Plen
Ședința Camerei Deputaților din 7 noiembrie 2000
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
19-03-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2000 > 07-11-2000 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 7 noiembrie 2000

  1. Intervenții ale domnilor deputați:

 

Ședința a început la ora 8,55.

Lucrările au fost conduse de domnul Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnul Vasile Micăluș, secretar.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Doamnelor și domnilor, declar deschisă ședința de azi a Camerei Deputaților, anunțându-vă că din totalul celor 343 de deputați și-au înregistrat prezența până acum foarte puțini, dar sperăm că până intrăm în dezbaterile generale vom avea cvorumul necesar.

Potrivit programului, urmează cele 50 de minunte pentru diverse intervenții ale deputaților, anume: În fiecare zi de marți, primele 50 de minute ale ședinței în plen a Camerei Deputaților sunt rezervate pentru diverse intervenții ale deputaților. Înscrierile la cuvânt pentru diverse intervenții, consacrate unor probleme de actualitate sau unor aniversări sau comemorări se fac în ziua de luni între orele 19,00 și 20,00 la secretarul desemnat al Camerei Deputaților, cu excepția cazurilor neprevăzute.

Deputatul urmează a fi înscris pe una din cele trei liste, respectiv:

  1. a deputaților din grupurile parlamentare ale majorității;

  2. a deputaților din grupurile parlamentare ale opoziției;

  3. a deputaților care nu fac parte din acestea.

Faza prezentării intervenției, art. 171, alin. 2, 3 și 4 și art. 173, împărțirea celor 50 de minute rezervate pentru intervenții se va face pe grupurile parlamentare ale majorității, ale opoziției și ale deputaților care nu fac parte din acestea.

În cazul în care timpul afectat nu se epuizează, președintele de ședință este abilitat să acorde cuvântul, în continuare, respectându-se aceeași regulă.

Durata intervenției unui deputat nu poate depăși trei minute.

Ordinea luărilor de cuvânt va fi alternativă, din săptămână în săptămână.

În cazul în care tematica și conținutul intervenției vizează activitatea și politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului pentru relația cu Parlamentul.

Acestea fiind zise, intrăm în programul propriu-zis, adică al acestor intervenții.

Deci, pentru categoria I: Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D. – domnul Dugulescu Petru.

 
 

Domnul Petru Bejinariu:

Procedură.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Da, vă rog. Poftiți, procedură.

 
 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Programul zilei de ieri nu a fost parcurs în întregime, și anume nu a fost parcursă secvența, adresarea pe scurt a interpelărilor.

Întrucât săptămâna viitoare, la fișier, este anunțat programul și respectiv prezentarea răspunsurilor din partea primului-ministru și respectiv a Guvernului la interpelările adresate, eu vă rog să acceptați ca cei patru deputați, colegi, să depună în scris interpelările pentru săptămâna viitoare.

Mulțumesc.

 
Petru Dugulescu - prezentarea propunerii ca una din sălile Camerei Deputaților să poarte numele poetului Ioan Alexandru;

Domnul Ion Diaconescu:

Poftiți, domnule Dugulescu. Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D.

 

Domnul Petru Dugulescu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi voi înregistra la Secretariatul general al Camerei Deputaților această propunere care mi se pare potrivit să îi dau citire, înainte, de la această tribună.

Subsemnatul, deputat P.N.Ț.C.D., Petru Dugulescu, mă adresez domniilor voastre cu rugămintea de a analiza și dispune ca una din sălile reprezentative ale Camerei Deputaților să poarte numele regretatului senator, deputat și fost coleg al nostru, Ioan Alexandru, care, după cum bine știți, a trecut în eternitate.

Consider și sunt convins că și dumneavoastră gândiți ca și mine, că este binevenită această propunere prin care noi toți și urmașii noștri să cinstim memoria poetului, patriotului, omului de aleasă cultură, politicianului care și-a adus o contribuție semnificativă la instalarea democrației, începând chiar din momentul în care a primit tancurile cu crucea în mână, în seara de 21 decembrie 1989, care a luptat apoi cu tot sufletul și întreaga sa ființă la consolidarea acesteia, care a demonstrat până în ultima clipă a vieții lui înaltul său patriotism.

Cu speranța că demersul meu va avea ecoul scontat, vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

 
Petru Bejinariu - intervenție intitulată Umilința în zona inteligenței, ca profesiune;

La Grupul parlamentar U.S.D. nu-i nimeni, P.N.L. nu-i nimeni, U.D.M.R. nu-i nimeni.

Grupul parlamentar P.D.S.R. Domnul Bejinariu Petru.

 

Domnul Petru Bejinariu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Intitulez intervenția mea de azi: "Umilința în zona inteligenței, ca profesiune".

Din nou, umilința a fost aruncată asupra cercetătorilor din institutele de cercetare-dezvoltare.

După rectificarea bugetului consolidat, institutele de cercetare nu primesc decât 9 miliarde lei, față de solicitarea sumei de 323 miliarde lei, ceea ce înseamnă subfinanțare cronică a cercetării-dezvoltării din România. Ca urmare, soarta cercetării românești devine disperată. Iată câteva elemente punctuale: cercetarea științifică este susținută de la buget, cu fonduri de 100 de ori mai puține decât cele acordate în unele țări europene dezvoltate.

Se investesc în cercetarea românească 3 EURO pe cap de locuitor, față de până la 300 EURO în alte țări ale Uniunii Europene. Suma prevăzută de Legea cercetării prevede o alocație de 0,8% din P.I.B., dar în acest an alocația este doar de 0,18%.

Care sunt urmările?

Programele naționale performante, elaborate și adoptate de institutele de cercetare, rămân simple obiecte de arhivă.

Salariile se mențin inacceptabil de mici pentru cercetători.

Se dezvoltă exodul de cercetători către Europa Occidentală, America și Canada. Și acum sunt deja institute de cercetare care au mai puțin de jumătate din cercetători și se mențin în riscul autodesființării.

A început privatizarea unor institute de cercetare, inclusiv a Institutului de Studii și Proiectări pentru Îmbunătățiri Funciare și care în obiectul de cercetare deține și elemente din zona secretului de stat și a securității naționale.

La recenta noastră interpelare, privind această ultimă pornire de privatizare, domnul Radu Sârbu ne explică tehnica, etapele procesului și în final conchide că privatizarea institutului nu are nimic cu problemele securității sau ale secretului de stat. Lucru fals și foarte grav.

Situații grele sunt frecvente și în institutele și filialele Academiei Române.

Centrul de studii "Bucovina" - Răduți, Suceava, venit ca răspuns la centrele de studii din Augsburg și Cernăuți, încadrat cu 6 cercetători și condus de cunoscutul eminescolog Dimitrie Vatamaniuc, nu poate acum finanța nici participarea la manifestări științifice, nici deplasările pentru documentare, nici procurarea unor lucrări de strictă specialitate și nici dotările minime necesare.

Manifestarea științifică din această săptămână sub genericul "Zilele academice ieșene", prelungită cu simpozionul "Bucovina și Eminescu la Rădăuți" înseamnă un nou moment de umilință, cu mâna întinsă, pentru orice demers care necesită bani. Și în vremea aceasta, domnul prim-ministru Mugur Isărescu la prezentarea, și acum în campania electorală, la evocarea strategiei de dezvoltare pe termen mediu al României a precizat, precum se vede, demagogic, că cercetarea științifică are astăzi o mare importanță strategică în România.

Spunem din nou Guvernului actual și celui care va veni după alegeri că în mileniul III se trece cu știință, tehnologie, demnitate și credință, iar știință și tehnologie înseamnă inteligență, creativitate, dar și sume de bani.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

 
Ștefan Baban - declarație numită Pe ultima sută de metri;

În continuare are cuvântul de la Grupul P.R.M. domnul Baban Ștefan.

 

Domnul Ștefan Baban:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Declarația mea de astăzi se intitulează: "Pe ultima sută de metri".

Privatizările făcute în ultimii ani de F.P.S. au scos prea mulți oameni în stradă, pe șoselele și pe căile ferate ale țării, pe care le-au blocat. Oamenii s-au săturat de potlogăriile și ilegalitățile celor din F.P.S., în procesul privatizărilor.

Este un fapt acceptat de mai toată lumea că privatizările făcute în România au fost calea de îmbogățire a unui număr restrâns de "descurcăreți", în detrimentul majorității populației, proprietara de drept a întregii avuții naționale. De aceea, și rezistența și protestele salariaților întreprinderilor mici și mijlocii propuse pentru privatizare sau privatizate fraudulos, ce să mai vorbim de unități reprezentative ale economiei românești, cazurile TEPRO Iași, ROMTELECOM, sunt cele mai răsunătoare.

Exemplul cel mai la îndemână, dar și cel mai recent, este Romtelecomul, vândută unei companii de stat grecești, care a instituit monopolul statului grec asupra comunicațiilor telefonice din România, majorând în voie abonamentele și tarifele atât de mult încât românii nu mai pot plăti telefonul, un mijloc firesc de comunicare în anul 2000, peste tot în lume.

Nici că se putea un jaf mai mare, printr-un bir telefonic impus întregii populații, care a ajuns că plătească de trei ori mai mult pentru telefon decât în țările occidentale și aceasta în afara faptului că Romtelecom s-a vândut la un preț incredibil de mic, de aproape trei ori mai mic decât a vândut Cehia. Pe deasupra, pe un contract ale cărui prevederi nu au fost dezvăluite nici azi publicului.

Am exemplificat cu TEPRO Iași și Romtelecom, pentru că sunt cazuri tipice, prin care s-a creat public impresia că privatizările în țara noastră au fost simple escrocherii, însoțite de distrugerea ulterioară a dotărilor plătite scump de români în anii de muncă și privațiuni dinainte de 1989.

Alegătorul român a ajuns să perceapă privatizarea ca pe un scop în sine. Un lung șir de abuzuri și ilegalități, de vânzări la prețuri simbolice, de disponibilizări mari de personal, de vindere ca fier vechi a mașinilor și utilajelor achiziționate cu multe zeci de milioane, de diminuarea producției și chiar închidere de întreprinderi profitabile până la privatizarea lor.

Propunerea legislativă de suspendare a privatizărilor pe perioada alegerilor generale și a formării noului Guvern urmărește oprirea jafului economic, înstrăinarea pe mai nimic a întreprinderilor profitabile, urmând ca cei de la cârma privatizării, administratori și politicieni, să încaseze comisioane, uneori mai mari chiar decât prețul de achiziție ale unităților pe care le privatizează.

Suspiciunea poporului este amplificată și de atitudinea nedumerită a premierului Mugur Isărescu, de demiterea conducerii F.P.S., precum și de întârzierea apariției în Monitorul Oficial a raportului Comisiei senatoriale asupra activității F.P.S.

În aceste condiții privatizarea nu va putea fi percepută ca un proces benefic tuturor, ca o cale de revigorare a economiei și ca unică și sigură metodă de îmbogățire a guvernanților actuali.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

 
Lazăr Lădariu - comentariu la adresa unor acțiuni prezidențiale;

Are, în continuare, cuvântul domnul Lădariu Lazăr, Grupul P.U.N.R.

 

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Numeroase au fost, în ultimii patru ani, demersurile intelectualilor români, ale slujitorilor sfintelor altare ale Bisericii Ortodoxe Române, ale organizațiilor și societăților civice din județele Harghita și Covasna, pentru ca doleanțele lor să ajungă la șeful statului român, care a cam uitat că, după Constituție, este și președintele lor.

De fiecare dată, memoriile cu ofurile lor s-au oprit undeva pe la mijlocul drumului. Nici încercarea delegației românilor din cele două județe de a fi primită la Emil Constantinescu nu a fost fructuoasă.

Urmașii urmașilor lui Horea și Iancu, ai celor care cândva se îndreptau cu jalba în proțap spre curtea de la Viena au așteptat zadarnic ore în șir la porțile Cotrocenilor. Președintele tuturor românilor nu a avut timp 10 minute măcar să le asculte păsul. Umiliți și dezamăgiți s-au întors din fața porților zăvorâte, păzite de cerberii prezidențiali, fără nici un răspuns.

Motivele de îngrijorare ale românilor ardeleni, pățiți în învolburata istorie, neliniștile și nenorocirile lor, trecând prin crimele de la 1848 – 1849, prin Dictatul de la Viena, prin Ip, Treznea, Moisești și Sărmașu, prin Regiunea Autonomă Maghiară, prin 20 martie 1990 de la Târgu Mureș, precum și încercările mărturisite de autonomizare a Ardealului, prin lovirea art. 1 din Constituție privind statul național unitar și indivizibil român, tentativele repetate de introducere a celei de-a doua limbi oficiale nu-l interesează. Cum nu-l interesează deloc năzbâtiile și pornirile antiromânești ale lui Columban Gabor, ale primarilor Sasz Ianos și Almos Albert, primul fiind cel care schimbă denumirea bulevardului 1 Decembrie 1918 cu strada Sigheti, adică Insulei, al doilea cel care își bate joc, pur și simplu, de teatrul Andrei Mureșanu din Odorheiu Secuiesc.

În schimb, domnul Constantinescu dă fuga-fuguța să blagoslovească cu mătăuzul prezidențial la devenirea orașului Târgu-Secuiesc municipiu. Asta contează. Nu calvarul românilor de acolo. Iar ca vizita să fie și mai fructuoasă, decernează diploma de excelență primarului din Sfântu Gheorghe și îl laudă pentru rezultatele remarcabile, "împotriva românilor", zicem noi, care se plâng chiar în fața șefului statului de un tratament discriminatoriu.

De fapt, la mijloc este o șmecherie prezidențială a cărei ață albă, cu care este cusută, se vede prea bine încă de la o poștă.

Domnul Constantinescu s-a îndreptat spre meleagurile Harghitei și Covasnei să mulțumească la sfârșit de mandat prezidențial maghiarilor pentru susținerea și votul lor la trecutele alegeri prezidențiale.

L-am întreba încă multe pe domnul președinte. De pildă, de ce nu a fost la fel de săritor să se deplaseze domnia sa și atunci când a fost vorba de alte orașe din Ardeal, devenite municipii? Merita, oare, acum, atâta deranj?!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

 
Tănase Tăvală - precizări în privința susținerii de către membrii AFDP a Convenției Democrate;

Din partea Grupului P.N.Ț.C.D., domnul Tăvală Tănase.

 

Domnul Tănase Tăvală:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Lansarea candidaților CDR 2000 la București a fost, din toate punctele de vedere, un succes.

Doresc, aici și acum, să menționez faptul că printre formațiunile civice care au fost pomenite că susțin CDR 2000 și pe candidatul CDR la Președinție, domnul Mugur Isărescu, a fost omisă Asociația Foștilor Deținuți Politici - AFDPR -. Vreau să cred că omiterea aceasta a fost doar o scăpare.

Subliniem faptul că la Congresul care s-a ținut de curând la Constanța, majoritatea membrilor Asociației Foștilor Deținuți Politici s-au declarat că susțin candidații Convenției. Poate că nu este lipsit de interes să pomenesc faptul că nu trebuie să facem și să punem un semn de egalitate între președintele actual al Asociației Foștilor Deținuți Politici și membrii și Asociația Foștilor Deținuți Politici din România.

Cred că nu este lipsit de interes să arăt faptul că la Timișoara, în 23 decembrie 1989, la orele 8,00, odată cu reluarea activității Radiodifuziunii Timișoara, un grup de trei foști deținuți politici au redactat și s-au adresat foștilor deținuți politici din toată țara să se organizeze într-o asociație de luptă împotriva sistemului comunist. Pintre cei trei m-am numărat și eu, care de altfel am redactat și prezentat în direct comunicatul-apel. Alături de mine a fost doctorul Teodor Vintilescu și economistul Marcel Cazacu.

De aceea, consider că a fost o obligație suflet acum să fac aceste precizări pentru că majoritatea membrilor, indiferent din ce partide politice fac parte și care au suferit detențiuni în timpul regimului comunist se găsesc alături și susțin Convenția Democrată 2000 și candidatura domnului Mugur Isărescu la Președinția României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

 
Nicolae Ionescu - pledoarie pentru crearea unei armate de profesioniști și critica așa-ziselor experimente;

Are cuvântul în continuare domnul Ionescu Nicolae, Grupul P.U.N.R.

 

Domnul Nicolae Ionescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor deputați,

Intervenția mea se referă la diferite experimente, mai recent spunându-li-se testări, aceasta referitor la Asociația Națională a Militarilor, ANMR-ul, de către domnul președinte Constantinescu.

Birourile de informare-recrutare au fost înființate în 1999 în fiecare județ pentru că, în ultimii 9 – 10 ani, profesia militară nu mai era atractivă pentru tineri.

Numărul de candidați pe un loc la toate instituțiile militare de învățământ scăzuse până la limita de pericol: 0,8 – 1 candidați pe loc. Imaginea armatei începuse să fie afectată ca urmare a interminabilei tranziții, viitorul armatei era în pericol, nu numai sub aspectul numărului cazurilor, dar mai ales a calității acestora. De aceea, s-a impus necesitatea unei structuri specializate după modelul și experiența țărilor NATO, care să se ocupe în mod profesionist de remedierea acestor neajunsuri.

Așa s-au înființat birourile de informare-recrutare la fiecare județ, aflate într-o relație de subordonare directă cu Direcția management-resurse umane din MapN.

Realizări. În aproximativ doi ani, cu personal redus, cu dotare realizată pe plan local s-au obținut rezultate de excepție, profesia militară devenind atractivă pentru tineri. Numărul de candidați pe un loc a crescut spectaculos, realizându-se, astfel, o bogată bază de selecție. Astfel, la liceele militare, 10 candidați pe loc, la școlile de maiștri și subofițeri 8 candidați pe loc, la Academia Militară 5 pe loc.

De asemenea, imaginea armatei s-a îmbunătățit, fiind percepută de populație ca o instituție serioasă, ce se preocupă de viitorul său, afluența tinerilor a crescut. Sunt de văzut și sondajele. Pentru aceasta au fost folosite toate mediile locale de informare, s-au făcut deplasări în toate școlile și liceele din județe: e cazul Argeș, dar și din alte județe. De asemenea, s-a dezvoltat baza materială numai prin efort local. Toate acestea, fără eforturi financiare deosebite din partea armatei, deci a ministerului.

Spațiile în care își desfășoară activitatea aceste birouri sunt dispuse în instituții publice, locuri ușor accesibile pentru cei interesați. Personalul este de excepție: ofițeri cu studii superioare și o parte din subofițeri.

Cu toate aceste rezultate, dovedite cu date certe, din interese de grup, probabil, sau aproape sigur, se dorește omologarea acestei structuri într-un conglomerat cu o altă structură din centrul militar județean sau centrele militare județene cu care nu există în comun numai cuvântul recrutare. În esență, se conturează distrugerea a ceea ce s-a dovedit că merge.

Personalul specializat, aflat în încertitudine continuă, își va căuta un alt loc de muncă sau va pleca din armată. Dintr-un sistem flexibil va deveni unul greoi, cu intermediari ineficienți. Numărul personalului în noua structură va crește cu 40 funcții de ofițeri, contrar tendinței generale de reducere a efectivelor. Se năruiesc așteptările profesionale ale unor oameni care au pus în joc multă pasiune, au dovedit multă inventivitate, au atras resurse locale umane și financiare către acest deziderat.

Dacă recrutarea și încorporarea are în esență misiunea de a chema tinerii cu ordin pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, promovarea și recrutarea tinerilor pentru profesia militară are misiunea de a convinge și a atrage tinerii, cu vorba și nu cu ordin. Este o mare diferență în ce privește instrumentele de lucru, calitatea grupului, ținta și obiectivul final.

Dacă după un număr redus de ani, deci doi ani au trecut, se impun modificări conceptuale, aceasta înseamnă că ori structura a fost construită fără ca armata să aibă nevoie de ea, ceea ce este fals, ori perspectiva, ca element al științei conducerii, nu a fost cunoscută de cei care au conceput inițial sistemul, ceea ce este tot fals, ori cei care i-au pus gând rău încă din fașă, deci nașii, nu sunt interesați ca aramata să-și asigure o bază de selecție serioasă și atunci dovedesc că au interese de grup sau fac jocul unor alte forțe, ceea ce poate fi și aceasta adevărat.

Atunci, dacă se dorește o armată modernă, suplă, profesionistă, bazele acesteia se pun de pe acum și cu munca oamenilor din Biroul de informare, recrutare, care trebuie să existe, așa cum au funcționat până acum.

Dacă trebuie făcute îmbunătățiri, acestea se pot face numai în interiorul sistemului de către profesioniștii Direcției Muncă și Management-Resurse Umane din MApN.

Și pot privi, în esență, perfecționarea intrumentelor și tehnicii de lucru. Dacă sistemul s-a dovedit eficient, ceea ce pare sigur, cine are interes să nu vadă acest lucru și de ce? Cui nu-i place că Aramata României își croiește cu răspundere și patriotism viitorul?

Vreau să cred că nu este o acțiune îndreptată, ca multe altele, împotriva a ceea ce este mai sfânt, alături de biserică - armata României.

Vreau să cred că nu se atentează sistematic la baza Armatei Române. S-ar petrece o mare și ireparabilă tragedie națională.

Se pare - și vreau și un răspuns în acest sens – că și trupelor teritoriale, deci acele mici armate locale, aflate în fiecare județ, li s-a pus gând rău. Încă din 1990, acestea s-au plimbat din subordonare în subordonare, dar au trăit.

Este posibil ca o forță de 100.000 de oameni, echipați și înarmați corespunzător, să nu placă cuiva. Nu știu cui. De fapt, n-au plăcut niciodată acelor puternici, țărilor care încearcă prin forțe proprii să-și asigure propria apărare.

În concluzie, opriți distrugerea armatei! Faceți restructurarea armatei, cu fața la țară și la oamenii care compun armata.

Gândiți acțiunile în perspectivă, dați stabilitate structurilor pe care le înființați, acordați perioade de grație științifică, determinate pentru experimente.

Dovediți coerență în demersuri și construiți o armată a României pentru români!

Respectați munca, pasiunea, efortul cadrelor militare, cărora nici salariile nu i le mai acordați integral și la timp!

Nu distrugeți patriotismul ce încă mai există la personalul armatei! Atenție și la ultimile încercări, diversiuni!

România are nevoie de o armată de profesioniști, nu de mercenari!

Cine dintre actualii guvernanți nu are nevoie de o armată puternică?

Mai este obiectiv prioritar al partidelor din actuala Coaliție intrarea României în NATO? Păi așa-zisele experimente, testări sau celebrele lichidări, că s-au numit Ciorbea, Radu sau Babiuc, categoric actuala Coaliție ne îndepărtează tot mai clar de obiectivele prioritare declarate în 1996 și prin care au momit electoratul și au obținut victoria, preluând puterea legislativă și executivă.

Atenție, domnilor, nu vă jucați!

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumesc.

 
Mihai Dorin Drecin - intervenție cu titlu Transhumanța... politică.

Domnul Ion Diaconescu:

Ultimul vorbitor înscris, domnul Drecin Mihai, PUNR.

 

Domnul Mihai Dorin Drecin:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș numi intervenția mea de astăzi: "Transhumanța... politică".

Transhumanța a fost un fenomen aparent doar de natură economică, în realitate cu importante implicații sociale, culturale și politice pentru societatea românească. Începuturile transhumanței pentru spațiul nostru geografic se pierd în negura vremurilor, documentele de arhivă le pomenesc și păstrează pentru posteritate din sec. XVII-XVIII, iar istoria orală le împinge până în vremea dacilor.

Păstorii români din Ardeal, în speță Țara Bârsei, Țara Făgărașului, Mărginimea Sibiului și Banat, își duceau turmele pentru iernare în lunca Dunării, Dobrogea sau sudul Basarabiei. Primăvara, le readuceau pe platourile Carpaților, la a căror bază își aveau satele statornice, cu familiile și toată rânduiala de gospodari. Deci, păstorii români practicau transhumanța nu din imbolduri nomade, cum ne acuză unele istoriografii vecine și "prietene", ci din rațiuni economice. Mulțimea oilor pe care le creșteau românii cereau pășuni întinse, rezerve de fân pe care plaiurile carpatice nu le puteau produce pentru sezonul de iarnă.

O dată cu nașterea sentimentului național modern, păstorii români, prin transhumanța tradițională, vor transmite, de o parte și de alta a Carpaților, idei, știri, gânduri, bucurii și necazuri, speranțe, literatură religioasă și laică specifică națiunii române. Toate acestea vor fortifica spiritul național în lupta de afirmare cu pericolul deznaționalizării, venit, fie din partea austriecilor, ungurilor sau rușilor.

Turmele păstorilor români erau eterogene din punct de vedere al animalelor pe care le cuprindeau. Erau formate mai ales din oi, dar și din bovine mari: capre, cai și măgari.

Legea rurală a lui Alexandru Ioan Cuza din 1864, reforma agrară din 1921, apoi colectivizarea comunistă a agriculturii, realizată între 1949-1962, au limitat în etape transhumanța în discuție, fără să reușească a o distruge în totalitate.

În ultimii 10-11 ani, epoca celebrei tranziții de la comunism la economia capitalistă de piață a adus în atenția cetățenilor României un alt tip de transhumanță, cea politică!

Am asistat și asistăm la spectaculoase salturi de la un partid politic la altul ale unor politicieni, care, până mai ieri, juraseră credință totală și veșnică partidelor care i-au lansat pe eșichierul politic al țării. Motivele invocate pentru "divorțul" intervenit sunt numeroase și puerile totodată. Ba că nu au fost nominalizați pe locuri eligibile pentru Parlamentului României; ba că nu au fost consultați în deciziile majore luate de partidele din care fac parte; ba că sunt peste media de inteligență intelectuală a celorlalți colaboratori pe linie de partid și nu li se recunosc aceste calități; ba că, până mai ieri, au avut importante funcții administrative și politice, pe care riscă să le piardă sau să le reobțină în viitorul apropiat, ba că, pur și simplu, au devenit neînțeleși de mai marii lor.

În realitate, gestul lor de transhumanță sau dezertare politică este unul nu bazat pe principii, ci pe ambiții, oportunism și imoralitate. Iubesc mai mult funcțiile, onorurile, posibilitățile de îmbogățire pe care le oferă pozițiile sociale privilegiate. Dacă îi cunoști mai bine, îți dai seama că majoritatea sunt dominați de tare clasice: plăcerea de a consuma alcool până la beții strașnice, aviditate pecuniară, dorința de celebritate locală, suficiența intelectuală pe care caută cu abilitate să o acopere cu un discurs aproximativ, în care pelteaua europeană nu reușește să acopere limba de lemn pe care au asimilat-o în funcțiile de stat și de partid antedecembriste.

Acești voiajori politici sunt pacostea de astăzi și de mâine a vieții politice românești.

Personal cred că viața noastră politică va reuși să facă un pas înainte numai dacă va pune punct și acestei calamități naționale. În țările cu o tradiție democratică reală, se interzice prin lege această, zicem noi, transhumanță politică, cu 6 luni până la 1 an înaintea alegerilor locale sau parlamentare generale.

În felul acesta, se scapă de oi, capre, ovine mari și chiar măgarii politicii de oportunitate.

Oare când, românii, se vor înscrie în modelul european și la acest capitol?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Cu aceasta, am terminat prima parte a ședinței de astăzi. Așteptăm venirea colegilor noștri.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 1 aprilie 2020, 21:03
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro