Plen
Ședința Camerei Deputaților din 9 noiembrie 2001
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
02-04-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2001 > 09-11-2001 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 9 noiembrie 2001

  1. Dezbateri asupra Moțiunii cu privire la Tezaurul României aflat la Moscova și la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și a consecințelor sale (respingerea moțiunii).  

Ședința a început la ora 8,45.

Lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, asistat de domnii Tudor Mohora și Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor și domnilor deputați,

Vă rog să-mi permiteți să declar deschisă ședința de astăzi, anunțându-vă că, din totalul celor 345 de deputați, și-au înregistrat prezența un număr de 253. Sunt absenți 92deputați. Participă la alte acțiuni parlamentare 26 deputați.

Vă reamintesc că, potrivit celor stabilite în ziua de marți, 6 noiembrie, la ordinea de zi de astăzi este dezbaterea moțiunii inițiate de 72 de deputați ai Partidului România Mare.

Vreau să vă comunic, în legătură cu procedura de dezbatere ,că, în urma hotărârii Biroului Permanent și a Comitetului ordinii de zi, modalitatea de desfășurare va fi următoarea, inclusiv planificarea timpilor de dezbatere: mai întâi reprezentanții celor care au semnat moțiunea vor prezenta moțiunea; se alocă Guvernului 45 de minute pentru a răspunde la moțiune și, în finalul dezbaterilor, pentru a mai da explicațiile care rezultă din dezbateri. Grupurilor parlamentare li s-au afectat 20 de secunde pentru fiecare deputat din componența grupului, fără însă ca timpul determinat pentru fiecare grup să fie sub 6 minute. Deputații fără apartenență la grupurile parlamentare urmează să-și desemneze în scris un număr de vorbitori în cadrul timpului alocat.

Înainte de a trece la prezentarea moțiunii, potrivit Regulamentului, întreb dacă vreunul dintre semnatari înțelege să-și retragă semnătura. Nu. Dau, în consecință, cuvântul domnului Lucian Bolcaș, liderul Grupului parlamentar al PRM, pentru a prezenta textul moțiunii.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

Onorați reprezentanți ai Guvernului,

Stimați colegi,

Am cinstea ca, în numele Grupului parlamentar al Partidului România Mare, să vă prezint textul moțiunii care are ca obiect tezaurul României aflat la Moscova și condamnarea Pactului Molotov – Ribbentrop și a consecințelor sale.

Grupul nostru parlamentar constată cu îngrijorare faptul că politica externă a României, în perioada de după 22 decembrie 1989, a demonstrat lipsă de coerență, că de multe ori s-au urmărit doar interese de moment, neglijându-se cele de perspectivă, că s-au încheiat tratate internaționale prin care s-a renunțat la drepturi istorice ale românilor. Aceste decizii pripite pot avea consecințe dezastruoase în viitor pentru Neamul Românesc.

În acest moment, conform celor declarate de către reprezentanții Puterii, se negociază încheierea unui tratat cu Rusia, condiționat de către Puterea de la Kremlin de renunțarea, de către partea română, la retrocedarea Tezaurului aflat la Moscova și la condamnarea Pactului Molotov – Ribbentrop și a urmărilor sale.

Se acreditează ideea că Guvernul de la București a acceptat, în principiu, cererile rusești, ceea ce înseamnă că Parlamentul va fi pus în fața unui fapt împlinit.

Reamintim că, în condițiile dramatice de la sfârșitul anului 1916, Guvernul României, prin primul-ministru I.C. Brătianu, a încheiat o înțelegere cu Rusia pentru adăpostirea, la Moscova, a Tezaurului României. Acesta, care are o valoare materială, istorică și culturală deosebită, a fost transferat în două tranșe: decembrie 1916 și iulie 1917.

Guvernul Rusiei s-a angajat să retrocedeze toate aceste bunuri, prin intermediul ministrului său la Iași, generalul Mossoloff, care a semnat un protocol în care se prevedea că Tezaurul să găsește, "...sub garanția Guvernului imperial al Rusiei în ceea ce privește siguranța transportului, siguranța depozitului, ca și întoarcerea în România."

De altfel, URSS a recunoscut, în cadrul tratativelor cu Guvernului României și în mai multe declarații politice în anii 1935, 1956 și 1965, existența Tezaurului la Moscova, precum și dreptul statului român asupra acestuia.

La 23 august 1939, URSS a încheiat un tratat cu Germania, cunoscut sub numele de "Pactul Molotov – Ribbentrop". La pct.3 al Protocolului secret, care constituia o anexă a Pactului, se stipula: "Cu privire la Europa Sud-Estică, partea sovietică accentuează interesul pe care îl manifestă față de Basarabia. Partea germană își declară dezinteresul politic total față de aceste teritorii."

În iunie 1940, URSS a trecut la punerea în practică a pct.3 din Protocolul secret. Profitând de totala izolare a României, Moscova și-a extins pretențiile și asupra Bucovinei, pretextând unele despăgubiri pentru cei 22 de ani în care Basarabia a intrat în componența României Mari. În urma acceptării ultimatumului sovietic, România a pierdut Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herței, teritorii asupra cărora România avea toate drepturile istorice și în care românii erau majoritari. În timp războiului mondial, timp de trei ani, aceste provincii au reintrat în componența României, dar în 1944 au fost reocupate de către fosta URSS.

Protocolul secret la Pactul Molotov – Ribbentrop nu a intrat legal în vigoare, deoarece nu a fost ratificat niciodată de către părțile semnatare, pentru a nu i se dezvălui conținutul. Prin urmare, el a fost și a rămas nul și neavenit.

Grupul parlamentar PRM din Camera Deputaților își exprimă profunda îngrijorare față de posibilitatea ca reprezentanții României la negocierile cu Rusia să renunțe la revendicarea Tezaurului și la condamnarea Pactului Ribbentrop – Molotov și a consecințelor sale, ceea ce ar echivala cu o gravă lovitură dată intereselor majore ale României.

Față de cele de mai sus, Grupul parlamentar al PRM din Camera Deputaților solicită Guvernului României:

1) să prezinte în Parlament, înaintea finalizării tratativelor cu Guvernul Rusiei, problemele litigioase care urmează să fie soluționate prin tratat;

2) să nu renunțe la revendicarea Tezaurului României aflat la Moscova;

3) să nu renunțe la condamnarea expresă a Pactului Molotov – Ribbentrop și a urmărilor sale, având în vedere că artizanii acestui document, Hitler și Stalin, nu pot și nu trebuie să primească legitimitate în noua arhitectură a continentului european;

4) să identifice căi și mijloace de acțiune pentru ca România să nu fie silită, sistematic, să facă sacrificii istorice în favoarea unor state care n-au nici un drept asupra teritoriilor și bunurilor noastre;

5) în eventualitatea ca partea rusă se menține pe poziții inflexibile, organizarea unui referendum național cu privire la forma tratatului cu Rusia, acțiune care ar conferi sprijin și ligitimitate populară pentru susținerea adevărului istoric în fața comunității internaționale.

Acesta este textul moțiunii pe care vă solicităm să îl primiți.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

În continuare, are cuvântul domnul Mircea Geoană, pentru a răspunde, din partea Executivului, la această moțiune.

Domnul Mircea Geoană:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Moțiunea promovată de 72 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare oferă Guvernului prilejul de a prezenta poziția sa asupra procesului de negociere a Tratatului politic de bază româno-rus.

În acest context, răspundem și temerilor exprimate de semnatarii moțiunii în legătură cu soluțiile avute în vedere pentru unele probleme ale trecutului nostru istoric.

Cred că sunteți de acord că, într-o epocă a globalizării, nici politica externă și nici cea internă ale unui stat nu pot face abstracție de complexul realităților din relațiile internaționale. Este evident că politica internațională actuală a României nu poate fi concepută cu ignorarea unui partener de talia Federației Ruse. O relație de calitate cu Federația Rusă va conduce, astfel, nu doar la beneficii pe plan bilateral, ci și în plan regional, european și global.

Din ecuația relansării relațiilor româno-ruse nu poate însă să lipsească documentul politico-juridic care să le fundamenteze. Acest document este tratatul politic de bază a cărui negociere a dat naștere, în timp, atâtor pasiuni în cadrul clasei politice din țara noastră. Încheierea acestui tratat a devenit însă o necesitate.

Vă asigurăm că eforturile Guvernului se îndreaptă spre identificarea soluțiilor celor mai potrivite acestui moment, care să corespundă pe deplin obiectivelor părții române.

Dorim să subliniem, încă de la început, faptul că demersurile noastre privind Tratatul cu Federația Rusă au la bază apărarea și promovarea, cu rigoare și profesionalism, a intereselor noastre naționale, în contextul obiectivelor fundamentale ale politicii externe a României.

Față de unele afirmații privind luarea unor "decizii pripite care s-ar putea reflecta negativ asupra intereselor noastre naționale", reamintim faptul că procesul de negociere a Tratatului politic de bază cu Federația Rusă a fost unul de durată, care s-a prelungit tocmai pentru a găsi formulele cele mai adecvate. Să nu uităm că ani în șir partea rusă a manifestat rezerve față de abordarea problemelor delicate din relațiile bilaterale.

Doamnelor și domnilor deputați,

Subliniem faptul că nu prin presiuni conjuncturale, nici de ordin intern și nici de ordin extern, s-a ajuns la reluarea, în acest moment, a negocierilor asupra tratatului. A fost identificat momentul politic corespunzător în care și partenerul de negocieri a manifestat deschidere pentru o abordare mai flexibilă și constructivă destinată identificării unor soluții convenabile ambelor părți.

Menționăm că, în acest context, finalizarea tratatului implică în mod natural un proces de negociere condus în conformitate cu practicile diplomatice și cu principiile dreptului internațional, mai ales cel al legalității suverane a statelor, ceea ce exclude posibilitatea impunerii unor condiționări de ambele părți.

În baza acelorași practici și principii, este firesc să se procedeze, în cadrul unor negocieri constructive, la o serie de adaptări ale pozițiilor celor două părți, pentru identificarea punctelor de convergență. Aceasta nu implică, repet, nu implică abdicări de demnitate și nici compromisuri păgubitoare pentru statul român.

În aceste condiții, apreciem că în nici un caz nu poate fi vorba de o renunțare la obiectivele care, indiferent de orientarea politică a guvernelor care s-au succedat la conducerea României, au fost urmărite în mod constant. De aceea, considerăm că evocarea acestor obiective de către autorii moțiunii, în momentul în care partea română este angajată în negocieri cu partea rusă, este inoportună.

Executivul este convins că aceste preocupări sunt izvorâte din cele mai bune intenții și din sentimente patriotice, însă nu credem că este cazul și timpul unor asemenea abordări.

În conformitate cu principiile democratice prevăzute în Constituția României, dezbaterea trebuie să aibă loc cu prilejul supunerii Tratatului spre ratificare Parlamentului. Subliniem în acest context că tocmai convenirea unui text al tratatului care să fie ratificabil, deci agreat de Parlament, este unul din parametrii constant urmăriți de negociatorii noștri.

În legătură cu cele menționate, reamintim faptul că procesul de negociere a tratatului nu este finalizat. Trebuie să avem în vedere, atât Guvernul, care caută să identifice formulele care să corespunde cel mai bine intereselor României, cât și dumneavoastră, parlamentarii, că o discuție extinsă pe problemele tratatului ar fi inutilă în acest moment, fiind chiar de natură să submineze sau, în orice caz, să slăbească poziția și argumentația părții române la negocieri.

Oricum, este de discutat dacă, conform Constituției, Parlamentul se poate interfera cu Executivul în perioada negocierii unui tratat, din moment ce el urmează să fie chemat să se pronunțe ulterior cu ocazia ratificării sale. Eventual, în Parlament, se poate depune o moțiune de cenzură la adresa Guvernului pentru o conduită eventual necorespunzătoare, de ordin general, în legătură cu negocierea unui tratat.

În orice caz, se întâmplă foarte rar ca Parlamentul unei țări să oblige Guvernul să aducă în public ceea ce constituie substanța confidențială a unei negocieri, după cum cunoașteți, extrem de complexă.

Guvernul consideră că examinarea moțiunii în acest moment este în mod cert prematură, fiind de natură să influențeze negativ procesul de negociere. De altfel, nici una dintre propunerile evocate în textul moțiunii nu se întemeiază pe realitate, ceea ce este un argument în plus să afirmăm că moțiunea este nejustificată. Tocmai de aceea, deschiderea unor dezbateri care au la bază pure speculații și afirmații rupte din context, citez doar două sintagme din textul moțiunii: "conform celor declarate de către reprezentanții Puterii" sau "se acreditează ideea", se poate dovedi acum contraproductivă pentru finalizarea tratativelor.

În ceea ce privește referirea din moțiune privind organizarea unui referendum, după cum este cunoscut, recursul la acest mijloc de consultare a poporului se poate face numai în conformitate cu procedurile prevăzute de art.90 din Constituția României și de Legea nr.3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului.

Doamnelor și domnilor deputați,

În legătură cu aspectele concrete care preocupă opinia publică și clasa politică din România, precizăm că Executivul are în vedere reflectarea, într-o formă corespunzătoare, în cadrul unui document, a unei poziții comune față de Pactul Ribbentrop – Molotov și față de actele injuste de forță și amenințare cu forța care au avut loc în trecut.

Subliniem că discuțiile pe această temă cu partenerul rus nu sunt ușoare, poziția noastră fiind slăbită de faptul că România a pornit în acest negocieri cu precedentul creat prin Tratatul politic de bază româno-ucrainian din 1997. Într-adevăr, momentul pentru a include într-un tratat politic o condamnare expresă a Pactului Ribbentrop – Molotov ar fi fost ocazia oferită de negocierile asupra Tratatului cu Ucraina.

Absența unei asemenea clauze în tratatul cu un stat vecin constituie un handicap greu de depășit în relația cu state cu care România nu mai are granițe comune.

Cu toate acestea, apreciem ca un pas important faptul că partea rusă a exprimat în cursul negocierilor disponibilitatea de a accepta o formulare privind condamnarea actelor de forță din trecut, inclusiv a protocoalelor adiționale ale Pactului Ribbentrop – Molotov, urmând să se stabilească formula adecvată pentru consemnarea acestei poziții comune.

Este necesar să subliniem, referitor la unele formulări din textul moțiunii privind "renunțări la teritorii", că România nu poate avea în vedere, prin condamnarea pactului, producerea unor efecte pe planul dreptului internațional. România secolului al XXI-lea nu poate abdica de la principiile fundamentale ale dreptului internațional confirmate și în Actul final de la Helsinki.

La fel, nici în ceea ce privește tezaurul României nu se pune problema abandonării căutării unei soluții pornind de la interesele României. În acest moment se are în vedere crearea unui mecanism bilateral care să examineze chestiunea tezaurului.

Considerăm că încheierea tratatului va deschide calea și pentru examinarea problemei tezaurului, în acest sens partea română urmărind realizarea acestui obiectiv într-o formă corespunzătoare, în conexiune cu încheierea tratatului.

Trebuie să ne întrebăm în acest moment: fără un tratat avem o șansă mai bună să reluăm discuția despre tezaur?

Vă propunem să alegem cu înțelepciune între un obiectiv generos, dar ipotetic, și o posibilitate concretă de a ne apropia de acest obiectiv.

Nu este vorba de a renunța la interesele noastre, ci, dimpotrivă, este o șansă de a accede la ceea ce ne pronunem să obținem. Mai simplu spus, fără a reglementa situația generală a relației noastre cu Federația Rusă, va fi foarte greu să ne punem propune în continuare orice fel de acces fie la tezaur, fie la alte obiective pe care noi le considerăm importante.

În aceste condiții, putem aprecia că premisele de la care se va porni în cadrul următoarelor negocieri sunt pozitive și că partea română își va putea atinge obiectivele urmărite în legătură cu încheierea tratatului între care, nu în ultimul rând, repet, nu în ultimul rând, recunoașterea dreptului suveran al României de a adera la NATO.

În legătură cu acest ultim aspect, fiind și el un aspect aflat în suspensie de mai multă vreme în relația și negocierea cu Federația Rusă, menționăm că negocierile pe această temă au fost constructive, convenindu-se la nivel de experți un text care să corespundă pe deplin intereselor României din acest extrem de important punct de vedere.

Considerăm că și acesta este un obiectiv la fel de important în relațiile cu Federația Rusă și că reflectă interesele de perspectivă ale poporului român.

Așadar, este exclusă ipoteza renunțării de către partea română la aceste subiecte sensibile de pe agenda relațiilor cu Federația Rusă. Nimic din acțiunea Guvernului nu lasă să se întrevadă o asemenea eventualitate. Executivul caută cea mai bună modalitate, reciproc acceptabilă, pentru atingerea obiectivelor noastre. În abordarea acestor probleme complexe, nu trebuie să omitem că există precedente în raporturile Federației Ruse cu alte state, de exemplu Polonia și Ungaria. Ceea ce este cu adevărat important este atingerea obiectivelor propuse, și nu modalitatea alternativă avută în vedere.

Considerăm că varianta asumării de către Federația Rusă a unui angajament față de România în legătură cu aceste două subiecte corespunde obiectivului nostru.

În sensul celor de mai sus, avem în vedere elaborarea și adoptarea unor formule în cadrul unui pachet care să reflecte în mod corespunzător interesele părții române și care va fi, bineînțeles, supus Parlamentului spre ratificare.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Încă o dată subliniem faptul că negocierea și semnarea Tratatului politic de bază cu Federația Rusă trebuie să țină seama și de semnificațiile pe care încheierea tratatului le are pe planul relațiilor externe ale României, atât la nivel bilateral, cât și regional, european și internațional.

Nu se poate contesta faptul că normalizarea deplină și, astfel, relansarea relației cu Federația Rusă va avea efecte benefice la toate nivelurile. Considerăm, și discuțiile cu partenerii ruși au confirmat aceasta, că Tratatul politic de bază reprezintă mijlocul așteptat pentru impulsionarea acestei relansări.

Guvernul apreciază că a sosit momentul să ne gândim cu responsabilitate la faptul că, an de an, urmare a blocajului politic în relația noastră cu Moscova, deficitul comercial al României pe această relație este în jurul valorii de un miliard de dolari, în timp ce sectoare întregi din economia românească suferă din cauza lipsei de piețe de desfacere. Atâta vreme cât avem certitudinea că prin semnarea tratatului nu există renunțări și concesii care ar leza interesele naționale, nu avem motive serioase să irosim acest moment de deschidere.

Disponibilitatea manifestată pentru identificarea de soluții la problemele care au marcat în toți acești ani relațiile bilaterale româno-ruse ne determină să nu rămânem în continuare blocați în termenii trecutului, să nu uităm că toate aceste elemente au avut consecințe majore în planul intereselor economice naționale și să găsim cu inteligență căile prin care interesele noastre naționale să fie respectate în ansamblu în termeni actuali, europeni, așa cum de altfel ne propunem să facem prin încheierea tratatului bilateral.

Este foarte important să profităm de acest moment de deschidere. El este un moment de deschidere nu numai în relația României cu Federația Rusă, dar și între Federația Rusă și Occident în ansamblul său.

În egală măsură, suntem într-un moment al istoriei noastre în care ar trebui să depășim propriile rezerve sau stereotipuri ideologice. Să profităm de noua conjunctură internațională și să clarificăm relația cu o țară atât de imporantă ca Federația Rusă.

Doamnelor și domnilor deputați,

Având în vedere că negocierile purtate până în prezent demonstrează preocuparea Guvernului de a găsi cele mai potrivite modalități pentru rezolvarea problemelor care fac obiectul moțiunii, este evident că moțiunea este nejustificată și inoportună și, în consecință, vă solicit, în numele Guvernului, să o respingeți.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule ministru.

Doamnelor și domnilor deputați,

Potrivit Regulamentului, în cazul unor moțiuni care vizează politica externă a țării, se solicită raportul Comisiei pentru politică externă. Acest raport v-a fost difuzat. Dau totuși cuvântul domnului secretar Dragu, pentru a vi-l prezenta.

Domnul George Dragu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aviz asupra moțiunii cu privire la tezaurul României aflat la Moscova și la condamnarea Pactului Molotov – Ribbentrop și a consecințelor sale.

Cu adresa nr.2M din data de 6 noiembrie 2001, în conformitate cu prevederile art.150 alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia pentru politică externă a fost sesizată de către domnul Valer Dorneanu, președintele Camerei Deputaților, cu dezbaterea și avizarea moțiunii cu privire la tezaurul României aflat la Moscova și la condamnarea Pactului Molotov – Ribbentrop și a consecințelor sale, inițiată de 72 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Cu 5 voturi pentru și 14 voturi împotrivă, membrii Comisiei au avizat negativ moțiunea cu privire la tezaurului României aflat la Moscova și la condamnarea Pactului Molotov – Ribbentrop și a consecințelor sale.

Comisia a respins prin votul său moțiunea, considerând că aceasta este un demers politic inoportun, care poate perturba procesul de negociere aflat abia în stadiu incipient. În cazul de față, moțiunea contravine spiritului prevederilor constituționale, comisia considerând că obiectivele semnatarilor moțiunii pot fi mult mai bine realizate prin alte formule, cum ar fi: interpelările, discuțiile liderilor politici cu membrii Executivului etc. și apreciază, de asemenea, că o decizie din partea inițiatorilor de retragere a moțiunii ar sluji în acest moment mai eficient interesului național.

Avizarea a fost făcută în prezența reprezentanților Ministerului Afacerilor Externe.

Mulțumesc.

(Rumoare în cadrul Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din bancă):

Procedură, domnule președinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Un incident de procedură, vă rog să mă scuzați.

Domnule președinte,

În fața domniilor voastre, reprezentantul Comisiei de politică externă nu v-a citit avizul acestei comisii care ne-a fost comunicat și nouă la casete.

Vă rog să cenzurați acest procedeu care este neregulamentar și care este jignitor pentru noi. Vă rog să vă pronunțați dumneavoastră, care conduceți ședințele, dacă s-a procedat corect sau nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Eu v-aș ruga să verificați prin sertarele băncilor dumneavoastră dacă nu găsiți cumva raportul înlocuitor ce v-a fost difuzat în dimineața aceasta.

(Vociferări din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu (din bancă):

Nu am primit raportul înlocuitor.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ați primit raportul înlocuitor?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnule președinte,

În aceste condiții, dați-mi voie să reformulez, din respect pentru Regulament. Retrag obiecțiunea pe care am făcut-o și menționez că acest raport înlocuitor, care nu a fost văzut de nimeni, este total neregulamentar.

Ne opunem și protestăm, în primul rând, împotriva manierei de a se introduce un raport înlocuitor pe care nu-l vede nimeni și, în al doilea rând, protestăm împotriva acestei găselnițe, să spun, care contravine Regulamentului, de a se înlocui rapoartele. Nu am text, în Regulamentul Camerei Deputaților, ca să înlocuiască un raport.

Eu îmi exprim regretul, pentru că, în dezbaterea aceasta, care ar trebui să aibă un anume grad de solemnitate și de mare seriozitate pe care îl imprimă tema și pe care domnul ministru de externe l-a înțeles și l-a respectat, chiar dacă și-a exprimat o părere contrară, intervin aceste incidente care nu fac cinste celor care manipulează astfel de proceduri.

Vă mulțumesc.

Luați act de protestul nostru. (Aplauze în Grupul PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Credeam că, în practica parlamentară, sunt alte modalități de exprimare a opiniei. Credeam că protestul se găsește prin alte locuri. Aveți însă dreptul să vorbiți, în numele dreptului dumneavoastră la exprimare, orice, chiar și despre manipularea la care suntem noi supuși aici.

Eu v-aș ruga să citiți textul raportului. Stenograma discuțiilor din comisie, stimate coleg, confirmă tot ce găsiți acolo. Deci concluzia se degajă clar din discuțiile care au avut loc în comisie și cred că nu este cazul să denaturăm o dezbatere foarte serioasă cu privire la o problemă extraordinar de importantă și pentru țară cu, într-adevăr aici sunt de acord cu dumneavoastră, cu manipulări: cu manipularea opiniei publice, cu manipularea dezbaterilor.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florea Buga (din sală):

Înlocuiți și stenograma, ca să fie bine!

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumesc, domnule președinte.

Nu cred că este vorba de o manipulare, dar aici lucrurile trebuie rezolvate regulamentar.

În situația în care a existat un al doilea raport, raport de care eu, cel puțin, ca membru al Comisiei pentru politică externă, nu am habar, (Aplauze în Grupul PRM) și s-a făcut... V-aș fi recunoscător dumneavoastră dacă nu m-ați aplauda niciodată! (Aplauze și amuzament în Grupul PRM) Prin urmare, dacă s-a înlocuit raportul, noi trebuie să vedem aici în ce măsură raportul nou nu conține decât niște chestiuni de redactare, și nu niște chestiuni de fond. De principiu, însă, noi nu putem începe dezbaterea acestei moțiuni, pentru simplul motiv că există un raport pe care-l avem cu toții și un raport care înlocuiește primul raport, pe care nu-l cunoaște nimeni.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Nici în dezbaterile parlamentare și nici în cele politice, nu suntem în primul caz în care un raport fie a fost completat, fie a fost înlocuit. Raportul ulterior care v-a fost difuzat, practic, a motivat soluția inițială și nu a fost făcut inventând argumente, ci a fost făcut preluând și sintetizând discuțiile care s-au purtat în comisie și care au precedat votul.

Eu v-aș propune să vă exprimați toate opiniile pe care le aveți despre cele două probleme majore care fac obiectul moțiunii în cadrul unor dezbateri parlamentare reale, nu purtând amprenta unor intervenții tensionate și încărcate de...

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți. Vă rog.

Eu credeam că este mult mai interesant, pentru dumneavoastră, să trecem la dezbaterea fondului, stimate coleg.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Desigur și aș vrea ca să închei acest incident. Ați luat act de protestul nostru, este suficient, dar, pentru a ne încadra în limitele Regulamentului, solicit un singur lucru: ca reprezentantul Comisiei pentru politică externă să declare, în fața domniilor voastre, cine a cerut un raport suplimentar și în ce condiții a fost întocmit.

Vă mulțumesc. (Rumoare în sală)

Domnul Valer Dorneanu:

Deci trecem de la moțiune la procedura anchetei parlamentare, doriți să înțeleg, sau a anchetei polițienești!

Domnul ministru Pașcu.

Vă rog să vă exprimați, și dumneavoastră, opinia cu privire la această excepție.

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu intervin aici în calitate de coleg parlamentar, nu de ministru al apărării, pentru că am în față cele două variante ale raportului. Și înțeleg că este o problemă de procedură care poate să fie discutată, dar problema aș vrea s-o aduc la substanță, pentru că, până la urmă, cea mai importantă problemă este aceea a substanței. Și văzând cele două rapoarte, lucru pe care poate să-l facă oricine, va constata că, în esență, singura diferență este că cel de-al doilea raport este completat cu motivația pentru care votul, care este același și într-un raport și în celălalt și a fost însușit, este cel care este. Deci singura diferență care apare este că cel de-al doilea raport conține această motivație, dar, altfel, substanța raportului nu este schimbată. Și, atunci, eu vreau să vă spun că, dacă venim la substanță și discutăm substanța, observăm că este o furtună într-un pahar cu apă. Dar, de acord, Parlamentul este locul unde tot ce se întâmplă este politic, însă, revenind la substanță, dați-mi voie să observ acest lucru ca un simplu parlamentar care am citit, și eu, acum, cele două rapoarte.

Vă mulțumesc, domnule președinte. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, ...

Poftiți. (Rumoare în Grupul PSD)

Doamna deputat Ionescu.

Doamna Mihaela Ionescu:

Nu vă supărați.

Dragi colegi,

Mi se pare că este vorba de fond. Deci într-unul dintre ele se spune "avizul a fost făcut în prezența reprezentanților Ministerului Afacerilor Externe" și în celălalt "cu consultarea". Care este adevărul: că au fost numai prezenți, nu au fost consultați, au fost niște prezențe, nu au scos nici un cuvânt? Deci sunt două rapoarte diferite, dacă într-unul se spune "în prezența" și în celălalt se spune "cu consultarea". Au fost consultați sau au fost numai prezenți?! Aceasta-i deosebirea. (Proteste în Grupul PSD, aplauze în Grupul PRM )

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Eu înțeleg că inițiatorii s-au cam convins de prematuritatea gestului și încearcă să evite dezbaterea pe fond (Rumoare în Grupul PRM și comentarii în Grupul PSD), inventând tot felul de chestiuni procedurale.

Eu v-aș ruga să trecem, totuși, la dezbaterea pe fond.

Poftiți.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Sunteți președinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Tocmai în calitate de președinte al ședinței vreau să trec la dezbaterea pe fond, stimați colegi. (Rumoare în sală)

Poftiți, domnule Podgorean.

Domnul Radu Podgorean:

Stimați colegi,

Sunt președintele Comisiei pentru politică externă a Camerei. În această calitate, am văzut prima formă a raportului, am consultat, ulterior, când a fost gata, stenograma, și am constatat, din stenogramă, că reprezentanții ministerului nu au rostit nici un cuvânt în cadrul ședinței și, atunci, nu avea cum să scrie acolo că "au fost consultați". Deci am adus lucrurile la realitate și, al doilea lucru, am considerat util, pentru membrii Camerei, să știe, din aviz, care a fost poziția majorității care a votat împotrivă. Este firesc să avem și motivație în aviz.

Al doilea lucru pe care doresc să-l spun este că, de când sunt președintele comisiei, e prima dată când cineva dintre dumneavoastră, cei care sunteți membri în comisie, întrebați ce scrie în aviz. De ce nu aveți grijă atunci când dăm avize pentru legi importante, și nu pentru acțiuni politicianiste, cum este această moțiune?! (Rumoare în Grupul PRM)

Așa că am considerat necesar să aduc acest raport la forma necesară. Conform Regulamentului, avizul este semnat de mine și de un secretar. Așa că noi doi, cei care am semnat acolo, am văzut că acest al doilea aviz reprezintă mult mai bine realitatea, i-am dat, prin semnătura noastră, validitate.

Tot ce faceți aici nu este decât o formă de a vă depărta de răspunderea care vă revine, pentru că, prin acțiunile dumneavoastră, afectați grav interesul național. (Aplauze în Grupul PSD; comentarii în Grupul PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Eu cred că v-a fost suficient timp pentru încălzire și antrenament.

Domnul Dorel Dorian, vicepreședinte al Comisiei pentru politică externă.

Domnul Dorel Dorian:

Sunt vicepreședintele Comisiei de politică externă.

Vreau să declar în fața dumneavoastră, și cred că membrii comisiei pot confirma, că nu am asistat decât rareori la o dezbatere atât de completă, în care fiecare membru a putut să-și spună cuvântul, să revină ulterior să completeze, să nuanțeze. Nu a existat niciodată o dezbatere mai largă, mai democratică, mai conformă cu Statutul Camerei noastre.

Vreau să apreciez, în această chestiune, că nu ne-am lăsat influențați, nici nu li s-a dat cuvântul reprezentanților Guvernului. Erau de față, au stat, au participat, au ascultat punctele de vedere, pentru că trebuiau să le cunoască și pe unele și pe altele, iar ulterior, când s-a constatat că, în consemnarea avizului dat de comisie, s-a formulat greșit că ar fi participat la discuții, s-a făcut această revenire, în spiritul adevărului absolut și s-a făcut această confirmare. Și, la cererea noastră, s-a spus să se preia din stenogramă punctele de vedere, ca să se cunoască și punctele de vedere ale celor care au făcut moțiunea și ale noastre, din diferite partide.

Ei bine, nu mi se pare normal ca, atunci când se vine cu o a doua precizare care nuanțează, precizează la exactitate, la, cum să spun, ceea ce, în timp, ar fi la secundă, tot ce s-a întâmplat, să existe asemenea comentarii. În orice caz, ele sunt străine de intenția noastră de a discuta serios ceea ce eu nu numesc o moțiune, că nu mi se pare că se poate face o moțiune la ceea ce nu e hotărât, ci o declarație politică respectabilă a unui partid.

În consecință, mi se pare că discuțiile care sunt aici subscriu, multe din ele, nu generalizez, o serie de intenții care răzbat sunt cert politicianiste.

Eu vă mulțumesc pentru atenție și vă rog să credeți că numai dintr-o maximă bună credință am cerut să iau cuvântul aici. Nu aparțin, prin nimic, vreunul grup politic, ci fac parte din Grupul parlamentar al minorităților naționale.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc pentru precizări, domnule vicepreședinte.

Stimați colegi,

Potrivit planificării pe care Comitetul ordinii de zi a stabilit-o, timpii afectați dezbaterilor grupurilor parlamentare sunt repartizați astfel: Grupul PSD – 54 de minute, Grupul PRM – 25, Grupul PD – 10, Grupul Partidului Național Liberal – 10, Grupul UDMR – 9, Grupul Minorităților – 6. Fără apartenență la Grupuri parlamentare sunt 3 membri – deci 1 minut.

S-au înscris, până prezent, din partea PRM, domnii Leonăchescu Nicolae, Arghezi Mitzura, Ciuceanu Radu, Merce Ilie, Moiș Vasile, Bolcaș Augustin; din partea Grupului PSD, deocamdată, s-au înscris: Radu Podgorean, Adrian Severin, Niculescu Constantin, probabil și președintele Camerei; PD: domnul Ioan Onisei; PNL: Crin Antonescu; UDMR: Borbély Lászlo.

Dau cuvântul, în ordinea grupurilor parlamentare, reprezentantului Partidului Social Democrat, domnul Radu Podgorean, președintele Comisiei pentru politică externă.

Domnul Radu Podgorean:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

O preocupare constantă a Guvernului și partidului nostru este promovarea și protejarea intereselor naționale ale României, care reprezintă o prioritate absolută.

În ce privește relațiile cu Federația Rusă, preocuparea Guvernului vine în consens cu acest principiu de a apăra și promova interesele României, pe multiple planuri și tocmai conștiința faptului că trebuie depășite anumite dificultăți și soluționate problemele istorice care trenează de multă vreme, suscită un interes special pentru noi, în momentul de față. Mai mult, atât diplomația românească cât și membrii Guvernului au constatat că acesta este un moment propice pentru a se realiza progrese importante în relația noastră cu Federația Rusă.

Federația Rusă a fost, este și va fi un vecin european al României deosebit de important, iar menținerea și intensificarea relațiilor cu această țară reprezintă o opțiune politică realistă a României. În relațiile noastre cu Federația Rusă există atât puncte de convergență, cât și zone în care avem opinii divergente, dar este de subliniat faptul că, de ambele părți, am optat, în special în ultima vreme, pentru o abordare pragmatică și orientată spre viitor a relațiilor noastre. În acest context, fundamentarea relațiilor reciproce, în plan economic, politic, cultural, social, trebuie să se bazeze pe un suport juridic solid, concretizat într-un tratat politic de bază.

În demersurile sale de relansare a relațiilor cu Federația Rusă, în special în ultima perioadă, România a fost încurajată să-și continue eforturile, ținând cont și de semnalele tot mai clare care vin dinspre Moscova că acest stat înțelege să se dezvolte într-o lume ce împărtășește valorile democrației, păcii și stabilității.

Tratativele respective sunt, desigur, un demers laborios care presupun, din partea ambelor părți, o atitudine pragmatică, flexibilă, ingeniozitate politică în identificarea soluțiilor de compromis. Fiecare din părți intră în procesul negocierilor cu opțiuni politice foarte clare, dar acestea nu se pot substitui negocierilor efective. Este normal ca, în finalul procesului de negociere a unui tratat, documentul rezultat să corespundă într-o măsură cât mai mare obiectivelor părților semnatare. Fiecare parte trebuie să-și apere punctele de vedere, dar să și înțeleagă, în același timp, că, în problemele litigioase trebuie găsite soluții realiste care să corespundă atât principiilor și normelor ce guvernează relațiile internaționale dintre state, cât și contextului istoric în care se poartă aceste negocieri. Realismul politic este principiul cel mai adecvat în desfășurarea acestora.

Pornind de la aceste principii, avem convingerea că se poate ajunge la semnarea și ratificarea unui tratat politic de bază care să intensifice cooperarea economică, culturală și politică și să genereze, în același timp, o foarte necesară atmosferă de încredere reciprocă între părți.

La fel ca și în cazul altor tratate negociate și semnate de România, Guvernul dorește să identifice modalitățile de constituire a unui cadru juridic care să faciliteze soluționarea, prin mijloace politico-diplomatice, a problemelor lăsate de istorie în suspensie. Un tratat politic de bază reprezintă doar unul din pașii importanți pe acest drum, dar nu exclude derularea în viitor și a altor negocieri, adoptarea altor documente care, în concordanță și în complementaritate cu principiile fundamentale ale tratatului, să ofere soluții la problemele existente sau viitoare.

Tratatele constituie, de fapt, un cadru juridic de referință care definesc, orientează și dau coerență relațiilor dintre state. O asemenea abordare aflată în consens cu practica europeană și a altor state democratice contemporane e mult mai benefică decât o atitudine de refuz a dialogului și, de asemenea, mult mai productivă decât lipsa unui tratat.

Experiența ne-a demonstrat că lipsa Tratatului cu Federația Rusă nu numai că nu a rezolvat problemele existente, dar a generat altele noi și a împiedicat ambele părți să profite de avantajele potențiale ale relațiilor economice pe care inevitabil le au. Negocierile au fost pregătite de către partea română pe baza unei analize amănunțite a obiectivelor, scopurilor, mijloacelor și consecințelor acestui demers.

Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul României au identificat o paletă largă de probleme care trebuie soluționate prin intermediul acestui tratat, printre care se numără și cele două menționate în moțiune. Negociatorii au o ierarhie clară a acestor probleme, atât din punct de vedere pragmatic, cât și din punct de vedere moral, istoric, sentimental. În nici un caz, principiul de lucru nu este acela al unei cedări necondiționate, ci, dimpotrivă, cel al satisfacerii unui număr maxim posibil de interese pentru ambele părți.

Protejarea intereselor proprii, a independenței, suveranității, avantajului reciproc, a dreptului la liberă opțiune cu privire la sistemul politic, fundamentul economic și identificarea partenerilor și aliaților, toate acestea sunt norme imperative pentru cei care negociază, în numele României, aceste documente juridice internaționale. România nu se află, în acest moment, în situația de a negocia și semna documente internaționale sub presiune, ci, dimpotrivă, ca urmare a progreselor realizate pe linia integrării în comunitatea statelor democratice, în NATO, în Uniunea Europeană, poate negocia, de pe poziții demne, un astfel de tratat. Această oportunitate deosebită explică de ce Partidul Social Democrat a prevăzut, în programul său de guvernare, ca pe o dimensiune importantă în domeniul politicii externe, negocierea și finalizarea Tratatului politic de bază cu Federația Rusă. Acest program politic a fost validat de votul Parlamentului, o dată cu noul Guvern, iar Guvernul, Ministerul Afacerilor Externe, prin acțiunile lor, nu fac decât să îndeplinească ceea ce ne-am propus și am votat.

Având în vedere toate aceste elemente, considerăm moțiunea ca fiind un demers politic inoportun, aș spune eu chiar politicianist. Obiectivele semnatarilor moțiunii pot fi mult mai bine realizate prin alte formule, cum ar fi interpelările, discuțiile liderilor politici cu membrii Executivului etc. și apreciem că o decizie de retragere a moțiunii, din partea inițiatorilor, ar fi slujit, în acest moment, mult mai eficient interesul național.

Independent de voința inițiatorilor, există riscul ca, prin consecințele acestui demers, să fie afectate tocmai interesele naționale ale României. Dar să ne aducem aminte că PRM-ul nu este prima dată când, prin declarații și acțiuni, pune în pericol interesele naționale.

Suntem de acord că opinia publică, Parlamentul României, celelalte instituții democratice au dreptul și posibilitatea să se informeze despre modul de negociere a tratatului. Suntem convinși că, în etapele finale ale procesului de negociere, când prevederile din tratat vor fi definitivate, când se va ajunge la abordarea temelor celor mai dificile, este posibilă realizarea unei ample consultări a forțelor politice parlamentare și neparlamentare, dar acest moment este încă la orizont.

Abordarea acestor probleme, acum, este contraproductivă, cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere constituțional, Parlamentul are posibilitatea să se pronunțe în procedura de ratificare privind conținutul, forma și condițiile de aplicare ale unui tratat. În urma unei astfel de proceduri, un tratat ce nu corespunde intereselor naționale poate să nu fie ratificat, dar ne exprimăm, în același timp, credința că acest lucru nu se va întâmpla în cazul Tratatului cu Federația Rusă.

Cu privire la elementele de fundamentare ale moțiunii, partidul nostru consideră, de asemenea, ca negativ rolul pe care l-a jucat în istorie Pactul Ribbentrop-Molotov, l-a condamnat și îl condamnă cu fermitate și dorește ca nu numai Federația Rusă, ci și alte state să recunoască nulitatea de drept a acestuia și să se pronunțe explicit împotriva consecințelor acestuia.

În ce privește Tezaurul, considerăm că acesta a fost și este o proprietate inalienabilă a poporului român, că valoarea lui simbolică și afectivă depășește cu mult valoarea lui materială și că, mai devreme sau mai târziu, acesta trebuie să se întoarcă, în totalitate, pe teritoriul României. Pentru atingerea acestui obiectiv, România trebuie să utilizeze toate mijloacele politice și diplomatice de care dispune, atât în plan bilateral, cât și multilateral.

Demersul delegației României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei reprezintă dovada clară că Tezaurul și recuperarea lui au constituit o preocupare constantă a delegației române. Am reușit, după cum se cunoaște, să determinăm desemnarea unui raportor pentru această problemă care se află, în continuare, în atenția Comisiei de cultură a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Este departe de noi orice intenție de a renunța la protejarea interesului național într-un domeniu sau altul. Indiferent de rezultatul acestei moțiuni, Partidul Social Democrat își va menține linia de politică externă, având ca priorități integrarea în NATO, în Uniunea Europeană, dezvoltarea unor relații de bună vecinătate și a stabilității în regiune, precum și menținerea și amplificarea relațiilor cu principalii actori ai scenei politice internaționale.

Toate progresele înregistrate, în ultima vreme, în plan diplomatic dovedesc că Guvernul nostru acționează eficient în acest sens. Vizitele recente, la Otawa, la Washington și Londra, ale primului-ministru, cele ale președintelui Camerei Deputaților și ale ministrului de externe la Moscova, precum și cele ale președintelui Ion Iliescu au confirmat, încă o dată, acest lucru. Este încă o dovadă că facem progrese constante și semnificative și, din acest punct de vedere, considerăm că demersul PRM nu este de natură nici să producă o îmbunătățire a situației existente, nici să soluționeze problemele în litigiu, ba chiar va face ca derularea normală a negocierilor să fie îngreunată și, poate, chiar răpește posibilitatea negociatorilor de a obține rezultate în cele două probleme amintite.

În consecință, noi, Grupul parlamentar al PSD din Camera Deputaților, vom vota împotriva moțiunii, aceasta neînsemnând că ne vom desolidariza vreodată de interesele fundamentale ale națiunii.

Vă mulțumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc, domnule deputat.

Ați consumat 10 minute.

Din partea Grupului parlamentar PRM, domnul secretar Leonăchescu Nicolae.

Poftiți.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Onorat auditoriu,

Moțiunea pe care Grupul parlamentar al Partidului România Mare a formulat-o pe teme fundamentale ale politicii externe românești promovate de actualul Guvern este o necesitate și un exercițiu de democrație. Necesitatea derivă din constatarea că, în lumea contemporană, țărilor mici li se oferă ideologii atrăgătoare ca: internaționalismul, comunismul, mondialismul etc., în timp ce marile puteri își apără și își dezvoltă, fie și pe căi ilicite, patrimoniul cultural, economic și geopolitic.

În actualele condiții, România este obligată să-și apere, cu tenacitate și măiestrie, patrimoniul cultural, în primul rând, pentru că acesta reprezintă proiecția în eternitate a evoluției noastre istorice. Din acest motiv, Tezaurul României aflat la Moscova din 1916 și 1917 reprezintă un element de patrimoniu la care niciodată poporul român nu va renunța.

Indiferent de conjunctura politică și de structura factorilor de putere, Guvernul României trebuie să urmărească repatrierea celebrului Tezaur cu care nu se poate împroprietări nimeni. Au trecut anii și mulți au început să privească problema cu o anume detașare și de aceea ne permitem să reamintim că în Tezaurul României aflat la Moscova sunt valori inestimabile. De la Academia Română s-au evacuat la Moscova colecții întregi de manuscrise, cărți vechi românești, pachete cu documente, 8.500 piese din colecția de monede, 7.000 monede antice din aur, argint și bronz, 1.500 medalii din aur, argint și aramă etc., tezaurele unor vechi locașuri de cult din Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova (a 146 de mânăstiri) sunt la Moscova.

Să ne amintim de protosinghelul Ilarion Bălăiță de la Mânăstirea Secul din județul Neamț care a refuzat să predea Tezaurul unității aflate în administrația sa, spre a fi dus la Moscova. În haosul acelor vremi, a fost singurul care a văzut clar că Rusia nu este o variantă sigură și azi Tezaurul de la Secul îl avem.

Nu se pot clădi relații civilizate între guverne și popoare fără returnarea acestor creații culturale ale poporului român. Practica abuzivă a comuniștilor ruși nu a servit bunelor relații și asta trebuie să înțeleagă democrații ruși ai zilei de mâine.

Modul în care guvernele de toate culorile ale Rusiei au tergiversat soluționarea problemei este inacceptabil. Amânarea rezolvării problemelor duce la acutizarea lor și la apariția unor noi dificultăți de soluționare, metodă care creează resentimente și mentalități.

Ca toate guvernele României, și actualul Guvern trebuie să preia, cu responsabilitate, sarcina repatrierii Tezaurului și să nu accepte amânarea sau trocul.

Încheiererea tratatului de bază, fără a se menționa modul de soluționare a problemei și transferarea ideii în acte de mâna a doua, în procese-verbale, nu ne avantajează și exemplul felului în care am pierdut Insula Șerpilor pe timp de pace este elocvent.

Problema condamnării exprese a Pactului Molotov-Ribbentrop trebuie consemnată și ea în tratatul de bază ca un semnal al comportamentului democratic și civilizat al părților care-l semnează. Această poziție este cu atât mai necesară cu cât, la 24 decembrie 1989, acest pact a fost declarat nul de către reprezentanții Federației Ruse, nul și în anexele lui. Au fost condamnate atunci și ultimaturile pe care hunta lui Stalin le-a adresat unor state vecine, inclusiv României.

Poporul român a plătit cu peste un milion de victime din rândul populației civile ocupația rusă, iar teritoriile răpite nu s-au întors nici astăzi la trupul țării. Un pact nul din toate punctele de vedere are, iată, efecte catastrofale pentru poporul român și asta nu trebuie să se uite sau să se ierte.

În ziua de 19 octombrie 2001, un profesor de politică internațională, șef de catedră la Sankt Peterburg, Anatoli Iacovlevici Petrov declara: "reprezentantul Estoniei s-a plâns de 8 ori la diferite reuniuni internaționale împotriva noastră; acum nu-l mai ascultă nimeni". Cât cinism în această mentalitate stalinistă osificată, prezentă în mințile rușilor căzuți pradă unei propagande mincinoase, inumane.

Guvernul României nu trebuie să cadă în capcana amânărilor. Sunt voci care dau verdicte: "Să avem răbdare", "Nu e momentul". este poziția consumatorilor și beneficiarilor de evenimente politice. Din fotoliile puterii frânează, temporizează și amână rezolvarea problemelor de acest fel și s-ar putea să le pericliteze statutul de privilegiați. Este poziția celor care nu iubesc România.

Avem nevoie de creatori de evenimente politice care să nu mai accepte propuneri ce dezavantajează poporul român pe termen lung.

Noi, deputații Partidului România Mare, cerem actualului Guvern să nu dea dovadă de slăbiciune și să obțină menționarea în tratatul de bază care se va încheia cu Federația Rusă marile probleme litigioase, semnalate în moțiunea propusă spre dezbatere. Numai așa vom dovedi atitudini democratice și civilizate în raport cu un vecin care declară că își propune același lucru.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 7 minute.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

5 minute și 11 secunde.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi, m-am consultat cu colegul meu care a cronometrat și pentru a nu mai crea probleme suplimentare, apreciem că ați vorbit doar 4 minute.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

Foarte bine. (Aplaudă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ioan Onisei din partea Partidului Democrat.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Evoluțiile internaționale care au marcat evenimentele petrecute în Statele Unite la 11 septembrie înseamnă, în spiritul solidarității lumii libere și democratice, altfel de relații între Washington și Moscova, alte deschideri între Moscova și București.

Necondiționarea apartenenței la o alianță militară în negocierea Tratatului de bază româno-rus este semnul clar al acestei deschideri. În perspectiva efoturilor țării noastre de integrare în NATO, acest semn își are semnificațiile sale politice importante. Tocmai de aceea, Guvernul României, oricare ar fi acela, are obligația istorică, morală și constituțională de a negocia cu fermitate și consecvență toate aspectele litigioase pe care istoria le-a dus în relațiile româno-ruse. Și după căderea comunismului, în conștiința colectivă a concetățenilor noștri, aceste două mari probleme de ființă și demnitate națională au rămas dureri vii și neostoite: tezaurul și Pactul Ribbentrop-Molotov.

Astăzi, PRM supune dezbaterii și votului Camerei Deputaților o moțiune cu privire la tezaurul României aflat la Moscova și la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop și a consecințelor sale. O face ca și când PRM este reprezentantul, singurul și neînțelesul reprezentant al poporului român, singurul său salvator, legatarul interesului național și vocea unică a suferințelor unei istorii frământate. Numai că această voce sună fals și strident. Tot sub aceeași siglă, cu aceeași voce, dar într-un registru total diferit, nu cu mult timp în urmă, domnii Tudor Vadim Corneliu și Saulea Dănuț aduceau grave acuze autorităților executive ale statului român, afectând interesul național și imaginea României într-un moment internațional fierbinte și complicat.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

Ce pueril sunteți, domnule!!

Domnul Ioan Onisei:

Acest cameleonism politic nu poate convinge.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

Nu este misiunea dumitale!

Domnul Ioan Onisei:

Ipocrizia acestei moțiuni este vădită. Noi, reprezentanții Partidului Democrat, nu vom vota această moțiune.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

Foarte bine!

Domnul Ioan Onisei:

Votul nostru va fi un vot împotriva extremismului, a terorismului și cameleolismului în politică. PRM nu are dreptul moral la această moțiune.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

Cine stabilește aceasta?!! (Vociferări.)

Domnul Ioan Onisei:

Nu vom vota moțiunea. Cererea cuprinsă în moțiunea PRM, de organizare a unui referendum în problema tezaurului este de-a dreptul stupidă, este inacceptabil să supui referendumului interesul național. (Vociferări.)

Onorat auditoriu,

Partidul Democrat a fost primul partid politic care a criticat, în termeni categorici, intenția Guvernului Năstase de a încheia Tratatul de bază româno-rus fără a mai pune condiția restituirii tezaurului și denunțării Pactului Ribbentrop-Molotov.

Retrocedarea tezaurului reprezintă categoric un drept legitim al poporului român și trebuie respectat și susținut de Guvern. Guvernul Năstase, în condiții istorice în care relațiile internaționale și cele bilaterale sunt favorabile, trebuie să aibă tăria și demnitatea să invoce și să ceară în negocierile cu Moscova reglementarea acestui diferend, ca și denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Partidul Democrat a criticat și critică inconsecvența politicii Cabinetului Năstase cu privire la promovarea interesului național. Pe de o parte, Guvernul României acceptă, potrivit regulilor dreptului internațional, să plătească Suediei o datorie veche de peste 70 de ani, dar, pe de altă parte, dă dovadă de inconsecvență, făcând, iată, posibilă darea în spectacol a aliatului consanguin al PSD, PRM-ul.

Demersul Partidului Democrat este unul de sorgine națională, iar nu naționalistă. Demersul nostru este în favoarea interesului național, pentru a cărui slujire înțelegem să facem o opoziție responsabilă și pentru a cărui promovare suntem gata la o conlucrare corectă și temeinică.

Partidul Democrat se pronunță pentru relații de parteneriat economic și politic cu Rusia pentru încheierea Tratatului de bază româno-rus, dar nu în orice condiții, și, în special, nu prin renunțarea la cererile legitime ale poporului român, restituirea tezaurului și denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Niciodată noi, parlamentarii Partidului Democrat, nu vom vota ratificarea unui tratat care să nu conțină clauzele sau protocoalele necesare soluționării celor două mari probleme litigioase. Vă mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze din partea stângă a sălii. Se strigă bravo.)

Domnul Valer Dorneanu:

Acceptați aplauzele, stimate coleg? Reprezentantul Grupul parlamentar al Partidului Democrat a vorbit 8 minute.

În continuare, v-aș permite, pentru că de la cele două grupuri mari sunt foarte mulți înscriși, să mai intercalăm puțin și să-i dăm cuvântul și doamnei Mitzura Arghezi.

Domnul Corneliu Ciontu (din bancă):

Finalizați o dată!

Domnul Valer Dorneanu:

Rămâneți în final singuri, mai exact noi, și nu dorim acest lucru, să tragem noi concluziile.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

După cum vă este cunoscut, în aceste zile s-au purtat numeroase și interminabile discuții despre Tratatul cu Rusia. Ceea ce ne îngrijorează însă în mod deosebit este intenția reprezentanților puterii, cei care negociază direct încheierea acestui tratat de a accepta propunerile părții ruse de a se renunța la revendicarea tazaurului României lăsat în 1916-17 în păstrare la Moscova și la condamnarea în textul tratatului a Pactului Molotov-Ribbentrop.

Trebuie să recunoaștem că situația în care se află negociatorii români este una delicată, dificilă chiar. Realizăm că sunt și presiuni externe din partea marilor puteri, la care se adaugă și dorința României de integrare în Uniunea Europeană și NATO, însă toate acestea nu pot și nu trebuie să determine diplomația românească să lase problema Pactului Molotov-Ribbentrop și a tezaurului la discreția părții ruse și să accepte semnarea unui tratat de bază cu Moscova în condiții umilitoare, renunțând de bunăvoie la tezaur. Aici este vorba, în primul rând, de demnitatea poporului român, care nu a uitat și nu va putea uita niciodată răpirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord și nu va renunța nicicând la tezaur, chiar dacă vom fi nevoiți să negociem timp îndelungat.

Oare actuala putere a și uitat rușinosul tratat înrobitor pe care Emil Constantinescu și fosta coaliție l-a semnat cu Ucraina? După câte ne amintim, la vremea respectivă, PDSR, actualul PSD, nu a încetat nici o clipă să-l denunțe, obținând capital politic din aceasta. Cum de s-a ajuns ca poporul român să fie pus iarăși într-o situație umilitoare? Chiar să nu fie posibil ca interesul național să nu primeze în fața celui politic și de imagine? Suntem convinși că se poate, numai să existe voința necesară.

Cred că nu mai este nevoie să vă reamintesc toate demersurile întreprinse de-a lungul anilor de reprezentanții diplomației românești pentru recunoașterea existenței tezaurului la Moscova și a dreptului statului român asupra lui, de asemenea, încununate de un succes parțial în anul 1956, când ne-a fost restituită o parte din tezaur.

Tatăl meu, scriitorul Tudor Arghezi, a făcut parte din delegația română care s-a deplasat la Moscova pentru preluarea părții din tezaur ce ni se restituia. Eu l-am însoțit pe tata în această călătorie și am avut privilegiul de a fi martoră la imensa bucurie și satisfacție a delegației române. De altfel, Tudor Arghezi și-a notat și a făcut publice gândurile și sentimentele încercate: "La 16 ani, acum 60 de ani, am revăzut-o ultima oară la București, "Cloșca cu pui". Acum am întâlnit-o la Moscova, la Kremlin. Am văzut cu ochii mei, am pipăit cu degetele mele".

Stimați colegi,

Oare nu vă pune pe gânduri faptul că în condițiile politice existente în anii 1950-60, diplomația românească a reușit acel formidabil succes când o parte, chiar dacă o mică parte a tezaurului s-a întors acasă, iar noi, astăzi, să nu fim în stare să negociem în mod demn acest tratat ce urmează să-l semnăm cu Rusia? De unde atâta lipsă de verticalitate și de disponibilitate pentru renunțarea la ceea ce ne aparține, care a fost recunoscut de mai multe ori că ne aparține?

Noi, de la Partidul România Mare, nu vom înceta nici o clipă să aducem la cunoștința opiniei publice demersurile noastre, încercând să convingem pe cei desemnați să poarte negocierile de marea lor responsabilitate, de obligația ce le revine de a nu renunăța nici măcar la un fir de ață din tezaurul depus spre păstrare în Rusia. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Liberal, domnul Crin Antonescu.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Domnilor miniștri,

Aș remarca mai întâi că, în fața acestei moțiuni, suntem într-o situație oarecum inuzuală, în sensul că ea nu are în vedere un gest politic, un act, o măsură politică deja consumată a Guvernului sau a unui partid, ci este mai degrabă întoarsă către o chestiune de principiu și urmărește să instituie practic, prin adoptarea ei, un mandat pentru viitor pentru Guvern, pentru negociatorii Ministerului de Externe. Din acest motiv, am crezut și credem în continuare că, de această dată, cel puțin discuția ar trebui să capete mai puține accente polemice și, în orice caz, din punctul nostru de vedere, al liberalilor, discutarea, dezbaterea acestei moțiuni și votul în legătură cu ea nu înseamnă un vot alături de un partid și împotriva altuia, înseamnă un vot în sprijinul sau împotriva Guvernului, ci este, încă o dată, un vot de principiu.

În al doilea rând, să remarcăm că nimeni – și mă bucură acest lucru, nici nu-mi imaginam altfel – nu pune în discuție în esență legitimitatea a ceea ce textul acestei moțiuni și noi toți, susținem de foarte multă vreme, și anume drepturile istorice ale României asupra unor chestiuni - tezaurul, necesitatea denunțării Pactului Ribbentrop-Molotov -, ci se pune văd, în cursul acestei dezbateri, în discuție oportunitatea aducerii în discuție a Parlamentului, printr-o moțiune a acestei probleme și a adoptării ei sau nu.

În fine, să spun, în al treilea rând, că de această dată, pentru noi, principiul oricum valabil că primează conținutul unei moțiuni în fața inițiatorilor lui, de această dată pentru noi este și mai puternic acest lucru. Deci discutăm despre moțiune de o parte de tot ceea ce ne separă, și ne separă aproape totul, de inițiatorii ei, pentru că, așa cum spuneam, nu credem că este loc de polemică, noi nu vom da citire unui foarte lung șir de citate din fruntașii de ieri și de azi ai partidului, astăzi, de guvernământ în comparație fiind atitudinea domniilor lor atunci când se discuta și atunci când s-a încheiat și s-a ratificat Tratatul cu Ucraina și cel cu Rusia. Nu aceasta este important. Important este să discutăm și să precizăm astăzi punctul de vedere al nostru referitor la o problemă care există, și anume această moțiune.

Rațiunile de oportunitate sau de inoportunitate care s-au adus aici se reduc în principal la două, și anume ni se spune că nu ar fi tocmai oportun să discutăm această chestiune și mai ales să ne pronunțăm favorabil asupra ei tocmai acum în cursul negocierilor, pentru că există un context internațional, pentru că, se lasă să se înțeleagă, interese la fel de mari, și este adevărat ale României, cum sunt cele de integrare, ar putea fi primejduite de neîncheierea la timp a unui tratat cu Rusia.

Partidul Național Liberal și-a afirmat întotdeauna, cu toată hotărârea, poziția în legătură cu faptul că România trebuie să aibă relații cât mai bune posibil cu Rusia, în consecință, că este de dorit încheierea cât mai grabnică și mai trainică a unui tratat bilateral și, de asemenea, am afirmat și afirmăm că relația cu Rusia trebuie să fie un obiectiv prioritar al politicii externe a României în timpul oricărui guvern.

De asemenea, se cunoaște foarte bine poziția consecventă, fără excepție, a Partidului Național Liberal, pentru ca interesele de integrare ale României, primordiale în acest moment, să fie respectate. Nu pot și nu putem accepta însă ca aici să se aducă acuzația că discutarea acestor probleme în Parlamentul României afectează interesele naționale.

Nu putem crede că tăcerea la nesfârșit aupra unor interese naționale românești care sunt peste conjunctură și care nu contravin altor interese la fel de importante, poate să fie o atitudine pentru România.

Comunitatea internațională, structurile europene, euro-atlantice nu pot și nu avut niciodată de gând să interzică României apărarea drepturilor sale esențiale. Nu pot, și nu au avut niciodată de gând, să interzică României păstrarea și apărarea unei identități fără de care integrarea nu are sens, în nimic și niciodată.

Tezaurul despre care discutăm, știm foarte bine toți, nu are numai și nu are în primul rând o valoare materială. El are o valoare de patrimoniu, are o valoare istorică și are o valoare de identitate. Nu insist asupra faptului dacă era sau nu oportună discutarea acestei moțiuni. Ne aflăm însă în fața ei și ea, în esență, afirmă, dincolo de pasaje discutabile și dincolo de nuanțe care poate nu ne plac, dincolo de faptul categoric că inițiatorii, politicește, nu ne plac, ea pune o problemă foarte clară: Parlamentul României este invitat să se pronunțe dacă pentru România poate să existe tratat cu Rusia fără menționarea problemei tezaurului și fără denunțarea Pactului Ribbentrop-Molotov și dincolo de orice speculații trebuie să răspundem prin da sau nu la această chestiune.

Răspunsul Partidului Național Liberal este cât se poate de categoric și acesta este motivul pentru care vom vota pentru adoptarea acestei moțiuni. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Adoptarea acestei moțiuni înseamnă de fapt să spunem, inclusiv negociatorilor noștri, că este absolut prioritar pentru România într-un tratat cu Rusia ca cele două probleme să fie menționate. Ține de identitatea noastră, nu cred că negociatorii noștri nu aveau de gând să facă tot ceea ce le stătea în putință pentru a atinge aceste obiective și nu văd de ce o pronunțare clară a Parlamentului României asupra acestei chestiuni i-ar putea încurca.

În fine, închei, spunând câteva cuvinte referitoare la faptul că, într-adevăr, perspectiva jocului politc intern este o premieră, faptul că noi vom vota o moțiune inițiată de Partidul România Mare, partid față de care avem și păstrăm o distanță politică maximă. Se poate discuta, așa cum s-a făcut aici despre voce, și putem cădea de acord că falsează deseori. Nu ne interesează acum însă vocea, ne interesează melodia și Partidul Național Liberal nu poate să nu fie consecvent cu propriile sale demersuri începute încă din 1990 în aceste chestiuni exact cu deputații Dan Amedeo Lăzărescu, cu deputații Puiu Hașotti și Adrian Mogoș, mai recent, cu hotărârea pe care Consiliul național al Partidului Național Liberal o are expres în această chestiune, în luna mai a acestui an.

În fine, ultimul nostru argument este următorul: nu putem să credem că Parlamentul României va respinge această moțiune, indiferent cine a inițiat-o, pentru că aș vrea să avem în vedere care este consecința, în momentul în care nu mai avem de-a face cu inițiativa unui grup politic, ci cu o hotărâre a întregului Parlament, care nu consideră că aceste probleme nu pot fi lăsate din vedere de România la încheierea unui tratat cu Rusia. Din toate aceste motive, așa cum spuneam, și cu convingerea că nu facem decât să fim consecvenți cu ceea ce Partidul Național Liberal, de mult mai multă vreme decât orice alt partid politic existent azi în România face, votăm pentru ideile mari care țin de identitatea națională și care trebuie să se regăsească, înainte de toate, în acest Tratat bilateral cu Rusia. Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 9 minute, domnule deputat. Din partea Grupului PSD, după cum v-am spus, pentru a mai alterna și a evita aglomerarea finală, îl invit pe domnul deputat Constantin Niculescu, membru al Comisiei pentru politică externă.

Domnul Constantin Niculescu:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte.

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

Sigur că problematica discutată astăzi este deosebit de importantă și aparține istoriei trecute și de ce să nu credem că și viitoare a neamului românesc. Națiunea română și-a dorit un Parlamentul și are o Constituție. Tratatele politice cu statele lumii nu au alt rol decât să statueze acele relații bune, relaxante și de colaborare, dar reciproc avantajoase. Din acest ultim punct de vedere, trebuie să recunoaștem deschis că orice negociere se face bilateral dar cu idei, sigur, posibil unilaterale, fiecare vine cu ideile sale.

Astăzi, dorim aici, în Parlamentul României, ca reprezentanții Guvernului, negociatorii noștri să înceapă aceste tratative de negociere cu un punct de vedere fix inflexibil, stabilit de cea mai înaltă și reprezentativă instituție a poporului și unica autoritate legiuitoare a țării care este Parlamentul României.

Acuzațiile, mai mult sau mai puțin voalate, că, și sigur citez din moțiune, "în acest moment, conform celor declarate de către reprezentanții puterii..." sau, din nou, citez: "se acreditează ideea că Guvernul de la București a acceptat..." ș.a.m.d., cum scrie în moțiune, cred că reprezintă false justificări pentru politicianismul destul de ieftin pe care-l degajă această moțiune.

În temeiul art.108 din Constituție, citez din nou "Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate", iar la art.50 din aceeași Constituție se prevede în alin.1 că "fidelitatea față de țară este sacră", iar în alin.2: "cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice (deci, reprezentanții Guvernului) răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiunilor ce le revin..." ș.a.m.d. Constituția delimitează exact ce trebuie să facă un cetățean învestit cu asemenea demnitate.

Am ascultat aici o declarație guvernamentală a unui membru marcant al Guvernului Adrian Năstase, respectiv domnul ministru Mircea Geoană, care, la tribuna Camerei Deputaților, a declarat cu responsabilitate că nu vom asista la abdicări de la demnitate și nu se vor accepta prevederi păgubitoare. Acest punct de vedere reprezintă un adevărat angajament guvernamental în fața Parlamentului. Să nu facem abstracție de faptul că, din nou citez un alineat, "Guvernul, potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării".

A fixa astăzi un punct de vedere al Parlamentului, înainte de negocieri, cred că, pe lângă faptul oarecum ne afirmăm un punct de vedere înainte de a avea dreptul de a ne pronunța asupra ratificării unui tratat care, iată, că nu există.

În altă ordine de idei, noi ratificăm, respingem sau solicităm renegocierea, dar în nici un caz nu cred că trebuie să îngreunăm unele negocieri și să pornim la negocieri cu un fel de dictat parlamentar transparent, pentru că acesta este Parlamentul, și care nu face altceva decât să pună în gardă, cum se spune, partea negociatoare corespondentă.

Iată de ce credem noi, Partidul Social Democrat, că această acțiune este neavenită în acest moment și nu face altceva decât să îngreuneze acțiunile de politică externă ale României.

Aș vrea să vă rețin atenția cu un citat, din nou, din moțiune: "Protocolul secret la Pactul Molotov-Ribbentrop nu a intrat legal în vigoare, deoarece nu a fost ratificat niciodată de către părțile semnatare, pentru a nu i se dezvălui conținutul. Prin urmare, el a fost și a rămas nul și neavenit".

Când suntem serioși? Când îl declarăm nul și neavenit, sau când va trebui să cerem în mod expres, numai unei părți semnatare, să-l declare și ea nul?

Sigur că aici intervin procedurile de negociere și, iertat să-mi fie, doamnă Mitzura Arghezi, vă citez: dacă tot ați fost împreună cu tatăl dumneavoastră la Moscova și ați adus parțial Tezaurul, de ce nu l-ați luat pe tot, pentru că acum nu mai aveam motive de discuție?

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 6 minute, domnule deputat.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Domnule președinte, vă rog, am drept la replică!

Domnul Valer Dorneanu:

Drepturile la replică se dau la urmă, sau …?

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Acum, vă rog, domnule președinte!

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiți.

Doamna Mitzura Domnica Arghezi:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Eu am vorbit la modul general. Dacă domnul deputat Niculescu mă face atentă de ce nu l-am luat, îi las dânsului plăcerea de a lua trei sferturi, cât a mai rămas în Rusia.

(Aplauze în Grupul parlamentar PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Borbély, în numele Grupului parlamentar al UDMR.

Domnul Borbély László:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

La discutarea moțiunii prezentate de Grupul parlamentar al Partidului România Mare trebuie să discutăm două aspecte: unul procedural, altul în ceea ce privește fondul problemei.

Dacă ne referim la aspectul procedural, Constituția este foarte clară. În art.91 se precizează că Președintele țării încheie tratate internaționale în numele României, negociate de Guvern și le supune spre ratificare Parlamentului.

Deci, în acest moment, pentru că moțiunea este clar legată de Tratatul bilateral între România și Rusia, moțiunea este inoportună, prematură și lipsită de obiect. Și adaug – este și periculoasă din punct de vedere al mesajului, pentru că și adoptarea și respingerea moțiunii se poate interpreta în fel și chip.

Punctele înșirate la sfârșitul moțiunii înseamnă o imixtiune clară a Legislativului în atribuțiile exclusive ale Executivului. Dând dispoziții imperative, totodată se propune un referendum care excede cadrul legal în legătură cu această problematică.

Deci, consider că, din punct de vedere procedural, moțiunea nu este în conformitate cu prevederile Constituției.

În ceea ce privește fondul problemei, consider că în perioada actuală încheierea de tratate bilaterale cu țările vecine sau țări importante din jur este benefică pentru stabilitatea regiunii și în ceea ce privește procesul de integrare a respectivelor țări.

Deci, în conformitate cu legislația în vigoare, trebuie lăsat Guvernul României să înceapă negocierile cu Guvernul Rusiei și Parlamentul să-și exercite atribuțiile în conformitate cu prevederile Constituției.

Ca urmare, Grupul parlamentar UDMR va vota împotriva moțiunii înaintate de Grupul parlamentar al Partidului România Mare, ca fiind inoportună, prematură și lipsită de obiect.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Ați vorbit trei minute.

Din partea Grupului PRM, dau cuvântul domnului deputat Radu Ciuceanu.

Domnul Radu Ciuceanu:

Domnule prezident,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor colegi,

De câțiva ani, nu buni, ci răi, conducătorii politici asistați de istorici de serviciu, au renunțat, din motive conjuncturale, la drepturile noastre istorice.

Astăzi, din nou se încearcă, cu prilejul negocierii unui tratat cu Rusia, cu Federația Rusă, condiționat de Moscova, renunțarea de către partea română la legitima și mult întârziata retrocedare a Tezaurului strămutat și la condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop.

Se știu prea bine condițiile dramatice ale anului 1916, în iarna aceea teribilă, și din vara anului 1917, când Statul Român, amenințat cu desființarea, a fost obligat să-și depoziteze peste graniț㠖 și aici uităm! – cu garanția Franței și Angliei, garanții care, ulterior, - și mă adresez colegilor mei istorici -, au fost infirmate în 1919-1920. Dar nu este prima oară când marile Puteri uită.

Este de neimaginat pentru politica externă a unui stat să se renunțe și să se treacă la pasivul istoriei ceea ce reprezintă o realitate de drept a unei națiuni.

Este de neconceput, iarăși, de a semna ca bunuri de patrimoniu inestimabile, care reprezintă aportul propriu al unui popor la cultura și civilizația universală să fie deținute în mod abuziv de alt stat și este deopotrivă o încălcare flagrantă a normelor de drept internațional ca puterea politică a unui stat să sechestreze bunuri ale altui stat, pe care acesta din urmă le încredințase pentru păstrare și protejare în calitate de prim aliat, ceea ce era Rusia Imperială în 1916 și în vremurile acelea de restriște ale războiului.

De altfel, avem o confirmare într-un Consiliu al comisarilor poporului, când se recunoaște existența acestui tezaur și proprietatea Statului Român.

Tezaurul semnifică o avuție, dar nu o avuție oarecare, constituită din bijuterii, valută, aur, argint, așa cum se regăsesc inclusiv acestea în cantități mari în Tezaurul românesc încredințat Moscovei. În cazul nostru, este o sumă de valori inestimabile, spirituale și culturale create de-a lungul timpului și de oamenii acestui pământ pe care nimeni și nimic nu poate să le plaseze într-o iluzorie, să-i zicem, soluționare ulterioară.

Ansamblul pieselor care constituie acest Tezaur este însăși o parte a istoriei neamului nostru, care îi dă identitate inconfundabilă și care trebuie recuperat, nu lăsat în mâini străine. Renunțând la el, renunțăm de fapt la însuși trecutul nostru istoric, la ceea ce este reprezentativ în civilizația și cultura românească, la munca și avuția înaintașilor, investiția în bunuri de patrimoniu.

Acestea sunt temeiurile pentru care problema Tezaurului trebuie să se regăsească în Tratatul cu Rusia într-o formulă clară și explicită, și nu eludată. Plasarea problemei Tezaurului în zone adiacente Tratatului cu Rusia este de natură să amâne sine die soluționarea ei. Confiscarea trecutului istoric al neamului reprezentat de valorile spirituale și culturale ale Tezaurului național este de neconceput atât pentru generația noastră, cât și pentru cele care vor veni.

În final, aș vrea să mai adaug să nu se ignore și să se dea uitării loialitatea Guvernului Regal Român în toamna anului 1939, când, în ciuda unor presiuni naziste, cu consecințe grave pentru noi în vara anului 1940, Guvernul României a admis tranzitarea întregului Tezaur al Statului Polonez.

Și atunci au fost, domnilor, presiuni; și atunci au fost interese, dar a existat o onoare a unui stat. E drept, plătite scump mai târziu.

În ceea ce privește Pactul Molotov-Ribbentrop, atitudinea Federației Ruse se consideră cel puțin stranie, dacă nu chiar cinică, acceptând condamnarea lui față de țările baltice și păstrând o tăcere, să zic așa, evazivă față de România.

De ce oare? De ce oare, domnilor deputați? De ce oare, domnilor miniștri?

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 4 minute, stimate coleg.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale are cuvântul domnul deputat Dorel Dorian.

Domnul Dorel Dorian:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Consider o datorie de conștiință să spun aceste câteva cuvinte. Nu cred că există parlamentar sau grup parlamentar care să nu fie convins de faptul că rămâne veșnic în proprietatea noastr㠖 recunoscută sau nu de alții – Tezaurul și că nu vom fi niciodată de acord cu toate tezele acelui tratat, acele discuții, înțelegeri. Nu pot să-l numesc tratat, pentru că Înțelegerea Ribbentrop-Molotov n-a fost ratificată niciodată de nimeni - nici de Germania, nici de Rusia.

Deci, aceea este o înțelegere nulă. Noi îi dăm mai multă importanță decât merită. Ea nu are nici o calitate în fața istoriei, chiar dacă, prin efectele ei – directe și indirecte – am pierdut teritorii.

Eu cred că trăim un moment în care avem toate temeiurile să avem încredere în diplomația românească și în actuala politică a Guvernului pe tărâm extern, care are un singur scop- și mare, și important, și decisiv pentru România, chiar în salvarea Tezaurului în perspectivă și chiar în nerecunoașterea acelor înțelegeri neoficiale Ribbentrop-Molotov- intrarea noastră în NATO și în Uniunea Europeană.

Eu nu cred că trebuie să slăbim poziția celor care vor discuta acest tratat. Ei trebuie să știe acest punct de vedere al nostru, să cunoască și Declarația PRM-ului, să știe că cei care discută din partea noastră reprezintă poziția noastră și au încredere, au o autoritate. După cum cred că vor înțelege că, prin respingerea acestei moțiuni, nu ne dezicem de idei ale acestei moțiuni care, am spus de la început, ca cetățeni și fii ai României, nu ne vom dezice în substanță nici după moartea noastră, și nici după moartea copiilor copiilor noștri. Acestea rămân românești în substanța lor. Și România va exista și va lupta pentru ele.

Eu personal sigur, am spus-o și la Comisia de politică externă, sunt împotriva moțiunii care are acest singur plus- că avertizează asupra unei poziții -, dar riscă, în același timp, să aducă ideea unora: vezi, nici Parlamentul nu va sprijini.

Eu cred că discuția, în ultimă instanță, de moment trebuie să-și aibă beneficiul, după cum respingerea moțiunii trebuie să fie o chestiune că am atins acel nivel de cultură diplomatică, acel nivel de relații de înțelegeri internaționale, că știm cum se poate obține un drept - numai prin întărirea autorității statului și a politicii.

Eu mărturisesc, cu plăcere am aflat că Președintele țării, la Varșovia, a rediscutat cu Președintele Ucrainei niște poziții legate de împărțirea teritoriului marin și subacvatic și alte lucruri care ne aparțin.

considerând, deci, patriotismul egal, pentru că suntem egali și nu există unii care sunt mai egali și mai știutori decât alții, considerându-ne egali și asumându-ne în mod egal responsabilitățile pentru prezentul și viitorul țării, fără să insinuez nimic la adresa acestei declarații politice, pe care o consider bine intenționată și stimabilă, voi vota împotriva moțiunii.

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Merce Ilie.

Domnul Ilie Merce:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Partidul România Mare a inițiat această moțiune din dorința de a-i împiedica pe actualii guvernanți să săvârșească o faptă ireparabilă, de o gravitate excepțională, sinonimă cu trădarea de țară.

Da, domnilor colegi, a renunța la consemnarea în preconizatul Tratat româno-rus, a dreptului inalienabil și imprescriptibil al României la Tezaur, la avuția de o valoare materială și spirituală, care nu poate fi exprimată în cifre, înseamnă a săvârși un act de trădare a intereselor fundamentale ale statului român, a face deliberat jocul unei puteri străine.

Drepturile imprescriptibile asupra Tezaurului României sunt oglindite în acte oficiale semnate de reprezentanții celor două Părți în anii 1916 și 1917, dar și în documente și mărturii ulterioare, care recunosc dreptul de proprietate al poporului român asupra Tezaurului. În Protocolul semnat cu Guvernul României și al Rusiei se garantează păstrarea integrală a valorilor până la returnarea proprietarului de drept – România.

Absolut toate guvernările, inclusiv cele din perioada comunistă, nu au abandonat Tezaurul, solicitând cu insistență Kremlinului retrocedarea lui.

Oare guvernanții de astăzi, care se pretind patrioți și se declară preocupați de prezentul și viitorul țării, vor îndrăzni să sfideze voința poporului român și să-l priveze de dreptul său inalienabil asupra Tezaurului? Grea răspundere își vor asuma dacă vor sfida voința poporului.

Președinția și Guvernul folosesc sofisme când încearcă să ne convingă că atât problema Tezaurului, cât și cea a denunțării odioasei înțelegeri între doi mari tâlhari ai secolului XX – Hitler și Stalin – semnate în august 1939, de valeții lor de Curte – Ribbentrop și Molotov -, nu vor fi abandonate, ci vor fi rezolvate ulterior semnării Tratatului politic româno-rus. Nu este decât praf aruncat în ochii credulilor.

Noi, cei din PRM, respingem asemenea diversiuni, fiind convinși că, dacă cele două probleme menționate vor fi lăsate în afara Tratatului, ele nu-și vor mai găsi rezolvarea niciodată.

Avem exemplul recent cu Ucraina care, deși s-a angajat în afara tratatului, nu în cadrul lui, să poarte tratative cu Partea Română în legătură cu Insula Șerpilor, ignoră acea înțelegere, trecând la exploatarea bogatelor zăcăminte de țiței din perimetrul insulei.

Este cineva în sală atât de naiv să creadă că Moscova va proceda altfel? Îmi place să cred că nu.

Dacă cele două mari probleme nu-și vor găsi rezolvarea prin tratat, înseamnă, fără nici un dubiu, că ele au fost abandonate pentru totdeauna. Tot așa cum, prin rușinosul Tratat încheiat cu Ucraina și semnat de un nedemn președinte, au fost abandonate teritorii românești, pentru apărarea cărora înaintașii noștri au dat grele jertfe de sânge.

Parlamentul României nu trebuie să permită repetarea unui nou act de trădare de țară, ci să impună actualilor guvernanți să încheie tratatul cu Federația Rusă, dar numai dacă în el își vor găsi rezolvarea celor două probleme vitale pentru România. Renunțările și ambiguitățile prezente nu sunt cu nimic justificate ci, dimpotrivă, dacă se vor concretiza, vor fi sigur condamnate astăzi și, mai cu seamă, de generațiile viitoare, care nu ne vor ierta niciodată.

În politica externă a României trebuie să punem stop concesiilor și compromisurilor.

În acest moment, Guvernul României trebuie să promoveze o politică activă, de natură a vindeca definitiv rănile lăsate de istorie pe trupul și averea țării.

Dacă prietenii occidentali sunt cu adevărat hotărâți să ne sprijine eforturile noastre de integrare europeană, atunci trebuie să ne susțină și în soluționarea chestiunilor litigioase cu Rusia sau Ucraina. Fiindcă, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt coautori la moștenirile trecutului, care ne amenință prezentul și viitorul. Marile greșeli ale istoriei nu mai trebuie repetate.

Vă invit, deci, domnilor colegi, să votați conform intereselor dumneavoastră patriotice, de existența cărora eu, personal, nu mă îndoiesc.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al PRM)

Domnul Valer Dorneanu:

Ați vorbit 4 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul deputat Pașcu, din partea PSD-ului.

Domnul Ioan Mircea Pașcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Eu am cerut cuvântul pentru că, în luarea sa de cuvânt, un distins coleg de la un partid parlamentar a susținut aici rațiunile pentru care partidul domniei sale – este vorba de domnul Crin Antonescu – nu poate să voteze altfel decât pentru această moțiune simplă.

Vreau să vă spun că această luare de poziție mie mi-a ridicat un semn de întrebare. Și mă aflu aici pentru a lămuri acest semn de întrebare, pe care eu îl consider important, în calitate de parlamentar. Și, de aceea, lămurirea sa este la fel de importantă pentru mine, cel puțin, personal.

Acest Tratat Molotov-Ribbentrop, sau cum vrem să-i spunem, înțelegere și așa mai departe, are, să spunem, o valoare juridică în raport cu Rusia, deoarece Rusia este succesoarea Uniunii Sovietice, și va trebui să ne uităm în ce măsură Uniunea Sovietică însăși, la momentul respectiv, dacă nu mă înșel prin decembrie 1989, nu a făcut un pas în această privință. Va trebui să verificăm această chestiune, pentru că, dacă noi o ridicăm în momentul de față, va trebui să știm și ceea ce ni se poate răspunde. Deci are o valoare juridică, să spunem, în raport cu Rusia, întrucât este succesoarea Uniunii Sovietice, dar toate consecințele practice se regăsesc în raporturile cu vecinii noștri direcți, și mai ales cu Ucraina.

Și atunci, semnul meu de întrebare este următorul: pe vremea când Tratatul cu Ucraina a fost propus Parlamentului și votat, înțeleg că partidul respectiv avea o poziție cu totul alta decât cea manifestată în momentul de față, ținând seama de faptul că acele consecințe practice se manifestau și se manifestă în raport cu Ucraina.

Mai mult decât atât: și metodologia care se încearcă a fi aplicată astăzi este exact cea care a fost aplicată în cazul Ucrainei, respectiv preblemele mai delicate au fost lăsate pentru negociere ulterioară, așa cum se întâmplă în momentul de față- și în momentul de față încercăm să descurcăm aceste ițe -, iar acum, când propunem aceeași metodologie, Partidul Național Liberal se opune.

Acesta este semnul meu de întrebare: când putem să luăm cunoștință de adevărata poziție a Partidului Național Liberal în această privință?

Mai mult decât atât, vreau să spun că Tratatul cu Rusia nu este încheiat, cel cu Ucraina fusese încheiat. De asemenea, știți foarte bine că toate țările care au fost admise în NATO în 1997 au încheiat anterior acestui moment Tratatul cu Rusia. Partidul Național Liberal ne spune că este pentru intrarea noastră în NATO, or, cred că știe că în momentul respectiv această chestiune se va ridica și va avea consecințe. Și aici, iarăși am un semn de întrebare: sprijină sau nu sprijină intrarea noastră în NATO?

Și, în sfârșit, aș vrea să știu cum se poate materializa această propunere de a menține deschisă problema consecințelor Tratatului Molotov-Ribbentrop, ținând seama de faptul că trăim într-o Europă dominată de Helsinki, care consideră problemele teritoriale închise. Iarăși nu avem un răspuns din partea Partidului Național Liberal, cum n-am avut nici atunci când am întrebat în cazul Tratatului cu Ucraina.

Admir, să spunem, abilitatea politică a colegului nostru, domnul Crin Antonescu. Dânsul a anticipat că va fi o mică problemă, în condițiile în care Partidul Național Liberal, care ne solicită nouă, PSD-ului, să ne delimităm clar de colegii de la PRM, face, de data aceasta, un gest politic bulversant: votează o moțiune simplă propusă de PRM. N-am nimic contra. Moțiunea are valoarea ei, fiecare poate să judece, nu am absolut nici un fel de problemă cu PRM-ul în această privință, însă, iar am un semn de întrebare și întreb: care este consecvența? Adică, pe de o parte nouă ni se cere să ne delimităm de PRM, și ni se cere în mod public acest lucru, pe de altă parte, însă, iată că la prima ocazie, când PRM-ul inițiază o acțiune mai mare împotriva Guvernului, îi găsim pe colegii noștri liberali sprijinind total această acțiune.

Eu cred că sunt câteva semne de întrebare care merită, eu, cel puțin, aștept o explicație în această privință, pentru a vedea care este realmente adevărata politică, poziție și linie adoptată de Partidul Național Liberal.

Eu sper că nu vrea să fie ca același gest public, în care un protocol încheiat cu noi a fost distrus, în văzul întregii lumi, la o oră de maximă audiență, pentru ca, după două săptămâni, să fim acuzați că nu respectăm protocolul respectiv care, iarăși, este un semn de întrebare și la care tot n-am primit răspuns.

Vă mulțumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Văsălie Moiș, din partea Grupului parlamentar PRM.

Am uitat să vă anunț: 6 minute a durat intervenția domnului deputat.

Domnul Vasile Moiș:

După calculele noastre, mai avem 8 minute, domnule președinte. Dar probabil că nu ni se potrivesc ceasurile.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu, nu se pot potrivi. Eu m-am referit la ceasul PSD-ului, care încă merge.

Domnul Vasile Moiș:

Este adevărat. Acceptăm că România trebuie să se orienteze astăzi după ceasul PSD-ului, nu contestăm asta.

Asta sper că nu mi-o decontați, totuși, partea asta de timp.

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Doresc să mă refer strict la câteva chestiuni de ordin juridic. Prima dintre ele:s-a acreditat ideea că România trebuie să plătească despăgubiri de război Rusiei, incluzând acest Tezaur.

Doresc să fac, din această perspectivă, două precizări: în Convenția-armistițiu semnată la 12 septembrie 1944 de către Lucrețiu Pătrășcanu, Dămășcanu, Știrbei și Pop cu Mareșalul Marinovski, la pct.11 se prevede expresis verbis: "Părțile sunt de acord ca compensațiile – cacofonia nu ne aparține – pentru pierderile menționate să nu fie plătite în întregime de România, ci numai în parte, și anume în sumă de 300 de milioane de dolari ai SUA, plătibili în curs de 6 ani în mărfuri (produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime și fluviale, diverse mașini)".

Această prevedere din Convenția de armistițiu semnată la 12 septembrie este preluată în Tratatul de pace încheiat între România și Puterile aliate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, care, în partea a V-a, la pct.1, prevede: "România va despăgubi Uniunea Sovietică pentru pierderile cauzate ei prin operațiuni militare și prin ocuparea de către România a teritoriului sovietic, însă, ținând seama de faptul că România nu numai că s-a retras din războiul împotriva Națiunilor Unite, dar a declarat război Germaniei și a dus efectiv război contra acesteia, s-a convenit ca reparațiunile pentru pierderile de mai sus nu vor fi efectuate de către România în întregime, ci numai în parte, anume pentru o valoare de 300 de milioane de dolari SUA, plătibili în decurs de 8 ani, de la 12 septembrie 1944, în bunuri (produse petrolifere, cereale, lemn, vase maritime, fluviale, utilaj, diverse mărfuri)".

Prin urmare, această discuție, din punctul nostru de vedere, este inutilă și neavenită; în actele internaționale semnate de către România cu Guvernul URSS-ului, nu se pune problema compensării datoriilor de război cu Tezaurul.

A doua chestiune, legată de Pactul Molotov-Ribbentrop. După părerea noastră, problemele teritoriale care decurg din Pactul Ribbentrop-Molotov între România și URSS, respectiv între România, Rusia și moștenitorii URSS-ului, n-au fost abordate pragmatic. Vă rog să vă aduceți aminte că în nota ultimativă sovietică din 26 iunie 1940 există doar două puncte: să se înapoieze Uniunii Sovietice Basarabia și să se transmită Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei cu frontierele. Se face trimitere la o hartă care n-a fost remisă o dată cu nota ultimativă, ci ulterior. Guvernul României răspunde în 27 iunie prin refuz. Vine nota ultimativă din 27-28 iunie, noaptea, 1940, când această notă se referă la 5 puncte, fără să facă nici o trimitere la frontiere. Această notă este acceptată de către Guvernul României în 28 iunie 1940, când se spune expresis verbis: "Se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate răspunsului sovietic, fără să facă nici o referire la frontiere". Așadar, convenția de armistițiu de la 12 septembrie 1944 care prevede la pct.4: "Se restabilește frontiera de stat între URSS și România stabilită prin Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940" nu are nici o justificare, făcând trimitere la această înțelegere din 28 iunie la care nu s-au discutat probleme de frontieră. Tratatul de pace de la Paris face referire în art.1 exact la această situație. "Frontierele României indicate pe harta anexată tratatului de față vor fi cele care erau în ființă la 1 ianuarie 1941, cu excepția frontierei româno-ungare care este definită la art.2 al tratatului de față".

De ce am făcut toate aceste trimiteri? Pentru un motiv foarte simplu. Din punctul nostru de vedere, discuția pe marginea Tratatului Molotov-Ribbentrop trebuia începută cu Rusia, respectiv Federația Rusă, denunța Pactul Ribbentrop-Molotov, (el este inexact numit Molotov-Ribbentrop, de fapt este Pactul Hitler-Stalin) și, după aceea, sigur cu celelalte succesoare ale fostului URSS. Facem aici o precizare: exista posibilitatea să se discute cu Ucraina în 1997 pentru un motiv foarte simplu. Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a fost semnat printre altele și cu Ucraina. Așadar, exista posibilitate directă să se discute problemele litigioase de teritoriu cu Ucraina.

O altă chestiune, tot punctual. Congresul deputaților poporului URSS din 24 decembrie 1989 condamnă Pactul Molotov-Ribbentrop și altor înțelegeri secrete cu Germania și a recunoscut că acestea: "Sunt din punctc de vedere juridic lipsite de temei și valabilitate din momentul semnării lor, venind în contradicție cu suveranitatea și independența unor state terțe".

Și o ultimă problemă pe care doresc să vă o aduc aminte, avem o declarație a Parlamentului României, din anul 1991, în care se condamnă Pactul Molotov-Ribbentrop, vă citez doar un singur pasaj din această declarație din 24 iunie 1991, "Pactul Molotov-Ribbentrop prin care URSS și Germania își stabileau sferele de interese de la Marea Britanie până la Marea Neagră, hotărând cu de la sine putere destinele unor state suverane între care și România, contravine în mod flagrant principiilor și normelor fundamentale ale dreptului internațional".

Sintetizând ceea ce am spus, moțiunea simplă pe care am depus-o nu se dorește a îngrădi Guvernul și a-i stabili niște limite de discuții, ea se referă strict la două chestiuni. Prima – tezaurul și a doua – Pactul Molotov-Ribbentrop.

Din această perspectivă, vă rugăm să vă pronunțați.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Crin Antonescu a solicitat dreptul la replică. Pentru că dânsul este un om de spirit, aș vrea să-l provoc puțin și să-i amintesc că dacă îl provocăm des la replică îl vom vedea mult mai des în sală.

Domnul George Crin Laurențiu Antonescu:

Da.

Domnule președinte, nici n-aș numi-o replică. Doar o explicație pe care cu toată simpatia și, evident, cu tot respectul o datorez domnului ministru Ioan Mircea Pașcu.

Mie îmi pare rău totuși că în contextul în care discutăm niște chestiuni grave, cu asta este de acord toată lumea, ajungem invitabil la eterna noastră polemică de partid, deci partiduleț. Eu repet o chestiune de principiu pe care am spus-o aici: cu ocazia dezbaterii acestei moțiuni noi nu acuzăm Guvernul, nu reproșăm nimic Guvernului, nu-i facem proces de intenție. Eu am asupra mea, nu cred că e cazul, citate din domnia voastră, domnule ministru, de la Tratatul cu Ucraina.

Și, în legătură cu această primă chestiune, care e cea mai importantă, din punctul nostru de vedere, dintre cele pe care ni le-ați spus, o să răspund foarte pe scurt și la celelalte, dar asta este cu adevărat importantă. Vreau să vă spun două lucruri.

Tratatul cu Rusia nu este același lucru cu Tratatul cu Ucraina, evident sunt chestiuni comune, sunt chestiuni care diferă. Nu e tot aia. De pildă, argumentul ucrainean că Ucraina nu este succesoarea de drept internațional a fostei Uniuni Sovietice era destul de greu de combătut, pe când Rusia este succesoarea în drept internațional a fostei Uniuni Sovietice care a încheiat Pactul Ribbentrop-Molotov.

De asemenea, în legătură cu acea împrejurare, dumneavoastră știți foarte bine, poate chiar mai bine decât unii dintre cei care făceau parte din majoritatea parlamentară de atunci că se punea aceeași problemă pe care dumneavoastră o puneți și azi. Pe șleau și pe scurt, să încheiem Tratatul cu Ucraina cât mai repede și, până la urmă, oricum, ca nu cumva să ne periclităm intrarea în NATO. Și eu vă spun aici, cu toată sinceritatea și cu toată onestitatea. Chiar dacă admit că dumneavoastră aveți dreptate, noi putem admite că, din această bună intenție, cum nici noi nu vă contestăm pe dumneavoastră, poate că atunci am greșit. E nevoie să greșim din nou? (Aplauze) Asta este întrebarea, pe care eu v-o pun cu toată onestitatea și, când pun această întrebarea cred că este evident că am renunțat și că n-am avut nici o clipă intenția să facem din această dezbatere demagogie și politică de partid.

În legătură cu intențiile noastre, dacă vrem sau nu să inrăm în NATO, dați-mi voie să vă răspund, nu atât dumneavoastră personal, nu vă îndoiți de dorința noastră de a intra în NATO, ea era cât se poate de bine consolidată, pe vremea când unii dintre dumneavoastră, și chiar fruntași ai partidului, încă încercau să mai facă respirație artificială Tratatului de la Varșovia. (Aplauze)

În al treilea rând, în legătură cu delimitarea dumneavoastră sau a noastră de PRM. E adevărat că noi v-am cerut să vă delimitați și e adevărat că vă mai cerem, partidul, în chip oficial, și astăzi. Eu personal nu v-aș mai cere chestiunea asta, pentru că știu că nu avem nici o șansă. Puteți să fiți sau nu delimitați de Partidul România Mare. Pe dumneavoastră nu vă deranjează, puteți guverna la fel de bine sprijiniți concomitent de România Mare și de UDMR, de NATO și de Rusia de toată lumea. Nu-i nici un fel de problemă, și să vă dea Dumnezeu gândul cel bun să guvernați bine, nu cum ați făcut-o în acest an, până acum. (Aplauze)

Repet, în ceea ce ne privește pe noi, că n-am votat astăzi o moțiune pro sau contra Partidul România Mare, nici nu cred că este nevoie, nu suntem cu vreo muscă pe căciulă, să povestesc din nou, așa cum am spus, că distanța politică dintre noi și PRM a fost și rămâne maximă. Dar nici dumneavoastră nu trebuie să trăiți cu iluzia că, din cauza acestei distanțe, dumneavoastră veți putea săvârși niște greșeli grave de guvernare pe motivul că niciodată noi nu vom vota alături de România Mare sau România Mare alături de noi. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Ionel Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi trăim într-o lume a interdependențelor economice, sociale și nu în ultimul rând politice. Este aproape o tautologie. Nici un stat nu poate funcționa izolat de alte state, în primul rând de statele vecine. Relațiile cu vecinii reprezintă nu doar o problemă de imagine, ci o contribuție la cooperarea internațională, la manifestarea comunității internaționale ca subiect de drept și mai nou ca un important element de apreciere din perspectiva realizării obiectivelor fundamentale ale României de integrare europeană și euroatlantică. Nu diminuăm cât de puțin importanța problemei tezaurului, încredințat în mod indiscutabil de România Rusiei pentru a fi păstrat în custodie, dar suntem datori să nu abdicăm de la obligația noastră, a tuturor, de a privi către viitor fără, desigur, să ignorăm trecutul.

Dintr-o asemenea perspectivă, avem convingerea că moțiunea PRM este nu numai prejudiciabilă pentru desfășurarea negocierilor în curs, legate de încheierea tratatului cu Federația Rusă, dar aceasta este prejudiciabilă și pentru interesul național. Partidul Social Democrat a considerat și consideră nul și neavenit Pactul Molotov-Ribbentrop, în legătură cu condamnarea căruia s-a pronunțat fără echivoc în repetate rânduri, acționând totodată pentru identificarea pieselor din Tezaurul României de la Moscova și, de asemenea, pentru realizarea unor demersuri europene. Legat de aceste demersuri europene, cred că trebuie să fim convinși cu toții, în baza documentelor care există, că aceste demersuri europene vor contribui la realizarea și a acestui obiectiv care nu va fi, desigur, abandonat. De altfel, Proiectul de raport al Consiliului Europei referitor la acestă problematică a Tezaurului, care se află în curs de redactare, precizează foarte clar că Ministerul Afacerilor Externe al României este singura instituție care este abilitată să trateze în legătură cu această problematică. Nu trebuie să mai amintesc dispozițiile din Constituție care, fără îndoială, instituie competența Ministerului de Externe și a președintelui României în relațiile internaționale.

Aș vrea să mai precizez un aspect care mi se pare deosebit de important și pe care mulți dintre colegii mei par să-l ignore. O dată cu admiterea Federației Ruse în Consiliul Europei, unul dintre angajamentele asumate cu această ocazie privește chiar reglementarea problemelor în litigiu referitoare inclusiv la Tezaurul României predat la Moscova în custodie. Or, în asemenea condiții, este greu de imaginat care să fie intenția unor colegi care votează astăzi moțiunea, aceea de a sprijini interesul național cu obiectivele sale fundamentale, integrarea în NATO și în Uniunea Europeană, sau aceea de a bulversa poate chiar negocierile legate de o țară importantă nu numai pentru România, ci pentru întreaga comunitate internațională?

Este surprinzătoare poziția exprimată de PNL, care pare să-și amintească astăzi că are în denumirea sa sintagma "național", în condițiile în care nu de puțină vreme a ignorat-o și, desigur, a făcut deja o practică în a-și promova poziții contradictorii și unele de neînțeles chiar în raport de înțelesul național. Ar mai trebui să ne mire faptul că astăzi PNL votează împreună cu PRM, în condițiile în care dumnealor reproșau PSD că se compromite dacă ar guverna împreună cu PRM? Compromiterea este, desigur, a PNL și electoratul a decis foarte clar unde este locul PNL.

Un ultim cuvânt și închei printr-o referire foarte scurtă la împrejurarea că însuși liderul acestui partid, de la această tribună, a putut să ceară reintroducerea pedepsei cu moatea, renegocierea Protocolului VI la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deși această convenție a fost ratificată în unanimitate de către Parlamentul României și, desigur, și cu votul PNL. Dacă ca politican lumea îl cunoaște, cu jurist lumea nu-l înțelege, pentru că Protocolul VI nu admite tocmai asemenea rezerve și renegocieri. (Aplauze)

Vă mulțumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Are cuvântul domnul deputat Bolcaș. (Cere cuvântul și doamna Lari Leonida Iorga.)

Vă rog să vă consultați cu grupul dumneavoastră parlamentar, doamnă Lari.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Domnilor colegi,

În primul rând, vreau să mulțumesc tuturor celor care au luat parte la aceste dezbateri, chiar dacă au exprimat păreri contrare, dar au fost alături de ideea că în discuție este vorba de o problemă ce vizează interesul național, pentru că România este și rămâne cel mai mare partid al acestei țări. Regret că s-a folosit acest prilej pentru a se pune pe tapet disensiuni, într-adevăr, politicianiste. Etichetarea de extremism a partidului nostru n-a lipsit nici de această dată, directă sau indirectă.

Am venit să vă spun: acesta este extremismul partidului nostru. Vă punem în discuție problema apărării unor valori naționale. Și așa vom rămâne în continuare. (Aplauze)

Vreau să-i mulțumesc domnului ministru de externe pentru expunerea echilibrată a domniei sale. Vreau să-i mulțumesc în același timp pentru faptul că a reușit să ajungă la o concluzie concisă, deși contrară moțiunii noastre, pe care a considerat-o neîntemeiată și neoportună. Dar domnul ministru de externe a spus că, într-adevăr, tezaurul și problema denunțării Tratatului Ribbentrop-Molotov rămân probleme ale valorilor naționale. Și, atunci, pentru mine, rămâne întrebarea și gusul amar: sunt neoportune și neîntemeiate problemele interesului național? Poate să fie un interes național neoportun? S-a ridicat problema, și voi vorbi strict tehnic, a neconstituționalității, a caracterului de imixtiune a unei asemenea moțiuni în desfășurarea procesului dificil, recunosc, al încheierii unui tratat cu Rusia.

S-a deturnat voit sau din neînțelegere, nu sunt prezumțios, obiectul moțiunii noastre, care nu se referă la încheierea nici unui fel de tratat, ci se referă la o singură împrejurare - că Tezaurul României aflat la Moscova nu a fost, nu este și nu va fi niciodată negociabil și că în Europa democratică nu mai au ce căuta rămășițe ale înțelegerilor stalinisto-hitleriste care ne sunt străine. Asta trebuie să afirmăm și, din acest punct de vedere, nu ne amestecăm și nu condiționăm nici un fel de tratative purtate tehnic de Ministerul de Externe, ci condiționăm un singur lucru, că ceea ce vom gândi noi de acum înainte, să nu permită cuiva să tranzacționeze cu aceste două valori. Mai simplu, să spunem o vorbă românescă care s-a născut din sângele de la Mărășești, de la Lipova și Carei în cele două războaie mondiale. "Pe aici nu se trece – Tezaurul este românesc, pământurile noastre sunt și rămân pământurile noastre". Acesta este scopul moțiunii. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Adrian Severin, din partea Grupul parlamentar al PSD.

Domnul Adrian Severin:

Domnule președinte,

Domnilor colegi,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Domnilor miniștri,

Am să încerc, la rândul meu, înspre finalul acestei ședințe, o abordare cât se ploate de echilibrată și de neutră.

Primul punct. De ce cred că această moțiune este neconstituțională? Pentru că indiferent cum am citi-o, indiferent cum am cita-o, ea tinde să formuleze un mandat imperativ Guvernului României în negocierile pe care le poartă cu Federația Rusă pentru încheierea tratatului de bază.

Un atare mandat imperativ este contrar prevederilor constituționale exprese care arată în ce constă diviziunea competențelor între diferitele puteri ale statului cu privire la încheierea de tratate și, în al doilea rând, este neconstituțională întrucât contravine spiritului Constituției, Constituție care consacră principiul separațiunii puterilor în stat.

Aceste lucruri s-au mai spus și doresc să le reafirm pentru că, desigur, putem să avem aspirații legitime și nobile, însă calea pe care o urmăm în promovarea lor trebuie să fie și ea una corectă și în orice caz conformă principiilor și normelor Constituției și celorlalte legi derivate direct din Constituție.

Al doilea punct. De ce se poate considera că această moțiune este nocivă? În primul rând, ea este nocivă întrucât tinde să facă public conținutul mandatului de negociere al Guvernului. Nici un guvern nu poate negocia și n-a înțeles vreodată să negocieze în baza unei strategii și unei tactici de negocieri făcute publice astfel încât ele să fie contracarate de partenerul de negociere.

În al doilea rând, este nocivă pentru că ea deschide calea unui precedent de natura a deranja toate guvernele și nu numai acest guvern, toate guvernele care vor veni: calea îngrădirii capacității de negociere a Guvernului. Din acest punct de vedere, cred că nu e vorba despre un partid sau altul în discuție, ci este vorba de a păstra intactă capacitatea Guvernelor României de a fi flexibile în negocieri și de a avea impactul tuturor argumentelor pe care le pot aduna la un moment dat, de asemenea, de a alege căile pentru promovarea intereselor naționale, căi care sunt diverse, sunt complexe și care nu se pot reduce niciodată la un singur tratat.

În al treilea rând, este nocivă pentru un motiv care a fost enunțat aici fără să fie explicat. Dacă această moțiune ar trece, atunci cred că s-a demonstrat deja, mâinile negociatorilor noștri ar fi legate și asta nu este în interesul național. Dacă această moțiune nu va trece s-ar putea ca unii să eploateze sensul unui asemenea vot și să considere că, de fapt, noi am vrut să renunțăm la anumite drepturi la care nu vrem să renunțăm și nu putem să renunțăm. Din acest unghi de vedere, din nou negociatorii noștri ar fi slăbiți în negocieri. De aceea, indiferent de unele vociferări, privesc în ochii celor din partea aceasta a sălii și spun că regret sincer că moțiunea a fost formulată așa și acum. Nimeni, cred, că nu poate fi pentru renunțarea la anumite drepturi, cel puțin nu la drepturile despre care se vorbește în conținutul acestei moțiuni, însă nu putem să periclităm drepturile, aspirațiile, obiectivele strategice ale României printr-o dezbatere prematură, printr-o dezbatere în afara prevederilor constituționale și care în orice ipoteză conduce la slăbirea capacității de negociere a părții române.

Iată de ce, înainte de a trece la partea a doua a intervenției mele, aș vrea să fac o propunere de ordin procedural pentru președintele ședinței noastre. Poate că ar fi înțelept, ținând seama de toate aceste aspecte de ordin procedural, ca la votul final să separăm votul în două. Pe de o parte, sau în primul rând, așa cum este normal și așa cum se aplică în litera și spiritul regulamentelor noastre, să votăm această moțiune din punct de vedere procedural. Și, în acest sens să apreciem sau să evaluăm dacă ea este constituțională, dacă ea este conformă procedurilor pe care noi le urmăm, și atunci sunt convins că o largă majoritate, peste granițele de partid, ar fi împotriva moțiunii, iar dacă moțiunea ar cădea pe temeiuri procedurale, evident că nu ar fi cazul să mergem în această etapă mai departe cu un alt vot. Iar dacă moțiunea ar trece sub aspect procedural, fără îndoială, ar urma să vedem ce considerăm sub aspectul fondului moțiunii. Însă, asupra fondului doar câteva chestiuni aș dori să adaug.

Cu privire la tezaur, foarte pe scurt, am să arăt că din cele expuse anterior de câțiva colegi, mi se pare și de domnul ministru, există deja deschisă o procedură internațională în context multilateral pentru recuperarea unor bunuri din categoria celor care intră în Tezaurul României. Sunt foarte bine informat asupra acestui punct și pentru motivul că sunt autorul sau inițiatorul unei asemenea proceduri în context, în cadrul Consiliului Europei, al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, și domnul deputat Olteanu s-a referit la aceasta.

Putem deci observa, pe de o parte, care este atitudinea de fond a Partidului Social Democrat privind recuperarea tezaurului și este limpede că nimeni, nicicând, nu s-a gândit să renunțe la această recuperare și, în același timp, se poate observa că există canale, căi, metode procedurale diverse pentru a urmări acest scop, dintre care unele sunt chiar în curs de desfășurare.

În al doilea rând, în ceea ce privește Pactul Ribbentrop-Molotov, chiar aici s-a afirmat și chiar de către cei care au întocmit moțiunea că Pactul Ribbentrop-Molotov este nul și neavenit, ab initio, din momentul în care el a fost semnat. Nimic mai adevărat decât aceasta. Se regăsește acest adevăr în însuși textul moțiunii.

Pe de altă parte, s-a afirmat aici, de la această tribună, de asemenea corect, că acele consecințe teritoriale pe care noi le reclamăm și le legăm de pact sunt de fapt consecințe care nu pot decurge și nu decurg dintr-un act nul. Sunt consecințe care au fost anulate, de fapt, prin însuși începutul celui de-al doilea război mondial și sunt consecințe care decurg astăzi, au spus-o reprezentanții Opoziției, din Tratatul din 1947, așa încât trebuie să ne întrebăm în ce măsură trebuie să ne preocupe denunțarea unui pact care oricum este nul, un pact care a fost, să reamintim lucrul acesta, denunțat și de unii dintre cei care l-au încheiat, respectiv Sovietul Suprem al fostei U.R.S.S. a denunțat, domnule Pașcu, acest document, deci este denunțat și de aceștia, un pact care nu trebuie să ne mai preocupe din punct de vedere juridic, dar ale cărui eventuale consecințe materiale intră în ceea ce domnul ministru de externe spunea: o politică ce nu poate face abstracție că între timp lumea s-a schimbat și că mai există și un act final de la Helsinki pe care trebuie să îl avem în vedere.

Din acest motiv, eu cred că politica Partidului Social-Democrat în această privință este clară și nu poate fi contestată din nici o direcție. Da! Nu putem, nu trebuie și nu facem tranzacții cu suflete de români, dar acești români, spre a se regăsi într-adevăr împreună, pentru ca idealurile noastre, cele vitregite, să se împlinească, trebuie să ne reunim cu toții care să se cheme Europa.

Spre această Europă tindem, spre această reîntâlnire într-o Europă unită tindem și spre această posibilitate este îndreptată și normalizarea, așezarea pe baze sănătoase a raporturilor cu Federația Rusă care se încearcă, printre altele, și prin acest tratat.

Cred că nu este cazul să suținem încă o dată nevoia lui, cred că nu este cazul să susținem că securitatea noastră este în mare măsură legată de existența unei rusii democratice, pluraliste, prospere, stabile și aflate în relații corecte cu România. Aș adăuga că, din punctul de vedere al restituirii tezaurului și al denunțării tratatului, probabil că Federația Rusă ar trebui să se considere mai interesată chiar decât noi pentru că, într-adevăr, istoria noastră are nenumărate umbre, că istoria noastră este plină de neîncredere, decurgând din aceste umbre și că Federația Rusă însăși are nevoie să șteargă aceste umbre prin niște gesturi făcute în direcția României.

Iată, deci, că într-un asemenea context complex are loc efortul Guvernului român și cred că trebuie să-i dăm, sub rezerva constituțională a actului de ratificare, întregul mandat de care are nevoie Guvernul român.

Închei aducând aminte că și alte popoare au avut dureri mari în istoria lor, dureri de suportat. După pierderea Alsaciei și Lorenei, Gambeta le spunea francezilor: "De-acum încolo să vorbim rar despre Alsacia dar să gândim în permanență la ea!"

Cred că este bine ca despre toate aceste subiecte să vorbim ceva mai rar și chiar ceva mai încet și să ne gândim tot timpul la ele. În felul acesta am scăpa și de boala uitării dar și de păcatul politicianismului.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimați colegi,

Vă dau cuvântul după ce va răspunde domnul ministru, vă rog eu frumos!

Pe lista P.S.D.-ului au mai rămas 14 minute și partidul mi-a solicitat mie să iau cuvântul având în vedere faptul că am fost implicat în această problemă prin vizita parlamentară la Moscova. Pentru a nu da însă impresia că eu vreau să trag concluzii și a nu mai stârni discuții cu privire la acest fapt, eu renunț și v-aș ruga să-i dăm cuvântul domnului ministru Mircea Geoană pentru a răspunde întrebărilor dumneavoastră, pentru că trebuie să plece.

Vă mulțumesc.

Domnul Mircea Geoană:

Vă mulțumesc pentru acest botez al focului măcar pentru mine.

Stau și mă întreb cum se va desfășura discuția când vom avea de ratificat Tratatul cu Rusia dacă ne apucăm să discutăm acum, pe fond, problemele acestui tratat. Aceasta este problema cea mai serioasă pe care noi am subliniat-o, faptul că o discuție pe fond, pe conținutul negocierii, într-un moment crucial al acestor negocieri este contraproductivă, este inoportună și este la limita constituționalității. Aceasta este problema de fond. Și aș dori să acordați încredere profesioniștilor noștri, Ministerului de Externe, negociatorilor noștri care doresc și pot să apere în condiții bune interesul național.

Mie mi se pare cel puțin deplasat să vorbim aici, în acest moment, despre tranzacționarea sau trădarea interesului național atunci când avem o negociere în curs. Ce tranzacționăm? Ce vindem? În condițiile în care suntem într-un proces crucial al acestor negocieri.

Vreau să vă spun cu toată sinceritatea că acest demers nu a servit poziției negociatorilor noștri. Și o spun cu toată răspunderea și cu tot respectul pentru motivația patriotică, așa am spus-o și în discursul meu, a acestui demers.

În al doilea rând, nu putem să ignorăm faptul că în lume au loc numeroase schimbări. A apăra interesul național înseamnă de a apăra ceea ce ne vine din istorie, de a apăra valorile și simbolurile naționale, înseamnă de a crea o punte cât mai organică cu românii de pretutindeni, dar, în egală măsură, a nu fructifica acest moment unic în context internațional al unei apropieri fără precedent a Rusiei de Occident, din care România va face parte foarte curând. Aceasta este schimbarea de fond. România nu mai are incertitudini că va rămâne într-o zonă gri, într-o zonă de tampon între Est și Vest. Vom fi în curând parte a Occidentului, trebuie să profităm de faptul că și Rusia a înțeles că trebuie să facă parte din acest mare concert european.

Așa putem să ne apărăm interesul național. Așa putem să avem acces inclusiv la ceea ce ne propunem cu toții: să nu abandonăm interesul național inclusiv în ceea ce privește tezaurul.

În al treilea rând, poate că dacă am merge la biserică, greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, la spovedanie, dar nu în politică și nu într-o dezbatere ca asta. Și poate că această atitudine comună a acestor două tabere, ale acestor două porțiuni ale Parlamentului României, poate că ascunde de fapt un sentiment de culpabilitate.

Nu cred că este firesc ca în acest moment să putem spune că votăm nu fondul, ci noțiunea sau ideea unei moțiuni. Poate, stau și mă întreb retoric, poate că performanța acestui Guvern nu a permis alte ocazii de exploatare politicianistă a unui subiect așa cum, din păcate, asistăm astăzi. (Aplauze)

În încheiere, aș dori să vă spun un singur lucru, cu tot respectul și deferența pe care o am ca ministru de externe, ca membru al Guvernului, pentru Parlamentul României și pentru dumneavoastră, atât ca parlamentari, cât și ca partide politice și grupuri parlamentare. Discuția de astăzi nu reprezintă pentru noi o scuză sau o abdicare de la obligația noastră de a continua să ne consultăm cu dumneavoastră, cu comisiile de politică externă, cu grupurile parlamentare și, dacă veți considera necesar, cu liderii partidelor politice, atunci când ne vom apropia de momentul final, decisiv, al acestor negocieri care continuă cu Federația Rusă, repet.

Nu vom abdica de la această obligație și considerăm că obligația noastră este să apărăm interesul național și să putem să venim în fața dumneavoastră cu un tratat ratificabil de către Parlamentul României. Deci, discuția de astăzi, deși mă mâhnește, deși, repet, ne creează o dificultate din punct de vedere tactic în negocierea noastră cu partenerii ruși, nu va face ca Ministerul de Externe și Guvernul României să nu continue să trateze cu același respect și deferență reprezentanții poporului român, nu înseamnă că nu vom avea o dezbatere interesantă, sunt convins, cu ocazia ratificării tratatului, dar, repet, este un moment important. Acordați-ne încrederea dumneavoastră că reprezentăm cu decență și profesionalism interesul național, ne vom face datoria, dorim o relație bună cu Rusia, dorim să vedem respectate tradițiile și valorile națiunii noastre, suntem mai încrezători ca niciodată că România se apropie, în sfârșit, de Occident. E momentul să ne uităm către viitor și mai puțin către trecut, respectând tradiția și având încredere în viitorul națiunii noastre.

Vă mulțumesc foarte mult. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Am înțeles că aveți o problemă de procedură, domnule Bolcaș. Poftiți!

Domnule ministru, vă mulțumim foarte mult.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Numai scurta problemă de procedură, nu a mea, ci a domnului deputat Adrian Severin, în legătură cu cenzurarea constituționalității și caracterului regulamentar al acestei moțiuni, vă rog să constatați că, în conformitate cu art.111 din Constituție, Camera Deputaților adoptă moțiuni prin care-și exprimă poziția, iar regulamentul nostru prevede precis în art.148 "exprimă poziția într-o anumită problemă de politică internă și externă." Acesta este obiectul moțiunii.

Alin.3 al acestui articol precizează că președintele Camerei nu va lua în considerare moțiunile care nu întrunesc cerințele prevăzute la alin.1. Din moment ce domnul președinte al Camerei a luat în considerare această moțiune, iar domniile voastre ați dezbătut-o, acest ușor incident de procedură care înlătură responsabilitatea pronunțării nu mai poate fi primit în acest moment al dezbaterilor.

A doua împrejurare, îndemnul la gând românesc dar la tăcere în public, nu este un lucru nou și mi l-a spus și mie tatăl meu în 1945, nu mai este un incident de procedură ci un incident de conștiință.

Mulțumesc. (Aplauze din partea deputaților P.R.M.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulțumesc.

Ultima parte a intervenției este problemă de filiație nu de procedură.

Stimați colegi,

Apropo de excepțiile care se ridică. Noi puteam să ridicăm problema respingerii moțiunii pe o excepție de procedură, pe o excepție de neconstituționalitate la începutul dezbaterilor. Acum, din moment ce am parcurs dezbaterile și în cuprinsul lor s-au reflectat inclusiv problemele de neconstituționalitate, eu vă propun să trecem la vot și dacă cineva dorește să mai facă vreo precizare ulterioară ca să-și explice votul, și dumneavoastră aprobați, de acord.

Deocamdată, să trecem la vot. Eu vă propun ca votul să se desfășoare deschis, prin ridicarea mâinii, atât pentru operativitate, cât și pentru transparență. De acord? Da.

Cine este pentru moțiunea de cenzură? Pardon! Pentru moțiunea simplă. Eram sub presiunea moțiunii de cenzură cu care ne amenință colegii de la P.R.M.

Stimați colegi de la P.S.D., trageți-vă puțin mai în spate pentru a putea comunica domnii de la P.R.M. cu P.N.L.-ul!

71 de voturi pentru. 64 de la P.R.M. și 7 de la P.N.L.

Contestați numărătoarea? Sunteți mai mulți?

Împotrivă? Voturi împotrivă? 161 voturi împotrivă.

Dacă sunt abțineri. Nu sunt abțineri. (Aplauze din partea deputaților P.S.D.)

Cu 161 de voturi împotrivă, 71 contra, moțiunea a fost respinsă.

Cu aceasta, declar închisă ședința de astăzi.

Ședința s-a încheiat la ora 11,30.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 3 aprilie 2020, 6:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro