Domnul Corneliu Vadim Tudor: Domnule președinte, Onorați colegi, Furat de puterea de persuasiune pe care o are colega noastră, doamna Maria Petre, am fost și noi de acord să nu facem declarații politice azi, pentru că este o zi plină de evenimente, însă fostul ministru de externe al României, domnul Teodor Meleșcanu, a amintit de victoria candidatului democrat în alegerile prezidențiale din Ucraina și această chestiune m-a făcut să mă gândesc la faptul că partidul pe care l-am fondat și pe care-l conduc se numește chiar România Mare și aș vrea să transmit de aici, de la microfonul Camerei superioare a Parlamentului României, rugămintea mea președintelui nou-ales al Ucrainei să nu repete greșelile pe care le-au făcut predecesorii Domniei sale, Kravciuc și Kucima, să se gândească la faptul că, printr-un concurs nefast de împrejurări, Ucraina are în compoziția sa teritorială anumite zone care nu i-au aparținut în istorie absolut niciodată, sunt pământuri etern românești și cine simte românește nu se va împăca niciodată cu această situație. Este vorba de Bucovina de Nord, Basarabia de Sud, Ținutul Herței și Insula Șerpilor. Ca sociolog și istoric vă pot spune ceea ce, firește, mulți știu mai bine decât mine în această sală, că prezența pe harta Ucrainei a Bucovinei de Nord și a Basarabiei de Sud este ultima consecință a pactului dintre Hitler și Stalin, în speță, dintre Ribbentrop și Molotov, din 23 august 1939. Mersul istoriei a făcut de așa manieră încât aproape totul s-a șters, s-a resorbit, s-a uitat, dar această cicatrice există, din păcate. Pentru mine este uluitor că Europa civilizată și, în general, forțele avansate ale Occidentului, către care aspirăm să mergem încet-încet, lasă nerezolvată această problemă a istoriei. Cum este posibil ca, din punctul acesta de vedere al suferințelor românești , Al Doilea Război Mondial, într-o anumită măsură, să nici nu se fi terminat. Pentru românii din Basarabia și Bucovina, da, Al Doilea Război Mondial încă nu s-a terminat. Este paradoxal ce spun, însă aceasta este realitatea! Unul dintre foștii președinți ai României, domnul Emil Constantinescu, argumenta, în iunie 1997, atunci când a fost semnat Tratatul dintre România și Ucraina, că este o condiție sine qua non pentru aderarea României la NATO și că a avut grijă Domnia sa ca românii din Bucovina de Nord, în special, să trăiască mai bine. Evoluția evenimentelor avea să infirme, însă, această atitudine mult prea optimistă și care nu are tangență cu istoria, cu real politicul despre care vorbea Leopold von Ranke. Nu numai că românii n-au dus-o mai bine, dar au dus-o cu mult mai rău. Într-unul din anii trecuți, o biserică din 1950 a fost incendiată, școli cu predare în limba română au fost închise. Într-o calitate pasageră, de numai doi ani, pe care am avut-o ca reprezentant al Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, în anul 2001, am abordat în plenul lucrărilor această chestiune a drepturilor fundamentale ale omului și ale minorității etnice românești din Bucovina de Nord. Nu trebuie să uităm că aceea este dulcea grădină pe care o cânta Mihai Eminescu, acelea sunt locurile unde el a învățat, acolo a scris el, în lăcrămioarele învățăceilor, una din primele sale poezii pentru Aron Pumnul, dascălul său mult prea iubit. Foarte mulți români au fost deportați, de-a lungul deceniilor, în Siberia, au ajuns români la Vladivostok, la Omsk. Nici nu ne imaginăm pe unde au ajuns frații noștri. De ce aceasta? Din cauza unui șovinism foarte greu de înțeles pentru epoca modernă în care trăim. În mai multe rânduri, noi am spus că nu dorim - Doamne, ferește! - să se schimbe granițele prin forță și nici nu reclamăm așa ceva. Ar fi o prostie. Respectăm toate tratatele care s-au semnat, bune, rele, sunt acte diplomatice și denunțarea unui tratat poate duce la complicații. Însă vrem drepturi conform cu standardele internaționale pentru frații noștri din Basarabia de Sud, Bucovina de Nord, Ținutul Herței. Nu mai vorbim de statutul cu totul și cu totul aberant pe care l-a căpătat, începând cu anul 1948, Insula Șerpilor. Niciodată nu a fost în componența U.R.S.S.-ului. Mereu ni se spune că este o cantitate neglijabilă. Nu e deloc neglijabilă. Insula Șerpilor are o suprafață de 17 hectare. Pentru cei care, cu ochii minții, nu-și pot imagina ce înseamnă asta, le spun că și Parcul Cișmigiu are 17 hectare. E destul de întins. Tot vorbeam de opțiunile noastre, care suntem pentru N.A.T.O. și care suntem împotriva N.A.T.O. Noi suntem pentru N.A.T.O. la modul foarte pragmatic și concret. De ce să fie baze militare ucrainene acolo, când pot fi baze N.A.T.O., dacă tot vorbim de direcția pe care vrem să mergem. Dar asta este o altă chestiune. Firește, se poate vorbi și de rezervele uriașe de petrol care sunt pe platforma continentală a Mării Negre. Poate și din punctul acesta de vedere, U.R.S.S.-ul și, ulterior, după 1991, Ucraina se agață cu disperare de acel petic stâncos de pământ, Insula lui Apollo, Insula Albă, Leucos. Acestea fiind spuse, vreau să vă rog să luați act de dorința noastră, a senatorilor Partidului România Mare, ca acest vânt al schimbării, sintagmă pronunțată pentru prima oară în 1960 de premierul Marii Britanii, McMillan, în privința eliberării Africii - The wind of change. Acest vânt al schimbării care suflă și peste Ucraina, anchilozată încă în mentalități medievale, acest vânt al schimbării să însemne ceva pozitiv și pentru frații noștri. Unul dintre frații noștri, care a cunoscut ce înseamnă acest tip de șovinism și care a fost ajutat de Dumnezeu, așa cum a fost ajutat, odinioară, Sfântul Petru, niște îngeri de lumină au venit și i-au deschis temnița - Ilie Ilașcu. De Ilie Ilașcu vorbim. Este acolo ca observator internațional, de aceea nu se află aici, și el a vorbit cu domnul Victor Iuscenko înainte de acest al doilea sau al treilea, cine mai știe, când e vorba de fraudă electorală, câte tururi de scrutin și câte preparative se fac. Dar uite că l-a ajutat bunul Dumnezeu pe acest om care a pătimit la modul fizic, pentru că a fost desfigurat, printr-o tentativă hidoasă de asasinat, l-a ajutat să câștige ceea ce merita, cu siguranță. Fratele nostru Ilașcu l-a întrebat ce are de gând cu românii și ce are de gând cu aceste zone locuite de români? Fără să intre în amănunte, dar cu un zâmbet care spunea multe și cu o bătaie prietenoasă pe umăr, domnul Victor Iuscenko i-a spus: "Se vor schimba multe în bine. Aveți încredere în echipa mea!". Așa să-l ajute Dumnezeu și așa să ne ajute Dumnezeu și pe noi, care am fost cu inima alături de el, tocmai pentru că sunt milioane de inimi de români care au bătut pentru o adevărată schimbare și acolo. Vă mulțumesc. (Aplauze.)
|