baze de programe, constată faptul că folosirea bugetului pe bază de angajamente și a cadrului-program multianual îi preocupă pe guvernanți.

Din păcate, nu am reușit să-i convingem pe partenerii de coaliție asupra necesității alocării unei sume considerabile pentru stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, deși se cunoaște că sunt motorul asigurării creșterii economice. Stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, în viziunea Grupului parlamentar UDMR, trebuie să se facă printr-o politică adecvată de creditare, și nu prin facilități, scutiri și exceptări fiscale.

Grupul parlamentar UDMR nu dorește să comenteze cifrele înscrise în buget. Oricum, cheltuielile sunt insuficiente, față de cerințe, dar, din puținul pe care îl avem la dispoziție trebuie să-l gospodărim în așa fel încât să redăm încrederea populației că, printr-o muncă susținută, vom reuși să ieșim din situația în care ne aflăm. Dacă vom reuși sau nu, vom vedea, dar trebuie să avem crezul necesar, că suntem în stare să o facem.

Drept pentru care, Grupul parlamentar UDMR va vota acest proiect de buget. Mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Are cuvântul în continuare domnul deputat Leon Pop, PUNR.

Domnul Leon Petru Pop:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Apreciez că proiectul de Lege privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat au ajuns pe ordinea de zi a celor două Camere reunite cu oarecare întârziere. Dar, mai bine mai târziu, decât niciodată... Mai bine un buget rău, cu destul de multe lipsuri, decât lipsa bugetului.

Ne-am făcut iluzii, ne-am așteptat cu toții să avem un buget construit și croit după ultimele metode, după ultimele tehnici în domeniu, cu arhitectură deosebită, și am constatat că ne este prezentat un proiect de buget construit ad-hoc, cu petec peste petec, un fel de veritabil "anteriu al lui Arvinte". Și, în funcție de aceasta, urmează să-mi exprim punctul de vedere din partea Grupului parlamentar PUNR.

Până acum, în ultimii ani, am asistat și continuăm să asistăm la o autentică dictatură fiscală, la o țară în care guvernează "Impozit-vodă". Și aceasta pentru că avuția națională, bunurile materiale, sunt rău gesitonate, sunt prost administrate.

Am crezut că acest buget va avea două colonade importante, și anume: aceea a relansării economice, a stabilității vieții macro-economice și o alta, de luptă acerbă împotriva sărăciei, împotriva inflației galopante, a inflației furibunde. Dar nu este așa! Pentru că, deși bugetul începe cu aceste enunțuri, deși bugetul spune că pentru prima dată, după 3 ani de declin economic, vor fi perceptibile anumite creșteri economice, de 1,2-1,3%, după un prim trimestru al acestui an, constatăm că aceste creșteri economice nu se întrezăresc, nu apar, deci începem să credem că promisiunile acestea, ca și cele de la bugetele anterioare, au o mare doză de precaritate, sunt o farsă.

E vorba, apoi, de oprirea inflației. Inflația e prognozată la cel mult 27%, undeva, să spun, între 25 și 30%, dar constatăm că, încă din acest prim trimestru epuizat, inflația este mai mare și inflația va crește în viitor. Pentru că, recent, au intrat în vigoare și se aplică majorările, care sunt o consecință a aplicării t.v.a.-ului în domeniul energiei, al gazelor, al carburanților și al altora de genul acesta, care, în mod evident, în calitatea pe care o au, de impozite indirecte, contribuie la sărăcirea celor mai mulți dintre cetățenii țării, pentru că ei vor trebui să plătească mai scump curentul electric, să plătească mai mult pentru gaze, să plătească pâinea mai scump – pentru că se aplică t.v.a. la pâine, se aplică t.v.a. la unt, la alte produse agroalimentare de primă necesitate.

De asemenea, premisele de îmbunătățire a vieții nu se întrevăd, pentru că, printre altele, în buget este prevăzută și o creștere a ratei șomajului, care va ajunge până la 13%. Deci, vor fi din ce în ce mai mulți oameni care vor depinde de aceste indemnizații, de aceste plăți care se fac pentru nemuncă.

Un alt element care trebuie să ne dea serios de gândit este acela că, în ce privește lucrările agricole, sunt serioase restanțe, atât în toamnă, cât și acum, în primăvară, ceea ce, cu ușurință, ne conduce la concluzia că recoltele nu vor fi dintre cele mai bune, că va trebui să depindem în mare parte de produse agroalimentare din import. Deși, după estimările unor mari specialiști, România ar putea produce cu ușurință, cu subvenții mici, produse agroalimentare pentru circa 60 de milioane, deci, pentru triplul populației acestei țări.

Ne așteaptă un alt neajuns, deosebit de important, și anume, acela că sunt întârzieri evidente în ceea ce privește finanțarea externă.

În ce privește veniturile care trebuie să intre la bugetul de stat, mergem pe aceeași linie a unei dictaturi fiscale: impozitele și taxele cresc, dacă bine știu eu, sunt în jur de 80, ceea ce este extrem de mult! și, ceea ce este mai grav este că cresc în mod semnificativ, în mod consistent, impozitele indirecte, care sunt percepute în primul rând de marea masă a cetățenilor țării, deși, în ce privește impozitele directe, se fac anumite reduceri.

Este îngrijorător faptul că prin buget se prevăd anumite reduceri de taxe vamale, ceea ce ne poate conduce la o concluzie firească că, în viitor, vor intra din ce în ce mai multe produse din afara țării, care vor beneficia de anumite facilități și, pe cale de consecință, se va da o lovitură puternică producției de bunuri în interiorul țării, deci produse de industria română, de agricultură și de altele.

Apoi, din buget se deduce că se vor acorda, în continuare, anumite înlesniri, anumite facilități, eșalonări și anumite indulgențe fiscale, care, probabil, vor privi tot pe cei care au venituri substanțiale, tot pe cei care au bani mai mulți și vor lovi pe cei care trăiesc în suferință, trăiesc în mizerie.

În ceea ce privește cheltuielile, PUNR dorește să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește cheltuielile cu armata și, în special, cu dotarea armatei. Știți mai bine ca mine că în această privință sunt carențe serioase, că militarii încep să trăiască în condiții din ce în ce mai precare, că dotarea lor cu echipamente, cu armament, cu alte dotări de acest gen este în mare suferință și că se face prea puțin pentru modernizarea și înzestrarea Armatei române la ultimul răcnet. Noi vrem să intrăm în NATO, dar nu putem intra în asemenea condiții și cred că ar trebui alocate sume mai importante Ministerului Apărării Naționale, cât și Ministerului de Interne.

În mare suferință este cultura în România. dacă străbateți localitățile țării, veți vedea că din ce în ce mai multe monumente istorice care fac parte din patrimoniul național român sunt pe cale să se prăbușească; că, pe ici, pe colo, din ele sunt sustrase bunuri, sunt devalizate. Pentru că nimeni nu are grijă de ele, pentru că nimeni nu investește un ban, pentru că nu sunt păzite, pentru că nu sunt asigurate, pentru că sunt administrate și gospodărite într-un mod haotic, în cel mai rău mod cu putință.

Situația este gravă în învățământul României, pentru că cei peste 400 de mii de dascăli au fost oarecum satisfăcuți prin acea Ordonanță nr. 8/2000, dar, treptat, constatăm că veniturile lor continuă să scadă. Și, ceea ce este mai grav, este situația edificiilor școlare: a școlilor, a liceelor, a facultăților și a universităților. Dacă mergeți în satele României, veți vedea că sunt școli care nu mai au patru pereți, decât trei, care nu mai au acoperiș, care nu au încălzire, care nu au uși, care nu au alte utilități de acest gen. Și aceasta se accentuează pe zi ce trece!

Și, atunci, ne mai putem pune fireasca întrebare: de ce tinerii țări pleacă? De ce acest exod masiv spre alte țări, spre Canada și Statele Unite, spre Noua Zeelandă și Australia sau altele? Pentru că realizează și ei că grija statutului român pentru viitorul lor, pentru școală este nesemnificativă, este o "grijă" în ghilimele și, atunci, se duc acolo unde pot trăi, muncind cu sârg, dar pot trăi mai bine decât la noi.

La fel, se pune problema în construcții. Mereu afirmăm, și de la tribuna Parlamentului, și din altă parte, că noi încurajăm construcția de locuințe. Nu este chiar așa, pentru că legislația în acest domeniu este neclară, pentru că nu este suficient de lung creditul care se acordă în acest scop, pentru că dobânzile sunt relativ mari. Și cred că, vorbind de credite acum, va trebui să ducem în viitor altă politică a creditelor: cu termen mediu sau lung și cu dobândă din ce în ce mai mică, dacă vrem într-adevăr să construim, dacă vrem să vedem ceva nou în această țară frumoasă, în această țară minunată.

În ce privește asigurările sociale, protecția socială, sunt de-a dreptul îngrijorat, pentru că de circa 4 ani de zile se vorbește de pensionari, se vorbește de situația lor disperată și, astăzi, la sfârșit de mileniu, am ajuns în situația să constatăm că mult trâmbițata recalculare și recorelare a pensiilor (care mi se pare că în acest an împlinește 4 ani) nu se va putea realiza la parametrii preconizați. Noi ar trebui să facem o recalculare, o recorelare de la cele mai vechi pensii în plată până la 31 decembrie 1997, dar nu cred că există aceste posibilități financiare, cred că, din nou, îi vom amăgi și aburi pe cei peste 5 milioane de pensionari.

Situația este, de asemenea, gravă în domeniul copiilor: al copiilor abandonați, al copiilor orfani care au împlinit 18 ani, al handicapaților. Încep să cred că legislația noastră privind handicapații, privind persoanele dependente de aceste ajutoare, persoanele în dificultate nu este făcută în România, ci este făcută undeva în străinătate, probabil, în perioada anilor ’30, pentru că, pur și simplu, ne batem joc de aceste persoane! Este inadmisibil ca însoțitorul unui orb să primească 30-40 de mii de lei pe o lună de zile, dar aceasta este situația! Acum, s-a mărit, după ce au venit în fața Guvernului și au protestat. Este grav, trebuia să intervină prompt Guvernul în acest domeniu. Și mai trebuia, Guvernul, să abroge acea nefastă, acea..., nici nu știu cum să-i mai spun, Ordonanță nr. 102 care se referă la persoanele cu handicap. Este o rușine că o asemenea ordonanță există pe piața legislației sociale din România!

Altă problemă care trebuie să ne dea de gândit este aceea a bugetelor locale. Sunt județe, sunt localități, orașe și comune, are nu vor putea să-și satisfacă nevoile, să-și plătească salariații, să facă cele mai elementare lucruri, începând de la un pietruit de drum până la un reparat de pod, din luna mai sau iunie încolo. Ce facem? Distrugem satele mici, distrugem comunele mici, care nu au venituri! Singurii care beneficiază de aceste bugete locale descentralizate sunt orașele capitală de județ, în rest, celelalte orașe, municipii, comune au numai și numai de suferit. Și nu v-aș dori nici unuia dintre dumneavoastră să conduceți treburile unei asemenea localități, că vă veți izbi dintr-un zid în altul, dintr-un zid al lipsurilor într-altul, al lipsurilor mai mari!

O altă chestiune, deosebit de importantă și care se impune cu acuitate în aceste momente și care s-a impus, de fapt, și anul trecut, și acum 2 ani. uitațivă că noi, în ultimii 3-4 ani, asistăm neputincioși și cu un zâmbet trist la invazia apelor, la alunecarea dealurilor. Nu facem nimic ca să oprim potopul, nu facem nimic pentru îndiguiri, nu facem nimic ca să oprim să nu alunece și să nu cadă peste noi dealurile. În câțiva ani, satele României vor fi duse de ape sau vor fi copleșite de dealuri! Și e cazul ca, în acest buget, să se intervină cu niște prevederi speciale în acest domeniu, să nu așteptăm an de an, ca bazinul Mureșului sau al Someșului să fie invadat de ape, ca bazinul bazinul Oltului să fie, de asemenea, invadat, ca, în Moldova, bazinul Siretului să fie pur și simplu distrus de valurile apelor care vin peste satele din aceste zone ale țării.

Noi apreciem că actualul buget este nu numai un buget de austeritate, este un buget de "megaausteritate"! Este un buget nerealist, un buget care adâncește injustiția și inechitatea socială, un buget care contribuie la degradarea în continuare a serviciilor publice, care adâncește decalajele și discrepanțele existente în societatea românească, este un buget care accentuează polarizarea socială, și aceasta, cu atât mai mult cu cît nu se întrezărește de nicăieri nici un fel de ajutor. finanțarea externă se amână de pe o lună pe alta și noi rămânem într-o stare de disperare, într-o stare de așteptare, iar guvernantului nu-i rămâne decât să administreze, să guverneze acest faimos "anteriu al lui Arvinte", bugetul României pe 2000.

În funcție de discuțiile care vor continua și de dezbaterile pe seama bugetului și de promovarea și acceptarea amendamentelor PUNR, partidul nostru își rezervă dreptul să voteze pentru acest buget sau împotriva lui. Vă mulțumesc.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, domnule deputat.

Conform programului anunțat și aprobat de dumneavoastră, luăm pauză. La 12,30, membrii Biroului Permanent sunt invitați la ședință. lucrările se reiau la orele 14,00, conform programului.

Urmează să ia cuvântul domnul deputat Pambuccian, de la minorități; domnul deputat Nicolae Popa și domnul senator Vosganian, din partea independenților, replica Guvernului și, pe urmă, dezbaterile, în continuare.

La ora 14,00, reluăm ședința.

(După pauză)

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Reluăm ședința comună a celor două Camere.

(Din partea stângă a sălii se cere cvorum de ședință și prezența Guvernului.)

Stimați colegi,

Suntem la dezbaterile generale. Nu se votează.

Invit pe domnul deputat Nicolae Popa, independent.

Nu este prezent.

Domnul Varujan Pambuccian are cuvântul.

Domnule deputat, microfonul vă aparține.

Domnul Varujan Pambuccian (din sală):

Degeaba, domnule președinte!

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Când s-a încheiat ședința, nu erau mai mulți în sală!

Suntem la dezbaterile generale, nu se votează. Când vom vota, vom face apelul nominal dacă va fi nevoie.

Domnul Varujan Pambuccian (din sală):

Este aberant!

(Din partea stângă a sălii se cere prezența Guvernului.)

Domnul Vasile Lupu:

Guvernul este prezent prin domnul ministru Remeș.

Stimați colegi,

Cu puțină înțelegere, să trecem la dezbateri.

Suntem la dezbaterile generale, nu votăm.

Domnule deputat, vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi,

Este într-un fel trist că dezbaterea bugetului are loc cu atât de puțini dintre noi. Este la fel de trist că, după 10 ani, după ce România și statele cu care atunci era într-o alianță au pierdut un război nu militar, ci unul economic, mentalitatea noastră și modul în care operăm la nivelul societății și al economiei s-a schimbat foarte puțin. Lucrul acesta se regăsește cel mai clar în fiecare an în buget, care nu face nimic altceva decât să reflecte o anumită stare a economiei din anul precedent, de obicei.

Referindu-mă la modul în care sunt construite resursele în acest buget, cred că ar trebui să remarc două lucruri, și anume un lucru bun, care este ponderea mai accentuată în structura intrărilor la buget a taxelor indirecte și, în special, a t.v.a., și, în același timp, să remarc faptul că valoarea tuturor acestor taxe și impozite din care se formează bugetul este în continuare foarte mică.

Dacă ne uităm la valoarea în dolari a bugetului României, cred că nu avem nici un motiv de bucurie sau de speranță că lucrurile vor intra pe un făgaș mai bun. Dacă ne referim la modul în care pot fi făcute economii sau la modul în care pot fi cheltuiți altfel banii, aș vrea să fac câteva remarci.

Într-un moment foarte greu pentru foarte multe state europene, fiind vorba de perioada anilor ’30, a existat un lucru care s-a repetat în principalele state europene și în Statele Unite fără nici un fel de diferență de sistem social, fără a ține cont de diferențele de sistem social, de sistem politic, de mentalități, de nimic. Este vorba de un program amplu de lucrări de infrastructură. Sigur, în acele țări, programul de care vorbesc a fost finanțat în urma unei acumulări puternice datorată unor ani de prosperitate economică. În România, lucrul acesta nu este posibil. Ce este posibil însă este să concesionăm masiv asemenea lucrări, și nu înțeleg de ce nu o facem.

În condițiile în care există corporații mari a căror cifră de afaceri depășește p.i.b.-lul României și care sunt interesate în asemenea concesionări, fie că este vorba de amenajări hidroenergetice, fie că este vorba de autostrăzi, fie că este vorba de orice fel de lucrări de infrastructură, în condițiile în care există nenumărate "plimbări", pentru că ele sunt lipsite de consecințe, ale unor persoane cu răspundere în aceste corporații, continuăm să nu concesionăm aceste lucrări. Concesionarea lor ar avea un efect categoric pozitiv asupra bugetului de stat, și acest efect ar fi unul dublu, pe de o parte prin ocuparea unei părți a populației, care în momentul de față este într-un șomaj mai mult decât prelungit, deci degrevarea bugetului de la o serie de cheltuieli, iar pe de altă parte ar permite o serie de intrări din impozitele pe care aceste corporații le-ar plăti pentru lucrările pe care le fac.

Un alt lucru pe care nu reușesc să-l înțeleg, și se vede, dacă citim cu atenție cifrele care reflectă intrările în buget, este de ce continuăm să impozităm profitul într-un mod care încurajează nu evaziunea fiscală, pentru că este vorba de mecanisme absolut legale prin care se face această eludare, deci care încurajează eludarea plății acestor bani. 25% rămâne mai departe mai mult decât 15% cât costă cel mai scump mecanism legal de eludare a plății impozitului pe profit. Cred că singurul nostru noroc este că foarte multe firme încă nu știu cum să facă lucru acesta, dar cred că în următorii ani va fi un fenomen generalizat, și vom constata că intrările la capitolul "Impozit pe profit" vor tinde din ce în ce mai repede către zero.

Deci, din punctul acesta de vedere, eu cred că mecanismul de impozitare ar mai trebui încă o dată revizuit, și ar trebui gândit în așa fel încât eludarea "legală", repet, să devină nerentabilă și ineficientă pentru cel care o practică.

Cred, și repet, că acesta este un lucru pozitiv și că din ce în ce mai mult va trebui ca în bugetul României, t.v.a. să devină principala sursă de venit. Lucrul acesta ar impune și o anumită disciplină, pe care cu metode de represiune și de coerciție nu o vom putea impune niciodată.

Este o iluzie să credem că vom putem inventa poliții care să strângă un impozit de la oameni care trăiesc de mult într-un climat economic liber.

O altă modalitate care ar putea să îmbunătățească, după părerea noastră, situația financiară, și implicit să îmbunătățească bugetul, și pe care am propus-o și primului-ministru în momentul în care s-a discutat strategia de aderare, ar fi să studiem, să vedem dacă este posibil, iar dacă este posibil să facem acest pas cât mai repede, să trecem la moneda europeană în perioada aceasta de preaderare. Aceasta ar oferi o mult mai mare soliditate financiară și ar descuraja, ar face nerentabilă toată presiunea care se face în momentul de față în mod artificial pe leu din dorința foarte multora dintre jucătorii din zona economică de a-și scoate banii în care au încredere, adică valuta, din țară, transferând din ce în ce mai mult această povară pe un leu care este din ce în ce mai obosit. Poate că acest lucru ar fi, de asemenea, un lucru pozitiv.

Și, în fine, cred că iarăși un lucru care ar putea să ajute foarte mult în special euroregiunile, care au fost o intenție foarte bună, dar care s-au dovedit a fi până la urmă niște regiuni fără nici un fel de diferență semnificativă în peisajul economic românesc, ar fi ca măcar într-una dintre aceste euroregiuni, și sunt convins că Uniunea Europeană nu ar avea nimic împotrivă să facem acest lucru, să aplicăm o legislație care să o transforme într-o jurisdicție off-shore. Lucrul acesta cred că ar putea să fie acceptat de către Uniunea Europeană, pentru că ar simplifica și din punctul lor de vedere o anumită povară pe care ar trebui să o ducă, altfel, de unii singuri.

Altfel, este un buget care reflectă situația economică a României așa cum este ea, în care cheltuielile sunt repartizate ținând cont de o anumită presiune socială în primul rând și, poate, și de o anumită presiune politică, ca în fiecare an, este un buget pe care, ne place, nu ne place, trebuie să-l avem, este un buget care nu va avea consecințe nici mai bune, nici mai rele decât cele de până acum, și este un buget care ar trebui să ne determine odată pentru totdeauna să gândim altfel, să rupem cu modul în care am gândit timp de 10 ani.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Nicolae Popa are cuvântul.

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi, care ați mai rămas și care ați avut răbdare să participați la dezbaterile acestui buget, așa cum spune un vechi proverb din popor, "Peștele de la cap se împute!". Nici președinții celor două Camere nu sunt prezenți la aceste dezbateri și, așa cum am început dezbaterile generale pe marginea bugetului de stat pe anul 2000, într-o atmosferă de plictiseală generalizată, nici nu mă mir că el nu va fi votat cel puțin într-o săptămână. Sigur că bugetul de stat este legea fundamentală, dar se pare că nu mai preocupă pe nimeni, în special pe cei care sunt la Putere, pentru că deja au plecat în campanie electorală, având în vedere locurile goale din sală.

Nici domnul prim-ministru Mugur Isărescu nu a reușit să ne convingă prin raportul domniei sale prezentat în fața noastră, pentru că n-a fost decât un raport unde se prezenta o înșuruire de intenții și de dorințe greu de realizat, și nu a prezentat nici un răspuns la gravele probleme, obiecțiuni și critici pe care le-am ridicat în plenul celor două comisii specializate de buget finanțe, bănci și, de asemenea, nu a prezentat nici o soluție privind rezolvarea problemelor cu care se confruntă populația în momentul de față.

De aceea, în opinia Alianței pentru România, bugetul de stat pe anul 2000 este un buget absurd, care nu oferă nici o speranță privind relansarea și dezvoltarea economiei românești; mai mult, va adânci criza economică și socială, în principal pentru că sfidează măsurile reale de creștere economică sănătoasă.

Este suficient să amintim că cele două valuri de scumpiri ale prețurilor din acest început de an vor arunca inflația la cel puțin 40%, față de fix 27% cât s-a preconizat în bugetul de stat. Iată de ce credem că între atâtea intervenții originale în plan legislativ înregistrate în ultimii ani poate că ar fi un act de pragmatică inspirație dacă s-ar recurge la formula adoptării bugetului de stat prin ordonanță de urgență, având în vedere inutilitatea dezbaterilor anevoiose.

Câteva cifre îngrijorătoare: în anul 2000, fiecare cetățean, fie el cerșetor sau bogat, copil sau bătrân, plătește sau suprotă, în medie, în fiecare lună exact 328.399 de lei contribuție la buget sub formă de impozite indirecte, t.v.a., accize etc., plătite pentru pâine, lapte, zahăr, medicamente, haine și așa mai departe, adică aproape 3,9 milioane de lei pe an net, de 10 ori mai mult decât în urmă cu 4 ani.

Este descumpănitor pentru români ca, în anul în care încep negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, să fie nevoiți să suporte cel mai cumplit buget al neputinței și al suferinței.

Noi înțelegem că resursele sunt limitate, dar în structura bugetului este de acuzat lipsa de dirijare a acestora în mod prioritar către acele sectoare economice de natură să susțină relansarea economică încă din anul 2000.

Grav este faptul că modul în care este fundamentat bugetul de stat pe anul 2000 nu corespunde cu programul de alocare a resurselor pentru anul 2000 din strategia de dezvoltare pe termen mediu, ceea ce pune sub semnul întrebării fie seriozitatea acestui buget, fie seriozitatea schiței de strategie analizată la Bruxelles.

Am putut constata pe parcursul a patru săptămâni de când au început efectiv lucrările de avizare parlamentară a proiectului de buget că, în ciuda oricăror eforturi constructive de amendare a textului legislativ, acestea s-au izbit de refuzul categoric și încăpățânat al reprezentanților Puterii.

Care sunt, așadar, viciile de fond, câteva dintre ele:

1) Nu înțelegem de ce în bugetul de stat sunt prezente peste 25 de fonduri speciale și peste 25 de agenții naționale care înghit anual peste 35.000 – 40.000 de miliarde, bani folosiți de regulă de miniștri pentru susținerea promisiunilor electorale.

Constatăm cu stupoare că nu numai că numărul acestor fonduri și agenții nu s-a diminuat, dar numărul acestora a crescut în anul 2000. Dăm ca exemplu Agenția funcționarilor publici, care funcționează pe lângă Ministerul Funcțiilor Publice. De aceea nu mai prididesc miniștrii noștri cu inaugurările de drumuri, construcții și sedii noi, încât, bieții de ei, au și făcut bătături la degete cu tăiatul panglicilor; nu întâmplător, pentru că multe din aceste fonduri au o destinație politică.

2) Primul-ministru nu și-a respectat angajamentele luate față de reprezentanții partidelor parlamentare în vederea asigurării a 4% din p.i.b. învățământului, ceea ce reprezintă o atitudine de neseriozitate și inconsecvență atât față de liderii partidelor politice, dar și față de Parlamentul României care a solicitat în nenumărate rânduri alocarea de la bugetul statului a cel puțin 4% din p.i.b.

Informăm opinia publică că în bugetul de stat pe anul 2000 s-au alocat doar 3,6% din p.i.b. pentru învățământ, aici fiind incluse și fondurile speciale și sumele transferate de la bugetele locale. Cu alte cuvinte, vindem pielea ursului din pădure.

3) Ne surprinde, de asemenea, lejeritatea vecină cu șmecheria de a da o pondere exagerată veniturilor indirecte realizate din t.v.a. și alte taxe și impozite în structura bugetului de stat, acestea deținând un procent nemaiîntâlnit în nici un buget din lume - de aproximativ 79% din totalul veniturilor. Astfel, constatăm cu îngrijorare că recentul program de reformă fiscală a fost inclus în bugetul de stat, populația fiind condamnată în postura de principal furnizor de venituri pentru buget, obligată la suportarea unor taxe și impozite sufocante.

De ce credeți că Ministerul Finanțelor a sporit ponderea t.v.a de la 32.471 miliarde de lei în 1999 la 43.985 miliarde de lei în anul 2000? Doar pentru a ușura presiunea fiscală asupra populației? Nicidecum! Pur și simplu, pentru că aceste venituri sunt permanente și sigure.

În acest context, readucem în discuție lovitura puternică ce, prin această măsură de creștere a t.v.a. de la 11% la 19% la principalele produse agro-alimentare și medicamente, a fost administrată imensei majorități a populației, obligată ca numai în perioada de la începutul anului să suporte o creștere a prețurilor la principalele produse alimentare de cel puțin 25%.

Ne vom bate în Parlament pentru reducerea t.v.a. la principalele produse alimentare, medicamente și presă la maximum 11%.

4) Nu s-a luat în calcul și nici nu se are în vedere un program coerent de eliminare și restrângere a economiei subterane.

În prezent, un procent de 30 – 40%, echivalentul a 5 miliarde de dolari anual, din activitatea economică se mișcă în economia subterană. Iată de ce am propus diminuarea cu 10% din cheltuielile bugetare aferente Ministerului de Interne, Ministerului Justiției și altor organisme fiscale abilitate pentru combaterea economiei subterane, iar completarea sumelor necesare să se facă din recuperările pe care le vor realiza din combaterea acestui cancer al economiei naționale.

5) Sfidarea realităților și experiențelor din alte țări privind subvenționarea unor sectoare importante din punct de vedere strategic pentru economia națională, cum ar fi agricultura.

Astfel, în acest context, se știe că a fost acceptată prin vot propunerea subsemnatului, susținută și de reprezentantul PDSR, deputatul Florin Georgescu, ca o sumă de 1.000 de miliarde de lei să fie alocată suplimentar agriculturii, prin reducerea concomitent a fondurilor destinate Ministerului Transporturilor. Însă, la ședința comisiilor reunite, după două zile, la inițiativa stupidă a unor colegi de-ai noștri, propunerea a fost repusă la vot, în final ea fiind respinsă cu contribuția senatorilor și deputaților Puterii.

Repunerea în discuție a unui vot deja exprimat intră în flagrantă contradicție cu regulamentele în vigoare a celor două Camere.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, veți intra în contradicție cu ceilalți colegi independenți, pentru că am înțeles că împreună aveți 30 de minute, iar dumneavoastră ați consumat 15.

Domnul Nicolae Popa:

Nu. 7 minute, domnule președinte.

Este limpede că în spatele acestor operațiuni grosolane se află interse oculte atașate de reprezentanții Puterii actuale în numele acestor interese, aceștia fiind dispuși să calce în picioare orice reguli și orice principiu democratic.

În plină sărăcie lucie, Ministerul Finanțelor oferă cu dărnicie de nabab românilor pește în loc de undiță. Un exemplu: nu mai puțin de 4.500 de miliarde de lei se alocă agriculturii drept subvenție sub formă de cupoane care sunt valorificate de țăranii disperați la prețuri derizorii.

Ne-am întrebat de ce nu se cumpără cu acești bani 30 de mii de tractoare, constituindu-se în fiecare comună nuclee de centre de mecanizare care pot în 2 – 3 ani de zile să devină puternice. Și vă spun eu de ce nu se cumpără și de ce se dau sub formă de cupoane: acest sistem de subvenționare diabolic a distrus realmente agricultura, pentru că domnul ministru Mureșan, priviți aici în ziarul "Cotidianul", nu dorește altceva decât să-și facă campanie electorală, să-și pună semnătura pe cupoane și în același timp să-și distribuie poza domniei sale cu modul eficient pe care îl are acest sistem de subvenționare.

Sigur că nu mai amintesc beneficiile acestui sistem de subvenționare; domnul deputat Georgesc le-a arătat aici. Vor rămâne nearate, deci vor rămâne pârloagă cel puțin 5 milioane de hectare anul acesta. Agricultura duce lipsă de 250 de mii de tractoare, iar noi importăm din greu grâu și celelalte produse alimentare, și ar trebui să ne fie rușine; este o rușine națională, pentru că România poate să producă mâncare pentru 50 de milioane de oameni, și nu pentru 23 de milioane cât sunt în momentul de față.

O altă aberație a acestui buget este aceea că sumele obținute din privatizarea societăților comerciale cu capital de stat și din recuperările Agenției de valorificare a activelor bancare vor fi direcționate pentru răscumpărarea titlurilor de stat emise, în valoare de peste 10.000 de miliarde, pentru acoperirea golurilor de la BANCOREX și Banca Agricolă.

Alianța pentru România subliniază și cu acest prilej că măsura de trecere la bugetul de stat a majorității fondurilor obținute din privatizare este o măsură antieconomică și că ea reprezintă un grav atentat la programele de capitalizare a societăților comerciale.

În atare condiții, întrebarea care se pune este următoarea: la ce bun să se consume săptămâni în șir în dezbateri parlamentare bugetul de stat, din moment ce reprezentanții Puterii erau de la bun început mobilizați să respingă orice amendament, proiectul urmând a rămâne bătut în cuie, așa cum a fost aprobat de Guvern?

Alianța pentru România atrage atenția că s-a intrat în criză de timp. În lipsa bugetului de stat pe anul 2000, o bună parte din activitatea economică și administrativă este blocată.

Alianța pentru România solicită partidelor din coaliția aflată la guvernare să dea dovadă la dezbaterea în plenul Parlamentului a Legii bugetului de stat de un spirit constructiv și să analizeze responsabil cele peste 30 de amendamente propuse de parlamentarii partidului nostru sau celelalte amendamente propuse de ceilalți colegi din Opoziție.

În funcție de acestea, Alianța pentru România va decide dacă va vota sau nu bugetul de stat pe anul 2000.

Oricum, suntem conștienți că în privința votului nu este de glumit. Fără buget, țara riscă să fie aruncată în haos, iar cu un buget superficial și nefundamentat riscă să se prăbușească la cel mai mic cutremur economic.

Vă mulțumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Urmează domnul senator Varujan Vosganian, independent.

Domnul Varujan Vosganian:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință, și vă rog să renunțați la acest apelativ, "independent". Eu conduc un partid parlamentar, la fel de parlamentar ca PNȚCD și PNL, și el se numește Uniunea Forțelor de Dreapta.

Vă mulțumesc încă o dată pentru că mi-ați dat cuvântul.

Dragi colegi,

În opinia Uniunii Forțelor de Dreapta, proiectul Legii bugetului pe anul 2000 este un moment ratat în ceea ce privește reforma economică. Este un proiect de lege făcut fără seriozitate, fără responsabilitate, fără să respecte obiectivele pe termen mediu și lung de dezvoltare a României, fără să respecte, măcar, obiectivele incluse în Strategia de integrare în Uniunea Europeană.

Am să punctez în fața dumneavoastră câteva dintre carențele acestui proiect de buget, în sprijinul a ceea ce am spus până acum.

În primul rând, în legătură cu veniturile: poate că ați observat, dragi colegi, că în proiectul de buget pe anul 2000, veniturile la buget sunt cu 10% mai mici în termeni reali decât în anul 1999, deși Guvernul susține că în acest an, în ciuda realității, vom avea o creștere de 1,3%. Ni s-a spus că această scădere se datorează relaxării fiscale de la sfârșitul anului 1999. Cum poate fi vorba de relaxare, când majoritatea impozitelor au crescut, iar sistemul deductibilităților s-a înăsprit? Și atunci, am solicitat Ministerului Finanțelor fundamentarea veniturilor bugetare.

Ei bine, am ajuns la concluzia că cea mai mare parte dintre aceste componente ale veniturilor bugetare sunt calculate greșit, în sensul că cei care le-au făcut nu aveau cunoștință că, de fapt, dacă vrei să faci o adaptare a veniturilor din 1999 în 2000, trebuie să folosești deflatorul, și nu rata inflației prognozată decembrie la decembrie.

Așadar, dânșii, în mod simplist, pe o anumită bază de calcul, au translatat veniturile, înmulțindu-le cu o rată potențială de inflație de 27%. Dânșii nu știau că trebuie înmulțit cu 39%, astfel încât, numai din acestea rezultă că veniturile în cadrul bugetului sunt ori în mod voit, ori în mod neglijent minimalizate și că veniturile în fapt, la acest cadru de prognoză, ar trebui să fie cu cel puțin 7-8.000 miliarde lei mai mari.

În al doilea rând, în legătură cu veniturile din privatizare ați observat că și coaliția, și opoziția socialistă au trecut sub tăcere destinațiile veniturilor din privatizare. Aceste venituri, într-o exprimare moderată, sunt de circa 500 milioane dolari, adică vreo 10.000 miliarde lei.

Coaliția dorește să le folosească împotriva legislației privatizării, care este organică, pentru plata, răscumpărarea unor titluri, iar P.D.S.R. are tot interesul ca actuala coaliție să facă acest lucru, pentru a scăpa, chiar cu prețul unor ilegalități, de plata unor obligații suplimentare în situația ipotetică în care vor veni la putere. Așadar, în ceea ce privește această ilegalitate privind folosirea veniturilor din privatizare, putem spune că n-avem decât o singură coaliție: cea de acum, împreună cu P.D.S.R. În ceea ce privește ilegalitățile, observăm că această coaliție și opoziția socialistă au puncte de vedere similare.

În legătură, acum, cu structura cheltuielilor bugetare, ei, vreau să vă spun că această structură n-are nici o legătură nici cu strategia de integrare, și nici cu obiectivele românești.

Veți afla, dacă veți face o ponderare în raport cu ce s-a întâmplat în anii trecuți, că această structură are vădit caracter politicianist. Bugetul e un fel de "ciuca bătăilor"... Cine a dat mai tare în el, a lăsat vânătăi mai adânci.

Partidul Național Liberal, care avea Ministerul Finanțelor, a majorat, ba chiar a dublat uneori structura în p.i.b. pentru ministerele sale, în speță Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiției.

Pentru că Partidul Democrat a avut o poziție destul de evazivă și destul de critică la adresa coaliției, a primit și Partidul Democrat. S-a majorat ca structură în p.i.b. destinația pentru Ministerul Industriilor și Ministerul Transporturilor. Vom vedea mai târziu cu ce efecte pentru contribuabilul român. În același timp, scade protecția socială, scade cultura, scade cercetarea...

Acum, în legătură cu prognoza; inflația este limpede că va fi mult mai mare, probabil că va fi între 35 și 40%, iar în legătură cu creșterea de 1,3%, mai rămâne să vedem. De ce însă nu este acesta un simplu joc de cifre? Fiecare procent de inflație în plus față de cel prognozat înseamnă salariul real diminuat pentru contribuabil.

Stimați domni de la Partidul Democrației Sociale,

Rugămintea mea este să nu mai faceți apel la creșterea economică a anilor 1995-1996. România a plătit 100.000 de șomeri în acei doi ani, și pentru fiecare procent pe care-l invocați a trebuit să plătim 1 miliard de dolari. Dacă ceea ce promiteți pentru 2001 seamănă cu ceea ce ați făcut în 1995-1996, vă rog eu, în interesul acestei țări, renunțați la acest tip de creștere economică. Pentru fiecare procent pe care l-ați crescut în 1995-1996, noi am plătit după aceea câte 1 miliard de dolari.

În general, creșterea aduce prosperitate. Genul dumneavoastră de creștere este bun numai pentru Anuarul Statistic. Vă rog, renunțați la acest tip de optică și, în orice caz, nu vă mai lăudați cu lucruri pe care alții au trebuit să le plătească în contul dumneavoastră.

Acum, în legătură cu investițiile: este punctul cel mai dramatic din acest buget. Politica investițională este cu totul haotică. Pentru a vă da numai o singură cifra: în bugetul actual se derulează investiții de 220.000 miliarde lei, din care, de azi înainte, urmează să se mai realizeze investiții de 150.000 miliarde lei. Asta înseamnă că, într-o repartizare uniformă, în ritmul actual, le vom termina într-un sfert de secol. Dacă socotim, însă, degradările inerente, pentru că o tencuială nu ține 25 de ani, deci, numai ceea ce avem acum în curs, se va termina în jumătate de secol.

Asta în condițiile în care în fiecare an, datorită influenței unor parlamentari sau datorită unor interese de grup, apar investiții noi. Dar să vedem ce-i cu investițiile acestea? Eu am făcut un lucru pe care ar fi trebuit să-l facă fiecare partid: am luat fișele de investiții din anul trecut. Am constatat că reactualizarea investițiilor nu are nici o legătură cu rata inflației și cu cursul de schimb. Vă dau un singur exemplu, dar ele sunt numeroase: Spitalul de urgență din Iași costa anul trecut 100 de miliarde, și anul acesta costă 340 miliarde lei. Cum se va mai termina acest spital? Nimeni nu poate să spună. Valoarea unitară pe metrul pătrat este siderantă. Avem clădiri, cum este cel al spațiilor studențești de la Moxa, care costă 8.000 dolari/metrul pătrat. Avem alte clădiri, la care costurile variază între 1.000 – 1.200 dolari metrul pătrat.

De asemenea, veți constata că la Ministerul Finanțelor, obiectivele de investiție au geometrie variabilă: trei sferturi din clădiri au altă suprafață în 2000 decât în 1999. Este o geometrie cu totul neeuclidiană. În timp ce valoarea investițiilor scade când suprafața crește și crește când suprafața scade...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte,

Ați folosit timp dublu decât ați semnat aici.

Domnul Varujan Vosganian:

Nu-i adevărat!

Am vorbit 7 minute și vă rog să mă lăsați să vorbesc 15 minute, cât mi-ați dat! Vă rog foarte mult...

Domnul Vasile Lupu:

De unde 15 minute? (Vociferări în sala de ședință).

Aceeași socoteală ca la grupul parlamentar, pe care îl conduceți.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule coleg!

Sunt singurul pe care l-ați întrerupt.

Alții au vorbit câte 20 de minute, P.U.N.R., de exemplu, cu la fel de mulți parlamentari ca noi!

Vă rog foarte mult... (Vociferări în sală).

Mai dați-mi 5 minute și închei.

Domnul Vasile Lupu:

De unde, domnule?

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi,

... de la Guvern.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, 5 minute v-am dat, dar dumneavoastră mai vreți 5 minute.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnule!

Ne târguim acum? Este vorba de bugetul României, și eu vă vorbesc de faptul că se fură din banii contribuabililor și ne târguim acum...

Domnul Vasile Lupu:

Până ajungeți dumneavoastră la putere, se ridică și Spitalul de urgență din Iași... (rumoare în sală).

Domnul Varujan Vosganian:

Cu dumneavoastră la putere – nu, domnule Lupu...

Să vă dau o veste bună, colegilor din Guvern: Parchetul a refuzat să se implice, Curtea de Conturi spune că nu poate să oprească furtul, ci numai după câțiva ani, când se discută rectificările, să intervină.

Deci, din bugetul României, stimați colegi, se poate fura în liniște. Nici Parchetul, nici Curtea de Conturi nu vor interveni. Am primit încredințare scrisă în legătură cu aceste lucruri.

Apoi, sentimentul meu este că cine a făcut raportul n-a citit și proiectul de buget. Fondurile speciale nu scad, ci cresc. Birocrația nu scade, ci crește. Transparența nu se luminează, ci se întunecă.

Apoi, în legătură cu calendarul, suntem deja în aprilie și, cu defalcările ulterioare, bugetul va intra în funcțiune în luna mai.

Subvențiile continuă să nască economie paralelă și nu înțeleg de ce trebuie să plătim noi transportul de călători clasa I și de ce trebuie să subvenționăm obiective care nu se vor termina niciodată.

Vă mulțumesc, domnule Vasile Lupu, că mi-ați dat ocazia să termin, chiar dacă mi-am scurtat expunerea.

În consecință, acest proiect de buget continuă politica de risipă, protejează jaful din banii contribuabililor, are mecanisme greoaie, n-are nici o legătură cu viziunea modernă privind finanțarea pe proiecte și finanțarea multianuală. Este un buget contabil, este un buget cu o mentalitate etatistă, care n-are nu poate fi votat. Și aici nu sunt de acord cu cei care spun că: "Decât deloc, mai bine un astfel de buget". Noi avem nevoie de un buget bun, dragi colegi, pentru că politica asta, "nu..., dar...", "da..., dar" nu este bună. Ori "nu", ori "da". Ori albă, ori neagră. Trebuie să fim fermi, să știm ce avem de făcut.

Noi nu votăm acest buget, pentru că el este o batjocură la adresa contribuabilului român.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Urmează domnul deputat Corâci Cezar. Este prezent?

Are cuvântul tot pentru vreo 4-5 minute.

Domnul Ioan Cezar Corâci:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voi încerca să fiu foarte scurt.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Permiteți-mi ca în numele parlamentarilor independenți, membri ai Partidului Național Român, să-mi exprim îngrijorarea față de modul în care a fost elaborat bugetul pentru anul 2000.

În pofida enumerării, încă din art. 1, a obiectivelor de dezvoltare economică și socială a țării, bugetul anului 2000 va rămâne, în cel mai fericit caz, un buget al stagnării și sărăciei.

Criza devenită deja cronică, a economiei românești din ultimii ani, care a produs scăderea anuală a producției industriale și agricole, scăderea consumului intern și scăderea dramatică a investițiilor, decapitalizarea întregii economii românești, cu consecințe imediate asupra indicatorilor macro-economici, și anume o rată a inflației foarte mare, de peste 40%, cu efecte dezastruoase asupra cetățenilor României, va continua.

Domnule ministru Remeș,

Permiteți-mi să citez ceva din intervenția pe care dumneavoastră ați avut-o în ziua de 8 februarie 1999, la dezbaterea bugetului pe anul 1999. "În loc să fiți de acord cu eliminarea facilităților, care se adresează unui număr restrâns, venim și spunem: să mărim taxa pe valoarea adăugată, să plătească și salariatul, și pensionarul, și omul fără venituri. Spuneți acest lucru și culegeți roadele de la electorat".

Domnule ministru,

Dumneavoastră ați reușit performanța de a folosi ambele măsuri: ați eliminat și facilitățile pentru investitori, ați crescut și taxa pe valoarea adăugată la alimente, medicamente și energie electrică.

Efectele asupra economiei românești sunt cele pe care ni le-ați prezentat în statistica pusă la dispoziție chiar de Ministerul Finanțelor și, în opinia mea, ele sunt cu adevărat dezastruoase.

În aceste condiții, Partidul Național Român a susținut și va susține introducerea în bugetul pe anul 2000 a unor măsuri care să ducă la stimularea acelor sectoare considerate prioritare și de Strategia de dezvolare pe termen mediu, măsuri menite să oprească declinul economiei și să ducă la creșterea economică.

Partidul Național Român dorește să reintroducă facilitățile acordate de Legea nr. 241/1998 privind stimularea investițiilor directe, precum și facilități privind încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii și a exporturilor.

Vom susține, de asemenea, măsuri care să ducă la relaxarea presiunii pe care cetățenii României o resimt prin creșterea taxei pe valoarea adăugată la produsele alimentare de bază.

În condițiile în care măsurile susținute de parlamentarii – membri ai Partidului Național Român, care sunt în concordanță perfectă cu angajamentele proaspăt asumate de România în procesul de integrare europeană, prin Strategia de dezvoltare pe termen mediu și, de fapt, în concordanță cu obiectivele fundamentale ale țării, consfințite și în Constituție, nu vor fi acceptate, Partidul Național Român își rezervă dreptul ca, în în urma unei analize serioase, care să pună în balanță, pe de o parte, riscurile amânării semnării Acordului cu Fondul Monetar Internațional, cu prejudiciile pe care bugetul, în forma promovată de Executiv, îl va aduce României, să decidă dacă va susține sau nu bugetul pe anul 2000.

În încheiere, domnule președinte, aș vrea să vă semnalez și să vă rog să acționați în privința unui lucru foarte grav, în opinia mea, fără precedent, cel puțin în această legislatură: vreau să vă semnalez faptul că raportul întocmit de Comisia pentru buget, finanțe și bănci, conține neadevăruri și, în acest sens, vreau să vă spun că la poz. 12, între amendamentele menționate ca respinse, se găsește un amendament care reintroducea facilitățile pentru investitori, care a fost votat – sunt martori toți membrii comisiei și presa care a fost de faț㠖 cu 13 voturi pentru, 10 contra și o respingere.

Deci, vă cer, în calitatea pe care o aveți, să retrimiteți raportul comisiei, și acesta să fie refăcut în concordanță cu adevărul și cu votul exprimat de membrii comisiei.

Vă mulțumesc. (Aplauze, vociferări).

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Urmează răspunsul din partea Guvernului.

O voce din stânga sălii:

Care Guvern?

Domnul Vasile Lupu:

Reprezentat de domnul ministru al finanțelor, Traian Decebal Remeș.

O voce din stânga sălii:

Să vină și Ciumara, domnule!

Domnul Traian Decebal Remeș:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Datorită faptului că la această oră este o ședință a Consiliul Suprem de Apărare a Țării, îmi revine mie rolul să iau cuvântul, în numele Guvernului, în finalul dezbaterilor, după cuvântările reprezentanților grupurilor parlamentare, dintre care, ultimul m-a impresionat, pentru că și-a strigat precum cucul propriul nume, făcându-și în felul acesta publicitate, fiindcă nimeni nu vorbește despre această formațiune politică în alte împrejurări.

O voce din stânga sălii:

Ce vorbești, domnule?!

Domnul Traian Decebal Remeș:

Am fost foarte atent la cuvântul plin de răutăți și inexactități al domnului Florin Georgescu, fost ministru al finanțelor, om care cunoaște – acesta este adevărul – foarte bine realitățile, dar, sarcina dumnealui de partid, ingrată fiind astăzi, a criticat inclusiv ceea ce dumnealui a făcut, și, dacă vom avea nenoroc, va mai face...

O voce din stânga sălii:

Ei, nu mai spune!

Domnul Traian Decebal Remeș:

...a ignorat cu bună știință și a ales numai exemplele acelea care-i conveneau, numai partea goală a paharului, dar a făcut afirmații care nu se pot susține și au venit în sprijinul respectivelor afirmații și alții dintre colegii care au vorbit.

Domnilor parlamentari,

Este o realitate peste care nu se poate trece, o realitate simțită de lumea economică, o realitate simțită de populație. Este adevărat – neconvenabilă pentru partidele din opoziție.

Începând cu acest an, mai puțin decât am dorit, dar în echilibru cu ceea ce permite economia națională a României astăzi, a scăzut fiscalitatea.

Sunt fapte împotriva cărora aveți dreptul să vorbiți, dar vă izbiți de ele, ca și de realitatea unei stânci.

S-a redus suprataxa la importuri, s-a redus impozitul pe profit pentru export la 5%, și răspunsul economiei dovedește că este o măsură bine venită, s-a redus impozitul pe profit la 25%, cu o treime din cât era, și se acordă credit fiscal, și-i rog pe aceia care mereu au vorbit despre necesitatea impozitării mai puțin apăsătoare, sau a neimpozitării profitului reinvestit, să înțeleagă că acel credit fiscal, dat celor care fac investiții, este în substanță același lucru.

Și atunci, n-au dreptate aceia care spun că pe o creștere economică era obligatoriu să avem în buget și un plus de venituri, pentru că această creștere economică a anului 2000 este pe o modificare de fiscalitate.

Prin introducerea impozitului pe venit, oricât de puțin convenabil pentru anumite categorii care au beneficiat de excepții, s-a făcut, către toată populația care are venituri, și le are din surse corecte și din surse evidențiate, un efort din partea bugetului, diminuând impozitarea, diminuând impozitarea prin schimbarea grilei de impozite, diminuând impozitarea prin creșterea deductibilității și acordând deductibilitate pentru soțul sau soția nelucrătoare și pentru copiii minori aflați în întreținere.

Vă este la îndemână să vedeți ce a însemnat impozitul pe salarii în anul 1999, ca și pondere în p.i.b., și ce înseamnă în 2000 impozitul pe salariu și impozitul pe venit și veți vedea că este o reducere la 40% a acestei ponderi.

I-am mai rugat pe unii dintre colegii parlamentari, când, în presă, la televiziune sau în alte ocazii, au acuzat această măsură în fiscalitate, să aibă curajul să spună că trebuie să revenim la vechiul impozit, să aibă curajul să spună, ei, cei care plâng cu lacrimi false greutățile populației, că populația nu-i suficient impozitată și că era mai bună vechea formă... Ei nu spun acest lucru pentru nimic în lume. Acest lucru nu le-ar aduce ceea ce-și doresc, adică voturi pe vorbe ipocrite.

În ce privește taxa pe valoarea adăugată, la care am făcut unificarea cotei, iar începând cu această lună este absolut pentru toate produsele și serviciile, este de observat faptul că acest venit aduce ca pondere în p.i.b. mai puțin în 2000 decât în 1999 sau în anii trecuți.

Și nu este drept să ne referim, așa cum îi place des, domnului Florin Georgescu, numai la cumpărăturile care se fac zilnic. Nu este familie care să nu facă în cursul unui an și cumpărături de valori demne de luat în considerare, la care reducerea cotei de taxă pe valoarea adăugată de la 22% la 19%, anulează pe o singură cumpărătură toate creșterile pentru cele din coșul zilnic pe perioade întregi.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Cine mai cumpără frigider acum?

Domnul Traian Decebal Remeș:

Domnule Florin Georgescu,

Dumneavoastră continuați să vă vindeți, vă rog, pantofii aceia fără talpă. Nu mă întrebați pe mine de frigidere, că eu nu sunt comis-voiajor de vândut frigidere...

Și în ce privește acuza adusă foarte des, privind așezarea prețurilor la produse alimentare datorită influenței taxei pe valoarea adăugată, o consider neargumentată, pentru că dacă la orice mișcare a fiscalității cu o jumătate de procent, cu un procent sau mai multe în sus, comerciantul sensibil, imediat și-a aliniat prețurile cel puțin cu o creștere cu același procent, dar, de regulă, motivând că este o creștere în fiscalitate, și-a aranjat prețurile printr-o creștere cu procente mai mari, un comportament comercial normal îl obliga să-și facă socoteli, socoteli din care rezulta că: "Statul îmi lasă mie un plus de profit. Din plusul acesta de profit, am obligația să împart cu piața, cu cumpărătorul meu. Statul îmi lasă mie lichidități la dispoziție, prin diminuarea taxei pe valoarea adăugată. Plusul de lichidități nu mă determină să fac, tot la fel de des sau la aceleași niveluri, apel la credite. Am obligația să împart cu piața, cu cumpărătorul".

Accizele s-au redus la produse care revin de foarte multe ori în lanțul comercial și aveau oarecare pondere. La reașezarea accizei, în martie 1999, presă, lume politică și oameni de afaceri – cor unit - au țipat: "Vor crește toate prețurile, automat, cu creșterea prețului carburantului!"

N-am auzit pe nimeni și n-am auzit pe oamenii politici responsabili, care atunci afirmau că "prețurile se aliniază automat, în funcție de creșterea accizelor", să spună că măcar a zecea parte din scăderea accizelor, acum, trebuie să se regăsească în scăderea prețurilor.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Piața!

Domnul Traian Decebal Remeș:

În ce mă privește, și în ce privește Ministerul Finanțelor, cel care a inițiat aceste modificări în fiscalitate, avem o mulțumire redusă cam la jumătate, pentru faptul că nu am reușit ceea ce ne-am dorit cel puțin în aceeași măsură, să eliminăm un mare număr de fonduri.

Și v-aș ruga, pe aceia care foarte des vă referiți la prețurile produselor alimentare, să aveți în vedere că există și funcționează, și cu foarte proaste rezultate, din punct de vedere al colectării, un fond special pe tot lanțul de producție și comercializare al acestor produse, între 2 și 4% din venituri. Acest fond, care a adunat în anii trecuți sume practic de neluat în considerare, determină, pe de altă parte, o fugă spre evaziune a comercianților și producătorilor din domeniu.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Anulați-le!

Domnul Traian Decebal Remeș:

Multe dintre ele le-ați lăsat acolo, moștenire spre viitor, domnule Georgescu, la predarea mandatului, altele au apărut pe parcurs.

Din păcate, Guvernul, care este de acord, în principiu, cu eliminarea unui mare număr de fonduri, n-a reușit să identifice unul singur, pe care să-l elimine, pentru că fiecare dintre colegii mei, beneficiar de aceste fonduri, este de acord cu principiul, nu-i de acord să i se aplice la fondul pe care-l gestionează.

O voce din stânga sălii:

De ce?

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Algoritmul! Prăduiala!

Domnul Traian Decebal Remeș:

Ca atare, suma veniturilor reprezintă, ca pondere în p.i.b., cu 3% mai puțin decât în anul trecut, urmare a mișcărilor în fiscalitate.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Două!

Domnul Traian Decebal Remeș:

Pentru a putea să păstrăm limita de deficit convenită, au fost așezate cheltuielile în limita permisă de suma acestor venituri.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Memorandum-ul unde este?

Domnul Traian Decebal Remeș:

Această obsesie, domnule Florin Georgescu, fi-va astâmpărată pentru dumneavoastră în ziua în care România va avea Memorandumul acela oficial.

V-am spus, vă repet, vă folosiți de o formă pirat, sau, pur și simplu, de o creație proprie, la care v-au ajutat amintirile din momentul în care ați făcut negocieri cu Fondul, ați ajuns și ați încheiat Acorduri și n-ați ajuns să-l respectați nici pe unul până la capăt.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Pirații sunt în Guvern! Vapoare! Băuturi!

Domnul Decebal Traian Remeș:

Domnilor colegi,

Nu văd suficient de bine, dar după mine sunteți foarte mulți în sală. Cred că avem cu adevărat cvorum.

Vă propun să trecem la dezbaterea pe articole și să vă gândiți cu frică de Dumnezeu, că ar trebui să nu ne încrâncenăm acum, în preajma Paștilor, și să terminăm foarte repede de votat acest buget.

Eu vă mulțumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Domnul deputat Cezar Corâci a adresat o întrebare comisiei.

Dacă unul din președinții celor două comisii dorește să răspundă.

Domnul președinte Dan Constantinescu.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Așa cum am spus în cuvântul de prezentare a raportului, orice eroare materială sau de fond va fi rezolvată pe parcursul dezbaterilor. Aceasta este o eroare materială, a fost, dintr-o eroare, pus în Anexa nr.2, amendamentul a fost, într-adevăr, admis, cu 10 voturi împotrivă, 13 pentru, în cadrul lucrărilor comisiei. Urmează să ne pronunțăm asupra lui în cadrul lucrărilor în plen, amendamentul, însă, este admis.

Domnul Florin Georgescu (din sală):

Tot bugetul este o eroare!

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor,

Domnul Cezar Corâci are o altă întrebare.

Domnul Ioan Cezar Corâci:

Aș vrea să uzez de un drept la replică față de domnul ministru Remeș și să-i spun că nu voi uza de dreptul la replică (pentru că m-a nominalizat, spunând de "ultimul vorbitor") pentru a-i spune ceea ce gândesc.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 14 decembrie 2019, 7:14
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro