Plen
Ședința Camerei Deputaților din 13 decembrie 2005
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.201/20-12-2005

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
15-10-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2005 > 13-12-2005 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 decembrie 2005

  1. Intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna Daniela Popa, vicepreședintă a Camerei Deputaților, iar în partea a doua, de domnul Lucian Augustin Bolcaș, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistați de domnii Eserghep Gelil și Gheorghe Albu, secretari.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața, stimați colegi.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice.

 
Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Portocalele de Moș Crăciun, înlocuite cu scumpiri majore din 2006;

Debutăm cu grupul parlamentar al P.S.D.

Domnul deputat Viorel Pupeză.

Domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Pupeză:

Bună dimineața, doamnă președintă,

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația politică pe care doresc s-o prezint astăzi se intitulează: «"Portocalele" de Moș Crăciun, înlocuite cu scumpiri majore din 2006».

Moș Crăciun vine în fiecare an cu desaga plină. A existat o modă ca Moșul să aducă portocale. Anul trecut ne-a adus "o minciună portocalie"... De această dată, el vine cu o barcă aflată în derivă, numită sugestiv Guvern. Marinarul Moș Crăciun, îmbrăcat în portocaliu, a promis electoratului român marea și sarea, dar până la urmă populația se va alege doar cu sarea din lacrimi.

Pentru luna ianuarie Guvernul a pregătit un cadou complet de creșteri ale tarifelor la utilități, precum și majorări de taxe și impozite. Pentru a ne alinia doar la nivelul tarifelor din Uniunea Europeană, prețurile la gazele naturale vor crește cu peste 15%. Și în cazul energiei electrice trebuie făcute ajustări ale prețului din jumătate în jumătate de an, conform angajamentelor României față de organismele internaționale. Vremuri grele vor veni și pentru producătorii agricoli, care vor trebui să achite, începând din ianuarie, impozite mai mari pe terenurile agricole. Aceeași producători vor mai fi obligați să plătească o taxă de 2% din venitul brut obținut din valorificarea producției agricole în unități specializate. Agricultorii care valorifică produsele pe piața liberă vor fi impozitați printr-un sistem declarativ, valoarea taxei fiind de 16% din venitul net. Cam acesta ar fi cadoul pentru agricultorii români.

Nici șoferii nu au scăpat de cadoul Alianței "Departe de Adevăr", pentru că tarifele practicate de asiguratori la polițele de răspundere civilă auto (vestitele RCA), vor fi cu până 33% mai scumpe în 2006, iar creșterile sunt substanțiale și la impozitele pentru autovehicule. Și impozitele pe locuințe vor crește vizibil de anul viitor, la acestea adăugându-se și majorarea unor noi impozite sau introducerea altora.

Astfel, de la 1 ianuarie 2006 impozitele pe veniturile din dividende, cele din dobânzi și cele din operațiunile de vânzare-cumpărare de valută la termen, vor crește de la 10% la 16%, nivel valabil și pentru veniturile din lichidarea/dizolvarea persoanelor juridice. Câștigurile din transferul titlurilor de valoare vor fi taxate cu 16%, iar nu cu 1%, ca în prezent. Scumpirile în lanț vor fi dușul rece pe care-l vor resimți românii imediat după mesajul preșdintelui de Revelion.

Moș Crăciun, îmbrăcat în haine portocalii, a adus românilor și un buget nerealist și peticit, cu mici transferuri între ministere. El nu a ținut cont nici de greva profesorilor, a feroviarilor, a funcționarilor publici iar problemele românilor au rămas, de fapt, nerezolvate. Un milion de bugetari vor fi sacrificați pentru inflație de o cifră. Ca inflația pe 2006 să fie acoperită, salariile ar trebui să se majoreze cu doar 3%. Guvernul a decis să țină inflația în frâu și să limiteze creșterile salariale în sectorul bugetar. Pentru a adera la Uniunea Europeană trebuie să avem o creștere medie a prețurilor de numai 3%, față de circa 8,3% în realitate. Oricâte greve ar porni bugetarii și oricât de mare ar fi amploarea lor, salariile din sectorul lor vor fi majorate doar cât să acopere această inflație, iar în unele cazuri nu vor crește deloc.

În timp ce românii nu beneficiază de nici un leu de la stat, de la sănătate, medicamente, pregătire, locuințe, ajutor social, mai și plătesc pentru orice serviciu, la prețuri europene. Acest Moș Crăciun este pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă.

Nici la nivelul județului Bistrița-Năsăud situația nu este mai optimistă iar cetățenii vor resimți acest lucru. Faptul că acum avem o nouă guvernare și mai avem în județ și reprezentanți de seamă în Guvern, a făcut ca autoritățile publice locale să-și facă speranțe. Într-o scrisoare adresată "Moșului" de la Guvern, s-a precizat de lipsa acută de fonduri pentru finalizarea unor lucrări urgente de reparații de străzi și drumuri comunale, extinderea și modernizarea rețelelor de alimentare cu apă, gaze naturale și iluminat public, reparații școli și grădinițe, sedii ale autorităților executive, cămine culturale, precum și finanțarea cheltuielor unităților de învățământ. Oamenii de afaceri doresc de la guvernanți o mai mare responsabilitate față de economia românească, responsabilitate care să fie concretizată în diminuarea impozitelor, eliminarea parafiscalității și un Cod Fiscal stabil, care să le permită să-și facă planuri de afaceri măcar pe termen mediu. În plus, ei doresc măsuri protecționiste pentru momentul 2007, când vor trebui să dea piept cu firme puternice din Uniunea Europeană, altfel, consideră ei, extrem de mulți agenți economici români vor dispărea din peisajul economic, iar România va deveni doar o mare consumatoare a produselor europene, ceea ce nici un român nu și-ar dori.

Așteptările sunt mari și la fel este și dezamăgirea față de această Alianță "Departe de Adevăr". Între timp, noii guvernanți ne fac cadouri care, în loc să ne ușureze viața, ne-o împovărează.

 
Monica-Mihaela Știrbu - intervenție politică intitulată Și ea și el în Parlament;

Doamna Daniela Popa:

Din partea grupului parlamentar al P.N.L, este cineva?

Vă rog, doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Monica-Mihaela Știrbu:

Bună dimineața.

"Și ea și el în Parlament" se numește declarația mea.

Un proverb latin spun:"Uno hirundo non facit primavera", în traducere:"Cu o pasăre nu se face primăvară."

Uitându-mă în Parlamentul României, am observat că nu sunt foarte multe colege deputat, dar, în pofida acestui fapt, am întâlnit foarte multe angajate care sunt executanți în procesul de legiferare, de la referenți la consilieri, ceea ce înseamnă că nu există un parteneriat real între femei și bărbați, că nu este bine reprezentat fiecare gen în Parlament. Femeile nu sunt reprezentate în locurile unde se iau decizii, prin urmare, experiențele lor specifice unui procent de 51% din populație nu sunt avute în vedere la nivelul deciziei.

Egalitatea de șanse nu înseamnă că între o femeie și un bărbat punem un semn de egalitate, ca la matematică, ci prin egalitate de șanse se înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora.

Nu vin azi în fața dumneavoastră să susțin femeile pentru că sunt femeie. Dacă gândim astfel ajungem să ne masculinizăm și să ne discriminăm în continuare, noi, femeile. Trebuie să creăm pârghiile necesare pentru ca accesul acestora să se realizeze mai repede și mai eficient pentru a micșora decalajul dintre genuri.

Principiul egalității de șanse nu trebuie privit ca un mod prin care aducem femeia româncă cu sacoșa în mână și o îmbrăcăm în deux-piece, ca să semene cu lumea pinguinilor, a albului și a negrului.

Femeia nu este un obiect sexual, o cratiță în bucătărie, domnilor colegi, un aspirator în sufragerie sau o mașină de spălat în baie, care se duce și la serviciu, unde le ia pe toate de la început.

Atunci ce este femeia cu adevărat?

Femeia este partenerul dumneavoastră loial în viață și societate. Este cealaltă parte de diversitate în umanitate, este complementară băbatului, cum și bărbatul este complementar femeii.

Ea și el trăiesc, învață, muncesc și construiesc împreună. De aceea trebuie să aibă aceleași drepturi și obligații, trebuie să beneficieze împreună de tot ce rezultă din această comuniune.

În încheiere, fac invitația tuturor să nu contemplăm stelele, ci să ajungem să le atingem, să trecem de la deziderat la realitate.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu - declarație politică cu titlul Cum este cheltuit banul public;

Din partea grupului parlamentar al P.R.M., doamna deputat Mărculeț Petrescu Anca.

Doamna deputat, aveți cuvântul.

 

Doamna Mira Anca Victoria Mărculeț Petrescu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică are titlul: "Cum este cheltuit banul public".

În prezenta declarație politică mă refer concret la lucrările care se fac la Palatul Parlamentului.

La diferite posturi de televiziune și în presa scrisă au apărut o serie de comentarii și referiri la investiții ce se fac în mod arbitrar la Palatul Parlamentului în ultima perioadă.

Mă delimitez ferm de modul în care s-a ajuns la cheltuirea banului public în acest edificiu, fără nici un control și într-un dispreț total al procedurilor legale. Nu mai departe de acum câteva zile s-a derulat, sub oblăduirea secretarului general al Camerei Deputaților, Mihai Unghianu, o procedură cel puțin bizară, de folosire a banului public pentru achiziționarea unor pereți de compartimentare la etajul 8 și la parter, în holul Senatului.

De fapt, această procedură a fost declanșată de secretarul general la începutul anului, prin încercarea de introducere în Palatul Parlamentului a unor societăți, fără nici o bază legală. A urmat apoi un simulacru de ofertare organizat la nivelul Direcției de investiții a Camerei Deputaților în luna august 2005, când plicurile societăților care s-au prezentat nu au fost deschise.

Secretarul general, Mihai Unghianu, a anulat avizele Comisiei tehnico-economice a Camerei Deputaților pentru acești pereți de compartimenare pe proiectul din anul 2003, solicitând schimbarea caracteristicilor.

Ofertanții din luna august 2005 au primit scrisori că deocamdată licitația nu se ține și vor fi invitați la o dată care se va comunica ulterior. Acest ulterior a avut loc la sfârșitul lunii noiembrie 2005, dar fără oferanții din luna august. Au fost invitate alte firme, pe gustul secretarului general și al Direcției de investiții. Rezultatul a fost alegerea societății "Line&Design" SRL care în momentul selectării ei, pentru o valoare de 15 miliarde, nu dispunea nici măcar de agrementul tehnic pentru sistemul autoportant de pereți despărțitori.

În mod bizar, în urma sesizării constructorului și proiectanților această firmă a obținut a doua zi, și după selectare, în 24 de ore, agrementul tehnic, iar în următoarele 24 de ore avizul tehnic, deși produsul pe care-l ofertase nu are calități autoportante.

Întrebarea care se pune este cum s-a putut lua, la a doua zi după stabilirea ofertării, în 24 de ore, agrementul unui produs ce s-a introdus în palatul Parlamentului? Bizar este că proiectul pe care l-a executat acest furnizor nu provenea de la proiectantul general, ce predase proiectul tehnic la Direcția de investiții, bază de control a banului public, conform legislației în vigoare, ci era întocmit tocmai de furnizorul care fusese ales. Adică proiectul provenea tot de la Societatea "Line&Design", ca și cantitățile pe care aceasta le-a ofertat, ceea ce într-o investiție publică nu este legal. Doar o ofertă făcută pe baza documentelor tehnice a proiectantului general putea justifica cele 15 miliarde acceptate de comisie la achiziția publică.

Pe ce documente s-a derulat ofertarea și ce a stat la baza celor 15 miliarde?

Doresc un răspuns de la Secretarul general.

Faptul că pe parcurul întregului an 2005 procedura de achiziție publică pentru acești pereți de compartimentare s-a derulat cu mari semne de întrebare, ajungându-se la selectarea unei societăți ce ofertase pe propriul proiect și și-a obținut agrementul tehnic în 24 de ore, la 24 de ore după selectare, oglindește o stare de fapt ce situează în fața legii achiziția făcută.

Ca urmare, cer o anchetare amănunțită a aspectelor semnalate și cer, de asemenea, deschiderea plicurilor ofertelor din luna august 2005 și compararea lor cu cele din luna noiembrie 2005.

O altă sursă de cheltuială necontrolată a banului public la Palatul Parlamentului provine din transformarea arbitrară a destinației spațiilor fără un studiu prealabil. Exemplific una din recentele investiții în curs de desfășurare. Într-una din cele mai luminoase săli din Corpul B1, aflată la etajul III, cu 4 laturi vitrate și luminator, se amenajează acum un studiou de televiziune. După cum se știe, un studiou de televiziune necesită un spațiu complet închis, cu pereți capsulați. Deci, se construiește o casă în casă, investiție evaluată tot la circa 15 miliarde de lei căci necesită materiale speciale și tratament fono-absorbant, care să-l izoleze de restul sălii în care a fost introdus.

În același timp, adiacent holului de la Steaguri, de la S2, A2, este în curs de finisare o sală care încă nu are destinație și care este echivalentă ca suprafață, foarte potrivită pentru funcționarea unui astfel de studiou. Ea n-ar necesita o investiție suplimentară de pereți noi și alte materiale fono-absorbante. În plus, acest spațiu are un acces direct dinspre strada Izvor, prin drumul subteran, ceea ce pentru un studiou de televiziune este foarte important.

De ce nu s-a ales acest spațiu pentru un studiou de televiziune? Este un simplu spațiu capsulat care există deja. Mă întreb cum e posibil ca de ani de zile să se folosească banul public după bunul plac al secretarului general? S-au închis coridoarele la etajele superioare transformându-se în lungi culoare neluminoase și neaerisite, s-au repartizat spații după ureche, se dau destinații arbitrare spațiilor, în timp ce în B1, sala luminoasă, de 400 de metri pătrați, adecvată activităților de birou, este prost folosită și transformată cu 15 miliarde într-un studiou TV, tot cu multe miliarde se amenajează în holul de intrare principal, oficial, la Senat, birouri pentru consilieri și presă, între stâlpi și sub scară, folosindu-se pereții de compartimentare mai sus menționați și achiziționați în acest scop pe bani publici.

Trag un semnal de alarmă pentru stoparea acestui mod total nejudicios de exploatare a spațiului în palatul Parlamentului de către Camera Deputaților, respectiv secretarul general.

Spațiul din corpul B1 a fost deja solicitat de Senatul României și a fost refuzat, deoarece acolo este o seră. Într-adevăr, a fost o seră și va fi un studiou de televiziune.

Solicit Camerei Deputaților și Senatului să reanalizeze modul în care sunt folosite spațiile descrise mai sus.

Printr-o judicioasă politică de investiție, bazată pe un studiu specializat, se poate ajunge la o rațională folosire a banului public, la economisirea a miliarde de lei, cu rezultate maxime în exploatarea spațiilor. În acest scop propun și solicit secretarului general oprirea lucrărilor din corpul B1 etajul III, pătratul mic, la acest studiou de televiziune prost plasat, care necesită încă multe, multe miliarde pentru a putea deveni funcțional.

Amenajarea studioului de televiziune se poate face, după cum am spus, cu mult mai puțină cheltuială în corpul C6 S2, unde dispune de un spațiu potrivit.

Pentru o maximă utilizare a spațiului Palatului Parlamentului solicit, de asemenea, folosirea sălii din corpul B1 pentru birouri, activitate încă foarte deficitară în clădire.

Solicit renunțarea la improvizarea de birouri cu miliarde de lei în holul de acces al Senatului și transferarea activității acestora în sala de la B1, unde spațiile sunt adecvate.

În concluzie, sub pretextul unor schimbări de destinații se fac investiții iraționale, s-a ajuns la construcția unei case în casă în Palatul Parlamentului, la distrugerea unor spații reprezentative și la cheltuirea în mod irațional a banului public, în loc să se utilizeze spațiile conform funcțiunilor ce au fost prevăzute în proiectul inițial.

Solicit o analiză atentă a modului în care este direcționat banul public la nivelul secretarului general al Camerei Deputaților.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Bonis Istvan - atenționarea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei în privința H.G. nr.1550/ 2004;

Din partea grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Bonis Istvan.

Domnul deputat, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul deputat Andrian Mihei, din partea grupului parlamentar al P.C.

 

Domnul Bonis Istvan:

Mulțumesc frumos, doamna președinte.

Stimați colegi,

Cu declarația mea aș dori să atrag atenția Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei asupra deficiențelor ce se regăsesc în Buletinul de calcul emis conform Hotărârii Guvernului nr. 1550/2004.

Pensionarii din zonele miniere Baia Sprie, Baia Mare, Băiuț, Cavnic, Herja, Baia Borșa ale județului maramureș, pensionați înaintea anului 1990 pentru limită de vârstă, cu stagiul complet de cotizare, cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă, se simt inechitabil soluționați de recalcularea pensiilor, pentru următorul motiv: la stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual au fost folosiți 30 de ani, în loc de 20 de ani, cum prevede art. 43 alin. 1 al Legii nr. 19/2000 pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a, adică unități miniere, și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.

Pensionarii respectivi din aceste zone miniere se încadrează în această prevedere a legii. Datorită acestui fapt ar fi indicată revizuirea buletinului de calcul mai sus amintit pentru a rezolva în mod corect și echitabil situația nefavorabilă creată, care afectează această categorie de pensionari.

În sprijinul acestei soluționari am putea aminti unele prevederi ale Legii nr. 19/2000. În vederea deschiderii dreptului la pensie, stagiul minim sau complet de cotizare, prevăzut la art. 41 alin. 3 și 4 din lege, cuprinde: sporul acordat în baza legislației anterioare pentru activitățile desfășurate în grupa I și II de muncă până la 1 aprilie 2001. punctajul mediu anual realizat de asigurator în perioada de cotizare se determină conform art. 77, în cazul persoanelor care au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, se utilizează stagiile de cotizare prevăzute la art. 41 alin. 1. Hotărârea nr.261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare în locurile de muncă în condiții deosebite, art. 43 alin. 1, la exemplul de calcul nr. 11, folosește 20 de ani stagiul necesar de cotizare. În consecință, dacă înainte de apariția Legii nr.19/2000 stagiul complet de cotizare a fost de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați, pentru muncă în condiții deosebite prevederile legii ar reduce corespunzător aceste stagii.

După informațiile mele aceste prevederi ale legii le-ați aplicat diferențiat, respectiv numai la cei ieșiți la pensie după anul 1990, creând astfel o inechitate considerabilă față de cei pensionați înaintea anului 1990, contrar spiritului legii care prevede: scopul evaluării pensiilor pentru limită de vârstă este de a realiza egalitatea de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost aplicabilă la data stabilirii inițiale a drepturilor, prin aplicarea aceleiași formule de calcul a pensiei.

Sunt convins că atenționarea mea își va atinge scopul și, cu ajutorul dumneavoastră, această categorie de pensionari va simți într-adevăr efectele pozitive ale recalculării pensiilor.

Mulțumesc frumos.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Andrian Sirojea Mihei - intervenție politică intitulată Semnal de alarmă asupra Spitalului clinic județean de urgență Constanța;

Domnul deputat Andrian Mihei, grupul parlamentar al partidului Conservator.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Mulțumesc, doamna președintă.

"Semnal de alarmă asupra Spitalului clinic județean de urgență Constanța"

Luna decembrie - luna cadourilor. Surpriză! Ce-au primit copiii noștri de Moș Nicolae? O frumoasă epidemie de rujeolă, epidemie de care duceau, într-adevăr, lipsă, după ce au avut o vacanță de vară minunată, sub cerul liber, în urma inundațiilor care le-au măturat casele. banalul pojar în România ucide, domnilor, și asta se întâmplă atunci când iresponsabilitatea, delăsarea iau locul profesionalismului. În prezent, numărul cazurilor de rujeolă s-a apropiat de alarmanta cifră de 3700. În ciuda aprobării planului urgent de măsuri de către domnul ministru al sănătății și familiei, Eugen Nicolăescu, gestionarea catastrofală a programului național de imunizări și licitația pentru vaccinuri, făcută în pas de melc, pe fondul apariției, la începutul anului, a epidemiei de rujeolă, au condus la tragedia morții unor copii nevinovați.

Având în vedere situația gravă apărută în țară ca urmare a izbucnirii epidemiei de rujeolă, consider că orgoliile nejustificate și plasarea responsabilității pentru crearea acestei situații dintr-o parte în alta nu-și mai au rostul. Înaintea aruncării vinei pe Ministerul Sănătății și Familiei sau pe Centrul de prevenire și control al bolilor transmisibile sau pe alte colegii și instituții similare, consider că este mai importantă depășirea acestei situații de criză, abia după aceea putând să tragem concluzii și să dăm verdicte.

În urma cercetărilor efectuate a reișeit faptul că cele mai multe cazuri de rujeolă s-au înregistrat în județele: Constanța - 455; Prahova-304; Bihor - 230 și municipiul București - 185.

Este mai mult decât evident faptul că județul Constanța este expus focarelor de infecție din cauza specificului geografic, este și zonă comercială și zonă turistică. Potențialitatea acestui județ de a deveni focar de infecție este imensă. Să nu uităm că în cazul gripei aviare județul Constanța a fost unul din județele cu pagube foarte mari, reușindu-se însă controlul focarelor de infecție și exterminarea lor.

În condițiile în care am amintit de județul Constanța ca fiind primul în topul cazurilor de rujeolă, e cazul să aduc aminte de Spitalul clinic județean de urgență Constanța, spital care necesită refacerea aproape completă, fiind la ora actuală el însuși un focar de infecție. Nealocarea banilor de la bugetul de stat, necesari refacerii unuia din cele mai mari spitale din țară, Spitalul județean Constanța, nu face altceva decât să amplifice riscurile de îmbolnăvire. Dacă nici măcar un spital județean care să se încadreze în limitele normalității nu avem, fără să genereze el însuși alte boli celor ce se internează, un spital umanizat, fără mirosuri pestilențiale, atunci cum ne vor privi americanii proaspăt sosiți la Kogălniceanu?

Doresc să fac un apel de solidaritate către întreaga societate. Avem dreptul la sănătate și, mai presus de orice, avem dreptul de a avea un spital igienizat, dotat cu aparatură medicală de ultimă generație, un spital și al celor bogați, dar mai ales al celor săraci. Nu avem dreptul să amplificăm și noi, politicienii, durerea unui om bolnav și nevoiaș, trimițându-l să se trateze la București sau, mai grav, în străinătate, privind cu nepăsare la neputința lui.

Dat fiind faptul că parafarea tratatului româno-american înseamnă confirmarea faptului că armata română a ajuns la un potențial care-i conferă statutul de partener al Statelor Unite ale Americii, România dobândind astfel credibilitate politică pe plan internațional, mă întreb cu ce ochi ne vor privi atât americanii, cât și Uniunea Europeană în momentul în care vor vedea că suntem incapabili să le punem la dispoziție un spital în care să se trateze de cele mai banale afecțiuni, ca să nu aduc în discuție boli ce necesită intervenții chirurgicale sau spitalizare mai îndelungată.

Ne-am asumat riscurile și beneficiile de pe urma deschiderii proamericane și proeuropene, acest fapt netrebuind să declanșeze o criză cum ar fi lipsa serviciilor medicale de bază, lipsa unei instituții care să trateze corespunzător profilaxia bolilor și care să aibă în dotare aparatură modernă de diagnosticare.

Este inadmisibil ca într-o țară care aderă la Uniunea Europeană și care semnează tratate cu Statele Unite ale Americii să nu existe spitale dotate măcar decent și igienizate sau vaccinuri antirujeolă. Și atunci nu rămâne decât să repet apelul de solidaritate, trăgând un semnal de alarmă către constănțeni dar și către cei care ne guvernează, avem dreptul la sănătate, domnilor, și avem dreptul de a beneficia de un sistem sanitar românesc performant.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică intitulată Două evenimente de semnalat;

Din partea grupului parlamentar al minorităților naționale domnul deputat Amet aledin.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Se pregătește doamna deputat lavinia șandru.

 

Domnul Aledin Amet:

Mulțumesc.

Bună dimineața, doamnelor și domnilor colegi.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Două evenimente de semnalat".

Fiecare națiune își susține identitatea, raportându-se la evenimente majore din propria sa istorie. Fiecare națiune își promovează accesul către eternitate, respectându-și trecutul.

13 decembrie este data când se sărbătorește "Ziua Tătarilor". În România, după cum, cu siguranță, cunoașteți, trăiesc aproximativ 50 de mii de tătari. o cifră poate nu îndeajuns de spectaculoasă, dar care demonstrează că această etnie există. Există alături de poporul român, ca parte a ființei acestuia. Există, păstrându-și și conceptul de identitate. Ziua tătarilor înseamnă devotament și credință.

La data de 16 decembrie este sărbătorită Ziuna națională a Republicii Kazahstan. Stat cu o întindere teritorială deosebită, al 9-lea ca mărime din lume, având o populație de 15 milioane de locuitori, Republica kazahstan dispune de importante resurse naturale, având perspective semnificative de dezvoltare. Forma de guvernământ, potrivit Constituției din 1995, este republica prezidențială. Există două Camere: Camera Deputaților și Senatul, parlamentarii fiind aleși pentru mandate de 5 ani, respectiv 6 ani.

Cărțile scriitorilor kazahi Muhtar Auezov și Abdiajmil Nurpeisov au fost traduse în mai multe limbi. Un alt mare reprezentant al literaturii kazahe, Abai Kunanbaev, a fost omagiat sub egida UNESCO, 150 de ani de la naștere, în 1995.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Marcela Lavinia Vâlcov-Șandru - apel către parlamentari de a nu vota Proiectul de Lege privind Statutul minorităților naționale;

Doamna deputat Lavinia Șandru, aveți cuvântul.

 

Doamna Marcela Lavinia Vâlcov-Șandru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Bună ziua și vă mulțumesc mult de tot.

Declarația mea politică de astăzi este, de fapt, un apel către domniile voastre spre a nu vota în zilele următoare un proiect de lege care este neconstituțional.

În urmă cu un an de zile, stimați colegi, pășeam pentru prima oară pe porțile acestei instituții, în calitate de deputat.

Traian Băsescu câștigase președinția României, în ciuda încercărilor domnului Adrian Năstase și domnului Marko Belo de a opri acest câștig al președintelui Traian Băsescu.

Vă aduceți aminte, cred că și Adrian Năstase își mai aduce aminte, momentul în care a dat mâna cu Marko Bella la Tg.Mureș, Marko Bella promițând că-l va susține pentru candidatura lui la Președinția României și, în acel moment, toți cei care au avut ceva împotriva UDMR-ului au votat împotriva lui Adrian Năstase și, normal, în favoarea lui Traian Băsescu. Cred că Adrian Năstase și în aceste momente își mai aduce aminte, cu părere de rău, de acel gest care, probabil, că l-a făcut să piardă Președinția României. Traian Băsescu a ajuns președinte, Alianța D.A. PNL-PD a ajuns la guvernare și, cum era de așteptat, trebuia să-i mulțumească într-un fel domnului Marko Bella și UDMR-ului și, atunci, alianța a luat alături de ea eternul locatar al Palatului Victoria, și anume UDMR-ul. Din 1996, ne vine sau nu ne vine să credem, UDMR-ul este la guvernare și, cu toate astea, comunitatea maghiară trăiește poate mai rău de multe ori decât majoritatea română din această țară și trăiește din ce în ce mai rău.

Deși, dacă este să ne uităm la cei 15-20 de lideri UDMR, conturile acestora cresc, averile lor se măresc de la o zi la alta și parcă nu ne vine să credem, dar este o mare discrepanță în continuare între ceea ce înseamnă minoritatea pe care ei consideră că o reprezintă și ceea ce înseamnă propriile conturi și propriile averi. Definiția UDMR-ului, dacă nu vă supărați, este "cel mai bun prieten al tău, atâta timp cât faci ce-ți spune el". Din 2000 până în 2004 a șantajat PSD-ul, vă aduceți aminte cel mai dur gest pe care a putut să-l facă și îl văd aici în față pe ministrul învățământului din acel moment, și anume să scoată elevii români din liceele unde învățau alături de elevii maghiari. Singurul lucru pe care a putut să-l facă acest ministru, și pentru care dați-mi voie să-l felicit, a fost acela că a cerut ca acest demers să nu se facă brutal, să nu fie scoși direct acei copii în stradă. Și a cerut ca eliminarea, măcar din acele licee, să se facă în mod treptat. Au obținut acest lucru, și pentru asta o felicit, cu toate că probabil că a obținut acest lucru cu prețul poziției și cu prețul funcției de ministru.

În 2005, UDMR-ul a dat mâna cu Alianța "Dreptate și Adevăr", în ciuda afacerilor pe care diverși lideri UDMR le-au avut și le au în continuare cu liderii PSD, și aici mă refer la o relație, dacă vreți strictă, între Vereștoy Atilla și Viorel Hrebenciuc, sau probabil că mai sunt și alte relații, știți, traducerea lui Viorel Hrebenciuc în limba maghiară este, spun unii, Verestoy Atilla.

Încercările UDMR-ului de a își pune în aplicare un singur lucru pe care l-a urmărit de la bun început, și anume platforma partidului politic într-un proiect de lege, încearcă să se vadă din ce în ce mai bine în zilele acestea și în zilele care urmează, pentru că, dați-mi voie, șantajul pe care îl face UDMR-ul ne pune în fața unui fapt cred că nemaiîntâlnit în politica mondială.

Este pentru prima dată când un partid politic vrea să pună în aplicare și să transforme într-un proiect de lege propriul program, pentru că, iertați-mă, autonomia culturală se regăsește în programul politic al UDMR-ului, e adevărat, nu în mod direct spre trecere spre autonomia teritorială, dar este primul pas pentru a se ajunge la autonomia teritorială. Dacă citim programul politic al UDMR-ului, vom vedea că în cea mai mare parte este transpus în acest proiect de lege despre care vă vorbeam, și anume proiectul de Lege privind statutul minorităților naționale. Ne aflăm în al doisprezecelea ceas, avem în față acest proiect de lege, împreună cu colegii mei de la Partidul Inițiativa Națională v-am trimis tuturor un raport în care se vede foarte clar cât de multe elemente de neconstituționalitate găsim în acest proiect de lege, așa că, stimați colegi, invitația mea și apelul pe care vi-l fac eu este acela de a nu vota acest proiect de lege și, mai mult, de a corecta marea greșeală pe care a făcut-o actualul guvern, pentru că el a trimis în Parlament un proiect de lege care are foarte multe elemente neconstituționale. Eu zic să fim noi cu un pas în fața Curții Constituționale și să respingem noi această lege care are toate șansele de a fi una neconstituțională și, încă o dată, vom ajunge în fața Curții, iar aceasta va spune: Parlamentul României chiar nu este în stare să citească Constituția.

Vă mulțumesc mult de tot, și este o șansă pe care o are Parlamentul de a da la o parte rușinea pe care încearcă să o arunce pe fața României, dacă vreți, acest partid cameleon care este UDMR-ul.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Ecaterina Andronescu - declarație politică numită Educația publică, între promisiuni, grevă și violență;

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Ecaterina Andronescu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Ecaterina Andronescu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Educația publică, între promisiuni, grevă și violență"

Gestionarea sistemului de învățământ în cele 12 luni, practic nu are nici o legătură cu programul de guvernare și a adus sistemul de învățământ într-o criză fără de precedent. Este de remarcat, mai întâi, lipsa unei strategii atât pentru învățământul preuniversitar, cât și pentru învățământul universitar, cu excepția unui singur obiectiv: politizarea în masă a sistemului.

Într-un timp record au fost înlocuiți inspectori generali, inspectori școlari, directori, funcționari publici din minister și din structurile acestuia. Schimbările pe criterii strict politice au înlocuit profesioniștii cu actorii politici, au bulversat sistemul de învățământ.

Schimbările au fost operate cu patimă, încă din primele luni, și au transformat obiectivul depolitizării din programul de guvernare în politizarea cu performanțe maxime. În goana după funcții, cei numiți, în marea lor majoritate fără experiență, dar și fără să-și asume responsabilitatea funcției, au lăsat școala și problemele ei total descoperite.

Din păcate, orgoliile și măruntele interese politice au transformat școala într-o instituție uitată de guvernanți, de cei care au câștigat voturile profesorilor cu promisiuni și ele complet neonorate.

Guvernarea PSD a lăsat o serie de proiecte așteptate și acceptate de sistemul de învățământ. Informatizarea, reabilitarea școlilor, dezvoltarea învățământului rural, reabilitarea căminelor studențești, modernizarea învățământului liceal și tehnologic, a școlilor de arte și meserii, microbuze pentru transportul școlar, bani pentru calculatoare, rechizite gratuite pentru elevii cu probleme sociale, mobilier școlar și așa mai departe. Regretabil, proiectele menționate au fost nepermis de mult întârziate, beneficiind adesea doar de declarații de presă, lipsite de substanță și fără suport în realitatea faptelor.

Autonomia școlară înscrisă de programul de guvernare drept obiectiv nu s-a bucurat decât de vorbe fără fapte care au revoltat, au îngrijorat și au trimis corpul profesoral în grevă. Declarațiile sforăitoare privind descentralizarea învățământului, fără însă o pregătire a acestei reforme, nu au făcut altceva decât să creeze o stare de agitație în sistem și să introducă panică în rândul cadrelor didactice. Lipsa de transparență și promovarea unor soluții de sus, fără consultare, plasează ministerul la mare distanță de sistemul pe care îl gestionează. Reconstrucția sistemului de învățământ din mediul rural trebuia să fie o prioritate conform programului de guvernare, program care prevedea reabilitarea școlilor din mediul rural, construcția de școli, dotarea lor cu mijloace de învățământ și alocarea anuală a 100 de milioane de euro.

Din păcate, nimic din toate acestea nu a început. Programul de informatizare a școlii preuniversitare încheiat pentru licee și în derulare pentru gimnaziu de Guvernul Adrian Năstase a fost analizat de mai bine de o jumătate de an. Este de menționat faptul că în perioada analizei din modificarea cursului dolarului s-a pierdut suma de 6 milioane de dolari, de care cei responsabili ar trebui să dea socoteală. Un an care poate fi definit ca un an al bulversărilor în școală. Un an al bulversărilor în școală, un an în care sistemul de învățământ a intrat într-o criză fără precedent. Bugetul prezentat de guvern nu face decât să arate importanța pe care actuala coaliție o acordă educației, precum și dimensiunea incapacității ministerului de a promova programe care să fie finanțate.

Așadar, promisiunile electorale de dublare a salariilor personalului din învățământ se traduc, de fapt, prin blocarea creșterii acestora și prin generarea unei greve fără precedent, în ultimii 15 ani.

Alianța D.A. a promis cadrelor didactice în campania electorală dublarea salariilor și a obținut voturile majorității acestora. În programul de guvernare s-a vorbit despre o nouă filozofie în domeniul finanțării, de mărirea investiției în învățământ, de alocarea a 6% din p.i.b.

După preluarea puterii, alianța a uitat promisiunile făcute cadrelor didactice și educației, care s-au bucurat de acuzația de evazionism fiscal ca urmare a meditațiilor neimpozitate, de eliminarea din ordonanța de urgență a Guvernului prin care se indexau salariile bugetarilor în anul 2005, de eliminarea practic totală a finanțării proiectelor de investiții aflate în construcție pe tot parcursul anului 2005, de o totală lipsă de comunicare între Ministerul Educației și Cercetării și partenerii sociali, precum și de ignorarea totală a consiliilor prevăzute de Legea învățământului cu atribuții în stabilirea cadrului normativ.

Anunțarea de către ministrul Miclea a unor măsuri de reformă total nepregătită au bulversat sistemul, au introdus panică, îngrijorare și au generat o reacție de respingere.

Promovarea proiectului de buget pentru anul 2006, în care educația primea 3,7% din p.i.b., sub limita de minimum 4%, a scos profesorii în stradă. Negocierile au condus la încheierea unui protocol prin care Guvernul a promis alocarea unei indexări salariale de 11,83% și alocarea a 1,1 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură, dar, regretabil, deși proiectul de buget se afla în vremea respectivă pe masa și în discuția Parlamentului, nu au fost acceptate amendamentele prin care se propunea suplimentarea finanțării. Acestea ne determină să apreciem că vor rămâne simple promisiuni.

Recentele, extrem de grave, acte de violență din școlile preuniversitare reprezintă, de asemenea, o crasă neglijență față de protejarea școlilor, față de potențialele acte de agresiune. Guvernanților le reproșăm nu numai lipsa de preocupare față de sistemul de educație, ci și lipsa de respect față de reglementările în vigoare, care precizează responsabilități concrete pentru toate instituțiile statului cu rol în asigurarea instituției școlare și a funcționării sale în deplină siguranță.

Sub semnătura miniștrilor educației și cercetării și a internelor și administrației publice au fost, încă în perioada de început a Guvernării anterioare, promovat un ordin comun, care este încă în vigoare, și care stabilește măsuri și responsabilități concrete.

Din păcate, lipsa de profesionalism, dar și indiferența față de actul guvernării și de problemele celor guvernați, lipsa de profesionalism și indiferența s-au dovedit generatoare de drame, ce riscă o escaladare fără precedent a violenței în școli.

De la această înaltă tribună a Parlamentului, cerem ministrului educației și cercetării și ministrului administrației și internelor aplicarea de urgență a măsurilor prevăzute în documentele normative în vigoare, pentru a elimina riscurile continuării producerii unor drame, pentru siguranța elevilor și profesorilor în școli și, nu în ultimul rând, pentru liniștea părinților.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Grigore Crăciunescu - abordarea unui subiect care suscită aprinse discuții: pachetul de legi privind reforma din sistemul sanitar;

Domnul deputat Grigore Crăciunescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Grigore Crăciunescu:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pachetul de legi privind reforma din sistemul sanitar, propus de ministrul Eugen Nicolăescu, suscită în continuare discuții, lucru firesc, ținând seama de importanța acestui sector de activitate.

După dezbaterile publice care au durat mai mult de o lună de zile, care au constat în întâlniri cu peste 4000 de oameni din domeniu, medici, profesori universitari, directori de spitale, desfășurate în 8 centre istorice, concluzia este că peste 90% din cei cu care s-a discutat sunt de acord cu necesitatea reformei radicale în sistemul medical.

Există un grup de contestatari vehemenți ai reformei din sănătate, lucru normal în ultimă instanță într-un stat democratic. Cu toate acestea, dacă analizăm componența acestui grup, vom avea surpriza de a constat că este format din directori de spitale care dețin aceste funcții de foarte mulți ani și care administrează fonduri de mii de miliarde de lei și care în același timp au titluri universitare.

Directorii de spital, înainte de a apariția acestui pachet delegi în forma propusă, se plângeau în toate ocaziile cât de greu este să conduci un spital, cât de mică este indemnizația de conducere și cât timp trebuie alocat pentru această activitate. Acum, când trebuie să renunțe la aceaste funcții, vin cu argumente de tot felul, încercând să abată atenția de la problema de fond, și anume că sistemul este în dificultate și că este nevoie de schimbări profunde.

Legat de această dezbatere am constatat că întreaga mass-media a prezentat în majoritate punctual de vedere al celor care nu sunt de acord cu pachetul de legi, în speță, profesori universitari, directori de spital, ceea ce mi se pare incorect. Ministrul Eugen Nicolăescu a fost aproape de unul singur în această luptă dată prin mass-media, deși mai există susținători și printre profesorii universitari, printre directori, printre medici precum și printre parlamentari.

Este evident că toate încercările de a rezolva problemele din domeniul sanitar întreprinse pe parcursul ultimilor 16 ani nu au fost încununate de succes, ci, dimpotrivă, s-a mers din rău în mai rău. Se fac referiri la subfinanțările din sistem. Este adevărat că sistemul are nevoie de mai mulți bani, dar doresc să vă aduc la cunoștință următoarea situație. În anul 1999, s-au cheltuit în sistemul sanitar 1,3 miliarde euro, iar în anul 2004 - 2,7 miliarde euro (am dat cifrele în euro pentru a scoate din ecuație inflația). S-a văzut o îmbunătățire a situației din sistem? Spunem cu tărie că nu.

Legat de subfinanțarea din sistem și de lipsa de autonomie a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pun o întrebare retorică: unde a fost Asociația directorilor de spitale, profesorii universitari, directorii, în anii 2002-2003 când s-au scos din sistem peste 25 mii de miliarde de lei, unde au fost atunci când CNAS era o entitate autonomă și a fost trecută în subordinea Ministerului Sănătății, unde au fost atunci când 5,5 milioane de pensionari au fost scoși din sistemul de contribuabili la asigurările sociale de sănătate? Se pare că în acel moment, grija pentru situația din sănătate nu era cea prioritară. Prioritatea era executarea dispozițiilor date de guvernarea Năstase.

În această situație, este evident că sunt probleme în domeniul managementului și că aici este sectorul în care trebuie umblat și schimbat. Un alt aspect pe care vreau să-l abordez este acela legat de trecerea pachetului de legi prin asumarea răspunderii guvernamentale. Suntem de acord că cel mai bine ar fi fost ca acest pachet de legi să fie trecut prin dezbateri în plenul celor două Camere, întrucât știm că nici un inițiator nu poate face o lege perfectă. Întotdeauna există loc de mai bine și e posibil să mai fie idei constructive privitoare al acest pachet de legi.

Având ca exemplu modul în care a fost aprobat în Parlament Regulamentul Camerelor, când s-a abuzat de răbdarea, nervii, timpul tuturor parlamentarilor și exploatând la maximum prevederile regulamentare, ne-am dat seama de lipsa de preocupare a Opoziției de a finaliza lucrurile bine și în timp util.

De asemenea, având în vedere modul în care a fost adoptat bugetul, uneori ajungându-se în situații în care un coleg parlamenar a ieșit la tribună de 30-40 de ori într-o ședință, nu putem risca ca acest pachet de legi să fie înmormântat în Parlament prin discuții interminabile.

Ne asumăm responsabilitatea de a trece acest pachet de legi pentru a putea fi pus în aplicare, începând cu 1 ianuarie 2006.

Credem că sistemul de sănătate are nevoie de o asemenea reformă radicală și de aceea consider extrem de necesară adoptarea cât mai rapidă a acestui pachet de legi.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Movilă - declarație politică cu titlul Iași, 14 decembrie 1989;

Din partea Grupului parlamentar al PD, domnul deputat Petru Movilă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Movilă:

Bună ziua.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Iași, 14 decembrie 1989".

Despre Revoluția din Decembrie 1989 s-au scris și s-au spus, probabil în egală măsură, adevăruri și neadevăruri, dar mai sunt multe adevăruri de spus. Cert este că a avut de toate: momente sublime, eroi, călăi, dintre care unii s-au transformat mai apoi în eroi, și eroi adevărați care au fost dați uitării.

Pe 22 decembrie vom sărbători, ca în fiecare an din 1989 încoace, Ziua Revoluției Române. Se vor împlini 16 ani din ziua în care, în prezența și la presiunea unei mulțimi uriașe adunate în actuala Piață a Revoluției, dictatorul Ceaușescu a fugit. Momentul este considerat, în mod convențional, ca reprezentând victoria Revoluției și căderea dictaturii.

Tot de 16 ani, aniversarea Revoluției este însoțită de cinstirea memoriei celor care au căzut atunci, dar și de manifestări de respect și cinstire a celor care au participat efectiv la evenimente, punându-și viața în pericol și care se mai află în viață. Alături de toate acestea nu sunt date uitării orașele care au avut un rol iminent în declanșarea și victoria Revoluției: sunt cinstite, în mod deosebit și firesc, Timișoara și București.

E la fel de firesc este să nu uităm acele comunități și orașe care au pregătit Revoluția și, în acest sens, la loc de frunte se situează Municipiul Iași.

Voi sublinia doar momentele esențiale ale evenimentelor de la Iași din 14 decembrie 1989. Așadar, în dimineața acelei zile, în decembrie 1989, ieșenii au observat în Piața Unirii și pe străzile care duceau spre piață o concentrare neobișnuită de uniforme militare, de mașini de pompieri și miliție, de indivizi care se mișcau permanent pe distanțe mici și trăgeau cu urechea, atenți la tot ceea ce se petrecea în jur. Oamenii au înțeles foarte repede despre ce este vorba, întrucât în 14 decembrie, precum și în zilele anterioare, în tot orașul au circulat fluturași care chemau populația la o mare manifestație în Piața Unirii împotriva condițiilor de viață, devenite insuportabile - și a regimului politic. Inițiatorii acestei acțiuni intuiseră foarte bine că o asemenea manifestație se putea transforma ușor într-o largă mișcare de contestare a regimului și chiar un început al răsturnării acestuia.

Acest lucru, însă, l-au înțeles și autoritățile care au luat măsuri drastice: cu o zi înainte au fost arestați toți liderii mișcării: Cassian Maria Spiridon - scriitor, Ștefan Pruteanu - profesor universitar, Vasile Vicol - inginer, Aurel Ștefanachi - scriiror, Ionel Săcăleanu - inginer, Valentin Odobescu - jursit.

În toate instituțiile, îndeosebi în universități, au fost convocate, în chiar ziua de 14 decembrie, adunări generale de partid, iar orașul a fost, practic, ocupat de trupe ale armatei și securității. Cu toate acestea, în acea zi, la Iași, au fost acțiuni de răsturnare a lui Ceaușescu, așa cum fusese gândită de inițiatori.

Revoluția a izbucnit peste câteva zile la Timișoara și apoi la București. Era clar că regimul din România nu mai avea multe zile în condițiile interne și externe de atunci. Asta nu înseamnă, însă, o diminuare a meritelor celor care, efectiv, au participat la Revoluție. Este o datoria noastră, a Parlamentului României și a tuturor cetățenilor țării, ca azi, la 16 ani de la acele evenimente, să nu uităm că primele semne ale Revoluției au avut loc la Iași. Numai un concurs particular de împrejurări - cum se întâmplă de atâtea ori în istorie - a făcut ca Revoluția, în toată amploarea ei, să nu înceapă pe 14 decembrie la Iași. Sunt convins însă că dacă nu se declanșau evenimentele de Timișoara și bucurești, în scurt timp Iașiul, în care tensiunea creștea zi de zi, ar fi declanșat o nouă mișcare, de data aceasta hotărâtare.

Ca deputat de Iași, doresc ca, de la această înaltă tribună a Parlamentului României, să-i felicit pe ieșeni pentru evenimentele de acum 16 ani, ca și pentru curajul lor și să afirm, cu toată convingerea, că Iașiul a fost și este un mare centru cultural, dar și un oraș cu un mare potențial de schimbare socială, aflat mereu în mijlocul evenimentelor istorice determinante ale poporului român.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Adrian Moisoiu - declarație politică intitulată: Români, treziți-vă!;

Din partea Grupul parlamentar al PRM, domnul deputat Adrian Moisoiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulțumesc, doamna președintă.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Români, treziți-vă!"

"A fost odată o țară, în care trăia maghiarul,
Carpații o apărau, dacă venea furtuna.
De-a lungul timpului alții au râvnit-o
Și au ciopârțit Ungaria Mare ..."
"Din cauza Trianonului trăim cu durere în șase țări
Nimeni dintre noi nu a dorit acest lucru ..."
"Nici soarta celor din Ardeal nu este mai strălucită
Și pentru ei tot Europa este răspunzătoare.
Ei sunt acei pe care soarta i-a alintat prea puțin,
Dar sunt cu atât mai bogați: iubesc, simt.
Acolo, cu furci de fier și bâte i-au silit
Ca din maghiari să devină români! ..."

Sunt câteva din versurile unei poezii intitulată "Europa ne este datoare", de pe un papirus care împreună cu diverse simboluri revizioniste ale regatului maghiar (hărți, plachete, ceasuri, blide, căni, etc), deplâng rapturile teritoriale suferite chipurile de Ungaria din partea vecinilor, în urma tratatelor internaționale, îndeosebi Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920.

Sunt suveniruri care se vând, fără nici o opreliște, la tarabele și magazinele din Corund și Praid, din județul Harghita, localități situate la maximum 15 kilometri de limita județului Mureș.

Sunt forme directe de îndemn la acțiuni revanșarde, de exprimare a speranței în renașterea Ungariei Mari.

Și sindromul este periculos, fiindcă se cere pe piață! Dacă nu s-ar cere, nu s-ar produce și nu s-ar vinde! Deci, nu negustorul este de vină, ci atât cei care inițiază și încurajează, cât și cei care nu contracarează un astfel de fenomen.

În primul rând, de vină sunt liderii maghiari care încurajează și exploatează această "rupere a crustei de pe răni, care are ca efect o infectare periodică", ce duce la dinamizarea bunelor relații de conviețuire dintre minoritățile naționale și populația majoritară română din România.

Aceștia sunt în cea mai mare parte foști comuniști, redactori pe la diferite ziare și reviste politice și culturale ale vremii și care, pentru a-și "albi" trecutul, au inventat o "mașină de spălat trecuturi politice" care se numește Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, pe scurt U.D.M.R.

Iar aceștia sunt aici, în extrema dreaptă a sălii de ședințe a plenului Camerei Deputaților, care sunt corupți ca și întreaga societate politică românească și care s-au îmbogățit de pe urma politicii de exploatare a minorității pe care o reprezintă și conduce, fără urmă de milă.

Pe ei nu i-ați auzit să propună măsuri sociale care să aibă ca efect îmbunătățirea traiului nostru de fiecare zi, pe ei nu i-ați auzit cerând altceva decât drepturi autonomiste!

Dar poliția comunitară locală, primăria sau prefectura, inclusiv serviciile secrete, ce păzesc, cum aplică legile existente?

La ce bun Legea nr.148/2000 privind publicitatea, Ordonanța guvernamentală nr.137/2000 și Legea nr.48/2002 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sau Ordonanța de urgență a guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii, dacă cei care sunt desemnați să le aplice, nu se conformează? Fiindcă ar trebui să existe o separare clară a puterilor în stat: parlamentul și parlamentarii fac legile, în timp ce executivul le aplică!

Domnule Tăriceanu, ca prim ministru al Guvernului României, domnule Vasile Blaga, ca ministru al administrației publice și internelor, domnule prefect al județului Harghita, ca reprezentant al statului în teritoriu, de ce nu aplicați legile?

Pentru ce sunt retribuiți cei care ar trebui să vegheze ca să nu fie inițiate acțiuni anticonstituționale, care au ca obiectiv distrugerea integrității statului unitar român?

Cine dorește ca în centrul României să fie creat un ținut care să fie fieful revizionismului maghiar?

Oare numai la unul care a fost unul dintre cei mai mari conducători ai României, care a fost Mareșalul Antonescu și care a avut curajul să se ridice împotriva Uniunii Sovietice și să dea un ordin de care și astăzi ne mândrim, "Români, treceți Prutul!", face referire O.U.G. nr.31/2002?

Prevederi ale Constituției de tipul: "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie" (art.1 alin.5); "Teritoriul României este inalienabil" ( art.3 al.1); "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" (art.16 alin.1); "Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clase sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestări obscene, contrare bunelor moravuri (art.30 alin.7); "Fidelitatea față de țară este sacră" (art.54 alin.1) și "România este patria comună și indivizibilă a cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială" (art.4 alin.2) trebuie să le intre în cap odată și pentru totdeauna celor care elaborează un proiect de statut al minorităților naționale de tipul celui pe care îl dezbatem în aceste zile. Statut care s-ar putea rezuma la două cuvinte: "büdös olàh", adică "român puturos". Statut care are ca obiect enclavizarea, bantustanizarea unei zone a Transilvaniei și purificare etnică a românilor din aceste zone locuite majoritar de maghiari!

Exemplele recente din Iugoslavia, Transnistria, Caucaz sau Palestina nu ne-au învățat nimic?

Nicăieri în Europa, minoritățile naționale nu au mai multe drepturi!

Să spunem odată un NU hotărât pretențiilor de capitulare în fața UDMR-ului.

Români, treziți-vă!

 
Becsek-Garda Dezsö-Kálmán - despre mușamalizarea activității mafiei lemnului din județul Harghita;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Garda Dezideriu.

Aveți cuvântul, domnule deputat!

 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

La începutul săptămânii trecute, președintele Consiliului Superior al Magistraturii a lansat un atac furibund împotriva doamnei ministru Monica Macovei. În declarațiile sale, domnul Dan Lupașcu a afirmat că "Consiliul Superior al Magistraturii este în același timp un consiliu care garantează cetățeanului de rând că sistemul judiciar funcționează, că sistemul judiciar e independent, că sistemul judiciar nu răspunde la comenzi politice."

N-am înțeles bine. Domnul președinte Dan Lupașcu cum poate afirma că sistemul judiciar funcționează în interesul cetățeanului de rând și nu răspunde la comenzi politice.

Stimate domnule președinte Dan Lupașcu, probabil că din statisticile consiliului lipsesc datele care se referă la rezoluțiile Parchetelor care, după tergiversarea ani de-a rândul a unor infracțiuni grave, prin care mafioții, și aici mă refer la membrii mafiei lemnului, au prejudiciat economia națională, fondul forestier național, cu sute de milioane, zeci de miliarde, trec peste legile țării și dau rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Însă, când cetățeanul de rând este prins asupra unei ilegalități minime, se iau imediat măsuri împotriva lui, atât pe linia procuraturii, cât și pe linia instanțelor de judecată.

Afirmațiile domnului Dan Lupașcu privind independența justiției, care nu răspunde la comenzi politice sunt rupte complet de realitate. Dacă domnia sa n-a citit rapoartele experților europeni pe tema justiției, măcar trebuia să fie atent la verificarea și reverificarea unor cazuri când magistrații, sub masca independenței justiției, și-au încălcat legislația în vigoare prin soluțiile date, solicitări venite atât din partea populației, de la Comisia de abuzuri a Parlamentului, cât și din partea doamnei ministru Monica Macovei.

Cazul cel mai concret îl reprezintă soluția dată de domnul prim-procuror adjunct Ion Mureșan, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, din 10 noiembrie 2005, în lucrarea penală 74/2004, având ca obiect abuzul în serviciu contra intereselor publice, complicitate la abuz în serviciu, fals intelectual, fals și uz de fals constând în decontarea fictivă a unor împăduriri în perioada anilor 2002-2003, prin care s-a creat un prejudiciu de 538 de milioane lei de către inginerii Melles Elöd, Györfi Dénes, Ksibi Tiberiu și Iucze József.

Referatul de terminare a urmăririi penale al Inspectoratului județean de poliție Harghita, Serviciul Cercetări Penale, dovedea cu mijloacele de probă pentru faptele săvârșite, a fost coordonat de către prim-procurorul Ion Mureșan.

Mai mult decât atât, la data de 22 octombrie 2004, învinuiții și-au schimbat probele, fiind prinși asupra faptului persoanele care efectuau lucrările de împăduriri și care, în declarațiile lor, acordate inspectorilor de la Inspectoratul de poliție județean Harghita și Inspectoratului teritorial de regim silvic și cinegetic Harghita au recunoscut clar că lucrările de împăduriri au fost solicitate la cererea fostului șef de ocol, Melles Elöd.

Domnul prim-procuror adjunct, după tergiversarea timp de doi ani al acestui caz, neluând în seamă probele, i-a salvat pe infractori.

Stimate domnule Dan Lupașcu, consider că pentru asemenea infracțiuni nu se poate acorda amendă administrativă. Prin această hotărâre se mușamalizează activitatea mafiei lemnului din județul Harghita care, pe lângă faptul că a contribuit la defrișarea unor munți întregi, s-a mai folosit și de decontări fictive.

Prin urmare, solicit să interveniți prin competențele dumneavoastră și să impuneți verificarea și reverificarea memoriilor mele de către inspectori care nu sunt înregimentați politic, cu atât mai mult cu cât am depus două sesizări în acest sens prin care m-am adresat doamnei secretar de stat Kibedi Katalin, în data de 20 iulie și 20 septembrie 2005, și în data de 20 septembrie 2005, printr-o declarație politică, am prevestit mușamalizarea acestui caz.

Stimate domnule Dan Lupașcu, consider că institutul condus de dumneavoastră nu poate ascunde sub masca independenței justiției, pentru a proteja mafia, corupția, cum s-a întâmplat în acest caz.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Denisa Grațiela Iordache - intervenție ce are ca temă elevii și școala;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Grațiela Iordache.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Denisa Grațiela Iordache:

Mulțumesc, doamna președinte.

Bună dimineața!

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi va fi despre o categorie socială în numele căreia se vorbește foarte mult și despre care toți vorbim la modul superlativ. Am să vorbesc astăzi despre elevi. Am să vă vorbesc astăzi despre elevi post-grevă, despre situația lor și despre cum se face școală acum.

S-a vorbit despre faptul că Ministerul Educației și Învățământului nu se implică în modul în care se recuperează aceste ore, că acest program se va face de acord cu părinții.

Este o eroare. Programul a fost întocmit în mod abuziv de către conducerile școlilor fără a consulta părinții. Elevii au ajuns într-o situație absolut îngrozitoare: ore până la ora 6 seara, elevi de 13-14 ani, ore făcute de dragul de a fi făcute, ore care nu au nici un pic de calitate, deoarece este firesc și normal și uman ca profesorii acum să dorească să recupereze cât mai mult pentru ca în prag de sărbători să-și ia întreg salariul.

Trebuie găsită altă soluție. Suntem de acord, dacă doriți, noi, părinții, pentru că astăzi vă vorbesc în calitate de părinte, să plătim noi din buzunar aceste ore, dar nu ne putem îmbolnăvi copiii.

Domnule ministru al educației și învățământului, este momentul și timpul să vă implicați. Nu se poate face o programă de recuperare fără să se ia în considerare și punctul de vedere al ministerului. ore de 45 de minute? calitatea lasă mult de dorit.!

În aceste condiții, vom ajunge la faptul că noi ne facem că plătim profesorii, dânșii se fac că fac ore, iar copiii noștri sunt cei care au de suferit.

De aceea, vă solicit, domnule ministru al educației, domnule Hârdău, să vă implicați în modul în care se face programa recuperării acestor ore de școală și să luați măsurile necesare. Și, mai ales, să luați acordul părinților înainte de a pune copiii să învețe în timpul week-end-urilor sau seara.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, doamna deputat.

 
Dănuț Liga - prezentarea unor adevăruri crude ale anilor 2005;

Din partea deputaților fără apartenență la grup parlamentar, domnul deputat Dănuț Liga.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Dănuț Liga:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Doresc ca, în aceste momente, să prezint niște adevăruri crude ale anilor 2005 la prag de integrare europeană și aș vrea să încep cu anumite lucruri, anumite adevăruri care sunt săvârșite de către cuplul care a adus spaima și teroarea în județul Giurgiu. Și aici este vorba despre avocat, deputat Dragoș Ujeniuc și primar Lucian Iliescu. Și, aici, aș vrea să subliniez un lucru extrem de grav și cu această ocazie fac un apel la doamna ministru al justiției să-și spună punctul de vedere cu privire la afirmațiile pe care acest domn deputat avocat își permite să le facă în ultimul timp, din ce în ce mai des, în județul Giurgiu și nu numai. Și anume, domnul deputat de Giurgiu, Dragoș Ujeniuc, ori de câte ori are ocazia și în diferite locuri afirmă că dumnealui este cel care a numit-o pe funcția de ministru al justiției pe doamna Monica Macovei și ea niciodată nu ia vreo decizie importantă fără să îl consulte și el să își dea aprobarea. Un lucru extrem de grav, dar asta este realitatea, de aceea am și spus "realitățile crude ale anilor 2005".

De asemenea, se folosește de acest lucru și face presiuni asupra oamenilor din justiție, asupra multor persoane de la nivel local și central, sub amenințarea că dacă nu îl ascultă în ceea ce el are de spus, îi va schimba imediat, neuitând să le aducă aminte că altfel îi va schimba extraordinar de repede pentru că el a numit ministrul justiției.

De asemenea, i-a cerut procurorului general al județului Giurgiu, domnului procuror Neagoe, ca orice dosar care trebuie deschis, orice cercetare penală deschisă, închisă sau redeschisă să nu o ia fără consimțământul lui. Un lucru extrem de grav, dar asta este realitatea anilor 2005.

De asemenea, spune în stânga și în dreapta că i-a cerut doamnei ministru Macovei ca în cel mai scurt timp să-l schimbe pe procurorul general al României, domnul Ilie Botoș. E treaba dumnealui. Dar continuă această declarație sau această afirmație, spunând că i-a dat și un termen foarte clar doamnei ministru pentru a executa acest lucru. Sunt foarte curios și sunt neașteptat să vedem și punctul de vedere al doamnei ministru, dacă este așa sau nu este așa.

Ceea ce este surprinzător de grav este următorul aspect: că această strategie a domnului deputat avocat Ujeniuc prinde în foarte multe locuri, atât în județul Giurgiu, cât și la nivel central. Și din această cauză, doresc să vă dau niște lucruri concrete, niște cazuri concrete unde domnul Ujeniuc s-a amestecat în treburile justiției, iar acei procurori amabili au răspuns presiunii pe care dumnealui a făcut-o.

Nu de mult, cu ceva timp în urmă, am făcut anumite declarații politice de la această tribună unde arătam anumite abuzuri și ilegalități săvârșite de către acești doi oameni, primarul municipiului Giurgiu și deputatul Ujeniuc, ca la scurt timp să pot avea o plângere penală pentru calomnie la adresa acestor domni. Și, imediat după această plângere penală, domnul procuror de la Parchetul General, pe loc, să dea curs la trei mandate de aducere a unui deputat pentru că și-a permis să prezinte niște adevăruri de la tribuna Parlamentului.

Și, mai mult decât atât, i-a cerut procurorului de la Parchetul General ca nu cumva să-și permită să vadă dacă acele declarații pe care eu le-am făcut sunt adevărate și se pot aduce probe în susținerea acelor afirmații.

De asemenea, domnul deputat Ujeniuc, prin intervențiile dumnealui, a reușit să mute de la București un dosar al domnului președinte al Consiliului județean al județului Giurgiu, de la București la Parchetul din județul Giurgiu. Și ca să vedeți până unde poate merge această nebunie, domnul deputat Ujeniuc se prezintă la data de 10 septembrie 2005 în localitatea Vedea la o ședință de consiliu local pentru a interveni în timpul ședinței ca acest consiliu local să aprobe un p.u.d și să sprijine eliberarea unei autorizații de construcție a unui teren care se află și în momentul de față în litigiu.

Am procesul verbal al acelei ședințe de consiliu unde afirmă în fața acelui consiliu că nu este nici un fel de problemă. Consilierii să meargă pe mâna lui, pentru că atâta timp cât el conduce și controlează justiția din România nu vor avea nici un fel de problemă. Citez ceea ce am citit din procesul verbal a acelei ședințe. Iar acei consilieri, sub influența acestui domn deputat, votează aprobarea p.u.d-ului și eliberarea autorizației de construcție, cu toate, repet, că acel teren și în momentul de față se află în litigiu.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Să vă pregătiți să încheiați, domnule deputat.

 
 

Domnul Dănuț Liga:

Da, doamna președinte, în cel mai scurt timp.

De asemenea, aș vrea să vă aduc la cunoștință câteva lucruri extrem de grave care s-au întâmplat la data de 13 ianuarie, am spus la început cuplul care a înspăimântat județul, primarul Iliescu-deputatul Ujeniuc. La data de 13 ianuarie, orele 3, dimineața, șeful Poliției de frontieră, domnul Nicu Ghiță, a descoperit în stația de benzină PETROM o furgonetă Peugeot cu număr de înmatriculare B44 KLT care avea asupra 5530 de pachete de țigări fine și 1897 de sticle de băuturi scumpe. La volanul acestei mașini, se afla domnul Daniel Popa care este asociatul domnului Adrian Iliescu, fiul domnului primar Iliescu.

Această marfă plecase de la Societatea Comercială S.C. Santo SRL, unde proprietar este domnul Adrian Iliescu, fiul domnului Iliescu, între vama Giurgiu și vama bulgară.

La întrebările domnului polițist, șeful Poliției de frontieră, domnul Daniel Popa spune că a trecut prin vamă și din cauza ceții nu și-a dat seama că era vamă și s-a trezit în orașul Giurgiu?! Și așa a trecut prin vamă, dar întâmplător, vameșul de serviciu care era la data respectivă, era domnul vameș Mina Dumitru care era soțul doamnei care lucrează la Primăria Municipiului Giurgiu.

Imediat, poliția de frontieră deschide un dosar cu nr.262.606 și-l trimite către Parchetul județului Giurgiu. Parchetul Giurgiu deschide un dosar cu nr.13/D/P/14.I.2005. Dar ce credeți că se întâmplă la patru ore după ce l-a descoperit pe acest domn șofer? Domnul primar Iliescu, un tată adevărat, împreună cu domnul prefect al județului Giurgiu, merg la orele 8,30 în biroul domnului procuror care trebuia să instrumenteze acest caz. Pentru că nu au fost destul de convingători, intervine domnul avocat deputat Ujeniuc și, în cel mai scurt timp, se încheie acest dosar cu următorul lucru: din cauza ceții care a fost afară, acest om nu și-a dat seama că a trecut prin vamă și a ajuns în localitatea Giurgiu.

Sesizat Parchetul General de la București, se formează o comisie sub coordonarea directă a domnului procuror Muscalu și constată tot ceea ce s-a întâmplat la nivelul Giurgiu.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Domnule deputat, pregătiți-vă să încheiați. Ați depășit cu mult timpul.

 
 

Domnul Dănuț Liga:

Închei într-o secundă, doamnă.

Domnul Muscalu constată că adevărurile sunt cele care vi le-am prezentat puțin mai devreme, dar, la presiunile și la intervenția domnului deputat Ujeniuc, se blochează acest dosar care și în momentul de față zace prăfuit prin unele sertare bine puse sub cheie.

Am spus lucrul acesta și am dat aceste exemple ca să vedeți că acele afirmații ale acestui domn deputat avocat Ujeniuc au și acoperire și mă întreb: doamna ministru, sunteți într-adevăr instrumentul domnului deputat Ujeniuc? Dacă da, este foarte grav. Dacă nu, vă rog să luați poziție publică și să vă spuneți punctul de vedere cu privire la afirmațiile acestui deputat și acestui cuplu care a adus teroarea în județul Giurgiu.

Vă mulțumesc.

 
Petru Andea - declarație politică intitulată Jos excelența, sus violența!;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar P.S.D., domnul deputat Petru Andea.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Petru Andea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică referitoare la învățământ, este intitulată "Jos excelența, sus violența!".

Primul an de bilanț al guvernării portocalii consemnează un trist și alarmant "record", creșterea bruscă a violenței în școli, îndeosebi în licee, altercațiile și agresiunile fizice între elevi-eleve, intimidarea și agresarea profesorilor de către elevi, consumul de alcool și droguri în școală, violurile etc. apar ca niște fenomene scăpate de sub orice control.

Care este cauza acestor fenomene? Ce s-a întâmplat în școala și societatea românească în anul 2005? Guvernanții dau vina pe profesori, pe elevi, pe părinți, pe instituția școlii în ansamblul său. Este simplu să constatăm că nu este tocmai așa, că vina aparține în primul rând guvernării. nu elevii, nu dascălii și nu părinții s-au schimbat într-un an, ci modul în care guvernarea portocalie a tratat școala.

Bilanțul anului 2005 arată că guvernul Alianței D.A. a dus un război permanent cu școala, discreditând-o cu orice prilej, subminându-i prestigiul, ponegrind dascălii, supunând școala unei permanente cure de slăbire printr-o finanțare scandaloasă și altele.

Mecanismele prin care școala stăvilea și controla violența în incinta sa, se bazau în principal pe autoritatea morală a profesorilor. Diminuarea acestei autorități a constituit, în mod inexplicabil, linia de conduită a actualei guvernări.

Să ne reamintim: prima lovitură dată instituției școlii s-a consumat chiar la începutul anului, când premierul Tăriceanu i-a trecut in corpore pe profesori în rândul marilor evazioniști fiscali. Cum ar putea elevii și părinții să respecte și să se lase educați de presupuși infractori?

O a doua lovitură de imagine s-a produs la deschiderea noului an școlar, când președintele Traian Băsescu a ridiculizat performanța școlară, dându-se exemplu personal de om care a reușit în viață fără să fie premiant la școală. De ce să ne mai mirăm atunci că în școală vedete sunt violenții și nu premianții?

Situația cea mai dramatică în care a fost pusă școala românească în 2005 s-a datorat bugetului drastic diminuat adus sub limita de subzistență, ceea ce a declanșat o grevă de amploare și de durată a cadrelor didactice.

Cu profesorii în stradă și cu elevii de liceu în baruri, nu mai este o mare surpriză că violența invadează școala. Demisia ministrului Miclea nu a rezolvat nimic, deși putea să fie semnalul de alarmă pentru direcția complet greșită în care Alianța D.A. duce școala românească.

Sistemul imunitar al școlii, care o ferește de violențe, este alcătuit din profesorii și elevii săi, nu din jandarmi și polițiști.

Domnilor guvernanți, nu pe jandarmi trebuie să ne bazăm pentru a asigura bunul mers al școlii românești. Repuneți școala, profesorii și elevii, la locul pe care-l merită și fiți convinși că numai așa se poate redresa tot ceea ce ați compromis într-un timp atât de scurt.

Vă mulțumesc.

 
Ioan Ghișe - declarație politică cu titlul Republica parlamentară, o soluție constituțională mai bună pentru România;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul deputat Ioan Ghișe.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Stimate doamne și stimați domni deputați,

Titlul declarației mele politice este "Republica parlamentară, o soluție constituțională mai bună pentru România".

În aceste zile, se împlinește un an de la guvernarea conform modelului constituției adoptate în anul 2003. Anul pe care în curând îl încheiem a fost caracterizat, printre altele, de o dispută de principii între instituții fundamentale ale statului, în mod special Președinție și Guvern.

Cetățenii României asistă dezgustați la o luptă de imagine care nu ne aduce nimic bun și nimic nou în privința politicilor publice deficiente și bune pentru creșterea bunăstării cetățenilor României.

În anul 2003, modificarea Constituției a făcut ca partidul atunci la guvernare, printr-o șmecherie, să creeze un mijloc prin care președintele ales să poată să determine structura de putere făcând abstracție de câștigătorii alegerilor. În acest fel, se credea atunci că indiferent cine va câștiga în anul 2004 alegerile parlamentare, datorită unei mediatizări intense a premierului de atunci, se va reuși menținerea și perpetuarea puterii politice de către fostul partid de guvernământ.

Problema este: cui servește continua contestare a politicilor guvernamentale de către președinți? Experiența de după '89 a demonstrat că președinții, oricare au fost ei, au ajuns să răstoarne guverne atunci când incompatibilitatea dintre președinte și premier a fost prea mare. Modelul de lovitură de stat din septembrie 1991 ne este încă proaspăt în memorie. avem exemple în Europa de țări democratice și civilizate care au sisteme ale structurii de stat mult mai eficiente. Modelul republicilor parlamentare din Germania, Austria, Italia, Israel poate, Ungaria, ne demonstrează că esențială este armonia între reprezentanții de la vârf ai structurii puterii de stat.

Din această perspectivă, modificarea Constituției în sensul republicii parlamentare credem că ar aduce beneficii mediului politic din România și ar aduce beneficii până la urmă unei populații care să nu mai vadă lupta disperată de imagine și pentru putere dintre autorități supreme ale puterii de stat.

Cu ocazia unor studii, specialiștii au spus că nebunia în management este atunci când faci aceleași lucruri și te aștepți la rezultate diferite. Or, dacă experiența de după anul '89 demonstrează că tensiunea dintre instituții, Președinție și Guvern, nu aduce nimic bun pentru țară, propunerea mea este ca în această perioadă de sărbători și, mai apoi, de vacanță parlamentară, să medităm cu luciditate, cu mai puțin partizanat la următoarea temă fundamentală: modificarea Constituției în sensul republicii parlamentare.

Este deja de notorietate că la noi mediul social și politic a fost ani de zile înveninat de sloganuri "Jos președintele", "Sus președintele".

Noi trebuie să ducem mentalul colectiv și dezbaterea politică și publică de la abordarea "Jos preșdintele!", a abordarea "Sus România!".

De aceea, propunerea care o fac, anume de modificare a Constituției pentru republică parlamentară, cred că merită atenția noastră și, în acest sens, trebuie inițiată o procedură legislativă pentru modificarea Constituției.

Republica parlamentară este, în opinia noastră, o soluție mai bună pentru România.

Mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Ștefan Baban - declarație politică intitulată România, țara bogaților și a săracilor;

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ștefan Baban.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Ștefan Baban:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor deputați,

"România, țara bogaților și a săracilor"

De la o vreme, România este bântuită de tensiuni sociale grave și tot mai amenințătoare. Grevele se țin lanț, începând cu cele din învățământ, continuând cu cele de la metrou și terminând cu cele ale funcționarilor publici. Și, indiferent de repercusiunile pe care le-ar suporta atât din partea justiției, cât și din partea ministerelor tutelare, greviștii sunt mai hotărâți ca niciodată să-și continue lupta și să obțină acordarea unei părți însemnate din revendicările înaintate.

Toate acestea, coroborate cu nemulțumirile minerilor care au amenințat că vor veni la București, precum și agitația celor de la "Tractorul" Brașov, care reprezintă din totdeauna portdrapelul luptei împotriva nedreptăților sociale și politice, răbufnite de pe vremea orânduirii comuniste, nu sunt altceva decât rezultatul acumulărilor în timp a nemulțumirilor majorității din această țară.

Dacă ele ar avea originea doar în economia de tranziție pe care o promovăm și o traversăm de cel puțin 15 ani, tranziție care presupune sacrificii și renunțări, poate că populația ar mai înțelege și ar mai răbda. Dar ceea ce se observă de departe cu ochiul liber, și anume o polarizare socială continuă, adică existența unui pol al bogăției, deținut doar de un număr infim de persoane, și a unui pol de sărăcie, deținut de marea majoritate a populației, fără ca o clasă de mijloc să-și facă simțită cât de cât prezența, determinând o răbufnire a nemulțumirilor sociale, pentru că indiferent de politicile economice promovate de guvernele de diferite coloraturi politice care s-au perindat la conducerea țării, nu au făcut altceva decât să pună noi cărămizi la fundamentarea acestui fenomen, deși au avut la dispoziție destui bani publici. Să nu ne mai mire faptul că, în condițiile actuale, cei mulți și săraci nu mai au altă cale decât ample proteste și manifestații.

Ce a determinat acutizarea acestei polarizări sociale?

(În continuare, declarația politică a fost consemnată conform materialului depus de către deputat la secretariatul de ședință.)

Începutul a fost făcut pe fondul prădării bunurilor din economia națională, unde parveniții sociali și tupeiștii democrației au știut să pună mâna, la prețuri minimale, pe munca de peste 50 de ani a celor mulți și cinstiți.

Astfel, în 2-3 ani de așa-zisă democrație au apărut, precum ciupercile după ploaie, strategii investitori care nu au făcut altceva decât să promită marea cu sarea, iar în spatele acestor promisiuni dintr-un leu investit să scoată cel puțin 100.000 lei.

Măsurile fiscale luate în decursul timpului nu au făcut altceva decât să-i ajute tot pe cei bogați, care având destule resurse financiare, i-au plătit pe cei mai buni avocați și consultanți financiari, pentru a reuși să-și treacă în proprietate bunuri de valori uriașe estimate la prețuri de nimic.

Un exemplu edificator al polarizării sociale din țara noastră îl reprezintă topul celor mai bogați oameni, care arată că doar 300 de români dețin 22% din p.i.b., în timp ce restul de peste 20 milioane, doar 78%. Acest lucru demonstrează clar, fără alte argumente, că procesul polarizării sociale din România este dur, cu efecte negative asupra economiei și societății autohtone.

Valoarea creată de societate a fost și continuă să fie dirijată, cu bună știință, spre cei bogați, care, cu banii agonisiți și cu relațiile politice deținute, au promovat importuri excesive, fapt care a dus la dezechilibrarea serioasă a balanței comerțului exterior, punându-se în pericol echilibrul macroeconomic al țării.

După ce industria a fost distrusă, agricultura a decăzut la nivelul anilor '50, sistemele sociale, precum educația, sănătatea, cultura, cercetarea etc. sunt într-un colaps financiar puternic. Fenomenul acerb de polarizare socială existent în România în acest moment nu este un factor care să ne asigure accesul în economia mondială sau chiar europeană.

Indiferent de originea producerii lui, adică un capitalism sălbatic, prost înțeles în România, ca tot ce a fost preluat după 1989, polarizarea socială este o realitate dură, datorată atât politicilor economice promovate în ultimii 15 ani, dar și clasei politice care s-a perindat la conducerea țării.

Reformarea eficientă a celor două cauze poate garanta că accesul României la Uniunea Europeană va fi privit cu ochi buni. Pentru că până una-alta, Europa contemporană are săracii ei și nu-și mai dorește alții.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

 
Cornelia Ardelean - reacții favorabile la modul în care ministrul sănătății susține Proiectul de Lege a farmaciei;

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, doamna deputat Cornelia Ardelean, și se pregătește domnul deputat Ioan Munteanu, Grupul parlamentar al P.S.D., ultimul vorbitor de astăzi.

 

Doamna Cornelia Ardelean:

Doamnă președintă,

Stimați colegi,

Doresc să-l felicit pe ministrul sănătății, domnul Eugen Nicolăescu, pentru modul în care înțelege să susțină Proiectul de Lege a farmaciei.

Încă de la primele întâlniri cu cetățenii, în calitate de parlamentar, am observat că problema obținerii medicamentelor este extrem de importantă pentru populație. Cred că fiecare dintre noi, la vizitele în circumscripțiile din care facem parte, am primit sesizări cu privire la disfuncționalitățile din sistemul farmaceutic sau cu privire la obținerea medicamentelor în regim compensat.

Am observat cu satisfacție că în proiectul de lege sunt prevăzute câteva facilități pentru acei farmaciști care deschid unități în mediul rural. Într-adevăr, am avut ocazia să constat la fața locului și prin intermediul sesizărilor că sunt încă multe comune și sate arădene în care nu funcționează unități farmaceutice. În alte cazuri, farmaciile din mediul rural nu aveau contracte cu Casa, pentru a putea deservi populația cu medicamente în regim compensat. Or, aceste localități sunt în general cele din zonele mai sărace ale județului, cu populație îmbătrânită și săracă, pentru care subvențiile la medicamente sunt esențiale.

Sunt convinsă, din discuțiile pe care le-am avut cu unii dintre dumneavoastră, că această situație poate fi generalizată la nivelul întregii țări. Este nevoie de o intervenție coerentă și eficientă, pentru a cointeresa farmaciștii să se implice mult mai intens decât până acum în mediul rural. Proiectul de lege susținut de domnul ministru poate fi un bun început în acest sens.

Constituția României garantează cetățenilor dreptul la îngrijire medicală, accesul la servicii medicale și farmaceutice. Serviciile farmaceutice reprezintă o componentă esențială a serviciilor publice, care contribuie la asigurarea unei stări mai bune de sănătate a populației. De aceea, este foarte important să veghem ca aceste servicii să fie corect prestate pentru întreaga populație, inclusiv pentru mediul rural, de multe ori vitregit.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, doamnă deputat.

 
Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Agricultura românească în drum spre Uniunea Europeană;

Domnul deputat Ioan Munteanu, Grupul parlamentar al P.S.D. Aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Munteanu:

Vă mulțumesc frumos, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Agricultura românească în drum spre Uniunea Europeană".

În intervenția sa din Parlament, premierul Tăriceanu, vorbind despre echitabila distribuire a fondurilor bugetare pentru anul 2006, spunea că: "Al patrulea domeniu prioritar pentru România este dezvoltarea agriculturii" și că: "Statul urmărește garantarea unor sume pentru a permite finanțarea în condiții optime și pentru acest sector".

Care este adevărul? În Raportul de țară recent dat publicității, domeniul agrar conține cele mai multe puncte negative și amenință în mod serios intrarea României în structurile europene.

În condițiile în care 89% din întreaga suprafață a țării este desfășurată în mediul rural, iar 44% din populația României lucrează în agricultură, un raport al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale arată că 76,3% din gospodăriile țărănești practică o agricultură de subzistență, pe terenuri de până la 1,17 ha, și că doar 0,5% își desfășoară activitatea sub forma unor societăți cu terenuri de peste 100 de hectare.

În aceste condiții, specialiștii din Guvernul Tăriceanu consideră că prin Programul "Fermierul" vor transforma terenul din spatele casei în ferma modernă de peste 25 de hectare.

Este foarte simplu de constatat că, în realitate, acest program, care va înghiți toată subvenția pentru agricultură, vizează un număr restrâns de beneficiari și care se va afla în imediata apropiere a actualei Puteri.

Într-un interviu de pe postul național, ministrul Flutur promitea sancțiuni graduale pentru cei care nu lucrează pământul. Cui se adresa, de fapt, ministrul aviar? Bătrânilor de 60-70 de ani? Feciorilor acestora, mutați la bloc și pe care nu-i interesează deloc pământul aflat în paragină? Sau poate producătorilor agricoli care iau pe un litru de lapte mai puțin decât pe sticla de apă minerală de jumătate de litru, pentru care nu se face nici un efort?

În ciuda sancțiunilor graduale avansate de către ministrul pădurar, cu siguranță pământurile vor rămâne în paragină, căci sunt sunt mult mai ieftine și mai lesne de obținut produsele din import, achiziționate fără probleme de către membrii Guvernului Tăriceanu.

Și, acum, Guvernul Tăriceanu vine și impozitează cu 16% și veniturile obținute din producția vegetală și animalieră. Asta mai lipsea!

Astfel, agricultura se îndreaptă spre dezastru.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Să vă pregătiți de încheiere, domnule deputat.

 
 

Domnul Ioan Munteanu:

În ceea ce privește sprijinul financiar de care va beneficia România în perioada 2007-2009, acesta va fi de 4,037 miliarde euro, din care plăți directe - 881 milioane, măsuri de piață - 732 milioane și dezvoltare rurală - 2,424 miliarde. Este o sumă foarte mare. Depinde doar de noi s-o obținem și s-o folosim așa cum se cuvine.

Pentru alinierea la cerințele Uniunii Europene, specialiștii din domeniul agriculturii n-au decât un singur an, în care măsurile luate trebuie să fie radicale, rapide și eficiente, și anume: reducerea riscurilor de supraproducție prin preț minim garantat, asigurarea în caz de calamitate, subvenționarea investițiilor din agricultură cu fonduri nerambursabile, valorificarea suprafețelor de teren rămase în paragină, limitarea importurilor de produse agricole, consumul producției vegetale de către sectorul zootehnic, tehnologizarea și procesarea cărnii și laptelui, ameliorarea legislației în vigoare. Sunt cerințe dure, dar fără de care nu este posibilă plasarea sectorului agricol în rândul celor cu adevărat performante din spațiul european.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Nu încheiem acest tronson al ședinței noastre de astăzi, fără să vă anunț domnii deputați care au depus în scris declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D., domnii deputați: Dumitru Bentu, Manuela Mitrea, Cosmin Nicula, Vasile Mocanu, Iuliu Nosa, Vasile Pușcaș, Aurel Gubandru, Gheorghe Chiper, Doina Drețcanu, Mihaela Rusu, Ion Dumitru, Nicolae Bădălău și Aurel Vlădoiu.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnii deputați: Mircea Ciopraga, Marian Sorin Paveliu, Cristian Bușoi, Emil Strungă, Gheorghe Gabor, Claudiu Zaharia, Mihai Mălaimare și Emilian Frâncu.

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnii deputați: Alexandru Mocanu, Aurel Olărean, Valentin Iliescu, Ionesie Ghiorghioni, Daniel Buda, Traian Igaș, Monica Iacob Ridzi și Roberta Alma Anastase.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnii deputați: Costache Mircea și Ioan Aurel Rus.

Din partea Grupului parlamentar al P.C., domnii deputați: Ioan Țundrea, Daniela Popa, Bogdan Liviu Ciucă.

Și domnul deputat Mircea Pușcă, Grupul parlamentar al P.N.L., a depus în scris.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele declarații au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință.)

 
  Aurel Vlădoiu - declarație politică cu titlul 2005 - anul marii dezamăgiri;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"2005 - anul marii dezamăgiri"

În urmă cu un an, românii au căzut pradă unei crunte dezamăgiri. Au fost înșelați de lozinca ipocrită a unei alianțe politice de conjunctură, încropită la repezeală, "Să trăiți bine!"este un sloganelectoral, care acum se aude ca un ecou din ce în ce mai slab în urechile milioanelor de români păcăliți de iluzia portocalie. Zâmbetul marinăresc și limbajul populist, demagogic al unui politician atipic le-a sucit mințile românilor care regretă amarnic după un an de guvernare a unei alianțe realizate în pripă fără nici un program de guvernare.

Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale din 2004 prin manipulare, prin mesaje mincinoase lansate în campania electorală. Sintagma de "președinte jucător" s-a transformat în "președinte generator de crize". Președintele acționează pe zi ce trece să-și consolideze puterea absolută, un președinte care permanent bulversează clasa politică cu tot felul de idei, precum parlament unicameral, și astfel, un președinte care a exercitat de nenumărate ori presiuni asupra justiției, un președinte pentru care luptă împotriva corupției s-a dovedit a fi un slogan populist.

În acest an, Puterea a pierdut pe toate fronturile, s-a măcinat inutil în interior, iar rezultatele catastrofale le vedem acum cu toții. Dacă noi, Partidul Social Democrat, am lăsat la sfârșitul mandatului o economie în creștere de 8,3%, în acest an va crește cu 3,8 - 4%. De asemenea înregistrăm o inflație de peste 8,5% față de 7,5% cât preconizaseră "specialiștii" în economie ai alianței. Bugetul pe anul 2006 va fi unul al minciunii și al amăgirii. Toate ministerele au primit fonduri doar pentru supraviețuire, ca să nu mai vorbim de dezvoltare.

La un an de guvernare portocalie, putem spune fără teama de a greși că puterea actuală a înregistrat eșecuri după eșecuri, neatingându-și nici unul dintre principalele scopuri, respectiv: organizarea de alegeri anticipate, schimbarea președinților celor două camere ale Parlamentului, înlocuirea președinților consiliilor județene. În criza de imagine, ultima găselniță mediatică a președintelui Traian Băsescu este aceea că armata va interveni în soluționarea crizei gripei aviare, substituind specialiști în domeniu. Iată că în lipsă de activitate, președintele își permite să arunce bombă după bombă, perlă după perlă pe masa de studiu a mass-media.

Politica confuză a Guvernului Tăriceanu, neputința de a-i face pe români să "trăiască mai bine" cedările repetate ale aliaților în fața unui UDMR din ce în ce mai tupeist îi vor determina pe români să analizeze de-acum înainte cu mult mai mare atenție pe cine vor pune ștampila în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat.

  Roberta Alma Anastase - declarație politică intitulată Săptămâna tineretului european;

Doamna Roberta Alma Anastase:

"Săptămâna tineretului european"

Săptămâna Europană a Tineretului a fost sărbătorită în întreaga Europă, în perioada 5-11 decembrie. In România, manifestările derulate sub această egidă au fost organizate de Autoritatea Națională pentru Tineret - ANT și Agenția Națională pentru Sprijinirea Inițiativelor Tinerilor - ANSIT și au fost dedicate tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 și 30 de ani.

Săptămâna Europeana a Tineretului s-a desfășurat sub sloganul "Youth takes the Floor". In fiecare județ al țării, la Direcția Județeană pentru Tineret, au fost organizate acțiuni integrate acestui amplu program. Au avut loc mese rotunde, prezentări și dezbateri cu privire la Documentele Europene, au fost celebrate Ziua Voluntariatului (5 decembrie) și Ziua Internațională a Drepturilor Omului (10 decembrie).

Dacă tinerii vor sa fie mai aproape de Europa, aceștia trebuie să știe totul despre documentele europene în domeniul tineretului, despre programul TINERET (Youth) și despre implementarea programului "Tineret în Acțiune" (Youth in Action), despre valorile europene-diversitate, toleranță, multiculturalitate, implicare, voluntariat. Au avut această oportunintate participând la manifestările prilejuite de celebrarea acestui eveniment.

Săptămâna Europeană a Tineretului este o dovada a susținerii inițiativelor tinerilor punându-le la dispoziție un sistem informatizat european.

Conceptul campaniei este unul tineresc, relaxat, pornit de la dorința tinerilor de a-și spune părerea, de a-și prezenta inițiativele și mai ales din dorința de a fi ascultați. Nu odată ni s-a întâmplat să ridicăm mâna în gol pentru a comunica. Acum acea mână ridicată are o față, are un glas. Acela al unui tânăr din Europa.

  Aurel Gubandru - tratarea unui subiect care-i vizează pe toți producătorii agricoli - impozitul pe producția agricolă;

Domnul Aurel Gubandru:

O chestiune importantă care-i vizează pe toți producătorii agricoli continuă să tot fie pasată între cabinetele miniștrilor finanțelor și agriculturii, astfel că nici acum, cu câteva săptămâni înaintea finalului de an, nu se știe dacă se introduce sau nu impozitul pe producția agricolă, începând cu 2006. Ministrul finanțelor s-a pronunțat pentru aplicarea acestei taxe, în vreme ce oficialii Ministerului Agriculturii consideră că încă nu e cazul. Mai mult, Ministerul Agriculturii trimite depeșe în teritoriu, sperând să-i ralieze pe producători și agronomi în încercarea de a bloca noul impozit. La Direcția Agricolă Buzău a sosit zilele trecute un comunicat în care, printre altele, se arată: "Conducerea Ministerului Agriculturii atrage atenția că acest an a fost unul foarte dificil, cu pierderi de producție cauzate de ploi, astfel că introducerea noului sistem de impozitare ar descuraja refacerea zonelor calamitate și recapitalizarea fermierilor". De acord, dar producătorii buzoieni pot lua cel mult act de bunele intenții, fără a putea însă influența deliberările celor îndrituiți să adopte o hotărâre clară. De ce nu s-ar pune de acord domnii miniștri, când se află față în față, cu prilejul reuniunilor guvernamentale?

Agricultorii români ar trebui sprijiniți cu specialiști, utilaje agricole și subvenții ca să poată face producție, nu să le fie puse impozite "pe supraviețuire", căci din producția agricolă abia își duc zilele de azi pe mâine. Ce le mai luați, domnilor guvernanți? Oricum nu trebuie să vă obosiți prea tare pentru că zilele lor sunt numărate...
Nu credeți ca o țară cu agricultură performantă este o țară bogată? Or, România cu asemenea agricultură este aproape de colaps. Mâncăm fructe și legume de import. Unde sunt livezile și grădinile noastre? Unde sunt utilajele agricole și specialiștii noștri cu care ne mândream?

  Claudius Mihail Zaharia - referire la criza din învățământ;

Domnul Claudius Mihail Zaharia:

Domnule președinte, stimați colegi,

Anul acesta, datorită perioadei lungi de tranziție prin care țara noastră tot trece de 15 ani, anumite probleme din învățământul românesc au atins cote cel puțin îngrijorătoare. Își fac simțite prezența: dispariția disciplinei din mediul educațional și apariția violenței, a taxelor de protecție, a drogurilor, a alcoolului în interiorul instituțiilor de învățământ.

Acest flagel infracțional s-a consolidat în România o dată cu scăderea interesului și a respectului pentru și față de unitățile de învățământ atât din partea cadrelor didactice, datorită salariilor mici, cât și din partea elevilor și studenților care nu mai văd unitățile de învățământ ca deschizătoare de drumuri în viață.

S-a ajuns ca școlile, liceele, universitățile, locuri unde copiii noștri ar trebui să meargă doar cu preocuparea de a acumula cât mai multe cunoștințe, de a-și face prieteni și de a-și consolida încrederea în sine, litera de lege să fie forța fizică, tupeul și violența. Ce se va alege din generațiile actuale de elevi dacă aceștia pleacă de pe băncile liceului ferm convinși că dacă ai bani sau mușchi poți face tot ce vrei?

Pentru rezolvarea acestei crize este nevoie de o reacție bine planificată și coordonată aplicată rapid și în forță a tuturor structurilor administrative care gestionează aspectele ce țin de educația tinerilor din România. Țara noastră trece printr-o perioadă în care nu-și poate permite generații de tineri slab pregătiți care se gândesc cum să plece mai repede în Spania sau Italia la cules căpșuni pentru a câștiga bani, bani pe care sunt ferm convinși că nu-i pot câștiga în țară dacă își folosesc cunoștințele acumulate în școală.

Apreciez decizia Jandarmeriei de a reveni la asigurarea ordinii în instituțiile de învățământ, dar nu este suficient!

Fac un apel către toți angajații instituțiilor publice al căror obiect de activitate este să vegheze asupra condițiilor în care învață tinerii români și care, din banii noștri își câștigă pâinea, să caute și să găsească în cel mai scurt timp soluția pentru scoaterea învățământului din starea în care se află.

Interesul tinerilor, stimați colegi, pentru ceea ce se întâmplă aici, activitate care practic reprezintă democrația în România, se dobândește din băncile instituțiilor de învățământ.

Vă mulțumesc.

  Constantin Traian Igaș - intervenție cu titlul Cetatea Aradului trebuie să fie a arădenilor!;

Domnul Constantin Traian Igaș:

"Cetatea Aradului trebuie să fie a arădenilor!"

Doamnelor și domnilor deputați,

Fiecare dintre noi, cei care suntem azi, aici, parte componentă a Parlamentului României, datorăm cetățenilor care ne-au votat ca prin tot ceea ce înfăptuim să nu-i dezamăgim. Acest lucru este cu atât mai important pentru noi, cei mai tineri dintre parlamentari, deputați sau senatori, care trebuie să demonstrăm că tinerețea nu e doar o virtute, ci și o calitate.

Una dintre obligațiile pe care le avem, odată aleși, este aceea de a încerca prin toate mijloacele de care dispunem, și mă refer aici chiar și la această declarație politică, să sprijinim comunitatea pe care o reprezentăm. Arădenii au încercat întotdeauna să se ridice deasupra așteptărilor și de ce nu, prin ceea ce au întreprins, să dea un exemplu și celorlalți. Azi, doresc să vă prezint unul dintre marile proiecte arădene prin care se speră și se încearcă a aduce o dezvoltare municipiului Arad, dar care are încă nevoie de sprijin pentru a fi realizat.

Imediat după revoluția din 1989, autoritățile locale ale municipiului Arad au demarat proiectul de trecere a Cetății Aradului din patrimoniul Ministerului Apărării Naționale în cel al autorităților locale. Acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât Cetatea, construită ca obiectiv militar de o deosebită importanță încă din timpul domniei Mariei Tereza (1740-1780), adăpostea din anul 1919 o banală cetate, pentru ca după 1989 puternica bază militară a Armatei Române să-și piardă din interesul militar.

Numărul militarilor care au fost încorporați în această unitate a început să scadă vertiginos: dacă la nivelul anului 1989, numărul acestora se ridica la 3000 de suflete, în prezent numărul lor depășește cu puțin cifra de 700.

Acesta a fost însă și motivul principal pentru care autoritățile locale au demarat proiectul de trecere a cetății în patrimoniul civil și transformarea acesteia într-un monument istoric ce ar potea deveni o atracție turistică importantă pentru oraș.

Deși atitudinea adoptată de Ministerul Apărării Naționale nu poate fi caracterizată ca fiind una "ofensivă", solicitările au determinat autoritățile locale să treacă într-o perioadă de așteptare, acestea neputând încă să găsească o rezolvare a problemei, întrucât se impune punerea la dispoziție a fondurilor necesare construirii unei noi cazărmi. Pe lângă aceste fonduri, va mai fi necesară o a doua rezervă de fonduri pentru transformarea cetății în muzeu, fonduri care se ridică la o valoare deloc de neglijat. O soluție salvatoare pe care autoritățile locale au identificat-o a fost și cea de includere a obiectivului turistic pe lista UNESCO, fapt ce ar permite accesul la finanțări externe. Este însă un demers foarte dificil din varii motive.

În prezent, în incinta cetății funcționează un batalion mixt româno-ungar de menținere a păcii, înființat în 1998. Acesta este condus alternativ de România și Ungaria, comanda fiind schimbată în fiecare an, iar militarii de aici au participat în ultimii ani la misiuni importante în Kosovo, Afganistan și Irak.

În ultima perioadă, autoritățile locale din Arad au făcut tot ce se putea face pentru realizarea acestui proiect. Ministerul Apărării Naționale și-a anunțat disponibilitatea de a ceda acest obiectiv, condiționând acest proiect de mutare a garnizoanei din Arad în vechea unitate militară din Lipova. Însă și în acest caz costurile sunt foarte ridicate, ele cifrându-se la 200 miliarde de lei și urmând a fi suportate de autoritățile locale, care speră să obțină sprijin din partea Ministerului Finanțelor Publice.

O altă perioadă de timp se va pierde datorită unui protocol ce trebuie încheiat între municipalitatea Arad și MApN, protocol ce va cuprinde toate etapele ce trebuiesc parcurse și îndeplinite de partea arădeană, precum și suma care trebuie plătită pentru a putea intra în posesia Cetății Aradului.

Doresc să salut pe această cale toate demersurile ce au fost făcute pentru ca această Cetate să devină a arădenilor, să devină un punct de atracție pentru cetățenii din toate colțurile lumii, care apoi să aducă Aradului puțin din dezvoltarea pe care cu toții ne-o dorim.

În condițiile democrației și economiei de piață, Aradul tinde să se redefinească ca zonă de echilibru și prosperitate la poarta de vest a țării.

  Cristian Mihai Adomniței - intervenție cu tema Decada Romilor trebuie să înceapă și la Iași;

Domnul Cristian Mihai Adomniței:

"Decada Romilor trebuie să înceapă și la Iași"

România este prima țară care asigură președinția Comitetului Internațional de Coordonare a "Deceniului de Incluziune a Romilor". "Decada Romilor" vine sa răspundă unor nevoi sociale, economice și de educație a comunităților roma în condițiile în care democrația românească recunoaște libertatea individului și egalitatea de șanse ca valori fundamentale ale unei democrații moderne.

Având la baza o realitate sociala incontestabila, o idee generoasă a societății civile, valori morale reciproc acceptate "Decada Romilor" își propune să rupă barierele menținute de temeri și discrepanțe și să favorizeze accesul la educație, accesul la servicii sociale și medicale, accesul la un loc de muncă decent, accesul la o locuință.

Mă voi implica personal în implementarea programelor "Decadei" în județul Iași, beneficiind deja de suportul activ al Prefecturii Iași și, în mod special, al consilierului pe probleme ale romilor, pentru că exista în județul Iași comunități mari de cetățeni romi în Răducăneni, Voinești, Mironeasa, Grajduri, Ciurea, Moțca, care au probleme începând cu accesul la sursele de apă potabilă până la accesul la educație, servicii medicale și sociale. Cunosc situația revoltătoare în care comunitățile de romi au fost folosite ca masă de manevră electorală, întocmindu-se dosare de ajutor social sistate imediat după alegeri, racorduri la rețeaua de apă potabilă întrerupte în două săptămâni după alegerile locale, comportamente abuzive și discriminatorii ale autorităților publice locale. Depun toate eforturile în limitele prevăzute de lege pentru a rezolva astfel de situații, dar demersurile noastre vor avea un impact mult mai mare în momentul în care vor fi părți componente ale unui program coerent de acțiune la nivel instituțional.

Salut inițiativa Prefecturii Iași de a efectua un recensământ propriu al populației romă, deoarece este un fapt recunoscut ca datele recensământului național efectuat nu reflectă realitatea. Este esențial ca romii să își recunoască apartenența la comunitatea din care fac parte, fiind pe deplin convinși că statutul lor de rom nu este în măsură să la prejudicieze șansele de devenire și poziția în societate. Trebuie de asemenea să luăm în considerație și faptul că, dacă ne dorim să accesăm fonduri internaționale ce vizează dezvoltarea comunităților rome trebuie să putem demonstra și numeric că îndeplinim criteriile de eligibilitate.

Doresc să atrag atenția în mod special asupra necesității pregătirii de specialiști romi în Administrație Publică Locală, capitol extrem de deficitar și care are o importanță majoră în perspectiva managerierii eficiente a comunităților de romi și a problemelor acestora.

Închei cu speranța că "Deceniul de incluziune a Romilor" va fi un program multinațional de succes, cu rezultate remarcabile pe care le voi putea cuantifica și în comunitățile județului Iași și ne va deschide inima și mintea spre valorile morale și democratice pe care ni le însușim în discursurile noastre.

  Dan Mihai Marian - declarație politică cu titlul Sistemul sanitar din România trebuie reformat în beneficiul pacienților, nicidecum pentru bunăstarea feudalilor din spitale;

Domnul Dan Mihai Marian:

"Sistemul sanitar din România trebuie reformat în beneficiul pacienților, nicidecum pentru bunăstarea feudalilor din spitale"

Asistăm zilele acestea la o avalanșă de comentarii, luări de poziții și declarații pro și contra referitoare la măsurile de reformă întreprinse de ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu. Mass-media are parte, pe final de an, de un nou subiect fierbinte: demiterea unor directori de spitale publice acuzați de incompetență și management defectuos în gestionarea fondurilor de care au beneficiat unitățile sanitare pe care le-au condus.

Reforma demarată cu curaj de ministrul Nicolăescu, un finanțist liberal prin excelență, a primit o replică dură din partea feudalilor din spitale, preocupați mai mult de beneficiile personale decât de calitatea serviciilor medicale prestate. Multe lucruri s-au schimbat în societatea românească în toți acești ani care s-au scurs de la momentul decembrie 1989, însă în domeniul sănătății totul pare încremenit într-un proiect fără finalitate. Nimeni nu i-a luat la întrebări pe cei care de atâția ani manageriază falimentul sănătății publice. Dimpotrivă, toți cei care s-au aflat vremelnic în fruntea Ministerului Sănătății au căutat să se pună bine cu grupurile de interese ce gravitează în jurul acestui domeniu: grupul feudalilor din spitale și grupul distribuitorilor de medicamente și materiale sanitare. Pentru toți aceștia, sănătatea reprezintă un domeniu în care se pot face afaceri foarte profitabile. Practic, sistemul public de sănătate este parazitat de această mafie a intereselor țesute între directorii de spitale și distribuitorii de medicamente și materiale sanitare. Totul se desfășoară în virtutea unor combinații numai de ei știute și care fraudează de ani de zile statul și păgubește.

Când vine vorba de calitatea serviciilor medicale, feudalii spitalelor strigă sus și tare că sistemul de sănătate este subfinanțat, că se alocă prea puține fonduri, chipurile, pentru sănătatea bietului român. Nicioadată acești distinși domni nu s-au referit la calitatea serviciilor medicale oferite, calitate care ar trebui să fie exprimată în gradul de satisfacție a cetățeanului, beneficiar al serviciilor medicale. Cei mai mulți dintre cei care au accesat serviciile medicale din sistemul public se declară mai degrabă nemulțumiți de modul în care au fost tratați. Iar acest lucru se datorează nu numai subfinanțării sistemului, ci și datorită managementul păgubos.

Ca orice liberal autentic, ministrul Eugen Nicolăescu a demarat reforma în domeniul sănătății pornind de la principiul conform căruia important este nu ceea ce crede statul că este bine pentru cetățeni, ci ceea ce cred cetățenii înșiși că este bine pentru ei. Tradus în practica managementului calității serviciilor, acest principiu sună astfel: să lucrezi întotdeauna orientat spre nevoile beneficiarilor direcți. Acest lucru înseamnă că orice reformă în domeniul sănătății trebuie să aibă ca scop satisfacția beneficiarilor ei direcți, pacienții. Însă, această reformă nu poate fi implementată fără o schimbare radicală a modului în care s-a făcut management sanitar în România de mai bine de jumătate de secol.

Reforma întâmpină cea mai acerbă rezistență din partea celor care nu vor să audă de cumulul de funcții și conflictul de interese. Probabil că, numai în România poți întâlni superoameni gen Sorin Oprescu, care poate conduce simultan două spitale universitare, altele două mai mici arondate acestora, în paralel cu activitatea de senator, profesor universitar, medic primar chirurg și, în timpul liber, conducătorul feudalilor din spitale răsculați împotriva reformei lui Nicolăescu. Atitudinea găștii conduse de doctorul Oprescu poate fi caracterizată prin celebra replică: "Să se revizuiască primesc, dar să nu se schimbe nimic." Cu alte cuvinte, să se facă reformă în sănătate, dar să rămână domnii directori de spitale cu privilegiile lor. Stimabilii clamează subfinanțarea cronică și solicită mai mulți bani, dar pe care să-i cheltuiească așa cum știu ei mai bine: adică ca și până acum și, dacă se poate, neîntrebați de nimeni!

Mesajul acestei declarații este că revolta feudalilor din spitale este lipsită de orice argument de bun-simț, iar reforma întreprinsă de ministrul Nicolăescu trebuie să continue. Dacă această reformă va eșua, atunci odată cu ea eșuează și speranțele noastre de a avea parte de servicii medicale decente.

  Daniela Popa - declarație politică privind desemnarea reprezentanților diasporei românești în Parlament;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind desemnarea reprezentanților diasporei românești în Parlament

Integrarea României în Uniunea Europeană impune recunoașterea și apărarea drepturilor tuturor minorităților, indiferent de etnie. Faptul că statul român acordă libertate de expresie și este apărătorul acestora a fost recunoscut de către oficialii Uniunii Europene în nenumărate rânduri, cu ocazia analizelor prilejuite de elaborarea rapoartelor de țară.

Constituția României asigură reprezentarea minorităților naționale în Parlament. Există însă o minoritate care din păcate este ignorată în prezent de statul român - diaspora. Conform Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, cetățenii români cu drept de vot din diaspora română votează aceleași persoane care candidează în circumscripția electorală a municipiului București.

În spiritul art. 7 din Constituția României, care precizează că "Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor țării și acționează pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase", este necesar ca această categorie a electoratului să fie reprezentată de persoane care provin chiar din diaspora. Aceste persoane pot contribui la realizarea unor legături cât mai strânse între românii din țară și cei din străinătate. Cei care vor fi desemnați prin asemenea procedură cunosc mult mai bine situația comunităților românești de peste hotare și pot acționa mai eficient în favoarea soluționării lor. La acest aspect se mai adaugă și faptul că prezența personalităților din diaspora ca membri ai Parlamentului României constituie un avantaj și pentru activitatea de lobby a României în plan internațional.

Menționăm că reglementarea alegerii unui deputat și a unui senator ca reprezentanți în Parlament a fost chiar o cerință a diasporei românești exprimată recent în contextul unor întâlniri cu oamenii politici.

În vederea reprezentării adecvate în Parlament a intereselor diasporei românești, am depus o propunere legislativă care să reglementeze alegerea reprezentanților săi - un mandat de deputat și un mandat de senator - în Parlamentul României, pe bază de scrutin uninominal cu un singur tur.

Am convingerea că Parlamentul României va adopta această inițiativă legislativă care acordă libertate de expresie diasporei românești.

  Daniela Popa - declarație politică privind introducerea votului uninominal;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică privind introducerea votului uninominal

Democrația este definită în esența sa de suveranitatea poporului, iar aceasta nu se poate exercita într-un climat politic caracterizat de lupte intra și interpartinice, lupte ale orgoliilor, ce pun în plan secundar interesul cetățeanului.

După 15 ani de democrație, instituția Permanentului se află într-un moment critic privind felul în care este perceput de către alegători. Faptul că încrederea populației în forul legislativ al României se află la cote scăzute, după cum arată în mod repetat sondajele din ultima perioadă, este îngrijorător. Simbolul democrației - Parlamentul, ca expresie a voinței poporului - este în pericol de discreditare.

Cauzele acestei stări de lucruri se plasează atât la nivelul instituțiilor și oamenilor politici, cât și la nivelul societății: insuficienta coordonare și comunicare instituțională, structură organizatorică deficitară ce îngreunează satisfacerea funcțiilor specifice, precum și disfuncționalități majore în comunicarea dintre parlamentari și electorat.

În România, aleșii sunt oamenii unor partide, iar electoratul alege în funcție de eticheta partizană a candidaților. Calitățile personale, programele politice contează mai puțin. Corpul electoral exercită astfel o ''alegere colectivă'' prin intermediul partidelor politice, ceea ce implică o restrângere a suveranității sale. Teoretic, decizia electoratului este liberă însă ea depinde de calcule din interiorul partidelor a căror expresie sunt listele electorale. Controlul alegătorilor în procesul selecției celor ce îl reprezintă este foarte redus.

De-a lungul diferitelor legislaturi s-au înregistrat diverse propuneri legislative prin care se intenționa reformarea sistemului electoral românesc prin introducerea votului uninominal. Nici unul dintre aceste proiecte, de modificare a tipului de scrutin, nu au urmat procedura legislativă până la capăt, rămânând în diferite stadii de dezbatere, după care au fost retrase de pe ordinea de zi.

În acest context, apreciem și salutăm recenta decizie a Birourilor Permanete ale celor două camere ale Parlamentului României care au decis înființarea unei Comisii comune pentru elaborarea Codului Electoral, act normativ menit să reglementeze pe viitor alegerile parlamentare, alegerile locale, precum și alegerea reprezentanților români în Parlamentul European.

Modificarea tipului de scrutin pentru alegerea deputaților și senatorilor va deschide calea de trecere de la politician la om politic, de la individ la cetățean, de la acțiunea politică neeficientă la acțiunea politică rațională și pragmatică. Votul uninominal este o metodă de selecție a parlamentarilor care îi determină pe aceștia să se orienteze mai mult asupra problemelor specifice din teritoriu. Filialele de partid vor fi nevoite să se prezinte ca reprezentanți reali ai interesului local și vor fi nevoite să cunoască mai bine realitățile specifice. Programele politice și platformele electorale vor câștiga în precizie, concretețe și vor fi răspunsuri reale la situațiile semnalate. Mai mult decât atât, lupta politică se va transforma în competiție politică, iar miza competiției politice nu va fi doar obținerea guvernării ci guvernarea însăși. Actorul politic va fi mai preocupat de a lua legătura cu oamenii care l-au ales, va fi mai interesat de a face dovada calităților și pragmatismului său, iar cariera sa politică nu va mai depinde de poziția sa în sistemul de relații intrapartinice.

Sperăm ca acest Cod Electoral să determine schimbarea comportamentului clasei politice și reorientarea valorilor reprezentanților electoratului în Parlamentul României pe coordonate noi, impuse de iminenta aderare a României la Uniunea Europeană.

  Ioan Aurel Rus - declarație politică cu titlul Cei ce seamănă azi vânt, mâine vor culege furtună!;

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declarație politică "Cei ce seamănă azi vânt, mâine vor culege furtună!

Motto: "Nedreptatea trebuie să o suporți până la momentul potrivit", Alfred Copus.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegii,

Din ce în ce mai mulți oameni ni se adresează îngrijorați de noul asalt al șovinismului maghiar împotriva românilor, a suveranității și integrității României. O parte impresionantă dintre aceștia, de români este vorba, ne spun că aproape în aceleași mod s-au petrecut lucrurile și înainte de Dictatul de la Viena. Ofensiva iredentiștilor maghiari ia forme tot mai acute. Pe lângă problema autonomiei unor teritorii cu pondere maghiară, a inițiativei privind legea minorităților, ca să pună capac la toate vor și separarea pe criterii etnice a studenților Universității Babeș -Bolyai, și ca o culme a neobrăzării, pe seama Statului Român.

Una dintre cele mai uzitate minciuni a fost și este aceea care susține că românii nu ar acorda drepturile cuvenite minorității maghiare, că i-ar marginaliza. Cu asemenea invective s-au înfățișat și forurilor europene și internaționale după 1989, mai ceva ca acei copii pârâcioși de la grădiniță. Interesant este că modul de acțiune nu este nou, ci tot unul vechi, perimat aruncând, fără jenă, păcatele lor în seama altora, ca în zicala cu hoțul care strigă - prindeți hoții.

Acțiunile de izolare ale maghiarilor față de români și de jignire a acestora nu sunt noi dar nici nu sunt generalizate la toți maghiarii, ci numai la acea parte de maghiarime cu atitudine șovină, disprețuitoare față de populația majoritară. Aspecte de acest gen, deloc întâmplătoare, au fost povestite de un român din Cartierul Sărata, bun prieten, după cum afirma, cu toți maghiarii, în afară de cei care singuri s-au separat, printr-o atitudine inamicală. Au copilărit și trăit împreună, au avut aceleași bucurii și necazuri, dar au fost unii care au făcut numai rău și nu în trecutul îndepărtat, ci într-unul apropiat zilelor noastre.

Începutul dezbinării, a scârbei, cum zic țăranii, ne spunea omul cu durere în suflet, între românii și maghiarii din Sărata a pornit de la un "popă" venit în localitate, de pe alte meleaguri, pe la începutul anilor '80.

Pentru a înțelege mai bine, omul ne-a exemplificat printr-un obicei al locuitorilor din Sărata (existent, de altfel, în majoritatea localităților cu populație amestecată). În noaptea de Anul Nou, toți cetățenii se adună la un loc, în frunte cu cei doi preoți, ortodox și reformat, care se adresa fiecare enoriașilor ambelor culte. Fără să se țină seama care de ce nație este, toți se gratulau cu urări de bine și sănătate, prosperitate și bucurii pentru anul în care se intra.

Noul preot reformat a călcat tradiția prin refuzul de a permite alăturarea celor două comunități etnice chiar într-o asemenea ocazie. A refuzat dialogul cu preotul ortodox și a făcut mult rău bunelor relații statornicite între românii de etnie și confesiune diferite. S-a împotrivit căsătoriilor mixte între tinerii celor două etnii, considerându-i pe români țigani cu care nu au a se amesteca maghiarii. Apropo de toleranța și respectul față de alte etnii, a unor șovini sadea. Chiar a exemplificat prin cazul unui intelectual, venit de undeva din sudul țării, îndrăgostit de o fată maghiară, care și ea îi împărtășea sentimentele și pe care "popa" din român puturos și țigan nu-l scotea. A recurs la presiuni și amenințări asupra fetei și familiei acesteia pentru a-i determina să renunțe la mariajul preconizat. Spre cinstea lor, fata și familia nu au cedat și totul s-a încheiat ca într-o poveste urâtă cu un sfârșit frumos.

Am vrut să reliefez că nu toți maghiarii trebuie băgați în aceeași oală. Oamenii simpli se înțeleg, și chiar foarte bine, până nu apar cei cu interese străine de ale acestora. Aspecte pozitive, dar mai ales negative, sunt semnalate totuși frecvent și în alte localități printre care Braniștea, Nimigea, Tonci, Fântânița și altele.

Ca un corolar la toate aceste semnale ce le primim este ideea că acțiunile maghiarilor din ultima vreme îngrijorează pe celelalte etnii, inclusiv pe unii maghiari.

Tendințele separatiste ale maghiarilor se manifestă de la grădiniță și până la facultate, în ceea ce privește copiii și tineretul, dar și la ceilalți indivizi căzuți în plasa unei propagande șovine, xenofobe. Asemenea acte de izolare și separatism etnic nu s-au făcut niciodată din inițiativa românilor "

Dacă până în 1989 mici disensiuni se mai creau între tinerii celor două naționalități, cu ocazia unor petreceri, tot pe fondul separatismului, acum au organismul anume creat, UDMR, care conduce nu din umbră, ci la lumina zilei activitățile antiromânești "

Cu toate favoritismele și plusul de drepturi pe care le-au dobândit, în mod necinstit, reprezentanții UDMR-iști ajunși în funcții, poate prea mari și nemeritate în România, țipă ca din gură de șarpe că nu au drepturi. Se plâng pe la tot felul de organisme internaționale, "mint" și păcălesc lumea.

Ar fi cazul să se mai domolească, să aplice dictonul care spune: "respectă dacă vrei să fii respectat", să mai lase aerele de stăpâni și să-și aducă aminte că România nu este un sat fără câini, să nu mai semene discordie și ură între maghiari și alte etnii. Totul este și împotriva firii și a legii lui Dumnezeu, ai cărui fii suntem cu toții.

Nedreptăților care li se fac românilor azi (și maghiarii sunt tot cetățeni ai României), necazurilor și decăderii morale în care se zbat, nu le adăugați și vrajba națională, domnilor udemeriști!

De aceea am considerat potrivit motto-ul citat din Alfred Copus, care ar putea fi tălmăcit și prin întrebarea pe care Cicero a adresat-o în Senatul Roman, conspiratorului Catilina: "Până când Catilina vei abuza de răbdarea noastră?".

  Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu - declarație politică intitulată Educația portocalie, educație ratată;

Domnul Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu:

"Educația portocalie, educație ratată".

Educația, ca obiectiv național, se regăsește cu prioritate pe agenda de lucru al oricărui Guvern care dorește cu adevărat ca societatea pe care o reprezintă să fie competitivă și asta printr-o formulă simplă: instrucție prin educație și nu invers. Este foarte important să se facă deosebirea între ceea ce trebuie să facă un elev când vine la școală și ceea ce se întâmplă de fapt în realitate. Generații de elevi se perindă prin școlile românești fără ca să-și dea seama cu adevărat de ceea ce reprezintă aceasta pentru națiune, pentru viitorul său și de ce nu pentru perspectiva unei vieți mai bune. Dovada unei lipse de interes pentru educație din partea Guvernului Tăriceanu o reprezintă în primul rând bugetul alocat acestui domeniu, un buget "portocaliu" ce nu prea se regăsește în sloganul "Să trăiți bine!" din campania electorală a Alianței D.A.

O altă dovadă o reprezintă modul în care a fost tratată greva cadrelor didactice și a materiei pe care elevii vor sau nu să o recupereze, plata diferențiată a orelor pierdute în timpul grevei (ceea ce denotă o inconsecvență în managementul M.E.C) și ceea ce ridică pe culmile anormalului și a ridicolului violența atât asupra elevilor, cât și a profesorilor ce se regăsește în unitățile de învățământ, cumulate cu partide de sex între elevi de vârste fragede. Anchete sumare și evazive ce au ca scop doar aplanarea și minimalizarea efectelor acestor evenimente nefericite și finalizate prin destituiri ale directorilor de școli, nu reprezintă cea mai eficientă soluție pentru rezolvarea acestor probleme din școala românească. Se cheltuiesc sume uriașe prin programe specifice și ONG-uri fantomă pentru așa-zise proiecte educative, dar nimeni nu spune cu adevărat care este eficiența acestor acțiuni, că prin finanțarea acestor activități nu se urmărește altceva decât ca aceste fonduri să ajungă în buzunarele unor așa-ziși specialiști în ale educației și nu pentru a avea o generație viitoare de calitate. Cu vorbe goale și amenințări nu se poate face mai nimic, poate doar un învățământ de foarte slabă calitate, așa cum sunt și reprezentanții acestui Guvern. Salarizarea cadrelor didactice, nivelul de trai al cetățeanului de rând, comportamentul copiilor noștri atunci când merg la școală pot reprezenta atât adevărata față a Guvernului Tăriceanu, cât și indicatorii macroeconomici cu care se tot laudă Alianța D.A, cea "portocalie".

  Iuliu Nosa - intervenție cu titlul Reforma licuricilor;

Domnul Iuliu Nosa:

Titlul și tema intervenției mela de astăzi este "Reforma licuricilor". Deși pare mai degrabă o abordare hilară, sau de pamflet, vă asigur că o voi expune și trata în modul cel mai serios cu putință și, desigur, cu îngrijorare. Nu fac decât să enunț și să definesc, prin sintagme proprii liderului Alianței, Traian Băsescu, schema pe care se construiește reforma pe care ne-o propun actualii guvernanți.

În spatele unor mesaje declarative, intens sforăitoare pe toate canalele media despre progresele spectaculoase ale reformei în România, se ascunde o realitate care nu numai că nu se mișcă spre un orizont al speranței, dar regresează. Este tot mai vizibilă neputința miniștrilor D.A. de a controla și guverna eficient problemele reale ale domeniilor de resort. Spre exemplu: la justiție, doamna Macovei reușește să ne readucă în memorie perioada de tristă amintire a metodelor și proceselor din epoca stalinistă. Marea corupție este planificată a fi instrumentată cu liste și teme fixe, bineînțeles după criterii politice. Sistemul juridic riscă să devină o imensă gaură neagră care va înghiți în scurt timp fragilele câștiguri ale democrației românești, greu stabilizate. Frustrările profesionale acumulate în perioada stagiului oengist - și nu numai - sunt refulate astăzi într-o strategie de comandă și de comando.

La sănătate, ministru Nicolăescu, în plină epidemie de rujeolă de proporții și efecte fără precedent în ultimii ani, demite 15 directori de spitale. Bineînțeles, în buna practică a Alianței, demiterile se fac direct la televizor, ca și arestările, de altfel. Copiii bolnavi de rujeolă mor și ei în direct la televizor.

Măsurile sunt clar politice, arbitrare și ilegale.

Prevalându-se de teoria managementului defectuos, care trebuie verificată de la caz la caz, domnul Nicolăescu distrage atenția de la problema reală și gravă a sistemului de sănătate: rujeola. Explozia epidemică este rezultatul direct și determinat al managementului incompetent al celor doi miniștri ai sănătății din actuala guvernare. Și în acest caz intervențiile justifică aprecierea așa-zisei politici reformiste ca o reformă a licuricilor, interesați doar de chestiuni de imagine, circ ieftin și oportunități politice.

Primul an de guvernare, prin rezultatele și efectele sale, se definește ca o piesă de teatru slabă, comercială, în care actorii de mâna a treia se străduiesc în parte fiecare și pe toate canalele mediatice să dea cât mai mult circ săracilor și cât mai multă și albă pâine bogaților.

Populism în fața maselor, loialitate față de clientela politică și economică!

  Viorel Oancea - declarație politică cu titlul O problemă de morală;

Domnul Viorel Oancea:

"O problemă de morală"

În ultimul timp, atât prin ziare, la televiziune și chiar în vorbirea curentă, am întâlnit tot mai des termenul de "căpșunar". N-ar fi nimc rău în asta, fiind vorba de cetățenii țării noastre, de cei care conviețuiesc alături de noi și care, din motive economice sau pentru un câștig mai bun s-au angajat pentru a presta o muncă cinstită.

Nedumerirea mea a apărut din momentul în care mi-am dat seama că acest termen de "căpșunar" are, în mass-media și într-o parte a opiniei publice, un cu totul alt sens: oameni care se umilesc pentru un trai și o leafă mai bună, oameni care se pretează la o muncă înjositoare, și nu văd de ce ar fi culesul căpșunilor ceva înjositor.

Din păcare, termenul de "căpșunar" s-a extins la aproape toți cei care depun o muncă cinstită în străinătate și nu ne-am mira ca, într-un timp relativ scurt, cei denumiți "căpșunari" să fie identificați cu ceva rău, nefolositor, oameni cu o moralitate incertă, să se ajungă de la denumirea unei ocupații onorabile, la ceva dezonorant.

Ce mă face să iau această atitudine de apărare a acestor oameni onorabili ar fi următoarele: domnul Marian Musteață, director în BNR, în cadrul unei dezbateri pe teme economice, a prezentat cifre mai mult decât grăitoare, și anume: casle de schimb valutar au cumpărat de la românii de peste hotare 7,5 miliarde de euro. Soldul net al acestor operațiuni financiare este de peste 4 miliarde de dolari, bani intrați ca valută forte în economia țării.

Socotim și 35% din sume în euro, care intră în țară pe căi neoficiale, prin cei care se reîntorc în concedii, prin prieteni etc., numai în luna august a.c. s-au schimbat 1,2 miliarde de euro, sumă provenită de la acești oameni cinstiți, considerată de BNR ca una record.

Mai adăugăm că, dacă am avea curiozitatea și interesul de a vedea satele din care au plecat acești oameni să muncească cinstit, am avea surpriza să vedem adevărate străzi de vile, de case dotate pentru un trai civilizat, automobile ce ar face cinste celor ce vin cu termenul peiorativ de "căpșunar".

Toate acestea mă fac să vă chem pe toți ce ce dorim să respectăm munca cinstită să avem o atitudine corectă față de acești oameni cinstiți.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică intitulată Nenorocirile abătute asupra României continuă să se extindă;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

"Nenorocirile abătute asupra României continuă să se extindă"

Inundațiile care s-au abătut asupra României în acest an au generat numeroase focare de infecție. Miile de animale moarte au făcut ca focarele de infecție să se extindă pe arii din ce în ce mai mari.

O altă mare nenorocire a fost apariția gripei aviare. Nu numai că oamenii au rămas fără păsările care le asigurau hrana de zi cu zi, dar pe deasupra virusul N1H5 a pus în pericol vieți omenești nevinovate.

Cum nenorocirile nu erau suficiente, o nouă gripă, rujeola, a făcut noi victime în rândul copiilor.

La ce ne mai putem aștepta de la dezastrele naturii, când virusul parcă merge mână în mână cu actuala putere?

Ar trebui să ne gândim cu durere la bolile care se vor abate asupra oamenilor, generate de frigul iernii.

Rămași în stradă, mulți dintre acești oameni nu-și mai pot duce traiul de pe o zi pe alta, iar anul acesta Moșul nu le va aduce copiilor nimic și asta nu pentru că nu au fost cuminți, ci pentru că fără voia lor au rămas pe străzi.

Ce imagine de coșmar doar dacă ne închipuim cum trăiesc acești oameni, dar ce durere există în sufletele lor, în inimile reci atât la propriu, cât și la figurat ale acestora, nimeni nu poate ști.

Lucrurile au luat o întorsătură din ce în ce mai gravă, dar nu suficient de importantă încât să se constituie în una din prioritățile actualei puteri. Ne-ar prinde bine prezența lui Nostradamus, care să prevestească cât vor mai îndura oamenii vicisitudinile vremii, dar mai ales ignoranța actualei puteri.

  Vasile Pușcaș - declarație politică privind tendințele actualei guvernări de a încălca principiile statului de drept;

Domnul Vasile Pușcaș:

Declarație politică privind tendințele actualei guvernări de a încălca principiile statului de drept

Permiteți-mi să vorbesc astăzi despre tendințele actualei guvernări de a încălca principiile statului de drept.

În decembrie 2004, când au fost finalizate negocierile de aderare la Uniunea Europeană, Comisia a subliniat faptul că în România statul de drept funcționează, că există o economie de piață funcțională, că avem bagajul legislativ necesar pentru aderarea la Uniunea Europeană. Ceea ce se recomandă era aplicarea legislației în vigoare, precum și asigurarea funcționării instituțiilor statului.

Una dintre lozincile cu care a venit la putere Alianța D.A. s-a referit la întărirea autorității instituțiilor statului. Cu toate acestea, după preluarea puterii de către actuala coaliție guvernamentală, România a fost scena unor grave încălcări ale principiilor statului de drept.

În vreme ce oficiali ai Uniunii Europene ne recomandă să consolidăm instituțiile statului, să întărim autoritatea de care au nevoie într-un stat de drept, reprezentanți ai coaliției de guvernare sfidează cele mai elementare reguli ale democrației.

Recent, unul dintre copreședinții Alianței D.A. afirma că se vor găsi alte metode și căi legale de a se schimba președinții Parlamentului. Am avut ocazia să reformăm cu adevărat această instituție esențială pentru democrația unui stat, însă s-a preferat limitarea întregii dezbateri în jurul unor articole din Regulament care se refereau exclusiv la modalitatea de schimbare a președinților Parlamentului. Decizia dată de Curtea Constituțională în privința acestor articole este negată de actuala majoritate parlamentară și se caută alte mijloace de impunere a lor.

Frecvent apare întrebarea dacă Executivul funcționează la Palatul Victoria sau la Palatul Cotroceni, suprapunerile și contorsionările de competențe asociate celor două palate generând nu numai incoerență decizională, ci și confuzii și sincope în activitatea celor două instituții.

În aceste condiții, permiteți-mi să mă întreb: cum vom putea consolida insituțiile statului? Dacă tot se neagă deciziile instituțiilor statului de drept, ne putem aștepta să se propună chiar desființarea lor și aceasta doar pentru că în viziunea actualei puteri instituții "independente" înseamnă instrumente pentru realizarea intereselor sale de grup.

Preocuparea permanentă a actualului Guvern a fost, timp de 11 luni, schimbarea șefilor de instituții publice, modificarea regulamentelor interne ale acestora, impunerea prin presiuni a unor decizii care să vină în întâmpinarea propriilor interese.

În fața unor asemenea manifestări putem spune că ne aflăm în fața perspectivei unei grave instabilități instituționale. Dacă se mai continuă pe această falsă strategie guvernamentală, s-ar putea ca în primăvara 2006, Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene să avertizeze asupra lipsei stabilității instituționale în România. Acest fapt ar însemna punerea în discuție a capacității României de a îndeplini criteriile politice pentru aderarea la Uniunea Europeană.

În asemenea condiții, se pune întrebarea ce rol mai au recomandările Comisiei Europene dacă actualul Executiv și reprezentanții coaliției guvernamentale continuă să le ignore.

Au trecut mai mulți ani de când România a reușit să demonstreze că îndeplinește criteriile politice pentru aderarea la Uniunea Europeană, stabilite la Copenhaga în 1993. Ar fi jenant ca la numai un an până la aderarea efectivă să fim atenționați tocmai în această privință. Acest lucru ar însemna să ne întoarcem în urmă cu 6 ani, când România a început negocierile de aderare. Și pentru ce? Pentru a da curs unor interese mărunte de grup? Pentru a ne juca din nou pe baza algoritmului?

Vreau să le reamintesc celor care acum au responsabilitatea puterii, că istoria este necruțătoare cu cei care sfidează șansele de afirmare a unei națiuni. În loc să fie sfidate principiile statului de drept, ar trebui să întărim autoritatea instituțiilor statului, să le dăm posibilitatea de a funcționa în spiritul unei legislații armonizate deja cu acquis-ul comunitar, a Constituției România și bunelor practici europene.

  Liviu Bogdan Ciucă - intervenție cu tema Reforma în sistemul sanitar;

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

"Reforma în sistemul sanitar"

Dorința Ministerului Sănătății pentru crearea unui cadru necesar dezvoltării sistemului sanitar și scoaterea acestuia din prăpastia în care a căzut printr-un management mai performant la nivelul spitalelor, este lăudabilă.

Sistemul sanitar românesc are nevoie de un pachet legislativ bine pus la punct și gândit, care să creeze cadrul necesar eficientizării actului medical.

Dorim crearea de posturi de manageri în spitale, care nu vor fi medici, ci se vor ocupa cu sporirea și eficientizarea managementului spitalicesc și crearea de posturi de directori medicali cu prerogative crescute în ceea ce privește achiziționarea de produse ce vizează actul medical.

Dorința Ministerului Sănătății de a crea un pachet legislativ necesar sistemului sanitar este foarte bună și vine exact când acesta are cea mai mare nevoie de el.

Noi, reprezentanții Partidului Conservator, am venit cu amendamente la proiectul inițiat de Ministerul Sănătății și am solicitat să se aibă în vedere propunerile noastre pentru o mai bună aplicabilitate a acestor legi.

Am solicitat ca firmele care dețin peste patru farmacii, fie în orașe, fie în județe, să li se dea autorizație numai dacă dezvoltă puncte farmaceutice în mediul rural.

Această solicitare a noastră vine în ajutorul oamenilor. Nu este o propunere în detrimentul nici unei legi, fiind vorba de viața oamenilor de la țară, care au fost uitați și lăsați să parcurgă zeci de kilometri pentru a-și cumpăra medicamentele necesare.

A doua solicitare este aceea ca plata farmaciștilor să se facă pe servicii și nu pe prețul medicamentelor. Farmaciștii sunt prestatori de servicii, nu buticari.

A treia solicitare are în vedere acordarea de facilități întreprinzătorului român în domeniul farmaceutic, care trebuie să facă față pe piață, cumpărând medicamente de la marii producători sau importatori.

Trebuie să stimulăm investitorul român în domeniul farmaceutic și să-l ajutăm să reziste pe piață în fața marilor investitori străini în domeniu.

Am convingerea că amendamentele propuse de noi la pachetul de legi privind sănătatea vor fi adoptate, ele fiind de un real folos sistemului de sănătate național.

  Mihăiță Calimente - referire la semnarea Tratatului de acces al forțelor americane pe teritoriul României;

Domnul Mihăiță Calimente:

Stimați colegi,

Săptămâna care a trecut a marcat un eveniment deosebit pentru România. Este vorba despre semnarea, la București, a Tratatului de acces al forțelor americane pe teritoriul României. Din acest moment, crearea bazelor americane în țara noastră este o realitate.

Iată astfel că visul de câteva generații al românilor a devenit realitate: "Au venit americanii". Este declarația ministrului de externe al României, Răzvan Ungureanu, care a venit să completeze un crez al multor români în ultimii 60 de ani.

România anilor '50 era un spațiu în care se aștepta izbăvirea de ciuma comunistă și toată speranța românilor se îndrepta către SUA. Cu acest crez au luptat și au murit, în munți sau în închisori, zeci de mii de români.

Dincolo de aspectul emoțional, trebuie să avem în vedere aspectul militar și mai ales cel politic al evenimentului evocat.

Din punct de vedere militar, prin semnarea acestui tratat, România își consolidează în mod temeinic poziția în cadrul NATO și bineînțeles acordă noi valențe parteneriatului strategic cu Statele Unite.

Totuși, elementul central al acestui eveniment este cel politic. După mai bine de 60 de ani, România se află de partea cealaltă a istoriei, alături de Statele Unite și de lumea occidentală, acolo unde a fost întotdeauna locul țării noastre.

Importanța strategică a amplasării bazelor americane în România a fost subliniată și de recenta poziție a conducerii Rusiei, care practic recunoștea, în acest fel, apariția unui pilon de securitate NATO extrem de important, în imediata sa apropiere.

În acest moment, este important să trecem peste momentul festivist-emoțional și întreaga clasă politică românească să-și conjuge eforturile în sensul cultivării acestei relații deosebite pe care România o are în acest moment cu Statele Unite ale Americii.

Vă mulțumesc.

  Gabriel Sandu - apel pentru aplicarea unei strategii naționale împotriva infracționalității din școli;

Domnul Gabriel Sandu:

Evenimentele nefericite și violențele din ultimul timp care au avut loc în câteva dintre școlile românești riscă să blocheze activitatea acestor instituții, a profesorilor, punând, totodată, sub semnul întrebării calitatea actului educațional din România.

Aceste fapte grave nu sunt întâmplătoare și sunt, din păcate, consecințele stării nu tocmai "roze" în care se află învățământul românesc. După 1990, școala românească și întregul său ansamblu de factori au suferit modificări majore.

Cert este că, aproape an de an, dascălii au fost nevoiți să aplice și să instruiască elevii în funcție de modificările propuse de miniștrii de la București și de strategiile guvernamentale. Mult promisa și trâmbițata reformă a sistemului educațional românesc a început întotdeauna bine și terminat de fiecare dată cam prost. Ajustările sale permanente nu au dat de cele mai multe ori rezultate, astfel încât la fiecare patru ani învățământul românesc a fost la răscruce.

Totuși, în ciuda dificultăților, școala românească a produs la fiecare generație tineri de calitate, ale căror performanțe au fost recompensate la marile competiții educaționale internaționale și, mai ales, s-au măsurat în rezultatele companiilor străine și universitățile din toată lumea, acolo unde acești tineri și-au găsit locuri de muncă bine plătite.

Această creștere a fenomenului infracționalității în școlile noastre ar trebui să îngrijoreze factorii de decizie de la nivel local și național. Violențele din școli riscă să decredibilizeze una dintre instituțiile importante și de prestigiu ale societății românești și să producă tulburări fizice și psihice la nivelul beneficiarilor actului educațional, copiii noștri.

În acest context, măsura Guvernului de a aloca diferența de bani până la 5% pentru bugetul educației pe anul 2006 pentru proiecte care să vizeze reforma structurală și dotarea școlilor românești a fost una corectă. Pentru că, alături de salarii pentru profesori, învățământul românesc are nevoie și de fonduri care să susțină modernizarea școlilor și a programelor la standarde europene, asigurînd totodată un climat educațional sigur pentru elevi.

Totuși, așa cum am văzut zilele trecute, aceste eforturi nu sunt suficiente. Este motivul pentru care cer Ministerului Administrației și Internelor ca, împreună cu Ministerul Educației și ceilalți factori de decizie, să elaboreze și să aplice o strategie națională, astfel încăt lupta împotriva infracționalității din școli să devină o prioritate și să producă rezultate în cel mai scurt timp.

  Ionesie Ghiorghioni - declarație politică: Anul 2006 - an crucial pentru dezvoltarea agriculturii;

Domnul Ionesie Ghiorghioni:

Declarație politică: "Anul 2006 - an crucial pentru dezvoltarea agriculturii"

Pe baza fondurilor mari puse la dispoziția României, anul 2006 va fi un an crucial pentru fiecare agricultor și, implicit, pentru întreaga populație. Regulamentele Ministerului Agricuturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale vor asigura o bază concretă de sprijinire a agricultorilor. Implementarea programului Sapard prin Programul Fermierul în județul Carș-Severin a reprezentat și reprezintă o misiune de mare răspundere față de alegătorii din mediul rural. Pentru aceasta, cu sprijinul președintelui Consiliului Județean, domnul dr. ing. Sorin Frunzăverde și a conducerii Alianței D.A. din județ, am realizat implicarea factorilor responsabili în implementarea măsurilor programelor Sapard și Fermierul, prin acțiuni cum au fost:

  • Începând cu luna septembrie 2005 și până în prezent, împreună cu Direcția pentru Agicultură și Dezvoltare Rurală Caraș-Severin și Oficiul Județean de Consultanță Agricolă a Biroului Regional Sapard - V Vest au fost organizate întâlniri cu agricultorii din 18 localități; pe timpul întâlnirilor au fost evaluate condițiile existente pentru realizarea unei agriculturi care să depășească stadiul de supraviețuire;
  • Dialogurile purtate în mass-media locală, la cursurile de calificare în meserii agricole unde au fost pregătiți peste 1555 de agricultori;
  • Până în prezent, au fost consiliate și îndrumate peste 9000 de persoane care au solicitat informații și sprijin pentru înființarea unor elemente de infrastructură în agricultura județului.

Putem afirma cu toată răspunderea că activitățile care au avut loc pentru popularizarea programului Sapard și a programului Fermierul au generat un interes mare în județul Caraș-Severin.

Angajamentul meu luat împreună cu factorii care au responasbilități în domeniu, este acela ca în anul 2006 să înființăm în toate cele 68 de commune ale județului cel puțin câte o micro-fermă cu instalații ecologice cu unul din profilurile: creșterea bovinelor, a vacilor cu lapte, a porcilor și a păsărilor, astfel încât micile ferme să se transforme în ferme agricole comerciale.

  Mircea Ciopraga - declarație politică cu titlul Fenomenul migrației în regiunea Mării Negre;

Domnul Mircea Ciopraga:

Declarație politică: "Fenomenul migrației în regiunea Mării Negre"

Stimați colegi,

Voi aborda în declarația de astăzi problema migrației în regiunea Mării Negre, și implicit în România, fenomen devenit una din provocările majore ale politicii actuale regionale dar și mondiale.

Dată fiind amploarea acestui fenomen și implicațiile lui deosebite, organizația Adunării Parlamentara a Cooperării Economice la Marea Neagră s-a preocupat în mod constant de impactul tranziției din țările membre asupra bunăstării cetățenilor și a încercat să găsească soluții pentru problemele sărăciei cu care se confruntă aceste noi democrații.

Fenomenul migrației - temporare și permanente - în Regiunea Mării Negre s-a extins odată cu schimbările din Europa de est și occidentală. Motivațiile migranților au variat de la căutarea unor oportunități mai bune pentru a-și îmbunătăți standardul de viață, la reacții, la situații extreme cum sunt războiul, persecuțiile, violența, sărăcia. Situațiile extreme au favorizat cristalizarea criminalității organizate în rețele, practicând traficul de persoane ale căror drepturi fundamentale sunt violate. Aceste rețele criminale s-au extins datorită faptului ca statele au dus o luptă izolată împotriva problemelor de migrație. În același timp, capacitatea de aplicare a legislației de combatere a traficului de persoane este încă redusă, în pofida restricționării severe a posibilităților oficiale de a migra.

Faptul a impus depășirea nivelului național ca palier unic de abordare și soluționare a problemelor migrației ilegale, precum și identificare unei acțiuni comune pe plan regional. Amintesc, în acest sens, elaborarea de către Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră a unor importante rapoarte și recomandări. Iată câteva exemple: Drepturile și protecția socială a refugiaților și resortisanților în Regiunea Mării Negre (1997); Cadrul juridic pentru combaterea traficului de persoane (1999); Cadrul juridic pentru cooperarea între autoritățile executorii, vamale și de imigrare (2000); Cadrul juridic pentru protecția muncitorilor migranți în țările riverane la Marea Neagră și relațiile dintre comunitățile de imigranți și țara gazdă (2001).

Procesele consultative regionale sunt extrem de importante pentru întărirea cooperării internaționale, prin promovarea schimbului de informație. În acest sens, amintesc inițiativa Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră, prin Secretariatul său (PERMIS), de semnare a unui Memorandum de înțelegere cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), care să contribuie, printre altele, la instituirea sau întărirea dialogului regional și a mecanismelor de cooperare tehnică între statele membre ale organizatiei și alte țări care influențează tipurile de migrație din regiunea Marii Negre, prin schimbul de informații și documente și prin desfășurarea de acțiuni comune.

Acest mod de abordare este cu atât mai important, având în vedere extinderea Uniunii Europene, proces care implică România, Bulgaria, Turcia, dar și alte țări din regiune care au ca obiectiv aderarea în viitor la Uniunea Europeană, sau care își structurează politicile față de noua vecinătate cu Uniunea Europeană, a cărei graniță va cuprinde o parte considerabilă a coastei Mării Negre. In acest sens este esențial ca Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră, Adunarea Parlamentară și celelalte organe conexe să își concentreze acțiunile în direcția instituționalizării și dezvoltării relațiilor cu Uniunea Europeană și Parlamentul European.

Având în vedere cele spuse mai sus, este evident ca posibilitățile României de a combate migrația ilegală depind în mod considerabil de colaborarea cu statele învecinate și cu Uniunea Europeană. Dovada unui management eficient al fenomenului migrației muncii care să reducă migrația ilegala și să stopeze pătrunderea infractorilor în statele Uniunii Europene, este crucială pentru schimbarea imaginii extrene a țării și pentru îmbunătățirea condiției cetățenilor români aflați la lucru în străinătate în condiții legale.

Interesul pentru susținerea muncitorilor romani care activează în străinătate trebuie să aibă în vedere mai ales aportul acestora la dezvoltarea generală a țării. Banii trimiși până acum în țară de cele aproape 2 milioane de persoane care lucrează în Occident au influențat puternic economia națională, reprezentând o sursă esențială de reducere a sărăciei. Pentru sfârșitul acestui an este estimat ca valuta transferată legal către România de muncitorii din străinătate ar putea atinge suma de 3,75 miliarde euro, în timp ce investițiile străine directe depășesc 4 miliarde de euro. La aceste sume trimise prin sistemul bancar, se adaugă, aproape dublu, și cele aduse în buzunare, pe căi ocolite.

Cu toată această evoluție pozitivă, majoritatea romanilor încă se considera săraci, 73% din populație fiind nemulțumită de banii pe care îi câștigă, așa cum indică Barometrul de Opinie Publica realizat recent de Fundația pentru o Societate Deschisă. 38% dintre români afirmă că veniturile actuale nu le ajung nici pentru strictul necesar, 36% trebuie să se mulțumească doar cu cele absolut necesare, doar 16% spun ca veniturile familiei le permit un trai decent, și numai 1% declară ca au un nivel de venituri care le permite să aibă tot ce le trebuie.

Situația este explicabilă din moment ce, la nivelul salarizării, majoritatea populației din România continua sa aibă venitul minim cel mai scăzut din Europa, de 72 euro, mai mic pana si decât cel al Bulgariei, de 77 euro, in timp ce in Ungaria sau Polonia salariul minim este de trei ori mai mare.

În aceste condiții este clar că, pentru români, munca în străinătate rămâne încă, pentru mult timp, o perspectivă de bază în căutarea de oportunități economice, mai ales în contextul așteptatei aderări la Uniunea Europeană. Vestea proastă este ca României i s-a solicitat o perioada de tranziție de doi, până la șapte ani, pe parcursul căreia drepturile de liberă circulație a lucrătorilor ar putea fi restricționate în unele state membre, în cazul unor perturbări serioase pe piața muncii în primii ani de la aderare.

Așadar, României îi revine să negocieze extrem de serios cu fiecare stat în parte accesul pe piața muncii, negocierile nefiind încă finalizate. România trebuie să mențină și să consolideze relațiile deja existente cu țările cu care colaborează în domeniul schimbului forței de muncă, încât să sporească numărul contractelor în statele partenere și să identifice un număr cât mai mare de potențiali ofertanți de locuri de muncă în străinătate.

Celor interesați de munca în străinătate trebuie să li se asigure accesul cât mai larg la o slujbă legală și la sistemul de securitate al țării de destinație, respectiv contribuția la fondul de pensii, ajutorul de șomaj și asigurarea medicală, drepturi de care beneficiază, din păcate, doar o parte infimă a muncitorilor români care lucrează acum în Occident.

  Gheorghe Gabor - declarație politică cu tema Ce pot să fac pentru Țara Făgărașului și pentru zona Rupea;

Domnul Gheorghe Gabor:

Declarație politică

"Ce pot să fac pentru Țara Făgărașului și pentru zona Rupea"

Am invitat, la sfârșitul săptămânii trecute, specialiști din cadrul Agenției SAPARD și reprezentanți ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin Direcția Agricolă Brașov, la Academia Sâmbăta de Sus, de pe lângă Mănăstirea Brâncoveanu, județul Brașov, nu pentru o manifestare, așa cum se obișnuia în trecut, ci pentru a pregăti populația din zona Țării Făgărașului pentru accesarea fondurilor SAPARD și a Programului Fermierul în vederea unei integrări de succes la 01.01.2007 în Uniunea Europeană.

După acțiuni parlamentare de prelucrare a legilor proprietății cu toți primarii din Țara Făgărașului, indiferent de culoarea politică a acestora, a urmat mediatizarea acestor două programe ale Ministerului Agriculturii și îmi propun ca următoarea întâlnire să mediatizeze, prin intermediul reprezentanților băncilor acreditate de MAPDR, accesarea creditelor pentru Programul Sapard și pentru Programul Fermierul.

Județul Brașov are 58 de proiecte contractate, din cele peste 100 depuse pe domeniul pensiunilor-agroturism.

Programul Fermierul a fost prezentat de Direcția Agricolă a județului Brașov, cel mai important lucru fiind finanțarea acestuia cu suma de 7 mii miliarde lei. S-a stabilit deja un calendar destul de strâns pentru acest program, respectiv în perioada 31 ianuarie-15 februarie trebuie realizat proiectul și obținută scrisoarea de confort, în perioada 1-15 martie demararea proiectului, întrucât data de 15 septembrie 2006 este ultimul termen pentru depunerea Proiectelor Sapard. OJCA va acorda asistență gratuită pentru proiectele în valoare de până la 10.000 euro, va analiza rentabilitatea investiției și va elibera o scrisoare de confort, pentru ca apoi documentația să poată fi depusă la BRIBPS Alba Iulia.

De succesul Programului SAPARD depinde cuantumul accesării următoarelor fonduri pe care le vom primi după aderare.

Nu ne ascundem că avem probleme, că țăranului simplu îi este greu să acceseze aceste fonduri, că cei 50% pe care trebuie să-i depună pentru a putea obține fondul sunt sume importante pe care solicitantul obișnuit nu le are. Mă consider și eu un aliat al ministrului agriculturii, Gheorghe Flutur, în demersul său de a dezvolta zona montană.

Sfatul meu către locuitorii din mediul rural este să cumpere sau să arendeze terenuri de la 20 la 50 ha pentru a forma exploatații agricole eficiente, să se înscrie în Registrul fermelor și să completeze formularele necesare pentru a putea obține cota individuală de lapte.

Esențială pentru Țara Făgărașului va fi accesarea fondurilor pe agroturism, meșteșuguri, modernizări de ferme, și în curând pe măsura 3.5 silvicultură. În zona noastră, o altă oportunitate pentru Sapard sunt proiectele pe acvacultură. Cu privire la măsura "Cercurile de mecanizare" - unde nu există proiecte depuse - au fost date exemple din Austria, unde inițial s-au dezvoltat în parteneriat cu consiliile locale.

Un rol important îl vor avea, de asemenea, și Asociațiile de crescători de vaci, capre și oi pentru o prelucrare mai bună a laptelui, pentru implementarea sistemului cotei de lapte în România.

Timpul curge foarte repede, a trecut un an de mandat, am fost alături de alegătorii mei din Țara Făgărașului și îi voi sprijini în continuare cu toate puterile mele.

  Ioan Hoban - declarație politică: «Proiectul Luna Șes-Borșa poate fi alternativă la minerit. Lucrări întârziate și lipsă de fonduri»;

Domnul Ioan Hoban:

Declarație politică: "Proiectul "Luna Șes - Borșa" poate să fie alternativă la minerit. Lucrări întîrziate și lipsă de fonduri"

Proiectul "Luna Șes - Borșa", a cărui valoare se ridică la 8,6 milioane euro, a fost gîndit ca o alternativă la minerit, aflat în declin într-o zonă monoindustrială. Beneficiind de o natură extraordinară, care va permite dezvoltarea turismului, cu deosebire a celui de iarnă, aici se va construi o pârtie olimpică de schi în lungime de 2,73 kilometri, prevăzută cu două trambuline naturale.

Execuția lucrărilor a fost câștigată de o firmă grecească care pe lângă faptul că a întârziat lucrările, acum are probleme cu situația terenurilor afectate de proiect, multe suprafețe aflându-se în proprietatea privată a locuitorilor din zonă. Soluția ar fi despăgubirea deținătorilor de terenuri, numai că bugetul local al orașului Borșa nu are fondurile necesare.

S-a solicitat sprijinul Consiliului județean și al Prefecturii Maramureș pentru a găsi modalități de scoatere din circuitul agricol a terenului inclus în realizarea proiectului, pentru a se putea lucra.

Din păcate, în zona adiacentă viitoarei pârtii olimpice, s-au construit numeroase case care împiedică și ele realizarea lucrării. Mai nou, reprezentanții firmei grecești solicită obținerea unei finanțări suplimentare, de aproximativ un milion de euro, pentru realizarea unei stații intermediare pentru începători. Consiliul județean Maramureș, Prefectura, autoritățile locale caută soluții pentru a urgenta lucrările și a obține finanțări suplimentare, cu atât mai mult cu cît termenul de terminare a lucrării este luna iulie 2006. Iarna a venit, iar lucrările, și așa rămase în urmă, nu vor avea ritmul stabilit, deși firma grecească a promis că va lucra și pe timpul iernii. Dacă nu se va obține o prelungire a termenului de realizare a lucrării, vor fi probleme cu finanțarea proiectului "Luna șes".

În zona Borșa există și probleme vizavi de retrocedarea pădurilor, suprafețele solicitate fiind mult mai mari decât cele existente.

  Adrian Emanuil Semcu - declarație politică cu titlul Pentru un management silvic superior;

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

"Pentru un management silvic superior"

RNP Romsilva va împăduri, până pe 15 decembrie, cele 5.079 ha rămase, din totalul de 20.525 ha. Programul întâmpină însă unele dificultăți, datorită legilor retrocedării, în urma cărora au fost revendicate 600 ha numai în județul Brașov, Sibiu, Tg. Mureș și Drobeta Turnu Severin, dar mai ales datorită inundațiilor.

Problema retrocedărilor este extrem de delicată, pentru că Romsilva va fi privată de 1.680.000 ha și va putea administra doar 2,8 - 3 milioane ha de păduri. Acest lucru nu înseamnă că anumite direcții silvice vor fi desființate, ci că acestea vor fi menținute atât timp cât vor fi capabile să-și reorienteze activitatea către exploatarea și prelucrarea lemnului, obținerea de obiecte pentru vânătoare sau asigurarea pazei și protecției pădurilor private.

Cu toate acestea, pentru realizarea programului pe suprafața prevăzută, Romsilva a dispus alocarea a încă 900 ha. Numărul de puieți obținuți este de 90 de milioane, din care numai 20 de milioane vor fi utilizați anul acesta, iar restul vor fi folosiți în cadrul programului de împădurire și pentru realizarea perdelelor forestiere de protecție, de anul viitor.

Directorul Romsilva, domnul Dima, a anunțat că, mai mult, în 2006 va fi întreprins un program complex de plantări chiar și în afara fondului forestier: 6000 ha vor fi împădurite de la comunități locale, iar 4000 - 4500 ha vor fi peredelele forestiere.

Un alt punct, prevăzut în cadrul acordurilor europene, îl reprezintă certificarea prin care va fi recunoscută gospodărirea durabilă a pădurilor aflate în administarea regiei. Certificarea este foarte importantă în procesul de valorificare a lemnului. Până în prezent, au fost certificate un milion ha, conform standardelor Consiliului pentru Gospodărirea Pădurilor.

Trebuie însă să avem în vedere ca termenele stabilite pentru încheierea împăduririlor să nu fie depășite, iar procesul să fie unul de calitate. În acest context, certificarea va fi văzută ca un proces complementar, care va conferi credibilitate pieței silvice din România.

Vă mulțumesc.

  Nini Săpunaru - creionarea portretului baronului de Vrancea;

Domnul Nini Săpunaru:

Declarație politică

Zilele trecute, cel pe care opinia publică românească îl cunoaște sub denumirea de "baronul de Vrancea" Marian Oprișan - Președintele PSD Vrancea, și-a dat din nou în petec și ne-a arătat modul în care privește fruntașul PSD libertatea presei în România.

Astfel, considerând că a fost tulburat în "climatul moral sănătos" în contextul dezvăluirilor publicate de-a lungul timpului în diferite organe de presă, el a pornit la atac împotriva unor ziare și a chemat în judecată conducerea unuia dintre ziarele locale. Această ultimă ispravă a lui Oprișan survine într-un moment deosebit pentru el. După ce timp de mai mulți ani, s-a comportat ca un adevărat stăpân pe moșie, considerând județul Vrancea o feudă proprie, acum a sosit momentul achitării notei de plată. Organele abilitate ale statului, descătușate de influența pesedistă, au început să verifice amănunțit afacerile lui Oprișan.

Probabil supărat de faptul că nu a reușit să desființeze presa liberă cu ajutorul instituțiilor statului pe care le controla prin metode brutale, a trecut la utilizarea altor metode, prin care încearcă să deturneze atenția opiniei publice de la problemele cu justiția pe care le are. De asemenea, baronul PSD indică și o anumită stare de impacientare în legătură cu subiectul dosarelor pe rol care se referă la persoana sa, în condițiile în care la ultima videoconferință cu prefecții, a simțit nevoia să nege în fața primului ministru Călin Popescu Tăriceanu implicarea sa în deturnarea fondurilor destinate reconstrucției județului Vrancea, după inundațiile din această vară.

Acuzația pe care Oprișan o aduce presei, aceea de a-i fi stricat imaginea și de a-i fi cauzat "zbucium sufletesc", pe lângă faptul că este nereală, este și imorală. Oare domnul președinte al PSD Vrancea nu consideră că a cauzat un "stres" infinit mai mare vrâncenilor, din banii cărora s-a înfruptat ani de zile? Sau oamenilor de afaceri pe care îi obliga să sponsorizeze diferite evenimente de partid ? Cu siguranță, nu așteptăm ca Marian Oprișan să ne răspundă la aceste întrebări, dar așteptăm, totuși, puțină decență.

Vă mulțumesc!

  Ion Luchian - despre noua poziție a României ca partener strategic al SUA;

Domnul Ion Luchian:

Declarație politică

Săptămâna trecută am fost martorii unui eveniment deosebit de important pentru România, cu implicații pozitive atât în ceea ce privește securitatea națională, cât și dezvoltarea economică.

Mă refer aici la semnarea, de către părțile română și americană, a Acordului de acces privind amplasarea facilităților militare americane pe teritoriul țării noastre.

Prezența pe teritoriul românesc a unor baze militare americane este menită să ofere statului român un plus de securitate și stabilitate și, totodată, o prezență mai importantă pe scena internațională.

Ca membră a NATO și, acum, ca partener strategic al SUA, România devine în și mai mare măsură o piesă de bază în dispozitivul sud-estic al Alianței nord atlantice și în zona bazinului Mării Negre, ceea ce îi va da posibilitatea de a interveni constructiv în rezolvarea unor conflicte regionale, cum ar fi, de exemplu, conflictul din Transnistria.

Or, implicarea noastră în acțiuni comune ale forțelor SUA cu NATO în diverse zone de conflict reprezintă, pe de-o parte, cea mai bună modalitate de profesionalizare a forțelor noastre armate, mai ales în contextul reformei armatei inițiate de actualul guvern, în urma căreia începând din 2007 vom avea o armată formată numai din profesioniști, iar pe de altă parte nu face decât să ne poziționeze și mai bine în cadrul Alianței.

De asemenea, amplasarea acestor baze în România reprezintă recunoașterea, de către aliații noștri, a eforturilor pe care le-am depus deja alături de aceștia în diferite zone de conflict, cum ar fi Afganistan și Irak.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că, deși facilitățile care vor fi instalate în România nu mai sunt supradimensionate, de tipul celor din Germania, ci baze mici, flexibile, totuși, prin prezența lor, sunt de natură să ofere garanții suplimentare investitorilor străini și, în primul rând, celor americani, a căror prezență în momentul de față în România nu este atât de importantă pe cât am vrea noi să fie.

În privința eventualelor amenințări teroriste care ne-ar putea viza de acum înainte, posibilitatea întâmplării acestora nu trebuie să ne facă să ne schimbăm opțiunile peste noapte, pentru că, atunci când am decis să ne alăturăm țărilor democratice devenind membru NATO, ne-am asumat responsabilitatea faptului că dușmanii aliaților noștri sunt și dușmanii noștri, și avem obligația să fim alături de aceștia.

  Ionel Palăr - declarație cu titlul Cota unică - o primă victorie;

Domnul Ionel Palăr:

Declarație politică

Cota unică - o primă victorie

La un an de la alegerile din 2004, este momentul să ne uităm în urmă și să facem un bilanț realist a ceea ce am reușit să facem până acum.

Drept urmare, consider că cea mai importantă realizare a actualei Puteri este introducerea cotei unice de impozitare. Deși subiectul a stârnit numeroase controverse, antrenând în dezbatere, așa cum era firesc, atât opinii pro cât și contra, din partea specialiștilor români dar și internaționali, iată că rezultatele vorbesc de la sine.

Cota unică de impozitare a dus la o creștere cu 18% a veniturilor bugetare în primele trei trimestre ale anului. Putem spune că această măsură, izvorâtă dintr-o politică fiscală coerentă pe care acest Guvern a impus-o, a venit în cel mai bun moment posibil. Nu trebuie să uităm că anul 2005 a fost unul dintre cei mai dificili ani ai perioadei post-decembriste, România confruntându-se cu valurile succesive de inundații devastatoare, gripa aviară și, nu în ultimul rând, criza socială generată de grevele multiplelor sectoare de activitate, care au antrenat dislocări și, ulterior, alocări de fonduri bugetare în acele direcții. Astfel încât, veniturile colectate grație cotei unice de impozitare au reușit să asigure acea bază bugetară pentru situațiile imprevizibile care au apărut.

România a făcut un pas uriaș prin adoptarea cotei unice, care încă rămâne un deziderat al multor țări din Uniunea Europeană.

Desigur, mai sunt foarte mulți pași de făcut în nenumărate alte domenii, cu efecte mai greu vizibile decât cele ale cotei unice, însă victoriile obținute până acum ne fac să credem că programele inițiate vin tocmai în interesul public, noțiune interpretată greșit în multiple rânduri anterioare.

Vă mulțumesc.

  Petru Călian - declarație intitulată Parlamentul României, anexă a Guvernului Tăriceanu;

Domnul Petru Călian:

Parlamentul României, anexă a guvernului Tăriceanu.

Conform art. 61 alin. (1) din Constituție, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării ...". Tot în Constituție, la art. 111 alin. (1) este prevăzut faptul că guvernul și celelalte organe ale administrației publice se află sub controlul Parlamentului. Sunt doar două dintre prevederile constituționale care nu se respectă de către actuala guvernare.

Chiar dacă parlamentarii opoziției inițiază nenumărate proiecte de lege, promovarea lor se lovește de zidul Guvernului, care de fiecare dată are ultimul cuvânt de spus și dispune, totodată, parlamentarilor puterii respingerea lor.

La nivelul comisiilor, se refuză, în mod constant, discutarea și votarea proiectelor de legi, în situația în care ele nu au punct de vedere al Guvernului, deși acesta este doar consultativ.

Întârzierile datorate celor prezentate duc, de multe ori, la amânarea întocmirii rapoartelor și, implicit, la aprobarea tacită a multor proiecte de legi, în cazul în care se află la prima Cameră sesizată.

Datorită acestor aspecte, Parlamentul României nu se bucură de prestigiul cuvenit, deoarece el se transformă încet, dar sigur, într-o anexă a Guvernului Tăriceanu.

Trag un semnal de alarmă, solicitând Guvernului să fie mai preocupat de gestionarea țării și să acorde Parlamentului mai mult respect, deoarece Constituția consfințește cu claritate drepturile și obligațiile instituțiilor fundamentale ale statului.

  Emil Strungă - intervenție salutând O schimbare necesară la CNSAS;

Domnul Emil Strungă:

O schimbare necesară la C.N.S.A.S.

Înființată pentru a fi un instrument de aflare a adevărului și deconspirare a fostei securități ca poliție politică, C.N.S.A.S. s-a dovedit a fi, încă de la început, opozabilă scopului pentru care a fost creată.

De-a lungul timpului, membri ai Colegiului C.N.S.A.S. și oameni politici au comentat complicitatea vădită cu S.R.I. a d-lui Gheorghe Onișoru și a acoliților acestuia in deturnarea scopurilor pentru care a fost înființată această structură.

Mai mult decât atât, echipa domnului Onișoru blochează cu ardoare demnă de o cauză mai bună, orice posibilitate de aflare a adevărului; dacă ar fi să analizăm activitatea Colegiului ajungem la paradoxul că securitatea nu a existat; din păcate, domnul Onișoru a fost nominalizat la propunerea P.N.L. și singurul lucru care a mai rămas liberalilor a fost retragerea sprijinului politic.

Momentul schimbării Colegiului C.N.S.A.S. se apropie și domnul Onișoru, care pe timpul mandatului său ne-a dovedit că nu reprezintă decât interesele serviciilor secrete și nu pe cele ale opiniei publice, va trebui să plece.

Parlamentarii P.N.L. în colaborare cu membrii marcanți ai societății civile și cu organizații guvernamentale reprezentative pentru spațiul public romanesc, precum și cu aportul Colegiului C.N.S.A.S. au elaborat și depus proiectul legii de modificare și completare a Legii nr. 187/ 1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca politie politica.

Această propunere legislativă are în vedere trei principii:

  • Dreptul fiecărui cetățean de a-și vedea propriul dosar;
  • Dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a cere verificarea celor care conduc destinele țării, din perspectiva colaborării cu fosta Securitate;
  • Dreptul statului de a proteja anumite persoane care au legături reale cu siguranța națională.

Acest ultim principiu, care produce o aparenta notă de netransparență, este necesar pentru că statul trebuie să protejeze acele persoane care activează pentru menținerea și apărarea siguranței naționale.

Având în vedere cele enunțate anterior, Partidul Național Liberal a hotărât:

  1. Asumarea de către PNL a obligațiilor morale față de societatea românească prin susținerea fără echivoc a proiectului de lege menționat mai sus;
  2. Susținerea acestui proiect de lege prin angajarea răspunderii de către Guvern, in fata Parlamentului, solicitare ce a apărut în urma consultărilor cu societatea civilă;
  3. Mandatarea liderilor liberali în sensul negocierii acestei proceduri în forurile de conducere ale Aliantei DA PNL-PD și ale Coaliției de guvernare.

Am credința că acest proiect de lege, care exprimă voința politică de a deconspira total Securitatea și securiștii, va fi adoptat cu mare majoritate în Parlamentul României.

  Emilian Valentin Frâncu - declarație cu tema Guvernul își respectă promisiunile;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Guvernul își respectă promisiunile.

În ultimul timp, lideri locali, dar mai ales reprezentanți de frunte ai PSD, au început o campanie furibundă de minimizare a realizărilor guvernării Tăriceanu și chiar de dezinformare a opiniei publice.

Una din temele favorite abordate este sistemul de pensii din România și, în mod fariseic, după ce ani de zile nu au făcut mai nimic pentru creșterea nivelului de trai al celor de vârsta a treia, acum îi compătimește.

Ce este mai grav este faptul că se folosește ideea mincinoasă precum că recalcularea pensiilor ar fi "o mare minciună propagandistică a Alianței Dreptate și Adevăr" - citat din declarația politică a unui deputat vâlcean ales sub sigla celor trei trandafiri - bieții pensionari "fiind păcăliți că li se vor mări pensiile", iar în realitate, creșterea acestora ar fi nesemnificativă.

PSD a promis și el în campania electorală că va recalcula pensiile, dar în doi ani. Atunci considera că măsura este benefică pentru pensionari. Acum acuză guvernul că "aruncă praf în ochi pensionarilor". Alianța s-a angajat că va încheia acest proces într-un singur an și s-a ținut de promisiune.

Ce nu pricep ei nici acum (după ce au confundat adesea - cel puțin la Vâlcea - în campania electorală din 2004, termenul de recorelare cu cel de recalculare) este faptul că recalcularea nu înseamnă automat mărirea pensiei ci este doar o măsură reparatorie de îndreptare a unei injustiții pe care guvernanții au promovat-o constant de-a lungul ultimilor ani.

Era strigător la cer ca cetățenii din aceeași ramură de activitate, cu aceeași pregătire și cu același număr de ani lucrați să aibă pensii sensibil diferite, după norocul sau ghinionul de a fi ieșit la pensie în ani diferiți, suportând maniere diferite de calcul a pensiei.

Guvernul Tăriceanu a îndreptat această injustiție și, chiar dacă în medie pensiile nu au crescut decât cu circa 500.000 lei vechi, s-a reușit să se repare o nedreptate, s-a așezat sistemul de pensii pe o bază de echitate.

Mai mult, zeci de mii de oameni au fost scoși din șomaj și timp de un an au lucrat, spre cinstea lor, cu profesionalism și dăruire pentru ca să încheie acțiunea la timp.

Abia de acum pensiile vor începe să crească prin mărirea cu circa 10 % a valorii punctului de pensie, prin dublarea pensiilor agricultorilor, prin îndreptarea unor injustiții care nemulțumesc diverse categorii de salariați (militarii, veteranii, persoanele cu handicap, liber profesioniștii).

După ce timp de 15, ani PSD, în mod pervers, a dezvoltat sistemul de dependență față de stat a cetățenilor, ajungându-se ca 90% din populație să fie formată din asistați social, este momentul ca o guvernare liberală să renască spiritul de competiție, să promoveze valoarea și competența.

Domnilor de la PSD! Sub guvernările social -democrate, românul a pierdut treptat cultul muncii și al proprietății. L-ați mancurtizat pentru a putea să vă clădiți averi prin jaf și cumetrie. Ați devalizat în anii 1990-1996, banii din sistemul asigurărilor sociale și i-ați folosit pentru a cumpăra "bonibon-uri" și "turcisme".

Ați permis pe bază clientelară să înflorească o corupție deșănțată, în cadrul comisiilor ce hotărau gradele de handicap. Ați dat legi care au favorizat pensionări anticipate, astfel încât acum raportul între cei care muncesc și cei întreținuți este de aproape 1 la 3, caz unic în Europa.

Ați tolerat pensii de zeci și chiar sute de milioane pentru securiști, politruci și favoriți ai sistemului.

Va trebui ca acest guvern să trudească din greu să refacă spiritul activ al acțiunii și să elimine mentalitatea de asistat perpetuu. Va trebui să găsească soluții pentru a elimina decalajele și nedreptățile.

Din păcate pentru pensionari, se va putea face mult prea puțin față de ce ar merita. Ei și-au făcut datoria, și-au plătit contribuțiile, iar acum se zbat - mulți din ei - în mizerie, fiind, sper, o ultimă generație de sacrificiu.

Haideți să nu ne mai jucăm de-a "politichia" și să punem umărul ca economia să atingă performanța care să ne permită asigurarea unor pensii decente pentru părinții și bunicii noștri.

  Filip Georgescu - o analiză a strategiei naționale de dezvoltare a fondului forestier;

Domnul Filip Georgescu:

Nu știu dacă toți semenii noștri s-au convins, măcar acum, după inundațiile devastatoare din acest an, că pădurea reprezintă un factor de echilibru de neînlocuit în cadrul biosferei, că de existența acestui neprețuit dar al naturii este strict legată dezvoltarea societății și civilizației românești. Din păcate, așa cum am semnalat și cu alte prilejuri, trebuie să spun și astăzi că în țara noastră jaful pădurii întrece prin proporții măsurile de refacere a ei. Ridic din nou această problemă întrucât, în condițiile acțiunilor generale, declanșate la scară planetară, după reuniunea de la Rio de Janeiro, din 1992, România a adoptat o strategie națională pentru dezvoltarea fondului său forestier. În concordanță cu această strategie de dezvoltare durabilă, credem că pădurile, în general, și cele de stat în special, trebuie gospodărite de o așa manieră încât, pe lângă funcția de producție să se realizeze integral o serie de alte funcții, cum sunt, acelea de protecție, care capătă astăzi o însemnătate tot mai mare. În acest sens, întreb autoritățile de resort, rugându-le să ne spună ce măsuri a promovat Guvernul pentru ca în anii următori, când expiră actuala etapă a programului din silvicultură, să fie atins țelul general al politicii noastre forestiere, acela de ridicare a calității vieții pe baza gestionării durabile a pădurilor.

Deocamdată, asistăm la tot felul de acțiuni ilegale împotriva fondului forestier. Tăieri clandestine pe care autoritățile le depistează în mică măsură, exploatarea prădalnică a unor perimetre forestiere, obținute prin licitații scandaloase, lipsa de preocupare pentru împădurirea suprafețelor prevăzute în planurile anuale, pierderi însemnate de pe urma exportului de masă lemnoasă, întrucât prețul lemnului nu este întotdeauna cel de piață, stabilit în cadrul raportului dintre cerere și ofertă. Pe de altă parte, asistăm la un nou val de cereri pentru retrocedarea unor întinse suprafețe de păduri, venite din partea fostului rege, a urmașilor unor prinți și grofi, a unor instituții bisericești și a multor cetățeni. După pretențiile unora dintre solicitanți, probabil că dreptul de moștenire va trebui coborât până la Traian și Decebal.

Țin însă să precizez că fondul nostru forestier a scăzut la mai puțin de șase milioane hectare. Or, cu o asemenea suprafață și cu procentul redus de împăduriri, România nu mai poate figura în rândul țărilor cu potențial forestier. Înainte de soluționarea unor asemenea cereri, Guvernul trebuie să perfecționeze managementul specific al schimbărilor intervenite în regimul proprietății asupra terenurilor forestiere, având în vedere că mulți dintre proprietarii privați de păduri au trecut imediat la tăieri masive, fie din cauza nevoii de bani, fie pentru a evita furturile. O asemenea atitudine nefastă față de pădure nu se mai manifestă, astăzi, nicăieri în lume. Așa cum arăta marele nostru înaintaș Marin Drăcea, Anglia, care sub imperiul doctrinelor liberaliste, totdeauna funeste economiei silvice, și-a sacrificat domeniul său forestier, în secolul al 19-lea, purcede acum, de bune decenii, cu mare impetuozitate, la reconstituirea pădurilor sale. În Statele Unite, țara tuturor risipelor, s-a dezlănțuit, de la începutul veacului trecut cea mai violentă reacție contra păcatelor forestiere ale trecutului, iar în Franța și Germania, țări care de mai bine de un mileniu ocrotesc vegetația forestieră prin legi, s-a format un adevărat cult al pădurii. Până și Turcia, cu un relief eminamente de stepă, sub imperiul căreia s-au distrus pădurile din sud-estul Europei, în decursul a șase secole, reacționează astăzi cu stăruință împotriva barbariilor din trecut. Se pare însă că pe noi, românii, renașterea forestieră a lumii ne lasă indiferenți. În loc să refacem și să conservăm fondul forestier, noi doborâm la pământ codri întregi, neînțelegând că despădurirea înseamnă sărăcie, nesiguranță și lipsă de perspectivă.

În contextul acțiunilor inițiate de comunitatea internațională, sub patronajul ONU, însăși integrarea europeană impune silviculturii noastre, așa cum a impus și altor sectoare (economie, finanțe, administrație, mediu, justiție) o serie de prevederi pe care trebuie să le atingem. Pe de altă parte, tendințele schimbărilor care au loc pe plan mondial, în cadrul globalizării și regionalizării, precum și măsurile de redresare a mediului ambiant, mai presante ca oricând, vor face din pădure, astăzi, o bogăție națională, un bun universal, menit să asigure omenirii nu numai resurse economice, dar mai presus să salveze Planeta de la pieire, în fața furiei dezlănțuite a naturii. Vrem, nu vrem, pădurea trebuie să devină un mare panteon al omenirii.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Florin Aurelian Popescu - despre cazuistica utilizării manipulării în campania electorală 2004;

Domnul Florin Aurelian Popescu:

În mai multe rânduri, colegi de partid de-ai mei și-au început declarațiile politice cu clasicul proverb, "hoțul strigă, prindeți hoțul!". Un studiu elaborat de Institutul Ovidiu Șincai, ce aparține de PSD și datat 8 decembrie 2005, mă obligă și pe mine să recurg la acest proverb. Printre altele acest studiu are un capitol întitulat "Manipularea în campaniile electorale din România" unde sunt enumerate o serie de "teme": "Bătălia sondajelor", Teza "partidului-stat", Coaliția Română pentru un Parlament curat, Retragerea lui Theodor Stolojan, Teza fraudării alegerilor, Campania "mesajelor otrăvite", Tactica "mărturisirii și pocăinței", Campania Armaghedoanelor, "Laptop-ul lui Miron Mitrea" și Campania "telefoanelor otrăvite". Autorul sau autorii studiului încearcă să acrediteze ideea că majoritatea acestor teme privind manipularea ar aparține Alianței DA. Din păcate, calculele făcute în strada Atena nr.11, la comanda mai marilor partidului care își au fieful în strada Ion Ionescu de la Brad și la Camera Deputaților nu se potrivește deloc cu realitatea. Chiar dacă, pentru a câștiga la capitolul credibilitate, una dintre teme, cea a "telefoanelor otrăvite" vizează PDSR, adică PSD-ul de astăzi. De altfel, doar această temă are o legătură 100% cu o campanie electorală, concret, cea din 1996. Celelalte teme, au foarte puține elemente de legătură cu campaniile electorale, unele dintre ele nefiind altceva decât dezvăluiri ale presei privind abuzurile fostei puteri.

Expresia "partidul-stat" nu este una născută în anul electoral 2004, ci datează dacă nu din 2001, din 2002 cu siguranță și făcea referire la faptul că PSD controla absolut totul în societatea românescă, "absolutismul" PSD fiind întrecut doar de cel al PCR. Primele "armaghedoane" datează tot din anul 2002. Aceste documente plasate pe internet au făcut o serie de dezvăluiri privind afacerile necurate ale unor politicieni sau privind activitatea unor agenți ai serviciilor secrete, și nu toate au avut vreo legătură cu PSD. Nici activitatea Coaliției pentru un Parlament curat nu poate fi legată de campania electorală. Este însă regretabil că o acțiune de asanare a clasei politice, promovată de mai multe organizații ale societății civile este taxată astfel de către analiștii PSD. Nimeni nu este vinovat de faptul că politicienii PSD apar în număr mai mare în documentele CPC zugrăviți negativ. Fiind partid de guvernământ era normal ca numărul celor care au "păcătuit" să fie mai mare decât cel al politicienilor din Opoziție. Pentru cine nu ține minte, o serie de candidați ai Alianței DA au fost excluși de pe listele electorale după ce numele lor a apărut în documentele CPC. În ceea ce privește "Laptop-ul lui Miron Mitrea", toată lumea știe, și sunt convins că și autorii studiului, că este vorba despre o poveste de acum două săptămâni. Nu țin minte să fi fost vreo campanie electorală în această perioadă a anului. Da, retragerea domnului Stolojan s-a petrecut în perioada de precampanie electorală. Numai că starea de sănătate, stress-ul și alte probleme de ordin pur personal nu țin cont că te afli sau nu în campanie electorală. Aș putea spune chiar că prin schimbarea precipitată a unui dintre favoriții cerți la Președinție, ar fi trebuit să profite partea adversă. Nu este vina lui Traian Băsescu sau a celor din Alianța DA că PSD nu a știu să gestioneze respectivul moment. Reclamarea de către fosta Opoziție în frunte cu Traian Băsescu a fraudării alegerilor, nu a însemnat un element de manipulare electorală, ci un protest firesc față de o anormală stare de fapt. De asemenea, nu cred că glumițele din SMS-urile primite de o foarte mică parte a posesorilor de telefoane celulare, a putut conta în dinamica votului în cele două tururi de scrutin.

De aceea sunt indignat de modul în care autorul sau autorii acestui studiu încearcă să justifice un rezultat sub cel scontat al PSD în alegerile parlamentare și eșecul lui Adrian Năstase în lupta pentru Cotroceni.

Și mai sunt indignat și de o concluzie din studiu: "Rezumând cazuistica utilizării manipulărilor în campania electorală din anul 2004 constatăm că alegerile de anul trecut au fost libere, dar nu și corecte".Referirea la incorectitudinea alegerilor se face nu la adresa organizatorului scrutinelor, adică Guvernul Năstase, ci la fosta Opoziție. De parcă PNL și PD ar fi avut în mână pâinea și cuțitul puterii. De aceea proverbul de care aminteam la început se justifică cu vârf și îndesat.

PS. În calitate de deputat PNL sunt de acord că alegerile de anul trecut au fost incorecte. Dacă ar fi fost corecte, actualul raport majoritate-opoziție ar fi fost mult mai mare, iar PSD ar fi stat cuminte și tăcut în banca lui. Din stânga.

  Gheorghe Dragomir - declarație despre dezvoltarea regională;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Dezvoltarea regională

Odată cu semnarea acordului româno-american la București în data de 06.12.2005 de către secretarul de stat Condoleezza Rice și ministrul de externe Mihai-Răzvan Ungureanu, cu privire la amplasarea facilităților militare americane pe teritoriul țării noastre, mai exact în județul Constanța, în localitatea Mihail Kogălniceanu, în județul Tulcea la Babadag și în județul Brașov la Cincu, putem spune că importanța țării noastre din punct de vedere strategic a crescut simțitor pe plan regional sud-est european.

Am să mă opresc asupra primei localități care aparține circumscripției mele, comuna Mihail Kogălniceanu, care a avut privilegiul de a găzdui trupe americane în timpul conflictului din Irak și în care am putut observa o creștere economică semnificativă datorită, în parte, și prezenței americane.

În întâlnirile avute cu autoritățile locale dar și cu numeroși locuitori ai comunei, am discutat despre posibilitățile nenumătare de dezvoltare pe care instalarea unei baze militare le oferă comunei, dar și zonei în întregime, atât din punct de vedere economic, dar și social sau cultural, având în vedere capacitățile județului nostru.

Am certitudinea că amplasarea unei baze militare cu caracter permanent în județul Constanța nu poate să aducă decât prosperitate mediului de afaceri autohton dar și mărirea gradului de încredere și siguranță din partea investitorilor străini față de județul nostru.

  Dan Horațiu Buzatu - intervenție cu titlul Să nu uităm un mentor al celor din decembrie 1989- John Lennon;

Domnul Dan Horațiu Buzatu:

Să nu uităm un mentor al celor din decembrie 1989: John Lennon.

Știu că ne aflăm în "sezonul" declarațiilor politice și al simpozioanelor legate de Revoluția din 1989. Mai știu că unii fac declarații despre revoluție din oportunism, iar alții sunt sinceri.

Am să mă refer și eu la actul politic din decembrie 1989, dar dintr-un cu totul alt unghi decât o fac și aceia care sunt sinceri și acei care mimează sinceritatea.

Foarte mulți dintre cei care au ieșit în stradă în decembrie 1989, nu ar fi făcut acest gest dacă nu ar fi existat un om de la a cărei dispariție violentă s-au împlinit în aceste zile 25 de ani. Este vorba de John Lennon.

Nu vreau acum să insist asupra rolului jucat de John Lennon și The Beatles în revoluționarea muzicii. Spun atât: a fost unul imens.

În schimb, vreau să insist asupra a ceea ce tinerii români din acea vreme au învățat de la marele muzician.

Au învățat și am învățat ce înseamnă demnitatea, ce înseamnă să nu te lași călcat în picioare. Am învățat să ne dorim să ne exprimăm liberi. Poate că dacă am vedea lista celor urmăriți de Securitate, celor ostracizați de regim, celor care au manifestat mai mult sau mai puțin vizibil o rezistență față de regim, vom observa că o mare parte dintre aceștia au fost fani John Lennon și Beatles.

John Lennon, prin muzica pe care a compus-o, prin comportamentul său a fost un adevărat mentor al tineretului român. Tineret care a învățat că poate spune și "NU", că se poate trăi și fără să pleci capul, că există dreptul de a protesta și de a-ți cere drepturile elementare. John Lennon, prin atitudinea lui este unul dintre cei care au contribuit la educația mea și a generației mele.

John Lennona fost un protestatar prin definiție. Unii l-au considerat ca fiind un om de stânga. Complet greșit. "Power To The People" (Dați puterea poporului) și "Working Class Is Something To Be" (Erou al clasei muncitoare e ceva să fii), două dintre piesele (din epoca post Beatles) cu cel mai pregnant mesaj protestatar ale lui John Lennon, doar în aparență pot fi catalogate ca fiind piese cu mesaj de stânga. În fapt, aceste două piese reprezintă un apel pentru respectarea, sau mai precis pentru introducerea drepturilor democratice dincolo de Cortina de Fier, în lagărul socialist. Să nu uităm că în 1968, The Beatles lansa "Back in USSR" o piesă protest pentru invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia. De la acest tip de piese, de la mesajele antitotalitare transmise prin muzică de John Lennon s-a născut o mare parte din acea stare de spirit care i-a făcut pe români să iasă cu orice risc din casă în decembrie 1989.

De aceea, atunci când îi comemorăm pe cei care au căzut pe baricadele din decembrie 1989, mulți dintre noi nu avem voie să-l uităm și pe unul dintre mentorii noștri, John Lennon.

PS. Nu trebuie uitat nici un alt mentor al tineretului român, de la a cărui dispariție - tot violentă - s-au împlinit în primăvară, 30 de ani. Este vorba de Cornel Chiriac, cel care, pe unde scurte, ne-a făcut cunoștință cu John Lennon, în memorabilul serial "The Beatles Kingdom" la Radio Europa Liberă.

  Horea Dorin Uioreanu - intervenție cu titlul Unitatea, forța Alianței D.A.;

Domnul Horea Uioreanu:

Unitatea, forța Alianței D.A.

Zilele trecute mă întreba cineva care sunt neînțelegerile dintre filialele clujene ale liberalilor și democraților și, oricât de mult am încercat să-mi amintesc, nu am reușit să definesc nici o ruptură de anvergură, nici un scandal încrâncenat. Pur și simplu, am răspuns că, cel puțin la Cluj, aliații sunt în continuare uniți, parteneri la conducerea unui județ și a unui municipiu. Oricât a insistat prietenul meu, a trebuit să-i explic că sentimentele care ne-au unit în 2004 în fața unui inamic politic de anvergură precum PSD, nu pot fi trimise la coșul de gunoi, nu pot fi uitate din cauza unor neînțelegeri între unii membri ai celor partide. Și, oricât de comun ar suna, Alianța dintre PNL și PD nu este un proiect întâmplător sau vremelnic.

A trecut un an de când Alianța a preluat guvernarea și am fi ipocriți să spunem că totul este roz, ar fi ipocrit să spunem că, înainte de a lua unele decizii, nu există discuții în contradictoriu. Până și între oameni care trăiesc împreună o viață întreagă există disensiuni zilnice, dar între două partide diferite.

La un an de la preluarea puterii, liderii PNL și PD s-au reîntâlnit în locul de rezistență al Alianței, la Cluj-Napoca, pentru a transmite un mesaj de unitate, pentru a spune ardelenilor că nu i-au uitat, pentru a le spune ce au făcut și ce mai este de realizat în următorii ani. Este o chestiune de demnitate, iar o formațiune politică fără onoare, fără conștiința actului de guvernare, nu valorează nimic. În acest prim an, chiar și cei mai orgolioși dintre liberalii și democrații clujeni și-au dat seama că pe umerii Alianței apasă o așteptare foarte mare din partea românilor, pentru prima dată suntem atât de aproape de un obiectiv pe care nu ne putem permite să îl ratăm - integrarea în Uniunea Europeană.

Dacă în urmă cu 87 de ani, românii alegeau unirea Transilvaniei cu România, în decembrie 2004 au ales calea cea mai sigură pentru intrarea României în rândul lumii civilizate, prin votul pe care l-au dat Alianței. Românii au înțeles încă o dată simbolul consensului politic, au conștientizat încă o dată în istorie că a fi unit înseamnă forță, înseamnă puterea de a fi liber.

Niciodată în istoria post-decembristă a României o formațiune politică nu a fost învestită cu atâta încredere cum s-a întâmplat cu Alianța în decembrie anul trecut, când 70 la sută dintre români își puneau speranțele în noua putere venită la guvernare. Dar euforia victoriei s-a transformat repede în responsabilitate în fața provocărilor actului de guvernare. A fi în fruntea unei țări nu este egal cu a sta pe margine și a critica, pentru că orice decizie a ta afectează milioane de persoane. A uita acest lucru, a nu fi uniți în acest moment unic al istoriei României, sunt riscuri pe care Alianța nu și le poate asuma. De aceea probabil amicul meu a rămas cam dezamăgit de explicațiile mele și de faptul că, la Cluj-Napoca, cel puțin, nu a curs sânge în Alianță.

  Adrian Valentin Iliescu - declarație intitulată Război total împotriva feudalilor sănătății;

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Război total împotriva feudalilor sănătății."

Situația gravă în care se află sistemul sanitar din România are multiple cauze: subfinanțarea cronică a sistemului de mai mulți ani, managementul defectuos al multor unități sanitare chiar cu accente de folosire nejudicioasă și chiar ilegală a banului public și a contribuțiilor asiguraților.

Pentru prima dată după 16 ani de la revoluție, un ministru al sănătății - domnul Eugen Nicolăescu, decide efectuarea unor controale în 148 de spitale cu datorii. Concluziile controalelor sunt devastatoare: încălcarea flagrantă a legii în administrarea spitalelor atât la nivelul unor directori cât și la nivelul unor comisii de administrație, multe contracte încheiate în defavoarea spitalelor, evident cu suspiciunea încasării unor foloase de către cei care le-au încheiat, folosirea nejudicioasă a banului public, neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege pentru supravegherea calității actului medical.

O concluzie se desprinde cu certitudine: oricât de multe resurse financiare s-ar fi alocat pentru sănătate, la lăcomia și la disprețul față de lege al unor directori de spitale din România, tot ar fi fost prea puțin pentru a asigura un act medical corespunzător nevoilor populației.

Spre disperarea celor care, uitând de jurământul lui Hipocrat, și-au construit averi uriașe prin jefuirea sistematică și fără rușine a banului public destinat sănătății, ministrul Eugen Nicolăescu a luat și măsurile care se impun: a procedat la demiterea a 15 directori de spitale și la înlocuirea a 24 de consilii de administrație.

Această analiză a vizat nu numai legalitatea dar și eficiența cu care s-au consumat fondurile publice, pentru că eficiența scăzută reduce accesul pacienților la servicii medicale. S-au întâlnit cazuri în care consiliile de administrație nu s-au întrunit decât o dată la doi ani, deși trebuiau să se întâlnească lunar. Banii pentru aceste consilii s-au încasat însă lună de lună. S-au constatat cazuri de abuz în serviciu, fals, uz de fals, fapte pentru care cei responsabili vor fi deferiți organelor abilitate. S-au mai constatat că există datorii ale spitalelor peste indicatori, există cazuri de angajare a șefilor de secție peste limita de vârstă, nereguli în activitatea de cercetare, lipsa subcontractelor cu șefii de secții și multe alte probleme generatoare de pierderi importante financiare pentru sistem.

Toate aceste probleme există de multă vreme. Sub protecția politică și a instituțiilor statului, în condițiile în care mulți români mureau cu zile din lipsa unor condiții elementare pentru realizarea actului medical, acești feudali ai sănătății făceau averi uriașe prin administrarea spitalelor. Cine sunt astăzi cei mai vehemenți contestatari ai reformei sistemului de sănătate? Tocmai acești profitori care au uitat ceea ce înseamnă să ai obraz, să ai rușine și respect față de lege. Lucrurile nu mai pot continua așa.

Vă mulțumesc.

  Florin Iordache -intervenție cu tema Magazinele Economat din Slatina pot deveni istorie;

Domnul Florin Iordache:

Magazinele "Economat" din Slatina pot deveni istorie.

În baza Hotărârilor nr. 469 din 16.05.2002 și 1216 din 31.10.2002 în județul Olt au fost înființate un număr de 12 magazine "Economat". Din acestea 3 funcționează în Slatina deservind pensionari, șomeri, persoane cu handicap și cei cu venituri mici.

Magazinele din Slatina deservesc peste 8 000 de persoane, iar prețurile practicate sunt în medie cu 15% mai mici față de cele practicate în magazinele similare ca profil de activitate.

Aceste magazine sunt administrate de Consiliul județean al Persoanelor Vârstnice Olt și Asociația "Pensionarul" Olt care sunt asociați nonprofit și care încearcă să ajute pe cei cu venituri mici.

Cu toate că prevederile legale au fost permanent respectate (prețurile practicate cu până la 70% mai mici) printr-o hotărâre aberantă a consiliului local Slatina, aceste magazine se propune a fi desființate.

Este cazul ca prefectul Octavian Popescu să-și facă datoria și să atace în instanță de contencios administrativ, altfel magazinele "Economat" din Slatina vor deveni istorie.

Cei care sunt astăzi la guvernare să nu uite nici o clipă că nu sunt veșnici la conducere și e posibil în viitor să aibă parte și dumnealor de produse din astfel de magazine.

  Gheorghe Chiper - comentariu legat de sumbrele previziuni economice;

Domnul Gheorghe Chiper:

Se apropie momentul finalului de an și o dată cu aceasta apar previziunile cu conținut negativ despre activitatea economică și despre evoluția nesatisfăcătoare a țării în drumul ei anevoios de racordare la sistemul european.

Din comunicatele agențiilor internaționale de specialitate aflăm că economia românească prezintă simptomele clasice ale supraîncălzirii, în special adâncirea semnificativă a deficitului de cont curent. Mai aflăm, de asemenea, că s-a dublat în timp de 6 luni, numărul de falimente, cele mai multe dintre ele înregistrându-se în agricultură și comerț, semn că cele două sectoare - până acum prospere - sunt tot mai mult confruntate cu "invazia" de produse din import, mai bune calitativ dar și realizate cu costuri mai mici (mai precis, cu subvenții mai mari - în cazul produselor agricole).

Însăși marile reviste străine cu profil economic relatează despre evoluția ascendentă a prețurilor din România, care lasă mult în urmă salariile și produc dezechilibre financiare, arierate și blocaje, mai ales în sectoarele lipsite de concurență, dar care asigură cea mai mare parte a utilităților publice.

Și mai grav este faptul că acest tablou sumbru nu este configurat de reprezentanții Opoziției politice sau de analiștii "subiectivi și pătimași", ci de marile instituții de credit internaționale (cum este FMI), precum și de unele agenții de rating (cum este Fitch), care atrag atenția asupra faptului că se importă disproporționat mai mult decât se produce și se exportă, că investițiile externe evoluează lent și sunt pe termen scurt, că nu se acționează destul asupra reducerii cheltuielilor publice - prea mari comparativ cu puterea economică și financiară a țării.

Paradoxal însă, deciziile și acțiunile guvernamentale par să urmeze o cale inversă, care accentuează aceste stări de lucruri negative: libera concurență în unele sectoare este întârziată, privatizările stagnează, reducerea personalului din administrație este ignorată în continuare, iar în sectoarele neperformante consumatoare de fonduri de la buget se amână aplicarea unor reforme reale, de exemplu în minerit, în unele unități ale construcției de mașini neprivatizate sau în domeniul energiei.

Toate acestea trebuie să constituie probleme asupra cărora Guvernul nu poate doar să privească. Este nevoie să le și rezolve la timp.

  Aurel Olărean - îndemn pentru sprijinul tinerilor de etnie română din Ucraina pentru a studia în România;

Domnul Aurel Olărean:

"Să acordăm sprijin tinerilor de etnie română din Ucraina pentru a veni la studii în România"

Întrucât în Republica Ucraina (regiunea Cernăuți, Transcarpatia și Odessa) trăiesc un număr de aproximativ 400.000 de români, păstrarea identității naționale a acestora, reprezintă o preocupare de bază pentru statul român, prezenta mea declarație politică are tocmai acest subiect.

Așa cum știm, după 1989, guvernele României, indiferent de culoarea lor politică, au acordat sprijin comunității românești din Ucraina, întregul demers fiind subsumat păstrării individualității și spiritualității confraților noștri.

Un rol important în această complexitate de măsuri îi revine, așa cum știm, Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, instituție abilitată, aflată în subordinea Guvernului României, însă inițiative importante și benefice, în acest sens, au aparținut și aparțin în continuare unor colegi parlamentari.

În acest an școlar, după informațiile pe care le dețin, tinerii din Ucraina înscriși la studii în instituții de învățământ superior din România nu au beneficiat de oportunitățile legale în acest sens, astfel încât aceștia nu au putut veni la studii.

În calitate de parlamentar, consider că indiferent de formațiunea politică căreia îi aparținem, trebuie să-i sprijinim și chiar să-i atragem pe tinerii români să vină să-și continue studiile în România, prin fluidizarea reglementărilor birocratice în domeniu.

Un element important, în opinia mea, trebuie să-l prezinte colaborarea dintre autoritățile statului român și autoritățile statului ucrainean, fundamentate pe temeiul unei reciprocități în avantajul cetățenilor ambelor țări.

În acest mod, consider că tinerii români din Republica Ucraina vor putea beneficia de avantajele oferite de efectuarea studiilor în România.

  Mihai Adrian Mălaimare - intervenție cu titlul Mimam;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

"Mimam"

Cred că mimam democrația și valorile ei, atât în zona obligațiilor, cât și în aceea a drepturilor pe care aceasta ni le impune sau ni le conferă.

O facem pentru ca ideea libertății a tot și a toate a dus la distrugerea unor cutume morale serioase, sfărâmând, uneori fără drept de apel, de la CAP-uri la valori culturale. Se vorbește fără jenă despre democrația din partidul nostru, aceea care ne permite să candidăm mai mulți, individual sau în echipe la aceeași funcție, uitându-se deliberat că, în asemenea formule, cine câștigă, ia tot și cine pierde, pierde tot. Un exemplu solid l-a dat doamna Mona Muscă, atunci când, renunțând la funcția de ministru, s-a retras din toate funcțiile în P.N.L., fără ca pentru asta să fie mai puțin liberală și mai puțin importantă pentru partidul nostru decât a fost înainte.

Aș înțelege că lucrurile stau așa dacă nu aș vedea că se duce o campanie de declarații și chiar atitudini care ies din matca normalității și bunului simț și care nu prea lasă portițe pentru respectul pe care învingătorul trebuie și poate să îl arate învinsului. Sigur, ținta principală în acest moment este funcția în partid și apoi vin toate celelalte, atitudinea față de realitatea spectrului politic, relația cu electoratul, tot ceea ce înseamnă splendoarea și munca de zi cu zi a unui om angrenat politic, dar să ajungi la această țintă oricum, prin orice mijloace, să nu te gândești o clipă că poți să jignești, să rănești, să închizi portițe ale normalității este un pic prea mult, este modul primitiv de a face politică, de a gândi politica, de a simți politica. Nu mă va surprinde să-i văd pe cei care au bălăcărit sărutând nonșalanți obrazul pe care au scuipat vârtos, căci, nu-i așa, politica este o curvă ordinară, nu trebuie să ne supărăm noi din asta.

Aștept de un deceniu și jumătate proiecte, idei care să poată crea senzația că încă mai este posibil să facem o țară normală și aud doar mizerii debitate fără clipire, cu zâmbetul cinic atât de cunoscut după '89. Între "cutare este un bou, un idiot, un șmecher, un afacerist, un hoț, un nepriceput, uns de toate relele de pe pământ" și "să facem asta, să construim asta, să dregem asta", evident că aș prefera ultima variantă, doar că ea presupune mult mai multă muncă și responsabilitate. Să spui, de exemplu, că ai dori să termini Liceul Laurian din Botoșani, presupune că știi că ar fi necesare cam 30, 40 miliarde lei vechi și că știi de pe unde să-i iei, așa fel încât să nu distrugi ceva pentru a încerca să construiești ceva. Pe când a spune că "ăla e un bou ..." e simplu, fără complicații, nu te trage nimeni la răspundere, nu trebuie să muncești prea tare și, dacă se dovedește că e preferatul mulțimii, atunci pupi și tu "boul" în bot că nu s-a văzut om să moară de rușine.

"Scrisoarea pierdută" nu este doar o capodoperă a dramaturgiei românești, este, din păcate, o înfiorătoare oglindă pusă în fața noastră a tuturor.

  Emil Radu Moldovan - o întrebare legată de fiscalitatea actuală: Oare cine minte?;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică: "Oare cine minte?"

Aflat în vizită oficială la Bruxelles, premierul Tăriceanu se lăuda cu magia cotei unice asupra economiei.

Ca și cum oficialii europeni nu ar fi la curent cu realitățile românești și aveau nevoie de viziunea premierului pentru a afla adevărul, s-a întrecut pe el însuși în declarații pompoase fără conținut real.

Mă întreb sincer care au fost argumentele premierului în susținerea eșecului singurei măsuri răsunătoare a Guvernului, când specialiștii în domeniu sunt tot mai îngrijorați de consecințele nefaste pe care le-a atras după sine cota unică.

Directorul de cercetare al Grupului de Economie Aplicată a dat de curând un verdict sumbru vizavi de acest subiect: cota unică are efecte de scădere a investițiilor străine directe și a încasărilor la buget. El a spus că randamentul minim de 9,5% al investițiilor din România este insuficient pentru ca o firmă să facă suficient profit.

În cazul României, scăderea cu nouă procente procentuale a ratei de impozitare a dus la scăderea investițiilor străine directe și la încetinirea ritmului de creștere a producției industriale.

Am citat afirmațiile unui specialist în domeniul fiscalității, specialist fără culoare politică sau interese de minimalizare a activității Guvernului.

În condițiile în care veniturile din impozitul pe profit au crescut nominal cu 3,9%, deci au scăzut real cu aproximativ 4,5%, nu se poate vorbi despre o creștere economică sau o minimă eficiență a cotei unice.

Nu e o veste bună faptul că s-a dovedit ineficiența cotei unice și e îngrijorător efectul negativ pe care l-a atras aplicarea ei. Se pare că vă încăpățânați să apărați o eroare care aduce prejudicii grave economiei românești fără a vă gândi cât de mult rău urmează să mai facă.

Orgoliul e mai mare decât interesul național și mergeți pe principiul repetării la nesfârșit a unei minciuni pentru a o face credibilă.

Din păcate, credibilă e realitatea din buzunarele românului care s-a trezit că nu a câștigat mare lucru de pe urma cotei unice, dar e obligat să plătească un tribut greu, greșeli de care nu se face vinovat.

Acum, în prag de iarnă, când portocaliul s-a transformat într-o realitate cenușie, așteptăm cu teamă trecerea în noul an când se va dubla numărul taxelor și impozitelor, fiind primul semn de considerație pregătit de Guvern românilor pentru luna ianuarie.

Avem la cârma țării un Guvern populist lipsit de soluții economice care încearcă să inducă un sentiment artificial de credibilitate prin declarații demagogice.

Românii nu sunt naivi și nici nu simt nevoia coalizării în jurul unui reflex primitiv de solidaritate necondiționată față de o conducere vulnerabilă, incapabilă să construiască ceva concret.

Consider firească întrebarea: Cine minte? Premierul care încearcă să salveze aparențele sau specialiștii tot mai îngrijorați de consecințele nefaste ale cotei unice?

Realitatea e una trisă și se resimte în viața de zi cu zi a cetățeanului simplu care a îndrăznit să își dorească o viață mai bună.

  Marius Iriza - comentariu legat de politica socială actuală;

Domnul Marius Iriza:

După cum se știe, lipsa locurilor de muncă și salariile mici determină tot mai mulți români să plece în alte țări, pentru a încerca să scape de sărăcie.

Chiar dacă în ultimul timp este un lucru normal să vedem intelectuali plecați în străinătate, pentru a lucra în domenii în care nu sunt specializați, este totuși dureros să vedem oameni cu ani de experiență la catedră, care îngrijesc bătrâni în Austria, Germania sau Franța, ingineri, juriști și tineri absolvenți care muncesc pe plantațiile de căpșuni și portocale în Spania sau Portugalia.

Potrivit Oficiului pentru Migrația Forței de Muncă, în prima jumătate a acestui an, 8.335 de români au fost mediați în vederea angajării în alte țări. Grav este însă faptul că mai mult de jumătate dintre aceștia sunt persoane cu vârste cuprinse între 26 și 35 de ani. Acești tineri, în loc să fie folosiți în România, pentru relansarea economiei naționale, sunt nevoiți să părăsească țara pentru a putea spera la un trai mai bun.

Nici un român nu merge să muncească dincolo de hotarele țării de plăcere, sau din dorința de a culege căpșuni pe pământ spaniol. Ceea ce-i îndeamnă pe semenii noștri să-și ia lumea în cap și-i determină să plece, este în primul rând nerespectarea art.47 alin.(1) din Constituția României, care prevede că: "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent".

Vinovați pentru nerespectarea îndatoririlor față de cetățeni nu sunt doar cei care conduc azi destinele țării, ci toți cei care s-au perindat pe la guvernare, de la revoluție și până acum. Ei au reușit în 16 ani să aducă cea mai mare parte a populației țării pe culmile disperării. Din cauza unei proaste administrări, a corupției și incompetenței multor conducători post-decembriști, românii ajung pe zi ce trece să fie tot mai săraci, nevoiți să se umilească în țări străine, pentru un trai mai bun.

  Vasile Mocanu - intervenție cu tema Un bilanț greu;

Domnul Vasile Mocanu:

Declarație politică: "Un bilanț greu"

Anul 2005 a fost unul foarte greu pentru români. Am avut parte de toate relele. În prima jumătate a anului s-au produs inundații, iar acum oamenii se confruntă cu epidemii de gripă aviară și de rujeolă. Am asistat la umilirea profesorilor, care s-au bătut cu Guvernul într-o grevă de o amploare fără precedent, iar în acest moment se încearcă culpabilizarea medicilor din România, pentru lipsa de bani din sistemul medical.

Sfârșitul de an va trebui să aducă și un bilanț al actualei guvernări. Nu poate să fie decât unul care să ia în seamă toate cele de mai sus. Speranțele unei părți a populației din urmă cu un an s-au năruit sub acest potop de nenorociri.

Alianța D.A. seamănă tot mai mult cu defuncta C.D.R. Guvernul actual este unul dintre cele mai slabe Executive din istoria României, dacă nu cel mai slab. Programul de guvernare din timpul campaniei electorale, plin de promisiuni foarte frumoase, a fost aruncat la gunoi.

Corupția crește, economia scade, deși ar fi trebuit să se întâmple taman pe dos. Inflația tinde din nou să scape de sub control. În agricultură e vraiște. Pensionarii abia își mai duc zilele. Salariile cresc în pas de rac, unu înainte, doi înapoi. Performanțe nu au fost consemnate nici în privința integrării europene, dimpotrivă, la ultimul raport de țară elaborat de Comisia Europeană, România primind o mulțime de cartonașe roșii și galbene din partea oficialilor europeni. Încă puțin și era cât pe ce să fim excluși din cursa integrării, pentru care am făcut atât de multe în trecutul apropiat.

Mai toate eforturile făcute de fosta guvernare sunt acum în pericol. E greu de spus dacă s-a făcut ceva bine în ultimul an. Mai degrabă NU. Ceea ce ne face să credem că în scurt timp - într-adevăr - numele alianței de la guvernare va suferi o transformare radicală: din Alianța DA se va transforma în Alianța PA.

Să auzim de bine în 2006!

  Doina Micșunica Drețcanu - despre Ziua internațională a drepturilor și egalitatea de gen;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

"Ziua Internațională a Drepturilor Omului și egalitatea de gen"

Ziua Internațională a Drepturilor Omului reprezintă un moment în care, cu toții, trebuie să realizăm ca dezvoltarea durabilă și echilibrată a umanității, pacea și respectul față de semeni, indiferent de religie, rasă, gen, nu vor fi posibile de realizat fără respectarea și apărarea drepturilor omului.

Carta Națiunilor Unite înscrie în însuși preambulul său încrederea în drepturile fundamentale ale omului, iar Declarația Universală a Drepturilor Omului se opune discriminării de orice fel.

Nu mi-am propus să abordez problematica vastă și complexă a drepturilor omului, ci doar doresc să aduc în atenție acest principiu fundamental și să mă refer la un principiu subsumat acestuia, egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Parcursul istoric al acestui principiu este unul îndelungat, iar reperele cronologice în activitatea organismelor internaționale, dar și din țara noastră, sunt numeroase, confirmând importanța acestora.

Dar, în ciuda tuturor acestor preocupări, promovarea drepturilor politice, economice și sociale ale femeii a rămas în continuare un deziderat. Cele patru Conferințe Mondiale ale Statutului Femeii, inițiate de Organizația Națiunilor Unite, în ultimii 25 de ani, au fost hotărâtoare în plasarea cauzei egalității de gen în centrul atenției, dar raportarea de către fiecare stat la hotărârile și documentele adoptate este foarte diferită, iar în unele cazuri inexistentă.

Promovarea egalității de șanse și tratament între femei și bărbați este un obiectiv important al Consiliului Europei. De aceea, nutresc speranța că și femeile din România, odată cu integrarea țării noastre în marea familie a țărilor Uniunii Europene, vor beneficia de un tratament corespunzător. Consider că și în România trebuie să existe o strategie a abordării integratoare a genului care este esențială în realizarea unui parteneriat real între femei și bărbați atât în domeniul privat, cât și în cel public.

  Mihai Adrian Mălaimare - declarație cu titlul A face politică;

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

A face politică.

Suntem o clasă politică primitivă pentru că reacționăm primar, instinctiv, împărțim lumea în alb și negru, oamenii în buni și răi, uitând că, spre exemplu, în universul picturii, cea mai teribilă descoperire a fost aceea a clarobscurului, tehnica ce pune în evidență unele aspecte fără a le ascunde cu desăvârșire pe celelalte. Ce se întâmplă în politică? Mai exact ce se petrece în politica românească? Axioma politicii: Politica înseamnă interese a fost interpretată în fel și chip, mai puțin în cel real, adevărat, pentru că din sumedenia de interese care pot determina o acțiune cu caracter politic, tocmai interesul general a fost cel mai adesea omis sau trecut pe plan mai mult decât secundar. Împărțirea clasei politice pe doctrine s-a făcut mai degrabă după sistemul: dacă nu încap la voi, mă duc liniștit la ceilalți, undeva trebuie să fiu și eu! Faptul acesta a subțiat de tot doctrinele, dacă ele au existat vreodată, sau dacă au fost cu adevărat luate în calcul și în considerație.

Partidele politice de la stânga la dreapta, s-au văzut acaparate de foștii activiști de partid, singurii care știau de fapt ce înseamnă măcar disciplina de partid și care au determinat, practic, evoluția în plan doctrinar și pragmatic a spectrului politic. Nimic rău, nimic peiorativ în situația aceasta, vreau doar să spun că singura doctrină care a supraviețuit este cea comunistă, prin oamenii care nu au putut să se scuture cu desăvârșire de ea și, în felul acesta, tot ceea ce părea un efort de edificare doctrinară nu a fost decât unul de lustrație, fără nici un efect real, căci chiar dacă nu au fost membri ai partidului comunist, locuitorii acestei țări au trăit în plin regim politic comunist și totalitar și s-au îmbolnăvit fără voie, unii dintre ei, de ideea că ei și doar ei știu ce trebuie făcut, cu ei și numai cu ei începe totul, că ei și doar ei pot determina evoluția în bine, și s-a văzut cum, în toate guvernele de până acum, miniștrii au crezut că sunt alfa și omega, au distrus tot ce s-a făcut înainte pentru a o lua prostește de la capăt, fără o idee, fără strategie, fără noimă.

Între timp, se discută despre dezvoltare durabilă, despre strategii. Singura doctrină care a prins teribil a fost cea a îmbogățirii cu orice preț căci, vorba clasicului incult în viață, președintele PSD Botoșani, nu pot face politică oamenii săraci. Punct! S-au îmbogățit, cel mai adesea peste măsură și acum fac politică. Ce fel de politică? Aceea a banului mult și care poate cumpăra orice. Golanii ăștia nu sunt destul de bătrâni să se retragă și să lase măcar fiilor lor ideea de a face o politică mai curată. E drept că fiii lor s-au apucat de droguri, așa că numai curată nu poate fi politica pe care, eventual, ar putea-o face. Suntem între ape, acolo unde este cel mai rău, acolo unde șansa de supraviețuire este minimă. Ce fac liberalii? Ce fac și ceilalți. Întâi se mănâncă între ei bine, pentru a ușura efortul celor care vor să-i distrugă. O fac temeinic, aproape științific, crezând că dacă apucă ciolanul puterii, la guvernare sau doar în structurile partidului, vor putea ei face lumină și dreptate sau, ca să fim în ton, dreptate și adevăr. Și ne aflăm din nou în formula pe care am demonstrat-o înainte, doar ei, doar ei, doar ei.

Ce se petrece în afara lor? PSD-ul este în degringoladă, personalitățile lui nu se armonizează, fiecare încearcă să pună mâna pe puterea decizională în partid și nu acordă nici un fel de atenție analizei atente a reacției electoratului care, chiar dacă le-a dat câștig de cauză la generale, nu a făcut-o de o manieră liniștitoare, ci împărțind voturile de așa natură încât să nu poată guverna. Și nu guvernează. P.C.-ul este un mini partid cu pretenții mari, oportunist, care va face jocurile celui care va avea un pas în față. Are un trust mediatic de invidiat și periculos, cred că va rezista, dar nu poate fi luat în calcul decât prin prisma interesului imediat și al compromisului uriaș care trebuie făcut. UDMR-ul este la fel, cu deosebire că această formațiune are un electorat stabil, va fi mereu la putere urmărindu-și interesele de grup, fapt care-l face puternic și de luat în seamă. PD-ul este atent numai la soluțiile proprii, are în vedere înlocuirea PSD-ului în opțiunile majoritare ale electoratului și nu precupețește nimic din ceea ce îl va aduce în această situație. Va face orice alianță care îi va asigura supremația și va îndepărta pe oricine îi va sta în cale. PRM-ul nu este luat în calcul ca partener la guvernare de nici un partid. Deocamdată. Are un bazin cu un nucleu greu, destul de serios, dar și cu posibilități de a se rarefia pe margini, fie prin înființarea altor partide, fie prin treceri ale membrilor la alte partide. Din acest moment totul este posibil, atât în ceea ce privește prezența pe eșichier cât și dispariția.

Tot ceea ce face obiectul unor echipe de strategi trebuie să țină cont de nevoia electoratului și mai ales a României, în perspectiva integrării.

Cine este stânga? Cine este dreapta? Cine sunt partidele de balans? Există o posibilitate de deviere doctrinară de la stânga la dreapta? Există posibilitatea social-liberalismului, bunăoară? Toate guvernele au descoperit, adesea, chiar fără să conștientizeze, că nu se poate guverna fără soluții liberale și atitudini social democrate deopotrivă. Unele au fost, paradoxal, mai liberale decât chiar liberalii și liberalii descoperă că fără acțiuni cu caracter social nu pot avea pace socială și, ca atare, se află chiar în fața pericolului imposibilității de a guverna. Este probabil că există grupuri care meditează la soluțiile politice de urmat, aidoma înțelepților ascunși în străfundurile Tibetului, în acea fabuloasă și misterioasă lume subterană care guvernează de milioane de ani lumea. Doar că, așa cum fac înțelepții cu pricina, nu se adresează prostimii care este lăsată să se sfâșie singură, în lupte mărunțele de gherilă, spre stupefacția oamenilor care nu mai pricep nimic. Secretul ar putea fi personalitatea, adică acel om, acei oameni care să-și asume responsabilitatea unei decizii care să prefigureze viitorul, unul sustenabil și nu doar unul de mahala. Cine sunt oamenii? Unde sunt ei?

  Alexandru Mocanu - un omagiu adus Academiei Române și un avertisment: Nu știrbiți prestigiul Academiei Române!;

Domnul Alexandru Mocanu:

Nu știrbiți prestigiul Academiei Române!

La 4 aprilie 2006, Academia română, cea mai prestigioasă instituție de consacrare științifică și culturală a românilor, va împlini 140 de ani de la înființare.

Cu excepția perioadei dictaturii comuniste, când au existat și multe momente întunecate, Academia Română, prin membrii săi, personalități remarcabile ale culturii și științei românești, a ilustrat dintotdeauna, în mod strălucit, spiritualitatea românilor de pretutindeni.

În opinia mea, o serie de evenimente de dată recentă însă riscă să umbrească imensul prestigiu al acestei instituții de referință a românilor. Iată-le:

  1. In urmă cu două luni, sub semnătura a cinci deputați aparținând PSD, la Senat a fost depusă o propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române. Nici unul dintre distinșii inițiatori nu este membru al Academiei Române. Pe fond, propunerea legislativă își propune să majoreze îndemnizațiile primite de către membrii Academiei Române, dar mai ales, să creeze cadrul schimbării cerințelor mandatului președintelui, de la cel mult două perioade succesive de câte 4 ani, la o perioadă nedeterminată. În plus, inițiatorii propun ca membrii cu vârsta de peste 80 de ani, ca și cei cu domiciliul în străinătate, să nu fie luați în calcul la cvorumul prevăzut de statut. Din fericire, Guvernul a dat aviz negativ, iar Comisia pentru buget, finanțe și bănci și Comisia pentru învățământ, știință și tineret din Senat, sesizate în fond, au întocmit raport comun de respingere a acestei propuneri legislative. Propunerea nu a intrat încă la vot în plenul Senatului - prima Cameră sesizată.
  2. Deși mandatul actualului președinte, acad. Eugen Simion, expiră în februarie 2006, din informațiile pe care le dețin, până la această dată nu au fost declanșate operațiunile pregătitoare pentru alegerea președintelui și a celorlalți membri ai conducerii Academiei. În schimb, pare că se "lucrează" pentru modificarea Statutului Academiei, astfel ca împreună cu propunerea legislativă să facă posibilă durata pratic nelimitată a mandatului președintelui.

Dacă veți corobora cele două aspecte de mai sus, pe de o parte, propunerea legislativă, iar pe de altă parte, tergiversarea pregătirilor pentru alegerea noii conduceri, nu se poate să nu concluzionați că se acționează coordonat și concertat pentru ca, în final, să se ajungă la obiectivul propus, anume renunțarea la mandatul de 4 ani, reînnoibil o singură dată pentru președintele Academiei Române, în favoarea unui mandat pe durată nedeterminată.

De altfel, presa a sesizat această concertare de eforturi și a concluzionat în mai multe rânduri că, de fapt, se încearcă "eternizarea" domnului acad. Eugen Simion ca președinte al Academiei Române.

Sunt însă și distinși membri ai Academiei, cum ar fi domnul acad. Mihai Drăgănescu, care nu se sfiesc să-l acuze public pe actualul președinte cum că ar fi în spatele acestei propuneri legislative, încercând în acest fel să eludeze prevederile art. 60 din Statut: "Membrii Academiei Române, inclusiv președintele, membrii biroului prezidiului și membrii prezidiului, pot iniția propuneri de amendare a legii privind organizarea și funcționarea Academiei Române numai cu aprobarea Adunării Generale, adoptată cu două treimi din cvorum".

Pe acest fond, foștii angajați ai Academiei Române, cum ar fi domnul Dumitru M. Mircea, pun în discuție elemente ce sunt de natură să acrediteze ideea că ultimele alegeri din 11 febr. 2002 (!) ar fi fost fraudate în favoarea domnului academician Eugen Simion.

Mai nou, pe piață a apărut "textul" unei tranzacții dubioase și total defavorabile Academiei Române ce s-ar dori perfectată de această instituție, pe de o parte, și S.C. ARGIROM INTERNAȚIONAL S.A. și S.C. AGRICON BORCEA S.A., ambele reprezentate de ex-deputatul PSD Iosif Armaș, pe de altă parte, care pune cel puțin sub semnul întrebării buna credință a conducerii Academiei Române.

Personal nu știu ce să cred. Pe de o parte, înclin să cred că este vorba de o răutate a unuia sau altuia și că, oricum, distinsul acad. Eugen Simion nu s-ar preta pentru nimic în lume la așa ceva. De altfel, în august 2005, la Iași, domnul acad. Eugen Simion declara pentru Evenimentul Zilei: "Nu mă gândesc să mă eternizez ca președinte al Academiei Române, de altfel, legea nu-mi permite și nu intenționez să propun schimbarea ei!" O declarație extrem de clară, fără echivoc, și care face cinste celui ce a rostit-o.

Pe de altă parte însă, când mă gândesc că propunerea legislativă care propune eternizarea președintelui Academiei Române aparțiune la cinci deputați PSD, cu tot respectul, vă mărturisesc că încep să dau dreptate semnalelor din presă pentru că, știu bine, toate proiectele de legi venite dinspre PSD au fost dintotdeauna bine țintite, cu finalitate cunoscută. De altfel, din cercurile lor transpiră tot mai mult ideea că, prin fel de fel de tertipuri, se urmărește ca, în final, să se ajungă practic la un "mandat pe durată nedeterminată" pentru președintele Academiei.

Chiar dacă ar fi așa, personal mi-e greu să accept că, în ciuda declarațiilor publice, domnul acad. Eugen Simion ar fi de conivență cu cei care, în culise, pregătesc marea lovitură. Ar fi ca și cum, de bunăvoie și nesilit de nimeni, domnul acad. Eugen Simion și-ar rezerva încă de pe acum un loc într-una dintre zonele umbrite din istoria Academiei.

Dacă este așa, este regretabil că Academia Română, cel mai înalt for național de consacrare științifică și culturală, este scoasă la mezat în piața publică. Jos mâinile de pe Academia Română, stimați colegi din PSD! Jos mâinile, pentru că riscați să murdăriți imaginea celor mai mari personalități din țară și străinătate, cu realizări remarcabile în științe, litere, arte și în alte domenii ale spiritului. Domniile lor nu merită și, cu siguranță, nici nu vor accepta întoarcerea la practici pe care le credeam apuse de 15 ani.

Personal sunt convins că pentru onoarea Academiei Române și a membrilor săi, domnul academician Eugen Simion este în afara acestor aranjamente de culise și că, la o adică, va fi cel dintâi care va sări să apere imensul prestigiu al acestei instituții. Altfel, există riscul ca la sfârșitul lunii februarie 2006, Adunarea Generală a membrilor Academiei Române să declare vacant postul de președinte dacă, între timp, nu a fost ales noul președinte, conform legii. E preferabil să se evite o astfel de procedură care, evident, nu poate onora pe nimeni. Dimpotrivă!

  Marin Diaconescu - declarație politică cu titlul Actuala guvernare, în frunte cu președintele Băsescu, nu mai are limite;

Domnul Marin Diaconescu:

"Actuala guvernare, în frunte cu președintele Băsescu nu mai are limite"

Stimați colegi,

Gravitatea faptelor și deciziilor actualei puteri devine din ce în ce mai evidentă.

După nenumăratele nenorociri care s-au abătut asupra țării noastre urmare a unei proaste guvernări, gluma a început să se îngroașe. Protocolul încheiat de România cu Statele Unite ale Americii va avea urmări dintre cele mai grave. Practic, este o bombă gata să explodeze.

Vorbim despre eforturi disperate să ne integrăm în 2007, dar faptele spun cu totul altceva. Președintele Băsescu parcă nu mai are nici o limită și se simte atotputernic de parcă nimeni nu-l poate opri. Pentru a deveni prieteni cu americanii s-ar putea să pierdem integrarea și, chiar mai mult, s-ar putea să plătim dur această greșeală.

Amplasarea de baze militare americane în România și Bulgaria, "pentru mulți ruși, pare să fie o strategie de încercuire, destinată să intimideze Rusia" - așa a fost perceput mesajul amplasării de baze militare pe teritoriul României. Ne-am pus la dispoziția americanilor de parcă acest lucru era văzut ca un ultimatum din partea lor, de parcă România își îndeplinise toate sarcinile în toate direcțiile și mai avea de îndeplinit o ultimă promisiune.

Nu știu în ce direcție o vor lua lucrurile în țara noastră, dar semnele ce se lasă întrevăzute nu sunt dintre cele mai bune. Un rezumat al evenimentelor din ultimul an s-ar traduce cam așa: inundații, gripă aviară, rujeolă, greve, dublarea întreținerii, baze militare pe teritoriul României. Concluzie: imaginea apocaliptică a României. Ce ne-ar mai putea aștepta după toate aceste evenimente? Ce dezastru bine conturat de actuala putere mai poate fi aruncat pe scena politică, cu puternice implicații în cea socială?

Dacă lucrurile vor decurge în actuala direcție mă întreb care va fi imaginea României peste 3 ani? Sincer, cred că nici eu și nici populația acestei țări nu va dori să cunoască rezultatul. Cred că sunt prea multe greutăți și o viață mult prea grea pentru români ca să poată rezista unui cadru politic dezastruos creat de actuala guvernare.

Alianța se duce de râpă, încercați să nu aduceți și țara noastră în același stadiu.

  Manuela Mitrea - declarație politică intitulată Șanse egale pentru persoanele cu dizabilități!;

Doamna Manuela Mitrea:

"Șanse egale pentru persoanele cu dizabilități!"

3 Decembrie este o zi fără semnificație pentru mulți dintre noi; cu toate acestea, ea reprezintă Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități.

Ca toți ceilalți cetățeni, persoanele cu dizabilități sunt îndreptățite să aibă aceleași drepturi, conform primului articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului, care arată că toate ființele umane sunt libere și egale, ca demnitate, în drepturi.

Pentru a realiza acest deziderat, ar trebui să se țină seama de diversitatea fiecărei comunități în parte, iar persoanele cu dizabilități să aibă garanția că se pot bucura de toate drepturile omului: civile, politice, sociale, economice, culturale, toate acestea fiind recunoscute de diversele Convenții internaționale, Tratatul de Instituire a Uniunii Europene și diferitele constituții naționale.

Aceste persoane doresc șanse egale și nu milă, neavând nici o vină că barierele societății duc la discriminare și excludere socială.

Persoanele cu dizabilități sunt deseori niște cetățeni invizibili deoarece discriminarea cu care se confruntă zilnic se bazează, de cele mai multe ori, pe prejudecăți și este deseori cauzată de faptul că aceste persoane sunt aproape complet uitate și ignorate. Discriminarea duce la apariția și întărirea barierelor de mediu și de atitudine, care le împiedică pe aceste persoane să facă parte din societate.

Carta Drepturilor Omului a Uniunii Europene confirmă că, pentru a realiza egalitate pentru persoanele cu dizabilități, dreptul la non-discriminare trebuie suplimentat cu dreptul de a beneficia de măsuri menite a le asigura independența, integrarea și participarea la viața comunității.

Dacă am lua un singur caz, și anume românii cu dizabilități intelectuale, se poate observa cu ușurință cum aceștia sunt respinși din școli și de la locurile de muncă.

În țara noastră, la fel ca și în alte țări europene, datele statistice specifice persoanelor cu dizabilități intelectuale sunt, pur și simplu, inexistente. De exemplu, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap estimează că mai mult de 14 000 de persoane trăiesc în instituții, dar procentajul celor cu dizabilități intelectuale este necunoscut; de asemenea, Raportul de monitorizare intitulat "Drepturile persoanelor cu dizabilități intelectuale: accesul la educație și angajare în muncă în România", lansat pe 31 august 2005, a cerut Guvernului Tăriceanu să întărească legislația existentă în acest domeniu, pentru a oferi românilor cu dizabilități intelectuale un număr cât mai mare de oportunități de educație și angajare. Același raport atrage atenția și asupra faptului că fără informații despre problemele de care se izbesc persoanele cu dizabilități și situația acestora ca și grup, formatorii de politici în domeniu nu pot lua măsuri efective pentru a le ajuta să se integreze în societate. Inexistența datelor sigure și inteligibile a contribuit, și ea, la o absență generală a interesului publicului privind persoanele cu dizabilități.

Ca parlamentar, consider că trebuie luate toate măsurile ce se impun ca, de-acum încolo, acești români să nu se mai simtă marginalizați de o societate utopică sau uitați de un guvern care este preocupat de orice altceva, mai puțin de nevoile și interesele cetățenilor!

Pe 10 decembrie sărbătorim Ziua Internațională a Drepturilor Omului iar persoanele cu dizabilități nu trebuie uitate!

În acest sens, propun actualilor guvernanți ca această zi, importantă pentru noi, toți, să constituie un început real în vederea soluționării problemelor cu care se confruntă aceste persoane!

Să demonstrăm că suntem responsabili și că ne pasă de suferința acestor români! Azi, mai mult ca oricând, să dăm dovadă că, înainte de orice interese politice sau de altă natură toți trebuie să rămânem oameni!

  Mihai Sandu-Capră - o imagine sintetică a situației cu care s-a confruntat în primul an de guvernare Coaliția de guvernământ;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Stimați colegi,

In urma cu un exact un an, Partidul Social Democrat, un partid caracterizat de multitudinea actelor de corupție din timpul celor patru ani de guvernare, era "penalizat" de votul populației.

Anul 2005 a însemnat un an agitat, tumultuos, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere economic și social, un an negru pentru multe persoane rămase fără un acoperiș deasupra capului în urma dezastrelor abătute asupra României, rând pe rând.

Trei valuri de inundații, criza ostaticilor din Irak, crize politice, focare de gripă aviară, demisii, greve și totuși un raport de țară favorabil, un pas mare făcut în vederea integrării României în Uniunea Europeană. Este o imagine sintetică a situației cu care s-a confruntat în primul an de guvernare Coaliția de guvernământ.

Deși criticate de mulți, măsurile economice ale actualului Guvern, desprinse din Programul de guvernare cu care Alianța D.A. a câștigat alegerile, au avut menirea de a reorienta mediul de afaceri într-o direcție democratică, spre îngroparea sistemului economic bazat pe relații clientelare, spre aducerea la suprafață a economiei "gri", spre eradicarea corupției.

Primul an de guvernare cu adevărat democratică se încheie acum, în pragul sărbătorilor de iarna, cu speranța și credința că următorii ani vor însemna continuarea drumului către Europa și că furia naturii nu va mai fi principalul adversar politic al Coaliției de guvernământ.

Va mulțumesc.

  Mircea Valer Pușcă - declarație politică pe tema Informarea corectă a cetățenilor;

Domnul Mircea Valer Pușcă:

Declarație politică: "Informarea corectă a cetățenilor"

În baza art. 31 alin. (1) din Constituție, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit. Acest drept este consacrat și prin prevederea din alin. (2) al aceluiași articol, care obligă autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Același articol 31 din Constituție, prin alin. (3), definește o excepție care poate îngrădi dreptul la informație al persoanei, atunci când deconspirarea anumitor informații poate să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.

Pentru a asigura, în egală măsură, satisfacerea atât a dreptului persoanei de a avea acces la informație, cât și pentru a putea fi asigurată cerința de a nu prejudicia măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională, se impune instituirea unor proceduri și a unui sistem de clasificare a documentelor deținute de către autoritățile publice. Doar astfel se poate asigura informarea corectă a cetățenilor, pe de o parte, și protecția informațiilor a căror deconspirare poate aduce prejudicii măsurilor de protecție a tinerilor sau securității naționale, pe de altă parte.

În momentul de față, prin reglementările în vigoare privind clasificarea informațiilor, se asigură protecția acelor informații care, prin deconspirare, pot aduce prejudicii securității naționale, dar nu există reglementare privind protecția informațiilor de natura celor a căror deconspirare poate aduce prejudicii măsurilor de protecție a tinerilor.

În vederea asigurării, complete și corecte, a exercițiului dreptului oricărui cetățean de a fi informat asupra oricăror chestiuni privind treburile publice și asupra problemelor de interes personal, dar și pentru a fi asigurată protecția informațiilor a căror deconspirare poate aduce prejudicii măsurilor de protecție a tinerilor, trebuie asigurate condițiile și procedurile de clasificare ale acestui tip de informații.

  Mircia Giurgiu - declarație politică intitulată 13 decembrie - Ziua tipografilor;

Domnul Mircia Giurgiu:

"13 decembrie - Ziua tipografilor"

Importanța tiparului, chiar dacă nu este percepută întotdeauna, pornește pentru fiecare dintre noi cu Abecedarul. Apariția tiparului a avut darul de a revoluționa cultura universală, cartea tipărită înlocuind treptat manuscrisele și copiile frumos decorate. Anul 1450 este piatra de temelie a galaxiei Gutemberg, an în care, la Mainz, Johannes Gensfleische zum Gutemberg, inventatorul tiparului cu caractere mobile, deschide porțile cunoașterii, prin intermediul cărților tipărite în serie.

Invenția lui Gutemberg pentru evoluția materială și spirituală a umanității este evidentă. Culegerea și transmiterea informației a avut un rol covârșitor în păstrarea cunoștințelor și împărtășirea acestora de către un număr tot mai mare de persoane.

Pe meleagurile românești, arta tipăririi a apărut în primii ani ai secolului al XVI-lea. Astfel, în anul 1508, primul nostru tipograf, Macarie, a imprimat cea dintâi carte, la Târgoviște - și anume un Liturghier.

La Cluj, în 1550, Heltai Gaspar și Hoffgreff Gyorgy, doi iscusiți meșteri, înființează prima tipografie. Este momentul începutului dezvoltării activității tipografice la Cluj.

13 decembrie 1918 este ziua jertfei a 102 tipografi bucureșteni, uciși în timpul manifestației pașnice a slujitorilor tiparului pentru revendicările lor social-economice, precum și pentru ceea ce numim noi astăzi "libertatea presei", iar mulți alții au fost răniți sau arestați. Tipografii clujeni au fost alături de familiile acestora, acordându-le ajutoare materiale.

Acest moment trist din viața tipografilor va rămâne în memoria noastră, cinstindu-i pe cei care de sub teascul modern al mașinilor de tipar offset scot la lumină cărți, ziare și reviste. Slova scrisă de cugetători trece prin mâna acestor iscusiți meșteri, spre a ajunge în fața cititorilor de toate categoriile. În urma progresului din ultimii ani, orice tipăritură îți are drumul prin mâna tehnoredactorilor, care au înlocuit munca grea a zețarilor și linotipiștilor, și prin cea a mașiniștilor offset-iști, care domină industria tiparului. Mulțumită lor avem în față dis de dimineață ziarul sau o carte nouă, care miroase a cerneală proaspăt tipărită.

Condițiile grele de viață din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când numărul orelor de muncă și stabilirea salariilor erau lăsate la bunul plac al patronilor, iar concediile de odihnă, asigurările și protecția muncii erau complet necunoscute de muncitori, fiind expuși bolilor profesionale, au condus la crearea unor organizații de întrajutorare prin care să se îmbunătățească situația lor.

Primii care au pășit pe calea organizării au fost muncitorii tipografi, datorită nivelului cultural mai ridicat, determinat de specificul muncii prestate, care au înființat asociațiile de ajutor reciproc în caz de boală. Acestea au luat ființă la Brașov (1846), Timișoara (1851) și la Cluj în anul 1861. De aici înainte vom putea vorbi de muncitorii tipografi din Cluj ca organizație, indiferent de forma organizatorică pe care o vom întâlni.

Scopul acestor organizații era ajutorarea muncitorilor, nu numai în caz de boală, ci și de invaliditate, deces, ajutoarea văduvelor și orfanilor, acordarea de ajutor de transport tipografilor străini care nu-și găseau de lucru în orașul respectiv.

În jurul anului 1870 a început transformarea asociațiilor de ajutor reciproc ale tipografilor în asociații profesionale, păstrându-și, totuși, caracterul de ajutor reciproc. Președinții acestor asociații erau patronii, dar ceilalți membri din conducere erau aleși din rândul muncitorilor.

Aceștia vor face primii pași pe calea organizării, depășind stadiul asociațiilor profesionale, constituindu-și organizația în a căror conducere erau doar muncitori. În această acțiune, un rol deosebit l-a avut înființarea Internaționalei a II-a (1889), precum și presa muncitorească, în cadrul căreia se remarcă și ziarul muncitorilor tipografi, intitulat "Typograph", care a apărut în limbile română, maghiară, germană. Primul număr a apărut la 1 iunie 1918, la Sibiu, sub conducerea lui Vili Ioan.

Începând cu numărul 4, ziarul a apărut la Cluj, sub conducerea lui Ludovic Jorday, în 1921, cu apariție bilunară, pentru ca din '22 să apară lunar, încetându-și apariția în primii ani după război.

Noua formă de organizare a muncitorilor au constituit-o sindicatele. Muncitorii tipografi din Cluj au pus bazele sindicatului lor în 1893. La înființare acesta cuprindea 40 de muncitori.

La congresul muncitorilor tipografi din Transilvania, ținut la Cluj în 10 -11 octombrie 1920, a luat ființă Uniunea Muncitorilor Grafici din Ardeal și Banat. Mai târziu, prin afilierea mai multor sindicate de pe întreg teritoriul țării, se va transforma în Uniunea Muncitorilor Grafici din România (1922) cu sediul la Cluj. Statutul Uniunii a fost aprobat în 1921 în baza Legii sindicatelor profesionale, uniunea dobândind, astfel, personalitate juridică.

Breasla muncitorilor tipografi a fost prima din România care a reușit să încheie un contract colectiv unitar, la nivel de ramură, pe o durată de un an și jumătate, la data de 22 decembrie 1921. Prin contractul colectiv se reglementau condițiile de muncă, timpul de lucru, concediile, zilele de sărbători plătite de patroni, plata orelor suplimentare, numărul ucenicilor, dreptul de a alege delegați (bărbați de încredere), care să vegheze la îndeplinirea contractului colectiv.

Important de subliniat este faptul că salariile erau stabilite pe categorii de muncitori, printr-un tarif de salarizare la stabilirea căruia se ținea cont de prețurile de pe piață, de valoarea de cumpărare a leului etc.

Sindicatul liber al tipografilor din Cluj este membru fondator al Uniunii sindicatelor tipografilor din România, care este membru fondator al Blocului Național Sindical.

"După 20 de ani", ca în romanului lui Alexandre Dumas, tipografii clujeni au reușit să se adune și să își aniverseze ziua. În anul 2000, sărbătoarea organizată de către conducerea sindicatului tipografilor și conducerea Imprimeriei "Ardealul" din Cluj-Napoca a avut loc în ambianța clubului tipografilor din Cluj, înființat în 1923 și cu activitate continuă de atunci încoace. La acest eveniment deosebit au participat ca invitați numeroase personalități locale, colaboratori apropiați, precum și reprezentanții mass-media locală. Clubul tipografilor, situat pe o arteră importantă din centrul Clujului, are săli de conferință, bibliotecă, săli de jocuri, cum ar fi: tenis de masă, șah, table, rummy etc., oferind posibilitatea salariaților și pensionarilor tipografi de a petrece în mod plăcut timpul liber.

În anul 1944, deși numărul tipografiilor din Cluj se ridica la 26, cele mai multe au fost ateliere meșteșugărești. Doar trei dintre ele aveau caracter de întreprindere (Minerva, Cartea Românească și Naționala), care, după naționalizare, au constituit cadrul Întreprinderii Poligrafice Cluj. Aceasta a fost singura tipografie din Cluj, până după "Revoluția" din 1989.

Spre deosebire de București, unde existau mai multe tipografii mari, la Cluj, singura Academie pentru arta tipografică a fost Întreprinderea Poligrafică din Cluj. Majoritatea învățăceilor care făceau primii pași pe poarta Poligrafiei parcurgeau toate treptele profesionale și, o dată îndrăgostiți de această meserie, îi rămâneau credincioși până la pensionare.

Dovadă a profesionalismului tipografilor acestei instituții stă mărturie faptul că toate noile tipografii ale Clujului au în cadrul lor cel puțin un specialist format la Poligrafie.

Nu pot încheia aceste rânduri fără a aminti de fostul nostru coleg tipograf, câștigătorul mai multor ediții a Concursului Național Profesional "Cartea de Aur", Ioan Chira, ucis la 21 dcembrie 1989, în timpul revoluției, după ce cu un an înainte a decedat soția sa Maria, răpusă de o boală necruțătoare, rămânând doi copii orfani, Neluțu și Ana-Maria.

Ca o ironie a sorții, Ioan Chira a fost omorât în timpul vacanței de iarnă, la puțin timp după ce s-a întors de la București, unde urma cursul școlii de maiștri tipografi.

Conducerea sindicatului Tipografilor din Cluj, împreună cu conducerea unității au ajutat cei doi copii, ambii fiind angajați la Imprimeria "Ardealul". În prezent, au propriile lor familii și s-au stabilit la casele lor.

Cu speranța că Uniunea Sindicatelor Tipografilor din România și Blocul Național Sindical vor avea o activitate fructuoasă, în sprijinul breslei tipografilor, doresc să profit de această ocazie pentru a ura tuturor celor care trudesc în acest domeniu, chiar dacă tranziția pe care o traversăm nu ne permite să ne bucurăm de mai multe din realizările lor cotidiene, precum și tuturor locuitorilor României "Sărbători fericite" și "La mulți ani!".

  Monica Maria Iacob-Ridzi -despre comemorarea accidentului minier care a avut loc acum 25 de ani la mina Livezeni;

Doamna Monica Maria Iacob-Ridzi:

Domnule președinte, doamnelor și domnilor parlamentari,

Viața unei națiuni este tumultoasă și agitată, evenimentele se succed cu repeziciune, iar prioritățile legislative ne obligă să gândim, de cele mai multe ori, la timpul prezent și viitor. Aș dori totuși ca preț de câteva minute să ne întoarcem cu gândul la trecut.

În urmă cu 25 de ani, în adâncurile Văii Jiului, la mina Livezeni s-a înregistrat un înspăimântător accident colectiv de muncă, în urma căruia și-au pierdut viața 53 de mineri. S-a scris atunci cea mai tragică pagină a mineritului românesc, după cel de-al doilea război mondial. În această sinistră statistică a morții, atât de încărcată în istoria Văii Jiului, accidentul de la Livezeni ocupă locul patru, fiind depășit prin jertfa lor de sânge, de accidentul de la Lupeni din anul 1940, soldat cu 54 de victime, de explozia de la mina Ileana din anul 1916, încheiată cu 59 de decedați, și de catastrofa de la mina Carolina din 1922, în care au murit 82 de ortaci.

Doresc să se consemneze și să se rețină în analele Parlamentului acest tragic bilanț, această cumplită și nemiloasă matematică a destinelor, pentru a înțelege mai bine ce riscuri colosale comportă meseria de miner.

Țin să aduc la cunoștința Parlamentului acest îndoliat moment, cu atât mai mult cu cât în urmă cu 25 de ani evenimentul, în pofida dimensiunilor sale tragice, a trecut aproape neobservat. Propaganda comunistă a vremii, preocupată de trâmbițarea marilor succese, l-a ignorat cu desăvârșire. Durerea din inimile minerilor, jalea familiilor greu încercate, plânsul văduvelor și orfanilor - toate acestea au fost acoperite atunci de cântece corale și poezii patriotice. Un motiv în plus să ne plecăm cu respect în fața amintirii acelor oameni.

Mineritul nostru carbonifer reprezintă un șir neîntrerupt de sacrificii. În decursul unui secol și jumătate de exploatare industrială, Valea Jiului a dat economiei românești aproape o jumătate de miliard de tone de cărbune. Dar puțini știu, și foarte puțini își mai aduc aminte că acest fluviu de cărbune a fost stropit cu sângele a două mii de mineri care și-au dat viața pentru o bucată de pâine.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Mineritul nostru a suferit profunde transformări structurale în ultimii 16 ani. S-a încercat, și s-a reușit, în bună parte, adaptarea sa la exigențele unei economii concurențiale de piață. Poate că e momentul ca autoritățile să facă mai mult pentru salvarea industriei noastre carbonifere. Cărbunele este astăzi tot mai căutat pe piețele lumii întregi, iar Valea Jiului dispune de cele mai mari rezerve de cărbune superior din România. Statul trebuie să facă mai mult pentru a-și valorifica resursele minerale indigene. Modernizarea și retehnologizarea minelor tinere și de perspectivă ar putea da un suflu nou producției de huilă. În afară de clasicele disponibilizări și plăți compensatorii, trebuie încercate și alte căi de eficientizare a mineritului. Trebuie să existe soluții! Să nu lăsăm să se piardă în neființă o preocupare atât de străveche.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Să ne plecăm cu pietate în fața amintirii celor căzuți la mina Livezeni în lupta cu forțele oarbe ale adâncului. Dumnezeu să-i odihnească în liniște și pace în acel colț de rai rezervat celor care au pătimit cel mai mult, adică minerilor! Iar noi, cei cărora poporul ne-a încredințat vremelnic treburile țării, trebuie să găsim căile potrivite pentru ca mineritul să supraviețuiască. De dincolo de morminte, jertfa acelor oameni nevinovați ne cere stăruitor să o facem.

  Vasile Cosmin Nicula - declarație politică intitulată Dosarele securității;

Domnul Vasile Cosmin Nicula:

"Dosarele securității"

După epidemia Contractului cu România și prelungirile aferente, campania militară NATO, în care ne-am comportat ca niște combatanți direct implicați, vaccinarea prin ordonanțe de urgență, parastasele mineritului, metalurgiei și siderurgiei, precum și a celorlalte ramuri ale defunctei economii naționale, transferată la buticari, valutiști, șperțari și alte soiuri de "oameni de afaceri" mai mici sau mai mari, crizele guvernamentale de legitimitate, sindromurile Țigareta I și II, sanctificările cu bule și indulgențe la Casa Albă, ONU, FMI sau Piața Golaniei, iată că s-a găsit antidotul care calmează stările euforice și disconfortul intelectual... Angajamentul.

Este documentul care rezolvă toate problemele naționale, pentru care s-au bătut în văzul lumii, la tv și pe bulevardul Victoria Socialismului, în Parlament și în paginile ziarelor, la simpozioanele și sesiunile științifice ale Institutului de înalte studii ale totalitarismului, distinșii noștri tăietori de frunze la câini din Alianța Civică, formațiunile de comando din Piața Universității, posesorii de certificate... sau liber-profesioniștii de pe anumite edituri umaniste.

Acțiunea "Angajamentul" s-a declanșat după o atentă documentare a specialiștilor în diversiune la CIA, Mossad, KGB, BND, SDECE, Căștile Albastre, Moaștele lui Mihai I de Hohenzollern, Spiritele Înțelepților Sionului, Mumia lui Tutankhamon și Oracolul din Dămăroaia.

Până și domnul Vasile Lupu - nume de falnic domnitor - s-a înspăimântat de grozăvia faptei sale, consimțământul de colaborare fiindu-i luat sub presiunea unui pluton de haidamaci, care l-au supus la cazne pe un rotisor special, fabricat la IMGB. Imaginați-vă ce lupte s-au purtat, ce expresii și citate despre mamă și origine s-au consumat pe cale orală, ce cutremur s-a produs în conștiința proaspătului botezat, care au răscolit până și măruntaiele pământului din zona Vrancea. Dar s-a răcorit omul la o bere când a ieșit din camera de tortură și a putut să strige în gura mare la toată lumea năstrușnica întâmplare și să mai comande o tură. Ce s-o mai lungim, "organili" au făcut pe dumnealor de frică și l-au lăsat în plata Domnului. De atunci, a devenit "creștin" și aproape democrat. Uitați-vă bine la el, în ce hal a ajuns.

Ceilalți au fost niște pigmei, n-au avut demnitatea să demaște monstruoasa instituție, așteptând clipa răfuielilor politice, pentru a se duela în angajamente. În Aula Parlamentului, în instituțiile publice, la Președinție și la Guvern, s-au imaginat toate tehnicile și dispozitivele moderne de atac pentru dobândirea supremației în materie. În semn de solidaritate, împricinații sunt pe cale să formeze o majoritate zdrobitoare, care va bate toate recordurile.

Să nu disperăm însă, orice minune la români ține trei zile, au sosit căldurile mari, ne amenință iarăși Țânțarul Criminal, este așteptat FMI-ul cu sacul plin de bani, ca Moș Nicolae, iar angajamentele vor fi bune de aprins focul la iarnă.

Noul sezon se va deschide după vacanța parlamentară, când se va închide pescuitul la păstrăv și se va deschide cel în ape tulburi.

  Ovidiu Brînzan - intervenție politică intitulată Eugen Nicolăescu a dezinformat CSAT;

Domnul Ovidiu Brînzan:

"Eugen Nicolăescu a dezinformat CSAT"

Prin declaratiile date de către ministrul sănătății, Eugen Nicolăescu în fața CSAT, s-a creat o situație gravă și fără precedent. În plină epidemie de rujeolă, ministrul sănătății a dezinformat forul suprem de apărare al țării privitor la cauzele care au condus la epidemia de rujeolă care se extinde acum în România și în urma căreia au murit deja 10 copii.

Eugen Nicolăescu a afirmat că principala cauza a epidemiei este neefectuarea vaccinării între anii 2003-2005 inclusiv.

Realitatea este că în România, începând cu anul 1979 se vaccinează anual, cu vaccin antirujeolic, toți copiii la vârsta de 1 an și la 7 ani, adică aproximativ 400.000 de copii pe an. Mai mult, în anul 2004 au fost vaccinați suplimentar încă 100.000 de copii care nu fuseseră prinși în campaniile anuale precedente.

În anul 2005, din cauza indolenței și incompetenței Ministerului Sănătății, nu s-a efectuat campania de vaccinare antirujeolică de rutină - situație fără precedent în ultimii 25 de ani, în ciuda avertismentelor repetate din partea specialiștilor, presei și ale Departamentului de Sănătate al PSD, apărute încă din primăvara anului 2005.

Consecința nefastă este epidemia de rujeola la care asistăm și care a curmat deja vieți nevinovate.

Singurul responsabil pentru situația gravă creată este Ministerul Sănătății care nu și-a exercitat atribuțiile de prevenire a bolilor transmisibile, neefectuând campania de vaccinare antirujeolică în anul 2005.

Departamentul de Sănătate al PSD solicită în mod explicit ministrului Eugen Nicolaescu să își asume public responsabilitatea și în loc să dezinformeze opinia publică să ia masurile care se impun măcar în ceasul al 12-lea.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică intitulată Lupii moraliști din P.S.D.;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Lupii moraliști din PSD"

Nu mă așteptam ca la un an de la pierderea alegerilor pentru Președinția României, domnul Adrian Năstase să adreseze o scrisoare de felicitare învingătorului său. Ar fi fost un exemplu de fair-play, de normalitate. Ceea ce nu este cazul în ceea ce privește PSD și liderii acestui partid. Ținând cont de acest aspect, nu mă miră deloc așa-zisul bilanț de la un an de guvernare și președinție, clamat de liderii PSD. Numai că înfrângerea din 2004 este foarte greu digerată și acum de liderii PSD, care continuă să împroște cu noroi adversarul politic.

"Traian Băsescu și Alianța DA au câștigat alegerile cu o cifră mincinoasă, 16% și cota unică a fost un eșec " susțin la unison domnii Năstase și Geoană. Stau și mă întreb, dacă această "cotă unică a fost un eșec" de ce a fost ea pentru prima oară adusă în discuție de fostul premier Adrian Năstase? De ce s-a declanșat un adevărat război între Palate pe tema acestei cote unice? Mă rog, premierul de atunci, Adrian Năstase, a pierdut războiul cotei unice, a fost mai slab decât președintele Iliescu, dar este jenant astăzi să vii și să-ți ataci propria idee.

Domnul Geoană susține că "anul care a trecut de la preluarea puterii de către actualii guvernanți este unul pierdut pentru România". Domnul Geoană este liber să spună orice. Principiul libertății cuvântului îi dă acest drept. Dar întreb pe domnia sa și pe subalternul său, Adrian Năstase, își aduc oare aminte de faptul că în 1990, România avea cel mai bun capital de imagine dintre toate țările foste comuniste. Unde sunt acum Ungaria, Polonia și Cehia, și unde suntem noi acum? La o distanță enormă de cele trei. De ce? Pentru că 10 din ultimii 15 ani la putere s-a aflat PSD. Nu acest an - an în care s-a definitivat democratic legislația restituirii proprietății, s-au recalculat pensiile și s-au reformat legile justiției - este unul pierdut, ci acei 10 ani de guvernare a PSD. 10 ani în care am avut mineriade, în care s-a încălcat embargoul privind fosta Iugoslavie, în care am uitat de frații noștri de peste Prut, în care s-au pierdut zeci de procese la CEDO pentru că nu s-a respectat dreptul de proprietate, în care s-a născut și dezvoltat marea corupție.

Dar, întotdeauna, gura păcătosului adevăr grăiește. Atacând orbește introducerea cotei unice, domnul Geoană a observat că "această măsură nu a scos la lumină economia subterană". Nu am eu datele necesare ca să mă pronunț acum în legătură cu situația economiei subterane. Dar din moment ce un lider PSD a făcut referire la existența economiei subterane, rezultă că ea a existat. Și pe timpul cărei guvernări oare, nu a PSD-ului? Și atunci, de ce oare ne uităm în curtea vecinilor, când în propria noastră bătătură nu am făcut ordine? Răspunsul este simplu. Acesta este modul PSD de a face politică.

  Rareș Șerban Mănescu - comentariu pozitiv cu privire la noua politică de diplomație publică și culturală lansată de M.A.E.;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Stimați colegi,

Vin în fața dumneavoastră pentru a saluta decizia Ministerului Afacerilor Externe, care a inițiat programul de diplomație publică "Promovarea comunităților locale din România în spațiul Uniunii Europene" care se va desfășura în perioada 2006-2007.

Acest proiect are în vedere rolul din ce în ce mai important pe care comunitățile locale îl joacă în dezvoltarea economică și socio-culturală a României, prin interconectarea cu comunitățile locale din afara țării și prin cuplarea la diferite tipuri de programe și politici europene.

Proiectul va urmări prezentarea și susținerea intereselor, specificului și oportunităților administrative, economice și cultural-academice ale fiecărui județ, pe trei paliere distincte - în diferite localități din țări membre ale UE. De asemenea, se va avea în vedere stabilirea unor relații de colaborare între instituții locale similare: autoritățile administrației locale, camere de comerț și industrie, oameni de afaceri, universități, ONG-uri, biblioteci, teatre, muzee etc.

Departamentul pentru Diplomație Publică din MAE a transmis deja invitații de înscriere în proiect tuturor prefecților, președinților de consilii județene și primarilor din municipiile reședință de județ. Contribuția MAE la concretizarea programului va consta și în expertiza și efortul logistic din partea Centralei, precum și a ambasadelor din țările Uniunii Europene. Inițiativa se încadrează în noua politică de diplomație publică și culturală lansată de MAE, ce are ca scop facilitarea integrării cu succes a României în Uniunea Europeană, prin mobilizarea resurselor societății și cointeresarea actorilor sociali să ia parte la efortul de aderare.

  Relu Fenechiu - comentarii asupra declarațiilor contradictorii ale P.S.D. privind contestarea Legii bugetului pe 2006 la Curtea Constituțională;

Domnul Relu Fenechiu:

"Să te ferești de greci și când îți fac daruri". Așa sună un străvechi proverb și care are drept punct de plecare uriașul cal de lemn oferit în "dar" de ahei, troienilor bucuroși de aparenta plecare a trupelor invadatoare ale Spartei și Micenei.

În realitatea zilelor noastre, aheii sunt reperezentanții Partidului Social Democrat. Partid care se plânge oriunde și oricui este dispus să asculte că actuala Putere mimează democrația, că nu este consultat în privința problemelor importante ale țării etc. Mai mult, în diverse situații, reprezentanții de frunte ai PSD se oferă benevol pentru a sprijini actuala Putere sau actuala majoritate în unele momente mai dificile. În majoritatea cazurilor, aceste oferte ale PSD nu au fost agreate. Și consider că foarte bine au făcut responsabilii Alianței "D.A" și ai Coaliției aflate la guvernare că au ignorat "cântecele de sirenă" ale PSD. Pentru că, plecând de la comportamentul de ani de zile al acestui partid, niciodată nu a fost vorba de sinceritate când au existat astfel de oferte. Ci doar de tentative de a câștiga capital politic și de a-l estompa pe cel al adversarului politic.

Ultimul exemplu al modului în care trebuie interpretată credibilitatea PSD îl reprezintă un eveniment petrecut săptămâna trecută.

Din considerente care îmi scapă, luni, 5 decembrie, liderii acestui partid au anunțat că nu intenționează să conteste Proiectul de Lege privind bugetul de stat pe 2006 la Curtea Constituțională. Nimeni nu le-a cerut o astfel de declarație, sau, mai precis, nimeni nu a cerut PSD-ului o anumită conduită. Sesizarea Curții Constituționale reprezintă un drept democratic recunoscut și nimeni nu are calitatea de a-l împiedica.

Marți, 6 decembrie, pe la orele amiezii, această declarație a fost repetată, dar, surpriză, câteva ore mai târziu, agențiile de știri au anunțat că 8 senatori PSD i-au sprijinit pe colegii lor din PRM în depunerea unei sesizări la Curtea Constituțională.

A urmat un val de justificări penibile din partea conducerii PSD. Vineri, 9 decembrie, președintele PSD, Mircea Geoană a declarat la Pitești că senatorii care au semnat alături de parlamentarii PRM pentru a ataca la Curtea Constituțională Legea bugetului pe 2006 au făcut acest lucru "în necunoștință de cauză". Liderul PSD a mai menționat: " Ei au fost solicitați să se alăture demersului, dându-li-se un argument general privind atacarea bugetului la Curte (...) Și-au cerut scuze. Nu pot să-i suspectez pe colegii mei de rea intenție".

În cazul în care această declarație ar fi scoasă din context, s-ar crede cu siguranță că domnul Geoană este un învățător de la țară, care are de-aface cu niște elevi mai puțin dotați din punct de vedere al intelectului. Fiind vorba însă de niște senatori, unii chiar cu nume grele în partid și cu foste funcții de răspundere în administrație, îmi este imposibil să cred că au semnat în necunoștință de cauză. Dacă explicația dată, nu numai de domnul Geoană, ci și de alți fruntași ai partidului, ar avea acoperire, atunci întreaga activitate de parlamentar al celor 8 ar trebui pusă sub semnul întrebării.

În realitate, "politica" conducerii PSD a fost următoarea: față de opinia publică PSD a anunțat că nu va contesta bugetul din două motive: 1. pentru a nu se face de râs, pentru că nu este nimic neconstituțional în proiect; 2. pentru ca partidul să nu fie acuzat că a mai utilizat o modalitate de tărăgănare a adoptării bugetului pe 2006. În paralel însă, un număr - minimum necesar - de parlamentari ai PSD i-au ajutat pe cei din PRM să înainteze contestația, după care au venit liderii și au afirmat cu nonșalanță că au făcut-o în nume propriu. Astfel domnul Geoană & Co. a crezut că aruncând praf în ochii restului lumii absolvă partidul de orice responsabilitate. Calcul complet greșit. Pentru că nimeni nu este dispus să creadă așa ceva.

  Sorin Marian Paveliu - intervenție politică intitulată De ce sunt împotriva unei legi a lustrației;

Domnul Sorin Marian Paveliu:

"De ce sunt împotriva unei legi a lustrației"

Partidul Național Liberal și-a făcut datoria de onoare de a promova în Parlamentul României un proiect de Lege a Lustrației, subiect înăbușit 15 ani, cu deosebită eficiență, de cei care au văzut o amenințare personală într-un asemenea act normativ.

Susținător în anul 1990 al unui asemenea demers, sunt astăzi, în anul 2005, într-un ferm dezacord față de o asemenea lege.

Există numeroase motive pentru a promova o astfel de lege. Cei care au aparținut mașinii politice represive a Partidului Comunist au contribuit prin propria lor voință, dacă nu din convingere, din interes personal, la înfometarea deliberată, la exterminarea fizică a opozanților și a familiilor lor, la îngenunchierea spiritului unei națiuni transformată într-o masă de apaludaci de nevoie, au malformat conștiința a zeci de generații de copii, îndoctrinați spre iubirea conducătorului și a partidului.

Mecanismul de partid și mâna sa - armata, poliția politică, securitatea, s-au bazat pe zeci de mii de membri de partid care, în mână cu carnetul roșu, au găsit calea spre fericirea și bunăstarea personală prin cultul minciunii, prin delațiune și teroare.

Partidul Comunist, cu sprijinul primordial provenit din școala KGB-ului sovietic, a știut să dea dovadă de un spirit organizatoric ridicat la nivel de artă. Obediența față de șefi, delațiunea îndreptată împotriva oricărui individ care ar putea reprezenta un potențial pericol, cultivarea atitudinii de satrap, de adevărat torționar față de ceea ce înseamnă subalterni, ipocrizia fără limite, au reprezentat adevărate chei ale succesului în lupta de a urca pe scara ierarhică a societății comuniste.

Astăzi se mai află în activitate doar cei care în decembrie 1989 aveau 40-45 de ani. Cei mai tineri nu ajunseseră la pârghiile puterii, cei mai în vârstă s-au apropiat azi de vârsta pensionării, dacă nu cumva s-au retras deja din viața politică activă.

Cred cu tărie însă că avem datoria să privim întotdeauna spre viitor. Cei care trebuie "purificați" printr-o lege a lustrației sunt prea puțini. Pentru aceștia, prețul pe care trebuie să-l plătim, noi, cei care ar trebui să le interzicem accesul vârfurilor Partidului Comunist către funcții publice, este prea mare. Ar trebui să ne dezicem de principii ale legii fundamentale, să negam prevederi ale Constituției actuale, ceea ce ne-ar scoate din drumul nostru spre o Europă modernă și unită.

Ne rămîne însă posibilitatea de a ne exprima scârba noastră individuală față de toți acei pe care-i știm că au sprijinit un regim antinațional. Dincolo de repulsia organică a fiecăruia, dincolo de frica pe care unii dintre ei o mai inspiră, disprețul nostru nu se poate și nu trebuie să se manifeste decât prin votul democratic de respingere, a lor, ca indivizi, sau a partidelor care-i tolerează.

Așa cum am mai spus sunt împotriva unei legi a lustrației.

Sunt însă pentru un proces al comunismului, adus în fața unei instanțe morale.

Sunt însă pentru adoptarea oricăror măsuri care să permită populației și istoricilor să acceadă la toate dovezile materiale ale odiosului regim comunist, pentru că astfel să avem șansa de a nu mai repeta greșelile trecutului. O asemenea atitudine reprezintă o șansă pe care suntem datori să o acordăm celor care în 1989 au fost prea tineri pentru a înțelege drama națională trăită de români timp de aproape 50 de ani. O astfel de datorie avem față de cei peste 1000 de tineri care au murit pentru ca tranziția noastră de la comunism la capitalismul condus o vreme de aceeași comuniști să aibă o față credibilă.

  Tiberiu Bărbulețiu - reliefarea unor aspecte ale problematicii exploatării de la Roșia Montană;

Domnul Tiberiu Bărbulețiu:

Problematica exploatării de la Roșia Montană este cunoscută atât în țară, cât și în străinătate, atât de către factorii politici cât și de societatea civilă. Acest subiect revine în forță în atenția opiniei publice, prin numeroasele articole publicate pe această temă, dar și prin trimiterile directe din cuprinsul ultimului proiect-raport prezentat de Pierre Moscovici în Parlamentul European.

Sfidând parcă toate aceste semnale, firma exploatatoare canadiană desfășoară o muncă asiduuă de convingere a publicului în legătură cu binefacerile acestui proiect, prezentat ca o mană cerească pentru zonă. Aflată în plină campanie de comunicare, ea încearcă să manipuleze opinia publică, și nu numai, cu scopul să înlesnească procesul de obținere a autorizațiilor. Printre aceste eforturi s-a numărat și difuzarea de spoturi publicitare pe renumitul National Geographic Channel International, în scopul promovării acestui proiect minier. Informat fiind asupra adevăratului impact pe care proiectul l-ar produce, postul de televiziune a retras orice reclamă pe acest subiect. În același registru se înscrie și eșecul înregistrat în urma rezilierii contractului de publicitate de către Academia Cațavencu.

Pe lângă aceste lovituri de imagine date lui Gabriel Resources, o sentință irevocabilă a Curții de Apel Alba, prin care i-a fost suspendat firmei canadiene acordul de mediu pentru 39 de puncte de foraj la Roșia Montană, înclină mult balanța în favoarea contestatarilor acestui proiect.

Sunt de salutat aceste acte de justiție, cu atât mai mult cu cât apostrofările oficialilor europeni din mai sus amintitul raport au ca adresă directă exploatarea de la Roșia Montană. Trei ecologiști, J. Lagendijk, M. Horacek și Istvan Szent-Ivanyi au cerut, în două amendamente ale Raportului, cu trimitere explicită la proiectul Roșia Montană, în primul rând armonizarea cu legislația europeană în domeniu, dar și suspendarea tuturor lucrărilor preliminare începerii exploatării, până la obținerea tuturor aprobărilor. S-au solicitat totodată consultări cu țările vecine și atenție maximă acordată acestor proiecte miniere de proporții.

În ceea ce privește acest proiect nu mi se pare că a fost respectată ordinea firească a lucrurilor. Consider o anomalie faptul că, fără studiu de impact, fără autorizație de mediu, fără să existe o certitudine că această investiție este legal-realizabilă s-au dat tot felul de aprobări pentru relocări, strămutări, executări de drumuri și alte lucrări de amenajare. Cei care asigură managementul acestui proiect au sărit niște etape și nu mi se pare deloc logic că în loc să-și obțină autorizațiile necesare pentru a începe legal exploatarea la Roșia Montană dânșii alocă bani pentru... publicitate.

Fără a mă pronunța pro sau contra unui astfel de proiect, responsabilitate care aparține altor foruri, nu pot să nu iau ca reper experiența mondială în domeniu. Astfel, în baza principiului prevenirii riscurilor ecologice și a producerii daunelor, precum și a celui conform căruia &^171;poluatorul plătește&^187;, înscrise în Legea protecției mediului, consider necesară o monitorizare continuă a activității acestei firme de către forurile responsabile, cu obligația de a pune la dispoziția opiniei publice rezultatele monitorizării.

Numai în acest fel putem convinge Uniunea Europeană că principiul dezvoltării durabile, în spiritul căruia se derulează acest proiect, nu este pură demagogie și respectăm convențiile internaționale în domeniu.

  Ioan Țundrea - declarație politică având ca obiect aspecte ale relației cauză-efect în fenomenul migrației politice;

Domnul Ioan Țundrea:

Adresată: Academiei de Advocacy - Radu Nicosevici, Președinte

Asociației Pentru Apărarea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki - Diana Călinescu, Director Executiv interimar

Asociației Pro Democrația - Cristian Pîrvulescu, Președinte

Centrului de Resurse Juridice - Georgiana Iorgulescu, Director Executiv

Fundației pentru o Societate Deschisă - Gabriel Petrescu, Director Executiv

Ligii "Pro Europa" - Smaranda Enache, Co-președinte

Transparency International - Romania - Victor Alistar, Director Executiv

de către deputat Ioan Țundrea, Grupul parlamentar al PC și prezentă în Ședința Camerei Deputaților din data de 13 decembrie 2005.

Obiectul declarației politice

Aspecte ale relației cauză - efect în fenomenul migrației politice

Apreciind în mod deosebit, prestigiul instituțiilor cărora mă adresez, consider că anterior modificarii Legii nr.393/2004, lege cu profunde conotații morale, ar fi extrem de important să identificăm cauzele fenomenului migrației politice și apoi efectele.

Vă adresez rugămintea de a analiza oportunitatea realizării unui studiu de caz în câteva județe, printre care și Caraș Severin, având în vedere faptul că după o experiența de 12 ani în administrația publică, am constatat următorul fenomen, devenit aproape regulă a cauzei migrației politice.

Migratorului politic, familia sa și comunitatea pe care o reprezintă devin în intervalul imediat următor beneficiarii unor sume de bani proveniți din fondurile administrației publice județene, conduse de partidul aflat la putere.

Acest fenomen explică într-o bună măsură și realegerea respectivului primar în legislatura viitoare în aceiași funcție.

Încadrând acești parametrii într-o relație matematică, am constat că nu există niciodată factori aleatori ai cauzei migrației și că relația este aproape invariabil o constantă

Migrația politică = Funcție (suplimentarea subiectivă de bani publici de catre conducerile Consiliilor județene, dirijată spre alesul local care migrează)

Sau

Mp = F(CJ); Mp = migrația politică, CJ = Consiliu județean

Vă mulțumesc.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - intervenție politică intitulată Vreau să scot din capul românilor visul autostrăzilor;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

"Vreau să scot din capul românilor visul autostrăzilor".

Ieri s-a împlinit un an de când domnul Traian Băsescu este președintele României. Nu am să fac un bilanț al activității președintelui, dar nu pot să nu amintesc unele declarații ale lui Traian Băsescu din perioada în care nici nu visa la fotoliul prezidențial. Și asta pentru că tot ce detest mai mult este minciuna și uitarea voită.

Actualul președinte al României, Traian Băsescu, a uitat de perioada când era ministru peste toate transporturile din România și de declarațiile pe care le făcea în perioada 1997-1999, referitoare la construcția de autostrăzi în România și necesitatea acestora pentru dezvoltarea economică a țării noastre.

Traian Băsescu, în calitate de membru al Guvernului CDR, declară în data de 21 martie 1997, la Conferința Crans Montana, în fața instanțelor străine participante, că în România trebuie realizată o infrastructură modernă de drumuri naționale și autostrăzi și că Guvernul este dispus să discute cu oricine despre autostrăzi, atâta timp cât printre aceștia se află și bancheri care să finanțeze lucrările.

În data de 13 mai 1997, P.D.S.R., actualul P.S.D., care se afla la acea dată în opoziție, iniția o moțiune de cenzură referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului privind introducerea taxei de drum. La dezbaterea moțiunii, Traian Băsescu afirma: "Dacă vrem o industrie și un turism rentabile, trebuie să avem șosele bune" și, indiferent dacă este o măsură impopulară, "această taxă trebuie introdusă".

Mai târziu, în 24 mai 1997, Traian Băsescu reușește să scoată în stradă sindicatele din construcții pentru oprirea lucrărilor la autostrada București-Constanța încă din luna februarie, lăsând pe drumuri 20.000 de muncitori.

Minciunile actualului președinte Traian Băsescu continuă și, pe 6 august 1997, promitea că lucrările la autostrada București-Constanța vor fi finalizate până la sfârșitul anului 2000 pe tronsonul București-Fetești, și până la sfârșitul anului 2002 pe tronsonul Cernavodă-Constanța. Începuse să se contureze minciuna portocalie.

Ministrul Traian Băsescu, în data de 14 septembrie 1997, afirmă că vor fi concesionate lucrările la autostrada București-Constanța pe trei tronsoane, din 18 firme calificându-se patru firme, din Spania, Germania, Austria și Franța.

Anul 1998 îl aduce din nou în prim-plan pe ministrul Traian Băsescu cae, în data de 12 ianuarie 1998, inaugurează începerea lucrărilor de reparație la autostrada București-Pitești, lucrare ce va costa statul român 44 de milioane de dolari din totalul de 97 de milioane, restul fiind cofinanțat de BERD.

Firmele constructoare au fost exclusiv românești - Hidroconstrucția, Electroconstrucția și Centrala de construcții căi ferate. Traian Băsescu, în stilul caracteristic, afirma la acea dată că, dacă nu este respectat termenul de finalizare al lucrărilor, firmele vor fi penalizate.

Atitudinea lui Băsescu, probabil datorită faptului că minciunile merseseră prea departe, se schimbă în totalitate și, în data de 17 mai 1998, acesta afirma: "Vreau să scot din capul românilor visul autostrăzilor". În țara noastră, traficul nu justifică investițiile în infrastructura rutieră, spunea Traian Băsescu, ministrul transporturilor, actualul președinte al României.

2 iunie 1998 - "Trebuie să încetăm cu demagogia autostrăzilor", declara același Traian Băsescu. La aceeași dată, Traian Băsescu promitea că singura autostradă care se va finaliza în 2002 va fi București-Constanța, probabil datorită faptului că domnul Băsescu este de loc din Constanța și datorită afacerilor ce se fac în portul Constanța.

După ce, în urmă cu un an, Traian Băsescu susținea ideea concesionării autostrăzilor, în data de 3 septembrie 1998, Băsescu spunea că "Soluția concesionării autostrăzilor nu este viabilă, pentru că ar fi cu 30% mai scumpă decât dacă ar fi finanțate de către stat".

În data de 12 martie 1999, ministrul transporturilor, Traian Băsescu, inconstant în declarații, dar mai grav, în coerența actului de guvernare și a Programului de guvernare C.D.R. din perioada 1996-2000, declanșează un joc gen "alba-neagra" al construcției de autostrăzi în România.

În decembrie 2004, Traian Băsescu ajunge președintele României. Și în această calitate, Băsescu "se joacă" cu declarațiile privind construirea de autostrăzi în România.

După multele acuze aduse fostului guvern, privind construcția autostrăzii Transilvania cu firma americană Bechtel, în data de 1 septembrie a acestui an, Traian Băsescu spunea la întâlnirea cu ambasadorii ce a avut loc la Cotroceni: "Când faci contracte tip parteneriat public-privat, constați că te costă de trei ori mai mult decât o finanțare de la BEI. Acest tip de politică externă eu îl refuz. Prioritățile României sunt și ale Uniunii Europene, pentru că nu ne permitem să construim cele mai scumpe autostrăzi din lume. Trebuie să ne vedem de prioritățile reale, care înseamnă progres pentru România: continuarea procesului de integrare în Uniunea Europeană, consolidarea poziției României în NATO, dezvoltarea strategiei pentru zona extinsă a Mării Negre și soluționarea definitivă a conflictelor din Balcanii de Vest."

Însă Traian Băsescu a uitat că, la recenta vizită pe care o efectuase în Statele Unite, nu a spus absolut nimic despre contractul cu firma Bechtel. Singurele luări de poziție ale acestuia au fost adoptate în țară. Probabil pentru că se afla în patria firmei Bechtel!!!

Despre clientela politică ce se învârte în jurul său, președintele Traian Băsescu nu amintește absolut nimic. După ce și-a pus unul din cei mai ascultători oameni în fruntea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pe inegalabilul Gheorghe Dobre, tentaculele influenței președintelui ajung și în ministerul care a fost condus după domnia sa de oameni foarte obedienți acestuia și care serveau unui singur scop: clientela P.D.

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a ținut secrete informațiile din caietul de sarcini al contractului de lucrări de reparație pentru autostrada București-Pitești, chiar dacă acestea se realizează din bani publici.

În urma licitației care a avut loc în data de 8 august 2005, a fost desemnată câștigătoare firma Euroconstruct Trading '98 SRL, firmă în care se regăsesc nume ca Dorin Cocoș, Dan Besciu și Sorin Vulpescu, prietenii președintelui care îi servesc masa la Restaurantul "Golden Blitz", localul preferat al președintelui.

Sindromul de care suferă președintele României, domnul Traian Băsescu, este unul destul de grav pentru înălțimea acestei demnități: amnezia bâlbelor.

Și, cu toate acestea, presa consideră normale astfel de mașinațiuni făcute încălcând într-un mod brutal legea, de parcă toate acestea se întâmplă în altă țară, și nu în România. O Românie guvernată de o alianță mincinoasă, obedientă clientelei politice și care este condusă cu o măiestrie inegalabilă, de căpitan de cursă lungă, de Traian Băsescu, cel care stârpește corupția doar în campania electorală și cu corupți doar din alte partide.

  Dan Constantin Mocănescu Coloros - declarație politică intitulată O privatizare în greva foamei;

Domnul Dan Constantin Mocănescu Coloros:

"O privatizare în greva foamei".

Privatizarea prin vânzarea capitalului, în ideea de înstrăinare absolută a acestuia, conduce, încet și sigur, la alienarea capitalului uman, bun și ieftin, de care dispune România.

Prerogativele îndoielnice ale unor inițiați de a semna contracte secrete, din considerente politice sau subiective, de vânzare a marilor obiective industriale ale țării, au generat, în fond, cauzele corupției.

Sub sloganul stupid că statul ar fi cel mai prost gestionar, au fost vândute cu nemiluita active care și-au găsit destinația în furnalele străinilor.

Portul Constanța oferă cea mai vizibilă consecință a distrugerii fondului silvic și a cataclismului decupării sistematice a industriei, sub formă de mormane de fiare vechi.

Vânzarea, ferită de ochii și înțelegerea opiniei publice, a marelui combinat siderurgic de la Galați, ar fi, după bine-cunoscuți analiști, un caz fericit.

Mii de angajați au fost concediați, salariile celor rămași le asigură cu greutate coșul zilnic, poluarea a atins dimensiuni pe care profiturile colosale ale noului proprietar nu le poate combate...

De altfel, rolul său de mare acționar mondializant nu are nimic de a face cu societatea românească, înapoiată prin toleranța cu care a înghițit secretele acestei privatizări.

O societate discriminată brutal în toate planurile aspirațiilor sale: în plan economic, prin prețuri prohibitive oferite beneficiarilor români, în plan social, prin refuzul de a purta un dialog cu reprezentanți ai sindicatelor, și în plan juridic, prin eludarea legilor și hotărârilor judecătorești și prin sfidarea autorităților țării.

Rolul social al unor astfel de corporații este nul, ca și metoda prin care au ajuns proprietarii unor astfel de unități. Toate costurile sociale sunt distribuite statului român, așadar cetățenilor săi.

Recent, zeci de greviști ai foamei s-au adresat autorităților, inclusiv Camerei Deputaților, în încercarea disperată de a-i determina pe administratorii societății de la Galați să respecte legile statului român.

Acești oameni se simt la fel de străini în orașul și casele lor ca și în spatele porților marelui patron, a cărui atitudine de secol XIX ar face deliciul marxiștilor.

Ce fel de opțiune europeană pot avea miile de familii ale acestor angajați români, când reprezentanții lor ies în calea președintelui sau a primului-ministru, palizi și disperați, întinzându-le o jalbă cu brațele tumefiate de perfuzii?

Și când vor afla cetățenii acestei țări marile secrete ale vânzărilor de tot felul, sub sloganele revolute ale capitalismului care se preda la Ștefan Gheorghiu?

Și când oare va înceta această aventură sinistră care înstrăinează nu numai capitalul fizic sau financiar, ci și milioane de români, plecați în bejenie, despre care ne place să credem că se vor mai întoarce vreodată sau vor aduce veșnic miliardele de euro în țară, spre disperarea manifestă a Băncii Naționale?

  Mihaela Adriana Rusu - intervenție politică intitulată Un an de guvernare portocalie;

Doamna Mihaela Adriana Rusu:

"Un an de guvernare portocalie"

S-a împlinit recent un an de la alegerile parlamentare câștigate de P.S.D. și suntem în faza de împlinire a unui an de guvernare portocalie. Mă întrebam dacă românii trăiesc mai bine. Din păcate, marea masă a populației României nu trăiește mai bine!

După cum am declarat de la înalta tribună a Parlamentului, în momentul în care a fost aprobată cota unică de impozitare de 16%, dublarea impozitului pe venitul micro-întreprinderilor, creșterea cotelor CAS cu 2 puncte procentuale nu vor ava efect favorabil asupra agenților economici. Aceștia se așteptau la măsuri care să-i ajute în derularea afacerii, și nu să-i încurce. Ce li s-a dat cu o mână, s-a luat cu vârf și îndesat cu cealaltă.

Microîntreprinderile, care reprezentau o speranță a creșterii economice în Guvernul Năstase, au primit o lovitură sub centură prin dublarea impozitului de venituri și introducerea CAS majorat cu 2%. Vorbele din campania electorală de acum un an au fost foarte optimiste.

Mă întrebam ce metodă va folosi Alianța D.A. prognozând o inflație de 6%, creștere economică de 6%, creștere în industrie de 5,7%, creștere în agricultură de 2,8%?

Calculele au fost prost făcute!

În acest moment, se vorbește de o inflație de 8,5-9%, de creșteri economice de doar 5,7%, față de nivelul anului 2004, în industrie se estimează o creștere economică pentru 2005 de doar 4%, în agricultură, valoarea adăugată brută va înregistra o descreștere față de anul precedent cu 1,2%, după ce în 2004 producția agricolă a înregistrat o creștere de 22,2%.

Nu pentru toți vorbele sunt și fapte. Realizările actualei Coaliții sunt din ce în ce mai slabe!

Pentru prima dată în Parlamentul României bugetul a fost adoptat în lipsa Opoziției.

Bugetul pentru anul 2006 reprezintă un buget nerealist, antisocial, indicatorii arătând un fals grosolan. Alocarea cheltuielilor din acest buget va determina nemijlocit accentuarea sărăciei și a declinului economic.

Din păcate, România nu are nevoie de acest lucru! Din ce în ce mai mulți locuitori nu vor avea cu ce să-și plătească serviciile de asistență socială, sănătate, învățământ.

Doctrina de dreapta a actualei puteri a determinat diminuarea veniturilor și a cheltuielilor, astfel încât distanța dintre cei ce trăiesc bine și cei ce nu trăiesc bine să fie cât mai evidentă.

Pe tot parcursul anului 2005 am observat că execuția bugetului general consolidat s-a finalizat lună de lună cu un excedent bugetar: venituri mai mari decât cheltuieli efectuate. La o analiză mai atentă, excedentul bugetar nu reprezintă altceva decât greșeala guvernamentală a Alianței la nivelul politicii bugetare. Cota unică, după cum am mai semnalat, și incoerența fiscală au un impact negativ în colectarea veniturilor la bugetul statului. Pierderea de aproximativ un miliard de euro este reală.

Excedentul la bugetul de stat s-a datorat felului în care s-au cheltuit banii publici. Multe ministere nu au fost în stare să cheltuie banii planificați, proiectele de infrastructură nu s-au realizat.

Pe de altă parte, există sectoare subfinanțate de luni de zile. În sănătate, cheltuielile sunt efectuate încet. Observăm, de asemenea, că în luna noiembrie, cheltuielile care nu s-au efectuat pe tot parcursul anului se vor cheltui aiurea în acest timp scurt, pentru ca din excedent România să figureze cu un deficit.

Toate acestea duc însă la creșterea inflației în această perioadă. BNR va fi obligată să reducă excesul de lichidități de pe piață adunat de bănci și să țină piept avalanșei cheltuielilor guvernamentale, în lupta împotriva inflației.

Din păcate, anul 2005 este un an compromis din punct de vedre al strategiei fiscale, al execuției bugetare, al îndeplinirii țintelor stabilite, iar anul 2006 o să înceapă cu un handicap în ceea ce privește ținta de inflație.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Începutul sfârșitului?;

Domnul Ion Dumitru:

"Începutul sfârșitului?"

Intențiile, pe hârtie și declarative, ale ministrului Gheorghe Flutur, de a revigora agricultura și de a-i îmbogăți pe fermierii români, au eșuat. De fapt, nici nu se putea altfel.

Făcătura de imagine nu putea să țină prea mult. Atunci când te înconjori de consilieri altfel decât pe criterii profesionale, de oameni care nu se pricep decât la vorbe, nu realizezi nimic.

Statisticile de ultimă oră indică faptul că, în ultimul an, economia României a fost frânată de agricultură și silvicultură. Adică, în aceste sectoare de activitate, nu s-a făcut mare lucru. Programele pe care Gheorghe Flutur le-a promovat cu mare tam-tam nu au adus nici o schimbare. Cupoanele agricole au însemnat cheltuieli fără rost, de zeci și sute de miliarde de lei. Corespondentul în practică al acestor eforturi financiare nu există. S-a dat vina pe inundații, pe vremea capricioasă.

Același lucru s-a întâmplat și în silvicultură.

Producția din exploatările forestiere și din alte activități conexe a scăzut cu aproape 20 de procente. Și aceasta pentru că multe capacități de producție ale RNP au fost închise, iar oamenii lăsați pe drumuri. Au ajuns direcțiile silvice din țară să se împrumute la bănci pentru acordarea veniturilor salariale lunare.

Degringolada a cuprins acest domeniu, care era, cu câțiva ani în urmă, fala României. Și mai vine acum și furtuna generată de Legea nr.247/2005 care, pur și simplu, va distruge Regia Națională a Pădurilor. Sute de mii de hectare de fond forestier vor trece în proprietate privată, iar statul va asista neputicios la jaf.

Aceasta a reușit să realizeze ministrul Flutur!

  Niculae Bădălău - intervenție politică intitulată Un an de guvernare portocalie sau 365 de zile de minciună;

Domnul Niculae Bădălău:

"Un an de guvernare portocalie sau 365 de zile de minciună"

A trecut greu anul 2005. Fiecare zi a însemnat lupta și cu un sistem ce îngheța treptat, ce transforma promisiunea în minciună, administrația în birocrație și siguranța în incertitudine.

După patru ani de guvernare ce au reprezentat un crescendo economic și un reviriment social era greu de crezut că o schimbare politică ar putea anula totul.

Minunea negativă - altfel spus compromisul - s-a întâmplat.

Conform teoriei catastrofelor, evenimentele nefaste au loc la un anumit număr de ani. Pentru România, anul 2005 a însemnat guvernarea portocalie, minciuna, incompetența, circul, corupția, inundațiile, gripa aviară.

Actualii miniștri s-au dovedit fără resurse în tentativa de a onora promisiunile electorale, chiar neinteresându-i acest lucru.

Recorelarea pensiilor, motivarea investitorilor - toate au fost pastile amare acoperite cu glazură dulce.

Demagogia a devenit politică de stat.

Președintele țării, în noaptea trecerii dintre ani, a apărut la posturile TV cu sticla de șampanie în mână; pe tot parcursul lunilor post-inundație, s-a adresat cu apelativul "bă" constructorilor podului; zilele sale de naștere sunt elemente ieftine de mimetism popular, în scopul câștigării încrederii barometrului de opinie publică.

Românii au început grevele. "Sărbătorirea" unui an de guvernare portocalie are loc în stradă, cu mitinguri de protest și greve de solidaritate ale profesorilor, funcționarilor publici, personalului medical, minerilor, transportatorilor.

Pensionarii nu mai au forța de a se răzvrăti, dar ei sunt cei mai nedreptățiți. Au crezut în promisiuni și au rămas cu ecoul lor, ca un vertij vestibular ce le mixează maladiile. Sunt robii unui sistem centralizat, închis în fața valorilor, ce a destituit tot ce era de calitate dar aparținea idealurilor nobile social-democrate.

Politica externă este condusă defectuos, pe un sistem de axe inadecvat strategiilor globale actuale. Mondializarea presupune conotații de inter-relație diplomatic acordate, și nu aplicarea pe hartă a unor simple linii geopolitice.

Efectele pe termen lung ale frustrării unor parteneri loiali României, lipsa unor turnee internaționale eficiente în planul fidelității interstatate își vor pune, în timp, amprenta nefastă.

Sistemul medical este bulversat de rujeolă. Vaccinarea întârzie, sub pretextul unor campanii neeficiente în anii trecuți, ministrul ocupându-se numai de imagine.

Mereu guvernarea portocalie "a privit în trecut cu mânie" - cum ar spune un mare roman - dar niciodată nu și-a îndreptat privirea spre viitor, fiindcă viitorul nu-l merită și nu-l va avea.

Un an de suferință și minciună a fost prea mult.

  Cristian Silviu Bușoi - argumente în favoarea necesității unei legi a farmaciei;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

Stimați colegi,

Stimați reprezentanți ai mass media,

Stabilirea, de către statul român, a condițiilor de înființare, organizare și funcționare a farmaciilor reprezintă un subiect important și sensibil, care are nevoie de un cadru legislativ adecvat, care să asigure stabilitate și predictibilitate, și anume de o Lege a farmaciei.

Vă reamintesc, stimați colegi, că, în prezent, reglementarea se face la nivelul legislativ al ordinelor de ministru, ceea ce poate crea premisa unor decizii controversate, profund subiective, de multe ori suspicionate că ar putea fi luate sub presiunea unor grupuri de interese.

Ministerul Sănătății a propus dezbaterii publice un proiect de lege, parte a unui pachet mai larg, a reformei sănătății, pe care Guvernul ar urma să își asume răspunderea în Parlament, proiect care a generat numeroase controverse, datorită restricțiilor de proprietate, geografice și demografice pe care le aduce acest proiect. În același timp, încă din data de 15 septembrie 2005, se află la Senat Proiectul Legii farmaciei, semnat de 14 parlamentari ai Coaliției de guvernare, unul care liberalizează condițiile de înființare și funcționare a farmaciilor și care păstrează doar restricția demografică, pentru perioada de până la 1 ianuarie 2008.

Am convingerea fermă că reglementarea funcționării farmaciilor trebuie să fie un demers foarte serios, urmare a unui consens politic cât mai larg; în caz contrar, există riscul ca la schimbarea ministrului sau a guvernării să apară o altă reglementare, poate una diametral opusă, ceea ce ar crea instabilitate în sistem.

De aceea este important ca Proiectul Legii farmaciei să fie dezbătut cât mai temeinic, cu toți cei interesați, să nu favorizeze doar un grup de interese - fie lanțurile de farmacii sau farmaciștii independenți; nimeni nu trebuie să își impună voința de pe poziții de forță, nici măcar ministrul sănătății.

În opinia mea, cred că proiectul unei legi a farmaciei trebuie să fie expresia unui echilibru care trebuie să se creeze în sistem între lanțurile de farmacii, pe de o parte, și farmaciștii independenți, pe de altă parte.

În primul rând, cred că un proiect al legii farmaciei nu trebuie să se atingă de principiile liberei concurențe și al proprietății private, principii regăsite în Constituția României și în Programul de guvernare al Guvernului României. România nu se mai află în acest moment în situația în care trebuie să decidă dacă pot fi permise lanțurile de farmacii sau doar farmacii care să aparțină farmaciștilor independenți, acest moment a fost depășit, este o realitate de care legiuitorul trebuie să țină cont.

În țările Uniunii Europene nu există o abordare unitară privitoare la acest subiect, nu există un model care să fie dominant, privitor la reglementările farmaciei, fiecare țară își organizează farmaciile așa cum crede de cuviință și conform tradiției. Există, astfel, în Europa, cazuri dintre cele mai restrictive - Germania, Franța, Suedia, până la cele mai liberale - Marea Britanie, Olanda. Dar, în contextul Agendei Lisabona și a Proiectului Directivei privind serviciile interne, în curs de adoptare la nivelul Uniunii Europene, tendința este aceea de liberalizare, și nu impune noi restricții.

Prin urmare, în condițiile în care până și țările cele mai restrictive reduc din constrângeri, România nu își poate permite să facă o lege care să impună și mai multe restricții.

Stimați colegi,

Convingerea mea fermă este că o lege a farmaciei trebuie dezbătură în Parlament, acest for trebuie să aibă ultima decizie. De aceea, decizia ministrului sănătății de a scoate din pachetul de legi pentru care Guvernul ar urma să își asume răspunderea Proiectului Legii farmaciei mi se pare un demers corect, care dovedește o atitudine matură și înțeleaptă.

Am credința că în final Parlamentul României va adopta o lege care să fie în concordanță cu tendințele Uniunii Europene și cu realitățile economiei de piață.

  Adina Ioana Vălean - declarație politică intitulată Protecția angajaților în anul 2005 se realizează prin prevederi legale abuzive;

Doamna Adina Ioana Vălean:

Declarație politică: "Protecția angajaților în anul 2005 se realizează prin prevederi legale abuzive".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Modificarea art.19 al Legii nr.130 privind inspecția muncii a suscitat numeroase dezbateri, atât în Comisia Camerei, cât și în plen.

Ultima retrimitere la Comisia pentru muncă și protecție socială a fost făcută în deplin acord al grupurilor parlamentare pentru a modifica ceea ce ni s-a părut la momentul respectiv inacceptabil tuturor, și anume prevederea de la alin.2, conform căreia se pedepsește cu închisoare sau amendă penală refuzul repetat al unei persoane de a permite accesul inspectorilor muncii în oricare din spațiile unității.

Deși reprezentanții P.S.D. și ai P.D. din Comisia pentru muncă și protecție socială și-au schimbat surprinzător punctul de vedere, Grupul parlamentar al P.N.L. a susținut în continuare amendarea acestei prevederi, în sensul următor:

Alin.2: "Refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare dintre spațiile unității, sau de a pune la dispoziția acestora documentele solicitate potrivit legii, constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională de la 10 mii la 30 mii lei RON".

Câteva dintre argumentele pentru care Grupul parlamentar al P.N.L. a considerat necesară amendarea acestui alineat sunt următoarele:

În primul rând, nepermiterea accesului inspectorilor de muncă în unitate nu înseamnă că au fost încălcate prevederi de legislație a muncii, decât dacă aplicăm prezumția de vinovăție.

În consecință, sancțiunea nu trebuie să fie la fel de aspră ca în cazurile dovedite repetat de încălcare a legislației în domeniu.

În al doilea rând, nu este modern și european să trimitem oameni la închisoare, sau să le întocmim dosar penal pentru o încălcare prezumtivă a legislației; de altfel, reprezentanții Ministerului Muncii în cadrul ședinței Comisiei pentru muncă și protecție socială nu au putut indica o practică europeană în acest sens.

În al treilea rând, în opinia noastră, o astfel de încadrare a faptei nu rezolvă problema muncii la negru, ci favorizează negocierea comisionului, atâta vreme cât încadrarea acestei fapte este lăsată la latitudinea inspectorilor de muncă - încadrarea pe Codul Muncii implică amendă contravențională, iar încadrarea pe Legea nr.130 implică dosar penal.

Nu în ultimul rând, încadrarea faptei ca infracțiune ar reprezenta, conform normelor juridice, prezumția de pericol social, ceea ce ni se pare exagerat pentru această faptă.

Închei afirmând că dorim cu tărie ca piața muncii să se dezvolte în sens modern și european, dorim ca încălcări ale legislației muncii să fie aspru sancționate, dorim ca fenomenul muncii la negru să fie redus substanțial, dorim ca inspectorii muncii să își îndeplinească atribuțiile în condiții de legalitate, dar nu dorim ca aceste lucruri să se realizeze prin metode abuzive, specifice unui stat polițienesc.

  Dumitru Bentu - intervenție politică intitulată Semicentenar.

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarație mea politică de astăzi se intitulează: "Semicentenar".

Nu este o declarație politică în sensul pe care această instituție a activității parlamentare l-a dobândit prin regulamente sau prin conținut.

Este expresia unei stări de emoție firească, dar și de nedisimulată mândrie, pentru că în spațiul cultural moldav, în municipiul Bârlad ființează de 5 decenii un teatru. Numele său este "Victor Ion Popa" - strălucită personalitate a culturii naționale, fiu al acestor meleaguri.

Modalitatea permanentă de comunicare, de confruntare cu obstacolele vieții, de educație și meditație, de căutare și reliefare a adevărului "teatrul își are propria sa jurisdicție, cea a scenei, care începe acolo unde se termină legile lumești". Și teatrul bârlădean nu putea face excepție de la aceste memorabile cuvinte, rostite în 1784 de Friederich Schiller.

Spectacolul inaugural a avut loc în 28 decembrie 1955, prezentându-se piesa "Mielul turbat".

Au urmat sute de reprezentații care au amprentat puternic memoria colectivă sau personală a celor care au participat de-a lungul celor 5 decenii la adevărate evenimente artistice puse în scenă de generații talentate de actori ai teatrului sau de invitați.

Pot fi amintite spectacolele cu: "Gaițele" de Al. Kirițescu, "Mitică Popescu" de C. Petrescu, "Viforul" de B. St. Delavrancea, "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale, "Doi tineri din Verona" de W. Shakespeare, "Puterea Întunericului" de L. Tolstoi, "Mama" de D. R. Popescu, "Anna Cristie" de E. O'Neil, "Tartuffe" de Moliere, "Unchiul Vanea" de A. P. Cehov, "Hangița" de C. Goldoni, "Rinocerii" și "Scaunele" de E. Ionesco etc., etc.

Au urcat pe scena teatrului nostru Radu Beligan, Dina Cocea, Marcela Rusu, Ion Olteanu, Mihai Zirva - personalități de prim rang ale teatrului românesc.

Au scris despre spectacolele amintite, ca și despre cele care n-au putut fi incluse în enumerare: Valetin Silvestru, Dinu Săraru, Natalia Stancu, Luca Arbore, Ștefan Oprea etc. Prin talent incontestabil, dăruire totală și respect pentru spectatori, au înnobilat scena bârlădeană Laurențiu Mărgineanu, Bebe Banu, Ștefan și Maris Tivodaru, Aurel Cerbu, Vasile Mălinescu, Cristian Nacu, Dan Herdan, Mircea și Smaranda Herford, Marcel Anghel, Elena și Constantin Petrican, Lili Popa Alexiu și mulți, mulți alții.

S-au bucurat de reușitele acestor slujitori ai teatrului spectatori din Iași, Arad, Timișoara, Reșița, Suceava, Cluj, Oradea, Baia Mare, dar și din Moscova, Chișinău sau Strasbourg.

Aici, la Bârlad, Teatrul "Victor Ion Popa", alături de alte instituții de cultură, continuă să colecteze lumina înțelepciunii și să o trimită oamenilor prin "noțiuni mai corecte, prin principii mai clare și sentimente mai curate" (același Fr. Schiller).

La 50 de ani și pentru următorii 50 ... 100 ... Vivat, crescat, floreat!

  Iulian Iancu - declarație politică intitulată Decembrie 2005 - bilanțul eșecurilor

Domnul Iulian Iancu:

Declarație politică: "Decembrie 2005 - bilanțul eșecurilor"

După alternanța la putere, din decembrie 2004, entuziasmul inițial, ușor exagerat, a fost înlocuit de o decepție profundă. Lipsa de proiecte, de idei și neperformanța guvernanților a reușit să compromită orice speranță că românii vor trăi bine, așa cum li s-a promis în campania electorală.

Acum, după un an de guvernare, dimensiunea eșecului poate fi cuantificată în date statistice, despre care domnul prim ministru Tăriceanu este "un pic surprins", suspectând "raportările" care ar fi putut scăpa niște "elemente importante din vedere", așa cum declara acum câteva zile domnia sa. Analizând datele statistice ale anului 2005, am putea înțelege ce anume l-a surprins pe domnul prim ministru.

Cota unică a dus la o pierdere a veniturilor bugetare de 1,5% din p.i.b., respectiv 1,1 mld. euro. "Autoritățile României" nu au reușit să stabilească un pachet coerent de acțiuni și aplică măsurile din domeniul fiscal indiferent de consecințe, constată FMI.

S-a înregistrat o scădere a competitivității cu 4 locuri față de anul 2004, iar creșterea economică modestă a fost condusă de consum și nu de investiții.

Dezechilibrele macroeconomice sunt marcate de un deficit de cont curent de 9% din p.i.b. și de cel mai mare deficit comercial din ultimii 15 ani.

Modificarea de 4 ori a codului fiscal a mărit neîncrederea mediului de afaceri, iar așa zisa relaxare fiscală s-a transformat în cea mai împovărătoare fiscalitate recalmată de 69% din IMM -urile din România.

Repetate scumpiri ale prețurilor la gaze naturale, energie electrică, energie termică și combustibili, au condus la ratarea țintei de inflație pentru anul 2005.

Creșterea accelerată a prețurilor la gaze naturale, energie electrică, energie termică și combustibili, precum și devansarea termenului de introducere a accizelor, a afectat, în mod direct, rezultatele economice pentru ramuri industriale aflate într-o reală dificultate, datorită lipsei de competitivitate și de descurajare a activității de export. Practic, în 2005, industria tinde spre creștere zero.

In industria textilă sunt amenințate mai bine de 9000 de companii. Creșterea economică de sub 50% față de cea din anul 2004, este cea mai modestă din ultimii ani, iar producția industrială a cunoscut o pierdere semnificativă de ritm comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Intr-un cuvânt, un an blestemat. Un an încercat în 6 valuri de inundații, stigmatizat de gripa aviară, pe deasupra lovit de incompetența guvernanților cuantificată în haosul din spitale, colapsul primăriilor și umilința pensionarilor la cozile pentru medicamente compensate.

Marele perdant al anului 2005 este poporul român. Cel la care președintele României făcea referire atunci când amenința soluția imorală cu alegeri anticipate, pentru a afla ulterior cu toții că era amenințarea unui "ipocrit"; 1000 mc au ajuns să înghită trei salarii minime pe economie, iar factura la întreținere, deși se estima că va crește cu 30%, iată că a ajuns să fie dublă față de cea din iarna trecută. Este memorabilă imaginea pensionarei care se întreba depășită, cum o să plătească o factură la întreținere de 2.900.000 lei cu o pensie de 1.900.000 lei.

Românii au de ales între a îngheța de frig sau a muri de foame în această iarnă. Curba de sacrificiu însă, se accentuează începând cu 01 ianuarie 2006, când prețurile la gaze naturale vor crește din nou cu aprox. 20%, iar cele la energie electrică cu aprox. 5%, atrăgând un lanț al creșterii prețurilor de la 20% la produsele din carne până la o creștere cu încă 20% a facturii la întreținere.

De asemenea, se estimează disponibilizări masive de mai bine de 70.000 de angajați, începând de la sectorul energetic și până la cel al industriei textile.

Din păcate, românii vor ajunge la punctul critic de suportabilitate, mai ales că subvenția se va reduce cu 33% anul viitor, fiind obligați să scoată mai mulți bani din buzunar atât pentru mâncare, cât și pentru servicii.

Analiștii economici avertizează asupra unei situații și mai îngrijorătoare pentru anul 2006. Efect nedorit prin raportarea la un p.i.b. mai mic decât cel previzionat, determinând un deficit de cont curent și deficit bugetar mult prea mari, fapt care întârzie procesul de ajungere din urmă a economiei europene, proces care este direct dependent de diferența dintre ritmul de creștere economică al României și cel al Uniunii europene.

Efectele perverse ale acestei stări deja se manifestă prin mișcările sociale, premiera pentru ultimii 15 ani, ca fiind cele mai ample atât pentru feroviari cât și pentru profesori.

Speranța însă a pierit atâta timp cât anul acesta, conform unui studiu al Transparency International, corupția a ajuns la nivelul a 3p, cel mai înalt nivel din ultimii 7 ani, evaziunea fiscală și economia subterană sunt la un nivel, extrem de ridicat, ce atinge 1,1% din PIB.

În schimb actuală alianță organizează un bilanț aniversar în condițiile în care românii îl simt ca pe o comemorare. În fapt a fost capacul minciunii pe cazanul presiunii sociale. A fost un miting în condițiile în care Guvernul și-a pierdut definitiv și ultima fărâmă de credibilitate prin nepromovarea Codului Fiscal.

E greu de sperat într-un reviriment în anul 2006, când Guvernul și-a propus să continue "victoriile" anului 2005, pe care românii iată le "simt" din plin sub "Bradul de Crăciun".

   

(Lucrările ședinței s-au întrerupt la ora 10,10. După pauză, ședința s-a reluat la ora 10,14.

 
     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 18 octombrie 2019, 2:12
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro