Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 12-09-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 septembrie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,40.

Lucrările au fost conduse de domnii Vasile Lupu și Andrei-Ioan Chiliman, vicepreședinți ai Camerei Deputaților, asistați de domnii Corneliu Ciontu și Vasile Miclăuș, secretari.

 
Mihai Vitcu - intervenție intitulată Drama învățământului românesc în pragul mileniului III;

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Începem programul nostru de intervenții, invitând pe domnul Vitcu Mihai, P.D.S.R. Este prezent? Este. Se pregătește domnul Ștefan Baban, P.R.M. Este.

 

Domnul Mihai Vitcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Intervenția mea se intitulează: "Drama învățământului românesc în pragul mileniului III".

Într-o zi mohorâtă de vineri a acestui început de septembrie porneau neîncrezători spre școală, sub privirile triste ale părinților și bunicilor, sute de mii de copii. Alături de ei pășeau cu același "entuziasm" educatori, învățători și profesori.

Pe toți îi aștepta școala, o școală mizeră, lăsată în voia soartei de cei care trâmbițează până la surzenie succesul reformei.

Printre ei, marele filosof în viață, Andrei Marga, cel care, ce visează noaptea povestește ziua, cum că paharul reformei a trecut de jumătate și nu mai este mult – spunem noi – până când, revărsându-se, numărul analfabeților va depăși numărul știutorilor de carte.

Vorbind de fel de fel de rute ale învățământului românesc, începutul anului școlar l-a găsit pe domnul Marga pe ruta Gorjului, în timp ce președintele Constantinescu, scârbit de atâta bine, a luat calea Banatului și puțin a lipsit să nu treacă în Iugoslavia, să le povestească copiilor de acolo despre grija liderului regional pentru viitorul luminos al Statelor Unite ale Europei.

Peste tot au fost întâmpinați de zâmbete schimonosite de durere, de durerea unei nații ce nu-și găsește liniștea firească într-un domeniu ce în mod firesc și normal ar fi trebuit să domine inteligența, acțiunea, progresul, reforma, dacă vreți, dar o reformă eficientă, înțeleasă și suportată atât de elevi, cât și de profesori.

Despre ce reformă poate fi vorba în învățământul românesc, când de trei ani și ceva încoace, asistăm la o bâlbâială generală, la fel de fel de măsuri publicate în zeci de buletine informative ale Ministerului Educației Naționale, măsuri care majoritatea încalcă în mod flagrant Legea învățământului, Statutul personalului didactic, legi organice sau legi ordinare ale țării.

Despre ce reformă poate fi vorba când n-a exista examen important în această perioadă, care să nu fie contestat într-o formă sau alta pentru viciile de formă sau de conținut? Atât examenele de capacitate, cât și examenele de bacalaureat, precum și sistemul de admitere în licee și facultăți n-au darul de a promova valoarea și competiția. Competiția școlară reprezintă un nonsens pentru actuala coaliție guvernamentală.

Despre ce reformă poate fi vorba când mii de oameni au fost eliminați din sistemul de învățământ, profesorii devenind oameni de serviciu în școli, iar oamenii de serviciu devenind șomeri?

Despre ce reformă poate fi vorba când sute și mii de copii abandonează școala, datorită condițiilor materiale precare. Ridicolul situației este acordarea așa-ziselor burse sociale, care se ridică la "colosala" sumă de 50.000 lei, în timp ce un elev intern are nevoie de minima sumă ce depășește cu mult milionul de lei pe lună?

Totul este croit pentru a se crea haosul general, în care cei șmecheri să domine gloata neștiutoare de carte. Ceea ce este mai trist este faptul că pe fondul acestui haos atotcuprinzător s-a generalizat aproape fenomenul corupției și al hoției, pornindu-se de la Ministerul Educației Naționale, continuându-se la inspectoratele școlare și ajungându-se chiar la nivelul unităților școlare.

Sunt suficiente doar două exemple care nici până astăzi nu sunt elucidate, deși s-au tras destule semnale de alarmă. Ordonanța nr. 10 din 1997, despre care am vorbit de foarte multe ori, care a vânturat banul public ce trebuia să ajungă la amărâții școlilor, precum și banii destinați manualelor școlare alternative. În ambele cazuri este vorba de sute de miliarde de lei, iar cei ce au menirea de a face lumină sunt preocupați de fel de fel de anchete cu trimiteri electorale.

Din această cauză s-a ajuns la mila publică pentru supraviețuirea școlii. Trăim cu speranța că nu mai este cât a fost. Școala va intra în normalitate, reforma școlară va continua, ținându-se cont de tradiția și realitățile din învățământul românesc. Acești ani de cumplită ignoranță, la nivelul managementului școlar, vor rămâne ca o amintire tristă, cu sechele, însă, pentru câteva generații ce au avut neșansa de a trăi această dramă a școlii românești, aflată pe mâna câtorva specialiști ai Epocii Constantinescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație cu titlul: Incompetența managerială cu ștaif;

Are cuvântul domnul Ștefan Baban, se pregătește domnul Lădariu Lazăr. Este? Da.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Incompetența managerială cu ștaif"

Ne întrebăm adesea de ce lucrurile merg prost în țara aceasta și de ce, cu toate că nu suntem condiționați de restricții, nu reușim să ne rederesăm și să facem ce trebuie pentru a constitui o societate performantă.

Dincolo de întârzierile în realizarea unei legislații coerente, dincolo de plictiseala totală și lehamitea manifestată de o întreagă societate, este clar că în multe domenii ale vieții sociale avem de tras consecințele unui management defectuos. Un management care nu este în stare să rezolve nici o ecuație simplă a organizării unei activități umane, pe baza logicii elementare. Dimpotrivă, fiecare problemă, fie este ignorată, fie este complicată prin soluții abracadabrante.

Un exemplu elocvent în acest sens, de incompetență managerială, l-a constituit în acest an așa numita admitere în liceu. Imaginea terifiantă a părinților și copiilor aflați într-o goană nebunească prin oraș, în speranța obținerii unor informații cât mai proaspete despre șansele unui candidat de a intra într-un liceu sau altul, a șocat pe toți cetățenii țării. Oamenii care și-au rupt de la gură pentru a-și pregăti copiii au trebuit să plătească milioane de lei pe taxiuri și telefoane, să consume nervi și să suporte umilințe din partea sistemului de învățământ. În disperarea generală s-au consumat chiar scene de coșmar în care părinților le-au cedat nervii, au devenit agresivi și puțin a lipsit ca evenimentele să nu capete un caracter sângeros.

Despre ce fel de drepturi ale omului se poate vorbi într-o astfel de societate în care cetățeanul de rând este batjocorit de o instituție a statului, întreținută din banii contribuabililor?

Poate că ceea ce s-a întâmplat la această etapă de educație națională ar fi fost trecut neobservat dacă efectele organizării acestei acțiuni nu ar fi putut fi previzibile de la bun început.

Firesc ar fi fost ca, după terminarea coșmarului, conducerea Ministerului Educației Naționale să iasă la rampă, să-și pună cenușă în cap, să-și ceară scuze pentru disfuncțiile create și să arate cum gândesc ei să rezove în viitor lucrurile. În orice țară normală ministrul învățământului ar fi trebuit să-și depună demisia. Numai în România demisia nu se depune pe considerente profesionale, ci din cauza unor orgolii, ambiții și a algoritmului politic.

Să mai adăugăm doar trista constatare că admiterea la liceu reprezintă prima treaptă pe scara umilințelor, falsificărilor, mituirilor și iresponsabilităților profesionale. Urmează examenul de bacalaureat, care poate fi cumpărat în mărci, dolari sau alte valute și mai puțin în cunoștințe temeinice. Apoi examenul de admitere în facultate, care urmează aceeași cale, deja bătătorită, de achiziționare a titlului de student.

Să nu cădem, însă, în extrema cealaltă și să considerăm că toți care au promovat un examen de capacitate sau au fost admiși în facultate și le-au cumpărat. Dar cum poți promova cinstea, onoarea, inteligența și corectitudinea într-o societate în care forța banului primează față de muncă și aptitudini?

Ne mai mirăm că la terminarea studiilor o altă cauză a părăsirii țării de către tineri o reprezintă promovarea celor mai puțin pregătiți, dar cu susținere financiară, tupeu și aroganță, în detrimentul specialiștilor, a persoanelor care nu fac compromisuri și care pierd material imens.

Prea multe exemple de proastă organizare, începând de la subiectele de examen greșite sau incomplete și terminând cu aranjarea examenelor, ne-a oferit în ultimul timp acest minister pentru ca primul-ministru să nu declanșeze o anchetă severă privind capacitatea managerială a acestei importante instituții publice, de activitatea căreia se leagă înfăptuirea unor puncte importante din strategia pe termen mediu a României.

Ar fi trist dacă lucrurile ar rămâne așa, dacă nu s-ar trage învățăminte și nu s-ar stabili răspunderile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Lazăr Lădariu - evocare a muncitului și neastâmpăratului rege al munților, Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 128 de ani;

Domnul Lazăr Lădariu, se pregătește domnul Gheorghe Ana.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

"Unicul dor al vieții mele e să-mi văd națiunea mea fericită pentru care, după puteri, am lucrat până acum".

Sunt cuvintele de început ale Testamentului simbolic numit "Ultima mea dorință" al muncitului și neastâmpăratului rege al munților, Avram Iancu, de la a cărui moarte s-au împlinit 128 de ani.

Ca de fiecare dată, ne-am adunat la Țebea pentru a cinsti osteneală și numele craiului munților, cel care a pus pumnul în pieptul furtunii.

Într-un recviem transilvan ne-au chemat și duminica trecută cu tânguit prelung toate clopotele preapătimitului Ardeal spre mormântul de sub gorunul gârbovit de la Țebea, unde își duce somnul lin și blând cel născut din puterile interioare ale unei națiuni.

De fiecare dată când îi cinstim osteneala și numele slăvit, gorunul lui Horea își adună toate sevele dăinuirii cu chemarea: "Azi cu bucurie, românilor veniți!/ Pe Iancu în câmpie cu toți să-l însoțiți!".

Cel care în Revoluția de la 1848 venea ca un uragan să curețe aerul, cu nimb de erou al neamului, semeț scrutat în viforele timpului, cel care a pus pumnul în pieptul furtunii știa mai bine decât toți că dacă există un Dumnezeu al popoarelor, izbânditor poate fi doar cel cu arma legii în luptă.

Nepătatul în viață, cancelist la tabla regească din Târgu Mureș, apoi comandant de oaste în cetatea Apusenilor, la doar 24 de ani, cel considerat ca un nou Decebal sfidând împăratul, știa că doar talpa țării, de strajă la aceste porți ale răsăritului, poate înălța mai presus binele de rău.

Stejarul neplecat al Cetății Apusenilor s-a stins pe prispa unui gospodar în nevoi, sărac și bolnav, așa cum ni-l reprezintă ultima și cumplita lui fotografie, comparabilă prin destin doar cu cea a geniului spiritualității românești, Mihai Eminescu, răvășit și ars de gândul nației sale, cu ochii spre Zarand, singura avere găsită asupră-i fiind doar o basma, poate a unei femei cândva iubite, fluierul din cireș și jalba mototolită către împăratul dezamăgirilor românilor ardeleni.

Ca de fiecare dată, cinstindu-i osteneala și numele slăvit, septembrie ne cheamă cu dangăt de clopot tânguitor spre Țebea, loc al destinului transilvan și al istoriei învolburate, pentru a cinsti numele celui așezat cu eroii neamului, la masa eternei memorii.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Gheorghe Ana (DB) - comentariu cu privire la scandalul Case pentru generali;

Domnul Gheorghe Ana. Urmează domnul Buga Florea.

 

Domnul Gheorghe Ana (Dâmbovița):

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Armata a fost una din instituțiile cele mai apreciate, uneori chiar venerate de marea majoritate a cetățenilor țării, datorită comportamentului corect, ferm, intransigent și nu în ultimul rând al spiritului de sacrificiu demonstrat nu de puține ori de militari, de la soldat la general.

Din păcate, în ultimii 4 ani, armata trece printr-o profundă criză morală, datorită comportamentului incalificabil al unor militari cu stele mari pe epoleți și care mai au pretenția să li se dea și onorul când pătrund într-o unitate militară.

Reforma militară de care vorbim de câțiva ani, pentru integrarea în NATO, nu poate să reușească dacă nu se începe cu o reformă morală, de esență, și abia după aceea cu una de structură. Dar reforma morală nu se poate demara cu o conducere incapabilă să taie răul de la rădăcină, care nu-și urmărește decât propriile interese.

Scandalul "Case pentru generali", care a umplut paginile ziarelor centrale, demonstrează care sunt adevăratele cauze ale haosului din armată și de ce armata română trece în ultimii ani prin cea mai neagră criză.

Cum este posibil ca în timp ce peste 20.000 de cadre militare, ofițeri și subofițeri, așteaptă o locuință, zeci de ofițeri superiori să cumpere ilegal și să vândă apartamente de serviciu, proprietatea Ministerului Apărării Naționale.

Am citit cu stupefacție comunicatul Ministerului Apărării Naționale. El este superficial, nu răspunde problemelor de fond ale acestui caz. Unde sunt măsurile administrative luate de domnul ministru Frunzăverde? Eu cred că înainte de a se pronunța Parchetul General, cei care au beneficiat de locuințele respective trebuie să fie primii pe listele disponibilizaților, respectându-se regula nescrisă: cine greșește, plătește!

Folosind termenul de COR din Programul de restructurare al armatei, sugerez, domnilor generali și colonei, să iasă în decor, pentru că nu merită să fie salutați și să li se execute ordinele, dar fără casele dobândite ilegal.

Armata română trebuie să fie curățată de toate uscăturile. Numai așa vom avea o adevărată armată, disciplinată, instruită, dotată și devotată cauzei naționale.

Domnilor care încă mai conduceți destinele acestei țări, nu uitați, a venit toamna, și nu orice toamnă, a trecut vremea frunzelor verzi, ele se usucă și cad, trebuie măturate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Florea Buga - exprimarea unor puncte de vedere cu privire la marasmul economic în care se află țara;

A vorbit domnul Buga? Domnul Buga vorbește acum.

Dar domnul Gheorghe Ana nu este prezent?!

 

Domnul Gheorghe Ana (Dâmbovița):

Eu sunt.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Sunteți doi, deci? Da, mai este un Gheorghe Ana. Așa, de Dâmbovița. Eu îl cunosc pe celălalt mai bine.

Ori eu n-am prea fost atent de aici, ori cealaltă variantă.

Aveți cuvântul, domnule coleg.

 
 

Domnul Florea Buga:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Viața politică românească într-un fel se vede și se interpretează din interiorul acestei clădiri, acestei instituții și cu totul altfel se vede din rândul masei de alegători.

Ei au alte criterii de apreciere. Astfel, alegătoriii din mediul sătesc au ca problemă prioritară pentru acest an salvarea agriculturii, atât cât este posibil, de la efectele dezastruoase ale secetei. Ei solicită ajutor în mașini agricole, semințe de calitate, îngrășăminte chimice și cei 500 de lei la Kg de grâu, pe care Ministerul Agriculturii i-a promis, dar nu i-a dat nici până acum, deși suntem la începutul lunii septembrie.

Practic, țăranii și-au pierdut și ultimul grăunte de speranță în autoritățile locale și centrale, în partidele politice, pentru că sunt total dezamăgiți.

Dacă mergeți în târguri și oboare și stați de vorbă acolo cu oamenii, vă garantez că veți lua pulsul politic al țării, prin prețul dublului de porumb, care a ajuns deja la 100.000 lei, iar până în iarnă se va ridica la 150.000 lei.

Care este programul Guvernului României în această mare și grea problemă, când țăranii își vând sau își taie vitele din lipsă de furaje? Eu nu sunt un alarmist sau un panicard! Atrag, însă, atenția cu un ceas mai devreme, să nu uităm că 6,5 milioane de electori sunt pensionari, și mulți dintre ei nu mai au bani nici pentru pâine. Bătrânii ne întreabă: când vor prim pensiile acelea decente, promise de atâta amar de vreme?! Pot afirma de la această tribună că totul este o minciună, cum o minciună a fost toată această guvernare dirijată de la Cotroceni! Guvernul, domnul prim-ministru Mugur Isărescu, le-a oferit în schimb o linie telefonică fierbinte pentru a-și spune păsul. Ei, și? Cu ce li s-a îmbunătățit viața? Cu nimic.

În schimb, apropierea alegerilor parlamentare și prezidențiale a dus la apariția unui șir întreg de tandemuri cu alți candidați sau mai bine zis cu alți actori, pe care electoratul îi vede cu alți ochi și la alte dimensiuni.

Nici o undă de regret pentru ieșirea domnului Emil Constantinescu de pe câmpul de luptă electoral. Eu nu-i întreb pe ei de ce nu regretă retragerea domniei sale, pentru că nu sunt analist politic, dar foștii susținători ai președintelui, cei care în 200 de zile trebuiau să schimbe soarta României, sunt etichetați de populație ca demagogi, și oamenii se feresc de ei ca de ciumați sau ca de leproși.

Nu-i nimic mai grav pe lumea acesta decât să-ți pierzi onoarea, demnitatea și încrederea în forțele proprii. Domnul Emil Constantinescu a reușit această performanță, demnă de "Cartea recordurilor". Electoratul este pur și simplu îngrozit de spirala prețurilor. Tot mai mulți oameni cer să fie debranșați de la căldură și electricitate, multe localități n-au mai primit apă caldă de 3 – 4 luni.

Aveți curajul, domnilor colegi din arcul guvernamental, să începeți campania electorală pe un asemenea teren minat, gata să sară în aer? În disperare, sunt multe partide politice care se contopesc, fuzionează, sunt absorbite sau absorb, unele încheie protocoale, chiar dacă sunt în agonie, altele nici acum nu știu dacă sunt de dreapta, de stânga sau de centru și caută aliați, fac promisiuni, dar nimeni nu-i mai ia în serios.

Lipsa de popularitate în rândul maselor a multor partide și lideri politici îi face să propună candidați independenți, în speranța că vor obține ceva voturi în toamnă, în timp ce populația aflată într-o situație disperată este ținută în frâu de către forțele de ordine ale căror efective sunt în continuă creștere.

Problema se pune acum nu încotro ne îndreptăm, pentru că acest lucru este clar, ci cum se poate ieși din acest marasm economic, fără să se producă seisme social-politice, cu consecințe deosebit de grave, pe care liderul Partidului România Mare, domnul Corneliu Vadim Tudor, nu le dorește.

Lumea este disperată. În locul salvării situației se fac convenții, tandemuri, aranjamente electorale care nu ajută la nimic.

Totul este acum să oprim inflația, cursa aceasta demențială a prețurilor, să asigurăm pâinea și căldura pentru la iarnă milioanelor de bătrâni și copii, să putem parcurge anul școlar în condiții mai bune și să nu mai facem atâta tam-tam electoral.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Mihai Baciu - prezentarea unui caz care ilustrează semnificativ haosul și incoerența care domnesc la Ministerul Justiției;

Urmează domnul Baciu Mihai, U.S.D.-P.D., se pregătește domnul Stănescu Alexandru, P.D.S.R.

 

Domnul Mihai Baciu:

Domnule președinte,

Onorați colegi,

La intervale de timp nu prea mari, institute specializate realizează sondaje privind prestigiul și respectul de care se bucură în România instituțiile fundamentale ale statului.

Una din instituțiile care "se bucură" de un prestigiu scăzut, de un respect foarte modest, este Guvernul, iar unul din ministerele care contribuie, poate, cel mai mult la imaginea negativă a Guvernului în ochii populației este cel al Justiției, în frunte cu domnul Valeriu Stoica. Un atentat la prestigiul Ministerului Justiției, și așa scăzut, s-a desfășurat, după părerea mea, săptămâna trecută. El are și o parte hilară, dar în fondul lui este trist, pentru că ilustrează semnificativ haosul și incoerența care domnesc la Ministerul Justiției.

Dar mai întâi, pe scurt, faptele: pe 27 iulie a.c. Cabinetul Ministrului Valeriu Stoica trimite domnului Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților, o scrisoare prin care solicită punerea sub urmărire penală a fostului ministru al transporturilor, actualul primar general al Capitalei, domnul Traian Băsescu.

Faptul ajunge la cunoștința presei pe data de 6 septembrie, care îl aduce, la rândul ei, a doua zi la cunoștința opiniei publice.

Din comentariile presei, deși diverse, se degajă o mirare unanimă față de o asemenea acțiune insolită a Ministrului Justiției. Voi explica mai jos în ce constă caracterul insolit al acestei acțiuni. Pe 7 septembrie, domnul Valeriu Stoica se disculpă, aruncând vina asupra secretarului de stat Gheorghe Mocuța, care ar fi trimis scrisoarea fără să-l consulte și chiar în perioada în care domnul ministru era în concediu.

Pe 8 septembrie, domnul Stoica declară că retrage solicitarea punerii sub urmărire penală a domnului Băsescu, motivând că o asemenea acțiune este susceptibilă, în această perioadă, de a fi interpretată drept manevră electorală, după care domnia sa generalizează cu avânt, spunând că nici solicitările de ridicare a imunității parlamentare a unor senatori și deputați, suspectați în afacerea Jimbolia, nu sunt acum bine venite, din același motiv.

În sfârșit, după ce-și exprimase regretul pentru greșeala domnului secretar de stat Gheorghe Mocuța, domnul ministru al justiției declară, în final, textual: "Astfel, domnul secretar de stat Mocuța a procedat corect, deoarece ne aflăm în fața unei plângeri greșit îndreptate".

În ce constă, onorați colegi, caracterul insolit al acțiunii ministrului justiției și, de asemenea, să încercăm să înțelegem logica întru totul particulară a gândirii domnului ministru Stoica.

Mai întâi, Ministerul Justiției a solicitat punerea sub urmărire penală a domnului Traian Băsescu, ca fost ministru, la plângerea unui funcționar, la Ministerul Transporturilor, eliberat din funcție pentru incompetență și luare de mită. Este adevărat că acest funcționar a câștigat în justiție dreptul de a fi repus în funcție, dar funcția nu mai exista.

Dar noi ne întrebăm și vă întreb și pe dumneavoastră: de ce domnul Valeriu Stoica nu solicită punera sub urmărire penală și a altor foști miniștri la adresa cărora, slavă Domnului, există o mulțime de plângeri. Apoi, urmărirea penală a miniștrilor și a foștilor miniștri se poate declanșa după procedura Legii nr. 115/1999, așa-numita Lege a răspunderii ministeriale. Or, eliberarea din funcție a acelui funcționar este mult anterioară apariției legii. Poate această lege, spre deosebire de toate celelalte, să acționeze retroactiv?

Dar domnul Stoica spune că scrisoarea plecată de la cabinetul și în numele său a fost elaborată și trimisă de domnul Mocuța fără știrea sa.

Dacă luăm de bună această afirmație ne putem, atunci, întreba: cine conduce Ministerul Justiției? Oricine din acest minister poate cere punerea sub urmărire penală sau ridicarea imunității miniștrilor, senatorilor și deputaților? Dacă este așa, nu m-ar mira ca și un portar cu studii superioare – avem astăzi și așa ceva – de la Ministerul Justiției să trimită într-o zi asemenea solicitări Camerei Deputaților, Senatului și Președinției României.

Și atunci, de ce să ne mai mirăm că românii au o încredere foarte scăzută în Justiție? Dar eu sunt gata să-l cred pe domnul Stoica că n-a știut de scrisoare, pentru că domnul ministru toată vara a alergat gâfâind după aliați politici, în toate cele patru puncte cardinale, indiferent de trecutul, doctrina și principiile celor la ușa cărora se prezenta cu căciula în mână. Când să se mai ocupe de Ministerul Justiției? Prestația domnului Stoica la Ministerul Justiției m-a convins definitiv că acest minister n-ar trebui să aparțină vreunui partid.

Să mergem mai departe. Domnul Stoica declară că retrage solicitarea punerii sub urmărire penală a domnului Traian Băsescu, pentru a nu fi interpretată ca manevră electorală. De unde atâta grijă pentru moralitatea campaniei electorale, de la un om politic cunoscut pentru agresivitatea sa?

Și, în al doilea rând, eu n-am auzit ca în timpul campaniei electorale legile țării să nu mai funcționeze, pentru că aplicarea lor ar putea fi interpretată drept manevră electorală.

Altul este adevărul! O dată cu această retragere el poate justifica și retragerea solicitării Parchetului General de ridicare a imunității parlamentare a unor senatori și deputați implicați în afacerea Jimbolia, solicitare făcută pe baza unor dosare complete și a unei proceduri absolut legale. Este, de fapt, un ajutor pe care vrea să-l dea unor viitori parteneri de guvernare sau pe care vrea să-i convingă să-l accepte ca partener.

În sfârșit, știu că există așa-numita logică juridică, de fapt, o ramură a logicii naturale sau a logicii numită formală, care capătă un caracter specific în alcătuirea enunțurilor și raționamentelor de tip juridic. Dar eu nu știu în care logică să situez enunțul domnului Stoica, enunțul următor: "Domnul secretar de stat Mocuța a procedat corect, deoarece ne aflăm în fața unei plângeri greșit îndreptate".

Se pare că ne aflăm, așadar, în fața unei logici proprii doar domnului ministru al justiției, logică după care conduce și ministerul, face și politică, respectă și înțelegerile și conferă și acel prestigiu aproape nul de care se bucură justiția română în ochii cetățenilor acestei țări.

Și vreau să mai adaug ceva, o chestiune care nu are legătură cu această primă declarație. Intenționam să fac o declarație și în legătură cu asasinatul de la Iași.

Cunoașteți problema, cunoașteți rezultatele, cunoașteți de acum și dedesubturile, nu chiar în întregimea lor. Vreau să felicit de aici, de la tribuna Parlamentului, Poliția și Parchetul din Iași pentru profesionalismul și rapiditatea cu care au rezolvat cazul și sper din tot sufletul ca și ministerul domnului Stoica, în continuarea rezolvării acestui caz, să dea dovadă de aceeași rapiditate, în loc să trimită scrisori hazoase, scrisori hilare Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Alexandru Stănescu - semnalarea unor grave erori în procesul decizional de redimensionare și relansare a industriei de apărare;

Urmează domnul Stănescu Alexandru, care este prezent. Se pregătește domnul Ciontu Corneliu.

 

Domnul Alexandru Octavi Stănescu:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Aș vrea să trag un semnal de alarmă, prin intervenția mea, privind transformarea și relansarea industriei de apărare, o strategie sau interes? Ceea ce stăpânește mințile celor care fac din tranziție un paliativ al ieșirii din modul de producție asiatic sunt modelele organice de operare. Paradoxal, în atitudinea acestor oameni este că, în calitatea lor de ființe vii, se adresează semenilor cu argumentele unor structuri de sorginte minerală, în care predomină schematic piramidele, cristalele, pătratele și cerculețele.

În încercarea de a-și confirma propriile viziuni într-o realitate care se încăpățânează să reacționeze după alte reguli, disfuncționalii tranziției comit cele mai abracadabrante interpretări ale normelor, legilor și bunului-simț. Ceea ce este important numai pentru ei este să păstreze controlul asupra oricărei schimbări, cu prețul mistificării până la simulacru a tuturor conceptelor fundamentale economice sau strategice.

În pofida uzurii materiale la care a fost constrânsă, industria de apărare dispune încă de capitalul uman necesar ieșirii din cercul vicios care i-a fost impus în ultimii 4 ani. Profesioniști, vârstnici sau mai puțin vârstnici, identificați cu ușurință după roadele lor, pot răspunde cu succes exigențelor unui program autoritar, eliberat de ingerințele atotștiutorilor de profesie, încremeniți în structuri revolute. În acest scop, nu se pot face concesii, interesul național, legile economiei și aspirațiile multor oameni nu pot depinde la nesfârșit de rapacitatea, infantilismul sau sminteala celor care nu vor să dea din mână o jucărie scumpă.

Schema așa-zis "redusă" a competențelor implicate în ultimii 4 ani constituie un exemplu clasic de pluralizare a centrilor nervoși, atrofierea sistemului industrial, disoluția autorității, dizolvarea răspunderii. Un exemplu: de această industrie de apărare se ocupă Consiliul Suprem de Apărare a Țării, președintele, Parlamentul, Guvernul, 4 ministere, o comisie coordonatoare, FPS-ul, un oficiu coordonator, 32 de agenți privați pentru 35 de întreprinderi producătoare!

Și pentru ca așa-zisa "reformă" să capete baze și mai solide, anul 1997 aduce modificarea RAFIL-ului în ROMARM, o infracțiune elementară la legile marketingului, inventându-se 24 de noi AGA-mani, 42 de membri ai consiliilor de administrație și 30 de directori executivi, cu costuri de 20 de miliarde anual! Iar efectul deosebit de pozitiv al acestor scheme organizatorice duce la reducerea cu peste 25% a cifrei de afaceri!

Voi enunța două principii ordonatoare ce vizează sectorul industriei de apărare. Ajustările structurale aplicabile sistemului industriei de apărare nu produc aceleași consecințe negative pe termen scurt și mediu ca în cadrul altor ramuri ale industriei, iar poziția statului față de sistemul de apărare este unanim acceptată în toată lumea (vezi rezoluția Conferinței de la Ljubljana, din 1995).

Este inexplicabil cum produse și tehnologii occidentale, oferite în pluriforme asociative și destinate piețelor estice au fost tergiversate sau respinse, ele reprezentând perspective sustenabile pe termen lung și nu comisioane pe termen scurt. În perspectiva creșterii gradului de deschidere a economiei în contextul geo-politic actual, procesul de conversie a industriei de apărare este supus unor puternice constrângeri și influențe. Din imprudență sau în absența suportului cultural, se pot lua decizii cu consecințe imprevizibile sau ireversibile. Conceptul german de "transformare" referitor la industria militară, opus oarecum celui de "restructurare", în absența unor structuri economice determinabile, ne poate scuti de clivaje ideologice.

De aceea, se impun măsuri organizatorice în sucursale și filiale, clarificări ale rolului statului în respectarea principiilor ordonatoare, definirea patrimoniului cercetării, o coerență riguroasă în legislație, vizând reorganizarea industriei de apărare, tranzacțiile în offset, structura unui potențial de holding, zonele speciale de conversie a industriei. Transformarea în societăți pe acțiuni, crearea altora noi, corespunzător nucleelor de capital, formarea corectă a prețurilor vor stimula cu certitudine investițiile, apariția capitalului străin.

Din punct de vedere tehnologic se impun: inventarierea, evaluarea și protejarea proprietății industriale din sectorul de apărare. susținerea guvernamentală a programelor naționale – alternativă, recuperarea și valorificarea tuturor proiectelor de transfer de tehnologie, eludate prin indiferență, incompetență și indolență a administrațiilor ultimilor ani.

Susținerea comercială vizează clarificarea aspectelor legate de numele, marca și sigla utilizate de producătorii autohtoni, amplasarea corectă a statului în calitatea sa de partener strategic al industriei de apărare, un procent stabil de achiziții publice, reevaluarea investițiilor, politica prestărilor de servicii dedicate și dezvoltarea colaborării tehnico-economice în zonele libere, susținerea Programului "Produse românești pentru români".

Cea mai recentă inovație o reprezintă "capacitățile paralele", decizia privind utilitatea și eficiența investițiilor trebuie lipsită de implicații emoționale ale părților interesate, necesitând o analiză responsabilă, ancorată în interesul național. Exprimarea modernă a politicii de personal, în sensul capitalului uman și a indicatorului economic, corespund, utilizat de toate corporațiile lumii civilizate, unui adevărat imperativ.

Funcția determinată a industriei de apărare și participarea la asigurarea componentei politice și strategice a reacției la orice fel de agresiune, amplasamentul geografic, vectorii principali ai amenințării, în general, neschimbați, obiectivele programului de înzestrare al Ministerului Apărării Naționale în perspectiva integrării euro-atlantice presupun participarea activă a industriei și nu expectativa prelungită a producătorilor, în așteptarea unui punct de vedere al inițiaților insuficient conturați.

Una din posibilele grave erori în procesul decizional de redimensionare și relansare a industriei de apărare poate fi și ignorarea acestei declarații politice. Vă sugerez, domnule Isărescu, să meditați asupra acestui mesaj, apelând și la o învățătură antică: "Numai persoana care este dispusă să cedeze din monopolul său asupra adevărului poate să beneficieze și de adevărul deținut de alții." Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, mai sunt 8 deputați care așteaptă să ia cuvântul și vă rog să concentrați intervențiile dumneavoastră, pentru a-i cuprinde pe cât mai mulți.

 
Corneliu Ciontu - despre recentele dispute legate de complexul arheologic român din centrul Clujului;

Urmează domnul Corneliu Ciontu, se pregătește domnul Kerekes Karoly.

 

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Pentru orice persoană dotată cu un dram de cultură constituțională, s-ar părea că prefecții sunt reprezentanții pe plan local ai Guvernului. Mai mult, pentru orice persoană dotată măcar cu un dram de bun-simț, s-ar părea că, precum orice cetățean, cu atât mai mult un prefect este obligat să se supună hotărârilor puterii judecătorești. Nu în ultimul rînd, pentru orice persoană dotată măcar cu un dram de responsabilitate, s-ar părea că un prefect ar trebui, în mod firesc, să promoveze istoria și civilizația țării sale, nu să o pună în umbră și să o ascundă. Cred că asupra acestor trei puncte putem cădea toți de acord, indiferent de culoarea politică pe care o purtăm. Dar, chiar dacă toți cădem de acord asupra valorii de adevăr a acestor trei puncte, se pare că, de bună seamă, ne înșelăm. Asta încearcă să ne demonstreze domnul Bogdan Cerghizan, prefectul județului Cluj.

După cum știți, în chiar zona centrală a orașului Cluj-Napoca au fost despcoperite vestigii arheologice romane. Dincolo de valoarea pur istorică a acestor vestigii, este indubitabilă conotația lor simbolică, acestea sporind într-o măsură covârșitoare prestigiul cultural și turistic al orașului ridicat cândva de Marc Aureliu la rangul privilegiat de colonie, probă a prezenței romane masive în Transilvania și a importanței bătrînei Napoca. În mod firesc, Guvernul României a inițiat un program de punere în valoare a acestor vestigii arheologice.

Ei bine, acest program a fost oprit printr-un ordin emis de prefectul județului Cluj, Bogdan Cerghizan, care, aparent, contrazice decizia Guvernului pe care ar trebui să-l reprezinte. Vestigiile ar trebui să fie conservate prin acoperire. Prefectul se justifică, explicînd cum că el nu face decât să urmeze un ordin al Guvernului, respectiv al Ministerului Culturii și al Comisiei Naționale de Arheologie. Pe de altă parte, acesta investește în mod legitim banii contribuabilului în săpături arheologice, pentru ca, apoi, să folosească alți bani pentru a acoperi aceste săpături, cu promisiunea că în perioada 2001-2004 ele vor fi reluate, pentru ca, eventual, din cine știe ce alt ordin, să fie din nou acoperite.

Dacă, într-adevăr, Guvernul României este vinovat de această harababură în care se calcă singur pe picioare, să remarcăm modul în care acesta înțelege să trateze, pe de o parte, patrimoniul național, pe de alta, banii contribuabilului. A săpa de două ori în același loc – asta cu riscuri evidente pentru bunăstarea vestigiilor – iată o performanță care exprimă gradul de competență și de eficiență a actualului Executiv! Ne amintim astfel de modul în care este tratată Coloana Infinitului, victimă a acelorași decizii contradictorii și lipsite de sens.

Lucrurile nu se termină însă aici, pentru că ordinul prefectului Cerghizan a fost atacat în contencios administrativ de către primarul municipiului Cluj-Napoca, domnul Gheorghe Funar, instanța suspendând ordinul prefectului, deoarece, în mod evident, acesta își încalcă prerogativele. Domnul Cerghizan nu poate fi însă oprit de detalii precum respectul legii, drept pentru care emite din nou același ordin, care este din nou suspendat, pentru ca – ghiciți? – să fie iarăși emis de domnul prefect, hotărât să ascundă cu orice preț sub pământ probele parcă rușionase ori impudice ale latinității noastre.

În plus, prefectul Clujului a dispus, prin același act, ridicarea însemnului de pe locul unde urmează a se înălța replica Columnei lui Traian, deși această decizie îi depășește în mod vădit competențele, fiind o încălcare a autonomiei municipale. Motivația actelor domnului Cerghizan și ale Guvernului României rămâne extrem de obscură. Căci, dincolo de temeiul străveziu al conservării prin îngropare, pare a se ascunde de-a dreptul spaima de a face din Cluj unul dintre puținele orașe mari ale Europei, care, precum Roma însăși, se bucură în chiar inima sa de un veritabil complex arheologic roman. Poate că, în ultimă instanță, nu ne-am aștepta ca domnul prefect al Clujului să înțeleagă întru totul importanța acestui privilegiu; ne surprinde însă faptul că domnia sa acționează împotriva acestuia, pentru a-l anula.

În încheiere, sugerez Guvernului României să tempereze și să aducă la rațiune și legalitate acțiunea domnului Cerghizan. Și pentru că știu că actualii guvernanți sunt insensibili și chiar jenați de apelul la patriotism, le voi aminti faptul că romanitatea este pilonul principal al civilizației europene și că prețuirea unui tezaur al Imperiului Roman nu este un simptom al fudamentalismului, ci, dimpotrivă, al europenismului. Europa ne va primi dacă ne vom proba identitatea europeană. Prefectului Clujului o ascunde însă sub pămînt. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Kerekes Karoly - intervenție semnalând creșterea uluitoare a inegalităților în materie de pensionare;

Domnul Kerekes Karoly urmează și se pregătește domnul Vataman Dorin.

 

Domnul Kerekes Karoly:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Din prima pagină a ziarului "România liberă", apărut în 7 septembrie a.c., am putut afla că pensia record în România este de 108.915.875 de lei. La prima citire, această știre mi s-a părut falsă, dar ea nu a fost infirmată nici după intervenția mea la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Acest lucru se întâmplă când cuantumul pensiei medii pentru vechime integrală din sistemul asigurărilor sociale de stat este în jur de 1 milion de lei, pensia minimă pentru vechime integrală este de 743 de mii de lei, iar pensia minimă în agricultură este în jur de 55 de mii de lei.

Creșterea uluitoare a inegalităților în materie de pensionare a devenit o problemă socială extrem de acută, care, din păcate, nu este tratată cu atenția cuvenită de ministerul de resort, deși un grup de deputați din Comisia pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților a oferit soluții pentru rezolvarea problemei. În aceste condiții, sunt nevoit să cred că menținerea modului inechitabil de calcul al pensiilor servește interese de grup.

Numai așa se poate explica faptul că se tot amână rezovarea problemei până la intrarea în vigoare, în anul viitor, a legii noi a pensiilor, însă trebuie să semnalez din timp că așteptarea soluțiilor de la noua lege a pensiilor este o iluzie. Ea nu va putea elimina discrepanțele create de actuala reglementare. În susținerea acestei afirmații invoc articolul de lege care prevede că: "În cazul în care în urma recalculării pensiilor în plată, prin noul mod de calcul, rezultă un cuantum al pensiei mai mic decât pensia cuvenită potrivit legislației anterioare, se păstrează cuantumul avantajos." Este evident că, în aceste condiții, se vor păstra pensiile mari, de ordinul zecilor de milioane de lei, care vor provoca în continuare nemulțumiri, tensiuni.

În opinia mea, marea greșeală a tuturor guvernelor post-revoluționare constă în faptul că ele nu au fost preocupate de stabilirea corectă a ratei de înlocuire a pensiilor, adică, a procentajului din salariul avut înainte de pensionare. Acest mecanism de reglare este indispensabil în cazul pensiilor de asigurări sociale de stat. Lipsa acestei intervenții de reglaj a condus la situația, neîntâlnită nicăieri în lume, că unele categorii de pensioari au o pensie mai mare decât salariul avut înainte de pensionare.

Aceste greșeli persistă în continuare, iar criza ministerială nu îmi inspiră încrederea că problemele sesizate vor fi rezolvate în curând. Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Dorin Vataman - consemnarea unor momente emoționante ale manifestărilor Anului Eminescu la Cernăuți;

Urmează domnul Vataman Dorin, se pregătește domnul Bejinariu Petru.

 

Domnul Dorin Vataman:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Sâmbătă, 2 septembrie, în cadrul manifestărilor prilejuite de "Anul Eminescu", capitala Bucovinei – Cernăuțiul, locul devenirii ca poet al tânărului Eminescu, a fost gazda unor manifestări emoționante. După codrul copilăriei, Bucovina a umplut sufletul poetului venit la Cernăuți să-și adape setea de cunoaștere. Și, slavă Domnului, a găsit aici modele demne de urmat printre dascălii săi, oameni animați de idealurile Revoluției de la 1848, admiratori sau dedicați total nației române, exemplu Ernest Rudolf Neubauer, Aron Pumnul ș.a.

Până la această dată, manifestările "Anului Eminescu" și care s-au desfășurat la Cernăuți în organizarea administrației de aici și a Societății culturale "Mihai Eminescu" au fost cel puțin neinspirate, frizând uneori kitsch-ul. Despre cea prilejuită de aniversarea nașterii poetului, pe 15 ianuarie, am făcut o declarație politică la momentul potrivit.

Însă, pe 2 septembrie, putem spune că a venit și rândul Cernăuțiului să găzduiască o manifestare cu adevărat memorabilă. Aceasta s-a petrecut în sala de o frumusețe deosebită a Teatrului național, fost "Vasile Alecsandri", acolo unde, spuneam cu altă ocazie, că, din 1944, nu s-a mai jucat o piesă românească. Manifestările au început cu înmânarea Medaliei comemorative "Mihai Eminescu" de către domnul Ion Caramitru, ministrul culturii al României, împreună cu domnul Floricel Marinescu, consilier al Președintelui României, unor personalități nord-bucovinene, care s-au remarcat prin contribuții la studierea și popularizarea operei eminesciene. A urmat Festivalul de poezie: "Pururea tânăr, învășurat în manta-mi", când distinși poeți, trăitori de o parte sau de alta a sârmei ghimpate, au recitat din creația lor. Dar cel mai important moment al zilei a fost spectacolul susținut de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și Valeria Seciu, care au reușit să ridice sala în picioare, recitând magistral din opera Luceafărului poeziei românești.

Manifestarea s-a constituit într-o frumoasă încercare de a aduce acasă, în Bucovina, pe cel al cărui geniu plutește în aerul acestei fără seamăn provincii românești. Umplerea sufletelor tinerilor români de aici cu geniul lui Eminescu se constituie în certitudinea dăinuirii veșnice pe aceste meleaguri a neamului românesc! Vă mulțumesc.

 
Petru Bejinariu - intervenție intitulată: Politica cedărilor, renunțărilor și umilințelor în numele sacrificiului istoric;

Domnul Vasile Lupu:

Urmează domnul Bejinariu Petru, se pregătește domnul Țurlea Petre.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Vă mulțumesc.

Intitulez intervenția mea, domnule președinte: "Politica cedărilor, renunțărilor și umilințelor în numele sacrificiului istoric."

Cele mai grave greșeli săvârșite în politica externă a României de către coaliția CDR-PD-UDMR, rămân, și pentru istorie: ratificarea Tratatului politic de bază dintre România și Ucraina, prin care au fost cedate, fără nici un motiv istoric, juridic sau moral, străvechi teritorii românești, respectiv, nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Basarabiei, și parafarea Tratatului privilegiat de prietenie și colaborare dintre România și Republica Moldova.

Sigur că festivalul de poezie de la Cernăuți a fost frumos și s-au ridicat participanții în picioare, dar altele sunt problemele românilor de aici. Participând duminică, 10 septembrie a.c., la Ediția a XI-a a Sărbătorii "Limba noastră cea română", alături de frumusețea și înălțimea limbii noastre, de ziua ei, la Cernăuți, am constatat noi grave realități care apasă asupra populației băștinașe românești, transformată în timp "minoritară" la ea acasă: școala fără manuale și cu recomandarea ca o zi pe săptămână toate disciplinele să se predea în limba ucraineană; universitate de stat ca instituție monoculturală; perfecționarea profesorilor de limba română în limba ucraineană; fără Palatul culturii, veche proprietate a comunității românești, fără Muzeul "Aron Pumnul " și fără biblioteci românești; fără denumiri românești pentru străzi, instituții și localități; cu refuzul autorităților ucrainene pentru înălțarea monumentului lui Ștefan cel Mare la Codrii Cosminului și cu ascunderea statuii lui Mihai Eminescu între baruri și dughene, dau măsura neaplicării celor 13 alineate din art. 13 al Tratatului româno-ucrainean, deci, dau măsura și ritmul deznaționalizării românilor de aici.

Recent, în ziua de 30 august, pe la orele 17, redactorii publicației "Lumea svit" s-au trezit cu o macara și lucrători pe ea, care au smuls tricolorul de la locul său de pe clădire, sediul ziarului, unicul steag românesc de la Cernăuți, ridicat acolo în baza prevederilor Constituției Ucrainei. Iată ce a spus un bătrân român din Ostrița, martor la acest grav gest antiromânesc: "Am fost martor când ni s-au luat părinții, limba și numele, ne-au luat pământul, ne-au ars și jefuit bisericile, ne-au aruncat morții din morminte, ne-au luat inscripția de pe catedrală, acum, unii doresc să ne lovească și în demnitatea noastră națională".

Sunt, deci, argumente pentru a socoti că actuala putere a comis, fără să-i ceară cineva, în afară de statul ucrainean, un grav atentat la integritatea teritorială a țării și la unitatea poporului român. Societățile și fundațiile culturale, inclusiv la Simpozionul "Anul 1940 în destinul Bucovinei", organizat de Societatea pentru cultura și literatura română în Bucovina, la 20 august, în București, cer tot mai insistent renegocierea Tratatului româno-ucrainean și apreciem că demersul a devenit și legitim și actual. Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulțumesc.

 
Petre Țurlea - argumentarea istorică a unor temeri actuale legate de suveranitatea națională;

Urmează domnul Țurlea Petre, se pregătește domnul Gheorghe Andrei, PNȚCD.

 

Domnul Petre Țurlea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Vreau să vă spun, domnilor colegi, și insist asupra acestui lucru, că vorbesc astăzi în calitate strictă de istoric și mă simt obligat să fac acest lucru.

Acum 2 zile, s-a petrecut un nou atentat la istoria națională. Prefectul de Cluj, reprezentant al PNȚCD, a încercat să execute o hotărâre a Ministerului Culturii, condus tot de către un reprezentant al PNȚCD, privind acoperirea cu pământ a vestigiilor arheologice din centrul municipiului Cluj-Napoca. Prefectul țărănist a susținut că totul este legal și are drept scop protejarea vestigiilor arheologice. Este o dublă minciună! În realitate, actul era ilegal, încălcând o recentă hotărâre judecătorească și duce la distrugerea urmelor arheologice.

În iunie 1994, au început acele săpături la Cluj-Napoca. Imediat, atunci, UDMR-ul a protestat, ajungând chiar la proteste violente de stradă. În Camera Deputaților, la acest microfon, deputatul UDMR de atunci, Sinko Ștefan, a spus că primarul de Cluj, Gheorghe Funar, vrea să distrugă cultura maghiară. Principalul susținător de atunci al UDMR-ului în Camera Deputaților a fost deputatul Tudor Dunca, tot reprezentant al PNȚCD. Revizioniștii maghiari au reușit să coopteze și o parte din presa occidentală de partea lor atunci și a apărut un articol violent împotriva României, în "Washington Post" din 5 iulie 1994.

În aceste condiții, Ministerul Culturii de atunci înființează o comisie formată din cei mai reprezentanți oameni de cultură și arheologi, în special, din țara noastră, care, la 20 iulie 1994 hotărăște: "Investigația arheologică este oportună și comisia dă aviz favorabil lucrărilor, cu mențiunea că în orice sit arheologic cercetarea complexă și interdisciplinară, inclusiv cea arheologică, este nu numai legitimă, ci și obligatorie".

UDMR a dat în judecată primăria, procesul s-a desfășurat la Ploiești – Dosarul 4.173/1994, fiind câștigat de primărie și de muzeu, în ședința din 17 ianuarie 1995. Am fost chiar la acest proces.

După alegerile din 1996, săpăturile au continuat și s-au făcut niște descoperiri cu totul senzaționale. Prezentându-le, ziarul "Adevărul" din 28 iulie 1997 consemna: "Cea mai importantă descoperire din Napoca!", iar "Jurnalul național" din 1 august 1997 titra: "Descoperiri arheologice remarcabile la Cluj-Napoca." Noul director al muzeului, domnul Ioan Piso, afirma că: "Descoperirile sunt încă un argument pentru continuarea săpăturilor."

Acum, toate aceste dovezi ale istoriei românilor se doresc a fi distruse de către reprezentanții PNȚCD, motivul fiind, evident, dorința de a-și atrage bunăvoința UDMR-ului pentru viitoarele alegeri.

Închei, domnule președinte și doamnelor și domnilor colegi, cu un citat dintr-un document pe care eu l-am descoperit într-o arhivă românească și pe care sunt convins că foarte puțini oameni din țara aceasta îl știu. La 11 septembrie 1940, ora 22,30, Radio Budapesta transmitea un comunicat, din care citez: "Din Cluj au dispărut Piața Unirii, strada I.G. Duca, inscripția "Matei Corvin" de pe statuie, fiind înlocuite cu denumiri maghiare. De acum – spunea Radio Budapesta – pe caldarâmul orașului răsună bocancul honvezilor, copitele cailor maghiari, tancurile și trupele maghiare, care vor veghea la reînvierea orașului de altădată". Prin ceea ce se face astăzi la Cluj-Napoca se încearcă să se ajungă din nou la un moment ca acela din 1940, când tancurile și trupele maghiare mărșăluiau pe teritoriul Transilvaniei centrale.

Atentând la istoria națională, domnilor țărăniști, meritați întregul dispreț al românilor! Mulțumesc.

 
Gheorghe Andrei - o analiză a acțiunilor și declarațiilor democraților;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi, a vorbit domnul Petre Țurlea, urmează domnul Gheorghe Andrei, PNȚCD, se pregătește domnul Coriolan Dan Simetru, PNL. Este prezent? Este.

 

Domnul Gheorghe Andrei:

Domnilor deputați,

Domnule președinte,

Într-un discurs electoral ținut la Călărași, domnul Petre Roman ne spune: "Drumul pe care vom merge din 2001 până în 2004 nu mai poate fi cel de acum!". Sigur, se pune întrebarea dacă drumul pe care deja a mers, acum, nu este drumul Guvernului din care face parte?

PD știe, însă, să meargă la guvernare pe două drumuri: un drum al avantajelor la guvernare și un drum al lepădării de responsabilități la primul cântat al cocoșului care anunță apropierea alegerilor. Cum se apropie alegerile, domnul Petre Roman vrea să fie altul, echipat mereu cu un discurs venit din opoziție sau ca și cum ar veni în țară după un lung voiaj de 4 ani, mirat mereu de neîmplinirile guvernării, de sărăcirea populației și, de ce nu, de vai, săraca țărișoară.

Cum se apropie alegerile, PD-ul năpârlește, lepădându-se de blana cu care a umblat la guvernare, uitând că năravul se află la vedere! Cei mai mulți știm că PD-ul a fost mereu un partid crăcănat, cu un picior la guvernare și cu unul în opoziție, practicând insistent și la vedere ipocritica politică a duplicității.

De asemenea, se afirmă, tot în acest discurs, că "batem pasul pe loc". Or, cine a bătut pasul pe loc la legile retrocedării, ale privatizării, ale agriculturii, cine a pus piedică celor două guvernări? Sigur că am putea vorbi de o piedică făcută cu piciorul drept lui Victor Ciorbea și una cu piciorul stâng lui Radu Vasile, trezit acum în PD.

Citez, de asemenea, o altă afirmație: "Administrația a funcționat incorect și cu greșeli." Dar s-a uitat de faptul că în administrația locală au fost destui primari, viceprimari, președinți ai consiliilor județene, prefecți ai PD-ului. Județe întregi au fost administrate de oameni ai PD-ului! Numai la Constanța, în fosta legislatură, primarul a fost PD, președintele consiliului județean PD și o droaie din consilieri, tot din PD. Prin urmare, nota pe care o dă domnul Petre Roman este aceea pe care a susținut-o la Călărași.

De asemenea, se mai vorbește că interesele partizane au fost satisfăcute în timp ce interesul general nu. Ce frumos sună această frază! Dar oare interesele generale au fost cele ale afacerilor pe care le-a patronat PD-ul? Pierderea flotei a fost interes general?

Domnia sa afirmă că primul lucru pe care îl va face ca președinte va fi ca legea să funcționeze, abuzuri să nu mai fie, legea este aceeași pentru toți, să întronăm legea și dreptatea. Oare nu cumva a făcut parte din guverne care au detronat legea? Cum va întrona legea în rândul clientelei sale politice? PD-ul nu a pus mai presus interesele partidului său, ale clientelei sale decât ale partenerilor de guvernare?

Dacă ne gândim, așa cum am amintit, la cele două crize, la blocarea multor legi, vreau să afirm că ori de câte ori, domnule Petre Roman, vă puneți masca, vă și demascați, pentru că, oricum, nu mai puteți acum decât ați fi putut în 1990.

Un alt lucru foarte reprobabil s-a petrecut cu ocazia "Zilei României" la Expo 2000 de la Hanovra, transformată într-o minicampanie electorală internațională. Acolo trebuia reprezentată România, și nu noul președinte al României, încă neales. Cum și-a permis dirijorul Marin Petrache Pechea să îndemne pe cei prezenți să aplaude pe noul președinte al României, încă neales?

Iată cum domnul Petre Roman, în loc să reprezinte România, s-a prezentat pe sine într-un scurt moment electoral. Îi stătea în demnitatea sa de ministru de externe al României, și nu de ministru ale PD-ului, să schițeze măcar o observație sau chiar să atragă atenția asupra turnurii electorale pe care o capătă evenimentul. Un mare om de stat ar fi fost cuprins de o jenă dacă nu morală măcar intelectuală.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Am depășit cu mult timpul. Vă rog să concentrați intervențiile.

 
Dan Coriolan Simedru - abordarea unui subiect de actualitate - alegerile;

Are cuvântul în continuare domnul Coriolan Dan Simedru.

Urmează domnul Pâslaru Dumitru și domnul Ștefănoiu Luca.

Poftiți.

 

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Subiectul pe care vreau să-l abordez astăzi este un subiect de actualitate – alegerile. Și pentru că de obiecei noi, românii, nu prea avem obiceiul de a analiza trecutul pentru a corija în viitor, vreau să atrag atenția asupra unui pericol care se poate repeta, și anume voturile nule, în procent nefiresc de mare care au fost la alegerile locale: 12%.

Cauza principală a voturilor nule se datorează în primul rând complexității buletinelor de vot, 44 de pagini, cât un caiet studențesc, de exemplu în municipiul București, și aproape la fel de voluminoase și în județe, însumând nu mai puțin de 82 de partide politice plus candidați independenți.

Această derută electorală se datorează puzderiei și partide participante la scrutin și semnelor electorale asemănătoare cu ale partidelor puternice. Din cele 82 de partide care au participat la alegerile locale, doar 34 au obținut peste 10 mii de voturi la nivel național și doar 25 de partide au obținut mandate de consilier – cel mai puțin două mandate. Se poate trage ușor concluzia că restul de 48 de partide au derutat mult electoratul, determinând acest nefiresc porcent de 12% voturi nule, din care marea majoritate au fost buletine fără ștampilă, pentru că alegătorul s-a rătăcit căutând partidul preferat în stufosul buletin de vot.

Pentru ca aceste anomalii să nu se mai repete și la alegerile generale, cer Guvernului corectarea de urgență a Legii partidelor politice prin ordonanță de urgență, în sensul că după o verificare riguroasă, așa-zisele partide politice care nu au obținut măcar un mandat de consilier județean și au un număr de voturi mai mic, la nivel național, de 10 de voturi să fie dizolvate.

Este de neadmis ca un partid să nu fie votat măcar de membrii săi, acei minim 10 mii de membri din cele minim 15 județe. Astfel, partide ca Partidul Renașterii Județelor Abuziv Desființate, Partidul Foștilor Necomuniști, Partidul pentru Patrie și altele intoxică alegătorul nedumerit în fața unui buletin de vot nefiresc de voluminos.

Chiar dacă ar exista voci critice la acest mod de rezolvare a problemei, susțin că este singura posibilitate ca viața politică românească să fie curățată de amatoriști și putreziciuni.

Asigur Guvernul că simplificarea buletinelor de vot prin participarea la scrutin a partidelor care au putut convinge măcar numărul minim de membri să-i voteze va reduce considerabil procentajul voturilor nule.

Pentru ca aceste defecțiuni să poată fi corijate, consider că Biroul Electoral Central ar trebui să aibe o activitate permanentă și să participe activ, prin observații și analize înaintate Executivului și Legislativului, la perfecționarea legislației cu privire la alegeri.

Vă mulțumesc.

 
Vasile Lupu - combaterea declarațiilor incitatoare la dezordine și violență ale unor lideri sindicali și politicieni pe marginea tragicului eveniment de la TEPRO Iași;

Domnul Vasile Lupu:

Stimați colegi,

Îmi veți îngădui să fac și eu o scurtă declarație, după care vor continua declarațiile politice, sub președinția domnului vicepreședinte Chiliman. Eu urmează să primesc o delegație străină.

Doamnelor și domnilor deputați,

Joi ne-am reculas aici, în aula Parlamentului României, în memoria liderului sindical Virgil Săhleanu.

Am recunoscut în personalitatea sa lupta sindicală firească și necesară într-un stat democratic. Am condamnat violența împinsă până la crimă, într-o societate care face atâtea eforturi pentru a intra în normalitate. Dar, dacă de democrație și normalitate vorbim, atunci trebuie să condamnăm deopotrivă declarațiile unor lideri sindicali și politicieni care au întrecut măsura, exploatând electoral la maximum evenimentul tragic, incitând sindicaliștii derutați la ură, la lozinci extremiste, toate vizând PNȚCD și instituțiile statului. Așa s-a strigat în fața Prefecturii Iași: "Criminalii!", "Asasinii!", după ce parlamentarii și liderii sindicali la care m-am referit s-au grăbit să califice uciderea lui Virgil Săhleanu crimă politică. Pe ce bază?

Toate organele de control competente ale statului au constatat legalitatea contractului de privatizare a Societății "TEPRO". Rezilierea acestui contract nu era posibilă prin denunțarea unilaterală de către FPS, câtă vreme nu expiraseră termenele îndeplinirii condițiilor stipulate în contract, și primul termen era de 31 august 2000, până când investitorul ceh trebuia să facă investiția angajată prin contract.

Am ținut să aduc acest subiect în discuție pentru că duminică, 27 august, cu patru zile înainte de împlinirea termenului menționat, am participat la o întâlnire, pe care personal am pregătit-o între președintele FPS, Radu Sârbu, și o delegație sindicală de la "TEPRO" Iași, condusă de regretatul Virgil Săhleanu. Atunci, analizând cu luciditate gestionarea Societății "TEPRO" și posibilitățile legale de reziliere a contractului, FPS și sindicatul din "TEPRO" Iași, organizat în PAS, au convenit să se situeze pe aceeași poziție procesuală în litigiile care se află pe rolul instanțelor, acestea fiind ușor de dovedit.

Dacă liderii sindicali și politicienii care s-au grăbit să califice asasinatul de la Iași crimă politică au fost stăpâniți și de simțul dreptății și adevărului, pentru a proba discernământ și responsabilitate, așteptăm să-și retragă public acuzațiile și să-și recunoască păcatul. Dacă țin să continue aceste manifestări, căutând implicații politice în această crimă abominabilă, atunci îi invităm să verifice orientarea și apartenența politică a celor care au pregătit privatizarea din interiorul societății și a celor care au gestionat-o, ca membri în Consiliul de administrație, împingând-o spre faliment.

Pot să vă asigur că PNȚCD-ul nu are nici un reprezentant acolo, nici un simpatizant, dar câțiva din cei care au aruncat acuzații iresponsabile au.

În așteptarea retractării declarațiilor incitatoare la dezordine și violență, susținem orice demers care să contribuie la sancționarea cea mai severă a ilegalităților comise în ceea ce presa a numit "Afacerea TEPRO".

Vă mulțumesc.

Dumitru Pâslaru - despre eforturile PDSR de a constitui un pol social-democrat;

Stimați colegi,

Are în continuare cuvântul domnul Pâslaru Dumitru.

Urmează domnul Ștefănoiu Luca și domnul Simiti Vida Ioan.

 

Domnul Dumitru Pâslaru:

Domnilor și doamnelor,

Eforturile Partidului Democrației Sociale din România de a constitui un pol social-democrat în vederea grăbirii procesului de sintetizare a orientărilor clasice și în spectrul politic românesc au stârnit reacții nu atât în tabăra creștin-democrată sau liberală, ci, paradoxal, în chiar cea de stânga.

Declarația mai veche a unor lideri ai Partidului Democrat, după care "Uniunea Social Democrată este o alianță moartă" nu a șocat pe nimeni. De la început a fost limpede că avem de-a face cu o căsătorie de conveniență în care democrații vizau zestrea miresei, iar PSDR câteva locuri în Parlament, oricum mai puține decât dacă ar fi mers cu Convenția Democrată, învingătoare în 1996.

După ce pasiunile și ambițiile au fost satisfăcute, asociația s-a destrămat și fiecare partid s-a orientat spre alte formule – tovarășii de drum s-au despărțit. Iată însă că acum, în fața proiectului temeinic și cinstit de fuziune a Partidului Social Democrat cu Partidul Democrației Sociale, în vederea constituirii unui puternic partid social-democrat, aflat sigur la guvernare, și deci cu șanse duble de acces în Internaționala socialistă, aflăm că Partidul Democrat este vehement împotrivă.

Că neadmitrea până acum a PDSR în forumul socialiștilor o datorăm lobiului negativ al camarazilor noștri de idealuri între solidaritate și internaționalism nu avem nici o îndoială. Domnul vicepreședinte PD, Bogdan Niculescu-Duvăz, însuși se angajează să fie consecvent: "Atâta timp cât PDSR nu va dovedi că este social-democrat modern în viziunea Internaționalei, atâta timp cât va avea ca acum un discurs populist, noi nu vom fi de acord.", și adaugă: "Nu poți băga un buldog prin gaura făcută de un șoricel.".

Domnul vicepreședinte, vânător iscusit, uită că pe aceeași gaură de șoricel s-a strecurat și șobolanul PD-ist, obținând din exterior legitimitatea și credibilitatea care îi lipseau în interior, tocmai din cauza populismului și duplicității definitorii și infamante.

Atingerea valorilor Internaționalei o aduce chiar PD-ul, încă asociat acum la o guvernare de dreapta, care a promovat restituționismul și polarizarea, a desființat categoriile productive și a instaurat inechitatea socială gravă. Partidul Democrat a adus atingere valorilor Internaționalei, deoarece a desfășurat o reformă împotriva oamenilor, aruncând peste jumătate din populație în mizeria cea mai neagră și slăbind solidaritatea socială a națiunii noastre.

Partidul Democrat agită idealuri umaniste de echitate și solidaritate în campaniile electorale, dar practica guvernării a făcut de fiecare dată proba individualismului și liberalismului rapace, după principiul binecunoscut "Câștigi cu stânga și guvernezi cu dreapta".

Despărțindu-se de Partidul Social Democrat, democrații nu uită să mai profite încă o dată. Chiar ieri, portofoliul ministrului demisionar Smaranda Dobrescu a fost revendicat de Partidul Democat, pe motiv că este totuși urmașul defunctului USD.

Continuând sfaturile vânătorești, domnul vicepreședinte PD ne spune că Partidul Democrației Sociale trebuie să schimbe nu numai sigla, ci și lenjeria. De acord, dar nu putem schimba aliații, politicile, principiile, cum procedează Partidul Democrat, ca pe șosete.

Probabil că partidul lui Petre Roman dorește acest minister ca să înceapă odată politica aceea de reformă și protecție socială cu fața spre cetățean, pe care însă vrea să o pună în operă abia după alegeri. Aici este Rodos, aici sări. De ce este nevoie de altă guvernare PD? Pentru a accede la ministere pe care deja le dețineți?

Este foarte ciudat că, deși colegele și colegii de partid ne asigură, conform sloganului că "El poate!", Petre Roman poate abia după 27 noiembrie, deși toată lumea strigă "Acum!".

Lucrările ședinței au fost conduse în continuare de domnul vicepreședinte Andrei Ioan Chiliman, asistat de domnii Vasile Miclăuș și Corneliu Ciontu, secretari.

 
Luca Ștefănoiu - exprimarea dezacordului, în numele Grupului parlamentar al PRM, cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.240;

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Luca Ștefănoiu. Și mai este pe listă înregistrat domnul deputat Ioan Vida Simiti.

 

Domnul Luca Ștefănoiu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților nu este de acord cu Hotărârea Guvernului nr.240 care stabilește, printre altele, prețuri maximale la metale, act normativ care încalcă libera concurență și principiile economiei de piață.

Această ordonanță a mai fost revizuită în 1998 în detrimentul întreprinderilor românești.

Constatăm că Guvernul României, ca emanație a unei coaliții de partide ce se pretind a fi campionii liberalismului și economiei de piață libere, practică un adevărat centralism care ajută clientela politică. În fapt, cu ajutorul Hotărârii de Guvern nr.240, firma indiană "Allen Dill", care a cumpărat Combinatul de cupru "PHEONIX" din Baia Mare, cumpără concentrate de cupru de la Compania Deva și le revinde în Iugoslavia, la combinatul de cupru din localitate Bor.

Din jocul facturilor și al prețului maximal, care este cu 25% mai mic decât prețul de pe piața internațională, noii patroni de la "PHEONIX" Baia Mare obțin profituri uriașe în dauna statului român și a companiei din Deva.

Menționez că încă de anul trecut Partidul România Mare a luat atitudine împotriva vânzării cu numai 111.000 de dolari în favoarea indienilor de la "Allen Dill" a Combinatului de cupru "PHEONIX" Baia Mare, singurul combinat de cupru și singura rafinărie de aur din țară, noii patroni oprind practic orice activitate la "PHEONIX" Baia Mare și obținând profituri mari numai prin revânzarea concentrațiilor de cupru. Omul cheie în această afacere este liderul sindical Ralf Colțea, care a instrumentat întreaga inginerie financiară. Concret, compania de profil din Deva nu poate vinde concentratul de cupru la un preț mai mare decât cel stabilit de Hotărârea de Guvern nr.240, preț mai mic cu 25% decât cel internațional.

Mai mult decât atât, producția de concentrate de cupru este masiv subvenționată de la bugetul statului. Respectiva subvenție, în cazul exportului, nu se reîntoarce la stat, cum ar fi normal, ci mărește profiturile firmei care face exportul, în speță ale indienilor de la "PHEONIX" Baia Mare.

Din surse sigure de la Ministerul Industriilor, se încearcă prin diferite metode să se generalizeze această acțiune și la alte companii de profil din țară, un lucru extraordinar de păgubitor pentru statul român.

Pentru toate aceste motive, Grupul parlamentar al Partidului România Mare din Camera Deputaților cere Guvernului să anuleze Hotărârea de Guvern nr.240 și să lase liber jocul cererii și al ofertei pe piața românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă mulțumesc.

 
Simiti Ioan Vida - comentariu asupra opțiunii PNȚCD în privința regimului proprietății.

Domnul deputat Ioan Vida Simiti care, dacă nu mă înșel, este ultimul pe această listă a intervențiilor.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Simiti Ioan Vida:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

După 1989 și cu precădere în ultimii 4 ani de guvernare, refacerea sistemului proprietății private a fost pentru Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat o problemă prioritară.

Interesul cu care noi am tratat chestiunea proprietății nu a avut nici pe departe calitatea unui moft și nici nu a fost motivat de presupuse afinități moșierești, așa cum au vrut să sugereze anumite forțe politice din România, marcate profund de conceptul luptei de clasă sau de reminiscențele unui discurs ideologic tipic perioadei comuniste.

La o privire mai atentă și necondiționată de sechelele ideologice retrograde, se va putea observa că opțiunea PNȚCD în privința regimului proprietății este fundamentată în mod incontestabil pe considerente de ordin economic și moral, opțiune susținută prin toate mijloacele politice posibile, în condițiile în care statul român are datoria să restituie bunurile confiscate abuziv în deceniile de teroare comunistă, acolo unde ele există, sau să plătească daune, acolo unde nu se mai pot realiza restituirile.

În fapt, configurația oricărui sistem economic este determinată în chip esențial tocmai de forma și de statutul proprietății.

Nu se va investi suficient în România, și în orice caz nu în conformitate cu așteptările noastre, atâta timp cât statul nu garantează proprietatea, ci doar o ocrotește, potrivit Constituției care, mai devreme sau mai târziu, va trebui amendată.

Prin urmare, dacă nu dorim o tranziție eternă de la economia socialistă la cea capitalistă, este nevoie de un transfer accelerat al proprietății agrare, industriale sau imobiliare din domeniul statului în cel privat. Acesta este obiectivul pe care PNȚCD l-a urmărit cu consecvență în ultimii 4 ani și care, dacă suntem capabili de o minimă decență politică, putem fi de acord că este indisolubil legat de ideea și voința oricărei reforme economice din România.

Recomandarea PDSR-ului și a "ceapistului" Triță Făniță de a ne ocupa de reforma economică și a neglija reforma proprietății este nu numai o încercare ridicolă de a ridica o casă fără fundație, dar mi se pare și o mostră de exces demagogic sau chiar de rea intenție.

În orice caz, asemenea reflexe mentale au expus, ca să mă refer numai la ultimii 4 ani, reforma sistemului de proprietate din România la tergiversări inacceptabile și care se vor răsfrânge negativ asupra evoluției societății românești, în general, cât și asupra cetățeanului român, în particular.

Toate aceste probleme sunt determinate, după cum am mai arătat, de o atitutine de tip proletar, specifică anilor ’50, și care își găsește astăzi exponenți importanți în anumite forțe politice ale Opoziției, mai mult sau mai puțin democrate, și chiar ale Coaliției de guvernământ.

Vom vedea dacă pentru aceste întârzieri cei vinovați se vor dovedi capabili să-și asume responsabilitatea. În ceea ce mă privește, eu am cele mai serioase îndoieli.

Din păcate, obstacolele așezate în fața unei restructurări rapide a sistemului de proprietate din România nu s-au limitat numai în cadrul legislativ, ele au fost propagate pe rețeaua anumitor filiații ideologice spre instituțiile administrative și juridice locale care, profitând de incoerențele, s-ar crede premeditate, sau chiar de vidul legislativ existent, au lucrat în multe situații împotriva interesului cetățeanului și ale proprietarului, în general.

La acest nivel, după opinia mea, funcționează două tipuri de mecanisme care obstrucționează un transfer eficient al proprietății de stat către sectorul privat, pe de o parte din cauza predispoziției la corupție, observabilă atât în actul administrativ, cât și cel juridic. Pot fi constatate decizii sau, după caz, sentințe care frizează bunul simț sau care neglijează până la bruma de legislație din domeniu existent în România.

Dintr-un alt punct de vedere, dificultățile pe care le întâmpină procesul reașezării sistemului de proprietate sunt cauzate de blocajele mentale și ideologice uneori intersate, pe care le putem remarca în importante segmente ale administrației locale, urbane sau rurale, care au aparținut și aparțin cu precădere Opoziției.

Iată de ce, stimați colegi din Opoziție, înainte de a vă gândi la fotoliile viitoarei Puteri, consider că ar fi nimerit să demonstrați în afara oricărui discurs de ordin formal că sunteți susținăorii proprietății private capitaliste, cel puțin în aceeași măsură cu care ați susținut proprietatea de tip socialist.

O asemenea schimbare în abordarea problematicii proprietății ar putea fi etalată în perioada imediat următoare, când legislația proprietății va trebui în mod obligatoriu definitivată și în primul rând aplicată. În schimb, aserțiunile ostile la adresa efortului de reașezare a sistemului de proprietate nu vor face altceva decât să ridice serioase semne de întrebare asupra voinței și putinței anumitor forțe politice din România, extrem de bine cotate în ultimele sondaje de opinie, pe direcția continuării proiectului integrării europene și a dezvoltării economiei capitaliste.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulțumesc și eu.

 
 

Cu aceasta, s-a încheiat prima parte a programului de astăzi, cea destinată diverselor intervenții ale deputaților.

Vă anunț că, din totalul celor 343 de deputați, și-au înregistrat prezența la lucrări 275, 68 fiind absenți. Din aceștia, 13 participă la alte activități, și anume 9 sunt membri ai Guvernului și 4 sunt în deplasare în străinătate. Deci, cvorumul prevăzut de art.128 din Regulamentul nostru este întrunit. Cvorumul de lucru, de 172 minus 13, astăzi este de 159.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 8 aprilie 2020, 19:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro