Plen
Ședința Camerei Deputaților din 22 mai 2003
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.64/31-05-2003

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-10-2022
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2003 > 22-05-2003 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 22 mai 2003

2. Dezbateri asupra Proiectului de Lege privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale Propunerea legislativă de modificare și completare a Codului de procedură penală și Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Codului de procedură penală, a Legii nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, a Legii nr.56/1993, a Curții Supreme de Justiție și a Legii nr.54/1993 pentru organizarea instanțelor și parchetelor militare (adoptat).
 
consultă fișa PL nr. 380/2002

Domnul Viorel Hrebenciuc:

................................................

Intrăm în ordinea de zi și vă supun dezbaterii Proiectul de Lege privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale.

Dau cuvântul domnului profesor Neagu, din partea Comisiei juridice.

Domnule profesor, aveți cuvântul.

Domnul Ion Neagu:

Mulțumesc, domnule președinte.

În urma dezbaterii pe fond a Proiectului de Lege privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, concomitent cu examinarea ca amendamente a Propunerii legislative privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, a Legii nr. 56/1993 a Curții Supreme de Justiție și a Legii nr. 54/1993 pentru organizarea instanțelor și parchetelor militare, inițiată de deputații Valeriu Stoica, Andrei Chiliman, Titu Gheorghiof, Puiu Hașotti, Cornel Știrbeț - Grupul parlamentar al PNL, precum și a propunerii legislative de modificare și completare a Codului de procedură penală, inițiată de domnul deputat Emil Boc, Grupul parlamentar al PD, ce au același obiect de reglementare, Comisia juridică, de disciplină și imunități a întocmit acest raport suplimentar.

În ședința din 19 mai 2003, plenul Camerei Deputaților a hotărât ca în conformitate cu prevederile art. 102 din Regulamentul Camerei Deputaților, Comisia juridică, de disciplină și imunități să reanalizeze textul prevăzut la poziția 5 din Anexa 1 la raportul inițial și respectiv poziția 1 din anexa la raportul suplimentar, ce vizează conținutul art. 7 din Codul de procedură penală.

Comisia juridică, de disciplină și imunități, în ședința din 20 mai 2003 a reluat dezbaterile asupra textului menționat mai sus.

La lucrările comisiei au participat din partea Ministerului Justiției doamna secretar de stat Cristina Tarcea și doamna consilier Nicoleta Iliescu.

În cursul dezbaterilor, prin vot, s-a hotărât reanalizarea prevederilor art. 7 din Codul de procedură penală, în raport de propunerea de îmbunătățire a textului supusă discuțiilor de către Ministerul Justiției, precum și a amendamentelor formulate verbal de către membrii comisiei.

În urma reanalizării textului de la poziția mai sus-menționată, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi, 11 pentru, 10 împotrivă, să supună plenului Camerei Deputaților spre dezbatere și adoptare textul art. 7 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost amendat și redat în Anexa 1 la prezentul raport suplimentar.

Amendamentul respins în cadrul dezbaterilor este redat în Anexa 2 la prezentul raport suplimentar.

La lucrările comisiei au fost prezenți, ca niciodată spun eu, 24 de membri din 25.

În raport de obiectul și conținutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule profesor.

Dau cuvântul domnului deputat Cășunean.

Domnul Adrian Vlad Cășunean:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În urma consultărilor pe care le-am avut cu Ministerul Justiției noi înțelegem, în calitate de autori ai amendamentului, eu și domnul deputat Bădoiu, amendament care a fost votat cu 11 voturi în comisie, să ne reformulăm acest amendament și să vă solicităm să-l votați așa, reformulat.

Amendamentul reformulat sună în felul următor: "În fața organelor judiciare se asigură părților și altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale întocmindu-se în limba română".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Mulțumesc, domnule președinte.

Eu cred că înainte de a intra pe fondul dezbaterii avem o problemă de procedură.

Noi nu putem dezbate aici, în direct, în plen, un amendament care nu a fost dezbătut în comisie. Este o prevedere din Regulament și dacă doriți o să caut și articolul exact. Se spune: "Nu pot fi supuse plenului amendamente care nu au fost dezbătute în comisie". Potrivit Regulamentului, dumneavoastră trebuie să supuneți la vot amendamentul comisiei, așa cum a fost votat, cu 11 voturi pentru și 10 împotrivă, și, dacă acel amendament cade, dumneavoastră puteți decide retrimiterea la comisie, pentru a găsi un alt text. Dar dumneavoastră nu puteți înlocui un amendament admis de comisie, aici, fără nici o altă dezbatere. Este o chestiune de Regulament.

În consecință, domnule președinte, dumneavoastră trebuie să urmați, după părerea noastră, ceea ce există în raportul comisiei, așa cum a rezultat din voința membrilor acesteia. Să supuneți la vot amendamentul existent, după care, dacă acela este respins, vedem ce alte demersuri procedurale pot fi efectuate. Dar a pune în plenul Camerei Deputaților un amendament care nu a fost dezbătut, repet, este o chestiune contrară Regulamentului.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Boc, aveți perfectă dreptate cu litera Regulamentului, dar noi nu supunem votului un alt amendament, ci același amendament, reformulat.

Vă rog, domnule Bolcaș.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

E un text care a dat foarte mult de lucru Camerei Deputaților, care până acum și-a încălcat în repetate rânduri Regulamentul, ca să dea satisfacții nedemne și nemeritate unor pretenții absurde.

Eu consider că actuala redactare a textului poate să fie privită ca o redactare echilibrată, asupra căreia plenul urmează să decidă.

Din punctul de vedere al respectării procedurilor Camerei Deputaților, evident, dacă plenul a hotărât o dată retrimiterea și s-a retrimis numai pe considerentul de formă al completării raportului, dezbaterea care a avut loc la comisie poate fi considerată pe de o parte caducă, pentru că a depășit limitele plenului, iar pe de altă parte, autorii amendamentului au dreptul, după opinia mea, să-l reformuleze.

Poate, dacă vreți să fim mai mult decât formaliști și mai catolici decât Papa, să se supună la vot și reformularea și formula anterioară, dar aceasta este deja în domeniul strictului formalism și nu este lucrativ.

Eu consider că reformularea poate să fie pusă în discuție, cu atât mai mult cu cât o apreciez echilibrată, în coroborare cu celelalte texte ale articolului.

Noi nu vom greși! Vor greși, poate, cei care o vor aplica.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule Bolcaș.

Supun votului dumneavoastră amendamentul reformulat, prezentat de domnul Cășunean.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri? Vă mulțumesc.

Cu 136 voturi pentru și 43 abțineri, amendamentul a fost aprobat.

Domnule Bolcaș, vă rog.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Grupul nostru parlamentar mi-a dat sarcina să apreciez asupra acestui amendament și am spus că textul este echilibrat și poate să fie primit. Totuși, noi ne-am abținut și rezerva este asupra modului în care cei chemați, Ministerul Justiției, în speță, urmează să facă aplicarea acestui text. Dacă-l aplică așa cum s-a intenționat și așa cum este exact în contextul constituțional și al celorlalte texte din procedura penală este bine. Dacă va abuza, vom găsi mijloace de sancționare politice, în consecință.

Vă mulțumim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Trecem în continuare la amendamentele admise din raportul comisiei.

La nr. crt. 2, numărul poziției din cadrul raportului inițial 67, art. 103, care va avea următorul cuprins: "..

Dacă dorește cineva să ia cuvântul? Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Articolul 103 din Codul de procedură penală vizează timpul de efectuare a percheziției.

Articolul 103 - și o să-i dau citire, pentru a fi înțeles amendamentul formulat - "Ridicarea de obiecte și înscrisuri, precum și percheziția domiciliară se pot face între orele 6,00 - 20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracțiune flagrantă sau când percheziția urmează a se efectua într-un local public. Percheziția începută între orele 6,00 - 20,00 poate continua și în timpul nopții". În paralel o să menționez conținutul art. 27 alin. 4 din Constituție care sună așa: "Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant".

Și acum, dacă noi comparăm cele două texte, textul constituțional și textul propus în Codul de procedură penală, putem observa că există două adăugiri la textul constituțional, după părerea noastră, nelegale și, în consecință, neconstituționale.

Prima completare pe care noi o apreciem ca fiind neconstituțională este aceea potrivit căreia percheziția începută între orele 6,00 - 20,00 poate continua și în timpul nopții. Ea vine în contradicție cu textul constituțional, care ne spune sec: "Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, afară de cazul delictului flagrant". Deci, singura excepție de la faptul că perchezițiile în timpul nopții nu sunt interzise este delictul flagrant și în condițiile acestea nici o percheziție nu poate fi desfășurată în timpul nopții, chiar dacă ea a început între orele 6,00 și 20,00. Și am spus foarte simplu că motivația constă în aceea că cetățeanul poate fi supus unor abuzuri din partea organelor judiciare, care ar putea aștepta în mod vădit intenționat începerea percheziției în jurul orei 19,45, ca după aceea în timpul nopții, când ne amintim din regimul trecut cum se petreceau lucrurile, să exercite o presiune asupra acelora care se efectuează percheziția și trebuie să înțelegem faptul că nu toți cetățenii României sunt avocați și știu cum să se apere în cazul unei percheziții, un act procedural extrem de important pentru libertatea unei persoane.

Deci, această completare, în concepția noastră, are caracter neconstituțional. Sunt de acord că ea poate ridica unele probleme de natură funcțională pentru organul de cercetare penală, dar un organ de cercetare penală care are 14 ore la dispoziție în timpul zilei și nu poate termina o percheziție, înseamnă că trebuie el să lucreze la perfecționarea propriei activități, nu în detrimentul intereselor cetățeanului.

Și a doua observație din textul propus în Codul de procedură penală vizează faptul că perchezițiile într-un local public pot fi efectuate la orice oră.

Textul Constituției iarăși este sec, el nu face distincție între percheziții domiciliare și percheziții într-un local public. Spune foarte sec art. 27 alin. 4: "perchezițiile". Prin aceasta se înțelege percheziția de orice fel: domiciliară, într-un local public, pentru că unde legea nu distinge, nu avem nici noi voie să distingem. Și, în condițiile acestea, dacă se spune că perchezițiile nu pot fi exercitate în timpul nopții, această prevedere din Cod, care spune că: "perchezițiile într-un local public pot fi efectuate oricând, și în timpul zilei, și în timpul nopții, fără restricție", noi considerăm că este o adăugare la textul Constituției, în consecință, prevederea fiind neconstituțională.

Se poate susține că interesul public ar justifica o asemenea menținere a textului din Codul de procedură, ca percheziția să poată fi efectuată oricând într-un local public, spunându-se că acolo se pot produce mai ușor infracțiuni, într-un local public, acolo se pot consuma droguri și așa mai departe.

Dar, pe de altă parte trebuie să înțelegem faptul că dacă există date că într-un local public se săvârșește o infracțiune, atunci Codul de procedură lasă la îndemâna organului de cercetare penală posibilitatea să intervină, în cazul delictului flagrant. Deci, dacă există date certe, atunci organul de urmărire penală are posibilitatea să intervină oricând, și în timpul nopții, într-un local public, dar, repet, numai dacă se îndeplinește această condiției prevăzută de Constituție, a delictului flagrant.

Noi considerăm că această practică potrivit căreia perchezițiile, cu un reflex ce vine din societatea comunistă, când oricând cetățeanul poate fi supus percheziției, fie că este zi, fie că este noapte, trebuie să fie restrânsă și prinsă în cadre procedurale concrete. Organul de cercetare penală trebuie să-și adune probele, aceasta este misiunea lui fundamentală, și atunci când apreciază că există acolo infracțiune flagrantă poată face percheziția, în rest, cetățeanul să fie protejat de aceste acte abuzive exercitate de către organele de cercetare și de urmărire penală.

Să nu ne închipuim că ".. (I se închide microfonul de către președintele de ședință) Imediat, domnule președinte.

Voci din sală:

Repetați, domnule!

Domnul Emil Boc:

Imediat, domnule președinte, vă rog să îmi permiteți să duc argumentul până la capăt.

Să nu ne imaginăm că Procuratura din România s-a schimbat peste noapte și că mentalitatea pe care a avut-o timp de 50 de ani s-a schimbat în 10 ani. Vă pot spune: nu s-a schimbat! S-au schimbat legile, dar nu s-au schimbat mentalitățile, iar noi avem obligația ca prin legile pe care le facem să fim siguri că acele practici abuzive nu vor mai fi exercitate.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule Boc.

Domnul președinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Stimați colegi,

Nu am să reiterez argumentele pe care le-am adus acum o săptămână, pare-mi-se. Aș vrea să spun numai două lucruri: drepturile și libertățile fundamentale sunt reglementate în Capitolul II în Constituție, intră tot la ceea ce se referea domnul Boc. Se finalizează acest capitol cu art. 49, intitulat: "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți". Și în aceste restrângeri este vizată și instrucția penală. Acest text, printr-o interpretare sistematică, iradiază toate textele anterioare din acest capitol.

Și închei cu următoarea chestiune: după ce am discutat aici două ceasuri - și îmi confirmă cei care au fost prezenți -, ne-am retras la Biroul permanent și am socotit că poate nici eu n-am dreptate, nu sunt constituționalist, nici domnul Boc poate nu are, am zis noi, nici domnul Stoica, prezenți și domniile lor la Biroul permanent.

Și am decis acolo să consultăm autorități în materie de drept constituțional. Și am sunat pe domnul profesor Deleanu, conducătorul de doctorat al domnului Boc; era în tren, se ducea spre Arad. Am sunat pe profesorul Muraru. În opinia mea, sigur, oameni pe acest tărâm al dreptului constituțional. Amândoi au confirmat interpretarea pe care eu o prezint domniilor voastre astăzi.

În consecință, textul propus de Ministerul Justiției este în concordanță cu dispozițiile art. 49 din Constituție, care îngrădește în aceste situații anumite drepturi și libertăți fundamentale.

Eu aș încheia cu un exemplu: să presupunem că este o chestiune privind siguranța națională și am informații la ora 17,00, 18,00 după-amiază și încep o activitate. O întrerup la 20,00, pentru că îl deranjez pe domnul "..cutare? Îmi pare foarte rău să gândim așa.

Vă mulțumesc, stimați colegi.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnule Bolcaș, vă rog.

Domnul Augustin Lucian Bolcaș:

Dacă-mi dați voie, foarte pe scurt, vreau să vă spun că domnul deputat Boc are perfectă dreptate și de aceea vă rog să votați pentru respingerea amendamentului său.

Dacă-mi permiteți să-l parafrazez pe Lenin: "Stângismul este boala copilăriei juristului". Înainte de a fi foarte buni teoreticieni trebuie să mâncăm puțin și pâinea amară a practicii.

În ceea ce privește continuarea percheziției, sunt în fața dumneavoastră un om care în șapte ani de procuratură am făcut zeci, poate sute de percheziții. Vă rog să vă imaginați un imobil percheziționat, o casă percheziționată, întoarsă cu dosul în sus și când urmează să se termine această percheziție s-a făcut ora 12,00 și toată lumea pleacă acasă, lăsând pe cel învinuit - nu spun inculpat - să facă ordine la loc și eventual să mai dosească ceea ce n-am găsit atunci. Este imposibil, practic!

Și dacă și constituțional putem să justificăm o activitate practică pe care o eficientizăm, prin această limitare, restrângere a libertății, într-un moment dat, într-un caz particular, și nu general, putem să o facem. Cu localurile publice rămâne, însă, o problemă: aici trebuie să facem distincția între uz și abuz.

Sigur că în localurile publice percheziția practic trebuie să se facă oricând, pentru că este locul faptei, perimetrul de cercetare penală - dați-mi voie să folosesc termeni tehnici de care îmi aduc aminte cu plăcere, că sunt ai tinereții mele juridice -, unde urmele, datorită afluxului de oameni, pot să dispară foarte ușor, unde obiectele căutate pot să fie escamotate foarte ușor. Deci, prin această prismă practică s-ar justifica. Dar spuneți-mi mie, câți dintre cei care au dreptul să efectueze percheziția nu și-ar dori să facă o percheziție peste noapte într-un bar de striptease. Aceasta este deosebirea între uz și abuz.

Și atunci, cu îngăduința comisiei și a inițiatorului, aș circumscrie votarea acestui articol cu un adaus; hai să-i spunem că este o modificare lingvistică de text - este, de fapt, o precizare - "să se efectueze într-un local public, atunci când necesitățile cercetării penale o solicită în mod imperios". Deci, să fie condiționată, ca să se poată justifica această, hai să-i spunem, derogare de la textele constituționale.

În condițiile în care nu se primește această susținere sau, hai să-i zicem, modificare de text, totuși, noi vom păstra pentru condiții de foarte mare pragmatism textul din proiectul de lege.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Mulțumesc, domnule.

Domnule Boc, vă rog nu monopolizați acum ".. Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intervenit doar să fac două completări. Prima completare ar fi aceea că exigențele teoretice nu sunt în concordanță cu cele practice, s-a spus aici. Diferența este una de abordare, de filosofie. Eu am spus că în România nu trebuie să privim cetățenii ca fiind 22 de milioane de potențiali infractori. Și, în consecință, percheziția, ca orice măsură procedurală, trebuie să fie o excepție circumscrisă în cadre procedurale precise. Optica exprimată aici de un distins coleg de-al meu este aceea potrivit căreia oricând cetățeanul ar trebui să stea la dispoziția organului de procedură penală, indiferent că este zi sau noapte, că a început între orele 6,00 - 20,00 sau nu.

Cred că o societate democratică trebuie să inverseze acest raport și să pună în prim plan cetățeanul și drepturile lui, cu garanțiile pe care o Constituție i le dă, iar Constituția noastră din 1991, sub aspectul acestor exigențe, este la standarde internaționale. Tocmai acest text care viza percheziția a fost aliniat standardelor democratice, spunând că perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, cunoscându-se practicile specifice sistemelor totalitare.

Din nefericire, noi nu dorim astăzi să ne desprindem definitiv de o asemenea mentalitate. Este o chestiune de timp. Accept că este pierdută o bătălie, dar războiul nu trebuie să fie pierdut și, în consecință, demersul nostru va fi continuat și la Curtea Constituțională.

Sunt de acord cu amendamentul formulat de colegul meu Bolcaș cu privire la perchezițiile într-un local public. Cred că această completare ar complini, până la un punct, posibilitatea efectuării acestor percheziții, având în vedere modalitatea lor de efectuare. Dacă nici acest lucru nu va fi acceptat, ne vom adresa, așa cum este firesc într-un stat de drept, Curții Constituționale și ne vom supune deciziei acesteia. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă rog, domnule Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Un minut vă rețin atenția.

Unu. Nu este o deosebire de filosofie, este o deosebire de vârstă și recunosc că aceasta mă dezavantajează.

În al doilea rând, eu nu țin să facem un Cod de procedură cu drepturile infractorilor, eu țin să facem un Cod de procedură care să permită reprimarea acestora. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor Neagu, din partea Comisiei juridice.

Domnul Ion Neagu:

Eu aș vrea să nu facem filosofie, pentru că atunci ar trebui să o citim pe toată...

La capitolul "libertăți" se spune că "libertatea este o necesitate înțeleasă", stimate domnule coleg. Și într-o largă teorie privind înțelegerea libertății se arată că interesul major social, care îți garantează libertatea, este mai presus decât libertatea ta. Așa sunt explicate anumite măsuri de constrângere și restrângere în procesul penal.

Cu 22 de ani în urmă, vă rog să-mi verificați memoria, stimată doamnă Nicoleta Iliescu, ați publicat un studiu în această privință, în Revista "Studii și cercetării juridice", citat de mine într-un tratat de procedură penală. Dacă vă amintiți exact numărul revistei, vă rog să i-o indicați și colegului meu Boc, pentru că a invocat filosofia și acolo este un studiu de filosofie a dreptului în materia libertății ca necesitate înțeleasă raportată la instituțiile procesual penale. Și atunci, o să vedeți ce frumos scrie acolo. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule profesor. Dar nu am fost atent cu referire la adăugirea pe care a făcut-o domnul Bolcaș, dacă sunteți de acord?

Domnul Lucian Augustin Bolcaș (din sală):

Poate găsiți un text mai comprimat.

Domnul Ion Neagu:

De altfel, domnule președinte, stimați colegi, totodată am înțeles că aceste instituții procesuale care grevează într-un fel asupra drepturilor și libertăților fundamentale și, în general, asupra funcționării societății se execută, se efectuează, se realizează în condiții absolut necesare. De aceea, principial, nu am nimic împotrivă, adică sunt de acord cu domnul Bolcaș, și dacă inițiatorul ar fi de acord să subliniem în text și acest lucru, iată că există flexibilitate. Pentru că în realitate aceste activități trebuie desfășurate cu mare atenție, pentru a preîntâmpina eventuale, spun eu, abuzuri.

De aceea, personal, repet, nu am nimic împotrivă dacă Ministerul de Justiție agreează această propunere, eu sunt total de acord. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Doamna ministru Tarcea.

Doamna Cristina Tarcea:

Vă mulțumesc,

În primul rând, aș dori să subliniez ideea că în România, Constituția nu garantează drepturile învinuiților și inculpaților, ea garantează doar dreptul cetățenilor. Atunci când este vorba de învinuiți și inculpați, Constituția trebuie să prevadă limitări și prevede limitări ale drepturilor acestora, prin dispozițiile generale ale art. 49 din Constituție.

În al doilea rând, nu trebuie uitat nici o clipă despre faptul că ne raportăm în permanență la dispozițiile art. 27 din Constituție, care reglementează dreptul la domiciliu, inviolabilitatea domiciliului, drept care, prin excelență, aparține de viața privată, nu de domeniul public și nu de viața publică.

În al treilea rând, este de subliniat faptul că dispozițiile art. 37 reglementează modul în care se permite o încălcare a vieții private, a unui element al vieții private: domiciliul. Prin urmare, ceea ce contează este momentul în care pătrunderea în domiciliu, așa cum se exprimă Constituția, se realizează și nu durata în timp a acestuia.

Prin urmare, textul propus de Ministerul Justiției este în deplinătate constituțional, pentru că ceea ce interzice Constituția este acea acțiune inopinată și, sigur că da, de natură a crea dubii, care se petrece în timpul nopții, cu desăvârșire.

În ceea ce privește percheziția localurilor publice, sunt absolut convinsă că nu putem să facem o asemenea discuție de constituționalitate, raportându-ne la dispozițiile art. 27, pentru simplul motiv că localul public nu poate fi și nu este domiciliu. Și nu este și nu poate să țină de viața privată a unui individ.

De altfel, dispozițiile art. 111 din Codul de procedură penală, care a reglementat pe larg condițiile în care se pot dispune măsuri procedurale în localuri publice, a fost adoptat de către Comisia juridică fără discuții suplimentare.

Percheziția, ca limitare a dreptului la domiciliu la care se referă Constituția, nu se referă la instituția procesual-penală a percheziției, ci la percheziția într-un sens mult mai restrâns, care este de natură a limita dreptul la domiciliu.

Prin urmare, susținem punctul de vedere și forma înaintată de către Ministerul Justiției.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Stoica, vă rog. Bine ați venit, în primul rând!

Domnul Valeriu Stoica:

Bine v-am găsit, domnule președinte! Și pot să vă spun și bine ați venit, în același timp!

Doamnelor și domnilor colegi,

Îmi pare rău că deși acest text a fost analizat de către Comisia juridică încă o dată, totuși, nu am ajuns la concluzia firească la care ne îndeamnă textul din Constituție. Și regret că trebuie să prelungim această discuție, întrucât cred că este în interesul nostru comun ca acest text legislativ, în ansamblul lui, să intre în vigoare "cât mai repede. Mă refer la modificarea Codului de procedură penală. Sunt exigențe mult prea importante la care ne îndeamnă și Consiliul Europei și Uniunea Europeană, pentru a grăbi intrarea în vigoare a acestei modificări a Codului de procedură penală.

În același timp, însă, constat cu tristețe că în loc să realizăm un compromis rezonabil în legătură cu modul de efectuare a percheziției și durata în care se efectuează percheziția, zăbovim, împotriva textului Constituției, prea mult, ceea ce ne va îndemna, în măsura în care nu realizăm acest compromis rezonabil, să cerem sprijinul Curții Constituționale.

Mi s-a spus că au fost consultați constituționaliștii și că ei spun că forma actuală din propunerea făcută de Guvern ar fi în acord cu Constituția. Nu pot să primesc acest punct de vedere și nici măcar nu avem în momentul de față o consultație în acest sens. Este numai o vorbă, un zvon, și în zvonuri, de obicei, nu cred. Cred în textul și în litera Constituției.

Or, textul Constituției este foarte clar: perchezițiile sunt interzise în timpul nopții! A face distincția între momentul în care se dispune percheziția și momentul în care se efectuează percheziția, înseamnă a nu ține seama de litera și spiritul textului din Constituție.

De altfel, dacă raționăm puțin, o să ne dăm seama că o asemenea distincție nici nu are cum să fie în acord "cu acest text. Pentru că nu momentul în care se dispune percheziția este important, nu actul procesual al dispunerii percheziției este important. Pot să dispun percheziția, ca procuror, și în timpul nopții, oricând ajung la concluzia că este necesară. Important este când se efectuează percheziția, pentru că textul apără, de fapt, și domiciliul, și viața privată și, ca urmare, efectuarea percheziției este aceea care tulbură aceste drepturi ale persoanei. Momentul în care se dispune percheziția nu are importanță.

Așa încât, a spune că dacă dispun percheziția în timpul zilei am respectat Constituția și, după aceea, percheziția se poate face și noaptea, mi se pare un mod de a raționa împotriva sensului exact al acestei protecții pe care Constituția o oferă individului. Iată de ce cred că trebuie să concedem, în acord cu Constituția, că percheziția poate fi efectuată numai în cursul zilei, cu excepția expres prevăzută în Constituție când e vorba de infracțiuni flagrante. Iată de ce, a spune că dacă a început în timpul zilei percheziția poate să continue și noaptea, înseamnă a încălca această protecție constituțională.

Iar apelul la prevederile art. 49 din Constituție este nerelevant în această materie, pentru că art. 49 din Constituție are în vedere cazurile în care nu avem o prohibiție constituțională expresă. Or, aici, textul este clar: sunt interzise, spune textul, perchezițiile făcute în timpul nopții. Nu văd ce putem adăuga la această chestiune, orice altă interpretare nu înseamnă decât un sofism în totală contradicție cu textul constituțional.

Iată de ce, încă o dată, fac apel la rațiunea dumneavoastră pentru a facilita împreună intrarea cât mai repede în vigoare a acestei modificări a Codului de procedură penală și pentru a nu fi siliți să mai amânăm, cel puțin până la consultarea Curții Constituționale, intrarea în vigoare a acestui text. Sper că rațiunea, până la urmă, va avea un cuvânt mai greu de spus decât un orgoliu de moment.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc, domnule președinte Stoica.

Supun votului dumneavoastră textul nemodificat al comisiei, susținut de Ministerul Justiției.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Cu 7 voturi contra, 3 abțineri și 152 de voturi pentru, amendamentul a fost aprobat. Vă mulțumesc.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Damian Brudașca:

Domnule președinte,

Eu nu voi intra în dispută privind filosofia care a stat la baza redactării acestor texte, ci la forma propriu-zisă. Îmi imaginez că aceste texte trebuie citite și înțelese și de cei cărora vor trebui să li se aplice. Prin urmare, eu aș propune câteva modificări de redactare, pentru ca textul să aibă fluiditate și o mai bună claritate.

Astfel, la art. 146 aș propune următoarele modificări: "Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există probe din care rezultă vreunul din cazurile prevăzute în art. 148..." - și acum, aici, să intercalăm începutul - "procurorul, din oficiu, sau la sesizarea organului de cercetare penală, când consideră că, în interesul urmăririi penale, este necesară arestarea învinuitului după ascultarea acestuia numai în prezența apărătorului ales sau" - eliminăm virgula - "când acesta" - și acum punem virgulă - "..., fiind înștiințat, nu se poate prezenta a celui numit din oficiu..." Și apoi, textul curge în continuare.

La alineatul următor, după "totdeauna", vă sugerez să se pună virgulă.

La alineatul care începe: "Procurorul, în termen de 24 de ore..." propun din nou o inversare, astfel: "În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie procurorul prezintă dosarul cauzei" - și scoatem virgula de acolo - "instanței care i-a revenit ș.a.m.d."

Aș mai avea, apoi, pe pagina următoare, în propoziția care începe cu: "Instanța, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute", sugerând o redactare modificată, în sensul: "Dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. 1, instanța dispune ș.a.m.d."

Și, pe ultima pagină, acolo unde începe cu: "Totodată, instanța..." permiteți-mi să pun corespunzător semnele de punctuație, în sensul că: "Totodată, instanța, admițând propunerea, emite, de urgență,..." și apoi textul merge corespunzător.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Comisia a acceptat modificările propuse de domnul Brudașca. Supun votului plenului aceste modificări, sunt chestiuni de redactare, nu altceva.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Abțineri?

Împotrivă? Nu sunt.

Deci, unanimitate.

Trecem în continuare la pct. 3. Vă rog, domnule Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Este penultimul amendament din raportul suplimentar, a fost retrimis la comisie acest text, legat de art. 146, pentru a se soluționa modalitatea dispunerii măsurii arestării. Potrivit proiectului Codului de procedură penală, măsura arestării preventive mai poate fi dispusă de către procuror pe o durată de 3 zile, amendamentul pe care l-am formulat (subsemnatul și colegii liberali) și care nu a fost acceptat de către comisie a fost acela de a impune în Cod de procedură penală definitiv soluția juridică europeană, potrivit căreia arestarea unei persoane să poată fi dispusă numai de către judecător.

La textul Constituției, pe care astăzi, la ora 15,00, o vom lua în dezbatere la comisie, cu amendamentele depuse, am stabilit în unanimitate faptul că arestarea unei persoane va putea fi dispusă numai de un judecător.

Și atunci, întrebarea noastră este simplă: dacă cu toții suntem de acord că această exigență europeană care a fost prevăzută în Constituția revizuită trebuie să funcționeze, de ce acum, la Codul de procedură penală, admitem aceste soluții "struțo-cămilă": "N-ar avea voie procurorul să o facă, dar, totuși, 3 zile, hai să-i mai lăsăm"?

Credem că o soluție judiciară eficientă și înțeleaptă ar fi ca inclusiv acum, în Cod de procedură penală, să stabilim definitiv faptul ca, în România, măsura arestării să fie dispusă numai de către un judecător. Repet, este o exigență care rezultă din prevederile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care spune ca această măsură a arestării să fie dispusă doar de un magistrat independent față de Executiv (și nu vreau să mai reiau argumentele potrivit cărora procurorul nu este independent față de Executiv și am dat acel exemplu simplu, că procurorul general poate primi dispoziție de la ministrul de justiție să înceapă urmărirea penală într-o cauză determinată și, potrivit Constituției, procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului de justiție, deci, potrivit Constituției).

În consecință, vă propunem să acceptăm definitiv ca această măsură a arestării să fie dispusă numai de către judecător. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Stoica, urmează domnul Bolcaș, se pregătește domnul profesor Neagu și urmează vot.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

În urmă cu 4 ani, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Polonia pentru că în legislația penală avea o prevedere asemănătoare cu aceea pe care noi o avem astăzi, și anume o prevedere care permitea procurorului să dispună arestarea. Imediat, Polonia și-a modificat legislația și s-a conformat Convenției Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că arestarea poate fi dispusă numai de un judecător.

Astăzi, pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului există, de asemenea, un caz, de data aceasta, împotriva României. Și evident că rezultatul este cu anticipație cunoscut, pentru că jurisprudența în această materie este clară, Curtea Europeană nu are cum să revină asupra propriei jurisprudențe într-o asemenea ipoteză.

Așa încât mă întreb de ce astăzi, când noi examinăm modificarea Codului de procedură penală și când unul dintre principalele resorturi care ne îndeamnă să avem această discuție este tocmai realizarea concordanței dintre textul procedurii penale și textul convenției europene, tocmai astăzi, încă, noi căutăm o modalitate pentru a păstra această portiță, prin care procurorul să dispună în continuare arestarea pentru 2 zile? Mă întreb dacă merită să compromitem această reformă pe care o facem astăzi, reforma Codului de procedură penală, cu o asemenea chestiune, care, în fond, este atât de măruntă?

Riscul este ca, neîndeplinind exigența Convenției Europene în totalitate, indiferent că arestarea se dispune pentru 3 zile, 10 zile sau 30 de zile sau 100 de zile, câtă vreme măsura se ia de procuror să se considere, pe bună dreptate, că nu este îndeplinită exigența Convenției Europene. Iată de ce, vă rog, încă o dată, făcând apel la rațiunea dumneavoastră, să nu compromitem această reformă a Codului de procedură penală.

Concluzia firească pe care o susțin este ca măsura arestării să fie dispusă numai de judecător, indiferent de durata arestării. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Bolcaș.

Domnul Lucian Augustin Bolcaș:

Eu am o obișnuință, datorită lucrurilor care se repetă: în anii facultății mele, eram tot timpul somați să respectăm tezele dreptului sovietic și orice fel de abatere de la ele reprezenta, evident, o încălcare a principiilor justiției. La ora actuală, suntem somați să respectăm niște drepturi europene, fiind, de asemenea, o încălcare a justiției orice abatere sau adaptare de la ele.

Numai că cei care foloseau aceste amenințări, care nu au nimic de a face cu o discuție și cu un argument intelectual, o făceau de multe ori pentru a promova propriile lor teze, sub plapuma unor principii, care, și în sistemele respective, se aplicau nuanțat.

În cazul de față, instituția arestării provizorii este o instituție acceptabilă și cu exigențele impuse de dreptul european la ora actuală.

Și ne întoarcem și spunem: la ora actuală, sigur că vom tinde - și principiul este bun: judecătorul trebuie să fie cel care să emită mandatul de arestare - , dar la ora actuală marea masă de judecători care nu au habar de o urmărire penală (așa cum au fost școliți în Școala superioară de magistratură înființată sub ministeriatul domnului Stoica), care sunt nepregătiți, sunt aruncați, pur și simplu, în situații pe care nu le percep și nu le cunosc. Acest Cod de procedură penală, menținând provizoriu asemenea instituție - pentru că provizoriu se menține - este una din puținele legi care ne conduce spre exigențele democratice depline, printr-o fază de tranziție absolut necesară și, repet, admisibilă. De aceea, vom susține acest text.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Stoica și, pe urmă, domnul profesor Neagu.

Domnule Stoica, aveți fix 1 minut.

Domnul Valeriu Stoica:

Vă mulțumesc pentru generozitate, domnule președinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Păi, este drept la replică, domnule Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Caracteristică generozitatea dumneavoastră... Știu că este vorba de un drept la replică.

Pentru că mi s-a pronunțat numele, vreau să precizez că Școala națională de magistratură a fost înființată în Ministeriatul Babiuc, eu nu am făcut decât să consolidez statutul instituțional al acestei școli.

A doua precizare, am crezut că e de la sine înțeles că textele Convenției Europene și jurisprudența Convenției Europene au înălțimea intelectuală a argumentelor care nu ar mai trebui să fie puse în discuție astăzi. Nu este vorba de "a asculta de "un centru de comandă", este vorba de a da curs unor principii care au fost distilate vreme de sute de ani de gândirea juridică europeană. Dacă noi vrem să facem abstracție astăzi de această concluzie la care a ajuns gândirea juridică europeană, putem să facem abstracție.

A spune că e vorba de "un centru de comandă", înseamnă a spune că și a respecta o decizie a Curții Supreme, în măsura în care ea corespunde principiilor, înseamnă a asculta de un centru de comandă. A da curs unei decizii a Curții Constituționale, în măsura în care ea ține seama de principii, ar însemna că e vorba de un centru de comandă. Nu, este vorba de rațiunea noastră, care se supune exigențelor rațiunii, așa cum ea a fost cristalizată în principiile gândirii juridice europene. Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul profesor Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Ceea ce mă surprinde este faptul că, uitându-mă în acest Cod de procedură penală la capitolul respectiv, constat că, în perioada 1996-2000, s-au făcut numeroase modificări și nici una nu a fost îndreptată către problema pe care noi astăzi o dezbatem. Mă rog, acesta este un aspect.

Este adevărat că în Constituție așa scrie, că arestarea va fi dispusă de către instanța de judecată.

Pe de altă parte, de la acest microfon am făcut pledoarii, arătând că ne grăbim să facem aceste modificări ale Codului de procedură penală. Păi, dacă ne grăbim, lăsați această dispoziție așa cum a propus-o comisia, pentru că, altfel, introducând dispoziția că instanța și numai instanța, de azi înainte, va avea dreptul să aresteze, ar însemna să reluăm Codul de procedură penală și să-i facem cel puțin 23 de modificări. E târziu! Adică, să modificăm sistemul, organele abilitate la art. 136 (noi, deja, suntem departe, la art. 146).

Deci, trebuia, eventual, aceste modificări sau propuneri să le faceți la comisie, să le discutăm și atunci revedeam toate implicațiile acestui text pe care doriți să-l modificați. Și n-aș trece să fac dezvoltări, să vă citesc din Cod, care ar fi toate textele care ar urma să fie modificate în eventualitatea în care am accepta această propunere.

Propunerea dumneavoastră este normală, firească și va fi cu siguranță binevenită după adoptarea Constituției, când va fi adoptată.

Și închei spunându-vă un lucru: nu numai acest aspect va fi revăzut în Codul de procedură penală, în lumina Constituției, pe care dorim, sper, cu toții, să o adoptăm, ci și alte numeroase texte ale Codului de procedură penală.

Deocamdată, era o rugăminte, un comandament pentru alinierea cel puțin în parte a legislației noastre la alte reglementări, și după aceea vom reveni și vom modifica măsurile de prevenție, organele care dispun, cine judecă în tot sistemul. Nu este momentul să facem acum aceste lucruri pentru că, repet, ar fi modificate numeroase texte peste care deja noi am trecut, prin votul nostru, dat la modificările din această săptămână și din săptămâna trecută.

De aceea, deocamdată, așa cum spunea și colegul meu, domnul deputat Bolcaș, să lăsăm provizoriu această reglementare, și sigur că în perspectivă va trebui să ne aliniem dispozițiilor constituționale, pentru că nu avem ce face. Iată de ce vă rog să votați pentru menținerea textului adoptat de comisia noastră.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu.

Supun votului dumneavoastră textul adoptat de comisie.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 8 voturi.

Abțineri? O abținere.

Cu 8 voturi împotrivă, o abținere și 165 de voturi pentru, amendamentul a fost aprobat.

Ultimul amendament admis, la pct.4. Dacă sunt probleme. Nu.

Supun votului dumneavoastră textul adoptat de comisie la pct.4.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Unanimitate.

Stimați colegi,

Am făcut o consultare cu liderii Grupurilor parlamentare și am stabilit să supunem Codul de procedură penală și votului final, având în vedere urgența acestui material vis-a-vis de exigențele Uniunii Europene.

În acest context, având acceptul liderilor grupurilor parlamentare, supun votului final Codul de procedură penală.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă?

Abțineri?

Cu un vot împotrivă, două abțineri și 175 de voturi pentru, Codul de procedură penală a fost adoptat.

Domnul Boc. Aveți cuvântul.

Domnul Emil Boc:

Domnule președinte,

Așa cum am spus chiar la începutul dezbaterilor cu privire la acest Cod de procedură penală, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat acest Cod de procedură penală întrucât are foarte multe lucruri pozitive pe care le-am acceptat și le-am susținut. În acest sens, subliniem faptul că noul Cod de procedură penală sau noua modificare a Codului de procedură penală aduce câteva noutăți absolute. În primul rând, este vorba de faptul că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție nu va mai putea dispune suspendarea unei sentințe penale definitive, acest atribut revenind exclusiv Curții Supreme de Justiție. În al doilea rând, măsura neînceperii urmăririi penale dispusă de către un procuror va putea fi atacată la instanța de judecată. În al treilea rând, interceptarea convorbirilor telefonice va putea fi dispusă în viitor numai de către judecător, ceea ce reprezintă un progres față de prevederea actuală, în care această măsură putea și era dispusă de către procuror. De asemenea, reprezintă un progres și faptul că măsura arestării preventive dispusă de procuror nu va mai fi pentru 30 de zile, ci pentru trei zile. Dar aici avem de fapt și una din limitele acestui Cod: nu s-a reușit a se merge cu această reformă până la capăt - ca măsura arestării să fie dispusă de către un judecător, și rămân discutabile acele prevederi legate de percheziția efectuată în timpul nopții.

Am acceptat astăzi să dăm votul final tocmai pentru a nu întârzia aplicarea acestui cod de procedură, evident rezervându-ne dreptul ca pentru acele texte pe care noi le-am dezbătut și nu ne-au fost acceptate în plen să cerem părerea legiuitorului suprem în materie de constituționalitate, Curtea Constituțională, înainte de intrarea în vigoare a textului legii.

Vă mulțumim.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc și eu, domnule Boc.

Domnul Stoica.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Cu bună credință, nu se poate contesta că această reformă a Codului de procedură penală este un pas înainte în ceea ce privește realizarea principiilor pe care nu numai la nivel european dar și la nivelul gândirii juridice românești le-am cristalizat. Așadar, din acest punct de vedere, votul de astăzi în favoarea acestui Cod de procedură penală este un lucru bun. Pe de altă parte, însă, cum a observat foarte bine și președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități, facem un lucru pe care îl oprim la trei sferturi. Era bine ca și ultimul sfert să fi fost acoperit de astăzi.

Desigur, ideea că după revizuirea Constituției vom face o altă reformă a Codului de procedură penală poate fi avută în vedere, și va fi ultima soluție. Însă, ar fi fost bine ca de astăzi să împlinim tot ceea ce era de împlinit și să nu mai așteptăm revizuirea Constituției. Adică puteam să o luăm foarte bine înaintea revizuirii Constituției.

Oricum, vreau să vă spun că reforma făcută astăzi nu este rezultatul doar al unui demers de doi ani și jumătate, cum s-a afirmat aici. Cei care sunt parlamentari cu stagii mai vechi știu că în legislatura 1996-2000 am propus o reformă a Codului de procedură penală, discutată în Parlament, care conținea absolut toate ideile care astăzi au fost adoptate de dumneavoastră. Numai că atunci, din păcate, cei care sunt astăzi în Majoritate au fost împotriva acestei reforme, iar Proiectul de modificare a Codului de procedură penală nu a fost votat de această Cameră cu numărul de voturi necesar legilor organice.

Așadar, astăzi, spre deosebire de ceea ce se întâmpla acum patru ani, noi salutăm ceea ce s-a făcut bine. Pe de altă parte, sperăm ca, după revizuirea Constituției, să împlinim această reformă a Codului de procedură penală.

Vă mulțumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulțumesc.

Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Trebuie să exprim părerea Grupului parlamentar al UDMR.

Noi ne bucurăm că am mai făcut un pas important pentru ralierea la acel grup select care înseamnă Uniunea Europeană, și nădăjduim ca acele probleme destul de sensibile care au fost mult dezbătute la acest microfon să-și găsească o formulare și o aplicare în urma medierilor și a normelor de aplicare a legii, în spiritul celor enunțate de la acest microfon.

Vă mulțumesc.

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 6 octombrie 2022, 20:11
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro