Plen
Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of April 22, 1999
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 1999 > 22-04-1999 Printable version

Joint sittings of the Chamber of Deputies and the Senate of April 22, 1999

5. Dezbaterea și adoptarea Hotărârii privind aprobarea cererii Alianței Nord-Atlantice de acordare a accesului nerestrictiv în spațiul aerian al României.

Domnul Petre Roman:

Nu a fost distribuit proiectul de hotărâre? Atunci, citiți proiectul de hotărâre propus de către Comisiile de apărare!

Domnul Nicolae Alexandru:

"Hotărâre privind aprobarea cererii Alianței Nord-Atlantice de acordare a accesului nerestrictiv în spațiul aerian al României.

Având în vedere solicitarea Președintelui României adresată celor două Camere ale Parlamentului pentru a aproba cererea Alianței Nord-Atlantice de acordare a accesului nerestrictiv în spațiul aerian al României, în vederea executării de operațiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia,

în temeiul art. 117 alin. 5 din Constituția României și al art. 1 pct. 27 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului,

Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre.

Articol unic.

Se aprobă cererea Alianței Nord-Atlantice de acordare a accesului nerestrictiv în spațiul aerian al României, pe perioada executării de operațiuni aeriene asupra Teritoriului Republicii Federale Iugoslavia".

Acesta este conținutul hotărârii.

Domnul Petre Roman:

Da. Vă mulțumesc.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Alo! Este alt proiect de hotărâre!

Domnul Nicolae Alexandru:

Este același... Este proiectul de Hotărâre a Camerei Deputaților.

Domnul Petre Roman:

De acord.

O să dau cuvântul președintelui Comisiei pentru politică externă, care dorește să facă o precizare. Am înțeles.

Vă rog.

Domnul Victor Boștinaru:

Domnilor președinți,

În urma consultărilor care au avut loc în cursul acestei dimineți cu comisiile de apărare, cu reprezentanții grupurilor parlamentare, vă propunem ca proiectul de hotărâre să cuprindă și următoarele articole, în afară de articolul prezentat de domnul președinte al Comisiei pentru apărare a Senatului:

"Art. 2. Parlamentul României solicită Guvernului să continue eforturile vizând:

- crearea unui cadru care să asigure garanții de securitate și integritate teritorială a statului român erga omnes;

- realizarea aranjamentelor tehnice necesare pentru accesul nerestrictiv al aeronavelor NATO în spațiul aerian românesc;

- obținerea de asistență în vederea eliminării efectelor negative apărute ca urmare a crizei din regiune.

Art. 3. Parlamentul României reafirmă dorința de integrare a României în Alianța Nord-Atlantică și de a se ajunge la o soluționare politică a conflictului, precum și opțiunea fermă în vederea participării active a României la eforturile comunității internaționale depuse în acest sens.

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 22 aprilie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. 2 din Constituția României".

Menționez că această formă a documentului a fost convenită cu Ministerul Afacerilor Externe al României și am beneficiat și de asistența ambasadorului României la NATO.

Documentul în forma finală vă este distribuit chiar în acest moment și vă propunem, distinși colegi, ca votul nostru asupra hotărârii să fie pe acest document.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Da. Vă mulțumesc.

Este foarte important să precizăm încă o dată că aceste adăugiri, alineate suplimentare la hotărâre au fost convenite împreună, de către grupurile parlamentare. Și există propunerea ca acest text nou să poată fi difuzat senatorilor și deputaților.

Domnule președinte Boștinaru,

Deci, am ruga ca acest text nou să fie pus în forma..., și se distribuie, da? Bun. Vă mulțumesc.

Poftiți, la procedură? Da. Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Scrisoarea Președintelui României este difuzată împreună cu un text care este intitulat: "Interpretarea clauzei privind garanțiile negative de securitate din Tratatul politic încheiat de România cu R.F. Iugoslavia".

Aș dori să știu dacă acest text reprezintă o încercare de interpretare autentică la nivelul Președintelui?

Eu știam că interpretarea autentică nu poate fi făcută decât de către cel care încheie Tratatul, sau ratifică Tratatul. pe de altă parte, dacă nu este un text care este redactat și transmis de către Președinte, înțeleg că el este însușit de către Președinte, și aș dori să știu cui aparține această interpretare, pentru că ea este profund greșită. Nu doresc acum să fac comentarii în legătură cu acest text, dar, în orice caz, mi se pare inadmisibil să fim induși în eroare prin câteva paragrafe care sunt trecute aici în mod neglijent și care sunt, într-un fel, asociate cu inițiativa Președintelui României.

Deci, aș dori o explicație în legătură cu includerea acestui text de interpretare, în ceea ce privește art. 7 din Tratatul bilateral.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Tot la procedură doriți, domnule Tabără?

La procedură.

Poftiți? A! Întrebare...

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Mă adresez Ministerului Apărării Naționale, profit și de prezența domnului ambasador Comănescu aici, și Ministerului de Externe, și întreb: ce a făcut Guvernul României până astăzi, referitor la cele două subpuncte, subalineate de la art. 2?

Pun această întrebare, întrucât premierul bulgar este de circa 3 zile la Bruxelles, unde negociază aprobarea unei astfel de cereri solicitată de către Alianța Nord-Atlantică.

Rog să ni se spună care sunt demersurile făcute până la această dată în domeniile pe care le ridicăm ca alineate ale art. 2. Ne interesează ce s-a făcut în ceea ce privește garanțiile scrise privind securitatea națională și doi, recuperarea pierderilor pe care România le-a avut și le are ca urmare a conflictului din zonă.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii de ședință).

Domnul Petre Roman:

În legătură cu...

Da. Tot la procedură?

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi senatori și deputați,

Pentru a rămâne în rigoarea regulamentului, trebuie să vă spun că formula pe care ne-a propus-o astăzi domnul președinte al Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaților nu a fost o formulă care a trecut, așa cum ne cere regulamentul, prin votul comisiilor reunite pentru apărare atât din Camera Deputaților, cât și din Senat.

Din acest punct de vedere, singura soluție care ar mai fi posibilă este aceea potrivit căreia noi o vom discuta ca amendament la Hotărârea pe care a inițiat-o Comisia pentru apărare a Camerei Deputaților și a Senatului. Ea nu poate fi socotită parte integrantă a acestei hotărâri, pe care, de altfel, ne-a și citit-o domnul președinte al Comisiei pentru apărare din Senat.

În al doilea rând, o chestiune care se leagă tot de procedură ține de faptul dacă noi putem adăuga la scrisoarea pe care ne-a trimis-o Președintele, alte puncte decât acelea pe care instituția prezidențială a considerat necesar să ni le trimită în fața Parlamentului.

Nimeni nu împiedică Parlamentul ca, după ce votează această hotărâre, printr-o declarație sau printr-un alt act care ține de Legislativ, să solicităm Guvernului să facă acele demersuri legate de eventualele garanții.

Altfel, cred că am fi într-o capcană potrivit căreia noi ne vom onora un cuvânt sau un gest politic pe care ni l-am asumat, condiționat.

Cred că prima grijă pe care România ar trebui s-o aibă este de a-și păstra angajamentele de până acum, nu de a condiționa aceste angajamente, prin gesturi legislative sau politice ulterioare.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Tot la procedură?

Eu v-aș ruga, însă, să vă referiți efectiv la lucrurile de procedură, pentru că alte puncte de vedere... Vă rog.

Domnul Viorel Cataramă:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

La o chestiune de procedură, nu este rezonabil ca într-un proiect de lege adoptat de Parlamentul României să se folosească cuvinte străine.

Deci, credem că "erga omnes" trebuie înlocuite cu cuvinte românești (aplauze, rumoare în partea dreaptă a sălii de ședință).

Domnul Petre Roman:

Domnule senator,

ceea ce spuneți dumneavoastră nu-i chestiune de procedură, pentru că noi n-am intrat încă în dezbaterea proiectului de hotărâre, observație valabilă și pentru antevorbitorul dumneavoastră.

vreau să fac această precizare: așa cum știm cu toții ce înseamnă o dezbatere, în momentul în care vom intra pe dezbaterea la proiectul de hotărâre, atunci se poate discuta. Până atunci, aceste observații nu-și au rostul. (Agitație în partea dreaptă a sălii, rumoare, atmosferă tumultuoasă).

Încerc însă să dau explicații în legătură cu chestiunile de procedură.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

Privitor la textul însoțitor, la care s-a referit domnul deputat Năstase, după informațiile noastre, acest text a fost realizat de corpul juridic de la Ministerul Afacerilor Externe.

Evident, domnul secretar de stat Mihai Răzvan Ungureanu, dacă este cazul, poate să dea explicații.

În legătură cu chestiunea ridicată de domnul deputat Tabără, aș vrea să precizez că ea urmează a fi discutată, dacă dumnealui cere, în momentul în care se discută proiectul de hotărâre, când se vor face aceste precizări. Tot acolo se plasează și explicațiile în legătură cu eventualele demersuri făcute, realizate de către Guvernul României în legătură cu garanțiile de securitate pentru țara noastră.

Se află prezent, cum spuneam, ambasadorul României la NATO, domnul Comănescu, care este în măsură să ne facă aceste precizări.

Cu acestea, aș dori să începem dezbaterea propriu-zisă.

Deschid lista vorbitorilor cu reprezentantul Grupului...

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Dar în legătură cu textul însoțitor...?

Domnul Petre Roman:

Cu textul însoțitor?

Am făcut precizarea, și știți bine că am mai făcut-o și la Biroul permanent reunit, că acest text a fost pus la dispoziție de corpul juridic al Ministerului Afacerilor Externe. Nu știu dacă acest lucru..., mi se pare că este destul de clar.

Doriți să interveniți, domnule secretar de stat?

Vă rog.

Voci din stânga sălii:

Să răspundă la întrebări!

Domnul Mihai Răzvan Ungureanu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Întâi doresc să-i mulțumesc domnului deputat Năstase pentru întrebare.

Aceste două texte la care se referă domnia sa sunt într-adevăr produsul Ministerului Afacerilor Externe. Ele vin în întâmpinarea unor întrebări care au apărut frecvent în mass-media și servesc unei clarificări foarte exacte, precise a punctului de vedere guvernamental.

Vă mulțumesc.

Voci din partea dreaptă a sălii:

Aceste texte au fost puse la dispoziția noastră!

Voci din partea stângă a sălii:

Să le pună Președintelui, nu Parlamentului!

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Noi trebuie să ascultăm punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului și Camerei Deputaților.

Domnul Mihai Răzvan Ungureanu (din banca Guvernului):

Aceste texte sunt făcute de Ministerul Afacerilor Externe și servesc unei clarificări foarte precise a problemei analizate.

Domnul Marțian Dan (din sală):

Este un formalism, o rugină...!

Domnul Petre Roman:

Poftiți.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Nu doresc să intru într-o polemică cu domnul secretar de stat. Ar fi o chestiune tehnică.

Eu consider că acest text nu are nici un fel de legătură cu scrisoarea care ne-a fost adresată și solicit să nu fie luat în considerare în dezbaterea de astăzi. El este incorect, din punct de vedere al dreptului internațional, cel puțin aceasta este părerea mea. Pot să vă dau nenumărate argumente, pornind de la definiția "agresiunii", de la textele din Carta O.N.U. Nu cred însă că este locul acum să facem o dezbatere de specialitate. Oricum, a fost, bănuiesc, vorba, de un document care i-a fost transmis domnului președinte Constantinescu, pentru a-și fundamenta un anumit punct de vedere. Dacă domnia sa a acceptat acest text este problema dânsului, însă eu nu cred că acest text trebuie să figureze în hârtiile oficiale, în documentele oficiale cu care este sesizat Parlamentul.

Repet: este un text..., în măsura în care el nu are un antet din partea Președintelui, deci, nu este un text care să vină ca o formă de ratificare, de acceptare din partea Președinției, repet, în condițiile în care el nu se bazează pe documentele de drept internațional, ci reprezintă un mod partizan de a prezenta textul art. 7, este o chestiune care se poate discuta la nivel politic, dar, în orice caz, aș dori ca toți cei care vor lua o decizie, să nu fie influențați de acest text, care, după părerea mea, nu are nici un fel de valoare.

Vă mulțumesc.

Și vă rog să anunțați că acest text nu face parte dintre documentele care au determinat dezbaterea noastră de astăzi. Este vorba doar de scrisoarea Președintelui României și aceasta este singura care trebuie luată în considerare.

Domnul Petre Roman:

De acord.

Eu cred că pentru ca dezbaterea să se desfășoare, într-adevăr, la obiect, adică obiectul fiind solicitarea Președintelui României, este bine ca să considerăm că acest text nu face parte integrantă din această solicitare, pentru ca să nu purtăm discuția pe o temă care este colaterală. Sigur, fiecare este liber să se refere la chestiune, dar ea nu face parte și nu reprezintă obiectul dezbaterii noastre. Cu aceasta, cred că putem fi de acord.

Dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale P.D.S.R., domnului deputat Ioan Mircea Pașcu (vociferări în partea stângă a sălii).

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Dar clarificările la precizări din partea Executivului?

Ca să ne putem pronunța în cunoștină de cauză: ce au făcut domnii din Guvern până acum?

Domnul Petre Roman:

Am precizat că aceste clarificări vor fi făcute în momentul când se va ajunge la proiectul de hotărâre.

Domnule!

Vă rog, luați loc.

Pe aceste clarificări s-ar putea să mai apară încă un număr de întrebări în cursul dezbaterilor și m-am gândit că este corect să se facă aceste clarificări după ce se fac toate precizările. Mi se pare că este corect.

Deci, domnul deputat Ioan Mircea Pașcu, din partea... Nu-i aici?

Domnul Marțian Dan (din sală):

Nu este conform regulamentului!

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Nu este corect!

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat,

Vă rog... (Se adresează domnului deputat Ioan Gavra care dorește să vorbească la microfon). Păi, am început dezbaterile...

Domnule deputat, vă rog să aveți...

Domnul Ioan Gavra:

Domnule președinte,

Conform procedurii regulamentare, din Regulamentul ședințelor comune, inițiatorul - de data aceasta este scrisoarea Președintelui României, am înțeles că din partea Consiliului Suprem de Apărare este domnul general Degeratu - să ne spună despre ce este vorba.

Noi am ascultat doar raportul comisiei și atât.

Inițiatorul are să ne spună de ce a venit cu această inițiativă și, doi: să răspundă întrebărilor în prealabilul intervențiilor noastre, ca să știm ce vorbim, nu, la final, să ne schimbăm pozițiile.

Acesta este demersul legislativ regulamentar: întâi comisia, de fapt, întâi trebuia inițiatorul, și pe urmă comisia; ați inversat, comisiile reunite, așa cum s-a prezentat raportul, după care inițiatorul ne spune despre ce este vorba și răspunde la întrebările prealabile puse de către grupurile parlamentre.

Aceasta este dezbterea parlamentară în ședințele comune.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc pentru intervenție.

Încă o dată precizez ceea ce am spus cu câteva secunde mai devreme: în cursul dezbaterilor, este foarte probabil să apară o serie de întrebări, să apară cerințe pentru a fi făcute precizări, inclusiv de ordin militar, poate de ordin strategic și m-am gândit, ca și modalitate de lucru, cei care sunt de față, chemați să răspundă, să o facă, după ce se însumează totalitatea acestor... pentru că, dacă vor interveni de fiecare dată, dezbaterea va avea de pătimit, trebuie să recunoașteți.

Însă eu am să fac un lucru care să vină în întâmpinarea cererii dumneavoastră, am să-l întreb pe domnul general Degeratu, dacă dorește în acest moment să se exprime în legătură cu solicitarea Președintelui României.

Voci din partea stângă a sălii:

Obligatoriu!

Domnul Marțian Dan (din sală):

Ministru al Apărării nu mai există în România? (Atmosferă tumultuoasă în partea stângă a sălii de ședință).

Domnul Petre Roman:

Poftiți.

Vă rog să nu uitați că inițiatorul este Președintele României, în conformitate cu prerogativele sale constituționale.

Domnul Constantin Degeratu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă rog să-mi permiteți să răspund la întrebarea pusă, din partea Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Pe baza cererii primite din partea Alianței Nord-Atlantice, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a stabilit ca Guvernul României să desfășoare consultări politice, pentru clarificarea conținutului politic al cererii, și consultări militare, pentru clarificarea conținutului militar al cererii.

Pentru consultările politice, Ministerul Afacerilor Externe a fost împuternicit să întreprindă demersurile necesare și, pentru aceste demersuri, poate răspunde domnul secretar de stat.

Pentru acțiunile întreprinse de Ministerul Apărării Naționale, pentru clarificarea conținutului militar al cererii, pot să răspund eu.

Vă mulțumesc.

Voci din partea stângă a sălii:

Păi, nu ați răspuns nimic! (Vociferări în partea stângă).

Domnul Petre Roman:

Domnul deputat Mircea Pașcu văd că nu-i prezent... A venit? Îi dau cuvântul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Stimate domnule președinte al Camerei,

Stimate domnule președinte al Senatului,

Stimați membri ai Cabinetului,

Voci din partea stângă a sălii:

Care Cabinet?

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Stimați invitați,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Partidul Democrației Sociale din România a luat act de cererea adresată României de Alianța Nord-Atlantică de a aproba survolul nerestricționat al spațiului ei aerian și a dat un răspuns pozitiv invitației președintelui Emil Constantinescu de a participa la o consultare pe această temă. Pozițiile exprimate cu acest prilej au luat în calcul situația internațională produsă de loviturile aeriene NATO îndreptate împotriva Iugoslaviei, dorința noastră de integrare în structurile europene și euro-atlantice, angajamentele internaționale ale României, posibilele condiționări politico-militare asupra țării noastre, precum și poziția opiniei publice.

Convins de faptul că valorile democrației, economiei de piață, ale pluralismului și drepturilor omului reprezintă dezideratele românilor atunci când au răsturnat dictatura în decembrie 1989, P.D.S.R. a inițiat și a amplificat, în anii în care s-a aflat la guvernare, contactele României cu Alianța Nord-Atlantică, respectiv cu acea organizație de securitate care are ca misiune principală tocmai apărarea valorilor menționate mai sus, semnând inclusiv Parteneriatul pentru pace. Și ulterior, după trecerea în opoziție, partidul nostru a sprijinit continuarea eforturilor de integrare promovate de noua administrație, asigurând astfel consensul necesar atingerii unui obiectiv fundamental pentru securitatea țării și destinul ei.

Nici astăzi, la aproape o lună de la declanșarea loviturilor aeriene ale NATO împotriva Iugoslaviei, Partidul Democrației Sociale din România nu consideră că valorile respective, la a căror transpunere în practică a și contribuit, cum arătam, cât timp s-a aflat la putere, au fost invalidate. De asemenea, P.D.S.R. nu și-a schimbat opinia nici în privința socotirii integrării în Alianță drept cea mai eficace modalitate de a răspunde aspirațiilor sale de securitate.

Din nefericire, evoluția crizei din zona Kosovo, influențată și de incapacitatea părților de a identifica o soluție reciproc convenabilă, lucru pe care-l deplângem, a determinat NATO să treacă la adoptarea unor măsuri de forță, marcând astfel debutul unei noi etape în viața politică internațională. Pronunțându-se împotriva utilizării forței în orice situație sau stare de adversitate, P.D.S.R. a considerat că era de datoria sa să spună statelor NATO că mijloacele militare vor adânci criza și efectele sale.

Astăzi, reglementarea durabilă a situației provinciei sârbe Kosovo este infinit mai departe decât era pe vremea convorbirilor de la Rambouillet, ori chiar a întâlnirii de la Paris! Astăzi, situația populației din Kosovo este cu mult mai rea decât înainte de declanșarea bombardamentelor! Astăzi, exodul albanezilor spre țările învecinate s-a transformat într-un adevărat "fluviu uman", care, pe zi ce trece, continuă să se amplifice! Astăzi, stabilitatea și securitatea Albaniei și Macedoniei, ca principali recipienți ai acestui uriaș flux uman, sunt incomparabil mai precare decât înainte de începerea operațiunilor aeriene! Astăzi, economia statelor riverane Dunării, inclusiv a României, suferă incomparabil mai mult decât cu o lună înainte! Și, în sfârșit, tot astăzi, sistemul O.N.U., bun sau rău, pe care se întemeiază întregul eșafodaj mondial postbelic de securitate, este pus sub semnul întrebării! Într-un cuvânt, ca urmare nemijlocită a acțiunii militare a Alianței, în loc să fie mai bună, situația este astăzi mai rea și nici nu dă semne de îmbunătățire. Paralel cu intensificarea eforturilor pentru degajarea unei soluții, au loc pregătiri tot mai ample pentru extinderea operațiunilor militare.

Parlamentul României a mai fost solicitat, în urmă cu câteva luni, mai precis în octombrie 1998, să permită accesul nerestricționat al NATO în spațiul nostru aerian. După cum se știe, atunci, consensul realizat a permis un răspuns pozitiv, exclusiv în cazuri de urgență și umanitare. Astăzi ni se cere, deja, incomparabil mai mult. Practic, ni se cere să ne asumăm obligațiile unui membru NATO, fără să beneficiem și de drepturile corespunzătoare, respectiv de garanții de securitate. Nu numai că cererea nu este una normală, dat fiind faptul că România, care a dorit și dorește încă să devină membră, nu a primit la Madrid invitația să înceapă negocieri de aderare, alături de celelalte trei state foste membre ale Tratatului de la Varșovia, dar acceptarea survolului nerestricționat ne poate antrena într-o relație de adversitate - de moment sau de lungă durată - cu vecinii noștri, prin faptul că s-ar încălca prevederile Tratatului bilateral pe care-l avem cu Iugoslavia, ceea ce ne va putea face oricând vulnerabili la încălcările altora în raport cu noi.

În general, partidul nostru consideră, pe de o parte, că singurul sprijin al statelor mici în fața vicisitudinilor politicii mondiale îl reprezintă respectarea cu strictețe a legalității internaționale, iar, pe de altă parte, așa cum demonstrează realitatea și în cazul de față, că singura modalitate de soluționare durabilă a situației o reprezintă cea politică, și nu militară. În consecință, P.D.S.R., care urmărește cu cea mai mare atenție evoluțiile din sau legate de spațiul iugoslav, salută eforturile de pace ce se întreprind și le susține cu toată tăria, sperând că operațiunile miltare vor înceta înainte de inițierea unor activități terestre.

În acest context, considerăm că ideile expuse de ministrul de externe francez, aflat recent în vizită la București, potrivit cărora întreaga chestiune trebuie readusă în cadrul O.N.U, ce beneficiază de colaborarea potențială a tuturor membrilor Consiliului de Securitate, precum și propunerea președintelui Chirac, de convocare a unei reuniuni a țărilor NATO cu statele vecine Iugoslaviei, agreată inclusiv de președintele Clinton, ca și planul avansat de cancelarul german Schroder, de sprijinire economică a întregii regiuni, reprezintă, într-adevăr, singura cale corectă capabilă să conducă la soluționarea acestei situații. De altfel, dorim să reamintim că, prin Declarația din 19 aprilie curent, partidul nostru a solicitat autorităților române să se concentreze pe această direcție, propunând chiar Bucureștiul ca posibil sediu pentru derularea unui atare efort.

Sigur, regretăm faptul că degajarea acestor propuneri de soluționare, care vizează rezolvarea politică a conflictului și sprijinirea economică a zonei, de altfel, unica modalitate de stabilizare a ei, are loc abia după declanșarea operațiunilor aeriene, dar este bine că un atare lucru, iată, s-a petrecut, și ne exprimm speranța că eforturile în această direcție se vor intensifica în viitor.

În același timp, așa cum a și declarat public, P.D.S.R. nu poate fi de acord cu modul în care Puterea a administrat până acum criza provocată de acest conflict. Chiar înainte ca autoritățile NATO să își fi finalizat argumentarea juridică a lansării operațiunilor aeriene, reprezentanții Puterii s-au grăbit să facă declarații tranșante de calificare a acestora ca "legitime și necesare", oferindu-și sprijinul necondiționat, chiar înainte ca acesta să ne fi fost solicitat?! Nu numai că nu s-a ținut seama de pozițiile, mult mai nuanțate, adoptate chiar de unii membri ai NATO, cum ar fi Ungaria, dar s-a creat cu bună știință impresia că România este dispusă să-și asume obligații chiar mai mari decât aceștia, cu singura justificare, deocamdată, din nefericire, neconfirmată, că astfel România va fi integrată mai curând în Alianță și că va primi un sprijin economic substanțial. Mai mult, nici după apariția primelor semne ale disponibilității țărilor NATO de a socoti atari solicitări ale statelor partenere din zonă ca justificate, responsabilii români nu s-au mișcat cu rapiditatea necesară, așa cum a făcut-o Bulgaria, de pildă, pentru a iniția negocierile de semnare a acordurilor corespunzătoare.

Iată pentru ce P.D.S.R. consideră că, dacă dorește să răspundă afirmativ solicitării NATO, partea română trebuie să inițieze de îndată discuții cu Alianța Nord-Atlantică pentru semnarea unui acord detaliat și precis, care să fixeze neechivoc condițiile tehnice și politice în care este dat acest accept. Căci ele implică, așa cum s-a arătat ieri în dezbaterea din comisii, un întreg ansamblu de măsuri organizatorice, suficient de amplu ca să determine modificări semnificative în structura și funcționarea aparatului nostru de specialitate, ca să nu mai vorbim de protecția indispensabilă a unor obiective situate în imediata apropiere a zonei de operații, ca barajul de la Porțile de Fier sau Uzina de Apă Grea de la Turnu Severin, a căror distrugere sau chiar avariere ar putea avea efecte catastrofale nu doar pentru țara noastră.

De asemenea, la Washington, Președintele trebuie să discute foarte serios acordarea de garanții de securitate "erga omnes", nu numai pe durata desfășurării actualelor operațiuni aeriene, ci și pentru perioada de până la primirea noastră în Alianță, încheind, eventual, în acest sens, un acord România-NATO, așa cum a propus partidul nostru încă din vara trecută. În plus, dată fiind perspectiva amplificării și prelungirii dificultăților noastre economice actuale, ca urmare a desfășurării operațiunilor militare din spațiul iugoslav, Președintele trebuie, totodată, ca, la Washington, să depună toate eforturile pentru obținerea unor compensații economice care să ajute cu adevărat economia românească. În aceeași ordine de idei, dar în alt plan, puterea trebuie să ia în calcul, așa cum au procedat și alte state vecine Iugoslaviei, și soarta românilor din Iugoslavia, care sunt direct afectați de atacurile aeriene din zonă.

Trecând acum la proiectul de hotărâre supus astăzi Parlamentului spre aprobare, PDSR socotește că cea mai bună soluție ar reprezenta-o menținerea prevederilor hotărârii anterioare, care, reamintim, permite utilizarea spațiului nostru aerian doar în condiții de urgență și din rațiuni umanitare. Dat fiind însă că se dorește aprobarea utilizării nerestricționate a spațiului nostru aerian de NATO, fără ca detaliile tehnice ale acordului prin care urmează să se materializeze acceptul nostru să fi fost negociate și aduse la cunoștința membrilor Parlamentului, că, în scrisoarea sa, președintele nu furnizează, pentru prima oară într-o asemenea situație, temeiul legal în baza căruia solicită aprobarea noastră, că argumentele privind compatibilitatea dintre aprobarea solicitării NATO și Tratatul bilateral cu Iugoslavia nu se susțin din punct de vedere juridic, că singura justificare pentru accept, respectiv perspectiva unei integrări mai apropiate în alianță și promisiuni de sprijin economic, este încă vagă, luând însă în calcul necesitatea de a evita izolarea României, în condițiile în care, așa cum am fost asigurați de reprezentanții puterii, toate celelalte state vecine Iugoslaviei, care au fost solicitate asemenător, și-au dat deja acordul, precum și opinia electoratului, care nu este favorabilă, în general, operațiunilor militare îndreptate împotriva Iugoslaviei, Partidul Democrației Sociale din România anunță că se va abține la votul privind aprobarea prezentului proiect de hotorâre.

Mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PNȚCD, domnul deputat Iftene Pop.

Domnul Iftene Pop:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Obiectivul strategic principal în materie de politică externă este integrarea României în NATO și orice măsură legală, acțiune sau orice gest de natură să ne conducă către acest obiectiv trebuie să fie întreprins. Măsurile discutate astăzi, de survol nelimitat al avioanelor NATO deasupra României, fac parte din această logică. Ele sunt, de asemenea, de natură să apere interesul național.

Interesul național al României consistă în conservarea integrității sale teritoriale, garantarea securității în raport cu factorii externi, mai ales cei de la răsărit, păstrarea bunelor relații cu toți vecinii, inclusiv cu Iugoslavia, raporturi speciale cu Republica Moldova, al doilea stat românesc, și, evident, nu în ultimul rând, realizarea reformei în multiplele sale înțelesuri. Interesul național, descompus în acești cinci factori, nu poate fi apărat decât prin cooperare, alianță sau integrare în NATO, iar o politică contrară este de natură să aducă mari prejudicii României.

1) De circa 300 de ani, pericolele și, uneori, catastrofele venite din răsărit nu ne-au cruțat deloc. Ocuparea teritoriilor românești de către Rusia și încă numai cea militară, de 12 ori, în această perioadă, a produs imense prejudicii poporului român.

Priviți Basarabia deromânizată și aproape slavizată, după 150 de ani de ocupație rusă! Priviți starea jalnică în care se află România, după 50 de ani de practicare a sistemului ruso-sovietic, impus cu tancurile. Observați și citiți-o bine noua doctrină strategică rusească, care include invariabil, în sistemul de securitate euro-asiatic, România, având în centrul său Rusia. Deci ceea ce ne-a păscut în cei 300 de ani ni se pregătește din nou și pentru viitor. De acest pericol, având în vedere decalajul de putere între Rusia și România, nu ne poate salva decât alianța cu NATO. Această alianță servește, deci, interesul național, în cel mai înalt grad.

2) În ce privește vestul României, se insinuează, mai mult sau mai puțin subtil ori se susține pe față, că evenimentele din Kosovo pot crea un precedent care ar amenința Transilvania. Pornind de la ceea ce se cunoaște în prezent, se poate afirma cu certitudine că alianța cu NATO, în general și cu Ungaria, în particular, elimină o asemenea amenințare. Exemplul relațiilor excelente dintre Franța și Germania, datorate, în principal, apartenenței lor la aceeași organizație militară, este edificator și în privința raporturilor posibile româno-ungare și a celor relative la minoritatea maghiară din țara noastră. Dimpotrivă, rămânerea noastră în afara NATO și cu deosebire o atitudine anti-NATO, cum se practică în prezent de anumite cercuri, cu Ungaria, care deja este membră în NATO, având această organizație puternică în spatele său, abia atunci am putea fi puși într-o situație delicată, în privința graniței de vest. Prin urmare, și din acest punct de vedere, interesul național cere imperativ să sprijinim politica NATO în zona noastră, inclusiv în Balcani.

3) Relațiile de vecinătate cu Serbia au fost preponderent, în istorie, pozitive. Ele vor fi din nou așa. Aceste relații pot fi afectate, aparent și sporadic în prezent, datorită acestui conflict. Aparent pentru că este vorba de opțiuni diferite ale României, nu în raport cu poporul sârb, ci cu regimul opresiv al lui Miloșevici, de încălcare brutală a drepturilor omului. Diferența care a apărut în modul de abordare a situației din zonă, între factorii politici din România și cei din Iugoslavia, își are originea nu în abandonarea de către România a prieteniei tradiționale față de sârbi, ci în abandonarea de către regimul iugoslav actual a direcției pro-Europa, la crearea căreia poporul sârb a avut un rol determinant, prin opoziția sa din anii 1948 - 1950, față de imperialismul ruso-sovietic. Sporadic ziceam, pentru că este greu de imaginat că, în viitorul nu prea îndepărtat, singură Iugoslavia să rămână izolată, într-un sistem ideologic opus tendințelor principale ale lumii și ale tuturor vecinilor săi. Ea va accepta inevitabil, pe fond, sistemul de valori democratice, revenind la starea de armonie cu vecinii și cu marile democrații și centre de decizie ale lumii. Va reveni, deci, la buna vecinătate, inclusiv în relațiile cu România. Dacă nu ar fi așa și Iugoslavia ar rămâne, în Balcani, un nucleu de putere-pion al neoimperialismului rus, altă cale nu are, s-a văzut și după acest acord de a intra în Uniunea Belarus – Rusia, atunci România, ca și Republica Moldova, ar avea, în spatele lor, un pericol permanent, fiind, în plus, amenințate, nu numai de la est, ci și de la sud. Ca atare, pentru a evita o asemenea evoluție, interesul național cere, de asemenea, să cooperăm strâns cu NATO și să depunem toate eforturile pentru ca să devenim membri ai acestei organizații.

4) Reformele democratice din Republica Moldova, al doilea stat românesc, direcția dezvoltării sale spre structurile europene și euroatlantice, renașterea conștiinței naționale, consolidarea spațiului economico-cultural comun, bazat pe aceeași etnie, limbă, cultură, istorie și pe contiguitatea geografică, ca și pe o permeabilitate crescândă a frontierelor, ca să ajungă, în cele din urmă, la atingerea unui caracter pur simbolic, toate acestea vor apropia, până la contopire, cele două state, într-o Europă unită.

5) Ieșirea țării noastre din marasmul în care se află - moral, economic, financiar, social, tehnologic – și întărirea sistemului democratic sunt de neconceput fără ajutorul occidental, în frunte cu Statele Unite ale Americii și celelalte state membre NATO. Din răsărit, unde există probleme și o criză de o dificultate imensă, un astfel de ajutor nu-i cu putință să vină. Răsăritul însuși, în frunte cu Rusia, are nevoie de asistență occidentală, fără de care nu se poate reface. Speranța este că și Rusia va beneficia, în continuare, de un atare ajutor, că se va reface în sens democratic, neimperialist și nu va avea intenții expansioniste ori agresive față de vecinii săi, cum a fost politica sa trecută tradițională. Cu regret constatăm că, în cazul Kosovo, Rusia nu și-a folosit responsabilitatea și influența pentru a evita drama la care asistăm, ci pentru a încuraja regimul de la Belgrad, ca să ajungă unde s-a ajuns.

În concluzie, din orice punct de vedere am privi lucrurile, îndeosebi al securității noastre naționale și al perspectivei veritabilei bunei vecinătăți cu Iugoslavia, interesul național al României impune sprijinirea fără echivoc a oricărei măsuri care e de natură să ne apropie de momentul în care vom deveni membri ai NATO. Și trebuie să sprijinim orice măsură a acestei organizații, care e de natură să stabilească pacea în zona Balcanilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Petre Roman:

Din partea Grupurilor parlamentare ale PRM, domnul senator Corneliu Vadim Tudor.

Domnul Gabriel Țepelea (din sală):

Câte minute?!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnilor președinți ai celor două Camere ale Parlamentului,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

România se află astăzi într-unul dintre cele mai dramatice momente ale existenței sale ca stat. În secolul XX au mai fost numai două situații de răscruce relativ asemănătoare: Consiliul de coroană din august 1914 și Consiliul de coroană din august 1940. Aidoma cupei de cucută pe care a băut-o Socrate, parcă toată drojdia acestui secol tragic s-a lăsat la fund, în acest ultim an al secolului și al mileniului.

Aproape nici o țară nu a scăpat de crize politice, economice și sociale, epidemii și boli, care până acum câțiva ani nici nu puteau fi concepute, au început să bântuie de la un capăt la altul al planetei, secerând milioane de vieți omenești în fiecare an. Asistăm neputincioși la schimbări globale ale climei terestre, cu consecințe catastrofale: uragane, inundații, cutremure, canicule, incendii de păduri și geruri ieșite din comun.

În fiecare zi primim vești proaste, într-o lume tot mai mică, devenită parcă prizonieră a rețelei Internet și a sateliților de comunicații. Pe prima pagină a unei reviste germane, se putea citi, în urmă cu câțiva ani: "Savurați ultimele zile frumoase de pe pământul acesta, în curând va fi infernal!" Cunoscutul predicator Billy Graham afirma că simbolul lumii moderne se află în două cuvinte: "ochi obosiți". Parcă întreaga omenire a obosit să trăiască ori poate a îmbătrânit specia umană, dar ceva nu e în regulă cu noi. Și, dacă ar fi să ne luăm după astrologi, ciclul de 2000 de ani al erei creștine, cunoscută sub numele Era peștilor, se va încheia peste câteva luni și va începe Era aquarius.

S-au înmulțit îngrijorător mișcările sataniste, ceea ce ne face să ne gândim la părintele reformei, Martin Luther, care, în urmă cu o jumătate de mileniu, spunea: "Diavolul este maimuța lui Dumnezeu, care îl imită întru totul".

Lumea bipolară a devenit o amintire. Există o singură superputere, care nu acceptă critici și sfaturi, se crede egala lui Dumnezeu și, inevitabil, face greșeli.

Personal, am o reală simpatie pentru America, dar ea încă lucrează cu imagini eronate despre Europa de est și își face dușmani inutili. Nicăieri și niciodată nu au fost incendiate atâtea drapele americane și nicăieri și niciodată cele 50 de stele de pe steag nu au fost înlocuite cu 50 de zvastici. De ce era nevoie să se ajungă aici?! Pe termen scurt, pierde Iugoslavia, într-adevăr, dar pe termen lung s-ar putea să piardă America.

Ne-am adunat, astăzi, aici, în supremul for democratic al țării nu atât pentru a discuta evoluția unui război, care, la urma urmei, nu-i al nostru și nu ar trebui să ne privească într-o măsură atât de obsesivă, de vreme ce noi nu reușim să rezolvăm problemele de viață ale populației noastre. Și, chiar în aceste zile, jumătate din județele Transilvaniei se află sub ape. Un proverb românesc spune că, dacă plângi pentru toată lumea, orbești.

Ne-am adunat pentru a sta la sfat, în auzul și în văzul unui popor întreg, cu privire la destinul României. A bătut ceasul istoric, când țara ne cere să încetăm a mai fi oameni politici și să devenim oameni de stat. Este o mare diferență. Ca om politic, îmi permit să judec și cu inima, să rostesc discursuri fulminante, să mă cert astăzi cu un adversar și mâine să mă împac. Ca om de stat, nu trebuie să am altă preocupare decât interesul național. Și ce înseamnă, oare, astăzi, interesul național?! În linii mari, cam ceea ce a însemnat în toate "orele astrale" ale istoriei noastre, de la 1859 încoace. interesul național este ca România să-și păstreze integritatea teritorială și, dacă ne ajută bunul Dumnezeu, să ne unim cu Basarabia pe cale pașnică, fiindcă frații noștri de peste Prut mult nu mai rezistă. Interesul național este ca țara să fie independentă și suverană, să-și păstreze și să-și cultive demnitatea ei, fiindcă patriile au fost statornicite de Dumnezeu după un plan al său, pe care, în mod paradoxal, începem să-l înțelegem tocmai când e pus în pericol. Interesul național este ca oamenii din această țară să nu mai cunoască foamea, frigul, mizeria, umilința și, dacă va fi nevoie, să ne dăm și viața pentru viitorul copiilor noștri, cu convingerea că sacrificiul nu va fi în zadar. Iată de ce, la o asemenea cumpănă grea a istoriei, noi trebuie să lăsăm deoparte reproșurile și incriminările și să hotărâm ceea ce e mai bine pentru țara noastră. Amintiți-vă de eroii din "Război și pace" de Tolstoi, care au abandonat brusc certurile stupide, imediat ce țara le-a fost atacată.

La doi pași de noi, în Iugoslavia, are loc un război nedeclarat, în mai multe trepte. Întâi a fost un război civil, pe urmă unul religios, pentru ca acum să devină chiar un al treilea război mondial miniatural, având în vedere că sunt angajate mai multe țări de pe patru continente, într-un fel sau altul: America de Nord, Europa, Asia, prin partea orientală a Turciei, ba chiar și Australia, prin tot felul de spioni ascunși în spatele unor organizații filantropice.

Nu am să fac cronologia acelui conflict care durează de mai bine de cinci ani, dar am să vă aduc aminte că Europa comunitară l-a pedepsit exemplar pe ministrul de externe al Germaniei din acea perioadă, Hans Dietrich Genscher, pentru că s-a implicat, pe față, în secesiunea Iugoslaviei. Am informații că aceeași soartă o va avea, în curând, și secretarul de stat al SUA, Madeleine Albright.

Ar fi fost mult mai bine dacă NATO și ONU ar fi rămas imparțiale în conflictul din Kosovo. Din păcate, ele încearcă să rezolve drama reală a refugiaților printr-o veritabilă tragedie. În Iugoslavia are loc o baie de sânge fără precedent în istoria modernă și plătesc cu viața, de-a valma, și sârbi, și albanezi, și români, și aromâni de-ai noștri, și ziariști străini și chiar militari NATO. Practic, o formidabilă mașinărie de război distruge tenace, 24 de ore din 24, centimetru cu centimetru, o țară suverană, membră cu drepturi deplină a ONU. Acesta este un veritabil holocaust și cine se face că nu vede așa ceva sau încearcă să mascheze totul, prin comentarii de presă mincinoase, își asumă un mare păcat în fața lui Dumnezeu. Mă mir că președintele Iugoslaviei încă nu a fost făcut vinovat și pentru condițiile meteorologice nefavorabile.

Adevărul trebuie spus că orice preț, pentru ca asemenea orori să nu se mai repete. Ca român și creștin, eu sufăr și pentru năpasta care s-a abătut pe capul sârbilor și pentru năpasta ce i-a lovit pe albanezi. Totuși, să nu uităm că singurul rege din era modernă, care defila prin Balcani cu pistoale la brâu și buzunarele pline de grenade, a fost ex-suveranul Albaniei, Leka I. Aceasta spune ceva despre mentalitatea războinică a urmașilor islamizați ai ilirilor.

Încurajând pretențiile de autonomie ale rebelilor albanezi, unele forțe occidentale au dat apă la moară separatiștilor unguri din România, care s-au și grăbit să critice scrisoarea prin care președintele Americii elogia România, pe bună dreptate, pentru modul democratic în care a soluționat problema națională.

Liderii lumii de azi sunt rugați să înțeleagă faptul că, prin acceptarea Ungariei în NATO și prin respingerea României, s-a creat un grav dezechilibru în această zonă, și așa frământată, a Europei.

Partidul România Mare se declară pentru oprirea imediată a bombardamentelor și revenirea la masa dialogului. Niciodată și nicăieri un război nu a rezolvat nimic pe termen lung. Părintele istoriei, Herodot, spunea: "Nimeni nu-i atât de fără minte încât să prefere războiul în locul păcii; căci, în timp de pace, copiii îi îngroapă pe părinți, dar în timp de război părinții îi îngroapă pe copii". Iar tragicul Euripide anticipa, cu aproape 2.500 de ani în urmă, ceea ce se întâmplă acum în zona Balcanilor, munții Hemus din antichitate, care l-au crescut și pe el: "Prost e muritorul care distruge orașe; dând pradă pustiirii templele și mormintele, lăcașurile sfinte ale celor morți, pierde și el după aceasta!"

Zi și noapte mor oameni nevinovați, fiind profanată chiar sacralitatea celei mai mari sărbători a creștinătății, Paștele, când niște mâini blestemate au scris pe bombe, cu un cinism subuman, "Paște fericit!" Am înțeles, de la unii diplomați străini, că America s-a grăbit să bombardeze Iugoslavia și de Paștele catolic, și de Paștele ortodox, pentru a avea cât mai mult timp să experimenteze noua generație de arme, unele, se pare, chiar radioactive. Nu se poate una ca asta, vă implor: treziți-vă!

Sub ochii unei planete paralizate, se produce o teribilă catastrofă ecologică, însăși vâna jugulară a Europei, Dunărea, fiind blocată de distrugerea a numeroase poduri, ceea ce ne creează nouă, românilor, pierderi de milioane de dolari pe zi, de care cineva trebuie să ne despăgubească.

Ne pronunțăm, de asemenea, pentru revenirea noastră, cu fruntea sus, în concertul mondial de valori, alături de aliații tradiționali, care ne-au ajutat să înfăptuim unirea cea mare și veșnică de la 1 Decembrie 1918. E vorba de Franța, Anglia, Italia și Statele Unite ale Americii, cu mențiunea că politicienii și militarii vin și trec, dar țările rămân de-a pururi.

Va veni o vreme când mulți se vor rușina pentru decăderea în barbarie prilejuită de bombardarea bisericilor, a cimitirelor, a spitalelor, a grădinițelor de copii, a blocurilor de locuințe. De pildă, un sondaj realizat pe un portavion american din Marea Adriatică și publicat de revista germană "Bild" demonstrează ceva uluitor: jumătate dintre militari habar n-aveau cu cine se luptă. Aceasta spune multe despre orbirea unora care conduc lumea așa cum o conduc!

Noi nu vrem înapoi în era primitivă, ci într-o eră a concordiei și a prosperității. Noi nu credem în apocalipsa pe care o experimentează, acum, mai mult din ambiție, o forță scăpată de sub orice control. Noi credem în civilizația occidentală adevărată, a lui Leonardo da Vinci, a lui Shakespeare, a lui Rembrandt, a lui Mozart, a lui Goethe, a lui Balzac, a lui Hemingway, a lui Schiller, cel care a scris "Oda libertății", transformată de Beethoven în "Oda bucuriei", care a devenit imnul Uniunii europene.

A venit timpul să spunem răspicat ce vrea Partidul România Mare, spărgând, acum, blocada mass-media instituită împotriva noastră: credem în valorile democrației, nicidecum în dictate arogante, care calcă popoarele în picioare, credem într-o Europă a națiunilor, nu într-un conglomerat amorf, în care alții să gândească și pentru noi și în care, dacă nu le convine ceva, să ne trateze ca pe oameni de categoria a treia. Nu credem în laboratoare în care unii sunt doctorii, iar alții cobaii! Credem într-o mare familie a umanității.

Pentru că vorbele sunt vorbe și bombele sunt bombe, noi nu suntem de capul nostru, în Parlamentul României: reprezentăm sute de mii, poate milioane de oameni și trebuie să-i facem pe aceștia să înțeleagă ce se petrece, pentru a ne urma efectiv. Altminteri, totul e lipsit de valoare și democrația se transformă în totalitarism. Refuzăm să acceptăm că lumea s-a întors la vremea în care Bismark spunea că "dreptul forței merge înaintea forței dreptului".

Doamnelor și domnilor,

Este dureros că trebuie s-o spun tocmai eu, folosind chiar o expresie slavă "Drujba-i drujbă, slujba-i slujbă!": îi compătimesc, din adâncul inimii, pe sârbi. Nenorocirea lor a atins proporțiile unei tragedii antice.

Cu mari eforturi făcute de toate filialele noastre, le-am trimis un transport de medicamente și alimente, de care au beneficiat, în special, românii din zona Vârșeț. Dar, mai mult decât atât, nu știu ce am putea face.

Nu cred că ne poate cere cineva să forțăm nota și să ne punem pielea în saramură, pentru alții. Noi abia dacă ne mai târâm zilele. Uitați-vă la abandonarea sârbilor de către frații lor slavi, rușii, care, ani de zile, i-au tot încurajat și au amenințat că nu se va atinge nimeni de Iugoslavia, pentru ca acum să-i lase cu ochii în soare sau, mai exact, cu ochii în exploziile devastatoare. În treacăt fie spus, avem de-a face cu cea de-a doua mare "defecțiune rusă" din acest secol, după cea din anul 1917, când ne-a afectat direct.

Intrăm într-o epocă nouă, într-o lume a unui viitor nebulos și imprevizibil. Începând din această ultimă primăvară a mileniului, nimic nu va mai fi ca înainte. Putem vorbi, în liniște, de o glaciațiune politică. Important este ca viitorul să ne găsească pregătiți și uniți, iar România să nu fie izolată. Ar fi cea mai condamnabilă greșeală a actualei generații de politicieni, dacă, după eclipsa solară, România ar intra și într-o eclipsă istorică.

Necazul românilor este că ei se raportează mereu la o societate perfectă și că regretă azi ce au disprețuit ieri, dând dovadă de un fel de paseism, regăsit, de altfel, la toți clasicii culturii noastre.

Noi putem fi oameni extrem de loiali, dar situația creată în Iugoslavia a devenit absurdă. Instinctul meu politic îmi spune că, după terminarea războiului, Iugoslavia își va reveni rapid, dar s-ar putea ca România, dacă nu procedează înțelept, să nu-și mai revină niciodată.

Am analizat scrisoarea pe care a trimis-o Parlamentului președintele Emil Constantinescu. Având în vedere conjunctura internațională foarte gravă, în principiu, putem fi de acord cu ea, dacă se va ține seama de două propuneri care exprimă voința electoratului nostru. Formularea "acces nerestrictiv în spațiul aerian al României, pe o durată nedeterminată" să fie înlocuită, dacă se poate, cu expresia "acces în caz de urgență, în spațiul aerian al României, până la terminarea conflictului". Nu putem accepta ca noua rezoluție să intre în contradicție flagrantă cu hotărârea adoptată tot de Parlamentul României, în urmă cu o lună, la începutul războiului. Altminteri, lumea va crede că România este angrenată în război cu o țară vecină și prietenă și că ne aflăm sub ocupație străină. De altfel, am vorbit telefonic, aseară, cu președintele țării și i-am expus punctul nostru de vedere, exprimându-ne regretul că PRM-ul nu a fost invitat la Palatul Cotroceni. Mi-a spus că a fost o defecțiune procedurală a Cancelariei prezidențiale.

În măsura în care nu vor fi luate în calcul propunerile noastre și ele nu se vor regăsi în rezoluția finală, Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare se vor abține de la vot. Aceasta e tot ce putem oferi, la ora actuală, deși ne călcăm, și așa, pe inimă.

Nu vrem ca, prin votul Parlamentului României, să apăsăm pe trăgaci și să trimitem oameni nevinovați la moarte, dar bătălia pentru libertatea popoarelor e de lungă durată.

Un politician de spirit afirma, în urmă cu un secol...

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, ...

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imediat formulez concluzia.

Domnul Petre Roman:

... sunt obligat să... Ați depășit toate recordurile de timp.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imediat am terminat.

Un politician de spirit afirma, în urmă cu un secol: "la români, trebuie să le faci binele cu forța!" Evident că nu e deloc bine ce se întâmplă, dar, între două rele, avem datoria morală să alegem ce ar putea fi onorabil pentru soarta țării noastre. Nu avem altă soluție. Românii nu au avut niciodată vocația de sinucigași sau de kamikadze.

Fie ca bunul Dumnezeu să lumineze mintea și pașii mai marilor lumii și acesta să fie ultimul război din istorie, astfel încât să celebrăm 2000 de ani de la nașterea lui Isus Cristos în pace și bună învoire!

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc.

Din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, domnul deputat Călin Popescu Tăriceanu.

Domnul Călin Popescu Tăriceanu:

Domnilor președinți ai Camerelor reunite,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Trăim astăzi un moment dramatic al existenței noastre ca popor și stat, cu adevărat independent și liber, pentru că, astăzi și aici, dumneavoastră aveți posibilitatea să optați și să arătați poporului care v-a ales care este opțiunea politică fundamentală, care va deveni istorică, a acestei țări.

Astăzi, România are posibilitatea de a arăta lumii întregi că întoarce definitiv, măcar la nivel politic, o pagină a istoriei sale, că rupe, în mod neechivoc, legăturile cu trecutul său comunist și că se alătură, conform vocației sale, lumii occidentale.

Desigur, nu trebuie neglijat, nu trebuie minimalizat faptul că o parte a populației României este marcată de o stare emoțională provocată de conflictul care se desfășoară, de aproape o lună, la granițele noastre și care opune forțele aeriene ale NATO regimului Miloșevici. Orice situație de acest gen este firesc să creeze nelinșiti, să creeze îngrijorări și suntem pe deplin conștienți. Cei care reclamă astăzi încetarea bombardamentelor din Iugoslavia și se vor o portavoce a îngrijorărilor de care vorbeam mai înainte, ar fi trebuit să se ridice cu aceeași vigoare și pentru a condamna acțiunile întreprinse de regimul de la Belgrad de aproape 10 ani în spațiul ex-iugoslav. Dar se pare că pentru unii memoria este scurtă. De aceea ar trebui amintite, pentru împrospătarea memoriei, acțiunile armate care au fost declanșate contra Sloveniei și Croației și care au culminat apoi cu tragedia din Bosnia-Herțegovina, pentru a putea înțelege poate mai bine, dacă mai era nevoie, ce urma să se petreacă în Kosovo.

Mulți dintre noi poate au uitat ceea ce s-a întâmplat cu puțini ani în urmă în Bosnia-Herțegovina, unde procesul de purificare etnică a fost pus în aplicare de o manieră sistematică. Acolo am asistat destul de indiferenți cum au avut loc dislocări de populații, violuri, lichidări masive și masacre, lagăre de concentrare și gropi comune. (Vociferări.) Toate aceste aspecte cutremurătoare nu sunt altceva decât un nou holocaust, de cel mai pur tip nazist, și care se repetă în Kosovo. Cu aproape 60 de ani în urmă, Europa a trăit pe scară mult mai largă același coșmar. Atunci, ca și acum, pavăza a fost un naționalism deșănțat, dus la extrem, care a marcat generații întregi. De aceea, astăzi, Germania, care s-a făcut vinovată în timpul nazismului de crime contra umanității, nu poate rămâne pasivă în fața ororilor comise de Miloșevici. De aceea, bombardamentele suscită în Germania, la nivelul publicului, mai puține contestații decât în Franța sau în Italia. Sentimentul pacifist nu este important decât în fosta R.D.G., unde nostalgia fostului regim comunist rămâne un factor politic. Ca și la noi, din păcate.

România, astăzi, trebuie să-și asume responsabilitățile de popor și țară europeană și civilizată. Noi nu putem închide ochii la nenorocirile unor oameni, victime ale acțiunii pe care statul lor o conduce împotriva propriilor cetățeni. În Iugoslavia, statul a devenit dușmanul cetățenilor săi, chiar dacă aceștia sunt minoritari, în loc să fie apărătorul drepturilor acestora. În Iugoslavia, statul există astăzi pentru a-i oprima pe cetățeni, și nu pentru a-i proteja.

În astfel de situații, noi românii, ca popor și ca țară, nu cred că putem rămâne de o parte, nu cred că ne putem permite ambiguități.

România, care a optat în decembrie ’89 pentru valorile esențiale ale democrației liberale, trebuie să dea dovadă de consecvență și curaj. De aceea, astăzi, cred că trebuie să spunem fără ezitări că România nu poate accepta, nu poate tolara ca în inima Europei să continue asemenea practici totalitare, exercitarea terorii și suprimarea fizică.

Avem obligația morală de a participa la refuzul comunității inernaționale de a accepta asemenea practici. Acceptarea de survol a spațiului aerian al României trebuie înscrisă în acest context, înainte de orice alt considerent. Așadar, România nu trebuie să susțină acțiunea Alianței Nord-Atlantice din oportunism politic, ci din consecvență față de propriile opțiuni, nu numai de politică externă, ci și de politică internă.

Prin urmare, membrii Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal se pronunță fără rezerve pentru aprobarea solicitării Președinției României de a se acorda NATO accesul nerestrictiv în spațiul aerian al României, în vederea executării de operațiuni aeriene asupra teritoriului Republicii Federale Iugoslavia.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale PUNR, domnul deputat Tabără.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților,

Doamnelor și domnilor colegi senatori și deputați,

Domnilor miniștri,

Nimeni nu poate nega că ne găsim într-un moment deosebit pentru România și poporul român! Este un moment asemănător, dar la altă scară, cu cel consumat în august 1916, când în Consiliul de coroană se lua o hotărâre ce a stat la baza constituirii României Mari.

De atunci și până azi nu au mai fost momente semnificative, în care timpul să permită luarea unor decizii importante în favoarea țării. Anul 1940, respectiv 1944, când se marca distrugerea operei puse în scenă în Consiliu de coroană din august 1916, nu a mai permis celor ce conduceau România să găsească soluții viabile pentru ceea ce însemna viitorul țării. În acele condiții grele s-a ajuns la acceptarea dictatelor.

Azi însă, ne găsim, credem noi, cu mai mult timp și nu cu sabia deasupra capului pentru a lua decizii pripite.

Dacă atunci, în 1916, echipa în frunte cu I.C.Brătianu, care a luat decizii contrar angajamentelor scrise pe care le avea Regatul României, și care avea însă în schimb nu promisiuni, ci angajamente ferme din partea puterilor Antantei, că România, la finalul războiului, va fi susținută în realizarea dezideratului esențial pentru poporul român - unitatea națională, pentru care erau admise absolut toate jocurile politice, oricât de murdare ar fi fost ele. Azi suntem în aceeași situație de a asigura securitatea națională prin încălcarea unui tratat bilateral semnat cu o țară vecină. Lipsește însă un lucru esențial: angajamentul scris al partenerului pentru care, a treia oară într-un secol, România pune în joc demnitatea și credibilitatea de partener în relațiile internaționale.

Revin însă la ceea ce ne doare astăzi: aprobarea pentru aviația NATO a accesului nerestrictiv și nelimitat în spațiul aerian al României pe o durată nedeterminată. Iată că, în numele securității României, a singurei soluții, suntem gata a da această aprobare, ba, mai mult, ni se solicită să o aprobăm în unanimitate, pentru că așa ea devine mai credibilă. Vă întreb însă pe dumneavoastră, stimați colegi, dacă prin aceasta este bine ca opinie că prin ceea ce se cere, România devine cobeligerantă într-un război care nu este al României și al poporului român. Vă spunem că nu, iar ceea ce facem astăzi noi, politicienii care gestionăm țara, este împotriva țării și a majorității cetățenilor români. S-au auzit voci cum că opinia publică din România nu trebuie stârnită împotriva acțiunilor NATO - nu trebuie stârnită, dar nici nu trebuie înșelată, prezentându-i-se date rupte de realitate.

Nu cred că românii au nevoie de autosugestionare cum că nu se încalcă articolul 7 din Tratatul bilateral româno-iugoslav. El se încalcă. Și acest lucru trebuie să-l știe opinia publică din România. Important însă ar trebui să fie prețul pe care îl primim pentru acest gest. Răspunsul este unul singur: prețul – asigurări de securitate verbale și nimic mai mult.

Se aduce ca argument că actul de război împotriva Iugoslaviei nu ar fi unul de agresiunne, ci unul de forță. Dacă este așa, atunci și atacul german din septembrie 1939, și al Rusiei împotriva Poloniei, precum și cel al Germaniei din 1940 împotriva Franței, a fost tot unul de forță, și nu de agresiune. Actul de rapt teritorial din Ardealul de Nord, Bucovina de Nord, Basarabia și sudul Dobrogei din 1940, nu au fost acte de agresiune rezultate în urma unor dictate, ci în virtutea celor afirmate azi, acte de forță. Oare așa să fie?

Se aduc ca argumente Rezoluțiile Consiliului de Securitate 1199 și 1203, care chipurile, ar da mandat pentru o forță care să facă ordine în Iugoslavia. Am consultat și am aceste rezoluții și în nici una dintre ele nu se stipulează un mandat pentru vreo forță militară. Nu există până în prezent un mandat clar din partea Consiliului de Securitate pentru o intervenție în Iugoslavia. Azi se chinuie experți din țările NATO, dar și de la noi, să găsească argumentele juridice ale intervenției. Ele nu există decât dacă le acceptăm pe cele impuse de cei puternici, care încearcă să refacă normele de drept internațional în folosul lor.

Se mai aduce ca argument împotriva termenului de agresiune, votul din Consiliul de Securitate la propunerea de rezoluție a Rusiei. Se spune că pentru această rezoluție au votat, din cei 15 membri ai Consiliului de Securitate, doar 3, fără a se menționa care au fost țările votante. Or, se știe că una este să voteze trei membri nepermanenți ai Consiliului de Securitate, și alta este situația dacă din cei trei membri, doi sunt membri permanenți ai acestui consiliu.

De ce nu se spune adevărul opiniei publice românești? Ni se cere implicarea României în conflict, fără să ni se ofere nimic cert în domeniul securității și despăgubirilor economice. Mergem din nou pe cedări în baza unor iluzii. Dacă țările NATO ar fi dorit cu adevărat integrarea României în sistemul de securitate colectiv, aceste acorduri ar fi fost semnate, și nu lăsate pentru nu știu când. Dacă NATO ar fi dorit cu adevărat să angajeze România alături de organizație, atunci ar fi fost și drept și obligatoriu de a fi văzut de către aceasta imensul sacrificiu făcut de România pentru integrarea în sistemul de securitate și în democrațiile de tip occidental.

Acest sacrificiu se ridică până în prezent la peste 12 miliarde de dolari. Cine îl plătește? Cine îl compensează? Cine compensează pierderile zilnice provocate nu numai economiei naționale în ansamblul ei, dar și întreprinzătorilor particulari și mediului ambiant?

O astfel de problemă vitală s-a pus și trebuie să se pună acum, când suntem chemați să luăm decizii ce se vor de interes național. În contextul marilor pierderi suferite de România de 9 ani încoace, datorită unor factori independenți de ea sau ca urmare a unor obiective clar susținute, noi primim o creditare externă cu țârâita, care impune, de asemenea, mari sacrificii.

În acest sens, diplomația românească ar fi trebuit să facă mult mai mult. Aceasta a lansat doar amenințări și acuzații pentru cei ce aveau o altă opinie în problema conflictului iugoslav, cum că sunt pro Miloșevici, pro sârbi, pro ruși, pro comuniști și poate pro..., pro..., pro..., cum le place unora să fie astăzi. Același lucru, în loc de declarații mai bune, a fost spus de ministrul apărării naționale, incababil să vadă ce se întâmplă în ograda sa, unde armata nu are ce mânca, iar jumătate din tehnica de luptă este bună de dat la fier vechi, în timp ce industria de apărare este lichidată, la presiunea celor ce ne vor din ce în ce mai slabi, atât din punct de vedere economic, cât și militar. Este inadmisibil să nu se facă o analiză clară a ceea ce se întâmplă acum în Iugoslavia, unde nu Miloșevici sau albanezii sunt cauza conflictului, ci Serbia și Iugoslavia, ca state ce trebuie desființate. Îndrăznesc să spun că conflictul iugoslav este punctul de plecare pentru noua ordine mondială. Întrebarea care se pune este dacă România trebuie să participe la realizarea ei prin forță și care este locul pe care România îl va ocupa în această ordine mondială. Probabil pe acela de euro-regiune.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Argumentele care se aduc pentru acordarea dreptului de survol nerestrictiv și pe timp nelimitat pentru aviația NATO angajată în acțiuni militare împotriva Iugoslaviei, nu conving că prin aceasta nu se caută implicarea noastră în conflict, fără să avem la această oră nici un acord scris din partea NATO pentru asigurarea securității noastre. O securitate ce nu trebuie privită ca o protecție împotriva unui posibil atac din partea Iugoslaviei, ci ca un sistem global, împotriva oricărei posibile agresiuni la integritatea și suveranitatea României.

Cererea NATO nu are la bază nici un angajament ferm față de România, nici din punct de vedere militar și din punct de vedere economic. Mai mult, această cerere pune România în situația de a încălca acte juridice internaționale la care este parte și prin care își încalcă demnitatea ca țară și popor. Mai mult, PUNR crede că România, nici acum și nici în viitor, nu trebuie să fie părtașă la acțiuni împotriva statelor vecine și la împărțirea acestora. Se mai pune o întrebare: dacă în anii anteriori una din condițiile esențiale pentru integrarea în NATO era existența unor relații bune cu toți vecinii - condiție pentru care România a făcut "cedări istorice", azi, în numele aceleiași integrări, ni se cere să ne facem dușmani dintre vecini, fiindcă numai așa suntem plăcuți și ne putem integra în structurile de securitate NATO. Ce trebuie să mai credem noi, dar ce mai poate crede românul de rând?

Stimați colegi parlamentari,

PUNR s-a pronunțat și se pronunță pentru integrare în sistemele de securitate colectivă euro-atlantice, în condițiile în care acestea sunt generatoare de securitate, și nu generatoare de nesiguranță la adresa statelor.

Credem însă că, în numele acestei integrări, România și românii au făcut imense sacrificii până acum. Ce trebuie să mai facem ca să fim înțeleși ce vrem? Cred că nimeni nu contestă că asupra României planează pericole imense, venite atât din interior, cât și din exterior. Aceste pericole vin inclusiv din posibilele înțelegeri ale unor mari puteri încă înainte de 1989. Pentru protecție împotriva acestor înțelegeri și a unora mai noi, România are nevoie de securitate. Acesta este marele pericol pentru România, și nu o posibilă agresiune din partea Serbiei, care nu se poate produce nici acum, nici în viitor.

Având în vedere aceste argumente, PUNR consideră că pentru chestiunile neprevăzute, Hotărârea Parlamentului României din octombrie 1998 satisface din toate punctele de vedere. Cererea de acum a NATO intră în contradicție cu legile în vigoare ale României. Nu se poate acorda drept de survol nerestrictiv - și întreb: Ce facem cu zborurile aviației civile? - și nici nelimitat, a se vedea în acest sens prevederile Legii apărării naționale.

Ținând seama că satisfacerea cererii NATO de survol nerestrictiv și nelimitat în timp al spațiului țării noastre este făcută în scopul unor acțiuni militare împotriva unei țări vecine cu care România are un tratat și că prin această aprobare România este implicată în conflict, fără ca în schimb să primească garanțiile de securitate, PUNR nu va vota cererea președintelui și a CSAT.

În același timp, atragem atenția că această cerere, validată prin votul majorității parlamentare, trebuie să fie aprobată de poporul român printr-un referendum național. Până la urmă, el este cel ce suferă consecințele, iar fără acordul lui, s-ar putea ca noi, politicienii, să rătăcim, așa cum am făcut-o sau cum ați făcut-o în ultimii ani.

În fața istoriei și în fața poporului român ne asumăm răspunderea pentru votul pentru pe care îl dăm astăzi.

Vă mulțumesc. (Aplauze din stânga sălii. Bravo!)

Domnul Petre Roman:

Să-mi dați voie să mă exprim în numele Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat.

Domnule președinte,

Stimate colege și știmați colegi,

Din orice punct de vedere am privi decizia noastră de astăzi, azimutul voinței noastre nu poate fi altul decât împlinirea interesului național al României și, în primul rând, al interesului strategic pe termen lung.

Criteriile după care judecăm cum anume România înțelege să-și asigure interesul național nu s-au schimbat. Noi credem că putem să ne asigurăm pacea, securitatea și bunăstarea prin integrarea României în Uniunea Europeană și în NATO.

Ceea ce avem de dezbătut și de votat astăzi, implică, într-adevăr, viitorul propriei noastre țări, sistemul de alianțe de securitate al țării, consecvența opțiunii pentru democrație, pentru veritabilă redresare economică, pentru integrare în lumea civilizată și democrată.

Trebuie să o spunem cu toată tăria: noi, românii, nu suntem responsabili pentru tragedia din Iugoslavia; nu suntem responsabili pentru tragedia sârbilor sau albanezilor; nu suntem răspunzători pentru strategia aleasă de Alianța Nord-Atlantică în apărarea dreptului la existență a populației albaneze. Nu suntem nepăsători față de această situație, nu suntem nepăsători și cu sufletul, nu suntem nepăsători și pentru că aceasta privește România în strategia sa, nu suntem nepăsători pentru că am auzit, nu mai degrabă decât acum două zile, că există un interes strategic al altor țări, mai puteri, în legătură cu situația din zonă, iar România nu este mai puțin o zonă strategică decât este Iugoslavia, poate în mai mare măsură este o zonă strategică, însă această decizie a noastră, conformă cu interesul național al României pe termen lung, conformă cu interesul național al României, repet, pentru pace, securitate și propria sa bunăstare, această decizie nu poate însemna și nu înseamnă în nici un fel târârea României în conflictul militar, în război. Lucrul acesta trebuie spus cu toată claritatea.

Dacă țări membre ale NATO, precum Ungaria, Polonia sau Cehia nu participă și nu intenționează să participe la nici un fel de operațiuni terestre în această zonă, cu atât mai puțin poate fi vorba pentru România de așa ceva.

Într-adevăr, România nu poate rămâne în afara unui sistem de alianțe solid, cu atât mai mult cu cât acest sistem de alianțe, cel din Uniunea Europeană și cel din NATO, are aceleași principii și aceleași valori pe care le împărtășește și societatea românească.

Eu cred că este fundamental să se înțeleagă un lucru foarte simplu: ceea ce se cere Serbiei, nu este nimic altceva decât ceea ce s-a cerut tuturor țărilor din regiune, inclusiv României. Este un lucru foarte simplu, numai că România, pe calea democrației, pe calea înțelegerii, a înțelepciunii a reușit să împlinească aceste valori, a reușit, a dovedit că este capabilă să împlinească aceste standarde care privesc comunitatea internațională și comunitatea democratică în ansamblul ei. Și dacă a făcut lucrul acesta și l-a făcut cu perseverență și este un lucru recunoscut, aceste standarde constituie deci o politică bună pentru România, fiindcă ea ne-a asigurat nouă și pace, ne-a asigurat și stabilitate în țară.

Acum, avem obligația să susținem aceste cerințe și în plan internațional, ca să beneficiem mai apoi de resursele de pace și de resursele de dezvoltare ale acestei comunități.

Trebuie să recunoaștem, și am spus-o cu diferite prilejuri, că abordarea regională a Uniunii Europene s-a limitat, ce cele mai multe ori, să ia notă de neajunsurile sau de instabilitățile țărilor din regiune și este momentul să o afirmăm chiar acuma: Uniunea Europeană nu se poate limita doar la aceasta, este necesară elaborarea și dezvoltarea unui adevărat plan de redresare, plan de reconstrucție și dezvoltare, și în acest plan de reconstrucție și dezvoltarea România își are locul său, - aș spune un loc între cele mai importante - datorită poziției sale și datorită virtuților dovedite de țara noastră ca țară democratică.

Partidul Democrat va vota pentru această solicitare privind acordarea accesului aviației NATO în spațiul aerian al României. Eu cred că este vorba de un acces nerestrictiv, însă trebuie să o afirmăm că "accesul trebuie să fie pe durata operațiunilor militare"; nu are rost să ne referim la un acces pe durată nelimitată, "pe durata operațiunilor militare din Iugoslavia", ca să fie lucrurile mai bine precizate.

Este mult mai bine să fim parte la un proces controlat, decât să fim în afara acestuia și să nu putem influența cu nimic ceea ce se întâmplă în interiorul acestui proces, dincolo de faptul că aceasta înseamnă împlinirea interesului național al României pe termen lung. Este bine să fim acolo unde putem să influențăm cu ceva și în felul acesta, votând pentru această solicitare, avem șanse să ne spunem punctul de vedere în fiecare moment al desfășurării acestui proces.

Vă mulțumesc. (Aplauze din dreapta sălii.)

Din partea Grupurilor parlamentare ale UDMR, domnul senator Markó Béla.

Domnul Markó Béla:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Acum câteva săptămâni, atunci când am adoptat o hotărâre a Parlamentului României în legătură cu intervenția NATO în Iugoslavia, am afirmat că țara noastră se află în fața unei alternative foarte clare: putem să ne îndreptăm în continuare spre Vest, putem să ne oprim pe acest drum, sau putem să ne orientăm spre Est.

Dacă ne-am lua după declarațiile pro-integraționiste ale aproape tuturor forțelor politice, existența unei astfel de dileme ar fi o pură speculație, fără orice temei real. Din păcate, nu este așa.

Retorica multor colegi din Opoziție trădează o atitudine duplicitară privind obligațiile noastre față de NATO, obligații la care ne-am angajat încă de pe vremea guvernării actualei Opoziții, iar opinia publică este împinsă acum în mod abil spre o atitudine anti-NATO, confundând intenționat interesele poporului sârb cu interesele regimului totalitar al lui Miloșevici.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cei care încearcă să ne impună o astfel de poziție, încearcă de fapt să ne condamne la izolare și la perpetuarea mizeriei economice și sociale din care ar fi timpul să ieșim. Sunt câteva principii pe care ar trebui să le înțelegem foarte bine.

În primul rând, principiul solidarității. Cu cine vor să se solidarizeze cei care ne îndeamnă să nu ne implicăm? Cu regimul Miloșevici? Cu fascismul care bântuie în Iugoslavia în acest moment? (Vociferări, râsete în stânga sălii.) Cu ideea purificării etince? (Vociferări.) Cu ideea eliminării fizice a unei comunități etnice dintr-o anumită țară? Cu ideea genocidului? Cu ideea statului etnic care apără interesele unei singure culturi și suprimă orice altă cultură? Cu ideea dictaturii etnice dintr-o țară vecină? (Proteste.) Acesta ar fi idealul unora la acest sfârșit de mileniu? (Vociferări.)

Nu ne-am săturat oare de regimurile fasciste și comuniste ale acestui secol? (Horty, Horty – se strigă din stânga sălii.) Tot așa, nu ar fi trebuit să se implice nimeni atunci când au apărut lagărele de concentrare și de exterminare pe acest continent, ca niște monstruoase infecții pe corpul Europei?

Trebuie să ne implicăm, doamnelor și domnilor, fiindcă avem și noi o răspundere enormă. (Vociferări.) Trebuie să răspundem afirmativ și fără echivoc la solicitarea NATO, și nu numai pentru că vrem să intrăm în această alianță, ci și pentru că astfel putem să contribuim la încheierea războiului. Nu mai este vorba de un gest simbolic, decizia noastră de a pune la dispoziție spațiul aerian va fi o contribuție importantă la terminarea războiului.

În încheiere, permiteți-mi să spun câteva cuvinte despre problema care stă la originea acestui război și pe care mulți evită să o discute: problema națională sau problema minorităților.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Repet ceea ce am mai declarat: noi, maghiarii din România, prin prezența noastră în Parlament și în Guvern, am făcut o ofertă. Am oferit contribuția noastră la rezolvarea tuturor problemelor țării, inclusiv problema minorităților.

Domnul Valeriu Tabără (din bancă):

Mai ales!

Domnul Markó Béla:

În pofida unor experiențe amare, ne-am întins din nou și din nou mâna. Unii dintre dumneavoastră încearcă să lovească această mână întinsă, unii dintre dumneavoastră sunt gata să sacrifice ideea conviețuirii interetnice pe altarul demagogiei șovine. Ultima dată, alaltăieri, am avut acastă experiență în legătură cu unele articole privind utilizarea limbii materne. (Proteste vehemente.)

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, am să...

Vă rog, vă rog, stimați colegi! Am să vă rog să mențineți tema care este stabilită. Este în spiritul regulamentului. Vă rog.

Domnul Markó Béla:

Eu cred că ceea ce spun ține de această situație.

Da, am înțeles, domnule președinte.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Domnul Markó Béla:

Noi nu putem accepta că, în timp ce România este dată de către președintele Statelor Unite ca model în ceea ce privește rezolvarea problemei minorităților, în realitate ne confruntăm nu numai cu ieșiri șovine isterice în Parlamentul României,

Domnul Ilie Neacșu (din bancă):

Păi, nu sunteți la guvernare?!

Domnul Markó Béla:

... ci și cu un vot negativ la cele mai elementare drepturi lingvistice, educaționale sau culturale.

Voci din sală:

Mincinosule!

Domnul Markó Béla:

Vă rog să-mi permiteți să fiu foarte sincer: (Vociferări.) atâta timp cât mulți dintre dumneavoastră primesc cu plăcere laudele Occidentului pentru colaborarea cu UDMR, dar în realitate aceiași politicieni resping ameliorarea cadrului juridic privind minoritățile, refuzăm și noi să vorbim despre un model exemplar al soluționării acestei probleme, fiindcă acest lucru deocamdată nu este adevărat.

Măcar acum, la această oră de cumpănă, s-ar impune o analiză lucidă din partea tuturor forțelor politice responsabile. Sunt momente când trebuie să decidem cu toții: Spre Est sau spre Vest? Spre un exclusivism etnic sau spre un pluralism cultural, spre Evul mediu al intoleranței sau spre o Europă a egalității în drepturi?

Decizia este în mâna noastră, a tuturor!

Uniunea Democrată Maghiară din România va vota pentru solicitarea președintelui României.

Considerăm că din cele două propuneri de texte ar fi mai corespunzător textul Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Petre Roman:

Din partea Grupului PSDR, domnul deputat Sergiu Cunescu. (Vociferări din partea stângă a sălii: "Din partea cui?")

Domnul Petre Roman:

Dați-mi voie să fac o precizare, domnule deputat.

Înțeleg că există observații în legătură cu faptul că Grupul parlamentar PSDR nu este constituit, dar în lista vorbitorilor care reprezintă parlamentarii independenți cred că nu puteți fi împotriva prezenței domnului Cunescu.

Vă rog, domnule deputat.

Nu vă supărați, pentru lista vorbitorilor care nu reprezintă grupuri parlamentare sunt maximum cinci minute.

Vă mulțumesc.

Domnul Sergiu Cunescu:

Vă mulțumesc, domnilor președinți.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În timpul scurt pe care îl am, voi începe prin a mă asocia vorbitorilor dinaintea mea, care au considerat că, în momentul de față, în dezbaterea de azi avem de luat o hotărâre de importanță istorică.

Faptul că ni se cere să dăm un acord în legătură cu evoluția aeriană în spațiul românesc este o chestiune care însă deschide o perspectivă mult mai largă. Hotărârea pe care o luăm noi astăzi este de fapt o hotărâre pentru un gen de civilizație.

Ne găsim într-o situație în care în Europa mai există încă un punct, un punct nevralgic, un punct bolnav în care se mai continuă încă o activitate de tipul comunist și în forma cea mai rea care există și care trebuie izolat.

Lupta care se dă în momentul de față de NATO, de toate forțele democratice din Europa și de forțele din Statele Unite, reprezintă, așa cum a spus aseară președintele Jaques Chirac în splendidul discurs către națiunea franceză, lupta democrației împotriva barbariei.

În Kosovo se întâmplă o barbarie îngrozitoare. S-a întâmplat, și noi o cunoaștem numai în mică măsură, pentru că vedem numai ce este peste granița Iugoslaviei și nu știm ce se întâmplă în interior, unde nu există acces pentru mijloacele de informație. Noi am urmărit de mult această situație și avem o opțiune clară, și opțiunea noastră se bazează pe mai multe criterii: pe criterii morale, pe criterii de etică creștină și, trebuie să recunosc, și pe etică de social-democrație.

Cum am putea, pe etică umanistă, să considerăm că este admisibil ca într-un regim din Europa, la sfârșitul acestui secol, să fie un genocid mai pervers decât cel care a fost organizat chiar de naziști și de comuniști! S-au inventat și alte mijloace care sunt mai dure decât acelea. Populația este gonită, localitățile sunt distruse și au ajuns să distrugă și identitatea oamenilor, ca să nu se mai întâlnească copiii cu părinții, acolo unde au reușit să se refugieze. Este cert că este un genocid, și nu putem să-l considerăm decât astfel.

Cum putem, din punct de vedere al eticii creștine, să acceptăm cum se distrug viețile oamenilor? Care era primul precept al creștinătății? Este acela să nu ucizi; și iată că se ucide acolo, în fața întregii omeniri, lucru inadmisibil!

Trebuie să mă mai refer însă la un criteriu. Vă rog să rețineți, și mă adresez în mod special acestei părți a sălii ( indică partea stângă a sălii), și anume: cred că știți foarte bine că țările democratice din Europa care au luat inițiativa împreună cu democrația americană, sunt țări conduse de social-democrați – Franța, Anglia, Germania, Italia, ca să citez numai pe cele mari, dar mă pot duce până la cele 14… Ei bine, aceste țări au analizat în mod deosebit, în spirit social-democrat, dacă această acțiune este utilă sau nu NATO și au găsit că este utilă, în sprijinul și în spiritul acestei doctrine care este cea mai tolerantă, care are spiritul umanitar cel mai larg, care dorește să elimine sărăcia și suferința peste tot. (Vociferări puternice din partea stângă a sălii.)

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, vă rog să încheiați. Da?

Domnul Sergiu Cunescu:

Ei bine, față de această situație îmi pun problema dacă cei care bat în România la porțile social-democrației se vor alinia acestor valori pe care le promovează întreaga Europă sau se vor situa în tabăra cealaltă. Este o întrebare și un examen pentru mulți, chiar din această sală.

În încheiere, voi spune că trebuie toți cei care suntem partide politice democratice să fim și formatori de opinie, să ne opunem acelor "Casandre" care încearcă să deformeze înțelegerea publică a ceea ce se întâmplă în Balcani și să transforme această luptă pentru democrație într-o luptă extremistă. (Vocieferări puternice din partea stângă a sălii.)

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, vă rog să încheiați.

Domnul Sergiu Cunescu:

Aceste "Casandre", câteodată cu accente chiar paranoice, indiferent în ce culoare își îmbracă aceste lucruri, chiar dacă se îmbracă în togă albă, rămân extremiști care lucrează împotriva interesului națiunii.

În final, susțin că opțiunea pe care trebuie să o avem noi pentru NATO înseamnă viitorul României în spațiul democratic, în spațiul care ne va asigura viitorul împotriva acelora care luptă pentru alte interese.

Vă mulțumesc. (Vociferări și strigăte puternice în partea stângă a sălii. Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Petre Roman:

Dau cuvântul domnului senator Teodor Meleșcanu.

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Procedură!

Domnul Petre Roman:

De procedură! Poftiți!

Vă rog să mă iertați, domnule senator, dar ați fost bruiat de un fost coleg.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Eu nu am nimic împotriva continuării acestei dezbateri și, dacă veți decide, sigur că lucrurile pot continua.

Nu am intervenit înaintea luării de cuvânt a domnului președinte Cunescu, totuși vreau să vă rog să decideți cum procedați în continuare, pentru că dezbaterea generală în ceea ce privește adoptarea hotărârilor urmează, conform art.210 din Regulamentul Camerei Deputaților, care completează Regulamentul ședințelor comune, procedura legislativă, iar procedura legislativă, cel puțin în cazul Camerei Deputaților, în măsura în care nu există un text diferit la Senat, stabilește foarte clar în art.92: "Pentru dezbaterea generală a proiectului sau propunerii legislative …", dar este vorba și de hotărâri, "…fiecare grup parlamentar poate să-și desemneze un singur reprezentant. Președintele Camera Deputaților dă cuvântul reprezentanților grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii."

Sigur, înțeleg că dumneavoastră veți da cuvântul și/sau doriți să dați cuvântul și parlamentarilor independenți. Este o chestiune însă care va adăuga la procedurile actualmente existente.

Veți decide dacă trebuie să respectați aceste regulamente sau dacă doriți să creați o procedură ad-hoc pentru această dezbatere.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Observația domnului vicepreședinte Adrian Năstase este întru totul întemeiată și este o chestiune căreia, din păcate, noi nu i-am găsit printr-un anume consens o formulă de exprimare.

Lista vorbitorilor independenți de la dezbatere se lungește, deși doar un singur reprezentant al grupurilor parlamentare a vorbit, așa cum s-a întâmplat și astăzi, în numele unui grup parlamentar.

Eu propun, în consecință ca, prin consultările care să aibă loc între liderii grupurilor parlamentare și apoi în Birourile permanente reunite, să convenim prin consens asupra unei modalități de a fi prezenți în asemenea situații candidați independenți. Repet: o anume modalitate, fiindcă, în acest moment, trebuie să recunoaștem că lucrurile sunt asimetrice – un parlamentar independent care, conform regulamentului, se reprezintă pe sine însuși are timp de vorbire destul de consistent, asemănător unui parlamentar care reprezintă întregi grupuri parlamentare, trebuie să o spunem cu toată sinceritatea.

Pentru moment, să-mi dați voie să procedez în situația în care ne găsim, deci dând cuvântul unor candidați independenți, însă, dacă sunteți de acord cu propunerea pe care am făcut-o, să avem aceste consultări.

Eu vă mulțumesc.

Domnul senator Meleșcanu.

Stimate coleg, aveți cuvântul.

Domnul Teodor Meleșcanu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Sigur că mi-ar fi și mie poate mai ușor să vorbesc doar în calitate de lider de partid, să fac apel la argumente de ordin juridic, istoric sau chiar sentimental, la valori și opțiuni, poate chiar să încerc să marchez câteva puncte pentru opinia publică.

Vreau însă să vă spun că o asemenea atitudine mi se pare mult mai puțin responsabilă și potrivită momentului. Cred că noi trebuie să raționăm astăzi, aici, nu atât în calitate de lideri de partid, ci mai ales ca oameni de stat care purtăm - Putere și Opoziție deopotrivă - răspunderea pentru drumul acestei țări.

Nu încape nici o îndoială că ne aflăm într-un moment dificil și că orice decizie am lua astăzi, fie că aprobăm cererea NATO, fie că o respingem, această decizie implică costuri pentru România.

În primul rând, trebuie să privim situția cu luciditate și să realizăm că decizia pe care o vom adopta astăzi trebuie să aibă în vedere interesele de securitate ale României. În cazul în care am respinge cererea Alianței Nord Atlantice, șansele noastre de a beneficia chiar pe termen lung de sistemul de securitate al Occidentului vor fi iremediabil compromise.

Sigur, astăzi putem judeca NATO în anumiți termeni. Chiar putem considera că organizația acționează nedrept sau ineficient. Mâine, însă, amenințarea s-ar putea să fie la adresa noastră și ar putea veni din cu totul altă direcție, și atunci vom constata un lucru simplu – că nu există altă umbrelă de securitate decât NATO. Trebuie să evităm deci cu orice preț pericolul de a fi priviți nu cu ostilitate, doamnelor și domnilor, ci cu indiferență de către marile puteri, de a fi deci din nou izolați.

Pe de altă parte, însă, dacă vom accepta ca NATO să utilizeze spațiul nostru aerian, trebuie să fim conștienți de faptul că relațiile cu un stat vecin care nu ne-a fost niciodată ostil, Iugoslavia, vor fi afectate pentru o bună perioadă de timp.

În cazul în care conflictul escaladează, și acest lucru nu-l putem neglija, în cazul în care axa Moscova – Minsk – Belgrad se operaționalizează, ne putem aștepta chiar la presiuni și contramăsuri dacă nu de ordin militar, cel puțin de ordin economic, contramăsuri de care trebuie să fim protejați. Prin urmare, problema pentru noi astăzi este cum să dispunem de garanțiile necesare pentru a asigura securitatea și integritatea României în aceste condiții.

Criza din Iugoslavia a repus, aș spune, într-o manieră tragică importanța pe care România o are pentru flancul sudic al NATO. Solicitarea pe care noi astăzi o dezbatem este, desigur, o solicitare de urgență, iar rațiunile sale sunt eminamente politice și militare. Miza acestei solicitări și consecințele pe care le va produce aprobarea ei pentru NATO și pentru România înseamnă că acest gest al nostru trebuie negociat, și trebuie negociat sever.

Ni se cere un lucru greu: să ne plasăm împotriva unei țări cu care nu am avut niciodată litigii, să nu ținem seama de opinia publică de la noi, care resimte o puternică insecuritate și este preocupată de consecințele conflictului asupra noastră, inclusiv posibile măsuri de retorsiune.

Deci trebuie să primim ceva în schimb. Nu-i vorba aici de a profesa o atitudine mercantilă, negustorească, așa cum s-au exprimat unii oficiali ai puterii. Este vorba de a obține, pur și simplu, o garanție că interesul de astăzi al NATO pentru noi nu este doar un interes dictat de obiective conjuncturale, ci este un interes pe termen lung, care își va produce efectele și după ce conflictul din Iugoslavia se va fi stins, reprezentând o etapă importantă în procesul nostru de aderare la Tratatul Atlanticului de Nord.

De aceea, sprijinim toate articolele care au fost incluse în proiectul de hotărâre în legătură cu cererea, pentru demararea rapidă a negocierilor și finalizarea lor, în legătură cu obținerea de garanții cu privire la suveranitatea și integritatea teritorială a României din partea NATO sau a unei mari puteri până la admiterea noastră cu drepturi depline în organizație.

Aceste garanții ar trebui să îmbrace, în opinia noastră, forma unei carte România – NATO sau a unui acord bilateral România – SUA, și ele trebuie să fie garanții valabile împotriva tuturor, adică erga omnes.

De asemenea, susținem ideea de a solicita urgent Alianței Nord Atlantice să demareze o inițiativă de pace care să ducă la rezolvarea conflictului și credem că ar fi foarte bine ca România să-și ofere bunele oficii pentru o asemenea negociere.

Stimați colegi,

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni și în ultimele zile a demonstrat mai bine decât orice argumente faptul că securitatea României este poate la cel mai scăzut nivel, după desființarea pactului de la Varșovia.

Doresc deci în încheiere să reînnoiesc apelul nostru, al Alianței pentru România, de a declanșa o dezbatere realistă asupra politicii noastre externe și de securitate, o dezbatere care să ne conducă la soluții. Numai așa vom reuși să facem față riscurilor și provocărilor cu care suntem deja confruntați.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Din partea Grupului minorităților naționale, domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Încă de la începutul acestui conflict, grupul nostru parlamentar, datorită structurii lui, a avut puncte de vedere diferite. Încă de atunci am stabilit ca aceste puncte de vedere să fie exprimate de cei doi reprezentanți - cel al minorității albaneze și cel al minorității sârbe.

Cum reprezentanta minorității albaneze nu a putut să fie prezentă la ședința de astăzi, am fost delegat de către colegii mei, care au luat hotărârea să adere la documentul pe care Parlamentul României urmează să-l voteze, să prezint punctul lor de vedere.

Primul lucru pe care îl am de spus este că ceea ce avem în principal în vedere este legat strict de avantajele pe care România trebuie să le aibe în această clipă, legat strict de garanțiile de securitate pe care România trebuie să le aibe și că ceea ce considerăm că este cel mai important în acest moment este strict interesul național al României.

Considerăm că idealul nostru de aderare la structurile euroatlantice trebuie asumat în totalitate, că noi nu ne putem asuma numai avantajele, fără să ne asumăm și obligațiile care decurg din aceasta.

De aceea, o parte din grupul nostru parlamentar va vota acest document și, cu permisiunea dumneavoastră, îi voi da cuvântul domnului Slavomir Gvozdenovici, care va reprezenta punctul de vedere al celeilalte părți.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Ideea este să nu facem un dezechilibru. Dumnealui vorbește din partea minorității sârbe și din partea minorității albaneze nu.

Domnul Gvozdenovici reprezintă minoritatea sârbă.

Eu vă rog să țineți cont că minoritatea albaneză nu este prezentă, da? Este o rugăminte personală. Ați înțeles ce înțeleg prin aceasta.

Tot așa de scurt.

Poftiți.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nu știu care este tema domnului Marko Bela și a UDMR-ului, dar îi amintesc faptul că, în timp ce unii, și nu au fost puțini, defilau sub steagul lui Horty, sârbii au opus o rezistență dârză și eroică fascismului. (Aplauze în partea stângă a sălii. Din partea Grupului parlamentar PRM: "Bravo!")

În toți acești ani, marile puteri au dirijat destrămarea și dezmembrarea fostei Iugoslavii. Pare-se că marile puteri sunt decise să-și ducă intențiile democratice până la capăt.

Ca să-și atingă scopul, a fost nevoie de intervenția brutală a forțelor NATO. Parcă un milion opt sute de mii de refugiați sârbi din fosta Bosnie și Herțegovină și din Croația nu erau de ajuns.

Aceste "socoteli democratice" au nevoie de spațiul aerian românesc fără restricții! Trebuie lovite și celelalte școli, poduri, maternități, spitale, biserici, muzee, obiective economice și civile și chiar cimitire!

Permiteți-mi să citez din textul "Trocul sângelui" al lui Cristian Tudor Popescu din ziarul "Adevărul" de marți: "Wesley Clark, Robin Cook, Jamie Shea și toți ceilalți par niște mutanți, niște androizi cu ochi de cristal lichid, pentru care fiecare cadavru uman nu reprezintă nimic altceva decât o colecție de pixeli, puncte și linii de pe display-uri. Să fie aceasta noua rasă, să fie acesta supraomul timpurilor ce vor veni?" Bietul de Goebles, pe lângă propangda murdară a NATO-americană, pare un ucenic nepriceput!

Președintele României, printr-o scrisoare, cere Parlamentului să permită forțelor NATO survolul fără restricții a spațiului aerian român.

Chiar din scurta cronologie a evenimentelor legate de criza din Kosovo, pe care o atașează la solicitare sa președintele, reiese clar cât de legitimă și necesară este această agresiune, pentru că agresiune se numește, și nu altfel, împotriva Iugoslaviei suverane.

Nu este această intervenție militară nici legitimă, iar cât de necesară este, din păcate, vedem zilnic!

Cu câtă mârșăvie și cu cât cinism se încearcă să ni se impună un dictat din partea NATO!

"Cum își poate imagina cineva…", și de data aceasta îl citez pe Mircea Dinescu, "…că pe doi oameni care se ceartă într-o casă nu-i poți împăca bombardându-le acoperișul!"

Dumneavoastră veți decide astăzi dacă pacea și oprirea unei catastrofe umanitare pot fi realizate prin comiterea unui barbarism și unei catastrofe umanitare și mai mari.

Tot dumneavoastră veți decide dacă vom contribui, prin acordarea nelimitată a spațiului aerian românesc forțelor NATO, la radierea mai eficace și mai rapidă de pe hartă a Iugoslaviei.

Eu voi ridica doar o mână și eventual o inimă sângerândă, dacă sârbilor le mai este permis să aibe inimă, împotriva avioanelor, bombelor și rachetelor care ucid o țară mică, dar un popor mare din care îmi trag rădăcinile și sunt mândru de acest fapt.

Sunt conștient astăzi că ele sunt doar o picătură în ocean, dar sunt convins, în același timp, că în ele se pot îneca multe conștiințe.

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, vă rog să încheiați. Da? Vă rog.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Imediat.

În sprijinul acestei picături amare, nu voi invoca nici argumente istorice ale provinciei sârbe Kosovo și Metohia, nici secole de bună vecinătate, prietenie și colaborare între români și sârbi - azi nu este recomandat să fii prieten cu sârbii - nici jurisdicția, documentele și tratatele internaționale! În locul lor voi pune doar o întrebare părintească din Timișoara: cine va fi vinovat în fața copiilor noștri, dacă, Doamne ferește, o rachetă trasă din Serbia după avioane ce fug mișelește înspre spațiul aerian românesc nu-și atinge ținta și efectul colateral se produce asupra Timișoarei?

În loc de răspuns, lansez în numele Uniunii Sârbilor din România apelul către Parlament de a nu acorda forțelor NATO accesul nelimitat în spațiul aerian românesc, ci să se limiteze la Hotărârea Parlamentului României, din 28 octombrie 1998, care aprobă survolarea teritoriului țării nostre numai în situații de urgență.

84% din populația țării s-a exprimat pentru o soluționare pașnică și prin dialog a problemelor din Kosovo, dând astfel un semnal politicienilor de a nu angrena România într-un război nedrept împotriva unui stat suveran și vecin.

Domnul Petre Roman:

Ați promis, domnule deputat.

Domnul Slavomir Gvozdenovici:

Ultima frază.

Oprirea bombardamentelor, calea pașnică, dialogul și imparțialitatea în soluționarea crizei din Kosovo sunt singura cale. Până atunci, noi, sârbii din România, ne vom spijini frații în rezistența lor dreaptă împotriva agresiunii, respectând legile țării, dar păstrându-ne în același timp sufletul și obrazul nepătate.

Dumnezeu să ne călăuzească inimile și mințile! (Din partea stângă a sălii se strigă "Bravo!" aplauze.)

Domnul Petre Roman:

Da, vă mulțumesc.

Stimate și stimați colegi,

Mai sunt înscriși la cuvânt încă trei parlamentari independenți.

În conformitate cu promisiunea făcută și având în vedere că nu există încă un consens și o prevedere regulamentară în această chestiune, vă voi ruga să fiți de acord ca fiecare, pentru trei minute, să își prezinte punctul de vedere.

Deci, domnul senator Vosganian. (Vociferări în partea stângă a sălii.)

Mi-am asumat această obligație. Eu vă rog să-mi înlesniți împlinirea acestei obligații și vă mulțumesc.

Domnul Varujan Vosganian:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Uniunea Forțelor de Dreapta este fermă în a sprijini solicitarea de survol nerestricționat al spațiului aerian românesc în această situație.

În acești 9 ani, ezitările și tergiversările au costat foarte mult România. O opțiune de politică externă legată de integrarea în structurile euroatlantice trebuie urmată. Decizia noastră de astăzi va fi un argument pentru ca președintele României să ceară la Washington o atitudine fermă cu privire nu la acordarea unor garanții, ci cu privire la primirea României până în anul 2004 în structurile NATO.

Acum, în legătură cu această decizie, deși dumneavoastră vi se va părea paradoxal, ea de fapt vine în sprijinul securității României. Dincolo de faptul că România nu are alternativă de securitate la NATO, această decizie de acordare a dreptului de survol nerestricționat este în sprijinul aviației militare române. În situația în care noi nu vom accepta astăzi această cerere, aviația militară română, în virtutea dreptului de suveranitate, ar fi nevoită să riposteze. O astfel de ripostă ar pune România într-o situație extrem de delicată, de izolare a României în situația post-conflict și de expunere a sa în fața presiunilor pan-slavice.

De asemenea, vă rog ca astăzi să meditați încă o dată la necesitatea de a sprijini armata română în eforturile sale de restructurare și de integrare în structurile NATO.

Un ultim cuvânt, domnule președinte. resping orice interpretare care susține că ce se întâmplă astăzi în Iugoslavia este un precedent pentru România. România este un stat național unitar. Iugoslavia este un stat federativ. În România, regiunea autonomă a fost un implant stalinist într-un stat național unitar și acest lucru s-a întâmplat acum multe decenii. În Kosovo, autoritățile iugoslave au retras autonomia.

În al treilea rând, minoritățile în România sunt angrenate în regulile democratice, în timp ce nu același lucru se întâmplă în Iugoslavia, stat care, prin atitudinea sa, a denunțat practic Tratatul cu România și a devenit un stat care nu respectă drepturile omului.

Din toate aceste considerente, eu cred, împreună cu Uniunea Forțelor de Dreapta, că acceptarea acestei decizii de survol vine în continuarea opțiunilor de politică externă, în continuarea spiritului nostru democratic, atașamentului la valorile civilizației.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Domnul senator Pruteanu, pentru 3 minute. Rog ca să fiu bine înțeles.

Domnul George Mihail Pruteanu:

Domnule președinte, vă mulțumesc pentru cele 3 minute, deși nu pot să nu-mi exprim surprinderea că unuii sunt mai independenți decât alții.

Trec la subiect.

Onorat auditoriu,

Vreau să vă spun că convingerea pe care am mai exprimat-o este că NATO nu a găsit soluția bună pentru ceea ce se întâmpla și se întâmplă în Kosovo, dimpotrivă, a găsit o soluție pe care am calificat-o și o calific și azi ca pe o gafă istorică, o gafă tragică, o procedură absurdă.

Nu prin această zdrobire a Iugoslaviei se vor rezolva problemele și netrebniciile interetnice din Kosovo. Căci este distrusă Iugoslavia, nu regimul Miloșevici! Bombele nu cad pe abstracția numită "regim", ci pe case, pe blocuri, spitale, școli, poduri, fabrici și, mai ales, pe oameni în carne și oase, nevinovați – sârbi sau albanezi.

Din nefericire, NATO a ales o metodă care seamănă cu un proverb al nostru întors pe dos. NATO bate iapa, ca să priceapă șaua. Omoară ființe fără vină, ca să priceapă Moloșevici.

Și încă un clișeu care mă revoltă profund. Se tot spune că astfel se salvgardează valorile Occidentului. Respect din toată mintea aceste valori: ideea de libertate, de democrație, de toleranță, de inteligență, de spirit critic. Le respect fără nici o rezervă, dar vin și spun limpede că valorile Occidentului, în sensul spiritual al expresiei, nu s-au născut și nu sălășluiesc în cazărmile NATO. Să nu confundăm cartierul general al NATO cu Oxfordul, sau cu Harwardul, iar Javier Solana nu este Cervantes, așa cum Wesley Clark nu este Hegel.

Dar nu aceasta ne ustură pe noi astăzi.

Din păcate, stimați colegi, suntem în fața unei dileme în sensul profund al cuvântului. Adică o problemă cu două soluții, ambele, în mod groaznic de egal, rele. Oricum vom face, nu va fi bine cu adevărat. Dacă răspundem cu "nu", NATO nu va fi foarte stingherită de refuzul nostru, va continua bombardarea Iugoslaviei, iar nouă ni se va putea reproșa oricând că am periclitat apropierea României de lumea căreia vrem să-i aparținem. Dacă răspundem cu "da", ne încărcăm conștiința cu încălcarea grosolană a unui tratat de amiciție și cu complicitatea la un act de violență aberantă.

Prin prisma strict pragmatică a interesului nostru național, s-ar părea că al doilea răspuns, cel cu "da", ar fi mai favorabil viitorului nostru. Ca să-l alegem pe acesta, cu toată marea mâhnire și strângere de inimă pe care o implică, ar trebui să avem măcar niște semne palpabile de certitudine. Să primim asigurări ferme și scrise că:

1. NATO garantează integritatea teritorială și suveranitatea deplină a României;

2. că vom primi despăgubiri pentru daunele pe care ni le-a provocat intervenția NATO în Iugoslavia;

3. că Occidentul se angajeaz㠖 despre așa ceva a pomenit și domnul președinte Roman -, angajează să sprijine material refacerea zonei prin ceva similar planului Marshal.

Dacă aceste trei puncte nu sunt incluse fără echivoc în răspunsul Parlamentului, este nedemn din partea noastră să spunem "da" și vom fi priviți cu dispreț de opinia publică.

În caz că aceste solicitări nu sunt incluse, eu, personal, nu voi vota pentru.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Domnul Petre Roman:

Ultimul vorbitor este domnul senator Cataramă. Tot așa, pentru maximum 3 minute, vă rog.

Domnul Viorel Cataramă:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Partidul Național Român a avut de la început o atitudine rezervată față de intervenția forțelor NATO în Iugoslavia, considerând aceasta ca un amestec în treburile interne ale unei țări.

Îmi aduc aminte că, participând într-o delegație oficială, am audiat la Cleveland discursul președintelui Clinton, care se referea la problema Ceceniei, considerând că Cecenia este o problemă internă a Rusiei.

De asemenea, nu putem să facem abstracție de fenomene similare și nu putem să nu ne gândim spre exemplu la kurzi, nu putem să nu ne gândim că în România au avut loc epurări politice în anii ’50 și toate acestea ne fac să avem o întrebare: NATO apără drepturile omului în mod egal în toate țările, sau selectiv?

Care sunt realitățile în România? În primul rând, populația României are o atitudine de respingere față de intervenția NATO în Iugoslavia. Aceasta este, adevărat, o atitudine temporară. Populația României are și dorește integrarea României în NATO. Este o atitudine permanentă. Războiul din Iugoslavia trebuie să înceteze cât mai urgent și să înceapă reconstrucția Balcanilor. România are nevoie, în același timp, de garanții de securitate.

Trebuie să ținem cont de poziția oficială a Guvernului, care s-a pronunțat public în sensul că acordarea permisiunii de survol nu înseamnă încălcarea nici unui acord internațional sau bilateral la care România este parte. Și nu în ultimul rând, NATO nu a adresat și probabil nu va adresa foarte multe cereri României.

Din toate aceste considerente, parlamentarii Partidului Național Român vor vota politic, nu sentimental, și anume vor vota pentru acordarea survolului către forțele NATO.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

În felul acesta, dezbaterile s-au încheiat. Trecem la dezbaterea asupra proiectului de hotărâre.

Așa cum știți, există proiectul de hotărâre propus de comisiile de apărare și amendat, deci există amendamentele propuse ....

Domnul Emil Tocaci (din sală):

Domnule președinte, procedură!

Domnul Petre Roman:

Dacă doriți procedură, poate că așteptați să termin și eu ce am de spus. Sunteți de acord, domnule senator?

Domnul Emil Tocaci (din sală):

Da.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc că ați fost foarte amabil.

Există proiectul de hotărâre al comisiilor reunite de apărare, ordine publică, siguranță națională, care a fost amendat cu art.2 și 3, propuse de către comisiile de politică externă.

Acum pot să vă dau cuvântul la procedură. sper că e vorba de procedură!

Vă rog.

Domnul Emil Tocaci:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Chestiunea procedurală pe care o ridic este o revenire la cea pe care am ridicat-o la începutul acestei ședințe. Am pus o întrebare Guvernului și se cuvine să mi se răspundă, fie chiar și negativ. Această întrebare văd că trebuie să fie repetată.

Ce a făcut Guvernul României, în mod similar cu acțiunea Guvernului bulgar, privind obținerea unor garanții? Și, încă o dată o spun, nu mă refer la garanții imediate, ci la cele de perspectivă. Și nu este vorba de Iugoslavia, ci de o putere cu mult mai mare, față de care avem nevoie de garanții.

Bulgaria a acționat, după părerea mea, extrem de corect, iar România, se pare că nu a întreprins acțiuni similare, sau cel puțin nu la aceeași intensitate.

Am pus o întrebare Guvernului și răspunsul pozitiv sau negativ este necesar înainte de a începe dezbaterea pe articole.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Eu constat că nu este o chestiune procedurală, însă, în legătură cu aspectele concrete pe care le-ați menționat, am să-l rog pe domnul ambasador Comănescu să ne facă unele precizări în legătură cu felul în care se privește această chestiune la NATO.

Voci din sală:

Guvernul, nu domnul ambasador! (Gălăgie. riposte.)

Domnul Petre Roman:

Era vorba de precizări .... Vă rog să aveți răbdare.

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

Nu domnului ambasador i-am pus întrebarea!

Domnul Petre Roman:

Nu, dar domnul ambasador se află aici, în legătură cu felul în care aceste chestiuni sunt discutate în interiorul NATO.

(Rumoare)

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Domnule președinte, vă rog, procedură!

Domnul Petre Roman:

Da, tot de procedură, da?

Poftiți, domnule deputat.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

În măsura în care această chestiune va fi discutată în acest moment, problema garanțiilor și a negocierilor, a discuțiilor care au loc în legătură cu felul în care unele dintre țări au discutat la Bruxelles privind eventuale garanții, dacă doriți ca această discuție să aibă loc acum, sigur, aș dori să adaug câteva elemente, pentru a afla punctul de vedere al Ministerului de Externe. dacă veți considera că această chestiune poate fi mutată înainte de discuția referitoare la pct.2 din hotărâre, unde se va discuta despre eventuale demersuri privind garanțiile, îmi voi rezerva atunci observațiile pentru acel moment al discuției.

Deci, depinde cum doriți să organizați această discuție și, în funcție de această chestiune, să-mi permiteți după aceea să iau cuvântul, fie la acest moment, pentru a se epuiza aceste chestiuni, înainte de a se intra pe discuția pe articole, sau la momentul care este oarecum mai legat de problema garanțiilor și care privește art.2.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Așa cum am precizat de la bun început, inițial, era firesc ca eventualele întrebări sau nelămuriri care se vor adresa în legătură cu ceea ce facem noi aici, adică adoptarea unui text pentru o hotărâre a Parlamentului, să aibă loc în acest moment.

Din acest punct de vedere, cred că nu s-a schimbat nimic și nici nu trebuie să se schimbe nimic.

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

Domnule președinte, vă rog!

Domnul Petre Roman:

Deci, dacă doriți să interveniți cu o întrebare legată de text, fără îndoială că este momentul.

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

Da!

Domnul Petre Roman:

Poftiți.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Eu nu am adresat întrebările mele de la pct.2 de pe proiectul de hotărâre domnului ambasador, Excelenței Sale domnului Comănescu. Dânsul ne poate da lămuriri despre ceea ce este la această dată la Bruxelles, la NATO.

Eu am întrebat ce a făcut Guvernul României ca aceste trei alineate să fie îndeplinite la această dată. Și să nu ne lase cu ochii în soare că se vor face la Doamne ajută!, nu știu când.

Acum trebuie să ni se spună, pentru că ministrul și primul-ministru bulgar sunt pentru a realiza niște condiții contra a ceea ce acordă ca facilități Bulgaria… iar dacă Guvernul României există astăzi la tribună, aici, pentru a da un răspuns, este bine. Dacă nu, iată că într-un moment deosebit de greu, suntem lăsați la voia întâmplării, ca să luăm deciziile așa cum vrea cineva.

Domnul Petre Roman:

Da, eu am înțeles.

Domnule deputat, vreau ca să încerc să lămuresc această chestiune. Noi presupunem, sau dumneavoastră presupuneți, că s-ar fi acordat anumite garanții de securitate, care n-au existat până acum, suplimentar și în mod explicit Bulgariei. Iar eu l-am rugat pe domnul ambasador Comănescu să precizeze care este poziția NATO în legătură cu această chestiune.

(Rumoare, vociferări)

Voci din sală:

Guvernul României!

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, vă rog, nu puteți cere, încă o dată, pentru a fi logici, nu puteți cere prin contrapunere, prin punerea față în față a ceea ce presupuneți dumneavoastră că s-a acordat Guvernului Bulgariei cu ceea ce trebuia să facă Guvernul României, da?

Sunteți de acord cu mine?

Domnul Valeriu Tabără (din sală):

Nu, nu!

Domnul Petre Roman:

Domnule ambasador, puteți să faceți ceva precizări în această chestiune?

Poftiți.

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Domnule președinte, dați-mi voie să spun și eu câteva lucruri, la care să poată să răspundă domnul ambasador!

Domnul Petre Roman:

Nu, dar precizările respective s-ar putea să vă ajute, domnule deputat.

Poftiți, domnule ambasador.

(Rumoare, vociferări)

Voci din sală:

Guvernul! Guvernul!

Domnul Petre Roman:

Voi da cuvântul și Guvernului, fiți pe pace!

(Rumoare, vociferări)

Poftiți, domnule ambasador.

Domnul Lazăr Comănescu:

Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnilor senatori,

Doamnelor și domnilor deputați,

Voi fi foarte scurt.

(Rumoare, vociferări)

Vreau să vă asigur și o spun în totală cunoștință de cauză (am venit aseară, târziu, de la Bruxelles, după întâlnirile pe care le-a avut premierul bulgar la NATO) și cu toată responsabilitatea, că ceea ce se întâmplă la NATO se întâmplă în primul rând datorita unor inițiative din partea României și ceea ce se dă altei țări, se va da cu siguranță și României. Asta este o chestiune de care vreau să vă asigur în modul cel mai categoric.

(Rumoare, vociferări)

Îmi permiteți? Dacă-mi permiteți încă două scurte comentarii?

Domnul Petre Roman:

Domnule ambasador, nu vă lăsați impresionat că ....

Stimați colegi,

Eu cred că dumneavoastră vreți să ascultați ceea ce ne poate transmite vocea cea mai autorizată de legătură a României cu NATO, iar nu să vă expuneți propriul dumneavoastră punct de vedere. Asta o puteți face după aceea. Da? Deci, mai întâi, lăsați-l pe domnul ambasador să spună care este situația acolo, fiindcă, dumneavoastră, fără îndoială că nu aveți cum s-o știți mai bine decât dumnealui. Da?

Poftiți, domnule ambasador.

Domnul Lazăr Comănescu:

Deci, diversele vizite la diverse niveluri care se fac la NATO nu influențează, încă o dată vă asigur, o poziție foarte clară din partea Alianței. Și această poziție din partea Alianței, vizavi de țările cărora li s-a solicitat ceea ce ni se solicită și nouă este absolut identică. Și ceea ce se va acorda – și acest lucru s-a spus foarte clar și premierului care a fost menționat aici ....

Voci din sală:

Ce?

Domnul Lazăr Comănescu:

.... că în măsura în care țările respective acordă acces în spațiul aerian, NATO este gata să încheie cu țările respective aranjamentele necesare, care să țină seama de interesele fiecăreia dintre țări. Aceste aranjamente, încă o dată, și de data aceasta vă asigur, vor fi și în cazul nostru și ele se vor materializa în forma, fie a unor schimburi de scrisori, fie a unor schimburi de note, fie în forma unor memorandumuri de înțelegere. Aceste lucruri se vor întâmpla. Acest lucru vă asigur și-mi asum toată responsabilitatea.

(Rumoare)

Mai departe, dacă-mi permiteți, apropo de ce a făcut Guvernul României și România, de fapt. Suntem la originea acestui sistem de consultări care s-a inițiat. Este primul punct.

Suntem printre cei care au determinat aceste reuniuni despre care s-a vorbit aici, consultări între NATO și țările vecine și, ca să fiu convingător, poate, și sper, întâlnirile de la Bruxelles, întâi, că au început între ambasadorii țărilor din zonă cu secretarul general al NATO adjunct cu probleme politice, au continuat întâlnirile la nivel de ambasadori cu secretarul de stat american pe probleme de apărare, au continuat cu o întâlnire tot la Bruxelles, la nivel de miniștri de externe, iar astăzi, la Washington, se întâlnesc miniștrii de externe din nou, iar duminică, șefii de state, tocmai ca să abordeze o strategie pentru Europa de sud-est, care, vă rog să mă credeți și vă asigur că este așa, care va consolida cu certitudine relația dintre țările limitrofe și NATO într-o perspectivă care ține de alte lucruri, de un cadru care se va adopta tot la Washington. Este vorba de un parteneriat pentru pace întărit, este vorba de un cadru politico-militar pentru operațiunile realizate la inițiativa NATO și care va conține reglementări foarte, foarte exacte în materie.

Eu atâta am vrut să vă spun și vă mulțumesc foarte, foarte mult.

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Domnule general Degeratu, v-aș solicita, dacă considerați necesar pentru anumite precizări, dat fiind negocierile pe care le-ați purtat dumneavoastră pe linie militară.

Vă rog.

Domnul Constantin Degeratu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor,

Doresc să fac următoarele precizări în legătură cu activitatea desfășurată de Ministerul Apărării Naționale și Statul Major General de la primirea acestei scrisori (cereri) a Alianței Nord-Atlantice privind accesul nelimitat în spațiul aerian al României pentru operațiuni asupra teritoriului iugoslav.

Odată cu primirea acestei scrisori pe care noi am primit-o de la Președintele României, am analizat consecințele posibile ale Hotărârii Parlamentului asupra acțiunilor militare într-o astfel de situație.

Punctul de vedere al Ministerului Apărării Naționale și Statului Major General s-a fundamentat pe faptul că, potrivit Hotărârii Parlamentului, obiectivul fundamental în materie de securitate și apărare națională îl constituie integrarea în Alianța Nord-Atlantică, iar toate acțiunile decurg din calitatea de partener.

În această situație, Ministerul Apărării Naționale și Statul Major General nu pot avea altă poziție decât aceea de a căuta soluții pentru îndeplinirea unei hotărâri pozitive a Parlamentului. În situația în care Parlamentul României ar aproba accesul aeronavelor Alianței în spațiul aerian, noi am căutat să determinăm conținutul acestui acces.

Am declanșat consultări cu autoritățile militare ale NATO, în speță cu comandantul suprem al forțelor armate ale Alianței din Europa, cu vicepreședintele Comitetului întrunit al șefilor de state majore.

Am realizat de asemenea consultări cu o echipă de specialiști ai NATO, care s-au prezentat pentru astfel de activități în România, iar reprezentantul militar al șefului Statului Major General s-a consultat cu specialiștii din Statul Major Militar Internațional.

Au rezultat următoarele probleme, următoarele dimensiuni ale acestei chestiuni: statul român păstrează suveranitatea deplină asupra spațiului aerian; accesul aeronavelor NATO se va face dacă Parlamentul României va aproba acest lucru, pentru operațiuni în sensul celor care au fost solicitate.

În acest sens, se vor realiza acorduri, seturi de proceduri comune, care să permită următoarele acțiuni: operațiunile militare ale Alianței, operațiunile aeriene, menținerea traficului aerian civil intern și internațional, protecția spațiului aerian al României.

În acest sens, prin consultările, prin discuțiile pe care le-am avut, s-a ajuns la concluzia că spațiul aerian, în astfel de situații, așa cum rezultă experiența statelor care au procedat până la această dată la acest lucru – și mă refer la Ungaria, care și-a pus la dispoziție spațiul aerian, Cehia, Albania, Macedonia și Slovenia -, a rezultat că se vor produce o serie de documente comune care să reglementeze acest acces.

Față de hotărârea anterioară care permitea accesul în situații de urgență și neprevăzute, problema devine mai precisă și deci mai puțin periculoasă, întrucât toate categoriile de acces vor fi determinate.

Într-o astfel de situație, spațiul aerian al României va fi partajat, sectorizat atât pe orizontală, cât și pe verticală, încât să se permită desfășurarea în siguranță a tuturor activităților economice legate de acest lucru, cât și realizarea obiectivelor pe care Alianța le-a solicitat prin această cerere.

Este astfel posibil ca să se realizeze o zonă de operații necesară îndeplinirii misiunilor pentru care Alianța a solicitat aprobare, o zonă majoritară a spațiului aerian în care să se exercite toate acele activități ce sunt legate atât de activitățile economice, cât și cele militare, și de planificare a unor zone de interdicție pentru cazurile în care spațiul aerian al României ar fi afectat de riscuri venite din afara acestui spațiu.

Sectorizarea se face, așa cum am precizat, atât pe orizontală, cât și pe verticală, astfel încât să se poată desfășura zborul pe traiect al aeronavelor NATO, însoțirea acestor aeronave de aeronave de protecție, emisiuni radio-electronice care să nu perturbe emisiunile radio-electronice din spațiul aerian al României și alte operațiuni legate de navigația aeriană.

Într-o astfel de situație menționez încă o dată faptul că România menține deplinul control și suveranitate asupra spațiului aerian, că operațiunile vor fi conduse de către autoritățile competente naționale, deci militare și civile, în cooperare cu autoritățile competente ale NATO, și că se va asigura integral securitatea tuturor acestor genuri de activități.

Aceste lucruri vor putea fi discutate oficial numai dacă și după ce Parlamentul României va lua o hotărâre în acest sens.

Până la acea dată, toate consultările pe care le-am avut au fost de natură profesională, tehnică, pentru a înțelege exact conținutul acestui angajament.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Vă rog. Acum, în legătură cu solicitarea făcută de domnul deputat Năstase, cred că este potrivit ca, acolo unde se discută amendamentul constituit în art.2, să discutăm, să dezbatem pe tema de garanții.

Da. Aveți răbdare!

Domnul Paul Ghițiu (din sală):

Domnule președinte, vă rog, două secunde!

Domnul Petre Roman:

Aveți răbdare! Tot la procedură.

Domnul Paul Ghițiu:

La procedură.

Pentru ca întrebările care au fost puse să nu rămână fără răspuns, pentru că așa era normal să fie de la început și pentru ca să nu credem că Guvernul privește și de data aceasta o problemă importantă a României cu dispreț și dezinteres, solicit ca, în continuare, să fie invitat la dezbateri primul-ministru sau unul dintre miniștrii de stat. Nu putem duce aceste dezbateri în lipsa domniilor lor. Am toată stima față de domnul Ungureanu, Comănescu, domnul Degeratu și ceilalți reprezentanți. Dar este nevoie să fie un reprezentant de frunte al Guvernului.

Vă mulțumesc.

Domnul Petre Roman:

Poftiți, domnule deputat. (Rumoare)

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu am solicitat o decizie în legătură cu modul în care se va acționa. De aceea eu am cerut ca să se hotărască dacă această parte privind discutarea acțiunii Guvernului se va muta la art.2, sau dacă vom pune întrebările la acest moment când s-au încheiat dezbaterile generale, urmând să avem în totalitate răspunsurile.

Domnul președinte Roman a reacționat într-un mod echilibrat, în sensul că a dat posibilitatea să se răspundă acum la aceste chestiuni, iar în ceea ce privește problemele pe care doream eu să le ridic, este să fac acest lucru la art.2. Cred că nu era corect acest mod și, de aceea, vă rog să-mi dați voie să adaug, mai ales că într-adevăr mi-a folosit intervenția domnului ambasador Lazăr Comănescu, câteva chestiuni, mai ales că domnia sa s-a întors de la Bruxelles aseară și astăzi de dimineață a avut loc o conferință de presă la sediul NATO, cu câteva elemente care cred că ar fi trebuit comentate.

Dar vreau să mă alătur celor care consideră că este inadmisibil ca o astfel de dezbatere să se poarte în lipsa Guvernului. nu știu cum va arăta noua lege de organizare a Guvernului, dar, din câte știu eu, la o astfel de dezbatere, conform și regulamentelor noastre, ar fi trebuit să participe membri ai Guvernului.

Cu toată prietenia pentru domnul ambasador Comănescu, cu toată prețuirea pentru domnul secretar de stat Ungureanu, pentru ceilalți colegi care sunt prezenți aici, dar la o astfel de dezbatere ar fi trebuit să fie prezenți membrii Guvernului.

Constat, deocamdată, ca și dumneavoastră, că la această dezbatere nu participă nici un membru al Guvernului, ceea ce dovedește fie temerea, sau încercarea de a se debarasa de o anumită responsabilitate în această zonă, sau lipsa de respect față de Parlament, care, iată, astăzi este prezent aici, membrii Parlamentului sunt prezenți aici într-un număr foarte mare.

În ceea ce privește chestiunile de fond, pentru că noi discutăm până la urmă și încercăm să înțelegem Guvernul și Consiliul Suprem de Apărare în propunerea pe care ne-au făcut-o gândind că există niște discuții serioase, care vizează eventuale câștiguri în planul securității naționale pentru România. Deci, iată, astăzi, la conferința de presă s-a spus foarte clar: Alianța Nord-Atlantică nu va acorda garanții de securitate României și Bulgariei, dar va acționa pentru asigurarea securității acestor țări.

(Rumoare, vociferări)

aș dori să întreb reprezentanții Guvernului în ce măsură este normal ca Parlamentul bulgar să aibă posibilitatea să acționeze întâi pentru modificarea Constituției și de-abia după aceea să dea acordul pentru survol - și vă informez, tot din declarația purtătorului de cuvânt al NATO de astăzi de dimineață, unde se arată foarte clar: "respectăm în totalitate suveranitatea acestor țări și, în cazul Bulgariei, de exemplu, respectăm necesitatea de a se amenda Constituția acestei țări înainte de a ne acorda acces".

Este foarte clar că în alte țări procedurile sunt respectate și aceste lucruri pot fi prezentate într-un mod foarte decent, ca între parteneri care se respectă și care vor să lucreze pe termen lung.

De aceea, interesul nostru este de a afla în ce măsură Guvernul român s-a comportat responsabil și a obținut anumite garanții, pentru că ne este foarte clar că tratatul fundamental, tratatul de constituire al NATO, prezintă sau presupune garanții numai pentru țările membre, dar așa cum parteneriatul pentru pace a fost gândit în termeni de acorduri bilaterale, un anumit tip de garanții pot fi acordate și pe această bază.

Domnul ambasador Lazăr Comănescu ne spune că acest lucru se va face; se va face sau nu, nu știm deocamdată. Suntem cumva în situația Tratatului cu Ucraina, că dacă vă aduceți aminte, am ridicat aceeași problemă, când s-a ratificat tratatul, ni s-a spus că printr-un schimb de note se fac demersurile necesare pentru o repartizare echitabilă a platoului continental. Vreau să știți că după atâta vreme de la ratificarea tratatului, nici până acum nu s-a constituit echipa care să asigure și care să introducă eventual o acțiune la Curtea Internațională de Justiție pentru a rezolva această problemă care era expediată într-un schimb de note între miniștrii de externe. Cred că este nevoie să avem, să dăm dovadă de responsabilitate cu toții și, de aceea intervenția mea este în același sens cu a multora dintre dumneavoastră, dorința de a vedea că într-adevăr autoritățile României înțeleg că aici nu este vorba numai de a ne comporta mimetic și de a reacționa la ceea ce sigur că pare în acest moment un lucru inevitabil, dar România are propriile sale interese de securitare care trebuie negociate într-un mod care să ducă la rezultate pozitive. Și, de aceea, aș dori să aflu elemente care să fie mai concrete, sigur nu cele confidențiale sau cele care sunt în curs de negociere, dar suntem într-o situație în care se cere un anumit vot în Parlament pe o chestiune de obligație clară în schimbul unor drepturi eventuale. Acest mod de a lucra, această relație între Guvern și Parlament, după părerea mea, este inacceptabilă.

Vă mulțumesc. (Aplauze puternice.)

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

Obligația pe care o am este aceea de a proceda conform regulamentului, iar regulamentul spune că dezbaterea are loc asupra unei hotărâri a Parlamentului României și această hotărâre privește solicitarea președintelui României în legătură cu tema pe care o cunoașteți foarte bine. A face din această dezbatere o cu totul alta, în care se discută ce garanții de securitate are sau poate avea sau va obține România nu este conform cu regulamentul.

Am încercat în baza înțelegerii pe care am avut-o în cadrul Birourilor permanente reunite și domnul deputat Năstase își amintește, am încercat ca în fața dumneavoastră în cursul acestei dezbateri să poată fi aduse la cunoștința dumneavoastră tot atâtea elemente cât se poate să fie aduse la cunoștința dumneavoastră, legate de aspectele tehnice ale accesului nerestrictiv în spațiul aerian al României, aspecte militare și aspecte, bineînțeles de ordin diplomatic. Am afirmat în Birourile permanente reunite și acolo ne-am hotărât așa, că din partea consiliului suprem de apărare a țării, va participa domnul general Degeratu, șeful Statului Major General și am mai afirmat acolo că va fi prezent ambasadorul României la NATO și cu aceasta am crezut că ne-am înțeles. Acesta este consensul pe care l-am avut acolo. Nu aș vrea sub nici un motiv să-l stricăm acum.

Încă o dată, dezbaterea noastră nu este în legătură cu garanțiile de securitate. Personal, consider că faptul că în această hotărâre a Parlamentului României apare ideea că Guvernul României va acționa în sensul de a crește granțiile de securitate ale României este o dovadă de demnitate a noastră. Dar, de aici, a face o dezbatere politică în sine pe tema securității României și, eventual, de a trage la răspundere Guvernul pentru ceea ce credem noi că trebuie să facă și nu a făcut mi se pare incorect. Noi putem oricând să spunem că avem următoarele garanții de securitate din partea NATO, mai trebuie ca NATO să ni le și asigure, să ni le și dea. Trebuie să fim realiști.

Dezbaterea noastră este în legătură cu cererea președintelui României privitoare la accesul nerestrictiv în spațiul aerian al României a avioanelor aparținând NATO și operațiunilor acestora. Aceasta este tema dezbaterii. În plus, ca un gest de demnitate al nostru, al Parlamentului, am hotărât prin consens sau cel puțin am propus prin consens ca să figureze în acest document că Guvernul României va proceda în continuare cu toată stăruința pentru a obține garanții de securitate suplimentare și pentru a face ca România să participe la procesul de pace și de reconstrucție și dezvoltare în zonă, ulterior. Este foarte bine, repet, este un gest de demnitate al Parlamentului și chiar un gest de demnitate națională. Dar, vă rog să ne înțelegem, nu putem transforma această dezbatere în ceea ce ea nu este. Noi dezbatem, știți foarte bine, tema despre care este vorba. S-au expus aici toate punctele de vedere. Dați-mi voie să procedez, așa cum este normal, la discutarea pe articole.

Vă supun spre aprobare titlul: "Hotărâre privind aprobarea cererii Alianței Nord Atlantice de acordare a accesului nerestrictiv în spațiul aerian al României".

Cine este pentru? Vă rog să numărați. 208 voturi pentru. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă?

Stimați colegi, vă rog.

29 de voturi împotrivă. Vă mulțumesc.

Abțineri? Vă rog să numărați. 97 de abțineri.

Titlul hotărârii a fost adoptat.

Art.1. Vă rog să vă exprimați prin vot.

Cine este pentru art.1. 214 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 37 de voturi împotrivă.

Abțineri? Vă rog să numărați. 97 de abțineri.

Art.1 a fost adoptat.

Art.2, care este un amendament propus de către comisiile pentru politică externă.

Cine este pentru? Ce doriți? Da, poftiți.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nu este votul pentru că este un amendament care nu a trecut prin cele două comisii reunite pentru apărare ale Parlamentului României.

În același timp, trebuie să intervin pe acest articol pentru că sunt câteva lucruri într-o stare de confuzie.

În primul rând, noi nu putem amesteca o solicitare a președintelui, care este o chestiune de drept internațional, cu o problemă internă, care este controlul și solicitarea pe care o face Parlamentului propriului nostru Guvern. Partea aceasta a articolului 2 se poate foarte bine include într-o declarație sau într-o hotărâre a Parlamentului care nu condiționează votul pe care îl dăm solicitării președintelui.

În al doilea rând, dacă acest lucru și cred că aceasta a fost intenția, s-a discutat și s-a ajuns la un consens la nivelul liderilor de partide, s-a făcut pentru a se obține un vot majoritar și un sprijin inclusiv din partea opoziției. Or, prin intervențiile la dezbaterile generale, reprezentanții Opoziției ne-au spus că nu vor da votul pentru o asemenea hotărâre. Deci cred că cei care nu și-au ținut cuvântul în această chestiune au fost reprezentanții Opoziției, pentru că bunăvoința din patea guvernării a existat, s-a întins o mână, în vederea obținerii unui vot majoritar în favoarea acestei solicitări a președintelui.

În al treilea rând, domnule președinte și domnilor și doamnelor colegi, eu cred că România nu poate să facă troc cu anumite valori. Cred în același timp că România nu condiționează obținerea unui sprijin pentru anumite avantaje materiale pe care...

Domnul Petre Roman:

Domnule deputat, vă rog să vă referiți la text, la dezbaterile generale, dumneavoastră nu ați putut participa și, în consecință, nu pot să vă dau acum cuvântul.

Domnul Ioan-Adrian Vilău:

Acest articol nu poate să sfideze regulamentul, nu a fost trecut prin cele două comisii, nici o negociere dintre liderii partidelor nu poate să ocolească calea regulamentară de a se discuta în comisiile competente, sesizate de către Biroul permanent

În consecință, vă rog, domnilor colegi, să nu votăm acest articol și vă propun respingerea amendamentului.

Domnul Petre Roman:

Deci, acest amendament dacă îl considerăm amendament vine din partea comisiilor pentru politică externă și în orice caz, comisiile pentru apărare, dacă doresc să se pronunțe asupra lui, au posibilitatea.

În afară de aceasta, țin să vă reamintesc că Parlamentul României este forumul suprem și el poate să decidă ca o hotărâre să fie așa cum dorește el. (Aplauze din partea Puterii.)

Da, domnul deputat Năstase. Vă rog.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Intervenția domnului Vilău ne lasă, cred, pe foarte mulți dintre noi fără replică; dacă pentru cineva care a făcut parte și din Parlamentul anterior, pentru cineva care trebuie să știe bine regulamentele, este ciudată o astfel de procedură care, în mod evident, presupune implicarea celor 4 comisii, pentru că problemele pe care le discutăm nu reprezintă un monopol al comisiilor pentru apărare. Comisiile pentru politică externă, evident, au avut și acum și au avut și în rândul trecut, dacă vă aduceți aminte, un rol extrem de important și este normal să fie așa.

Pe de altă parte, chiar dacă n-ar fi fost așa, în momentul în care s-au prezentat aceste amendamente și ele au la acest moment, într-adevăr, statutul de amendamente, ele trebuie examinate în funcție de calitatea lor. Poate sunt potrivite sau nu, urmează să decidem, dar asta nu înseamnă că din punct de vedere procedural ele nu pot fi discutate.

În al treilea rând, faptul de a spune că Parlamentul nu are dreptul să ceară, să solicite Guvernului anumite chestiuni în acest domeniu, dovedește că domnul Vilău nu cunoaște raportul dintre puterile statului și nu cunoaște foarte bine textele Constituției. (Aplauze) Nimic nu împiedică ca textul să fie formulat în acești termeni și, în ultimul rând, eu nu știu cu cine a vorbit domnul Vilău de la Opoziție, poate dânsul are canale de comunicare privilegiate, nu cred că cineva de la noi a promis ceva, de ce nu, dacă se introduce un anumit text, se va vota într-un anumit fel. De altfel, cel care a vorbit, domnul Ioan Mircea Pașcu, care a luat cuvântul din partea grupurilor noastre parlamentare, a spus de la început felul în care noi vom vota pe ansamblu. Dar știți foarte bine, pe de altă parte, că votul la o hotărâre se dă pe articole și pot să vă spun de la început că grupurile noastre parlamentare vor vota în favoarea acestor articole care urmează, art.2 și art.3.

De aceea, cred că intervenția domnului Vilău nu are nici un fel de legătură nici cu procedura obișnuită, nici cu dezbaterea la care asistăm.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc. Cred că precizările au fost corecte și utile.

Vă supun spre aprobare art.2.

Cine este pentru? În mod evident, o foarte largă majoritate.

Cine este împotrivă? Vă rog să numărați. 20 de voturi împotrivă.

Abțineri? 12 abțineri.

Articolul a fost adoptat.

Art.3. Doriți să intervenți.

Poftiți, domnule deputat Boda.

Domnul Iosif Boda:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

V-aș ruga să observați că art.3 cuprinde, de fapt, două idei.

Prin urmare, v-aș sugera următoarea fomulare cu două alineate. Primul alineat: "Parlamentul reafirmă dorința de integrare a României în Alianța Nord-Atlantică." Și următoarea idee care este distinctă și care ar trebui să fie într-un alt paragraf, nu alineat: "Parlamentul României își reafirmă dorința de a se ajunge la o soluționare politică a conflictului...." Și textul curge. Sunt două probleme distincte.

Domnul Petre Roman:

Am înțeles, dumneavoastră doriți să fie două alineate distincte? De acord. Am înțeles. Cred că este justificată. E vorba de faptul că articolul 3 are două alineate distincte. Unul care afirmă dorința de integrare a României în Alianța Nord-Atlantică, al doilea care reafirmă dorința Parlamentului României de a se ajunge la o soluționare pașnică a conflictului.

Atunci supun votului, sub această formă, art.3.

Cine este pentru? Se observă o foarte largă majoritate. Vă mulțumesc.

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abțineri? 5 abțineri. Vă mulțumesc.

Art.3 a fost adoptat.

Și acum vă supun votului proiectul de hotărâre, în ansamblu.

Cine este pentru? 225 de voturi împotrivă. Vă mulțumesc. (Vociferări în sală.) Nu vă bucurați de greșeala mea că realitatea tot aia e. Voturile au fost pentru. Vă mulțumesc. Și, evident, că îmi cer scuze pentru eroare.

Voturi împotrivă? 21 de voturi împotrivă.

Abțineri? Vă rog să numărați. 99 de abțineri.

Hotărârea a fost adoptată. Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 14 august 2022, 6:26
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro