Plen
Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2000
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2000 > 23-05-2000 Printable version

Sittings of the Chamber of Deputies of May 23, 2000

Intervenții ale domnilor deputați:  

Ședința a început la ora 8,34.

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistat de domnii Andrei Ioan Chiliman și Acsinte Gaspar, secretari.

   

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineața!

Doamnelor și domnilor deputați,

 
  Nicolae Leonăchescu - comentarii asupra revistei Arborele lumii și asupra unor agresiuni la adresa istoriei și geografiei noastre;

Începem programul de intervenții de astăzi și dăm cuvântul domnului Leonăchescu Nicolae, Grupul parlamentar al PRM.

Poftiți, domnule deputat.

   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt încântat că mi-ați dat mie cuvântul pentru prima dată la început de dezbateri și sunt încântat că am foarte mulți colegi care îmi vor asculta expunerea. Se justifică și pluralul, stimați colegi, pentru că a apărat și un al doilea coleg în sală, domnul deputat Dumitru Bălăeț de la PRM.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Dumneavoastră știți cum sunt colegii, mai vin, mai pleacă, dar aceasta este formula.

 
   

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

MARSHALL CAVENDISH ROMANIA S.R.L., cu sedii în București pe Calea Crângași nr.44 și pe str. Ion Slavici nr.3, publică ARBORELE LUMII, o "revistă de cultură generală pentru întreaga familie". Este o variantă în limba română a unei publicații engleze condusă de directorul general Peter Barber.

Traducerea în limba română se tipărește în Odorheiul Secuiesc pe strada Victoriei nr. 12 de către S.C.Infopress S.A.

Dăm aceste coordonate concrete pentru ca să înțelegem mecanismele unor acțiuni antiromânești.

Revista ARBORELE LUMII are un capitol special de istorie universală. În fascicola 48 intitulată ASCESIUNEA RUSIEI se prezintă pe prima pagină și o hartă, reprezentând zona noastră geografică în secolele IX-XIII. În această hartă pe teritoriul actual al României este scris "Ungaria", iar pe Prut stă scris "Carpații". În rest, Polonia și Bulgaria sunt menționate corect. Deci, conform acestei hărți de import, în perioada semnalată, în acest spațiu nu existau români, în schimb a existat un stat - Ungaria!

Să ne reamintim că la sfârșitul secolului al IX-lea, în anul 896, maghiarii apar în Câmpia Panonică și se ocupă de jefuirea Europei Occidentale până în anul 955, când la Lechfeld, Otto I îi zdrobește și-i șterge din istorie ca migratori și jefuitori. Urmează o perioadă de sedentarizare și creștinare forțată a resturilor populației nomade amestecate cu băștinași, precum și o expansie lentă spre est care s-a soldat în final, după cinci secole de confruntări, cu o infiltrare în Ardeal. Încercările de cucerire ale noilor spații în afara arcului carpatic au fost rezolvate de români prin bătălii celebre, cum a fost cea de la Posada.

Adevărurile istorice sunt ignorate și ni se livrează la domiciliu minciuni grotești, tipic maghiare, într-o revistă plină de erori după care ar urma să învețe copiii noștri și părinții lor.

Dimensiunile acestei diversiuni ne dezvăluie filiera hungaristă de geneză, cu localizarea în Odorheiul Secuiesc și în București. Minciunile propagandei iredentiste se tipăresc, iată, în țară și otrava ei infestează conștiințele tinerei generații. Ba, mai mult, mutând Carpații pe Prut, se promovează ignoranța simultan cu falsul istoric.

Pentru mine este de neînțeles lipsa de reacție a Ministerului Culturii care permite asemenea agresiuni la adresa istoriei și geografiei noastre.

În mod normal, acreditarea firmei MARSHALL CAVENDISH ROMANIA S.R.L. trebuie retrasă imediat, pentru că nu are un sistem științific de verificare a datelor publicate și tipărește materiale denigratoare la adresa noastră. Dacă are un asemenea sistem de verificare, interzicerea acestei firme la noi este obligatorie pentru că activitatea este antiromânească și marcat agresivă. Otrava iredentismului maghiar nu trebuie să ne infesteze conștiințele. Așa după cum spunea Samuel Fenyes "Istoria maghiară este istoria unei înfiorătoare minciuni" și trebuie să-i opunem adevărul cu toată forța lui.

Stimate domnule președinte, aș pune la dispoziția domniilor voastre un exemplar spre a fi trimis prin mecanismul Camerei Deputaților domnului ministru Caramitru Ion de la Ministerul Culturii.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, calea este prin secretariatul general și mai sigur la procedura de interpelări. Nu mă pot angaja la o asemenea operațiune. Vă mulțumesc.

 
  Petre Țurlea - evocarea evenimentelor și personalităților istorice legate de idealul unității tuturor românilor;

Are cuvântul domnul deputat Petre Țurlea și se pregătește domnul Dumitru Bălăeț.

   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Distinsă doamnă și domnilor colegi,

Am mers întotdeauna pe ideea că nu contează câți suntem, și unul dacă este în sala aceasta, un singur deputat, el reprezintă Parlamentul României în ansamblul său și națiunea română în ansamblul ei.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Bine gândit.

 
   

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Anul 2000 poate fi proclamat "Anul unirii românilor". Se împlinesc 400 de ani de la Unirea Țărilor Române sub Mihai Viteazul, voievod despre care un recent manual de istorie infam, coordonat de un nimeni al istoriografiei românești, nu are nici un cuvânt de apreciere. Constat că și oficial, lăudată de actuala Putere, Televiziune Română condusă de GDS-iști, cosmopoliți și disprețuitori ai valorilor și trecutului românesc se preface că uită cei 400 de ani. Se împlinesc, de asemenea, 80 de ani de la consfințirea prin Tratatul de la Trianon a Unirii Transilvaniei cu România, act de voință a întregului popor român. Aceeași tăcere și în jurul acestui eveniment.

Tot acum avem comemorarea a 60 de ani de la răpirea Basarabiei – Bucovinei de Nord, Cadrilaterului și Transilvaniei de Nord. În acest caz, nu numai că lipsesc gesturile oficiale de comemorare, dar chiar acum, în disprețul sentimentelor românilor, actuala Putere încheie un tratat cu Republica Moldova, recunoscând astfel ca valabilă cotropirea din 1940. Protestând împotriva acestui tratat samavolnic, iscălit de domnul Petre Roman, istorici români din România, Basarabia, Bucovina, Iugoslavia, la 13 mai, au adoptat o declarație pe care o prezint Camerei Deputaților pentru a rămâne ca document în stenograma acesteia. O să dau distinsei doamne stenografe acest document.

Tot în 2000 comemorăm 60 de ani de la asasinarea unuia dintre făuritorii statului național unitar român – Nicolae Iorga, iar peste câteva zile, la 1 iunie, se împlinesc 55 de ani de la asasinarea, la ordinul lui Stalin, pentru lupta pe care a dus-o în slujba statului național unitar român, a celei mai mari personalități militare a românilor din secolul al XX-lea, mareșalul Ion Antonescu.

Vă invit, domnilor și doamnelor colegi, atâți cât suntem, să facem un gest normal. Voievodul Mihai Viteazul, cărturarul Nicoale Iorga și mareșalul Ion Antonescu au fost asasinați datorită luptei duse de ei pentru idealul tuturor românilor, crearea unui stat unitar propriu. De aceea, cei trei înfrățiți prin moarte și ideal sunt adevărații și marii eroi ai neamului românesc. Se cuvine să facem, doamnelor și domnilor, gestul normal de a păstra în memoria lor un moment de reculegere, moment de reculegere la care vă invit acum. (Se păstrează un moment de reculegere.)

Declarația pentru unitatea tuturor românilor

Astăzi, 13 mai 2000, participanții la Conferința științifică internațională cu tema "1600-1918-1920 Istorie și actualitate" au adoptat documentul intitulat

Declarația pentru unitatea tuturor românilor

Parte a societății civile românești, organizațiile participante, conștiente de situația în care se găsește România la 80 de ani de la consfințirea internațională a statului național unitar român prin tratatele de pace de la Paris din 1919-1920, la 400 de ani de la Unirea Românilor sub sceptrul lui Mihai Viteazul, consideră că a sosit momentul definirii ca prioritate a politicii externe românești, integrarea pe toate planurile – economic, cultural, religios – a tuturor românilor, astfel încât să putem rezolva împreună problemele majore ale existenței noastre ca națiune unitară.

Considerăm că acestei priorități trebuie să i se subordoneze integrarea europeană și euroatlantică a României și că Prutul nu trebuie să devină sub nici un pretext frontiera de răsărit a Uniunii Europene.

După validarea de către actuala putere a tratatului capitulard cu Ucraina, prin care se recunoaște de jure apartenanța la Ucraina a unor teritorii românești, se încearcă acum validarea unui tratat între România și Republica Moldova care, în ignorarea adevărului istoric, consfințește consecințele pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939. Acest tratat constituie o nouă și gravă prejudiciere a intereselor naționale ale Românilor.

În consecință, cerem Președintelui României să nu semneze și Parlamentului României să nu ratifice textul de tratat între România și Republica Moldova, parafat la 28 aprilie 2000.

Considerăm că validarea unui asemenea tratat nu poate avea loc fără o largă consultare a societății civile, mergând până la organizarea referndumului național.

Forumul Civic Național Român, Comisia "România" de istorie a celui de-al doilea război mondial, Centrul de studii transilvane, Fundația "Onisifor și Octavian Ghibu", Societatea "Avram Iancu", Asociația istoricilor din Republica Moldova, Revista "Glasul Bucovinei", Radio Chișinău, Comisia de cultură din Consiliul pentru minoritățile naționale, Revista "Lumea Magazin" .

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
  Dumitru Bălăeț - apel în sensul stopării unei crime umanitare prin ridicarea embargoului impus Irakului;

Are cuvântul domnul Bălăeț și se pregătește domnul Pâslaru Dumitru.

   

Domnul Dumitru Bălăeț:

Domnule președinte,

Domnilor deputați,

În primul rând, vreau să vă informez pe această cale că o delegație română umanitară, din care am făcut și eu parte, s-a întors de curând din Irak. Scopul delegației noastre a fost ducerea unor medicamente necesare copiilor irakieni și cunoașterea la fața locului a situației create de embargoul impus Irakului.

Delegația noastră a vizitat spitale, unități de învățământ, sate și orașe. A dus discuții cu medici, profesori, ziariști, oameni de rând și de răspundere din Irak. Constatările sunt deosebit de tragice, în special în domeniul ocrotirii sănătății, și, mai ales, a sănătății copiilor. Lipsesc medicamentele necesare pentru că nu se dă voie să se importe aceste medicamente. Din același motiv lipsesc instrumentele medicale și ambulanțele pentru acordarea primului ajutor. Datorită malnutriției a crescut de peste 3 ori mortalitatea, în special, cea infantilă. Statisticile ne arată peste 1.300.000 de copii morți din cauza embargoului.

Programul "Petrol contra hrană și medicamente", instituit cu 3 ani în urmă sub egida ONU pentru Irak, se arată greoi, rău orientat și insuficient. Greoi, datorită așa zisei "comisii 6.6.1" care avizează cu 15 membri cu drept de veto orice contract de importuri pentru Irak. Se fac obiecții la așa zisele obiecte cu dublă folosință, civilă și militară, cum ar fi: ambulanțele, aparatele de radiografiat, ecografele și tomografele, instrumentele medicale cu tehnică electronică. Sub această incidență intră însă în mod absurd și creioanele, hârtia, băncile pentru elevi și studenți și multe alte obiecte de strictă necesitate pentru sănătate și învățământ. Programul "Petrol contra hrană" este și insuficient și rău orientat. Din cele 21 de miliarde de dolari obținuți de Irak în ultimii 3 ani din vânzarea petrolului său în cadrul acestui program, numai 7 miliarde s-au întors în beneficiul populației Irakului, 7 miliarde fiind reținuți ca datorii de război, un război care nu are o pace încheiată care să-i confere dreptul restituirilor. Șapte miliarde sunt blocați în Banca Franceză din New York, datorită dificultăților create artificial de "comisia 6.6.1".

Ceea ce s-a întors în beneficiul populației Irakului reprezintă, la cei 22 de milioane de oameni, doar 84 de dolari anual pe cap de locuitor, cam cât o masă bună la un restaurant din București, cum a observat cu ironie un irakian, cunoscător al realităților românești.

Iată de ce programul "Petrol contra hrană și medicamente" reprezintă tot o formă mascată a embargoului care lovește viața social-economică a Irakului în toate domeniile: aprovizionarea cu alimente, medicamente, energie electrică, piese de schimb, dotări tehnice etc.

Embargoul impus Irakului este nu numai antiumanitar în rezultatele sale practice, ci și contrar legilor internaționale ale conviețuirii între popoare. Irakul este un stat suveran, membru al Organizației Națiunilor Unite, el are drepturi egale cu celelalte state și popoare; drepturile omului trebuie respectate și aici prin dreptul la comerț liber pe piața mondială. Embargoul încalcă în mod flagrant tocmai acest drept la comerț liber și, prin repercusiuni, dintre cele mai grave, încalcă drepturile omului, despre care se vorbește atâta pe toate meridianele lumii și în special în Occident, de unde vin asupra Irakului molimele embargoului.

Iată de ce, domnule președinte și domnilor deputați ai Parlamentului României, în numele dreptului internațional și al drepturilor omului, cerem ridicarea embargoului impus Irakului, cerem revenirea la legile de aur ale comerțului liber și cu această țară.

Dumnezeu să lumineze, în sfârșit, mințile celor ce au impus embargoul pentru Irak și să-i mântuiască de această crimă umanitară. Iar noi să ne facem datoria de conștiință și să cerem imperios încetarea embargoului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
  Dumitru Pâslaru - exprimarea obligativității unor clarificări necesare din partea Președinției în cazul Costea;

Domnul deputat Pâslaru și se pregătește domnul Mândroviceanu.

   

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dacă am trăi într-un climat politic normal, acum, la sfârșit de mandat, guvernanții perioadei 1996-2000 ar trebui să înfățișeze electoratului bilanțul realizărilor și neîmplinirilor pe baza cărora să solicite eventual un nou vot de încredere și speranță. Pentru că situația este însă de-a dreptul catastrofală, țara fiind în pragul colapsului și dezintegrării, iar pentru revenirea măcar la nivelul anului 1996 ar fi necesari cel puțin 10 ani de creștere economică, confruntării cu electoratul îi este preferată tehnica bine cunoscută a denigrării și diversiunii.

Dar, dramele existenței zilnice, sărăcia și disperarea sunt atât de apăsătoare încât astfel de rețete de înșelat populația nu produc efecte. "Firul roșu", "Cazul Costea", deocamdată, și altele care se pregătesc ilustrează sugestiv strategia minciunii și lașității prin care se încearcă sustragerea de la răspundere și implicarea liderilor Opoziției, liderilor PDSR în diverse scenarii regizate la Cotroceni și puse în operă cu sprijinul unor susținători din afară.

În momentul în care după o îndelungată așteptare a confirmărilor din partea autorităților române, Comisia franceză de investigații s-a pus în mișcare spre București pentru a clarifica afacerile murdare ale ambasadorului itinerant al președintelui Constantinescu, domnul Costea, cercurile de la Cotroceni s-au gândit să paseze repede totul pe adversarii lor politici, cei mai importanți și cei mai puternici. Întrucât lista celor audiați a fost sugerată tot din cercurile Puterii, era de neconceput ca printre acestea să se afle chiar și președintele Constantinescu.

Cu toate acestea, primul om al statului ar putea clarifica multe aspecte. În primul rând, ar trebui întrebat de ce la 5 mai 1999 l-a numit pe Costea ambasador itinerant, când tocmai se afla în cercetare de doi ani, acesta fiind acuzat de autoritățile franceze de spălare de bani, bancrută frauduloasă și abuz de bunurile societății. Nu cunoștea situația sau ridicându-l la această demnitate a dorit doar să-l protejeze? Și, dacă da, în schimbul cărui serviciu? Judecătorul de instrucție de la Paris nu s-a sinchisit însă de titlul Excelenței sale și, la sfârșitul anului trecut, chiar l-a arestat puțin, interogat zile întregi și pus sub interdicția de a părăsi teritoriul Franței. Nici de data aceasta, președintele României nu a retras abilitarea de reprezentare diplomatică a lui Costea. Ce fel de ambasador itinerant mai poate fi o persoană care nu poate părăsi țara? Emil Constantinescu îl menține pe Costea ambasador, deoarece se teme de dezvăluirile acestuia în cazul în care el va cădea în dizgrație? Iată cum implicațiile campaniei murdare instrumentate de actuala putere se răsfrânge negativ asupra imaginii României în lume.

Așteptăm și cerem din partea președintelui României o poziție clară și explicită în această afacere. Așteptăm și cerem decăderea lui Costea din funcția de reprezentant al președinției și sperăm că Emil Constantinescu va avea forța și libertatea necesară să taie răul de la rădăcină.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
  Vasile Mândroviceanu - intervenție - răspuns la o întrebare: A rupt-o România definitiv cu comunismul?;

Domnul Mândroviceanu și se pregătește domnul Mihai Vitcu.

   

Domnul Vasile Mândroviceanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Revolta populară din decembrie 1989 care a dus la căderea regimului Ceaușescu a avut, spre dezamăgirea multor profitori ai evenimentelor de atunci sau a nostalgicilor "epocii de aur", un net caracter anticomunist. Cu toate acestea, acum, la peste un deceniu de la acele evenimente, se caută încă răspunsul la o întrebare foarte importantă și mereu actuală: A rupt-o România definitiv cu comunismul?

Trebuie să recunoaștem că deși pare ușoară întrebarea se dovedește a fi deosebit de dificilă. Iar răspunsul nu este deloc tranșant și aceasta datorită faptului că deși există un anumit gen de democrație, multipartitism, alegeri libere, presă necenzurată, dar dependentă de anumite grupuri de interese economice și financiare, justiție în principiu neaservită politic, drepturile omului nemaiputând fi încălcate în mod brutal, totuși nu avem încă o economie de piață în adevăratul înțeles al cuvântului, adică o economie capitalistă.

Statul deține încă importante sectoare din industrie, finanțe, agricultură și servicii de unde rezultă slabele performanțe ale economiei, larga răspândire a corupției și birocrației și, mai ales, povara extraordinară care apasă bugetul și care compromite din start orice inițiativă în materie de protecție socială. Enormele datorii ale mamuților industriali, jaful bancar săvârșit de fosta putere politică au întârziat ruptura de comunism, mai ales pe tărâm economic.

Dar nu numai latura economică este importantă pentru ruperea de comunism, ci și revoluția morală, schimbarea profundă a mentalităților, schimbarea balanței în domeniul spiritual de la semiconștiința sclavagismului comunist la conștiința vie, eliberată a omului cu inițiativă, a omului de factură liberală. Adevărul este că pe fondul unui simulacru de societate de consum, România păstrează încă nealterate convingeri stranii în rolul paternalist al statului, în egalitarismul stupid și reminiscent al luptei de clasă, în lipsa de conștiință civică, în felul penibil în care se muncește, în lipsa de respect pentru proprietate și dezinteresul pentru binele colectiv, toate acestea având un singur numitor comun și anume duhoarea cadavrului comunist de care nu ne-am despărțit și pe care încă îl mai ducem în spate.

În România, probleme precum procesul comunismului, legea lustrației, statutul proprietății private, vinovățiile uriașe față de soarta țării par lipsite de pragmatism, apetituri vindicative, chestii de talibani, jertfirea prezentului în numele trecutului etc. în timp ce trecutul apropiat, cel comunist, foarte ușor cosmetizat, dar în esență același, stă gata să revină, deoarece comunismul este departe de a fi murit definitiv.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
  Mihai Vitcu - comentarii la un posibil portret al sfârșitului de veac cu ocazia aniversării Colegiului național din Fălticeni;

Domnul deputat Mihai Vitcu. Domnul Neacșu Ilie este? Nu este. Se pregătește domnul Sârbu. Este.

   

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Zilele acestea a avut loc la Fălticeni un eveniment cu rezonanță națională, și anume sărbătorirea a 130 de ani de existență a Colegiului național "Nicu Gane". Acesta liceu face parte din galeria națională a școlilor de elită. Fiecare an din viața unei astfel de instituții este important prin fiecare promoție pe care o primește pentru a-i desăvârși educația, este important prin fiecare promoție pe care o încredințează societății, este important prin realizări, prin confruntări, prin evenimente de tot felul cărora le dă naștere.

Este liceul în care au învățat Mihail Sadoveanu, Eugen Lovinescu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Ion Irimescu, Constantin Ciopraga, Horia Lovinescu, Mihai Băcescu, Grigore Vasiliu Birlic, Nicolae Labiș, ca să nu amintesc doar câteva din personalitățile ce au lăsat un nume în spiritualitatea românească. "Sfârșit de veac la Nicu Gane" - își intitula o pagină de revistă o tânără din clasa IX-a a acestui liceu. Frânturi dintr-un discurs posibil îi macină gândurile: "Tineretul nostru e prost crescut și nu are nici un respect față de bătrâni, copiii nu mai ascultă de părinți, sfârșitul lumii nu poate fi departe..." La asemenea etichetări, tânăra elevă exprima poziția unei generații nonconformiste. "Ne îngrijorează și ne neliniștește acea categorie subintelectuală cu gesticulație nervoasă, voce afectat pilduitoare și suflu încrâncenat, cu mentalitate de Dinu Păturică și cultură de seriale sud-americane. În spatele titlurilor, rangurilor și patalamalelor își ascund de multe ori incultura, parvenitismul, intoleranța, kitchul", își încheia niște gânduri eleva amintită.

Oare care a fost motivul inspirației pentru realizarea unui asemenea portret al sfârșitului de veac pentru un copil de doar 15 ani? Răspunsul l-am găsit eu pornind de la modul cum Puterea vremii tratează școala în general, tineretul în mod special. Ce pot înțelege acești tineri de la universitari ajunși peste noapte președinți, prim miniștri sau miniștri și care uită că cineva le-a pus creionul în mână, că cineva i-a ajutat să silabisească câteva cuvinte.

Ce pot înțelege acești tineri de la un ministru al învățământului – tipul clasic al oportunistului de azi care, în loc să se ocupe de problemele grave ale învățământului românesc, este preocupat în a justifica politica "înțeleaptă" a național-țărănismului contemporan.

Cum e posibil ca la un eveniment de dimensiunile aniversare ale unui liceu celebru să nu fie prezent măcar un anonim inspector instalat pe bază de algoritm politic? Un simplu mesaj din partea ministrului sau a prefecturii, a inspectoratului școlar ar mai fi dat speranță acestor tineri care privesc cu îngrijorare viitorul. N-a fost să fie, pentru că, întâmplător, directorul școlii candidează la Primăria Fălticeni din partea PDSR. Sărbătoarea Liceului "Nicu Gane" a fost socotită o sărbătoare pedeseristă cu iz electoral, deși această manifestare în mod tradițional se desfășoară în fiecare an în luna mai sub genericul "Zilele liceului". Oricum, sărbătoarea a fost onorată de prezența unor mari personalități, foști elevi sau profesori, printre ei aflându-se academicianul Ion Irimescu, academicianul Constantin Ciopraga, profesorul universitar Emil Pergeriu, George Scripcaru, Vasile Aferăstroaie etc.

Boicotarea unui asemenea eveniment din partea actualei puteri demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, mizeria umană a unei conduceri ce își trăiește ultimele zile de existență. Politizarea unor asemenea evenimente, politizarea școlii, în general, aduce traume ireparabile pentru niște tineri care prin glasul acelui copil de 15 ani constată cu amărăciune: "Nu noi am inventat ura, minciuna, înjurătura și crima". Prin atitudinea unui ministru incompetent, prin susținerea politică a unor inspectori generali ce nu au nimic cu școala și idealurile ei, prin acțiunea unor prefecți preocupați doar de scaunul puterii, școala românească va trăi într-un anonimat regretabil departe de ceea ce a însemnat tradiție în învățământul românesc. "Sfârșit de veac la Nicu Gane", sfârșit de mandat pentru o putere incapabilă a se exprima constructiv. Este concluzia tuturor participanților veniți cu entuziasm la sărbătoarea unui liceu și care au plecat cu gustul amar al unor ingerințe politice ce numai actuala Putere este capabilă să le exprime.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
  Marian Sârbu - consemnarea câtorva eșecuri de proporții înregistrate de actuala guvernare în politica pieței muncii;

Domnul Sârbu Marian. Urmează domnul Popa Nicolae. Nu este. Domnul Lazăr Lădariu.

   

Domnul Marian Sârbu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Firește că mulți dintre noi, mai toată lumea se întreabă ce se ascunde în spatele scandalurilor din ultima vreme sau mai bine zis ce încearcă să ascundă aceste scandaluri, să camufleze și vreau să vă spun câteva păreri legate de aceste scandaluri. Ele încearcă mai întâi a se ascunde esența politicii CDR-PD-UDMR, care a fost una de dreapta caracterizată prin guvernarea doar în interesul unui grup restrâns al societății. Firește că în aceste condiții, s-a ajuns la o puternică polarizare socială, orientările principale ale guvernanților fiind centrate pe acapararea prin orice mijloace a pârghiilor economice de către o clientelă politică neinteresată de problemele oamenilor de rând. Un exemplu extrem de relevant în acest sens, în cifre comparabile, pornind de la puterea de cumpărare, a veniturilor în gospodării: de la 4 milioane de săraci cât exitau în România în 1996 s-a ajuns astăzi la aproape 8 milioane. Nici nu se putea altfel, din moment ce în acești 4 ani produsul intern brut a scăzut permanent, iar procentul din acest produs alocat protecției sociale a fost de mai puțin de 10%, în timp ce în țările Uniunii Europene această cotă se situează între 20 și chiar 30%.

În al doilea rând, se dorește camuflarea eșecului de proporții înregistrat de CDR-PD-UDMR în politica pieței muncii. Politica plăților compensatorii acordate în scopul renunțării benevole la locurile de muncă de către cei disponibilizați a încurajat șomajul de calcul. În acest proces, pe piața muncii a apărut în ultimii 4 ani un fenomen devastator pentru o societate aflată în plină restructurare în care nevoia unui plus de motivație spre muncă este absolut obligatorie. Este vorba de starea de șomer văzută ca obiectiv individual de către cei care doreau să intre în posesia plăților compensatorii. Nu atât cele aproape 10 mii de miliarde de lei, sumă oricum destul de importantă irosită pentru această măsură, reprezintă cea mai mare pierdere, ci mai ales pierderile colaterale pe care le-au antrenat: încurajarea inactivității și discriminarea generată de criteriile adesea extrem de subiective în baza cărora au fost acordate plățile compensatorii.

În orice caz, rata șomajului a ajuns de la 6% în decembrie 1996 la circa 12% în 2000, principalele cauze fiind slaba performanță economică, pe de o parte, și preponderența măsurilor pasive în raport cu măsurile active pe piața muncii.

În al treilea rând, se intenționează mascarea eșecului în politica veniturilor salariale. Nici această politică nu a fost bazată pe o concepție clară care să stimuleze interesul pentru muncă. A fost o concepție care nu a încurajat activitatea în economia formală, ci dimpotrivă, a generat o creștere impresionantă a muncii la negru. Astfel, în sectorul privat, utilizarea unui prag extrem de scăzut al salariului minim pe economie a determinat persoanele asistate să rămână inactive și să cumuleze sumele primite ca ajutor de la stat cu câștigul realizat ocazional.

Sistemul de salarizare în sectorul bugetar este distorsionat, incapabil să negocieze cu partenerii sociali o ierarhie administrativă obiectivă, bazată pe rolul și calitatea serviciilor prestate. Guvernele C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. au realizat un ghiveci legislativ în care diferitele elemente ale sistemului de salarizare se regăsesc în statutele unor categorii de personal și se amestecă cu Legea-cadru nr.154/1998.

De asemenea, stabilirea unor niveluri de salarizare foarte scăzute pentru tineri în primii ani de activitate, coroborată cu diferite restricții impuse la intrarea în anumite profesii, avocatură, notariat, sănătate, a generat efecte negative asupra gradului de ocupare și, mai ales, asupra formării în țară a specialiștilor necesari. În orice caz, în ultimii patru ani, puterea de cumpărare a veniturilor salariale s-a diminuat cu circa 20% în raport cu decembrie 1996.

În al patrulea rând, se dorește mascarea haosului legislativ și administrativ din domeniul asigurărilor sociale. Astfel, deși anunțată cu surle și trâmbițe încă de la sfârșitul anului trecut, recorelarea pensiilor s-a dovedit un eșec lamentabil. Mai mult decât atât, la câteva zile după publicarea Legii 19/2000, Guvernul a modificat-o prin ordonanță de urgență, stabilind un prag maxim al punctului de pensie, egal cu 45% din salariul mediu brut comunicat de Comisia Națională de Statistică. Astfel, printr-o măsură abuzivă, se plafonează valoarea de înlocuire a pensiei acordate prin sistemul public cu scopul evident de a facilita finanțarea mai accesivă pentru apariția fondurilor universale de pensii administrate privat, pentru care coaliția C.D.R.-P.D.-U.D.M.R. manifestă un interes extrem de vizibil. Mai nou, această coaliție și-a propus chiar și impozitarea anumitor categorii de pensii. În orice caz, ceea ce se poate spune cu siguranță este faptul că în patru ani de guvernare, C.D.R.-P.D.-U.D.M.R., pensia reală a scăzut cu circa 30% față de decembrie 1996.

Acestea sunt câteva realități pe care actualii guvernanți încearcă să le mascheze prin diferite perdele de fum pe care le servesc populației. Ceea ce nu înțeleg actualii guvernanți este faptul că nu poți ascunde populației adevărurile pe care aceasta le trăiește zi de zi și că va vota în funcție de felul în care trăiește și nu în funcție de ceea ce citește.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Așa să fie.

 
  Lazăr Lădariu - considerații pe marginea tratatului cu Republica Moldova;

Domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Neacșu Ilie este în sală? Nu. Domnul Buzatu Dumitru urmează.

Da. Vă rog.

   

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Tot mai multe sunt vocile din stânga și din dreapta Prutului care consideră tratatul cu Republica Moldova o trădare. Părerea unanimă dominantă este aceea că nu de un parteneriat privilegiat aveau nevoie acum cele două țări, ci de unul de frățietate. Chiar avea nevoie oare România de acest tratat româno-român? Nu cumva el se încheie între România și Rusia? Multe sunt argumentele invocate de oamenii lucizi, cu o dreaptă cumpănire a lucrurilor. Mai ales că exista deja precedentul tratat cu Ucraina, după care sudul Basarabiei este declarat un adevărat război împotriva limbii române ca dușmanul nr.1 al statalității.

Deși se spune că din greșeli se învață, guvernanții de la București și Chișinău n-au învățat încă nimic. Au acceptat până și acea bazaconie pentru parafare sub forma sintagmei "limbă comună". Iată că după o "limbă moldovenească" mai avem și una comună, dar nu una recunoscută, românească.

Ignorarea nepermisă a unor adevăruri istorice a ridicat alte semne de întrebare. Pactul Ribbentrop-Molotov, cu consecințele din 28 iunie 1940, parcă nici nu ar exista. Din păcate, și în această situație, rolurile în piesa care urmează să se joace le distribuie Moscova. În urma acestui tratat, Rusia va fi din nou câștigătoare și va dicta. Armata a XIV-a se află tot în Transnistria, deci pe teritoriul Basarabiei, cu o influență politică și militară accentuată. N-ar fi apoi cazul limpezirilor în privința credincioșilor Mitropoliei Basarabiei a situației deputatului Ilie Ilașcu întemnițat la Krinoaia? În timp ce Rusia încurajează strategic o entitate moldovenească distinctă față de cea românească, noi nu am luptat nici măcar pentru acceptarea identității culturale. Consecința: deși încă n-a fost semnat tratatul, comuniștii de la Chișinău cer deja excluderea limbii române din învățământ.

Așa cum este acest tratat nu e un pact pentru unire, ci pentru dezbinarea în continuare a românilor. El va crea un dezechilibru care va accentua distanța între România și Republica Moldova. Atâta timp cât nu conține nici-o referire la Pactul Ribbentrop-Molotov, situația din Basarabia fiind tocmai o consecință a acestui pact, înseamnă a te situa pe poziția Tiraspolului, a Moscovei și a forțelor proimperiale.

Din păcate, calculele de acasă ale românilor, ca și în cazul Tratatului cu Ucraina nu s-au potrivit cu cele din viață. Totul se află sub chingile Uniunii Europene, iar comuniștii de la Chișinău se află pe aceeași baricadă cu guvernanții de la București.

Din acceptarea și promovarea moldovenismului de acest fel, conducerea politică a României nu mai este românească. În rest, Bucureștiul doarme.

Somn ușor, guvernanți!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Bună dimineața, opoziție!

 
  Dumitru Buzatu - sesizarea unor disfuncționalități în derularea campaniei electorale;

Ia să vedem, după domnul Lădariu, urmează domnul Buzatu. Domnul Baciu Mihai nu este prezent. Domnul Baban Ștefan? Este.

   

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș fi vrut să dau și eu bună dimineața colegilor noștri de la putere, dar mă tem că cei care sunt prezenți din opoziție vor spune că vorbesc singur dacă voi face acest lucru și, din acest motiv, am să mă adresez direct dumneavoastră, sperând că veți face toate eforturile pentru a transmite cele ce voi spune eu Guvernului pe care îl sprijiniți și colegilor din coaliția majoritară parlamentară.

Cred că rezultatele negative consemnate de-a lungul celor patru ani de guvernare, numeroasele acuze aduse guvernanților pentru felul în care a fost făcut procesul de privatizare, jaful pe față al unor resurse materiale și financiare ale țării din această perioadă, au tulburat cumplit mintea celor care la sfârșitul acestui mandat trebuie să organizeze alegeri în așa fel încât, vinerea trecută, am fost nevoit, datorită disfuncționalităților care s-au întâlnit în acest proces, să dau telefon președintelui Biroului Electoral Central pentru a-l întreba dacă se mai țin alegeri pe data de 4 iunie. Numai pentru desemnarea președinților secțiilor de votare am înregistrat și am comunicat Biroului electoral județean un număr de 11 încălcări ale Legii electorale și nu e vorba de încălcări minore, ci de încălcări care afectează grav procesul electoral, care pot conduce la modificarea sau care au fost făcute cu scopul vădit de a conduce la modificarea rezultatului alegerilor. În primul rând, nu s-a ținut cont de dispozițiile legale în ceea ce privește desemnarea președinților și locțiitorilor secțiilor de votare; au fost întocmite în secret liste de către prefect cu oameni de încredere, dintre care mulți membri ai P.N.Ț.C.D.-ului, pentru a conduce aceste secții de votare.

Din neferire pentru noi, datorită zelului excesiv de care au dat dovadă prefecții P.N.Ț.C.D. au trecut în aceste liste și președinți care aveau și calitatea de candidați, erau înscriși în listele electorale ale unor partide. Mai mult decât atât, cu de la sine putere, după epuizarea numărului de juriști care puteau să îndeplinească funcția de președinte ai secțiilor de votare sau locțiitori ai acestora, prefecții coaliției majoritare, ca să nu mai spun și de data aceasta, ai P.N.Ț.C.D.-ului, au igonorat dispoziția legală care spune că se completează cu persoane dintr-o listă înaintată de primar și au făcut această listă, cum e cazul Vasluiului, de exemplu, lucrând cu o secretară și cu un apropiat al P.N.Ț.C.D.-ului pentru a da un sentiment de siguranță cât mai mare acestui partid în alegerile care urmează. Din acest motiv, s-a perturbat grav procesul acesta de înaintare a adreselor pentru reprezentanții partidelor în birourile secțiilor de votare. Mai mult decât atât, nu s-a reușit să se respecte termenele legale în ceea ce privește completarea birourilor acestor secții.

Eu sper, domnule președinte, că numai cele două-trei cazuri de ilegalități flagrante comise în cadrul acestui proces electoral să fie aduse la cunoștința Guvernului, poate că atunci când se va întoarce domnul Mugur Isărescu din importantele sale turnee în străinătate, după care, de fiecare dată, ridică din umeri și spune că el a crezut că e vorba despre altceva acolo, sper ca măcar atunci să ia măsurile de rigoare pentru ca procesul electoral să se desfășoare într-un mod cât mai corect sau dacă vreți într-un mod cât mai aproape de prevederile legale, bazat pe o apropiere foarte mare de dispozițiile Legii electorale.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc, domnule deputat.

Aveți dreptate. Obiceiuri consacrate la români. Eu, pe timpul dumneavoastră, am pățit mai rău: m-au așteptat cu echipe de bătăuși, cu agitatorii secției și așa mai departe. Dar trec toate, consolidăm democrația.

Iar candidații, să știți că au dreptul să fie pe listele electorale. Aici, ați dat -o pe lângă lege. Nu pot fi omiși.

Poftiți, domnule Baban.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu (din sală):

Președinții secțiilor de votare pot fi.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vorbesc de candidați.

 
  Ștefan Baban - declarație intitulată Încrederea este cel mai prețios capital.

Vă rog, domnule Baban.

   

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Încrederea este cel mai prețios capital". N-am discutat înainte cu colegul de la P.D.S.R., dar așa se intitulează: "Încrederea este cel mai prețios capital".

Încrederea populației în sistemul financiar este din nou pusă la încercare. În două săptămâni, crizele de la F.N.I. și B.I.R. au scos încă o dată oamenii în stradă. Ei încearcă să-și scoată banii peste noapte de la aceste instituții de frică să nu-i piardă. Unii au lăsat banii prin credință, alții pentru liniștea lor. Acum tremură pentru ei. Dacă-i vor recupera, dacă se va întâmpla acest lucru, oare vor mai avea încredere în sistemul nostru financiar? Crizele din ultimele săptămâni nu sunt numai ale celor două instituții. Sunt ale întregului sistem bancar și ale întregii piețe ale fondurilor mutuale. De unde știm că nu se va întâmpla la fel, mâine, la alte instituții. Este întrebarea pe care și-o pun oamenii. Cine stă alături de ei la cozile de la sediile de B.I.R. sau F.N.I. vor auzi că acum fiecare bancă sau fond mutual este pus sub semnul întrebării. În acest moment încrederea oamenilor în sistem este serios zdruncinată. Au și motive să-și pună aceste întrebări. În cine să mai aibă încredere astfel încât să poată dormi liniștiți și să nu-și mai facă probleme că a doua zi vor rămâne fără bani.

Ultimii zece ani au fost pentru marea masă a populației extrem de costisitori. Au pierdut destul de mult. Inflația galopantă din 1991-1993, Caritasul, prin fond mutual de investiții SAFI, CREDIT-BANK, DACIA FELIX etc. au reprezentat experiențe dure și nefaste pentru micii depunători. A urmat o perioadă de liniște până în primăvara lui 1997, vara lui 1998, după care s-a manifestat o creștere importantă a cursului de schimb valutar coroborată cu decăderea unor bănci precum BANCOREX, BANKCOOP, BANCA ALBINA etc. fapt care prin pierderea economiilor, a timpului și prin nervi, i-a făcut pe cetățenii României să nu uite aceste evenimente. Acum a venit rândul B.I.R.- ului și al F.N.I.-ului, iar oamenii o iau iarăși de la capăt stând la cozi, înjurând, făcându-și curaj că vor lua banii înapoi, că totul va dura doar câteva zile.

După zece ani de eșecuri, prinși de teamă și de chinuri, nu mai poți să ceri oamenilor să aibă încredere. Pentru ce-au făcut unii care s-au îmbogățit plătesc cei mai mulți, nevinovați. Au avut prea multe exemple negative în fața lor. Au crezut că cineva va avea grijă de ei. Fie că s-a numit Guvern, Președinție, B.N.R., C.N.V.M. Aceste instituții sunt vinovate în fața întregii națiuni. Acum patru ani, fondurile mutuale au intrat în criză odată cu prăbușirea sa. În acest moment, F.N.I., cel mai mare fond de piață, are probleme. Ironia face ca în momentul în care a căzut SAFI să se ridice Fondul Național de Investiții. După patru ani, F.N.I. este în criză iar Viorel Cataramă se ridică din nou, cu un nou fond, PHEONIX, a cărui reclamă umple ziarele. Încrederea oamenilor este pusă din nou la încercare. Să mai aibă încredere în bănci, în fonduri și în alte instituții, sau să considere că dolarul american este investiția care n-a dezamăgit niciodată? Acest lucru se va vedea în perioada următoare.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vetișanu Vasile. Nu e. Baciu Mihai. Nu e. Popa Nicolae. Nu e. Neacșu Ilie. Nu este.

Atunci, stimați colegi, suspendăm ședința și reluăm lucrările la ora 10,00, pentru că moțiunea a fost programată pentru ora 10,00.

 
Dezbaterea moțiunii inițiate de 71 deputați cu privire la politica Guvernului României în domeniul privatizării societăților comerciale cu capital majoritar de stat și la rolul F.P.S. în acest domeniu (supunerea la vot; respingerea moțiunii).   (După pauză)
   

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților anunțându-vă că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări un număr de 278. 65 sunt absenți, 17 participă la alte acțiuni parlamentare. Cvorumul prevăzut de art.128 din Regulament este întrunit.

Intrăm în ordinea de zi și vă reamintesc că pentru această oră a fost planificată dezbaterea moțiunii simple inițiate de un număr de 71 de deputați. La ora 12,30, avem a ne pronunța, prin vot final, asupra a 22 de acte normative. Rog liderii grupurilor parlamentare să informeze deputații că la această oră prezența se impune.

În legătură cu procedura privind dezbaterea moțiunii inițiate de un grup de 71de deputați, am fost corectat 72; există un coleg care a semnat de două ori. Deci, rămânem la 71.

În ședința Biroului permanent din ziua de 17 mai 2000, în urma discuțiilor avute, s-a convenit să venim în fața dumneavoastră cu următoarea propunere: Guvernului să i se aloce 45 de minute pe care să le administreze după cum dorește la începutul și sfârșitul dezbaterilor; grupurilor parlamentare să li se afecteze câte 20 de secunde pentru fiecare deputat din componența grupului, fără însă ca timpul de terminat pentru fiecare grup parlamentar să fie sub cinci minute; deputații independenți să-și desemneze, în scris, un număr de vorbitori în cadrul timpului alocat.

Dacă la aceste propuneri sunt obiecțiuni. Nu sunt.

Le supun votului dumneavoastră.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Pe grupuri parlamentare, potrivit votului dumneavoastră, sunt repartizate următoarele minute: Grupul parlamentar al P.D.S.R. – 26; P.N.Ț.C.D.-Creștin Democrat-Civic Ecologist – 24; Uniunea Social Democrat㠖 Partidul Democrat – 12; P.N.L. – 11; U.D.M.R. – 8; P.R.M. – 6; Grupul minorităților – 5; Grupul parlamentar al Unității Naționale Române – 5; deputații independenți – 18 minute. Total - 117 minute.

În virtutea prevederilor regulamentare, întreb dacă există cineva dintre semnatari care-și retrage semnătura de pe moțiune. Nu este cazul.

Dau cuvântul domnului deputat Honcescu Ion, P.D.S.R., pentru a prezenta moțiunea.

 
   

Domnul Ion Honcescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

În temeiul art.64 din Constituția României și al art.142 din Regulamentul Camerei Deputaților, subsemnații deputați depunem și solicităm dezbaterea prezentei moțiuni cu privire la politica Guvernului României în domeniul privatizării societăților comerciale cu capital majoritar de stat și la rolul nefast al Fondului Proprietății de Stat în acest domeniu.

Constatând că, pe durata actualului mandat, la nivelul Executivului, activitatea de privatizare s-a desfășurat în condiții de grave disfuncționalități, care au generat și au făcut posibil dezastrul economiei naționale, cu consecințe deosebite asupra nivelului de trai, apreciem ca absolut necesară adoptarea unei poziții ferme a Camerei Deputaților față de actuala politică a Guvernului în domeniul privatizării.

Din analiza cauzelor care au determinat dezastrul economiei naționale se desprind, în primul rând, gravele încălcări ale legii și ale principiilor legale privitoare la privatizarea societăților comerciale cu capital de stat în actuala legislatură.

În întreaga activitate de privatizare desfășurată după anul 1996, Guvernul a tolerat, iar F.P.S. a sfidat, prin manopere frauduloase, principiile asigurării transparenței tranzacțiilor, al stabilirii prețului de vânzare în baza raportului dintre cerere și ofertă și al asigurării egalității de tratament între cumpărători.

Astfel, cadrul juridic creat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.88 din 23 decembrie 1997 privind privatizarea societăților comerciale, cât și de Legea 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, a fost violat în repetate rânduri de Fondul Proprietății de Stat, care a desfășurat în mod sistematic acțiuni ilegale de înstrăinare a capitalului de stat, extrem de păgubitoare pentru avuția națională prin:

- stabilirea unor prețuri de ofertă mult mai mici decât cele reale, raportul fiind de multe ori chiar de 1:10. Concret: când interesul este de a stabili un preț de ofertă foarte mic, Fondul Proprietății de Stat aplică Ordinul ministrului privatizării nr.136 din 25 mai 1998, calculând acest preț printr-un "raport de evaluare simplificat". Această metodă de evaluare se bazează pe calcularea valorii activului net contabil, ajustată cu media profitului pe ultimii patru ani;

- neimplicarea în acțiunea de evaluare a patrimoniului, a firmelor specializate în asemenea operațiuni și preluarea acestui atribut de către agentul de privatizare care nu are competență în materie;

- selectarea ofertelor se face de cele mai multe ori ținându-se cont de interesele clientelei politice ale actualei puteri;

- evitarea licitației și folosirea unor metode (concesiuni, asocieri în participațiune cu drept de preempțiune etc.) care permit, ulterior, vânzarea activelor la valori mai mult decât modice;

- lipsa unui control asupra perioadei postprivatizare prin omisiunea, premeditat manifestată, a neincluderii unor condiții ferme în contractul de privatizare;

- eliminarea controlului instituțiilor specializate asupra activității Fondului Proprietății de Stat.

Trecând în planul exercițiului practic al acțiunii Fondului Proprietății de Stat, vânzarea activelor multora dintre societățile comerciale privatizate, cel puțin în ultimii doi ani, a evidențiat multiple nereguli, după cum urmează:

a) nerespectarea procedurii privind organizarea și desfășurarea licitațiilor prin selectarea unor firme lipsite de bonitate și capacitate financiară sau prin încălcarea procedurilor privind publicitatea și stabilirea documentației ce formează obiectul analizei;

b) manifestări discreționare în agrearea participanților la privatizare prin eliminarea abuzivă a asociațiilor salariaților și a ofertanților cu dovedită capacitate financiară;

c) favorizarea, indirectă, prin modificarea și chiar schimbarea obiectului de activitate al societăților după vânzare și neurmărirea respectării condițiilor privind protecția socială a salariaților;

d) facilitarea sustragerii cumpărătorilor de la plata sumelor convenite inițial și antrenarea altor instituții ale statului, minister de resort sau Ministerul Finanțelor, în acordarea de înlesniri sau scutiri de plată.

Deosebit de grav este faptul că multe dintre elementele constitutive ale procedurii de privatizare demonstrează desfășurarea unor acțiuni lipsite de transparență, în care prioritare au fost interesul de grup și clientelismul politic în defavoarea interesului național. Deși sesizată asupra acestor aspecte, atât prin mijloace de control parlamentar cât și prin mass-media, Fondul Proprietății de Stat a ignorat asemenea demersuri, continuând aceleași practici ale unei privatizări subordonate exclusiv comandamentului politic.

În sprijinul susținerilor noastre vin cele 92 de cazuri de privatizări efectuate cu încălcarea legilor și care sunt menționate în anexa ce însoțește prezenta moțiune.

Toate aceste ilegalități demonstrate atât la nivelul exercițiului teoretic cât și al desfășurării practice a acțiunilor de privatizare impun:

1. demiterea conducerii Fondului Proprietății de Stat;

2. atenționarea Guvernului României asupra gravelor greșeli existente în politica de privatizare a societăților comerciale cu capital de stat și asupra ineficienței controlului guvernamental asupra Fondului Proprietății de Stat;

3. instituirea de urgență a controlului Curții de Conturi asupra procesului de privatizare a societăților comerciale cu capital de stat.

Cei 71 de deputați semnatari ai acestei moțiuni se adresează celorlalți colegi astfel încât, în urma dezbaterilor și a pozițiilor exprimate de către fiecare grup parlamentar, Camera Deputaților să adopte moțiunea ce v-a fost prezentată.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Din partea Guvernului are cuvântul domnul ministru de stat Mircea Ciumara.

 
   

Domnul Mircea Ciumara:

Domnule președinte și stimați colegi,

Ținând seama de obiectul moțiunii și pentru a vi se da explicațiile cele mai avizate, vă cer permisiunea ca pentru început să vorbească președintele F.P.S.-ului, domnul Radu Sârbu.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Nu este nici o obiecțiune. Domnul Radu Sârbu, președintele F.P.S.-ului, are cuvântul.

 
   

Domnul Radu Sârbu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Programele proprii ale Fondului Proprietății de Stat în perioada 1997 – 2000 au fost elaborate în vederea aducerii la îndeplinire și punerii în aplicare a obiectivelor și măsurilor cuprinse în programele de guvernare și au promovat în principal următoarele acțiuni: utilizarea metodelor de privatizare care conduc la o concurență sporită a cumpărătorilor și creșterea ritmului de vânzare a acțiunilor, prin utilizarea cu prioritate a licitației cu strigare și a metodelor specifice pieței de capital, în cazul vânzării acțiunilor societăților mici și mijlocii; creșterea ponderii societăților comerciale mari, în numărul total al societăților comerciale privatizate, și implicit a ponderii capitalului social vândut, față de capitalul social total deținut de stat; sporirea atractivității ofertei de acțiuni, prin solicitarea reeșalonării datoriilor restante ale societăților comerciale față de creditorii bugetari; închiderea operațională, totală sau parțială, a agenților economici a căror activitate se dovedește neviabilă și care nu prezintă interes pentru investitori; asigurarea îndeplinirii condiționalităților prevăzute în programele speciale negociate de Guvernul României cu organismele financiare internaționale; promovarea privatizării prin agenți de privatizare, precum și intermedierea vânzărilor de acțiuni ale societăților comerciale de către bănci internaționale de investiții; accelerarea restructurării și privatizării băncilor cu capital de stat, prin finalizarea privatizării Băncii Române de Dezvoltare și Bancpost, restructurarea Băncii Agricole și pregătirea pentru privatizare a Băncii Comerciale Române și a Băncii Agricole; asigurarea unui cadru adecvat și eficient de informare, promovare, dezvoltare și concretizare a relațiilor cu potențialii investitori, persoane fizice sau juridice române sau străine; perfecționarea organizării interne a F.P.S., prin reorganizarea pe criterii de eficiență a activității și descentralizarea activității Fondului Proprietății de Stat, prin organizarea, în prima etapă, 1998 – 1999, a 11 sucursale teritoriale, 42 de direcții județene, iar în a doua etapă, anul 2000, a 7 sucursale teritoriale și 21 de direcții județene, cu atribuții și competențe privind privatizarea și restructurarea societăților comerciale mici și mijlocii; organizarea selecției administratorilor societăților comerciale, prin concurs de oferte și adoptarea prevederilor contractelor de reprezentare în adunările generale ale acționarilor, în conformitate cu prevederile noii legislații în acest domeniu.

Măsurile menționate mai sus au fost puse în aplicare, cu respectarea cadrului legislativ specific domeniului privatizării și restructurării.

Activitatea efectivă de privatizare, desfășurată de F.P.S., a avut la bază prevederile programelor anuale de privatizare, aprobate în conformitate cu prevederile legislației privatizării, în vigoare la acel moment, de către organismul coordonator.

Programele de privatizare au fost elaborate de către Fondul Proprietății de Stat și au asigurat realizarea obiectivelor generale și politicilor sectoriale de privatizare cuprinse, începând cu anul 1998, în strategiile naționale de privatizare aprobate anual de către Guvernul României.

Fondul Proprietății de Stat, constituit în conformitate cu prevederile Legii privatizării societăților comerciale, nr. 58 din anul 1991, funcționează începând cu a doua parte a anului 1992.

Portofoliul F.P.S. a evoluat de la un număr inițial de societăți comerciale de 5.937, al căror capital social gestionat de F.P.S. a fost de 45.000 miliarde lei, la un număr de 9.168 de societăți comerciale, al căror capital social este de 58.160 miliarde lei.

Această evoluție a fost determinată de includerea în portofoliul F.P.S. a unor societăți comerciale provenite din restructurarea unor regii autonome, de aplicarea actelor normative privind reevaluarea patrimoniului, de majorarea capitalului social, prin includerea valorii terenului, ca urmare a obținerii certificatului de proprietate, de transferarea unor societăți comerciale din portofoliul F.P.S. în portofoliul SIF-urilor, în urma regularizării cotelor de capital social.

Un număr de 685 societăți comerciale au fost transferate din portofoliul F.P.S. în cel al Ministerului Agriculturii și Alimentației, prin aplicarea cadrului legislativ privind societățile comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau aflate permanent sub luciul de apă, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/1999.

Evoluția procesului de privatizare a fost puternic marcată nu numai de evoluția cadrului legislativ și sistemului instituțional specific, dar în mod deosebit de gradul de atractivitate redus al acțiunilor oferite la vânzare, datorat dimensiunilor întreprinderilor moștenite de la regimul comunist și decapitalizării acestora, cauzată de hiperinflație. De asemenea, a fost îngreunat de precaritatea capitalului românesc cu vocație investițională și de interesul scăzut al investitorilor străini.

Cu toate acestea, datele comparative referitoare la cele două perioade de guvernare: 1 decembrie 1992 – 31 decembrie 1996 și respectiv 1 ianuarie 1997 – 30 aprilie 2000 sunt edificatoare, punând în evidență accelerarea și consolidarea procesului de privatizare, componentă a reformei economice în perioada actuală de guvernare.

În perioada decembrie 1992 – aprilie 2000 F.P.S. a încheiat contracte de vânzare - cumpărare de acțiuni pentru 7.610 societăți comerciale, cu un capital social vândut de peste 19.400 miliarde lei, conform datelor cuprinse în raportările anuale și respectiv lunare privind realizarea procesului de privatizare.

În primii 4 ani au fost privatizate 2.725 de societăți comerciale, cu un capital social vândut de 3.570 miliarde lei, în timp ce după 1 ianuarie 1997 au fost încheiate contracte de vânzare - cumpărare de acțiuni pentru 4.885 societăți comerciale, cu un capital social vândut de aproape 16.000 miliarde lei.

Se vede că începând cu anul 1997, Fondul Proprietății de Stat a accelerat procesul de privatizare, prin aplicarea mai multor măsuri, vizând diversificarea ofertei de vânzare, vânzarea acțiunilor prin metode transparente și rapide, inclusiv pe piața de capital, bursa de valori și RASDAQ, restructurarea și reorganizarea instituției, prin descentralizarea activității în teritoriu, începând cu trimestrul al IV-lea al anului 1998.

În cazul societăților cu pierderi și datorii mari, a căror privatizare a eșuat, F.P.S. a trecut la restructurarea, închiderea operațională și, după caz, lichidarea acestora, pe baza unor activități de monitorizare permanentă.

După reconsiderarea și accelerarea proceselor de restructurare, prin prevederile Ordonanței nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, a fost aplicat un nou concept de restructurare structurală, prin oprirea activităților neeficiente, divizarea, fuziunea și chiar lichidarea societăților comerciale care nu-și mai pot realiza obiectul de activitate, în condiții de profitabilitate.

Pe această bază au fost elaborate analize diagnostic și programe de restructurare pentru 660 de societăți comerciale, a căror aplicare a condus la reducerea substanțială a pierderilor.

Analiza comparativă a principalilor indicatori care caracterizează procesul de privatizare desfășurată în perioada 1997 – 2000 timp de 32 de luni, față de cei înregistrați în perioada 1992 – 1996, 49 de luni, evidențiază următoarele aspecte cantitative și calitative: ritmul privatizării societăților comerciale a fost accelerat; numărul de contracte este de două ori mai mare, deși intervalul este cu 50% mai scurt; media lunară a societăților comerciale privatizate a crescut de aproape trei ori; prioritatea procesului de privatizare a fost orientată spre creșterea capitalului social vândut; valoarea capitalului social vândut este de 4,5 ori mai mare, valoarea medie a capitalului social vândut lunar a crescut de aproape 7 ori.

Activitatea de atragere a investitorilor străini a fost intensificată. Dacă în primii 4 ani s-au încheiat 11 contracte de privatizare cu investitori străini, în ultimii 3 ani s-au încheiat 245 de astfel de contracte.

Valoarea contractelor achitate în valută este de 33 de ori mai mare, iar investițiile asumate sunt de circa 10 ori mai mari față de contractele încheiate în anii anteriori, investiții asumate și garantate.

În continuare, vă rog să-mi permiteți să mă refer la unele cazuri concrete cuprinse în moțiune, în urma cărora sper să puteți aprecia care a fost rolul corect al Fondului Proprietății de Stat, rolul real al F.P.S.-ului în acest domeniu.

Deși nu doresc să emit aprecieri generale asupra modului în care a fost redactat textul moțiunii, totuși trebuie să vă mărturisesc că ne-a fost destul de dificil să înțelegem cum de s-au putut da 7 exemple de societăți comerciale privatizate înainte de 1997?

Ca exemplu: Cesarom București, Modern Constanța, Romlux Târgoviște, Somvetra Gherla, Transutil Petroșani și altele.

De asemenea, textul, în mod vădit, ignoră prevederile legislației cu privire la privatizările actuale și anterioare. Astfel, se vorbește despre atribuția F.P.S. de a vinde acțiuni și active, confuzie care apare frecvent și în alte intervenții. Și spun "confuzie" pentru că Fondul Proprietății de Stat vinde acțiuni. Societățile comerciale sunt cele care vând active.

În ceea ce privește exemplificările din moțiune. Pentru multe din cazurile prezentate acuzațiile nu pot nici măcar să fie probate.

Din lista celor 92 de societăți comerciale nominalizate, pentru 20 de societăți nu s-a încheiat nici un contract de privatizare. Repet, 20 nu au nici un contract de privatizare și sunt date ca exemple de abuzuri în privatizare, iar 7 au fost privatizate pe vremea președinției domnului Dima. Moțiunea are, deci, și un caracter autocritic, nu numai unul critic.

Referitor la afirmația: "Stabilirea unor prețuri de ofertă mult mai mici decât cele reale", cadrul legislativ al privatizării a evoluat continuu, generând o diversificare în modul de stabilire a prețului de ofertă pentru pachetele de acțiuni vândute de F.P.S.

Două sunt noțiunile esențiale ale procesului de privatizare la care nu s-au realizat modificări conceptuale, ca urmare a perfecționării legislației privatizării: prețul de tranzacție și prețul de ofertă.

În primul caz, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 15/ 1999 pentru modificarea și completarea Legii nr. 58/1991 obligă F.P.S. să asigure vânzarea acțiunilor sau părților sociale deținute de stat sau de autoritatea administrației publice locale la cel mai bun preț de piață oferit, fără a exista o limită inferioară.

Modificările ulterioare ale Legii privatizării, precum Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 88/1997, Legea nr. 99/1999 au menținut ideea privind absența prețului minim pentru o tranzacție de privatizare și au subliniat că prețul de vânzare este rezultatul raportului dintre cerere și ofertă, nefiind condiționat de nivelul prețului de ofertă.

În privința modalităților de estimare a prețului de ofertă, actele normative ale privatizării au avut o evidentă tendință de relaxare, atât în ceea ce privește modalitatea de calcul, cât și în ceea ce privește realizatorul evaluării.

Astfel, în baza normelor metodologice de aplicare ale Legii nr. 58/1991, încă, privind privatizarea societăților comerciale, emise de Agenția Națională pentru privatizare, se stabilea obligația întocmirii unui raport de evaluare realizat de firme specializate pentru societățile comerciale mari și din turism, iar pentru societățile comerciale mici și mijlocii prețul de ofertă se determină în baza activului net contabil certificat de conducerea societății și a cenzorilor interni.

Evaluarea pe baza activului net contabil s-a legiferat încă de la constituirea F.P.S., din 1991. Prin normele de aplicare ale Legii nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, aprobate prin Hotărârea Guvernului României nr. 887/1995, încă, se admite reducerea prețului de ofertă în trepte succesive, până la vânzarea integrală a pachetului de acțiuni.

Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 15/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 58/1991 prevede ca F.P.S. să poată evalua societățile comerciale din portofoliu, fie prin personal propriu, fie prin firmele de consultanță.

Normele metodologice de aplicare, aprobate de Hotărârea Guvernului României nr. 457/1997 reglementează modalitatea de determinare a prețului de ofertă, în funcție de metoda de vânzare aplicată. Astfel, pentru societățile comerciale ale căror pachete de acțiuni se vând prin licitație publică, se întocmește un raport de evaluare simplificat. În cazul vânzărilor de acțiuni prin alte metode decât licitația publică, prețul de ofertă se stabilește prin raportul de evaluare, elaborat prin utilizarea metodelor de evaluare patrimonială, de randament și combinații ale acestora, iar pentru societățile comerciale cotate la bursele de valori sau tranzacționate pe piața extrabursieră prețul de ofertă este egal cu cota acțiunilor înregistrate în ziua precedentă vânzării pe respectivele piețe secundare.

Prin Ordonanța de urgență nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, care abrogă Legea nr. 58/1991, se stabilește ca, de regulă, vânzarea să se facă pe baza raportului între cerere și ofertă, la prețul de piață, indiferent de metoda de privatizare, în baza unui raport de evaluare, fără a exista un preț minim de vânzare. Pentru societățile comerciale cotate la piața de capital organizată, F.P.S. nu va întocmi, de regulă, un raport de evaluare, iar prețul de ofertă este prețul de tranzacționare înregistrat în ziua anterioară vânzării.

Normele de aplicare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, în art. 97, mențin modalitatea determinării prețului de ofertă stipulat în Hotărârea Guvernului României nr. 887/1995, respectiv prin raport de evaluare simplificat sau raport de evaluare întocmit de firme specializate.

Hotărârea Guvernului României nr. 450/1999 pentru aprobarea normelor metodologice ale Legii nr. 99/1999 definește și mai clar ce reprezintă prețul de oferă. Astfel, în articolul 3. 58 se menționează: "raportul de evaluare are drept scop estimarea valorii de piață a societății comerciale...". Totodată, se subliniază în mod expres, că raportul de evaluare se realizează când valoarea activului net contabil este mai mare cu 50% decât capitalul social și se precizează cazurile în care nu se mai întocmește raport de evaluare.

Modificările legislative privind determinarea prețului de ofertă de către F.P.S. au fost generate, în principal, de două coordonate:

1. decizia politică de accelerare a procesului de privatizare și

2. constatarea faptului că prețul tranzacțiilor diferă de prețul de ofertă.

Este necesară și o clarificare a diferențelor de ordin semantic între prețul de ofertă, ca valoare estimată ce reprezintă o opinie, și prețul de tranzacție, un fapt tangibil, un element real (realizată de Asociația Națională a Evaluatorilor din România, în cursul de evaluare a întreprinderilor, ediția a IV-a, 1998, pagina 22). "Prin valoare se înțelege acea calitate convențională a unui obiect, care îi este atribuită în urma unor calcule sau a unei experiențe. Valoarea nu este un fapt, ci numai o opinie. Prețul plătit efectiv în urma unei tranzacții sau cursul la bursă este, spre deosebire de valoare, un fapt tangibil, un element real".

La peste jumătate din cele 45 de societăți comerciale menționate, nominalizate, prețul de adjudecare a fost egal sau mai mare decât prețul de ofertă.

Iată o nouă greșeală cuprinsă în textul moțiunii. Dintre societățile la care prețul de adjudecare se menționează în moțiune că a fost sub prețul de ofertă de vânzare al F.P.S., un procent important îl reprezintă tranzacții finalizate peste valoare nominală a unei acțiuni.

De exemplu: Biofarm București, Romcim București, Criotex Oradea, Meropa Hunedoara, Moldocim Bicaz, KoYo România din Alexandria.

Rămâne în discuție un număr de 11 societăți comerciale la care prețul de adjudecare s-a situat sub prețul de ofertă. Dintre acestea, cele mai multe erau puternic decapitalizate la data tranzacției, volumul mare de arierate fiind grefat pe faptul că societățile lucrau cu mult sub capacitate și chiar sub pragul de rentabilitate. De exemplu, volumul de datorii era, la data semnării contractului, de două ori și jumătate mai mare decât capitalul social la Petrotub Roman și Tepro Iași, de 3,5 și, respectiv, de 4 ori mai mare în cazul Silcotub Zalău și respectiv I.M.G.B.

La societățile la care metoda de privatizare a fost licitația cu strigare s-au înregistrat situații în care, deși au existat mai mulți ofertanți, aceștia nu au oferit prețul de pornire, comisiile de privatizare fiind nevoite să adopte, conform legii, metoda licitației olandeze, cu scăderea prețului. De exemplu: "Brametchim" Brașov, "D.R.M.A." Piatra Neamț, "Alutus" Slatina, "Saltex" Salonta.

Chiar pe lista avansată de semnatarii moțiunii există tranazacții încheiate sub prețul de ofertă și chiar sub valoarea nominală a unei acțiuni, contractele de vânzare-cumpărare fiind semnate în anul 1994. De exemplu: "Porțelanul" Curtea de Argeș, în 1994, și, respectiv, în 1995 "Celrom" Drobeta Turnu Severin.

Repet, este vorba de privatizări făcute sub președinția domnului Emil Dima, conform legii, la fel de legale ca și cele de după.

În concluzie, afirmația autorilor moțiunii că: "Fondul Proprietății de Stat stabilește prețuri de ofertă mult mai mici decât cele reale." nu are o fundamentare legală și nici reală, cu atât mai mult cu cât astfel de non-exemple au putut fi identificate chiar și pentru privatizări realizate anterior anului 1997.

Referitor la afirmația "neimplicarea în acțiunea de evaluare a patrimoniului a firmelor specializate și în preluarea acestui atribut de către agentul de privatizare, care nu are competență în materie.", susțin următoarele: necesitatea accelerării privatizării a apărut încă din 1995 când, prin art. 17 din Legea nr. 55/1995, Guvernul Văcăroiu și Fondul Proprietății de Stat au fost abilitate să stabilească măsurile organizatorice și etapele de desfășurare ale procesului de accelerare a privatizării, ca premisă a relansării reformei economice, în general. Astfel, prin actele normative elaborate ca suport al activității de privatizare, a fost prevăzută treptat scăderea importanței evaluării societăților comerciale de către un evaluator autorizat. De exemplu, Hotărârea Guvernului României nr. 887/1995, prin care, pentru anumite categorii de societăți comerciale se recomandă efectuarea unor rapoarte de evaluare simplificată.

Elaborarea de rapoarte de evaluare, mai ales pentru societățile mari și mijlocii, necesită un timp îndelungat și un efort financiar considerabil. În foarte multe cazuri, ofertele de vânzare formulate de F.P.S. bazate pe rapoarte de evaluare nu au avut nici un răspuns din partea pieței, tocmai datorită prețurilor foarte mari rezultate, care practic alungau investitorii.

Treptat, s-a observat o scădere a ofertei de cumpărare de acțiuni care, combinată cu degradarea situației economico-financiare a multor societăți comerciale, a făcut necesară elaborarea unor noi reglementări, care să accelereze reforma economică prin atragerea investitorilor strategici români și străini.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 a oferit un nou mediu de afaceri pentru investitori, iar Legea nr. 99/1999 a creat premisele inculderii cadrului legislativ specific privatizării, al economiei de piață, în care principiul fundamental este legea cererii și ofertei.

Procesul de privatizare nu putea înceta; el este un proces continuu de învățare treptată, modelat pe realitatea conferită, de fapt, de negocierile purtate cu diverși investitori.

Continuarea procesuluui de privatizare a avut drept conotație scăderea importanței prețului de ofertă de vânzare, fluidizarea procesului de privatizare, evidentă, în ultimul timp, fiind o rezultantă a renunțării la un preț minim de tranzacție. Inexistența acestui parametru a dus implicit la scăderea treptată a importanței evaluării făcute de societăți de evaluare autorizate.

Un alt aspect constă în faptul că prin raportul de evaluare era evidențiată în principal valoarea patrimonială a societăților, aspect care era aproape de regulă în totală neconcordanță cu fluxurile bănești, grevate de datorii, care depășeau de multe ori capitalul social al societății, aspect invocat invariabil de investitori în cursul negocierilor.

Toate aceste constatări au dus la necesitatea modificării reglementărilor specifice. În prezent, conform normelor de aplicare a Ordonanței nr. 88/1999, raportul de evaluare este solicitat doar în situațiile în care activul net contabil al societății supuse privatizării depășește cu peste 50% capitalul social.

Faptul că, totuși, la un număr de 27 din 45 de societăți comerciale dintre cele menționate de autorii moțiunii au fost întocmite rapoarte de evaluare de către firme autorizate, demontează acuzația formulată cu privire la neimplicarea firmelor specializate în acțiunea de evaluare a patrimoniului.

Referitor la afirmația: "Tot prin subevaluare au fost create prejudicii de sute de milioane de dolari la Banca Română de Dezvoltare și Bancpost, aceeași "strategie" fiind pregătită pentru Banca Agricolă, Banca Comercială Română și Casa de Economii și Consemnațiuni.", declar următoarele: privatizarea băncilor se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997, cu modificările ulterioare, și a normelor metodologice de aplicare.

În conformitate cu art. 6 din lege, pentru privatizarea fiecărei bănci, se constituie, prin hotărâre de Guvern, o comisie de privatizare formată din reprezentanți ai Băncii Naționale, Agenției Române de Dezvoltare, Fondului Proprietății de Stat și Ministerului de Finanțe.

În aplicarea prevederilor legale, procesul de privatizare a băncilor parcurge următoarele etape:

a) întocmirea unui studiu de fezabilitate și a unui raport de evaluare de către un consultant financiar, selectat prin licitație internațională, organizată în baza procedurilor stabilite prin normele metodologice nr. 458/1997 sau a procedurilor Phare;

b) pe baza raportului de evaluare și a studiului de fezabilitate, comisia de privatizare și Guvernul aprobă strategia de privatizare pentru fiecare bancă în parte, prin hotărâre de Guvern:

c) implementarea strategiei de privatizare se face de către comisia de privatizare, asistată de consultantul financiar selectat;

d) în baza art. 2 din Legea nr. 83/1997, privatizarea băncilor se realizează utilizând unul din următoarele procedee: fie majorarea capitalului social prin aport de capital privat, ofertă publică/plasament privat, fie vânzarea acțiunilor contra numerar către persoane fizice/ juridice, cu capital social majoritar privat, fie combinarea metodelor menționate mai sus;

e) pentru validarea rezultatelor negocierilor prin decizia primului-ministru se constituie o comisie specială care aprobă condițiile în care se va perfecta contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni;

f) după încheierea contractului, investitorii trebuie să primească avizul Băncii Naționale a României și al Consiliului Concurenței, în baza legilor speciale.

În ceea ce privește Banca Română pentru Dezvoltare. Procesul de privatizare a B.R.D. se desfășoară în conformitate cu prevederile legii, iar selecția băncii de investiții care să pregătească raportul de evaluare și studiul de fezabilitate s-a desfășurat în luna februarie 1998, printr-o selecție de oferte.

Din cei 11 ofertanți a fost selectat consorțiul condus de Daiwa Europe Limited, care a prezentat cea mai bună ofertă, atât din punct de vedere tehnic, cât și al prețului.

În conformitate cu evaluarea întocmită de consorțiul financiar Daiwa Europe Limited, în luna iunie 1998 Banca Română pentru Dezvoltare a fost estimată între 230 și 360 milioane dolari, utilizându-se ca metode: valoare netă a acțiunilor, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și la care activele fixe sunt reevaluate la valoarea lor de piață, metoda de actualizare a dividendelor și, o a treia cale, folosind multiplicatorii de piață aferenți profiturilor înregistrate și a valorii activului net de înregistrare.

Din acest studiu, a rezultat o propunere de preț de ofertă cuprinsă între 14,18 dolari/acțiune și, respectiv, 22,19 dolari/acțiune, în condițiile în care valoarea nominală a acțiunii este de 25.000 lei.

S-a parcurs procedura, s-a aprobat strategia ca în etapa I vânzarea pachetului de control să se facă către un investitor strategic, apoi către salariați, conducerea și pensionarii băncii și către BERD.

În etapa a II-a, ofertă publică pe piețele interne și internaționale de capital, pentru restul acțiunilor.

Până în prezent, s-a realizat finalizarea primei etape a strategiei și demararea celei de-a doua, după cum urmează: pe data de 14 decembrie 1998, Fondul Proprietății de Stat a semnat cu Banca Societé Generale Paris contractul de vânzare a acțiunilor BRD.

Contractul prevede, printre altele: vânzarea a 42,1% din capitalul social existent al B.R.D., majorarea capitalului social al B.R.D. cu 20%, prin plasament privat de către Societé Generale, cu posibilitatea exercitării dreptului de preemțiune de către acționarii existenți, S.I.F.-uri, și prin combinarea celor două elemente, vânzarea acțiunilor existente și a celor rezultate din majorarea capitalului social. În prezent, pe cale de consecință, Societé Generale deține 51% din capitalul social majorat al B.R.D.

Prețul de vânzare al acțiunilor și prețul de vânzare al acțiunilor noi emise a fost de 20,15 dolari/acțiune, ceea ce a condus la o valoare totală a tranzacției cu investitorul strategic de 200,3 milioane dolari.

Plata efectivă și transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor s-a efectuat pe data de 18 martie 1999, în conformitate cu clauzele contractului.

După această primă etapă a privatizării Fondul Proprietății de Stat a încheiat la 29 ianuarie 1999 contractul de vânzare-cumpărare cu salariații, conducerea și pensionarii B.R.D., iar pe data de 24 noiembrie 1999 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu B.E.R.D., pentru un pachet reprezentând 4,99% din capitalul social majorat al B.R.D.

Față de cele prezentate mai sus, trebuie subliniat faptul că prețurile obținute de către Fondul Proprietății de Stat de la Societé Generale și B.E.R.D. se apropie considerabil de limita superioară a plajei de valori propusă de consorțiul condus de Daiwa Europe Limited. Reamintesc că plaja era de la 14 la 22 dolari/acțiune, iar noi am obținut 20,15 dolari/acțiune la B.R.D.

În ceea ce privește BANCPOST, prin Hotărârea de Guvern nr. 660/1997 a fost nominalizată o comisie formată, în conformitate cu Legea nr. 83/1997 privind privatizarea societăților comerciale bancare, din câte 2 reprezentanți de la Banca Națională și Ministerul Privatizării și 3 reprezentanți de la Fondul Proprietății de Stat.

În conformitate cu prevederile legale, studiul de fezabilitate și raportul de evaluare au fost realizate de consultantul financiar, consorțiul format din ANB AMRO Securities (România), Clifford Chance (Londra), Pricewaterhouse Coopers SRL (București) și Nestor & Nestor (București).

Consultantul a fost selectat prin licitație organizată în baza procedurilor Phare de către Unitatea de implementare a Proiectului Phare de la Banca Națională, împreună cu Comisia de privatizare. S-au urmat aceleași proceduri, prețul de tranzacție a fost de 1,92 dolari pe acțiune, privatizarea a fost validată de către Comisia de coordonare a privatizării BANCPOST, condusă de către primul-ministru, toate etapele au fost legal străbătute.

Banca Comercială Română. Privatizarea BCR se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997, ca și privatizările celorlalte două bănci.

Procesul de selecție a consultantului de privatizare pentru BCR s-a realizat în conformitate cu procedurile Phare, câștigătorul, consorțiul condus de Merrill Lynch International, fiind desemnat dintr-un număr de 6 participanți preselectați.

Nu se pune problema subevaluării băncii, atât timp cât Comisia de privatizare nu a aprobat încă nici unul din documentele prezentate în forma preliminară privind privatizarea BCR, respectiv: raportul de analiză-diagnostic, raportul de evaluare și studiul de fezabilitate.

Banca Agricolă. Privatizarea Băncii Agricole se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societăților comerciale bancare.

Procesul de privatizare a Băncii Agricole este finanțat de Comisia Uniunii Europene din fonduri Phare. Până în prezent s-au parcurs următoarele etape: selectarea prin licitație internațională a consultantului de privatizare pentru Banca Agricolă s-a realizat în conformitate cu procedurile Phare, licitația fiind câștigată de consorțiul condus de Lazard Freres et Cie. (cuprinzând Raiffeisen Investment, Casa de avocatură Mușat & Asociații și firmele de publicitate Amirate Puris Lintas Publicis), care a fost desemnat dintr-un număr de 5 participanți preselectați; încheierea contractului de asistență tehnică Phare cu consultantul selectat; realizarea de către consultantul de privatizare a rapoartelor de analiză diagnostic, a studiului de fezabilitate și a raportului de evaluare pentru Banca Agricolă, în conformitate cu prevederile legale și la termenele prevăzute în contract; elaborarea de către comisia de privatizare numită prin hotărâre de Guvern a strategiei de privatizare a Băncii Agricole, pe baza propunerilor din rapoartele întocmite de consultant. Guvernul României a aprobat prin Hotărârea nr. 240/2000 strategia de privatizare a Băncii Agricole. Publicarea anunțului de vânzare a acțiunilor Băncii Agricole în presa românească și internațională, în vederea primirii scrisorilor de intenție de la potențialii investitori. Termenul limită pentru primirea ofertelor finale este 23 iunie 2000, după care va fi selectată cea mai bună ofertă și vor începe negocierile cu investitorul sau investitorii declarați câștigători, în vederea semnării contractului de vânzare-cumpărare.

Evaluarea Băncii Agricole a fost realizată de o firmă internațională specializată, iar procesul se află într-o fază premergătoare negocierilor.

Față de cele prezentate, se poate concluziona că tranzacțiile deja efectuate nu au generat prețuri inferioare valorilor estimate de firmele specializate; evaluările sunt realizate în totalitate de către consorții selectate într-o competiție internațională de oferte și care au drept conducători bănci de investiții renumite pe plan internațional; privatizarea băncilor este un proces complex, la care participă nu numai Fondul Proprietății de Stat, ci și alte instituții, precum Banca Națională a României, Agenția Națională de Dezvoltare Regional㠖 fosta ARD - și Ministerul Finanțelor, atât în comisiile de privatizare, cât și în aprobarea principalelor elemente definitorii ale tranzacției.

În aceste condiții, acuzația autorilor moțiunii, precum că, "prin subevaluare, au fost create prejudicii de sute de milioane de dolari la BRD și BanCpost" nu are o bază reală de susținere, ca atare, prezumția vizând celelalte două bănci este nefundamentată.

Casa de Economii și Consemnațiuni. Nefundamentarea acuzațiilor la adresa FPS cuprinse în moțiune este demonstrată elocvent și de nominalizarea CEC. Această instituție nu se află în portofoliul Fondului Proprietății de Stat și, ca urmare, nu deținem informații referitoare la strategia de privatizare a acesteia.

Referitor la afirmația: "Evitarea licitației și folosirea unor metode (concesiuni, asocieri în participațiune cu drept de preemțiune etc.), care permit ulterior vânzarea activelor la valori mai mult decât modice", susținem următoarele: potrivit prevederilor art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 88/1997, "societățile comerciale (...) care au în derulare contracte de locație de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă cu locatarii sau asociații, în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează, reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor, pe baza unui raport de evaluare acceptat de părți".

Vânzarea activelor sau încheierea contractelor de leasing imobiliar este atributul societăților comerciale care au în patrimoniu aceste active. Majoritatea contractelor de închirirere, de locație de gestiune sau asociere în participațiune au fost încheiate în perioada 1992-1996, între societățile respective și locatarii desemnați potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv.

Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea IMM-urilor, la art. 12, prevede următoarele: "Întreprinderile mici și mijlocii au acces la activele disponibile ale societăților comerciale (...) în următoarele condiții:

a) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închirire, a contractului de locație de gestiune sau a contractului de asociere în participațiune, încheiate cu societățile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute – prevedere imperativă a legii –, la solicitarea deținătorului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare, după deducerea investițiilor efectuate în active de către chiriaș;

b) contractul de închirirere sau contractul de locație de gestiune se va transforma, la solicitarea deținătorului, în contract de leasing cu clauză irevocabilă de vânzare;

c) întreprinderile mici și mijlocii au drept de preemțiune la cumpărarea activelor disponibile ale societăților comerciale cu capital majoritar de stat, precum și ale regiilor autonome aflate în imediata vecinătate a activelor pe care le dețin în proprietate."

În baza acestor acte normative, societățile comerciale au vândut active sau au încheiat contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare la societățile comerciale mici sau mijlocii sau la persoane fizice care aveau în administrare activele respective, în baza unor contracte încheiate. Repet, marea majoritate încheiate înainte de 1997. Vânzarea s-a făcut prin negociere directă cu utilizatorii activelor, la un preț stabilit pe baza raportului de evaluare, în toate cazurile, acceptat de ambele părți: locator și locatar, întocmit de o firmă specializată de evaluare, selectată prin licitație.

Vânzarea prin licitație a acestor active nu se putea efectua, întrucât acestea erau utilizate în baza unor contracte de închiriere, locație sau asociere și aveau investiții.

Numai utilizarea activelor în regim privat de către IMM-uri sau de persoane fizice, în baza unor contracte, putea conduce la revigorarea activității acestor active sau la ridicarea gradului de confort, în cazul activelor din turism, prin efectuarea de investiții în aceste active.

Efectuarea de investiții de către utilizatorii activelor a condus la acordarea dreptului de preemțiune al acestora la cumpărarea activelor cu plata în rate sau în sistem de leasing, prin negociere directă cu aceștia, potrivit legislației în vigoare, amintită mai sus și votată în unanimitate de Parlamentul României, deci, și de către opoziție.

Valoarea de vânzare a acestor active nu este deloc modică, aceasta fiind stabilită de către firme de specialitate. Aceste valori au fost stabilite în funcție de gradul de uzură și valoarea investițiilor efectuate de utilizator, care, în majoritatea cazurilor, au fost de 4 până la 8 ori peste valoarea contabilă a acestora.

Activele care nu sunt grevate de contracte de închirirere, locație de gestiune sau asociere în participațiune...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule președinte, vă informez că ați consumat 35 de minute, din cele 45!

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Lăsați-l, până mâine mai este!

 
   

Domnul Iuliu Ioan Furo (din sală):

Nu mai vorbește la sfârșit!

 
   

Domnul Ilie Neacșu (din sală):

La câte întreprinderi a distrus!...

 
   

Domnul Radu Sârbu:

Mai am vreo 5...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog!

 
   

Domnul Radu Sârbu:

Având în vedere că majoritatea contractelor de închiriere, locație de gestiune, asociere în participațiune au fost încheiate în perioada 1991-1996, iar înstrăinarea activelor este o consecință legală și firească, impusă de prevederile Legii nr. 133/1999, și că prețurile de vânzare a activelor sunt cu mult superioare valorilor contabile ale acestora, rezultă că acuza adusă FPS și de această dată, prin prezenta moțiune, este neîntemeiată.

Referitor la afirmația: "Lipsa unui control asupra perioadei postprivatizare și neincluderea unor condiții ferme în contract", în activitatea de control a activității postprivatizare, FPS urmărește respectarea obligațiilor asumate de cumpărător, caracteristice următoarelor tipuri de clauze din contractele de vânzare-cumpărare: restricționarea vânzării de către cumpărător a unor active de bază ale societății; dobândirea de către societate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor și majorarea capitalului social cu valoarea acestora; realizarea de către cumpărător în societatea vândută a unui anumit volum de investiții; păstrarea obiectului principal de activitate al societății comerciale privatizate; protecția mediului, prin gajarea unui pachet de acțiuni în favoarea FPS sau a societății cumpărate, pentru garantarea realizării anumitor clauze contractuale, gaj ce se poate executa, în situațiile de neîndeplinire a respectivelor, clauze specifice pentru protecția interesului statutului pentru anumite sectoare: acțiunea nominativă de control; menținerea unor active aferente producției pentru apărare sau a unor depozite strategice pentru continuarea unor investiții strategice. Totodată, pe baza datelor din bilanțurile contabile, se urmăresc performanțele economico-financiare realizate de societățile comerciale privatizate.

Față de cele succint prezentate, nu se poate fundamenta serios acuza lipsei controlului asupra perioadei postprivatizare și neincluderea unor condiții ferme în contracte.

În ceea ce privește acuza referitoare la "Facilitarea sustragerii cumpărătorilor de la plata sumelor convenite în contract și antrenarea altor instituții ale statului în acordarea de înlesniri sau scutiri de plată", FPS nu a facilitat niciodată sustragerea cumpărătorilor de la plata acestor sume convenite în contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni, fapt dovedit prin numărul de 335 de acțiuni introduse în instanțele de judecată pentru obligarea cumpărătorilor de a-și îndeplini obligațiile de plată sau pentru desființarea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni.

În încheiere, aș dori să spun că regret că timpul este neiertător și că trebuie să mă opresc aici cu demonstrarea unor neadevăruri, transformate de moțiune în tot atâtea prezumții de vinovăție.

Fondul Proprietății de Stat, pe care îl reprezint, a acționat numai în concordanță cu legislația privatizării și cu atribuțiile ce i-au fost stabilite de aceasta. Rămâne însă de analizat nu rolul nefast al Fondului Proprietății de Stat, ci rolul nefast al modificării continue a legislației privatizării asupra modului de lucru al FPS și, mult mai important, asupra investitorilor.

Întrucât activitatea FPS, pe perioade, face obiectul mai multor comisii parlamentare de anchetă, cred că momentul inițierii moțiunii nu a fost bine ales, normal ar fi fost să se aștepte concluziile acestor comisii și apoi să se sancționeze, dacă este cazul, cei vinovați, și nu o instituție în ansamblu.

Dar, dacă rațiunile politice cer și de această dată calomnierea sau distrugerea de ansamblu a unei instituții, rămâne să cântărim împreună dacă nu cumva această campanie de denigrare a Fondului Proprietății de Stat urmărește distrugerea conceptului de privatizare și, respectiv, distrugerea esenței reformei economice. Nu ar fi primul caz în istorie când, prin distrugerea unor instituții, s-a distrus o idee, ce a putut fi reluată cu mari eforturi și după lungi perioade de timp.

Vă mulțumesc și rămân la dispoziția dumneavoastră.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnul secretar Gaspar, care a contabilizat timpul, informează că s-au consumat 41 de minute.

Din partea PDSR, are cuvântul domnul deputat Dan Ioan Popescu.

 
   

Domnul Dan Ioan Popescu:

Domnule președinte,

Domnule ministru de stat,

Țin să-l felicit de la început pe domnul președinte Radu Sârbu, care a prezentat un raport detaliat asupra "victoriei" Fondului Proprietății de Stat împotriva întregii economii naționale!

În loc să înțeleagă domnul Radu Sârbu că, prin atenționările care au fost făcute în cadrul comisiilor de specialitate și în cadrul moțiunii de cenzură, privind faptul că FPS nu a avut practic o strategie coerentă de privatizare și nu a reușit să inițieze și să obțină o legislație stabilă, rațională și flexibilă, care să permită oamenilor de afaceri din țară și din străinătate să investească cu încredere și cu interes în România, că în acțiunile de privatizare FPS nu a urmărit cu insistență și perseverență atragerea de investitori strategici, faptul că a realizat multe privatizări în condiții dubioase, probabil, din interese meschine personale, evitând transparența și controlul forurilor competente, deosebit de grav este faptul că că FPS s-a zbătut și a obținut dreptul de a fi sustras controlului modul cum se efectuează privatizările – subliniez, de asemenea, caracterul nociv al diverselor liste de fabrici declarate falimentare în diverse perioade de timp, în mod superficial și pripit, ca, ulterior, să se revină la procedura de privatizare prin vânzare de acțiuni, cu consecința imediată a scăderii atractivității acestor societăți și a valorii lor de piață. În loc ca domnul Radu Sârbu să înțeleagă toate aceste lucuri, domnia sa s-a lansat la atacuri împotriva unor parlamentari, împotriva unor organe de presă, împotriva unor televiziuni.

Domnule Radu Sârbu, eu vreau să vă adresez câteva întrebări directe și, de asemenea, să vă citez din o serie de scrisori primite de la mari investitori, vizavi de poziția FPS-ului.

Citez un fax primit de la Interchim Austria: "Vă mulțumim pentru faxul dumneavoastră nr. ... și vă confirmăm prin prezenta că datorită experienței avute cu FPS nu mai suntem interesați de cumpărarea pachetelor de acțiuni. În principiu, suntem de părere că FPS nu este partenerul potrivit pentru investitori serioși. Pentru firma noastră comportarea FPS-ului a fost mai mult decât decepționantă. Decizia noastră a fost influențată și de nesiguranța legislativă care domnește în România. Nu avem impresia că FPS este cu adevărat interesat de privatizare. Noi preferăm să investim într-o altă țară, cu legislație ireproșabilă și comportament de încredere al partenerilor de afaceri. Vom informa și alte firme austriece asupra experienței noastre cu FPS, cât și Ministerul Economiei din Viena și Ambasada Austriei." Acest lucru a apărut și în Algemane Deutsche Zaitung din 11 martie.

Mai departe, îl întreb pe domnul președinte Radu Sârbu de ce, dacă printr-o hotărâre a Comitetului de direcție a Fondului Proprietății de Stat, în care se precizează că: "Cesionarea de către Societatea comercială Poiana Brașov către Cibela Grup a unui număr de acțiuni se face numai în condițiile în care societatea S.C. Cibela Grup SRL Oradea va face dovada achitării integrale a valorii părților sociale de la S.C. Poiana Teleferic SRL, cumpărată de la S.C. Poiana Brașov, și a vărsării integrale a capitalului social subscris, prețul pe acțiune va fi egal cu contravaloarea în lei a 14,22 dolari calculat la cursul de schimb din data plății, contractul de cesiune se va încheia în maxim 60 de zile de la data acordării mandatului special", domnia sa semnează, în aceeași zi, un alt ordin, în care se scrie așa: "Vă facem cunoscut că în data de 13 noiembrie 1999 Comitetul de direcție al Fondulului Proprietății de Stat a aprobat prin Hotărârea nr. ... ș.a.m.d. cesionarea de către S.C. Poiana Brașov către Cibela Grup a unui număr de acțiuni pe care le deține S.C. Poiana Cibela. Se acordă mandat special reprezentantului FPS în adunarea acționarilor pentru a vota favorabil această cesionare." – deci, fără nici o condiționare – "Prețul unei acțiuni va fi negociat avînd în vedere valorile recomandate în raportul de evaluare. Prezentul mandat anulează mandatul special transmis cu nr. ..." - din aceeași zi? Deci, a existat un interes, domnule președinte!

Mai departe, vă întreb, domnule președinte Radu Sârbu, de ce dumneavoastră ați semnat direct o plată în valoare de 7 milioane de dolari către Banca Goldbank Sax, ca un comision direct pentru privatizarea Romtelecomului? Oare acest comision trebuia plătit de Fondul Proprietății de Stat sau trebuia plătit de Ministerul Comunicațiilor sau de către Romtelecom? A doua întrebare: De ce s-a negociat o valoare fixă, și nu o valoare variabilă, în funcție de prețul obținut de dumneavoastră?

Mai departe, domnule președinte, vă întreb de ce aveți nevoie de avizul Consiliul Suprem de Apărare a Țării ca să treceți la privatizarea Societății Comerciale Oil Terminal, care are interes strategic? Oare politica de privatizare o face CSAT sau dumneavoastră aveați alte interese? Deci, dumneavoastră cereți în scris să vi se aprobe declanșarea procesului de privatizare!

Mă opresc aici, stimate domnule președinte, cu întrebările, pentru că nu aș vrea să opresc din cuvântul colegilor mei, care vor avea și alte întrebări să vă pună. Mulțumesc. (Aplauze ale deputaților din opoziție.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

6 minute.

Urmează domnul Mihai Grigoriu, de la PNȚCD, este invitat la tribună. Se pregătește domnul Radu Cojocaru, PNL.

 
   

Domnul Mihai Grigoriu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Am ascultat moțiunea simplă a deputaților PDSR și replica FPS, respectiv, a instituției în principal incriminate în această moțiune. Replica dată a demontat punct cu punct acuzațiile aduse, demonstrând pe deplin incorectitudinea și lipsa lor de substanță, arătând, în principal, că: nu s-a încălcat legea, că există transparența tranzacțiilor, că prețurile de vânzare-adjudecare se stabilesc în funcție de cerere și ofertă, în urma parcurgerii procedurilor legale de licitație și negociere; că aceste prețuri de vânzare au fost, de regulă, mai mari decât cele calculate, ofertate inițial; că nu s-a evitat în nici un fel întocmirea de rapoarte de evaluare; că băncile s-au vîndut cu stricta respectare a legii, BRD încadrându-se, ca preț, în plaja evaluării; că în privința BCR și a Băncii Agricole procedura se derulează corect; că vânzarea de active direct sau prin leasing fără licitație se efectuează doar în cadrul strict legal, în mod deosebit în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii, cărora toți, la nivel parlamentar, am fost de acord să le asigurăm accesul la active nefolosite și să le dăm drept de preempțiune la achiziționarea activelor utilizate prin contract de închiriere sau locație de gestiune, în cazul acestor vânzări s-au obținut, de regulă, prețuri superioare valorii contabile și nicidecum modice; că există o serioasă activitate de control postprivatizare, atât la FPS, cât și la alte instituții abilitate prin lege Romtelecomul este un nonexemplu, specific acestei moțiuni, întrucât chiar o comisie parlamentară a constatat riguroasa urmărire a contractului de privatizare, după încheierea acestuia; că nu se facilitează în nici un fel sustragerea cumpărătorilor de la plata sumelor convenite în contract, cei care nu respectă aceste plăți fiind acționați în justiție pentru rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare și, mai nou, pentru executarea gajurilor. Partea tristă este că în multe cazuri, rău-platnicii au fost asociații ale salariaților care nu și-au plătit ratele, în urma decapitalizării, datorită inflației și scăderii monedei în 1997, care a fost o urmare strictă a politicii falimentare economice din 1995-1996, de forțare a creșterii economice pe baza importurilor, cu diminuarea gravă aferentă a rezervei valutare.

În plus, replica FPS, puternic documentată, a demontat aproape în totalitate, prin explicații coerente și pertinente, așa-zisele "exemple concrete" menționate în moțiune, expunând, în deplină transparență, ce s-a întâmplat cu fiecare societate în parte, în măsura în care timpul i-a permis.

Afirmația privind selectarea ofertelor pe criterii clientelare este gratuită, nefiind susținută în nici un fel concret, nici prin alte comentarii, și ne amintește de vremuri, sperăm noi, de mult apuse și pentru totdeauna, care, sub conducerea actualului senator PDSR, Emil Dima, erau de notorietate: pedeserizarea întregului aparat al FPS-ului, cu consiliu de administrație și AGA inclusiv, precum și totala lipsă de transparență a activității acestei instituții; când numirile în AGA și CA se făceau fără a se ține cont de competența profesională, numai din rândul clientelei politice a PDSR și a colegilor săi de guvernare, unele persoane ajungând să fie numite în multe, până la 20 AGA și CA. S-a uitat, oare, cazul – dacă e vorba de incorectitudine și corupție - depozitelor constituite abuziv la Banca Columna în 1995-1996 – 118 miliarde lei și 18,85 milioane de dolari, ca să mă refer la un singur exemplu?, fără a se verifica corect solvabilitatea și gradul de risc al băncii, în ciuda opoziției unor funcționari superiori din FPS? Justiția este sesizată și își va spune cuvântul.

În contextul discuției despre incorectitudine și, eventual, corupție, semnarea moțiunii de către domnul deputat Bivolaru este cel puțin inadecvată. Este de neînțeles faptul că dumneavoastră, care ați semnat moțiunea și care afirmați peste tot și cu toate ocaziile susținerea reformei în România, care în domeniul economic și social are ca principală componentă privatizarea, atacați pe cei care au reușit o merituoasă intensificare a acestei activități. Cifrele date în replică demonstrează clar – 4885 de societăți, față de 2725; 15.848 miliarde lei, față de 3.570 ș.a.m.d.

Practic, în timp ce în perioada 1992-1996, încasările din privatizare au fost folosite în așa-zisele "restructurări", banii din privatizare fiind aruncați pe fereastră, aceste alocări neatingându-și scopul în nici un fel, nici o societate neredresându-se, în perioada 1996-2000, sumele încasate din privatizare, importante ca valoare, au fost de mare ajutor pentru asigurarea echilibrului macro-economic al țării, pus în pericol de politicile economice anterioare. Împreună cu alte resurse financiare, s-a asigurat acoperirea "găurilor negre" bancare, între care se evidențiază pierderile de peste 2 miliarde de la Bancorex și Banca Agricolă, de pe urma creditelor angajate înainte de alegerile din 1996, acordate în concordanță cu politica falimentară mai sus menționată și în concordanță cu politica economică în agricultură, de susținere a IAS-urilor căpușate și falimentare.

Nu trebuie uitat că Guvernarea PDSR și FSN, beneficiind din 1990 de un plus de peste 3 miliarde dolari, a dus țara în 1996 la o datorie de peste 8 miliarde dolari, cu o foarte proastă eșalonare în timp a termenelor scadente de plată, în 1999, la 2,8 miliarde, și s-a ajuns la o rezervă valutară la BNR coborâtă la 600 milioane de dolari. În prezent, rezerva valutară a urcat la în jur de 3 miliarde dolari și ratele scadente la creditele angajate anterior sunt plătite, la acest lucru aducîndu-și contribuția și FPS-ul.

În plus, pentru prima dată după mult timp, au apărut semne favorabile privind rederesarea economiei, în mod deosebit evidențiindu-se evoluția comerțului exterior. Exporturile, în februarie 2000, au depășit importurile, și în balanța comercială a primului trimestru al anului 2000 deficitul este doar de 244 milioane dolari, ceea ce, analizat, ar duce la sub 1 miliard de dolari, față de 2 miliarde, obișnuit în anii precedenți.

Important este că această realizare are loc în condițiile în care principalul partener comercial este Uniunea Europeană, ceea ce arată că produsele românești au început să fie competitive. Este de semnalat faptul că și structura de mărfuri exportate s-a îmbunătățit, materiile prime neprelucrate și nepurtătoare de valoare adăugată diminuându-se, în procente.

Desigur că intensificarea activității de privatizare a FPS a contribuit din plin la situația economică expusă, pe de o parte, întreprinzătorii privați fiind cei care asigură în principal realizările economice menționate și, pe de altă parte, scoaterea societăților comerciale falimentare, a "găurilor negre" din patrimoniul economic al statului, scutindu-l pe acesta de finanțarea pierderilor și arieratelor acestora. Dacă se poate aduce o critică FPS, aceasta ar putea fi, cel mult, că nu a făcut mai mult, că până la momentul actual, totuși, nu s-a ajuns decât la o proporție de 33,4%, după capitalul social, privatizare.

În aceste condiții, conform celor expuse, moțiunea prezentată cade în derizoriu. Sunt aduse acuze nefondate, ușor de demontat: se referă la o activitate, care, în mod evident, a fost benefică pentru țară și ale cărei efecte benefice încep să se simtă acum; propune contrariul a ceea ce trebuie făcut, propune demiterea conducerii FPS, când aceasta trebuie încurajată să-și intensifice și să-și perfecționeze activitatea, pentru aceasta fiind nevoie de continuitate; propune instituirea de controale centralizate, care, pe de o parte, ar provoca încetinirea și chiar blocarea activității FPS și, pe de altă parte, ar putea fi introduse doar ca urmare a unor noi modificări legislative, în condițiile în care cu toții suntem de acord că un important neajuns pentru investitori a fost și ar fi instabilitatea legislativă.

Așa stând lucrurile, se pune întrebarea: de ce această moțiune, de ce acum? Nu a fost nici un eveniment economic mai important în domeniul subiectului moțiunii care să o provoace punctual acum! Critici la adresa F.P.S. și a activității acestuia au fost și vor mai fi. Ce i-a îngrijorat așa de tare pe colegii de la PDSR? Ce i-a făcut să dea drumul la un asemenea document slab susținut și lipsit de substanță?

Având în vedere ultimele evenimente, ajungem la concluzia că s-au gândit, poate, dar nu au făcut-o bine, că în campania electorală, chiar dacă este vorba de alegeri locale în care contează mai mult candidatul decât componenta politică a ofertei electorale, poate ajută ceva populist și demagogie. În moțiune se reclamă în mod ipocrit chestiunile sociale derivate din restructurările postprivatizare și sună bine o critică suplimentară la adresa FPS-ului, care, din păcate, pentru unii, noi credem că acești "unii" sunt acum din ce în ce mai puțini, chiar foarte puțini, "vând țara". Dar nu acesta este obiectivul principal. scopul principal nedeclarat este cel diversionist: abaterea atenției opiniei publice de la ceea ce o preocupă în prezent - scandalul mult comentat în mass-media națională și internațională, cazul domnului Adrian Costea, care a fost în legătură cu mai mulți membri de de marcă ai PDSR. Cred că acest obiectiv nu va fi atins.

Având în vedere cele arătate, în numele Grupului parlamentar PNȚCD Civic Ecologist, declar că acesta va vota împotriva moțiunii celor 71 de deputați PDSR, susținând în continuare politica și activitatea valoroasă și benefică pentru țară a F.P.S. și a Guvernului în domeniul privatizării și recomandând chiar intensificarea acesteia.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat. Ați consumat 10 minute.

Domnul Radu Cojocaru, PNL, este invitat la tribună.

Se pregătește domnul Sandu Florentin, PDSR.

 
   

Domnul Radu Spiridon Cojocaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Moțiunea pe care o dezbatem astăzi se concentrează asupra unor pretinse ilegalități în activitatea de privatizare a societăților comerciale cu capital majoritar de stat.

În textul moțiunii, redactat într-un limbaj din alți ani și cu spiritul acelor timpuri, se fac acuzații grave cu caracter generalizator, dar fără nici un fel de elemente concrete privind încălcarea legii.

Principala acuzație este legată de nivelul prețurilor de vânzare a societăților privatizate care ar fi în mod sistematic mult sub cele reale. Nu înțelegem ce semnificație are sintagma pentru autorii moțiunii, dar pentru cei care au avut sau au legătură cu domeniul economic este binecunoscut că de fapt prețul reflectă în mod normal raportul dintre cerere și ofertă.

Autorii moțiunii obișnuiți cu analizeze de tip CSP nu pot înțelege un lucru simplu: că investitorii nu sunt interesați de valoarea contabilă a unor active, de HCM-uri, de HG-uri, OG-uri și așa mai departe; ei sunt interesați de capacitatea societății vizate de a produce profituri în viitor și de costurile efective asociate acestor profituri potențiale.

În cea mai mare parte a cazurilor, analiza efectuată de investitori nu poate evita valoarea de regulă foarte mare a datoriilor istorice provenite ca urmare a administrării catastrofale de către stat în perioada anterioară și a blocării privatizării. De asemenea, analiza nu poate să nu continue cu costurile necesare pentru eliminarea efectelor negative asupra mediului ambiant, apoi cu costurile redimensionării forței de muncă și, în fine, cu cele asociate investițiilor tehnologice minimale. Toate acestea, dar în special problema datoriilor istorice, sunt luate în calcul de investitori și, în mod normal, duc la scăderea sumei pe care ei sunt dispuși să o plătească actualului proprietar.

De altfel, această obsesie a prețurilor mari, tipică discursului populist, a fost una dintre cauzele blocării procesului de privatizare în perioada ’92 – ’96.

Autorii moțiunii nu vor să recunoască principala cauză a scăderii valorii de piață a societăților comerciale, și anume persistența proprietății de stat a implicării statului în economie. Tocmai această viziune politică pusă în practică de partidele aflate acum în Opoziție a avut ca efect degradarea continuă a situației societăților cu capital majoritar de stat.

Suntem de părere că Fondul Proprietății de Stat ar fi trebuit să-și înceteze de mult activitatea. Această instituție este rezultatul unei grave erori conceptuale, dar persistența ei este urmarea altor erori ale guvernărilor PDSR și aliaților săi, și în special susținerea pe seama sistemului bancar și a bugetului de stat a unor societăți nerentabile, convingerea că se poate face restructurare înaintea privatizării, mărindu-se prețul societăților comerciale, omițându-se de fapt costurile directe și indirecte ale acestei operațiuni și faptul că în practică acest lucru nu a fost și nu este posibil.

Pe de altă parte, ostilitatea constantă arătată față de societățile cu capital majoritar privat a împiedicat și a întârziat formarea capitalului autohton și, ca urmare, a diminuat cererea în cadrul procesului de privatizare, în contextul în care din multe motive interesul capitalului străin nu este excesiv.

Celelalte acuze se referă la aspecte procedurale, ținând de modul de organizare și desfășurare a procesului de privatizare, dar din nou se evită elemente concrete. Lista societăților date în anexă reprezintă probabil o combinație de informații bazate pe zvonuri și date apărute în presă, în articole mai mult sau mai puțin documentate.

Fără a nega existența deficiențelor în activitatea Fondului Proprietății de Stat și nici posibilitatea ca în unele dintre cazurile semnalate să fi existat încălcări ale reglementărilor în vigoare, trebuie să constatăm că moțiunea este un demers politicianist care, prin acuzații generalizatoare fără suport faptic, încearcă să convingă populația că privatizarea este un proces dăunător, care trebuie stopat pentru a satisface viziunea etatistă, exacerbată a exponenților unor ideologii revolute. Este o încercare inabilă de a abate atenția de la scandalul care copleșește în aceste zile societatea românească, o încercare sortită eșecului.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Sandu Florentin, PDSR.

Se pregătește domnul Robert Raduly, UDMR.

 
   

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Activitatea F.P.S. după 1996 a fost una din cele mai mari decepții ale guvernării actualei Coaliții.

În numele înaltului comandament intitulat "Accelerarea privatizării", valori mai mult decât însemnate ale economiei naționale au fost înstrăinate contra unor prețuri de batjocură, ajungând pe mâna unor investitori care s-au ocupat cu orice altceva în afara respectării clauzelor asumate în încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Mă voi referi la câteva exemple din siderurgie.

Deși toate studiile de consultanță efectuate de experți ai Uniunii Europene, cu fonduri de la Uniunea Europeană, au indicat ca prioritate absolută restructurarea sistemului industriei siderurgice românești, concomitent cu al entităților din sistem, în cadrul unor organizări de tip holding, pentru a înlesni privatizarea, F.P.S. a optat pentru inversarea succesiunii normale – întâi privatizare și apoi, eventual, restructurare, conform opticii noului proprietar.

Ca pretext pentru blocarea concentrării în holding și a restructurării ca sistem, procedeu care asigurase privatizarea rapidă și profitabilă a siderurgiei în Suedia, Italia, Marea Britanie, Franța, Austria și Brazilia, s-a oferit succesul privatizării puzderiei de AGROMEC-uri rezultate din divizarea SMA-urilor.

Factorii de decizie din F.P.S. nu au putut remarca vreo diferență între piața globală a produselor siderurgice și piața strict locală a serviciilor agrotehnice.

Apariția unor anomalii în privatizarea unităților metalurgice avea să fie ușurată și de excluderea colaborării cu structurile competente din țară, fie industriale, fie financiare, și avea să fie garantată de desființarea în fapt a responsabilității F.P.S. față de orice organism financiar, judiciar sau al Executivului.

Responsabilitatea doar în fața legislativului s-a dovedit a fi la fel de operantă ca și responsabilitatea lui Stalin în fața istoriei. Vă voi oferi doar două exemple:

1) Privatizarea Societății Comerciale SOCOMET S.A. Oțelul Roșu, astăzi GAVAZZI STIL. Societatea a fost privatizată în iunie 1999, când persoanele fizice Mario și Stefano Gavazzi din Italia au achiziționat pachetul de 70% din acțiuni la prețul global de 517 mii dolari, fiind singurii ofertanți.

În afara prețului derizoriu, principala eroare făcută de F.P.S. a fost neverificarea bonității cumpărătorului, și voi exemplifica: în anul 1992 a fost înființată societatea mixtă româno-italiană STIL SIDERURGICA ROMÂNĂ, cu capital al întreprinderii Oțelul Roșu și două firme persoane juridice italiene. Societatea a dat faliment într-un an de zile prin neachitarea de către partea italiană a valorii de circa 24 de mii de tone de laminate, respectiv două vapoare, de la Oțelul Roșu, cumpărate de firmele de comerț ale partenerilor italieni. Problema este în litigiu și acum, procesul fiind pe rol.

Frații Gavazzi care au privatizat acum firma Oțelul Roșu au fost finanțatori pentru una din firmele italiene CELMAG, patron domnul Busenni. În aceste condiții, frații Gavazzi nu trebuiau admiși în calitate de cumpărători în iunie 1999. De altfel, se pare că înainte de semnarea contractului de vânzare-cumpărare, directorul general al F.P.S., domnul Alin Giurgiu, a fost sesizat în scris de către Direcția de combatere a criminalității economice din Inspectoratul General al Poliției de implicare a fraților Gavazzi în furtul laminatelor de la Oțelul Roșu, solicitând neîncheierea contractului. Această solicitare nu a fost luată în seamă. Cumpărătorii au beneficiat prin contract de reeșalonarea datoriilor către bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de circa 70 de miliarde de lei, cu condiția plății obligațiilor curente. Condiția nu a fost îndeplinită, datoriile fiind în creștere. De altfel, din presa de astăzi, am aflat că frații Gavazzi au mai obținut o amânare a datoriilor către bugetul de stat din partea Ministerului Finanțelor.

Prin contract, cumpărătorii s-au angajat la un volum de investiții de 20 de milioane de dolari pe timp de 5 ani, cu 2 milioane de dolari în primul an, investiții garantate cu pachetul de acțiuni achiziționate. Pânză în prezent nu s-a investit nici un dolar.

În semestrul II 1999, prin firma de comerț a fraților Gavazzi, s-au expediat în Italia țagle de relaminare la prețul de 130 de dolari pe tonă, față de prețurile de cost de 180 de dolari pe tonă, societatea înregistrând pierderi din exploatare.

Frații Gavazzi au obținut credite de circa 50 de miliarde de lei pentru plata salariilor și pentru folosință proprie de la BRD, Banca Internațională a Religiilor, Banca Turco-Română, garantând cu activele societății. În prezent, societatea este gajată în proporție de 100%, iar patronii se pregătesc să închidă societatea și să treacă în șomaj circa 3600 de salariați.

2) Privatizarea TEPRO Iași. Societatea a fost privatizată în 1998 cu firma ZELESNIAR VESELI din Republica Cehă. Firma cehă a fost preferată salariaților organizați în PAS, deși ulterior s-a constatat că oferta PAS-ului pentru valoarea pe acțiune a fost mai mare decât cea străină.

Firma cehă este organizată sub forma unui holding care cuprinde fabrici cu program de fabricație similar cu cel de la TEPRO și o societate de comerț exterior. Ca urmare, a fost oprită fabricația la TEPRO Iași a produselor care le concurează pe cele din Cehia, făcându-se chiar publiciate pentru importul acestora.

Întreaga producție de export se derulează prin casa de comerț din Cehia care achiziționează produsele TEPRO Iași practic la prețul de fabricație, transferând întregul profit în exterior. Reducerea producției la TEPRO Iași a condus la înregistrare de pierderi din exploatare și afectarea pieței interne și externe.

Au fost făcute disponibilizări de personal de circa 1500 de oameni, respectiv 50% din forța de muncă inițială, fără plăți compensatorii, acestea nefiind stipulate în contractul de vânzare cumpărare cu FPS-ul, ceea ce a condus la mari mișcări sociale. Nu a fost realizat nivelul de investiții angajat de circa 5 milioane de dolari, garanția acestuia fiind, conform contractului încheiat cu F.P.S., pachetul de acțiuni achiziționat.

Doamnelor și domnilor deputați,

Mă opresc aici, deși exemple de acest gen sunt nenumărate. Activitatea de privatizator al FPS-ului nu poate fi comensurată decât indirect prin: prăbușirea tuturor indicatorilor economici după scoaterea FPS-ului de sub controlul organelor financiare; portofoliul imens de rebuturi de management plasate elegant la AVAB; anemierea inevitabilă a interesului investitorilor potenți pentru plasamente în unitățile administrate de F.P.S.

Și aș vrea să-i pun o întrebare domnului președinte Radu Sârbu. Onorariul celor trei firme de avocatură angajate de F.P.S. pentru anularea contractului cu firma ACMAIA de privatizare Midia Năvodari a fost de 300 de milioane de lei. Cine este răspunzător pentru acești 300 de milioane de lei, dacă contractul a fost făcut prost și a fost nevoie de rezilierea acestuia?

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc. 8 minute.

Are cuvântul domnul Robert Raduly, UDMR.

Urmează domnul Ioan Gavra.

 
   

Domnul Robert Kalman Raduly:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Mult iubiți și stimați semnatari ai moțiunii,

Doar cu câteva zile în urmă, semnatarii moțiunii de astăzi și-au sărbătorit cu fast ziua, o zi care poartă denumirea simbolică de "duminica orbului". De aceea, ceea ce dezbatem astăzi este, fără doar și poate, un cadou făcut cu această ocazie de semnatarii moțiunii.

Desigur, cel puțin aparent, a rămâne doar cu această constatare este o abordare mult prea simplistă a lucrurilor.

Vorbind obiectiv și deschis, putem constata împreună că procesul privatizării nu a atins dinamica pe care ne-o propusesem. Prin această afirmație nu fac altceva decât să constat realitatea, să observ efectul. Cauzele sunt multiple. Determinant este însă întârzierea cu care procesul privatizării a fost demarat în România. Guvernele care aveau pe stindard "Nu ne vindem țara!" nu numai că au întârziat demararea privatizării, ci, prin tergiversări repetate, au dus la devalorizarea întreprinderilor și la compromiterea politicilor de privatizare.

Economiștii cunosc faptul că valoarea unui bun mobil sau imobil este dată de piață. Dumneavoastră, cei de la PDSR, ați refuzat sistematic recunoașterea acestui adevăr.

Astăzi, într-o nouă versiune a celebrului "Nu ne vindem țara!", acuzați Fondul Proprietății de Stat de stabilirea unor prețuri de ofertă mult mai mici decât cele reale.

Vă întreb, mult iubiți și stimați colegi, care sunt prețurile reale – cele politice sau cele de piață?

Ați enumerat câteva cazuri care, în opinia dumneavoastră, sunt critice. Mi-am permis să reprezint cele înșiruite de dumneavoastră pe harta României, realizând astfel norul statistic al distribuției acestora. Am suprapus această hartă cu cea pe care dumneavoastră ați întocmit-o și ați publicat-o în campania prezidențială din noiembrie 1996, cea cu imaginea celor doi candidați ajunși în turul II (sper că vă mai amintiți), și ce am putut observa? cazurile critice apar în cvasitotalitatea lor în județele unde ponderea politică a lui Ion Iliescu era dominantă. Deci, vă aflați în ceață.

Să fie acest lucru o simplă coincidență? Nu cred. Dimpotrivă, știu, așa cum știți și dumneavoastră, că între cele două proiecții statistice există o corelație foarte puternică. În cazul în care vă îndoiți, vă recomand calcularea coeficientului de corelație a lui Pirson sau Fisher. Altfel spus, ne aflăm în situația descrisă de celebra zicală autohtonă "Hoțul strigă "Hoții!".

Prins cu rața în gură, Ion Iliescu și echipa lui se grăbesc să arate spre alții, precum hoțul de buzunar prins asupra faptei în tranvaiul 44.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Mulțumesc.

La început, v-am vorbit de "duminica orbului". Cum oare au fost orbiți cetățenii onorabili ai acestei țări? Răspunsul este simplu: deoarece decenii de-a rândul ei erau obligați să se trezească cu noaptea în cap și să-și întoarcă privirea spre est, spre locul de unde a izvorât comunismul. Ei priveau astfel direct în soarele care tocmai răsărea, ceea ce zi de zi le altera vederea, orbindu-i până la urmă. Astfel, am avut și avem de-a face cu sindromul orbirii politice.

Alături de "firul roșu", cordonul dumneavoastră ombilical cu ideologia mamă, prezenta moțiune este o nouă dovadă că noi și dumneavoastră trăim în două lumi diferite - noi credem în valorile democratice europene, în timp ce dumneavoastră vă aflați în continuare cu privirea ațintită înspre răsărit, cu inima și cugetul dominat de îndoctrinarea comunistă.

Noi, cei care ne-am propus să vindecăm cetățenii acesti țări din sindromul orbirii politice, credem cu sfințenie în proprietatea privată, susținem în continuare procesul privatizării și credem că aceasta este singura modalitate spre realizarea economiei de piață moderne. Drept pentru care, Grupul parlamentar UDMR din Camera Deputaților va vota împotriva moțiunii.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Ioan Gavra.

Se pregătește domnul Marin Cristea, PDSR.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Mulțumesc, domnule vicepreședinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Domnule ministru de stat,

Domnule președinte al F.P.S.,

Dezbaterea de astăzi din Camera Deputaților, așa cum se vede cu ochiul liber, trezește un interes scăzut din partea colegilor noștri. Audiența este minimă. Probabil că există o legătură directă, chiar proporțională între ceea ce analizăm astăzi, privatizarea, și interesul pe care aceasta îl stârnește la nivelul Camerei Deputaților. Cred că am putea face o comparație, și nu este deloc deplasată, între acest interes și privatizare – cam cum este interesul, așa este și privatizarea pe care o realizăm astăzi la nivel național.

Am auzit și aplauze – și dintr-o parte și din cealaltă a sălii. Cred că nu avem ce aplauda, domnilor colegi. Eventual aplaudăm neputința noastră în a face o analiză realistă, obiectivă asupra privatizării din 1992, de când a început ea în România, și până astăzi. Rezultatele sunt evidente: dezastrul economic național, și la propriu și la figurat. Și, atunci, ce aplaudăm? Dezastrul îl aplaudăm sau faptul că, datorită modului în care a fost gestionat acest F.P.S. și, prin el, avuția națională, am ajuns în faliment economic național? Asta aplaudăm noi astăzi?!

Aș vrea să vă spun că eu mă gândeam că totuși, deși este tardivă această moțiune simplă, deși trebuia făcută o anchetă parlamentară, ca să venim în Parlamentul României cu o altfel de moțiune, eventual de cenzură, dacă realitatea confirmă că există dezastrul economic național, cred că ne batem joc de propria noastră activitate.

Revenind însă la privatizare, domnul coleg Raduly de la UDMR spunea că domniile lor se îndreaptă spre Europa în această privatizare.

Din păcate, domnule coleg Raduly, încă nu ne-am îndreptat spre Europa, eventual o săgeată liberală țintește acolo, dar este departe încă apropierea de Europa sub aspect economic, ca să nu spun și sub aspect politic, pentru că în România nu s-a făcut privatizare, ci s-a făcut lichidare.

Vocabularul economic românesc s-a îmbogățit nepermis de mult în ultimii ani de zile - se vorbește de lichidare juridică, de lichidare operațională, limitată, parțială sau totală. Acesta este vocabularul privatizării în România: faliment, lichidare și distrugere economică. Dacă nu analizăm efectiv acest fenomen, înseamnă că această dezbatere parlamentară este pur și simplu o pierdere de timp pentru a acoperi și această activitate a zilei de astăzi la nivelul Camerei Deputaților.

Esențial era ca o asemenea analiză să pornească pe o anchetă. Vă amintiți foarte bine că a existat o instabilitate legislativă în ce privește legislația în domeniul privatizării – au fost 5 modificări succesive și completări aduse Legii nr.58 din 1991; una s-a întâmplat în 1995, prin Legea nr.55, care cerea o accelerare a privatizării în România. După 1996 au mai fost încă două modificări prin ordonanțe – în 1997, Ordonanța de urgență nr.15 și Ordonanța 88 despre care vorbea actualul președinte, domnul Radu Sârbu. Ce s-a adus nou sub aspect legislativ? Nimic. Accelerarea a însemnat de fapt distrugere, deci faliment, accelerarea falimentului și a lichidării economice în România.

Domnul de la UDMR vorbea de privatizare ca o șansă națională. Din păcate, în România nu s-a privatizat, ci s-a lichidat, domnule coleg. Privatizarea s-a făcut altfel în România. Altfel s-a făcut în România privatizarea – prin firmele căpușe care au luat de la avuția națională și s-au privatizat aproape pe gratis.

(Aplauze din partea stîngă a sălii.)

Colegul de la Partidul Național Liberal vorbea de pretinse prejudicii aduse avuției naționale.

Domnule coleg, dacă dumneavoastră n-ați văzut, n-ați auzit, n-ați citit că din 1992, și nu din 1996 încoace, s-a furat în țara aceasta și s-a lichidat, înseamnă că n-ați trăit în România! Probabil că dumneavoastră ați fost în altă parte, și de acolo ați observat privatizarea din România!

Păi nu s-a lichidat economia românească? Nu s-a lichidat avuția națională în ansamblul său? Nu s-a vorbit astăzi, aici, de turism și de alte domenii de activitate care sunt lichidate? Hai să luăm navele din 1990 și 1991! Păi totul s-a lichidat, că nu mai există! Dacă nu există, înseamnă că s-au evaporat cumva din România? Nu s-au evaporat, ci s-au dus, s-au furat!

Proverbiala afirmație a unui prim-ministru în 1990 - că industria românească este o grămadă de fier vechi – iată că se adeverește, se confirmă. Astăzi se vinde industria românească ca fier vechi. Din păcate, o fac tot ei, tot aceia care la vremea respectivă au apreciat că industria româneacă, avuția națională este o grămadă de fier vechi.

Deci, pariurile din 1990 se confirmă astăzi, și din păcate se confirmă dezastruos! Este dezastrul economic național!

În privința a ceea ce a făcut FPS-ul după 1996, domnilor colegi, inclusiv cei de la PDSR, dacă vă amintiți, anul trecut și la începutul acestui an, noi, PUNR-ul, am venit cu o inițiativă legislativă sub forma unui proiect de hotărâre prin care să realizăm o comisie de anchetă asupra privatizării din 1992 până la zi. S-a amânat. Dacă vă amintiți, chiar am dezbătut acel proiect de hotărâre, a fost unul și comun cu dumneavoastră, am ajuns să-l votăm pe articole, iar în final, cineva, un grup parlamentar care a votat până atunci cu noi, fiind la Putere și aflându-se încă la Putere, s-a opus și, ca atare, acel proiect de hotărâre privind o anchetă parlamentară asupra privatizării nu s-a realizat. Este păcat! Acela trebuia analizat astăzi sau în al patrulea an al acestei guvernări a actualei Coaliții aflate la Putere! Atunci puteam judeca cinstit ce s-a făcut în România sub aspectul privatizării.

Domnule Radu Sârbu, sigur că incursiuni în domeniul privatizării și mai ales prezentarea unui material la un simpozion, cum probabil dumneavoastră ați crezut că este astăzi în Camera Deputaților, ține.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, timpul v-a expirat.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Da. Doar o frază, domnule coleg.

Dacă ați venit să ne învățați ce înseamnă privatizarea și legislația, aflați că noi am făcut-o! Că este mai bună sau mai puțin bună este altceva, dar a ne prezenta un expozeu și niște date statistice care nu confirmă nimic sub aspectul relansării și restructurii economice, este ca și cum astăzi ne-am întâlnit aici degeaba.

Deci, vă rog să înțelegeți și dumneavoastră: aveți vină și dumneavoastră, au vină și cei care au fost înaintea dumneavoastră, că în România, în cei 8 ani de când FPS-ul este în activitate, de când am făcut acest mamut, pentru că a fost o eroare legislativă și aceeași, și s-a repetat prin alte erori, prin corecturi, nu s-a făcut privatizare, ci s-a făcut lichidare economică. România este, la ora actuală, nu subevaluată economic, ci în dezastru economic.

Aveți vină și dumneavoastră, actuala Putere, ca și cei care au fost înainte! Aceasta să analizăm, nu statistici și nu prezentarea unor materiale despre ce înseamnă privatizarea în România! Nu înseamnă nimic, nimic!

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor,

Are cuvântul domnul Marin Cristea, PDSR.

Se pregătește domnul Sorin Dimitriu, PNȚCD.

Stimați colegi,

V-aș ruga să fiți mai aproape de microfon, ca să mai economisim timp, astfel ca să putem vota moțiunea în prima parte a zilei, înainte de pauză.

Mulțumesc.

Aveți cuvântul.

 
   

Domnul Marin Cristea:

Stimați colegi,

Am fost și suntem cu toții convinși că privatizarea este una din soluțiile fundamentale ale reformei economiei, dar, pentru o abordare lucidă a acestui proces, trebuia să existe un program al Guvernului, pentru că, altfel, cu abordarea aventurieră a acestei instituții fantom㠖 F.P.S., s-a năruit avuția națională, aplicând programe ordonate din afara țării.

Suntem adepții privatizării, ca soluție a reformei restructurării capitalului, dar natura capitalului străin sau autohton trebuie să fie aleasă funcție de urgența de modernizare impusă de competiția de pe piață și de efectele economice și sociale pe medie și lungă durată.

Este extrem de păgubitor ca mare parte din profitul unor societăți românești eficiente, competitive să fie înstrăinat de către firmele străine cumpărătoare ale pachetului majoritar de acțiuni, numai de dragul de a le privatiza cu capital străin, în loc să fie privatizate cu capital autohton și tot profitul să rămână în țară.

Am făcut aceste precizări, pentru că ce s-a întâmplat în România, prin lichidarea așa-ziselor "societăți neperformante", prin lichidarea, mai întâi, a muncitorilor și intelectualității tehnice și, ulterior, într-o dezordine generalizată, a societăților ca în cazul industriei miniere, metalurgice, navale și altele, și apoi privatizarea prin vânzarea fără limită minimă de preț a acestora, precum și prin vânzarea pachetelor majoritare de acțiuni ale societăților performante, eficiente și cu piață de desfacere nu a fost altceva decât un proces de dezindustrializare a României, de înstrăinare a avuției naționale și de pauperizare a poporului.

În mai multe rânduri, prin televiziune și presa scrisă, Guvernul, F.P.S.-ul și chiar Președintele României au informat asupra "marilor victorii" în procesul de privatizare, desfășurat de la începutul guvernării actualei puteri, prin vânzarea pachetelor majoritare de acțiuni ale unor societăți mari, cum ar fi: ROMCIM-București, CASIAL-Deva sau CESAROM-București.

ROMCIM și CASIAL-Deva dețineau 70% din capacitatea de producție de ciment pe procedeul uscat modern al țării, respectiv circa 12 mil. tone pe an și, de asemenea, 70% din capacitățile de producție de var, ipsos, plăci și tuburi din azbociment ale țării. Aceste societăți industriale aveau capacități, export, profit, fără credite și fără datorii. Aveau tehnologii și produse de performanță și cuprindeau, de fapt, cunoscutele combinate de lianți și azbociment din Medgidia, Tg. Jiu, Hoghiz, Aleșd și Deva.

Prin vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al acestui potențial industrial al României, F.P.S. a reușit, într-adevăr, "cea mai mare afacere din estul Europei" – așa a declarat, dar aceasta în favoarea străinătății, respectiv, să obțină circa 250 milioane dolari și să creeze o pagubă țării de minimum 320 milioane dolari și să vândă o piață de export a cimentului de peste 2,5 milioane tone/an.

Cu 250 milioane dolari nu cumpărai și nu se vor putea cumpăra nici cele două linii de 3.000 tone/zi, din care una este încă în topul mondial, fără nici o investiție, a noii societăți din dotarea Combinatului din Medgidia.

Aceasta este "marea victorie din estul Europei", dobândită de Guvern și de F.P.S., care, totodată, este, practic, unul din cazurile tipice de crimă economică organizată a Guvernului României prin F.P.S., mai ales că, în afară de Medgidia și Deva, care mai produc, celelalte 3 combinate, practic, sunt oprite din producție.

CESAROM-ul deținea circa 35% din producția de plăci ceramice de finisare și din producția a porțelan și 100% din producția de gresie antiacidă. Societatea a modernizat tehnologia, a restructurat producția în perioada 1993-1996, costând-o numai importurile pentru investiții 11 milioane dolari, iar Guvernul și F.P.S.-ul a vândut această fabrică, 62% din capital, cu 9 milioane dolari. Nici importul pentru investițiile făcute n-a fost plătit. Și fabrica, la ora la care a fost vândută, avea 19 miliarde lei profit pe primele 9 luni, avea 2 milioane dolari export încasat, nici o datorie, nici un credit de nicăieri.

Dar, în afară de aceasta, jaful continuă și vreau să știți, domnilor guvernanți, domnule președinte al F.P.S., că pe lângă așa-zisele "drepturi de profit", care se preiau, potrivit așa-ziselor legi aprobate de dumneavoastră prin preluarea garanțiilor sau prin preluarea răspunderii guvernamentale și ordonanțele pe care le-ați dat, în afară de acest profit, de exemplu, în acest caz, se preiau și se plătesc servicii necuvenite, servicii plătite către firma-mamă, care-o tutelează, respectiv CERAMIC din Ungaria, pentru că, între timp, întreprinderea a fost cumpărată de la prima firmă cu care s-a privatizat –HUSAR, tot maghiară.

Și vreau să vă mai spun și dumneavoastră că această fabrică a fost privatizată prin contractul încheiat în 30 mai 1997, și nu înainte de 1997, după 4 tentative de a se vinde pachetul majoritar către PAS, și respinse. Acesta este un alt exemplu de crimă economică organizată de Guvernul României prin F.P.S.

Am prezentat aceste constatări din procesul de dezindustrializare și de înstrăinare a avuției naționale, ca să știți dumneavoastră, doamnelor și domnilor deputați, să știe poporul român, să știe domnul Emil Constantinescu – Președintele României, care a încurajat direct privatizarea prin Firma LAFARGUE-Franța a lui ROMCIM-București, ce s-a întâmplat și se întâmplă cu avuția națională, de ce a sărăcit poporul român, pentru ca să acționeze potrivit prerogativelor ce le are, în funcția supremă în stat, pentru dezvoltarea economiei românești și nu lichidarea ei, pentru înlăturarea și modificarea procedurilor de subevaluare și de înstrăinare a avuției naționale, și de declanșare, prin instituții abilitate ale statului a cercetării, între altele, și a celor 3 cazuri de crimă economică organizată, prezentate în procesul privatizării: ROMCIM-București, CASIAL-Deva, CESAROM-București și ulterior MOLDOCIM-Bicaz.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii de ședință).

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc. Ați vorbit 8 minute.

Urmează domnul Sorin Dimitriu – P.N.Ț.C.D. Se pregătește domnul Alexandru Sassu – P.D.

 
   

Domnul Sorin Dimitriu:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Privatizarea este, fără îndoială, un element-cheie în introducerea, în totalitate, a mecanismelor economiei de piață, în special în domeniile care vor fi expuse cel mai mult concurenței cu firmele similare de pe piața unică din Uniunea Europeană.

Și, în această perspectivă, Guvernele de după 1996 au confirmat faptul că privatizarea întreprinderilor de stat este un element important în vederea îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga privind țările care vor urma ca în viitor să înceapă negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Aș dori să menționez faptul că în România, privatizarea are un caracter special. Ea nu urmărește un singur obiectiv, așa cum s-a întâmplat și se întâmplă în țările vestice, ci mai multe: creșterea eficienței activității economice, realizarea cât mai rapidă a transferului de proprietate, creșterea gradului de ocupare și stabilizarea forței de muncă, veniturile la buget.

Un mare economist din Republica Cehă a afirmat în repetate rânduri că scopul privatizării în țara sa a fost nu acela de îmbunătățirie a eficienței, nici de a aduce venituri substanțiale la buget, ci de a tăia, pur și simplu, pentru totdeauna, legăturile dintre sectorul de stat și statul însuși. Acest lucru trebuie să fie valabil și pentru România.

Înțeleg îngrijorarea celor 72 de colegi pentru soarta privatizării. Într-adevăr, aceasta poate fi motiv de insatisfacție. Pentru noi, cei care suntem astăzi la guvernare, este mult mai profundă și determinată de cu totul alte cauze.

Întârzierea reformei românești este determinată de începuturile stângace, antireformatoare ale Guvernelor de până în 1997. România de până în 1997 nu a dat dovadă de voință politică reală pentru înfăptuirea reformei și de profesionalism în abordare.

Ce garantează atractivitatea unui mediu economic? În primul rând, respectarea și garantarea proprietății. În al doilea rând, un cadru concurențial liber și egal pentru toți participanții, în care competiția este singurul criteriu de activitate. Cadrul concurențial exclude monopolurile. Cadrul concurențial corect exclude formula "să produci pe datorie pentru clienți insolvabili".

Succesul privatizării este determinat și de momentul privatizării. Există un singur moment optim pentru acest proces, determinat de conjunctura locală și cea mondială.

Privatizarea nu poate fi evaluată decât prin prisma erorilor decizionale în plan economic și politic de până ân 1997. Au fost consolidate monopoluri, s-a produs o continuă decapitalizare și dezechilibre financiare cu grave repercusiuni asupra sistemului bancar, s-a clamat lipsa de competitivitate a ofertei românești de privatizare, nu a existat voință politică.

România a pierdut startul reformei. În timp ce statele care au înregistrat succes în reformă au început privatizarea în anul 1990, România a consolidat monopolurile și blocat competiția. În timp ce unele state central și est-europene înregistrau la privatizare, la sfârșitul anului 1996, procente de 30 până la 50 și unele chiar peste 50%, România avea privatizat circa 9% din portofoliu.

Reforma românească a început cu o întârziere de circa 7 ani. Nu trebuie uitat că după 1990 tot centrul și estul Europei era de vânzare. Era o reală competiție pentru a identifica cumpărători, ținând seama că lichiditatea posibil de mobilizat la acea dată reprezenta maximum 30% din ceea ce se oferea. România nu era prezentă la această competiție.

Atractivitatea unor societăți comerciale a fost diminuată și de politica de alocare a fondurilor financiare de restructurare provenite din privatizare sau din alocări de la buget, alocări care erau insuficiente și nu respectau principii economice.

Astfel, în perioada 1993-1997, în baza legilor în vigoare, Fondul Proprietății de Stat a acordat din surse proprii, fonduri financiare de peste 2.000 miliarde lei unui număr de 1.300 societăți comerciale pentru programe de restructurare, reabilitare și rentabilizare. Dintre acestea, în perioada 1993-1994, pentru 580 societăți s-au acordat 250 miliarde lei, fără a se prevedea modalități de recuperare a sumelor acordate.

Acordarea fondurilor de restructurare s-a făcut pe criterii clientelare – afirmație susținută, în lipsa rezultatelor, în activitatea economică a societăților economice ce au beneficiat de aceste fonduri. Circa 200 de societăți se află în lichidare sau închideri operaționale, iar din circa 600 miliarde lei, ce urmau să fie rambursate în rate, s-au recuperat abia 40 miliarde lei.

Totodată, conform altor ordonanțe și hotărâri de Guvern, Fondul Proprietății de Stat a acordat din Fondul de redresare financiară la dispoziția Guvernului, credite fără dobândă, în valoare de circa 400 miliarde lei pentru plata energiei și gazelor naturale unui număr de 140 societăți comerciale. Recuperarea acestor credite, deși nepurtătoare de dobândă, este foarte dificilă, situația societăților înrăutățindu-se; circa 30% din aceste societăți se află în procedură de lichidare.

Având în vedere că sumele obținute din privatizare în perioada 1992-1996 însumează 1.900 miliarde lei, se observă că acestea nu acoperă valoarea creditelor de restructurare acordate. Deci, bugetul a alimentat economia și nu economia a alimentat bugetul – filozofie total greșită.

După 1997, pentru a se evita o prăbușire a economiei românești, din cauza situației foarte grave a unor bănci importante – este vorba de BANCOREX, BANCOOP, BANCA AGRICOLĂ, ca urmare a creditelor neperformante acordate în perioada 1990-1996 și autorizării de funcționare a unor bănci cu capital privat, pe criterii neeconomice, clientelare, a fost necesară alocarea unor sume importante de la buget, circa 2 miliarde dolari, aceste sume au fost acoperite din fondurile provenite din privatizare, vărsate la bugetul de stat.

Ce și-au propus și au realizat Guvernele de după 1997? În primul rând, deplasarea centrului de greutate în politica economică către microeconomie și îmbunătățirea mediului economic – element fundamental pentru creșterea atractivității României.

Au fost câteva măsuri importante: liberalizarea raporturilor de piață; stimularea competiției și a concurenței; utilizarea parteneriatelor noastre, inclusiv cele cu organismele financiare, drept motor pentru vitalizarea economiei și nu ca motive de blocaj; redefinirea strategiilor economice și a priorităților, fermitate în respectarea acestora; stimulente și nu protecție sau facilități pentru dezvoltarea unor activități economice; actualizarea strategiei energetice și, este foarte important, deschiderea pieței energiei. Aceste acțiuni au fost susținute de o sinceră voință politică.

Credibilitatea politică a administrației de după 1996 a făcut posibil ca privatizarea să marcheze succese notabile. Câteva cifre sunt edificatoare: numărul societăților privatizate până în 1996 – circa 2.700; în perioada 1997-1999 – 4.000; capitalul social privatizat în perioada până în 1996 – circa 3.000 miliarde; privatizat până în 1999 – 10.000 miliarde. Ceea ce este foarte spectaculos, numărul de societăți privatizate cu firme străine, în 4 ani au fost 11 contracte semnate; în 3 ani, 250 contracte semnate cu investitori semnificativi.

Plățile în valută pentru perioada până în 1996 au reprezentat circa 36 milioane dolari; după 1996, deci în perioada 1997-1999, au reprezentat 1,2 miliarde dolari.

Sigur, aceleași valori semnificative au fost înregistrate în volumul investițiilor angajate, investițiile în valută de aproape 10 ori au crescut față de perioada de referință 1993-1996.

Edificator este și faptul că sectorul privatizat de către singura instituție care a realizat privatizare – Fondul Proprietății de Stat reprezintă astăzi aproape 30%. Este meritul consiliului de administrație al Fondului Proprietății de Stat, al executivului acestei instituții și al colegului meu – domnul președinte Radu Sârbu.

În încheiere fac apel să abandonăm judecățile emoționale. Aceste sunt dăunătoare bunului mers al reformei. Moțiunea colegilor noștri este una emoțională și nicidecum una determinată de o eventuală analiză realizată de specialiști, pentru că aceștia nu ar fi putut agrea un astfel de document. Dar poate fi și o diversiune. Aceasta nu servește, însă, intereselor internaționale ale României.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință).

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc. Ați vorbit 9 minute.

Are cuvântul domnul Alexandru Sassu. Se pregătește domnul deputat Mihu Victor – P.D.S.R.

 
   

Domnul Alexandru Sassu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnule președinte,

Guvernul Roman a fost cel care a promovat și s-a bătut ca Legea nr. 58/1991, Legea privatizării să fie adoptată și să fie pusă în practică. În baza legii, procesul de privatizare trebuia încheiat și F.P.S.-ul desființat încă din anul 1998.

Derularea normală a acestui proces ar fi dus la crearea unui sector privat puternic și responsabil, la o economie solidă și la un mediu economic propice pentru mari investiții în România. Însă, începând cu anul 1992, Guvernul de atunci a emis o serie de acte normative, care au reprezentat într-un fel "variațiuni pe aceeași temă", iar efectul acestora nu a fost decât blocarea procesului de privatizare și, ceea ce este mult mai grav, compromiterea lui.

Legea privatizării prin metoda MEBO a fost, în fond, o lege populistă, care a profitat de mentalitatea veche, imprimată în timpul lui Ceaușescu prin acele celebre "părți sociale", mentalitate de fals proprietar și producător. În fond, rezultatul a fost același ca cel de atunci, oamenii nu au cumpărat decât paguba, iar cei care au profitat electoral și economic au fost cei apropiați guvernanților de atunci, și nu populația. Rezultatul final a fost, aproape peste tot, falimentul.

Au existat și acte normative speciale, date în favoarea unor investitori așa-ziși strategici. Un exemplu este "Legea DAEWOO", care a fost dată pentru a crea o situație favorabilă unei companii, care a cumpărat o întreprindere importantă fără concurență și în condiții extrem de favorabile. Acest lucru a dus la instaurarea neîncrederii altor investitori în economia românească.

Un efect deosebit l-a avut Legea cupoanelor, care a anulat, practic, prima emisiune de titluri, făcută în baza Legii nr. 58/1991. Aceasta, prin rezultatele ei, a dus la instaurarea unei neîncrederi a populației în procesul de privatizare. Astăzi se știe că acele cupoane electorale de 1 milion lei au adus câștiguri numai unui grup restrâns, privilegiat și apropiat puterii de atunci și în nici un caz populației.

Situația în care ne aflăm astăzi nu este deloc fericită. Nu numai că procesul nu a fost încheiat, așa cum prevedea inițial Legea nr. 58/1991, dar încă există un mare număr de întreprinderi care reprezintă un volum mare din capitalul social care nu au fost privatizate încă, iar viteza de privatizare este încă redusă.

Deși în ultimii ani au fost privatizate multe întreprinderi, sunt multe lucruri care pot fi criticate în activitatea F.P.S. Încă de la înființare, F.P.S. nu și-a exercitat rolul de administrator al averii deținute de stat prin intermediul lui în economie, lucru prevăzut în mod clar de lege.

Numirile în AGA sau în consiliile de administrație s-au făcut în primul rând pe criterii politice, ceea ce a făcut ca persoane lipsite de profesionalism să hotărască soarta multor companii, situație care a dus la falimentul multora dintre acestea.

Finanțări pe criterii politice și electorale, în afara oricăror legi economice, au dus la haos în economie, ca și la o crasă neîncredere a investitorilor în economia românească, îndepărtându-i pe aceștia.

Lipsa de transparență, manifestată și în ultimii ani a generat o neîncredere majoră a populației în procesul de privatizare, ceea ce a dus la discreditarea unui proces important, benenfic și vital pentru economia noastră.

Privatizări ca cele realizate la CONVEX-Constanța, singurul terminal mineralier al țării, la PETROTUB-Roman sau Hotel "BUCUREȘTI", precum și altele pe care presa le-a semnalat, sunt doar câteva exemple care ilustrează greșelile de care vorbeam în derularea procesului de privatizare.

Alta ar fi fost situația dacă procesul s-ar fi făcut prin bănci de investiții, transparent, așa cum s-a făcut în cazul unor companii de importanță națională sau prin Piața de Valori Mobiliare, ceea ce ar fi avut și un efect benefic asupra acestei piețe.

Nu putem trece peste privatizarea ROMTELECOM, care a transformat un monopol de stat într-un monopol privat, mult mai agresiv și mai dezinteresat de problemele cetățenilor. Nu prețul este problema acestei privatizări. După părarea noastră, prețul este corect, în condițiile din momentul respectiv, ci prevederile trecute în contract, care au generat, așa cum spuneam mai devreme, apariția unui monopol privat.

După părerea noastră, nu contează atât cât încasează statul astăzi din privatizare, din procesul de privatizare, ci cât va încasa în viitor statul dintr-o economie puternică, rezultată în urma unui proces corect de privatizare.

Un exemplu pozitiv de încercare de privatizare, prin creșterea de capital este cel al Companiei Naționale PETROM S.A., care n-a fost vândut atunci când ofertele au fost nesatisfăcătoare.

Este clar că sunt încă multe probleme de corectat, dar dacă astăzi este să tragem o concluzie, aceasta nu poate fi decât că este necesară creșterea vitezei de privatizare, pentru a atrage investiții în economie. O economie cu un sector încă majoritar de stat nu este interesantă pentru nici un investitor. În aceste condiții, dacă este să facem acum o alegere, aceasta nu poate fi decât creșterea vitezei de privatizare, în condiții de mare transparență, atragerea de investiții și realizarea unei economii puternice, capabilă să asigure o viață mai bună românilor.

În concluzie, P.D. nu va vota această moțiune și va pleda permanent pentru realizarea unei privatizări mai rapide, transparente și responsabile. (Aplauze în partea dreaptă a sălii de ședință).

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Mihu Victor – P.D.S.R. are cuvântul. Se pregătește domnul Ștefănoiu Luca – P.R.M.

 
   

Domnul Victor Mihu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Privatizarea societăților comerciale și restructurarea lor este una din principalele componente ale reformei economice. Realizarea privatizării urmărește restructurarea și rentabilizarea societăților economice, foste de stat.

Pe durata actualului mandat, activitatea de privatizare s-a desfășurat în condiții care au făcut posibil dezastrul economiei naționale, din declarațiile F.P.S.-ului, această instituție a devenit "eficace".

Pentru realizarea mai rapidă a procesului de privatizare, Guvernul a acordat o serie de facilități pentru privatizarea unora dintre cele mai mari și importante societăți comerciale din România.

Care sunt principalele rezultate ale acestui "mare succes", sau, ca să citez; a acestei "eficiențe" a Fondului Proprietății de Stat?

Vreau să dau câteva exemple: Societatea OȚELINOX-Târgoviște, din domeniul industriei metalurgice, după privatizare are rezultate de producție, eficiență economică, program de modernizare sub cel din perioada anteprivatizare.

Voce din dreapta:

E dreptul ei!

 
   

Domnul Victor Mihu:

Nu vreau să repet situația Societății ROMCIM, pe care domnul deputat Marin Cristea a prezentat-o aici, care este cel mai mare producător de ciment din România și care la ora actuală are capacități oprite și o reducere a producției, cât și a exportului.

Un caz deosebit este Societatea Comercială AUTOMATICA, firmă de tradiție, potențial și experiență pe piața românească și externă a echipamentelor de automatizare, cu certificat ISO 2001, cât și atestare pentru producția de echipamente pentru domeniul nuclear, întreprindere de referință în industria românească. Aceasta a fost privatizată prin vânzarea către un S.R.L. cu capital social de 2 milioane lei, având ca domeniu de activitate producția de confecții textile în regim loan. Acest S.R.L., producător de confecții textile, nu poate asigura nici un suport tehnologic, pentru această societate. În acest caz, valoarea activelor, a datoriilor și a creanțelor, au fost apreciate cu rea-credință. Valoarea corectă a unei acțiuni este de 4-5 ori mai mare, terenurile aflate în proprietate de 6,2 hectare au o valoare medie de circa 200 dolari/m.p. Acțiunile vândute de F.P.S., 51%, au fost adjudecate cu 11 miliarde lei, în condițiile în care numai terenul valorează 110 miliarde lei.

Din aceste exemple rezultă interesele obscure în realizarea unor contracte importante de privatizare, care distrug întreprinderi românești de performanță, tradiție, cu tehnologie de vârf.

Pentru aceasta, având în vedere situația gravă din economie, consider că este de datoria noastră, să ne exprimăm prin votul la această moțiune, poziția noastră față de această problemă vitală a reformei.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Partidul Democrației Sociale din România a epuizat timpul.

Urmează domnul Ștefănoiu Luca – P.R.M. Se pregătește domnul Mihai Grigoriu – P.N.Ț.C.D.

 
   

Domnul Luca Ștefănoiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Partidul România Mare susține actuala moțiune simplă și își exprimă convingerea că votul va conduce la adoptarea ei și la demiterea conducerii Fondului Proprietății de Stat, instituție care a devenit principala sursă de venituri ilicite pentru partidele din coaliția guvernamentală și pentru clientela lor politică.

În anii care au trecut, s-a inițiat o vastă acțiune de lichidare a economiei naționale, o acțiune de distrugere sistematică, ce a dus la afectarea gravă a echilibrelor deja fragile din diversele ramuri economice și la scăderea catastrofală a nivelului de trai, precum și la imposibilitatea statului de a asigura condițiile minime de funcționare ale sănătății publice, învățământului, educației, culturii naționale și apărării.

Strategia de distrugere, jefuirea economiei naționale a fost una extrem de simplă. Guvernul anunța o listă de întreprinderi ce urmau să fie trecute în lichidare judiciară, personalul respectivei întreprinderi era aruncat în stradă și, apoi, pe tăcute și în liniște, Fondul Proprietății de Stat își alegea clientul politic sau rubedenia unuia dintre șefii partidelor din coaliția guvernamentală și se trecea la privatizarea respectivei societăți comerciale, la un preț de nimic și la un comision convenabil.

Iată cum cei 15.000 de specialiști ai regimului Emil Constantinescu s-au priceput să dijmuiască țara în folosul lor și împotriva celor 22 de milioane de locuitori. Mai mult decât atât, oamenii au putut să constate cum cei de la putere și-au luat în proprietate România, deși li se încredințase doar administrarea acesteia.

Întreprinderi rentabile se vând pe nimic, firme străine, cu un capital simbolic, intră, peste noapte, în posesia unor averi fabuloase. La această operațiune demolatoare, s-au asociat, în ultima vreme, anumite ministere, în special cel al agriculturii și industriei alimentare. Consecințele acestui comportament iresponsabil, care intră direct sub incidența Codului penal, sunt vizibile cu ochiul liber și ele se convertesc în creșterea vertiginoasă a șomajului, în diminuarea veniturilor la buget.

Marii profitori ai dezafectării întreprinderilor industriale, în rândul cărora se înscriu, mai nou, cele de importanță strategică, de care depinde înzestrarea armatei, sunt beneficiarii comisioanelor grase ce revin mijlocitorilor de asemenea aranjamente păguboase pentru stat.

Formațiunea noastră s-a pronunțat și se pronunță în favoarea unei reforme atotcuprinzătoare, dar este imperios necesar ca restructurările inițiate să aibe un caracter constructiv, să se efectueze în interesul statului, și nu în favoarea unui pumn de indivizi care au pierdut orice respect pentru bunul și pentru banul public și care nu urmăresc decât propria îmbogățire.

Și cum planurile guvernanților erau ambițioase și-și propuneau un jaf la drumul mare, s-au luat măsuri de protecție, mai întâi prin scoaterea Fondului Proprietății de Stat de sub controlul Curții de Conturi și, apoi, prin scoaterea de sub incidența Codului penal a tuturor actelor și deciziilor funcționarilor Fondului Proprietății de Stat. Trai neneacă pe banii poporului! De atunci încoace, a urmat un șir nesfârșit de scandaluri legate de privatizarea ilegală a averii statului, în folosul celor aflați la guvernare. Aproape zilnic, presa scrisă și audiovizuală au adus în atenția opiniei publice jaful și tâlhăriile practicate la lumina zilei și pe față de cei mai înalți funcționari ai Fondului Proprietății de Stat.

De la această înaltă tribună a forului legiuitor al țării, apreciem massmedia, care a avut tăria să reziste tuturor presiunilor și a prezentat toate matrapazlâcurile guvernanților, precum și eforturile gazetarilor care, deși amenințați cu pușcăria și cu procese măsluite, și-au făcut o datorie de onoare, denunțând uriașele escrocherii săvârșite de conducerea Fondului Proprietății de Stat în procesul privatizării.

Este, oare, întâmplător faptul că ziarul "Adevărul" a făcut plângere penală împotriva conducerii Fondului Proprietății de Stat, exact pe aceeași temă, ca și moțiunea pe care o dezbatem astăzi?

Avem la dispoziție o listă uriașă de privatizări ilegale săvârșite de conducerea Fondului Proprietății de Stat. Exemple mai elocvente ar fi: Romtelecom, IMGB București, Petrotub SA Roman, Fabrica de zahăr Bod, Automatica București, Romcim SA, Sidcotub SA, Phoenix SA Baia Mare, numeroase spații comerciale, hotel "București", unități de turism, SC BTT SA București, SC Neptun, Mamaia SA, Predeal SA, SC Hercules SA, Băile Herculane ș.a. sunt prezentate pe larg în textul moțiunii.

Fiecare privatizare are o poveste cu cântec și cu suspiciune sau dovezi clare de manevre frauduloase. Fiecare privatizare s-a făcut în dezavantajul patrimoniului național, în defavoarea celor mulți și a umplut cu bani buzunarele clientelei politice angajate în acest act. Fiecare privatizare a însemnat lacrimi, tragedii, din partea populației, mărind numărul cazurilor de sinucidere ale celor disperați.

Privatizările ilegale au condus, în ultimul an, la o listă uriașă și tragică de oameni rămași fără loc de muncă. Vă dau numai un exemplu. Cum a fost posibil să se privatizeze SC Phoenix Baia Mare, în domeniul metalurgiei, fiind singurul producător de aur și cupru din țară? Această societate a fost vândută unei firme din India, la valoarea de 111.111 dolari, reprezentând 69,99% din capitalul social al societății. Capitalul social al SC Phoenix Baia Mare era de 75.181.950.000 de lei. Iată, cu claritate, care este eficiența economică a acestei privatizări făcute de Fondul Proprietății de Stat!

Doamnelor și domnilor,

Partidul România Mare denunță atitudinea cinică, sfidătoare și ciocoiască a președintelui Fondului Proprietății de Stat, care se poartă cu averea țării ca și cum ar fi propria lui avere.

Partidul România Mare apreciază că Guvernul României are acest ultim prilej de a salva ce se mai poate salva și să purceadă de urgență la destituirea conducerii Fondului Proprietății de Stat și la reintroducerea controlului organelor abilitate ale statului asupra procesului de privatizare, inclusiv desființarea acestei instituții, atribuțiile sale să fie preluate de ministerele economice, care au creat și monitorizat activitatea obiectivelor respective.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul domnul Mihai Gheorghiu, PNȚCD. Mai dispune de 5 minute, în rezerva PNȚCD-ului.

Urmează domnul Nicolae Popa.

Stimați colegi,

În următoarele 15 minute, vom vota, atât moțiunea, cât și legile, proiectele de lege restante. De aceea rog liderii grupurilor parlamentare să invite deputații în sală. Vom vota înainte de pauză.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Mihai Gheorghiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doresc să încep prin a mulțumi PDSR, personal președintelui Partidului Democrației Sociale din România, Ion Iliescu, pentru această zi fastă, pe care o oferă, cu generozitate, Parlamentului României. De ce fastă? Pentru că, în sfârșit, putem reface lungul și obositorul drum al politicii echipei Iliescu: o istorie chinuitoare a degringoladei și voinței ilegale de putere, de la obscura și sângeroasa prezență a domniei sale, în zilele Revoluției din decembrie, la obscura și costisitoarea complicitate cu Adrian Costea, de la cadavre misterioase, prin mineriade sângeroase, la bani publici zvârliți în conturi private.

Moțiunea PDSR, scrisă cu o mână tremurândă și analfabetă, cu o grabă suspectă, care nu a lăsat destul timp autorilor să observe că unele din societățile a căror privatizare este considerată dubioasă, au fost privatizate chiar sub conducerea PDSR, această moțiune, spuneam, încearcă să transforme conducerea PDSR din acuzat în acuzator, din subiect al corupției de stat în procuror inocent, în erou justițiar. Inițiată ca act de acuzare a coaliției, moțiunea se întoarce și lovește în față pe cel care a promovat-o.

În fapt, moțiunea lovește, prin ricoșeu, în chiar miezul dur al politicii echipei Iliescu: manipularea resurselor României, a României însăși, în ultimă instanță, în scopul unic și indisolubil al menținerii sau, după caz, al revenirii la putere.

 
   

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Zi despre Fondul Proprietății de Stat!

 
   

Domnul Mihai Gheorghiu:

Nici un preț prea mare de plătit pentru aceasta: se cere Tratat cu muribunda URSS, se semnează tratatul cu URSS. Se cere transformarea nomenclaturii în clasă economică, parazitară a noii societăți, se creează o politică economică și de privatizare adecvată, care asfixiază economia reală a României. Se cere aparenta deschidere către Occident, se face politica leninistă a celor doi pași înapoi, care a dus la tratativele secrete pentru cuplarea tuturor factorilor de decizie politică și militară cu Moscova. (Domnii deputați Dan Emanoil Barbaresso și Tănase Tăvală aplaudă) În același timp, Occidentului i se livrau dulcegării putrezite: se cere decuplarea României de Moldova, se realizează o politică de disoluție a oricărui rol major al României în zonă.

Care sunt, totuși, premisele acestei moțiuni? Care sunt temeiurile acestui aparent generos exercițiu parlamentar? O guvernare coruptă, o economie ruinată, un sistem bacar distrus prin jaf. Acestea sunt câteva din premisele de la care conducerea PDSR pornește atacul asupra efortului, poate nu întotdeauna încununat de succes, dar, în orice caz, întotdeauna sincer, de după 1996, de eliminare a tuturor acestor vestigii ale unei politici care a fost și a rămas haotică, sectară și complet ineficientă, în sensul slujirii intereselor naționale vitale ale României.

Eterna și fascinanta politică a echipei Iliescu este o perpetuă confruntare cu Codul penal. (Aplauze în Grupul PNȚCD) Motivele acestei asociații de exploatare anonimă a României se confruntă cu articolele Codului penal. Totul se rezumă, aici, la minciună, furt, calomnie, jaf, acțiune armată, aservirea țării intereselor unei puteri străine.

O țară întreagă face eforturi disperate să iasă din sărăcie, subdezvoltare și haos economic, să se transforme în țara unei națiuni demne și suverane, în timp ce un mănunchi de ciocoi cu origine obscură organizează o mafie respingătoare, hotărâtă să spolieze tot și pe oricine, o țară sărăcită și pustiită de inteligențele tinere care s-o salveze.

Iată România, domnilor Iliescu et Co. (Domnii deputați Dan Emanoil Barbaresso și Tănase Tăvală aplaudă) Patronul moral și politic al acestei sinistre asocieri...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Ați epuizat timpul! Vă rog concluzia, dacă mai e nevoie.

 
   

Domnul Mihai Gheorghiu:

...este nu personaj ratat, un român rătăcit etern, în cercul vicios al tinerețelor revoluționare. Ion Iliescu, autorul moral al acestei moțiuni, doamnelor și domnilor, este numele unei infracțiuni asupra destinului României. (Aplauze, vociferări în partea dreaptă a sălii)

Din partea stângă a sălii:

Țigareta II!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Nicolae Popa. Se pregătește domnul Varujan Pambuccian.

Vă rog liniște în sală! (Vociferări în partea dreaptă a sălii)

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Am ascultat, cu multă atenție, luările de poziție ale colegilor noștri, iar cei care au acuzat aceste dezbateri de astăzi de demagogie și populism ori manifestă iresponsabilitate, ori rea-credință, pentru că a spune că nu se întâmplă nimic în FPS nu mi se pare corect și, atunci, trebuie să fim responsabili pe ceea ce susținem aici, în fața dumneavoastră.

ApR susține necesitatea imperioasă a dezbaterii în forul legislativ al țării a modului în care se derulează procesul de privatizare, având convingerea fermă că aceasta este o problemă a politicii de stat, și nu o problemă a guvernelor și partidelor care formează majoritatea implicată nemijlocit în structurile de putere, la un moment dat.

Din păcate, procesul de privatizare a fost marcat de escrocherii dovedite și prezentate pe larg în presă, de încălcarea grosolană, de către așa-zișii investitori, a contractelor încheiate cu Fondul Proprietății de Stat și, în acest context, trebuie menționată toleranța inadmisibilă adoptată de Fondul Proprietății de Stat, în aceste cazuri. S-au realizat tranzacții, prin încălcarea legilor în vigoare. Procedura standard de regulă în privatizări trebuia să fie licitația deschisă, cu banii pe masă. Apelându-se la alte proceduri, s-a lăsat spațiu deschis pentru jocuri oculte, care au subminat interesele statului.

Încă din primăvara anului trecut, noi am solicitat două măsuri radicale, pe care să le ia Parlamentul și Guvernul. Unu: desființarea imediată a FPS-ului, pentru modul și iresponsabilitatea cu care gestionează procesul de privatizare și de administrare a societăților comerciale. Doi: declanșarea de urgență a unui șir de anchete cu caracter penal, pentru fraudele și încălcările extrem de grave înregistrate în procesul de privatizare, de către înalții funcționari ai FPS-ului. Ulterior, sistematic, cel puțin lunar, am adus în discuție cazuri concrete de privatizări frauduloase sau cel puțin dubioase. FPS s-a angajat în relații de tip mafiot, cu fel de fel de voiajori și aventurieri autohtoni și internaționali, interesați de câștiguri oneroase din privatizările patronate de FPS.

Din păcate, solicitările noastre au rămas fără ecou. Faptul că acum susținem ideea principală a moțiunii simple este determinat de dorința de a da consistență acestui demers și, mai ales, de a opri jaful de proporții pe care îl patronează FPS-ul și unde președinte este domnul Radu Sârbu.

Domnule Radu Sârbu, pentru că aveți o lejeritate, cel puțin tulburătoare, în a amenința cu acționarea în justiție a celor care îndrăznesc să vă critice, ceea ce, evident, este o rămășiță comunistă care vă joacă feste, din păcate, vreau să vă anunț că dispun de o listă de cazuri mult mai multe decât cele prezentate în moțiunea supusă dezbaterii astăzi.

Domnilor colegi,

Dacă acum discutăm despre abuz și fraude, despre sfidarea legilor în vigoare, despre indiferența manifestată în urmărirea procesului de postprivatizare și despre totala incapacitate de administrare a societăților cu capital de stat, toate acestea au la origine o cauză elementară: privatizările în România au fost scoase de sub incidența controlului oficial al statului.

ApR consideră total neinspirată măsura Guvernului de atunci, impusă din ordonanță, în primăvara anului 1998, de a scoate FPS-ul de sub controlul Curții de Conturi, în probleme privind privatizarea. De aici și până la a tăia și spânzura, domnule Radu Sârbu, cu pofta unui stăpân deplin peste o avere care nu îi aparține și pe care, sigur, își bate joc de ea, nu mai există decât un pas.

Domnule Radu Sârbu, ați încălcat legea, dumneavoastră și înalții funcționari pe care îi păstoriți, cu venituri cuprinse între 300 și 500 de milioane anual, pentru că, deasupra dumneavoastră, nu a mai existat nici un control și pentru că scopul dumneavoastră principal pare să fie jefuirea economiei naționale și umplerea buzunarelor clientelei politice. Vreți exemple? Vă dau câteva, pentru că avem dosare pentru a argumenta suspiciunile noastre cu acte în regulă. Un exemplu clasic este cel legat de S.C. Poiana Brașov, pe care l-a amintit și domnul Dan Ioan Popescu, unde, prin Hotărârea nr.70/13.09.1999, emisă de Comitetul de Direcție al Fondului Proprietății de Stat, s-a aprobat concesionarea către SC Cibela Grup SRL Oradea a unui număr de 368.500 de acțiuni, reprezentând 49% din capitalul social, acțiuni pe care le-a deținut o altă societate, tot din cadrul Cibela Grup, Poiana Cibela SA. SC Cibela Grup SRL nu a achitat, nici până astăzi, valoarea acțiunilor respective și, prin deprecierea schimbului cursului leu – dolar, s-a prejudiciat statul român cu 62 de miliarde de lei. Mai mult, AVAB a trecut, zilele acestea, la recuperarea unor importante hoteluri, datorită pierderilor constante înregistrate în ultimii ani, cifrate la mai multe miliarde de lei anual.

Vă reamintesc, domnule Radu Sârbu, că valoarea pe care ați stabilit-o în Comitetul de Direcție al FPS-ului, prin adresa nr.70/13.09, era de 14,22 de dolari pentru o acțiune, preț stabilit la cursul de schimb din data plății. Tot dumneavoastră, prin adresa nr.4705/15.09.1999, ați modificat datele problemei din adresa anterioară, în mod abuziv, sub semnătura dumneavoastră, stabilind prețul unei acțiuni prin negociere, de această dată, ceea ce a dus, în mod direct, la păgubirea statului român.

Un alt exemplu este cel legat de "Electronica" SA București, ...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Ați epuizat timpul cu 1 minut peste!

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Nu, independenții avem 18 minute și nu s-a mai înscris nimeni, domnule președinte.

Deci o să încerc să mă încadrez. Un alt exemplu este cel legat de "Electronica" SA București, unde, domnule Sârbu, depășindu-vă competențele, ați intervenit personal, în favoarea Societății "ECO Electronics" SA, firmă cu capital preponderent japonez, aceasta fiind în litigiu cu SC Electronica SA București. Se știa că există o hotărâre judecătorească definitivă în favoarea Societății Electronica SA București, prin care firma "ECO Electronics" SA era obligată la plata sumei de 1 milion de dolari către Electronica SA București.

Prin intervenția dumneavoastră, contrară hotărârii judecătorești, ați susținut firma "Electronics" SA București și obligând să plătească SC Electronica SA București 10 milioane de dolari, de această dată, societății respective.

Considerăm că intervențiile domnului Radu Sârbu, în cele două cazuri, reprezintă abuzuri grave în serviciu.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulțumesc, domnule deputat. Ați depășit timpul cu...

 
   

Domnul Nicolae Popa:

Deci numai un pic și am terminat.

Credem, domnule Radu Sârbu, că ar fi bine să vă mai potoliți, pentru că tare mi-e frică că veți avea de-a face cu Codul penal. Iar dacă sunteți cu adevărat un om responsabil și mai aveți un dram de onoare pe care doriți s-o salvați, vă dau un sfat omenesc: prezentați-vă demisia astăzi, aici, în Camera Deputaților. (Aplauze în partea stângă a sălii)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Are cuvântul domnul Varujan Pambuccian. Va urma răspunsul reprezentantului Guvernului, după care vom trece la vot, începând cu proiectele de lege rămase restante.

Aveți 5 minute, domnule deputat.

 
   

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Când vorbim de FPS, vorbim de un imperiu al răului și lucrul acesta l-am spus ori de câte ori am avut ocazia. El a fost un imperiu al răului, născut dintr-o foarte mare eroare, din legea care a transformat întreprinderile în societăți comerciale, care a făcut două lucruri: le-a decapitalizat și le-a mutat investițiile în datorii la bănci. FPS-ul nu a făcut decât să desăvârșească acest rău început prin această lege, ducând toată privatizarea sub tot felul de comandamente de moment, mai mult sau mai puțin politice. Atâta vreme cât această instituție va exista, lucrurile acestea se vor întâmpla la fel, indiferent de cine va fi la putere.

Când am depus legea de desființare a FPS-ului și de privatizare prin bănci de investiții, toată lumea s-a opus. De ce? Pentru că este foarte bine să fii la putere și să ai un FPS alături și este foarte bine să fii în opoziție și să dai într-un FPS pe care îl au cei de la putere.

Trebuie, o dată pentru totdeauna, să scoatem economia de sub incidența politicului și acest lucru nu se poate face decât trecând-o în sectorul privat. Inclusiv privatizatorul trebuie trecut în sectorul privat, pentru că sectorul privat este mult mai puțin rapace, mult mai puțin periculos pentru economie, decât sfera politică care acționează asupra ei. Acest lucru trebuie să-l facem urgent. Există foarte multe metode de a trece privatizarea în sfera privată: putem utiliza privatizatori mari bănci de investiții, putem găsi formule de cotare a unor pachete de întreprinderi cotabile pe bursă și pe celelalte, care nu pot fi cotate, să le oferim acestor privatizatori, mari bănci de investiții. Dacă nu vom face acest lucru, dacă vom menține, în continuare, o instituție de stat care a fost gândită să se sinucidă, în final, așa ceva este dincolo de logica viului, este imposibil să se întâmple vreodată.

Uitați-vă, FPS-ul a devenit, din ce în ce mai complex, el nu va dispărea, decât dacă vom dori noi să facem lucrul acesta. Atâta vreme cât nu vom trece privatizarea în sectorul privat, vom discuta veșnic aceleași probleme, cu alți actori. Singura soluție este desființarea FPS-ului.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

 
   

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Să-și dea demisia aici!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Vă informez că Grupul parlamentar PDSR a epuizat timpul, Grupul PNȚCD Civic-Ecologist, de asemenea, Grupul parlamentar USD Partidul Democrat mai are 7 minute, Grupul parlamentar Național Liberal 6, UDMR 3. Am fost informat că aceste grupuri cedează timpul Guvernului, Guvern care mai are 4 minute.

Invit pe reprezentantul Guvernului să răspundă, în cadrul celor 20 de minute cumulate,...

 
   

Domnul Ioan Bivolaru (din sală):

Mai are 4 minute?!

 
   

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Dar nu pot ceda Guvernului!

 
   

Domnul Emil Livius Nicolae Putin (din sală):

Nu există așa ceva!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

..., în cadrul celor 20 de minute cumulate, pentru răspunsul la întrebările din sală.

Mulțumesc.

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Domnule vicepreședinte, procedură!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Gavra, procedură.

 
   

Domnul Ioan Iuliu Furo (din sală):

Nu se poate ceda!

 
   

Domnul Ioan Gavra:

Eu mă bucur că sunt generoși colegii de la PD și de la PNL și UDMR, numai că un Grup parlamentar nu poate ceda timpul Guvernului României. Dacă Guvernul nu are timp ca să se explice, atunci să plece! Deci nu există formulă guvernamentală. Să plece! Atât numai. (Vociferări din partea dreaptă a sălii)

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Aveți cuvântul, domnule președinte.

 
   

Domnul Radu Sârbu:

Am să încerc să mă încadrez în cele 4 minute care au rămas.

Răspund, mai întâi, domnului deputat Dan Ioan Popescu. Fals: a existat întotdeauna o strategie a privatizării, adoptată de Guvernul României. Afirmații de genul "multe privatizări sunt dubioase" trebuie însoțite de dovezi. Din păcate, nu e cazul.

E adevărat că sunt și investitori, inclusiv străini, nemulțumiți de termenii contractelor sau afacerilor cu Fondul Proprietății de Stat, dar, totuși, după 1997, s-au încheiat 245 de privatizări cu investitori străini, față de 11, în cei 4 ani anteriori. Cred că raportul acesta vorbește de la sine, cu privire la felul în care Fondul Proprietății de Stat își face, astăzi, datoria, față de cum a făcut-o până în 1996.

În ceea ce privește "Poiana Cibela", asocierea dintre "Cibela" și "Poiana Brașov", m-aș fi așteptat la mai multă consecvență. Mandatul semnat de mine obligă la respectarea raportului de evaluare, ori văd că se aplică un dublu standard, o dată se vrea raport de evaluare, o dată nu se vrea raport de evaluare.

De asemenea, în ceea ce privește comisionul plătit lui Goldman Sachs pentru privatizarea ROMTELECOM, acest comision nu era fix, era variabil, dar el trebuia să fie minimum 8 milioane de dolari. Vreau să vă spun că 1 milion s-a plătit în avans, conform contractului semnat de către Ministerul Comunicațiilor, înainte de desființarea sa, care a și ales acest agent de privatizare, iar valoarea totală a comisionului a reprezentat 1,3 procente din prețul tranzacției. Spre comparație, din Ungaria – comisionul dat privatizatorului a fost 1,75%, iar în Cehia 1,9, în România a fost 1,3 din valoarea tranzacției.

În ceea ce privește privatizarea "OIL Terminal" și "Compet", în ceea ce privește adresa făcută de mine către CSAT, pentru a obține aprobarea privatizării societăților comerciale "OIL Terminal" și "Compet", vreau să vă spun că Fondul Proprietății de Stat este obligat să declanșeze procedura de privatizare în momentul în care se depune o scrisoare de intenție. Pentru a evita acest lucru, am cerut și nu am obținut acordul CSAT. CSAT este instituția care poate bloca prevederea imperativă a legii ca, la depunerea unei scrisori de intenție, să se blocheze privatizarea. (Rumoare în partea stângă a sălii)

De asemenea, găsesc că este absolut fantezistă comparația pe care domnul deputat Sandu Florentin o face între restructurarea siderurgiei franceze, engleze, norvegiene și cea a siderurgiei românești. Circumstanțele pe care siderurgiile occidentale le au, prin comparație cu siderurgia românească, diferă fundamental și dumneavoastră cunoașteți foarte bine acest lucru.

În ceea ce privește privatizarea "Socomet" SA "Oțelul Roșu", oferta Fondului Proprietății de Stat este irevocabilă, din perspectiva legii. Noi suntem dezarmați în fața prețurilor pe care le obținem atunci când avem un singur competitor, deci când nu avem o competiție.

Vreau să vă spun că ați fost greșit informat: italienii nu au beneficiat de nici o înlesnire fiscală. Tocmai din această cauză, Fondul Proprietății de Stat, care a cuprins clauza în contract, pe baza unui acord semnat de primul ministru Radu Vasile, astăzi este într-o poziție slabă, prin urmărirea executării întocmai a contractului.

"TEPRO". investițiile de la "TEPRO" au fost blocate, luni de zile, de greve, acolo s-au făcut greve luni de zile. Termenul de scadență al acestor investiții este luna august 2000. Probabil că nu va fi respectat. Noi am inițiat deja, din alte motive, o procedură, în instanță, pentru rezilierea contractului de privatizare.

Rebuturile de management, despre care dumneavoastră vorbeați critic, cred că pot să fie abordate și autocritic. Fondul Proprietății de Stat s-a îndreptat, în instanță, a acționat în răspundere Siederman-ul pe care l-ați condus, pentru felul în care a fost administrat SIDEX-ul.

Domnul deputat Gavra vorbea de faliment și lichidare, de distrugere economică. Într-adevăr, felul în care Fondul Proprietății de Stat a acționat a însemnat lichidarea pierderilor sau, în orice caz, limitarea lor brutală. Acest lucru a făcut posibil ca, astăzi, să se poată vorbi, pentru prima oară, de o creștere a p.i.b.-ului pe o bază sănătoasă, adevărată.

 
   

Domnul Niculae Napoleon Antonescu (din sală):

Care bază?!

 
   

Domnul Radu Sârbu:

Domnul deputat Cristea ignoră, cu bună știință, după informațiile mele, faptul că la "CESAROM" București, prin contractul de privatizare, în afara prețului de 9 milioane de dolari, s-a angajat plata datoriilor de circa alte 7 milioane de dolari și s-au făcut investiții doar în 1998, primul an de după privatizare, de 15 milioane de dolari. În acest fel, s-au consolidat cele 1.832 de locuri de muncă și programul lor de investiții a continuat și în 1999, conform termenilor contractului.

La fel, la "Casial" Deva, prețul plătit pe acțiuni a fost de aproape 50 de milioane de dolari. Aproape 30 de milioane de dolari sunt investiții garantate, prin gajarea acțiunilor, iar peste 2 milioane de dolari sunt datorii asumate și plătite.

Aproape 1500 de salariați și-au păstrat locurile de muncă, și activitatea economică respectivă a fost salvată. Domnul Sassu acuză ritmul încă redus al privatizării. Acest ritm depinde și de existența cumpărătorilor. Noi am vândut în primul trimestru al anului 2000 circa 175 de societăți comerciale pe lună. Este un ritm, după părerea mea, destul de susținut. Oferta noastră, în realitate, este de peste 400 de societăți pe lună, dar doar la atâtea se găsesc cumpărători.

În ceea ce privește afirmația domnului Mihu cum că Oțelinox Târgoviște a redus producția după privatizare, a redus-o pentru restructurările care s-au făcut acolo, pentru investițiile care s-au făcut și a redus-o și în condițiile scăderii pieții, pe care dumneavoastră o cunoașteți foarte bine.

În ceea ce privește privatizarea Automaticii S.A. București, aceasta s-a făcut prin licitație deschisă cu strigare, cu participarea a 5 ofertanți; 5, între care și ABB Electroinvest din Suedia. Cel mai bun preț oferit a fost cel la care s-a adjudectat licitația, ceilalți investitori nu voiau să dea nici atât. De ce? Pentru că prețul de 11 miliarde era puțin, pe lângă datoriile de aproape 100 de miliarde pe care Automatica le are și pe care doar acest investitor grec s-a angajat să le plătească.

Domnul Ștefănoiu Luca de la PRM cere desființarea F.P.S.-ului pentru modul în care face privatizarea. Îndrăznesc să-i atrag atenția că este singura instituție care face privatizare în România și o face circumstanțiat de un cadru legislativ precis, pe care-l respectă.

În ceea ce privește disputa dintre Electronica și Eco, ceea ce eu am cerut și am semnat alături de conducătorii celor două societăți comerciale pe un protocol este acceptarea unei medieri, adică a unei expertize făcută de o casă de importanță planetară, de QP&G, pe care au ales-o în comun acord cele două părți, expertiză care cuantifică la aproape 10 milioane de dolari datoriile pe care Electronica le are față de Eco. Lucrările sunt în curs, rezultatul expertizei este în curs de analiză la Fondul Proprietății de Stat și vom lua măsurile cuvenite, în funcție de rezultatele acestei analize.

Domnul deputat Pambuccian vorbea despre privatizarea privatizării, și nu o face pentru prima oară. Vreau să vă spun că, în bună măsură, acest lucru se realizează, acordurile PSAL ale Guvernului României cu Banca Mondială sunt un exemplu. Din păcate, însă, experiența Fondului Proprietății de Stat în această privință este nefericită. Vreau să vă spun că până în prezent, din 47 de contracte semnate cu băncile de investiții pentru privatizarea unor companii românești, doar 6 s-au finalizat cu succes.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Vă mulțumesc, stimați colegi, pentru colaborare și trecem la voturile finale, așa cum am convenit în Biroul permanent și cum am anunțat. Vă rog, domnule Adrian Năstase.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu știam că orice dezbatere asupra unei moțiuni se încheie cu un vot. Dacă s-a schimbat ceva în această chestiune, vă rog să ne anunțați și pe noi.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, cu un vot se va încheia, dar, domnule vicepreședinte, este păcat să riscăm acest cvorum, când avem mai multe proiecte de legi care nu au fost votate și așteaptă. (Vociferări.)

 
   

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte, nu pot să accept acest argument al dumneavoastră, votul asupra moțiunii durează exact un minut, sau vreți să propuneți vot nominal sau vot secret? Știam că este vot deschis. Deci, durează exact un minut și nu-mi dau seama de ce doriți să introduceți aceste voturi succesive asupra a 20 de legi, pentru a întrerupe cursul normal al unei dezbateri care s-a încheiat. Dacă nu erau încheiate dezbaterile, aș fi înțeles să suspendați dezbaterile și votul să aibă loc după-amiază, dar acum suntem exact înaintea votului și vă rog să procedați regulamentar și să supuneți la vot moțiunea. După aceea, ...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule vicepreședinte, așa am convenit în Biroul permanent. Acum deci, v-ați răzgândit.

 
   

Domnul Adrian Năstase:

În Biroul permanent s-a discutat această chestiune, considerându-se că dezbaterile nu vor putea fi încheiate înainte de voturile asupra legilor, dar cum dezbaterile s-au încheiat, puteți, de îndată, să faceți acest vot care durează un minut, fiind vorba de vot deschis.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, să folosim acest minut atunci și să încheiem disputa.

Stimați colegi,

Supun votului dumneavoastră moțiunea. Poftiți, vă rog, dar întâi procedura de vot, da.

 
   

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule președinte, pentru că mi s-a pronunțat numele și mi s-a dat un răspuns, am dreptul la replică. (Vociferări.)

Vreau să-i spun domnului președinte Radu Sârbu că declarațiile pe care dânsul le consideră fanteziste privind privatizarea siderurgiilor din Italia, Spania, Anglia și multe alte țări din lume, probabil că dânsul nu le cunoaște, eu îi stau oricând la dispoziție să-i explic, pe îndelete, cum s-au făcut aceste privatizări.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, domnule coleg, din moment ce i-ați pus o întrebare, trebuia să vă răspundă și a răspuns nominal la fiecare deputat. Nu aveți dreptul la replică, nu este cazul.

 
   

Domnul Ion Florentin Sandu:

Domnule președinte, declarația în sine mi se pare ciudată, pentru că mi s-a atribuit că fac declarații fanteziste. (Rumoare.)

Și, în al doilea rând, vreau să știe domnul președinte Radu Sârbu că F.P.S.-ul și cu dânsul se ocupă mai mult de tragerea la răspundere a managerilor care au avut profit în toată perioada când au fost manageri acolo și, în schimb...

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, vă opresc microfonul.

 
   

Domnul Ion Florentin Sandu:

Dați-mi voie!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Pentru că perturbăm întreaga procedură și fiecare din cei care și-au auzit numele în răspuns vor cere drept la replică, și nu-i normal.

 
   

Domnul Ion Florentin Sandu:

Dacă așa-i procedura, așa trebuie făcut, domnule președinte!

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Nu-i normal, pentru că au întrebat, li s-a răspuns.

 
   

Domnul Ion Florentin Sandu:

Da, bine, mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Trecem la vot, mai întâi asupra procedurii de vot. Vă propun votul deschis, prin ridicare de mâini. Există altă propunere? Nu. Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 3 abțineri.

Acceptată procedura.

Doamnelor și domnilor deputați,

Supun votului dumneavoastră moțiunea simplă, dezbătută astăzi în ședința Camerei Deputaților.

Cine este pentru moțiune? Numărați vă rog! 102 voturi pentru.

Împotrivă? 115 voturi împotrivă.

Abțineri? 6 abțineri.

Moțiunea a fost respinsă. (Aplauze din dreapta sălii.)

 
Supunerea la votul final și adoptarea următoarelor proiecte de lege și rapoarte ale comisiilor de mediere:  

Stimați colegi, trecem la voturile finale. Vă rog să nu părăsiți sala!

Primul vot – raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind apărarea secretului de stat și a secretului de serviciu. Vă rog nu părăsiți sala! Domnul Sassu cere o intervenție procedurală. Are cuvântul.

   

Domnul Alexandru Sassu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Această lege are mai multe chestiuni.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă rog ocupați-vă locurile în bănci, pentru că nu vor putea fi numărate voturile, și păstrați liniștea! Aveți cuvântul, domnule deputat.

 
   

Domnul Alexandru Sassu:

Mulțumesc. Are mai multe lucruri care se dovedesc a fi chiar și neconstituționale și, în consecință, vă rog să nu o votăm astăzi, să o scoatem de pe ordinea de zi și să găsim o soluție pentru îndreptarea acestor lucruri.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Gaspar.

Stimați colegi,

Vă informez că Senatul a respins raportul de mediere. Ca atare, oricum vom ajunge la plenul celor două Camere, unde putem tranșa.

 
   

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Tocmai aceasta vroiam să spun, votul trebuie exprimat în ședința aceasta, având în vedere că în ședința din 15 mai, Senatul a respins raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind apărarea secretului de stat și a secretului de serviciu. Ca atare, prin forța lucrurilor, trebuie să se meargă la plenul celor două Camere. Noi nu mai putem acum să operăm în vreun fel asupra raportului.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, cred că acceptați, după această informație, situația, dacă nu, va trebui să pun la votul plenului solicitarea dumneavoastră.

Deci, oricum, ieșim din cadrul regulamentului și o tranșăm la plen.

Stimați colegi,

Supun raportul votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 25 de voturi împotrivă.

Abțineri? 8 abțineri.

Votat.

Pct.2 – Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței a Guvernului nr.74/1999 privind modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.82/1997 privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 52 de voturi împotrivă.

Abțineri? 12 abțineri.

Votat.

Pct.3 – propunerea legislativă privind structura personalului Curții Constituționale.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? 12 abțineri.

Votat.

Pct.4 - Proiectul de Lege privind constituirea și organizarea clerului militar.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? O abținere.

Votat.

Pct.5 – Proiectul de Lege pentru modificarea art.11 alin.2 din Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu o abținere, textul a fost votat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.194/1999 privind instituirea medaliei comemorative "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu".

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru modificarea și completarea Legii nr.44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război; sunt două texte.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Pct.8 – propunerea legislativă pentru completarea art.8 din Legea nr.71/1995 privind dreptul absolvenților învățământului particular liceal, postliceal și superior de a susține examenul de finalizare a studiilor la unități și instituții similare din învățământul de stat.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Pct.9 – Proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenția internațională privind armonizarea controalelor mărfurilor la frontiere, semnată la Geneva la 21 octombrie 1982, caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Pct.10 – Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului sub formă de schimb de scrisori dintre Guvernul României și Comunitatea Europeană, realizat la Bruxelles la 17 iunie 1999, pentru modificarea Acordului sub formă de schimb de scrisori între România și Comunitatea Europeană privind stabilirea reciprocă de contingente tarifare pentru anumite vinuri, efectuat la Bruxelles la 26 noiembrie 1993.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Deciziilor nr.5/1997 și nr.8/97 ale Comitetului mixt din cadrul Acordului dintre România și statele Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS).

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital, semnată la București la 23 ianuarie 1998.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului dintre România și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, adițional la Acordul dintre Republica Socialistă România și Agenția Internațională pentru Energia Atomică pentru aplicarea garanțiilor în legătură cu Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, semnat la Viena la 11 iunie 1999.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Pct.14 – Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.31/2000 pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Federale Germania privind colaborarea financiară, semnat la București la 17 decembrie 1998.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.37/99 privind tranzitul trupelor străine participante la Misiunea Kfor, pe teritoriul României, până la reluarea sesiunii parlamentare.

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri? O abținere.

Votat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.43/1999 pentru ratificarea Acordului privind Forța Multinațională de Pace din Europa de Sud-Est, semnat la Skopje la 26 septembrie 1998 și a Protocolului Adițional la Acordul privind Forța Multinațională de Pace din Europa de Sud-Est, semnat la Atena la 12 ianuarie 1999.

Cine este pentru?

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri?

Votat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.46/1999 pentru aprobarea participării României la Grupul de state împotriva corupției (GRECO), instituit prin Rezoluția Consiliului Europei nr.(99)5 din 1 mai 1999.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Votat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.57/1998 privind aprobarea participării Ministerului Turismului la Comisia Europeană de Turism și la Asociația de Promovare Turistică Internațională "Die Donau".

Voturi pentru?

Împotrivă?

Abțineri? O abținere.

Cu o abținere, un vot împotrivă și majoritate pentru, text votat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abțineri? O abținere.

Votat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind regimul străinilor în România.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri? 2 abțineri.

Votat. (Se vociferează asupra votului.)

N-am fost informat la timp, deci, reluăm votul.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 34 de voturi împotrivă.

Abțineri? 2 abțineri.

Text votat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 17/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

2 voturi împotrivă, o abținere, text votat.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere și respingerea Ordonanței Guvernului nr.73/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.44/1997 privind transporturile rutiere.

Voturi pentru?

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abțineri?

Text votat.

Stimați colegi, vă mulțumesc pentru excelenta colaborare. Deci, am dat 22 de voturi finale, sper că presa va reține că a fost vorba de voturi finale, și nu va consemna, ca în alte dăți, votarea a zeci de proiecte de lege în câteva minute.

Vă mulțumesc. Suspendăm ședința, reluăm lucrările la 14,30.

 
    După pauză  
   

Domnul Vasile Lupu (acționează butonul soneriei pentru chemara deputaților în sală):

Poate au mai rămas intervenții de dimineață.

Secretarii de ședință sunt invitați la prezidiu.

Voci din sală:

Care prezidiu? Al Marii Adunări Naționale?

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Prezidiul Camerei Deputaților, din care cu onor faceți parte. În prezidiul Marii Adunări Naționale erau mult mai mulți decât noi cei trei de aici. A fost înlocuit cu Consiliul de Stat, ulterior.

 
   

Domnul Vasile Matei (din bancă):

Majoritatea lipsește.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, sunt de acord că majoritatea parlamentarilor lipsește, majoritatea deputaților.

 
Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind pensionarea anticipată, cu diminuarea cuantumului pensiei (amânarea dezbaterilor).  

Doamnelor și domnilor,

Reluăm dezbaterile și trecem la proiectele de pe ordinea de zi.

Primul – raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind pensionarea anticipată, cu diminuarea cuantumului pensiei, lege organică. Avem o solicitare de la Guvern, este prezentă doamna ministru Smaranda Dobrescu și îi dăm cuvântul.

   

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mă fac purtătoarea de cuvânt a colegilor mei din Guvern și vă rog, stimați colegi, să fiți de acord cu amânarea discutării acestui raport al Comisiei de mediere, având în vedere că ultima oară când a fost în discuția Camerei Deputaților, o dată cu prezența premierului la acest microfon, s-a convenit să se reia discuția după aprobarea Legii bugetului de stat, în funcție de previziunile și posibilitățile de îmbunătățire a prevederilor bugetare din bugetul asigurărilor sociale de stat. Întrucât acest lucru, îmbunătățirea veniturilor, nu a avut loc încă la bugetul respectiv, întrucât execuția bugetară din primul trimestru este defavorabilă prognozei unui număr suplimentar de pensionari, Guvernul vă roagă să amânați discutarea acestui raport de mediere.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Buzatu.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Lăsând la o parte anumite formulări inadecvate ale doamnei ministru Smaranda Dobrescu, cum ar fi îmbunătățirea veniturilor, pe care îmi este foarte greu să le înțeleg – ce o fi însemnând această îmbunătățire, pentru că pentru unii, ceva bun este ceva dulce, pentru alții ceva acru, pentru alții, bun e vinul. Nu pot să înțeleg ce înseamnă această îmbunătățire a veniturilor, cu atât mai mult cu cât raportul acesta al Comisiei de mediere, despre care discutăm acum, a avut un parcurs extrem de sinuos în Camera Deputaților. S-au solicitat amânări succesive, al căror număr nu-l mai știm acuma, s-a solicitat să amânăm până când se votează bugetul asigurărilor sociale pentru anul 2000, după care urma să ne exprimăm votul în legătură cu soluțiile cuprinse în raportul de mediere.

Eu nu înțeleg deloc atitudinea doamnei ministru și nici a premierului Isărescu, care a venit în fața noastră și a solicitat amânarea până în momentul în care se va vota bugetul asigurărilor sociale pentru anul 2000. Oare ne este frică să exprimăm o poziție clară în legătură cu acest raport de mediere?

Dacă nu se dorește votarea acestui raport de mediere, trebuie să se spună clar, coaliția majoritară să-și asume responsabilitatea unui vot împotriva prevederilor raportului comisiei de mediere. Am blocat procesul legislativ până când se va îmbunătăți bugetul, sau nu știu ce se va mai îmbunătăți acolo. Ce termen poate să fie acesta? Când anume se va constata și cum anume? Cu ce mijloace se constată această îmbunătățire?

Eu vă rog, domnule președinte, să supuneți la vot, deci în condiții de cvorum regulamentar, să supuneți la vot acest raport de mediere, pentru a debloca, cel puțin în ceea ce privește acest proiect de lege procesul legislativ și a finaliza, într-un fel sau în altul discutarea acestui proiect de lege.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnule deputat, noi vă înțelegem că nu înțelegeți, dar să vedem de unde luăm cvorumul. (Rumoare)

Domnul deputat Avramescu.

 
   

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Foarte pe scurt. Se vine la tribună, se fac tot felul de demonstrații, dar nimeni nu vrea să spună adevărul curat. Mijloacele materiale care sunt astăzi la dispoziție nu permit punerea în aplicare a unei asemenea legi. Este evident. Anul acesta intervine și corelarea pensiilor care înseamnă un efort suplimentar bugetar. În același timp, veniturile la buget sunt cum sunt. Ce rost mai are să ne ascundem după degete și să vorbim și de proceduri, că am ajuns în acest stadiu. Cum am ajuns, știm cu toții, nu are rost să discutăm, când știm că un asemenea proiect de lege nu poate deveni lege și nu va putea fi pus în aplicare! Mă iertați, nu înțeleg de ce stăm și pierdem vremea, dacă să-l votăm, dacă să-l votăm să mai obținem o amânare pentru că nu avem cvorum și așa mai departe. N-am putea fi și noi odată cinstiți față de noi înșine și să recunoaștem niște realități? Indiferent că suntem de la Putere, sau de la Opoziție?

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Domnul Sârbu Marian.

 
   

Domnul Marian Sârbu:

Stimați colegi,

Vreau să vă spun că posibilitatea amânării acestui raport al comisiei de mediere este, după opinia mea, de nediscutat astăzi, întrucât Camera Deputaților, chiar ieri, atunci când acest raport de mediere se afla pe locul 36, dacă nu mă înșel, pe ordinea noastră de zi, a votat trecerea lui pe locul 2, imediat după discutarea moțiunii, în condițiile în care cunoaștem foarte bine tot traseul acestui raport de mediere.

Problema care se pune însă este una pe care eu cred că domnul Avramescu a ridicat-o în mod corect – aceea a responsabilității politice legală de oportunitatea intrării în vigoare a acestei legi.

Și, așa cum Guvernul, după ce timp de mai bine 2 ani și jumătate am discutat în cele două Camere Legea cu privire la sistemul public de pensii, și-a permis să o modifice la câteva zile după ce a intrat în vigoare, după ce ea a fost discutată cu specialiști ai Băncii Mondiale, cu specialiști ai Consiliului Europei și așa mai departe, ieșind până la urmă un sistem, o lege compatibilă cu normele europene, să fie modificată în două-trei zile, așa, într-o noapte, printr-o decizie, printr-o ordonanță de urgență abuzivă, prin care se modifică elemente de esență din conținutul legii, după ce tot noi, în Parlament, căzusem de acord asupra acestor elemente fundamentale.

Deci, a continua cu acest dispreț la care Parlamentul este supus de către Guvern în ultimii ani, este, după părerea mea, inadmisibil. Am decis ieri să punem acest raport pe locul 2 în ordinea de zi. Cum vom vota, este la latitudinea dumneavoastră, stimați colegi, de la Putere, este la latitudinea noastră, cei din Opoziție. Aveți suficiente instrumente legislative, ulterioare, pentru ca proiectul să nu între în vigoare, dacă nu doriți, aveți posibilitatea acestor ordonanțe de urgență pe care le folosiți în orice clipă și când lucrurile sunt evident lipsite de urgența pe care o impune apariția unei ordonanțe de urgență și așa mai departe.

Rugămintea mea este să nu transformăm totuși Camera Deputaților într-o simplă instituție de înregistrare a actelor normative, ci lăsați-o să fie ceea ce ar trebui să fie – o instituție care reglementează, și nu care înregistrează.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

Doamna ministru Smaranda Dobrescu.

 
   

Doamna Smaranda Dobrescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, de la ultima dată când am avut discuții pe această temă și până în prezent, s-au întâmplat câteva lucruri, pentru care eu consider că este de datoria mea și în respect față de dumneavoastră să vă dau câteva amănunte.

Planul financiar pe termen lung pentru bugetul de pensii, care ni s-a cerut de către organismele finanțatoare, dovedesc că în anumite situații – și acest scenariu al pensionării anticipate este o astfel de situație – noul sistem public de pensii nu este sustenabil. Și-mi permit să vă citesc câteva lucruri din condiționalitățile pentru împrumutul PSAL 2 de ajustare structurală, partea de sistem de pensii: Banca Mondială, încheiat condiționalități PSAL, PSAL 2 ~ PSAL 2 care abia a trecut prin Guvern aprobat.

1.Implementarea în cadrul sistemului public de pensii a recorelării pensiilor de asigurări sociale de stat pentru pensionarii existenți pe baza unui plan financiar adecvat pe termen lung. Poate veți înțelege de ce recorelarea, pe care ne-am dorit-o cu toții mai importantă, nu se putea încadra decât în această formă în care a fost aprobată în planul financiar pe termen lung.

2. Aprobarea de către Parlament a Ordonanței de urgență nr. 41 pentru modificarea și completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în vederea sustenabilității sistemului.

Noi am modificat Legea sistemului public de pensii din cauza acestui motiv, dar în primul rând pentru a aduce în plată imediat convențiile civile și alte drepturi care nu erau taxate cu contribuție CAS.

Sistemul public de pensii, așa cum a ieșit din Parlament, avea două prevederi de lege, pe care colegii senatori, în generozitatea dumnealor și, așa cum au considerat că este corect, au venit și au contrazis inițiatorul și au propus niște prevederi mai generoase pentru pensionari. Aceasta erau: rata de înlocuire, valoarea punctului și modul de ajustare a pensiilor, ținând cont de salariul mediu brut pe economie, și nu de rata inflației. Acest lucru a aruncat deodată întreaga prognoză a proiectului bugetului de pensii în nesustenabilitate financiară pe termen lung, și mai ales de la început. Acestea au fost motivele pentru care Banca Mondială a spus: vă mai acordăm împrumuturi de acum încolo, dacă veți face un proiect sustenabil financiar. Și a trebuit să facem și această dovadă.

Dați-mi voie să vă citesc din Memorandumul cu FMI încheiat și în momentul de față discutat la Washington. Dacă la Washington, în această seară se află că noi am fost de acord cu o prevedere contrară sistemului public de pensii care mărește vârsta de pensionare și nu o apropie, atunci, probabil că la Washington se va discuta alt fel Memorandumul și nu cred că cineva dintre politicienii români, chiar din Opoziție, și-ar dori ca la Washington, după mii de eforturi ale tuturor politicienilor, concertate, Opoziție și Putere, să avem parte de un refuz în boardul din 31 mai. Și vă citesc din FMI, din Memorandum: "În eforturile noastre îndreptate către reforma sistemului de pensii, vom analiza atent legile existente și mai ales propunerile legislative curente conform cerințelor bugetare și într-o modalitate acceptabilă Băncii Mondiale, după cum am procedat când am modificat Legea pensiilor de stat, recent promulgată, care acum prevede o limită pentru rata de înlocuire și majorează vârstele minime de pensionare începând cu 2001". Angajament al țării la FMI. Și nu în ultimul rând, planul de acțiune strategică pentru aderare la Uniunea Europeană și vreau să subliniez că pentru întâia oară cele trei direcții sunt convergente și prevăd exact același lucru – constituirea unui sistem de pensii sustenabil în timp, în care plan se spune: restabilirea echilibrului financiar al sistemului public de pensii, raționalizarea cheltuielilor, aprobarea de către Parlament a ordonanței de urgență pentru modificarea Legii sistemului public de pensii.

Acest lucru a fost discutat cu organismele finanțatoare, pe baza acestui acord pe care Guvernul român și l-a dat și pentru care a făcut planuri financiare pe termen mediu. Pe baza acestor acorduri vom primi noi și următorul Guvern împrumuturi foarte avantajoase pentru reforma instituțională a domeniului.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc, doamna ministru.

Domnul deputat Ana Gheorghe are cuvântul.

 
   

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimate doamne, stimați domni,

Expozeul doamnei ministru este deosebit de interesant. Ne introduce în atmosfera marilor dezbateri de la nivelul finanțelor mondiale, a condiționalităților, în cadrul cărora trebuie să ne mișcăm și, dacă nu suntem cuminți și ne mișcăm alt fel, aceste organisme financiare internaționale ne arată cu degetul și spun că n-am fost cuminți și nu scot din buzunar ceea ce noi așteptăm să scoat㠖 adică bani, nu altceva. Este un punct de vedere.

Dar ceea ce discutăm noi astăzi, aici, în Camera Deputaților, este cu totul altceva. Adică este un proiect legislativ care a parcurs tot drumul său atât în Camera Senatului, cât și în Camera Deputaților, au existat anume texte în divergență pentru care atât Camera Senatului cât și Camera Deputaților au aprobat niște delegați ai lor ca niște prelungiri cu puteri deosebite, așa cum prevăd regulamentele noastre, de a media ceea ce plenul acestor Camere a stabilit ca fiind texte în divergență. Din câte știu, acest raport al comisiei de mediere a fost aprobat în Camera Senatului.

Mai departe. După depunerea acestui raport la Camera Deputaților, comisia pe care noi am învrednicit-o să ne reprezinte, și-a încetat de drept activitatea.

Noi trebuie să ne pronunțăm și să avem tăria să ne pronunțăm asupra celor care s-au stabilit în acest raport. Nu putem să amânăm la infinit o hotărâre asupra raportului unei comisii de mediere.

Vreau să-mi permiteți să fac o paranteză. Dacă avem ordonanțe simple ale Guvernului, din 1997, 1998, 1999, sau chiar ordonanțe de urgență din 1997, 1998, 1999, care n-au trecut încă prin Parlament și încă n-au căpătat puterea de lege, ele rămân încă ceva care este sau nu este lege. Nu putem să facem același lucru cu raportul unei comisii de mediere, fiindcă vă invit să lecturați atât Regulamentul Camerei Deputaților, cât și o broșură excepțional de importantă în activitatea noastră zilnic㠖 procedurile parlamentare. Nu vom găsi în nici una din aceste două surse de proceduri ceea ce facem noi – amânarea la infinit a unei hotărâri cu privire la un vot. Dacă mergem pe fond, sunt foarte de acord, că aici trebuie să spunem clar și să ne asumăm răspunderea – nu votăm acest raport, pentru că el implică un efort financiar la care țara nu este deocamdată pregătită să facă față. Și cred că opinia publică, așa cum a strâns cureaua 4 ani de zile la îndemnul celor care i-au condus, o să strângă cureaua și o să strângă din dinți și de data aceasta și poate va înțelege, dacă înțelege, dacă are ce înțelege. Dar altă cale de urmat nu există decât aceasta de a ne pune în legalitate. Și legalitatea, domnule președinte, nu cred că este alta decât aceea de a supune spre aprobare, sau respingere, raportul comisiei de mediere.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da, de acord cu dumneavoastră, domnule deputat. N-o să amânăm acest text de la o campanie electorală la alta.

Domnul deputat Gheciu.

 
   

Domnul Radu Sever Cristian Gheciu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor,

Voi interveni strict pe procedură și n-o să mă refer la buna intenție a inițiatorilor, n-am să mă refer la drama oamenilor care sunt în șomaj și care la sfârșitul carierei își găsesc din ce în ce mai greu plasament pe piața muncii.

Dar, în fond, de ce discutăm noi astăzi, la sfârșit de mai, această mediere care a revenit pe ordinea de zi de câteva ori în cursul acestei ierni? Pentru că, la un moment dat, pe drept cuvânt, poate, reprezentanții Opoziției au cerut prezența primului-ministru pentru a avea un punct de vedere clar al Guvernului față de această inițiativă legislativă. Acest lucru este normal, într-un fel este prevăzut extrem de precis și în Constituție, art.110, au fost niște puncte de vedere controversate în scris în trecut și s-a dorit prezența primului-ministru.

Eu am avut curiozitatea astăzi, fiindcă totuși au trecut vreo două luni de când domnul Isărescu se afla la acest microfon, și am luat de la serviciile noastre specializate textul rostit atunci de domnul Isărescu. Domnul Isărescu n-a cerut amânarea discuției. Amânarea discuției și asupra acestui text de mediere s-a făcut pentru a se vedea dac㠖 dac㠖 bugetul de stat și al asigurărilor sociale pot aduce o soluție față de acest deziderat, față de intenția inițiatorilor.

Domnul Isărescu, în acest text care are vreo 4 pagini, are un cuvânt care revine obsesiv: "inoportunitate", sau sub sintagma "nu este oportun". Și-mi permit să-l citez de câteva ori: "această lege nu este oportună în momentul actual. Legea pensionării anticipate, departe, în opinia Guvernului, de a contribui la grăbirea reformei în materie, credem că o întârzie". "Această lege este inoportună. Legea, aflată acum în faza de mediere, merge într-un sens opus. Se merge în direcția în care, timp de 10 ani, s-a mers treptat din aproape în aproape. Mergem invers decât reforma sistemului de pensii. Discutăm despre reforma pensiilor, dar, deocamdată, acționăm împotriva sensului acestui ...." și pot continua cu citatele.

Mai important este însă că primul-ministru a atras atenția că " pentru finanțarea deficitului din sistemul de pensii - de care toți știm și mai ales colegii care fac parte din comisia de specialitate pentru finanțarea acestui deficit noi negociem în prezent cu organismele financiare internaționale contractarea de împrumuturi pe termen lung, de natură să consolideze acest deficit". Prin urmare, ce vrem? Să ne îndatorăm și mai mult?

Având în vedere că prin apariția la acest microfon, acum două luni, a domnului prim-ministru avem un punct de vedere clar al Guvernului asupra acestei inițiative, întrucât ceea ce a determinat amânarea până astăzi a fost exact timpul consacrat dezbaterii bugetului și în buget, cum știm cu toții, nu sunt prevăzute sume pentru aceste majorări, vă propun, domnule președinte, să puneți la vot respingerea raportului de mediere, cu consecințele care decurg.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Buzatu.

 
   

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Dezbaterea urmează aceleași meandre extrem de complicate pe care le-a urmat acest proiect de lege încă de la apariția sa și până acum.

După ce am ascultat narațiunea vădit moralizatoare a domnului Avramescu, tehnicistă a doamnei Dobrescu și cumva istoricistă a domnului Gheciu, ni se cere să supunem la vot respingerea acestui raport de mediere. Mai întâi că eu nu înțeleg ce se cere: ori să amânăm, ori să respingem, ori să supunem la vot, așa cum trebuie supus la vot raportul acesta al comisiei de mediere?

S-au adus aici argumente de diferite ordine, în special cele de ordinul raporturilor pe care trebuie să le avem cu instituțiile internaționale. Și eu sunt de acord că trebuie să ținem cont de acestea, numai că am observat, chiar din prezentarea doamnei Dobrescu, că aceste raporturi se bazează pe analize, ceea ce înseamnă luarea în considerare a tuturor elementelor unei probleme, se bazează pe discuții, pe anumite înțelegeri, și nu pe imperative, sau pe ceea ce i se pare cuiva, chiar dacă este titular la Ministerul Muncii și Protecției Sociale că ar scrie într-un document.

Și, mai mult decât atât, nu știu, cred că mă aflu într-o situație privilegiată. Nimeni nu mai primește, nu mai discută cu oamenii din țara aceasta, nu mai primește scrisori de la diverse persoane .... Probabil că sunt sigurul deputat, pentru că .... Dar am mai întrebat, deși nu cred lucrul acesta, am mai întrebat câțiva colegi și am văzut că și dumnealor primiseră o mulțime de scrisori de la persoane aflate în situația descrisă de acest proiect de lege, care se află într-o situație disperată. Am înțeles că trebuie să stăm de vorbă foarte bine, într-un mod disciplinat cu Washingtonul, dar poate că este bine să discutăm într-un mod cel puțin înțelegător și cu anumite persoane, cu oameni din diverse localități. Eu nu cred că domnul Dimulescu Ion, de exemplu, din Pucioasa, va fi foarte încântat de discuțiile acestea pe care le are domnul Isărescu la Washington în momentul acesta, pentru că dumnealui, care se află în situația descrisă de acest proiect de lege, ne scrie și ne spune că "situația familiei mele a ajuns la disperare, și anume: impozitele către stat nu am cu ce le plăti, mașina am abandonat-o, telefonul trebuie să-l desființez, porcul din coteț l-am vândut, am ajuns să vând tot ce am agonisit prin muncă cinstită, pentru a-mi cumpăra pâinea zilnică".

Eu cred că, dincolo de elementele acestea tehnice invocate în cadrul unor acorduri, este bine să ținem cont și de situația concretă a unor oameni posibili beneficiari ai proiectelor noastre de lege.

De aceea, domnule președinte, cerându-mi scuze pentru melanjul acesta de argumente pe care le-am adus în fața dumneavoastră, eu cred că este cazul, procedural discutând, să trecem la discutarea raportului comisiei de mediere, așa cum am procedat de fiecare dată când în fața noastră a ajuns un raport al comisiei de mediere și la votarea sa în condiții regulamentare.

Vă mulțumesc încă o dată.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Márton Árpád.

 
   

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Din punct de vedere procedural, trebuie să constat că, deși ne aflăm în momentul premergător dezbaterii acestei medieri, s-a intrat pe fond. Or, eu cred că în primul rând trebuie să rămânem la procedură. Iar domnul președinte are dreptate, într-adevăr, există două situații la o lege organică, cu caracter organic: ori suntem într-un cvorum destul de consistent, ca să se poată vota legea, chiar cu eventualele abțineri, sau voturi contra, ori nu suntem.

Deci, ca atare, zic eu, ori mergem așa cum până acum s-a mers, dacă dorim într-adevăr să se voteze legea, deci, dacă dorim într-adevăr să se voteze legea, doar atunci o discutăm, când suntem într-un cvorum destul de consistent, ori, de fapt, nu dorim să se voteze această lege și atunci forțăm votul, când se află la limita cvorumului, adică la 172 de deputați prezenți, 171 vor vota, să zicem, pentru, unul se va abține și legea a căzut. Și mi se pare că de fapt asta se dorește. Pentru că văd că PDSR-ul nici o treime din numărul deputaților nu este prezentă aici, în sală, și se dorește să cadă această lege.

Deci, dacă se dorește, să începem dezbaterea legii. Dacă va trece, va trece, dacă nu va trece, nu va trece. Acelora care au forțat votarea într-un moment când tocmai domniile lor nu sunt într-un cvorum destul de consistent prezenți, înseamnă că toată răspunderea le aparține.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vremea vine, vremea trece.

Domnul Marian Sârbu.

 
   

Domnul Marian Sârbu:

Eu vreau să-l rog pe reprezentantul UDMR-ului să aigă grijă de grupul său parlamentar și să lase PDSR-ul, că avem destui oameni care să aibă grijă.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

.... are griji destule ....

 
   

Domnul Marian Sârbu:

Deci, aveți și așa destule griji, aveți destule griji dumneavoastră și vă rugăm foarte mult să vă vedeți de problemele dumneavoastră.

Vreau să spun că argumentele pe care doamna Dobrescu ni le-a adus aici, dânsa de fapt a deschis discuția pe fond cu cele legate de Banca Mondială, de Fondul Monetar și așa mai departe, probabil că stau în picioare. Dar vreau să reiterez și eu faptul că ne aflăm într-o situație procedurală în care trebuie să votăm acest raport.

Iar, în ceea ce privește responsabilitatea, vreau să atrag atenția că această lege, acest proiect de lege a trecut prin ambele Camere, a fost votat și de noi și de dumneavoastră și că, pentru ca o lege să treacă, este nevoie de majoritate, de o alianță a coaliției dumneavoastră, după cum pentru ca o lege să cadă, este nevoie ca dumneavoastră să nu vreți să treacă. Deci, răspunderea vă aparține, domnule Márton.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

In final, doamna ministru Smaranda Dobrescu care, după regulament, poate interveni oricând.

 
   

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În afara argumentelor tehniciste pe care mi le-am permis să vi le expun, desigur că sunt și alte lucruri care ne pasă tuturor și ele există și sunt obiective, iar dacă dumnealui, domnul Buzatu, a primit o scriosare din Pucioasa și eu am primit peste un milion de scrisori și nu m-a lăsat nici una rece. trebuie spus, în momentul de față, că tocmai pentru a salva actualii pensionari trebuie să luăm această hotărîre. dar, în momentul de față, se pot pensiona anticipat acele persoane care au depășit perioada de șomaj și alocația de sprijin, deci există această posibilitate pentru cei care au depășit formele asistențiale. de la 1 aprilie 2001 se vor putea pensiona anticipat cu 5 ani înainte de vârsta standard, conform noii legi a sistemului public de pensii, iar peste o lună de zile va fi gata Legea privind ocuparea în muncă și v-am mai amintit, dar nu sunteți obligați, bineînțeles, să o luați de bună, dar o pregătim ca o a patra măsură activă, și anume subvenționarea unei părți din salariul persoanelor angajate care îndeplinesc condițiile de vârstă 50 – 55 ani femei, 55-60 ani bărbați, adică acele persoane care își găsesc foarte greu loc pe piața muncii. Acest lucru se va întâmpla o dată cu introducerea noului concept de ocupare în muncă, de favorizare a ocupării în muncă, pe care avem în vedere a-l introduce chiar peste 2-3 săptămâni după terminarea discutării cu partenerii sociali. Așa cum am fost în stare și vom fi în stare, într-o zi două să modificăm Legea plăților compensatorii, în momentul de față dorim să introducem și această posibilitate. Deci, vă rog să nu mai batem monedă că nu ne gândim și că vorbim... deci nu ne gândim decât în cifre și nu ne gândim la oameni.

În primul rând, ne gândim la oameni, dar dacă nu avem un fundament financiar înseamnă că facem populisme și eu în această perioadă de campanie electorală pot să spun foarte clar – sunt, personal, împotriva pensionării anticipate.

Vă mulțumesc.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Într-adevăr, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, sau de unde să iei dacă n-ai pus.

Să trecem la vot. Avem o solicitare din partea Guvernului. Să amânăm dezbaterea acestui proiect... Da poftiți, vă rog.

 
   

Domnul Iuliu Furo:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Îmi este jenă, ceea ce fac, vă mărturisesc cinstit, îmi e jenă, dar într-o sală cu 70 de oameni nu se poate supune nimic la vot.

Vă rog foarte frumos să verificați cvorumul.

 
   

Domnul Vasile Lupu:

Exact asta făceam, domnule deputat. Secretarii abia așteaptă să numere. Deci în sală sunt 86 de deputați, cu tot cu prezidiu, spune domnul secretar. Mai e nevoie de 67. Când îi vom recupera vom merge mai departe. Suspendăm lucrările Camerei, vom relua dezbaterile mâine, la orele 8,30.

 
Informare privind demisia domnului deputat Aureliu Emil Săndulescu, Circumscripția electorală nr.6 Bistrița-Năsăud, din Grupul parlamentar al P.N.Ț.C.D civic-ecologist.  

Stimați colegi,

Mai am o informare foarte scurtă pentru dumneavoastră. Domnul Aureliu Emil Săndulescu, deputat în Circumscripția electorală nr.6 Bistrița Năsăud, și-a dat demisia din Grupul parlamentar al PNȚCD civic ecologist, urmând a-și urma calea ca independent.

Ședința s-a încheiat la ora 15,50.

     

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania tuesday, 9 august 2022, 10:52
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro