|
Domnul Dumitru Pâslaru: Domnule președinte, Stimați colegi, Dacă am trăi într-un climat politic normal, acum, la sfârșit de mandat, guvernanții perioadei 1996-2000 ar trebui să înfățișeze electoratului bilanțul realizărilor și neîmplinirilor pe baza cărora să solicite eventual un nou vot de încredere și speranță. Pentru că situația este însă de-a dreptul catastrofală, țara fiind în pragul colapsului și dezintegrării, iar pentru revenirea măcar la nivelul anului 1996 ar fi necesari cel puțin 10 ani de creștere economică, confruntării cu electoratul îi este preferată tehnica bine cunoscută a denigrării și diversiunii. Dar, dramele existenței zilnice, sărăcia și disperarea sunt atât de apăsătoare încât astfel de rețete de înșelat populația nu produc efecte. "Firul roșu", "Cazul Costea", deocamdată, și altele care se pregătesc ilustrează sugestiv strategia minciunii și lașității prin care se încearcă sustragerea de la răspundere și implicarea liderilor Opoziției, liderilor PDSR în diverse scenarii regizate la Cotroceni și puse în operă cu sprijinul unor susținători din afară. În momentul în care după o îndelungată așteptare a confirmărilor din partea autorităților române, Comisia franceză de investigații s-a pus în mișcare spre București pentru a clarifica afacerile murdare ale ambasadorului itinerant al președintelui Constantinescu, domnul Costea, cercurile de la Cotroceni s-au gândit să paseze repede totul pe adversarii lor politici, cei mai importanți și cei mai puternici. Întrucât lista celor audiați a fost sugerată tot din cercurile Puterii, era de neconceput ca printre acestea să se afle chiar și președintele Constantinescu. Cu toate acestea, primul om al statului ar putea clarifica multe aspecte. În primul rând, ar trebui întrebat de ce la 5 mai 1999 l-a numit pe Costea ambasador itinerant, când tocmai se afla în cercetare de doi ani, acesta fiind acuzat de autoritățile franceze de spălare de bani, bancrută frauduloasă și abuz de bunurile societății. Nu cunoștea situația sau ridicându-l la această demnitate a dorit doar să-l protejeze? Și, dacă da, în schimbul cărui serviciu? Judecătorul de instrucție de la Paris nu s-a sinchisit însă de titlul Excelenței sale și, la sfârșitul anului trecut, chiar l-a arestat puțin, interogat zile întregi și pus sub interdicția de a părăsi teritoriul Franței. Nici de data aceasta, președintele României nu a retras abilitarea de reprezentare diplomatică a lui Costea. Ce fel de ambasador itinerant mai poate fi o persoană care nu poate părăsi țara? Emil Constantinescu îl menține pe Costea ambasador, deoarece se teme de dezvăluirile acestuia în cazul în care el va cădea în dizgrație? Iată cum implicațiile campaniei murdare instrumentate de actuala putere se răsfrânge negativ asupra imaginii României în lume. Așteptăm și cerem din partea președintelui României o poziție clară și explicită în această afacere. Așteptăm și cerem decăderea lui Costea din funcția de reprezentant al președinției și sperăm că Emil Constantinescu va avea forța și libertatea necesară să taie răul de la rădăcină. Vă mulțumesc.
|
