Şedinţa Camerei Deputaţilor din 24 mai 2005

	1.	Intervenţii ale deputaţilor:
		1.33	Kerekes Károly - o analiză a noului sistem de tarifare a gazelor naturale;

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Kerekes Károly: Declaraţie politică Introducerea abonamentului la gazele naturale începând cu 01.04.2005 a generat nemulţumiri şi proteste justificate în toată ţara. Cu toate acestea este foarte probabil că abonamentul nu va fi eliminat pentru că ea ţine de obligaţiile asumate de către România în negocierile cu UE. De remarcat este faptul că în alte ţări unde salariile şi pensiile sunt mult mai mari decât la noi, cum ar fi Franţa şi Italia, abonamentele sunt mai mici decât în România. Sistemul nostru de abonament stabilit de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale este nedrept, încalcă principiile protecţiei sociale şi acţionează împotriva intereselor economice generale. Noul sistem de tarifare dezavantajează acei numeroşi proprietari de apartament din blocurile de locuinţe care din dorinţa de a consuma măsurat şi de a plăti cât au consumat, au făcut un efort financiar considerabil pentru montarea instalaţiei de separare de la comun şi contorizarea individuală a consumului de gaze naturale pentru menaj. Această categorie poate înregistra cheltuieli anuale mult mai ridicate, atât faţă de vechiul tarif valabil până la 30.03.2005, cât şi faţă de costul consumului în comun cu noul sistem de tarife. Din datele culese rezultă că apartamentele contorizate individual realizează consumuri anuale cu 35-60% mai reduse faţă de comun, dar în noua situaţie - datorită ponderii exagerat de mari a părţii fixe a tarifului - se diminuează interesul pentru economisire. Familiile din apartamentele contorizate individual cu consum redus (până la 150 m3/an) sunt cele mai defavorizate, cheltuielile anuale ale acestora pot creşte până cu peste 200% faţă de vechiul tarif, iar în lunile de vară ele pot plăti de 3-4 ori mai mult faţă de costul în comun. În această situaţie se află familiile de 1-2 persoane, a căror pondere în mediul urban este covârşitor, iar aceste persoane sunt în mare parte pensionari. Noul sistem dezavantajează în mare măsură şi unii agenţi economici (mai ales întreprinderile mici şi mijlocii), care folosesc gazele naturale în scopuri tehnologice. Nu cred că modificarea legii gazelor ar putea rezolva problema, atribuirea către Guvern a competenţei de a aproba tariful la gaze naturale contravine cerinţelor Uniunii Europene, care a insistat pentru înfiinţarea unei autorităţi independente, care printre altele are şi această competenţă de a stabili tariful. Singurul lucru ce s-ar putea face este reducerea intervalelor de consum şi stabilirea unor abonamente mai mici, mai acceptabile pentru populaţie şi în general pentru economia noastră în tranziţie. Aceasta aparţine exclusiv de competenţa Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, care - ţinând cont de presiunile sociale - pare a fi înclinată spre modificarea sistemului de tarifare, cerând consumatorilor o perioadă de graţie de cel puţin 6 luni pentru a da explicaţii populaţiei şi a descoperi deficienţele sistemului. Întrebarea este de ce nu s-a făcut acest lucru înainte de a introduce acest sistem de tarifare? Răspunsul poate fi numai unul: această autoritate reprezintă interesele acelora care au deţinut zeci de ani monopolul furnizării gazelor naturale, ale acelora care după schimbarea de regim şi-au construit palate ca în poveşti din acest monopol şi care nu dispun nici în cea mai mică măsură de simţul solidarităţii faţă de perdanţii tranziţiei, adică cu acea parte a societăţii româneşti care a ajuns în situaţie socială gravă. În loc de a cere perioadă de graţie pentru a da explicaţii populaţiei, ar fi mai oportun ca autoritatea să suspende imediat acest sistem de tarifare până la efectuarea modificărilor necesare. Introducerea acestui sistem de tarife la gaze, care cuprinde şi abonamentul mult contestat este una dintre multele cerinţe ale integrării europene, care are şi costuri sociale pentru populaţie. Însă atenuarea costurilor sociale ale integrării prin măsuri de protecţie socială corespunzătoare este datoria Guvernului. Neglijarea acesteia contribuie la creşterea tensiunii sociale cu riscul creării în rândurile populaţiei a unui climat potrivnic integrării europene. Acest caz trebuie să fie un avertisment serios pentru Guvern.