Plen
Ședința Senatului din 1 noiembrie 2006
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.163/10-11-2006

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2006 > 01-11-2006 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 1 noiembrie 2006

17. Dezbaterea și respingerea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și modificarea altor legi.
 
consultă fișa PL nr. L729/2006

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Vă propun să luăm în dezbatere punctul 15 din ordinea de zi - proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și modificarea altor legi.

Ofer cuvântul doamnei secretar de stat Kibedi Katalin. Poziția 15.

Îl invit la prezidiu pe domnul președinte Eckstein Kovacs Peter.

Aveți cuvântul, doamna secretar de stat.

Doamna Kibedi Katalin - secretar de stat în Ministerul Justiției:

Distins Senat,

Deși și această lege este menită să aprobe o ordonanță de urgență și știm că ordonanțele de urgență nu sunt și nu se bucură de foarte multă simpatie, nici noi n-am dori să uzăm de ele. Dar în condițiile în care, așa cum rezultă și din expunerea de motive, apar anumite situații în practică, neajunsuri care sunt semnalate este necesară o soluționare urgentă. De aceea s-a și impus această ordonanță de urgență. Și aș puncta cazurile mari de pe urma căreia noi am avut, totuși, semnalmente destul de neplăcute că nu avem o legislație care să asigure ceea ce este, considerăm, unul dintre drepturile cele mai importante și deloc de neglijat, anume libertatea persoanei. Prin urmare, să protejăm și atunci când o persoană este în libertate, care sunt aceste măsuri, dar și atunci când se ia o măsură preventivă față de aceasta, alta decât arestarea preventivă, care sunt obligațiile acestei persoane și dacă nu le respectă, care sunt autoritățile care trebuie să urmărească îndeplinirea acestor obligații și atunci când se constată încălcarea lor să se revoce acea măsură provizorie de punere în libertate. Deci, justificarea ordonanței de urgență se axează pe aceste situații și cu acest prilej s-au pus în discuție și alte situații în care persoana este sau dorește să beneficieze de punere în libertate, amânările și întreruperile de executare de pedeapsă, cum anume trebuie să sune o expertiză medico-legală pentru a nu se abuza, dar, pe de altă parte, de a nu pune în pericol viața și sănătatea unei persoane care, realmente, suferă de o boală gravă. De asemenea, pentru ca autoritățile competente să poată să pună în executare acele măsuri care, potrivit legii, le revin în competență, dar au fost împiedicate prin faptul că, și dau un exemplu: măsura internării medicale care se ia față de persoane care nu mai au discernământ, dar ele sunt cotate prin expertize ca fiind periculoase pentru ordinea publică, pentru că sunt agresive, pentru că sunt capabile de a ucide, de a incendia, de a distruge. Ele nu puteau fi puse în executare, pentru că legea, așa cum este ea formulată, nu permitea autorităților să intre într-o locuință, într-un sediu, fie că era instituție publică sau privată. Prin urmare, eu consider că, totuși, este justificată urgența acestei ordonanțe, că trebuie să corectăm aceste neajunsuri și așa cum au fost ele discutate în comisie și s-a adoptat acest raport, vă rog să vă dați votul pentru aprobarea acestei ordonanțe de urgență. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, doamna secretar de stat. Îl invit pe domnul președinte Eckstein Kovacs Peter să prezinte raportul întocmit de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări.

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Mulțumesc, domnule președinte.

Raportul este de admitere, cu un set destul de consistent de amendamente adoptate, respectiv și o Anexă nr. 2 cu amendamentele respinse. Prin modificările propuse se dorește ca persoanele cercetate față de care s-a luat o măsură preventivă neprevativă de libertate să fie supuse unui regim de control, pentru a se verifica dacă acestea respectă sau nu măsurile dispuse de organele judiciare. S-a evidențiat lipsa unei proceduri eficiente care să asigure punerea în executare cu operativitate a mandatelor de arestare preventivă, a mandatelor de executare a pedepselor privative de libertate, măsura expulzării, respectiv, măsura internării medicale sau internarea într-un centru de reeducare.

De asemenea, am modificat, adoptând ordonanța, și o serie de acte normative conexe Codului de procedură penală și am dat curs, modificând unele prevederi din Legea nr.356/2006, unei solicitări venite din partea Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv, de la magistrat, cu privire la interpretarea acțiunii în regres, în acele cazuri în care judecătorii pronunță, dintr-o gravă eroare, soluții care sunt infirmate de Curtea Europeană și din pricina cărora statul român trebuie să plătească despăgubiri. S-au primit avize favorabile de la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și de la Comisia pentru egalitatea de șanse. Inițiativa legislativă se încadrează în categoria legilor organice, iar Senatul ia în dezbatere proiectul, în calitate de primă Cameră sesizată.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, vă mulțumesc. Declar deschise dezbaterile generale. Vă adresez rugămintea, fiind o lege foarte importantă, în primul rând, să prezentăm punctele de vedere ale grupurilor parlamentare. Grupul parlamentar al PSD, domnul senator Șerban Nicolae. Aveți cuvântul, microfonul central.

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi, vreau să spun, pentru început, că această ordonanță de urgență este, dacă vreți, o formă de dispreț la adresa Parlamentului României.

Răspunzând cu aceeași monedă, aș putea spune că ea ar putea să se intituleze "Ordonanța Macovei - Omar Hayssam", pentru că singura rațiune pentru care a fost emisă, a fost dată de pseudo-măsuri, de corecție legislativă, după ce Omar Hayssam s-a sustras răspunderii în cauza în care era cercetat. Nu s-a luat o asemenea măsură în cazul fugii lui Gregorian Bivolaru. Probabil că Gregorian Bivolaru trebuia să fugă pe legile de atunci, și că nu era nevoie de o modificare legislativă. Prietenii "Misei" știu de ce! Spun că este, însă, o formă de dispreț la adresa Parlamentului, pentru că în acest an, la terminarea sesiunii legislative, februarie-iunie, am adoptat, noi, Parlamentul, o lege de modificare a Codului de procedură penală, o lege consistentă, o lege cu multe probleme, o lege la care s-a încălcat, inclusiv, principiul bicameralismului, s-au adus de către inițiator, Guvernul României, amendamente la Camera decizională, care nu au fost dezbătute în Senat. Or, Codul de procedură penală este un act al cărui impact social este deosebit în viața oamenilor. Codul de procedură penală privește direct viața cetățenilor, pentru că intră într-o zonă de sensibilitate socială. Dacă noi, într-un an, acceptăm ideea, ca principiu, că putem să facem două modificări, dintre care una în regim de urgență, înseamnă că nu înțelegem nici rostul Codului de procedură penală, nu înțelegem nici obligațiile pe care le avem față de cetățeni, și nu vreau să folosesc cuvinte foarte prețioase. Vă rog să fiți de acord că nu putem accepta un principiu esențial, ca atunci când se modifică o lege la care se fac discuții, la care se aduc amendamente, la care se contribuie, după toate puterile, din punct de vedere profesional, să venim cu ordonanță de urgență și să fim de acord că este o procedură firească în procesul de legiferare în România. Mai există, însă, o capcană asupra căreia vreau să vă atrag atenția. S-a pus problema, atunci când cetățeanul Omar Hayssam a reușit să se sustragă urmăririi penale și să fugă din țară, a răspunderilor ce revin instituțiilor statului. În condițiile în care noi acceptăm ideea că fuga a fost posibilă și sustragerea de urmărire a fost posibilă din cauza viciilor legislative, am exonerat de răspundere, total, instituțiile direct implicate. Este o scuză mult prea ieftină pentru o situație mult prea gravă, ca noi să spunem "legea era de vină, era incompletă, era insuficientă, era inexactă" și asta a permis sustragerea de la urmărirea penală. Eu vreau ca, o dată și o dată, instituțiile statului să-și asume răspunderea, ministrul justiției, care s-a proclamat, în repetate rânduri, principalul responsabil de gestionarea sistemului judiciar din România, să răspundă pentru un astfel de viciu de funcționare a instituțiilor și să accepte soluția că nu există oameni de neînlocuit. Eu vă rog să fiți de acord, din ce în ce mai puțini, atâți cât rămân în sală, că un astfel de proiect de lege, de aprobare a ordonanței, nu poate fi acceptat, pentru că atunci ar însemna să ne declarăm inutili, și să declarăm că, de fapt, legile pe care le dăm nu sunt făcute nici pentru cetățeni, nu sunt făcute nici pentru a fi aplicate, ci sunt făcute cu riscul sau cu amenințarea că pot fi supuse, imediat după intrarea în vigoare, modificărilor arbitrare. Practica aceasta, eu spun că este dăunătoare și pentru democrație, este dăunătoare și pentru prestigiul autorității legiuitoare din România.

Vă rog să fiți de acord că am încercat să aducem, prin amendamente, o serie de corecții acestui proiect, pentru că am încercat să ne facem datoria, cu prilejul dezbaterii în comisie. Dar, fondul problemei nu ține de dispozițiile din acest act normativ. Dacă este să spunem cinstit, putem să spunem că cetățeanul Omar Hayssam nu trebuia să dispară din țară, pe legile existente. Instituțiile statului aveau suficiente norme la dispoziție ca să-și facă datoria și să prevină dispariția din țară a acestuia, cum aveau acest la lucru la dispoziție și în cazul lui Frantișek Priplata, mai aveau acest lucru la dispoziție și în cazul lui Gregorian Bivolaru și a altor beneficiari ai uitatului în cealaltă parte, de către instituțiile responsabile.

Vă rog să fiți de acord că acest proiect de lege trebuie respins, astfel cum a fost formulat, iar dacă este să punem în discuție modificări legislative la Codul de procedură penală, să o facem serios, să o facem pe baza dezbaterilor din Parlament, cu profesioniști, fără măsuri politice, fără măsuri pompieristice și, în aceste condiții, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va vota împotriva proiectului de lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.60/2006, de modificare a Codului de procedură penală. Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Celelalte grupuri parlamentare dacă doresc să se exprime? Vă rog, Grupul parlamentar al PRM, domnul senator Valentin Dinescu. Aveți cuvântul, microfonul 2.

Domnul Valentin Dinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte. Nu este pentru prima oară când un om, sub masca intențiilor bune, vorba bancului, o să vă spun mai târziu și care este omul, "se pune de-a curmezișul activității parlamentare", încercând prin orice mijloace să-și impună punctul de vedere, forțând, chiar, limitele creării unui sistem juridic original.

Această ordonanță de urgență, cum bine s-a spus, a cărei urgență noi nu o vedem sub nici un fel, probabil că s-a ascuns în spatele fugii lui Omar Hayssam, ca să mai includă niște prevederi care, cel puțin în opinia noastră, elimină o serie de garanții și fac ca subconștientul procurorului de altădată să-i joace o festă. Nu sunt, în această ordonanță de urgență, prevederi care să limpezească, sub aspect procedural, modul în care lucrurile trebuie să se desfășoare. Ținem să creăm justiției românești o nouă față, ținem ca magistrații să fie priviți așa cum ne dorim cu toții, ținem ca justiției să nu i se mai forțeze mâna și astfel să se creeze impresia unui sistem corupt, dar, în paralel, venim cu propuneri legislative care, repet, pun într-o situație delicată însuși actul de justiție. În aceste condiții, dați-mi voie să vă spun că Grupul parlamentar al PRM se va abține de la vot și țin să vă reamintesc faptul că atunci când am adoptat, în sesiunea trecută, modificările la Codul de procedură penală, eu spuneam, la vremea respectivă, că am introdus "pe picior" câteva prevederi, mă refer la cele legate de infracționalitatea domestică, care au luat-o înaintea chiar a Codului penal. Aveam, sub aspect procedural, prevederi neprevăzute în Codul penal. Repet încă o dată, Grupul parlamentar al PRM se va abține.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc, domnule senator. Consult celelalte grupuri parlamentare dacă doresc să intervină. Dacă nu, declar închise dezbaterile generale. Vom relua după-amiază, domnule președinte, domnule secretar de stat, dezbaterea pe acest proiect de lege, dar începând cu dezbaterea amendamentelor care au fost respinse.

Deci, declar închise dezbaterile generale, declar închisă ședința Senatului, de astăzi.

Reluăm lucrările, după-amiază, la ora 15,00, începând cu dezbaterea amendamentelor respinse la acest proiect de lege.

Vă mulțumesc. Poftă bună!

- Pauză -

................................................

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

................................................

Punctul 15 din ordinea de zi, îi cer scuze doamnei secretar de stat la această oră, pentru că trebuia să începem la orele 15.00.

Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.60/2006, pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi.

Am avut dezbaterile generale, avem o serie de amendamente respinse.

Primul amendament la art.91 indice 1, domnul senator Șerban Nicolae.

Vă consult dacă-l susțineți?

Domnul Nicolae Șerban:

Da, domnule președinte, îl susțin.

La art.91 indice 1, alin.5, în forma actuală se spune că "durata totală a interceptărilor și înregistrărilor autorizate cu privire la aceeași persoană și aceeași faptă nu poate depăși 120 zile."

Cu prilejul anchetelor, chiar și la comisiile parlamentare, s-a invocat faptul că supravegherea din acest punct de vedere al interceptării și înregistrării lui Omar Hayssam a fost oprită pentru că există o dispoziție care nu permite continuarea activității după trecerea acestui termen de 120 zile.

La vremea respectivă s-a considerat de către legiuitor că 120 zile este un termen suficient pentru a strânge probele necesare și pentru a avea o imagine completă asupra activității unui făptuitor, dar s-a dovedit în practică că într-o cauză complexă, o astfel de prevedere poate să împiedice o formă de supraveghere necesară anchetei și care, în acest caz a fost considerată o cauză pentru care muza doamnei ministru, respectiv Omar Hayssam, a putut să se sustragă urmăririi penale.

De aceea, amendamentul pe care îl propun, privește o modificare, o reformulare a acestui alineat, în sensul că procurorul, atunci când procedează la soluționarea cauzei, potrivit art.262 din Codul de procedură penală, constată încetarea de drept a valabilității autorizației de interceptare sau înregistrare.

Potrivit acestui art.262 din Codul de procedură penală, pentru cei care nu sunt foarte familiarizați cu Codul, fac precizarea că este vorba de modul în care procurorul soluționează cauza, respectiv dacă s-a început urmărirea penală de rechizitoriu și trimite cauza în judecată, dacă nu s-a început urmărirea penală, dă rechizitoriu, dispune începerea urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată sau dispune neînceperea urmăririi penale, respectiv scoaterea de sub urmărirea penală, în anumite situații poate dispune și suspendarea urmăririi penale.

Am considerat că în condițiile în care procurorul procedează la soluționarea cauzei, deci își termină activitatea în legătură cu cercetarea penală la nivelul său de competență, autorizarea de interceptare sau înregistrare nu mai trebuie să continue, ca valabilitate și nici să se ceară o nouă autorizare după acest moment.

Am luat în calcul ipoteza în care se obține o astfel de autorizare astăzi, iar pentru 30 zile, așa cum spun alineatele precedente, peste câteva zile procurorul procedează la soluționarea cauzei și am considerat că este necesar ca, de drept, autorizația să-și înceteze valabilitatea, iar supravegherea, respectiv interceptarea sau înregistrarea să nu se mai poată face după acest moment.

Eu cred că este un amendament care vine în sprijinul celor rezultate din practică, nu contrazice în nici un fel inițiativa Guvernului, el e-adevărat că nu a putut fi discutat în detaliu cu reprezentanții Guvernului și eu cred că este în spiritul acestui proiect de lege pe care îl dezbatem.

Vă rog să fiți de acord și să-l votați.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Vă rog, doamna secretar de stat, punctul de vedere al Ministerului Justiției.

Microfonul 8, vă rog.

Doamna Katalin Kibedi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Aici ar exista o singură problemă dacă legăm de momentul în care soluționează procurorul cauza pentru că în condițiile în care procedura penală prevede căi de atac pentru soluțiile procurorului, indiferent că este trimitere în judecată sau netrimitere în judecată și o poate face nu numai procurorul ierarhic superior, dar și părțile implicate în proces, ar putea să dăuneze o astfel de stopare a interceptării convorbirilor sau orice altă măsură de acest gen.

De aceea, eu găsesc util să lăsăm... oricum durata aceasta a fost redusă de la 180 zile, față de cât s-a propus inițial, și s-a apreciat că 120 zile ar fi suficient, dar, repet, este cale de atac, poate că se infirmă rechizitoriul procurorului de către procurorul ierarhic superior și se impune chiar continuarea acesteia.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă rog, domnule președinte Eckstein Kovács Péter, aveți cuvântul.

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Comisia a respins cu majoritate de voturi această propunere de amendare.

Suntem la art.91 indice 1, care în alineatul 3 prevede că termenul pe care se dă autorizarea de către judecător, pentru ascultare, nu poate să fie mai mult de 30 zile, după care urmează să dea noi aprobări și alin.5 care se discută, prevede o durată maximă pentru aceeași persoană și aceeași faptă și nu se pot cumula mai mult decât 120 zile.

Față de această soluție, care este în vigoare astăzi în Codul de procedură penală, colegul nostru, practic, elimină această limită de 120 zile consecutive, dacă vreți, în schimb ne propune, ca din moment ce procurorul soluționează într-un fel cercetarea penală, această posibilitate de a fi ascultat telefonul unui cetățean să se curme de la un moment la celălalt.

Din moment ce aceste decizii de neurmărire penală, cum să spun, nu sunt ca și o decizie judecătorească care, devenită definitivă și irevocabilă, se bucură de autoritate de lucru judecat în aceeași cauză.

În cazul investigațiilor făcute de procurori, și sunt multiple exemple, când într-un anumit interval de timp s-a soluționat dosarul cu neînceperea urmăririi penale, după care, peste un an, peste trei ani s-a reluat urmărirea penală.

Cei din comisie am considerat că această posibilitate de a limita, și care există în codurile de procedură penală din mai multe țări europene, să o păstrăm.

De altfel are și calități, dacă vreți această propunere a domnului senator pentru că, într-adevăr, zice "dacă o dată s-a luat o măsură, de către procurori, să nu se mai asculte telefoanele oamenilor, totuși spun, comisia, cu majoritate de voturi, a hotărât respingerea acestui amendament.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc.

Domnul senator Șerban Nicoale, doriți să precizați ceva.

Aveți cuvântul.

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc.

Vreau să fac o precizare. E vorba de un mijloc de probă, autorizarea pentru interceptare și înregistrare se dă pentru constituirea unui mijloc de probă, ori în aceste condiții eu am considerat că pe de-o parte, amendamentul răspunde și cerinței invocate de Guvern care a spus, la vremea respectivă, că 120 zile poate să fie un termen insuficient față de o cauză complexă și unde urmărirea penală se întinde pe o durată mai mare, datorită specificului acestei cauze, este vorba de cauzele de crimă organizată, e vorba de anchetele privind fapte de teroriști și așa mai departe, iar pe de altă parte, răspunde unei necesități de a proteja persoana, în condițiile în care procurorul își termină treaba.

Exercitarea căilor de atac nu justifică nici un caz, pentru că prelungirea interceptării și înregistrării este actul procurorului. Din punctul de vedere al procurorului încetează autorizația de interceptare și înregistrare.

De asemenea, dacă o cauză se retrimite pentru continuarea sau completarea cercetării, atunci se supune celorlalte reguli și poate să intervină o nouă autorizare, până la o nouă soluționare a cauzei de către procurori.

De aceea eu am spus că atâta vreme cât se face cercetare la nivelul organelor de cercetare penală, altele decât instanța de judecată și câtă vreme se strâng probe, se poate face și o astfel de activitate, de interceptare și înregistrare pentru că este vorba de constituirea unui mijloc de probă, dar după ce organul de cercetare își termină treaba și soluționează cauza, în oricare din modurile prevăzute de art.262, autorizarea să-și înceteze valabilitatea de drept de la lege, pentru că este normal ca ea să nu aștepte un act al procurorului.

De altfel, vă rog să observați că în cazul în care un astfel de amendament nu este acceptat, celelalte dispoziții spun în felul următor: că procurorul atunci când consideră că nu mai există temeiuri apreciază și dispune încetarea valabilității autorizării.

Eu spun că atunci când procurorul se pronunță soluționând cauza, la nivelul său de competență, valabilitatea autorizației de înregistrare și interceptare încetează de drept.

Nu e o chestiune pe care procurorul să o aprecieze, să o uite sau să nu o uite de la caz la caz, ea trebuie să apară de la lege.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule senator.

Stimați colegi,

Ați ascultat argumentele aduse de domnul senator Nicolae Șerban în susținerea acestui amendament.

De asemenea, ați ascultat contraargumentele prezentate de către doamna secretar de stat Kibedi și de către colegul nostru din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări, domnul Eckstein Kovács Péter.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului existent la art.91 indice 1 alin.5.

Vă rog să votați.

Amendamentul a întrunit 25 voturi pentru, 4 abțineri și 45 voturi împotrivă, fiind respins.

La art.139, de fapt, după art.139 domnul senator Șerban Nicolae propune introducerea art.139 indice 1.

Vă rog, aveți cuvântul pentru a-l susține.

Domnul Nicolae Șerban:

Mulțumesc, domnule președinte.

Este ultima încercare pe ziua de azi de a-mi convinge colegii că totuși propunerile pe care le-am făcut nu ascund nici un fel de șopârlă ideologică sau politică sau doctrinară, nu ține cont de nici una dintre acestea și de opțiunea politică, de social - democrat, ci rezultă din practică și, în general, specialiștii consideră că ele sunt îndreptățite.

Vă rog să observați că se introduce o modificare la art.139 indice 1, prin care nu se mai permite ca, în mod automat, în cazul în care o persoană care este cercetată penal și aflată în stare de arest preventiv să fie pusă în liberate, să se revoce măsura arestării preventive dacă situația medicală presupune un tratament ce nu poate fi asigurat în rețeaua penitenciarelor.

Până acum, dacă o persoană suferea de o boală care necesita un tratament ce nu putea fi asigurat în rețeaua penitenciarelor, de la sine, practic, din dispozițiile legii rezulta că măsura arestării preventive se revoca, ea era de regulă înlocuită cu obligația de a nu părăsi localitatea sau de a nu părăsi țara.

Dar problema care s-a pus prin această modificare este că cel care decide internarea sub pază într-o unitate de asistență sanitară din rețeaua Ministerului Sănătății să fie directorul locului de deținere sau conducătorul, administrația locului de deținere. Or, aici este vorba de persoane arestate preventiv, de persoane în legătură cu care operează prezumția de nevinovăție. Nu e vorba de persoane condamnate, pentru ele există un alt regim. De aceea, nu se poate dispune o astfel de măsură de către administrația locului de deținere. Cu privire la o asemenea chestiune trebuie să dispună instanța.

Noi suntem de acord cu fondul problemei, ca să nu fie în mod automat revocată măsura arestării preventive dacă o persoană nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a penitenciarelor, dar cu privire la această chestiune nu trebuie să decidă administrația locului de deținere.

De altfel, vreau să vă spun că există arest și la secțiile de poliție. Or, aici, cum mai discutăm de administrația locului de deținere, comandantul secției dispune internarea sub pază... Deci aici este vorba de respectarea fondului problemei.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Numai puțin, dați-mi voie. Iertați-mă că vă întrerup. Atrag atenția colegilor senatori că suntem în dezbaterea unei legi extrem de importante. Vă rog să nu mai plecați de la lucrările Senatului.

Vă rog să continuați.

Domnul Șerban Nicolae:

Deci fiind de acord cu fondul problemei, respectiv că nu mai operează de drept revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia, vă rog să fiți de acord ca decizia să aparțină instanței și nu administrației locului de deținere. Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Punctul de vedere al Guvernului.

Doamna Katalin Kibedi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Cred că aici trebuie să distingem care e situația, respectiv avem un arestat preventiv și medicii constată că, față de boala gravă de care suferă, nu poate să fie tratat în sistemul penitenciar, deci trebuie dus într-o clinică specială. Nu știu, are nevoie de dializă, sau de o aparatură pe care n-o deține penitenciarul...

Dacă eu merg cu cererea în fața instanței, până când instanța va decide, acea persoană poate și deceda, deci administrația penitenciarelor este responsabilă pentru viața și sănătatea celor pe care îi deține. Și aici este nevoie de celeritate, să-l ducă într-un spital unde el poate fi îngrijit. Sigur că de aceea este necesar tratamentul sub pază, ca el să nu poată evada în acest răstimp, dar noi trebuie să punem accent aici pe rapiditatea cu care trebuie să intervii pentru ca acel arestat preventiv să nu sufere. Are o problemă cardiologică sau orice altceva, care necesită măsuri medicale foarte urgente și ca să poată fi transferat, comandantul penitenciarului răspunde pentru aceasta. Trebuie să avem încredere în medicii care dau acest act medical, că, până la urmă, și instanța tot actele medicale le-ar superviza.

Mie mi se pare că este foarte târziu până când se va fixa pe rolul instanței o astfel de cerere, până când se va judeca și se va da o soluție și poate este prea târziu pentru persoana respectivă.

Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Doamna senator Norica Nicolai, iar, apoi, domnul senator Valentin Dinescu. Microfonul nr.2.

Doamna Norica Nicolai:

Discutăm de situația reținerii și arestării preventive în faza de urmărire penală. Persoana care se poate afla într-o situație medicală de acest tip se află sub puterea unui mandat emis de instanță. Instanța este cea care își asumă responsabilitatea executării pedepsei. Locul de detenție, recte Direcția penitenciarelor și penitenciarul are o responsabilitate foarte clară atunci când primește în detenție o persoană definitiv condamnată. În aceste condiții, orice incident care privește un deținut în locul de detenție, fie penitenciar, fie secție de arest preventiv, trebuie prevenit și apreciat de instanță.

Putem introduce o procedură de celeritate. Ați introdus în Legea privind executarea pedepsei instituția judecătorului delegat de aplicarea pedepsei. Dați-i această competență ca, printr-o procedură simplă, să-și asume răspunderea autorizării tratamentului sub pază. Acesta este rostul instituției europene de judecător de aplicare a pedepsei și, subliniez, suntem în faza de urmărire penală, nu în faza detenției și executării pedepsei.

Amendamentul este absolut corect și în acord cu principiile de drept.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc. Domnul senator Dinescu. Microfonul nr.1, vă rog.

Domnul Valentin Dinescu:

Domnule președinte, cred că aici se creează o confuzie. Se invocă celeritatea actului și celeritatea deciziei. Dar aici nu este vorba de o criză de ceva, aici textul este foarte clar, "în cazul în care, pe baza actelor existente..." - asta înseamnă că vorbim despre o boală cronică, vorbim de cu totul altceva decât de rapiditatea cu care dă arestatul cu capul în perete și așteptăm decizia instanței să vedem dacă...

Amendamentul se justifică și este logic să fie așa, pentru că el este pus acolo unde este pus printr-o decizie a instanței.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc. Dacă doriți să mai interveniți, doamna secretar de stat. Microfonul nr.8.

Doamna Katalin Kibedi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Voiam doar să subliniez că și în reglementările în vigoare, în prezent, au fost duși cei care erau arestați sau în orice altă situație. Dar aici suntem în situația celor arestați preventiv pentru că reclamau urgență și sigur că s-a dus sub pază, asta pentru că s-a invocat situația de urgență. Dar este situație de urgență, pentru că, dacă suferă de o boală gravă și medicul de penitenciar constată că nu are la îndemână nici aparatură, nici tratament ca să-i dea pentru ceea ce necesită asistența medicală, este clar că anunță de îndată conducerea penitenciarului să ia aceste măsuri.

Deci asta ziceam, că decizia ar putea să fie dată în competența judecătorului delegat. De acord cu dumneavoastră, dar atunci avem nevoie de procedură și să fie prevăzută expres în sensul acesta.

Repet, pentru ceea ce se dorește, transferul arestatului preventiv, sub pază, la un spital care poate să asigure îngrijirea sănătății se duce de râpă, pentru că aici sigur e nevoie de celeritate.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Mai doriți să interveniți, domnule președinte Kovacs ? Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

A fost o decizie destul de grea în comisie cu privire la acest amendament. De altfel, au fost 4 voturi pentru adoptarea amendamentului, 3 împotrivă și o abținere, ca atare n-a întrunit majoritatea, dar era susținut de același număr de senatori.

Aici, desigur, problema este clară, cel care are în custodie arestatul preventiv poate să acționeze prompt și din timp. Aici nu încape îndoială.

Dacă te duci la instanța de drept comun să valideze această decizie de transfer la o unitate spitalicească civilă sub pază, atunci deținutul, arestatul bolnav poate să decedeze de 4 ori până când primește acceptul judecătorului.

Pe de altă parte, s-a ridicat problema - și pe bună dreptate - de către domnul senator Șerban Nicolae, ce se întâmplă când arestatul preventiv solicită acest transfer și, abuziv, deși are dreptate, administrația penitenciarului nu îi acordă această posibilitate de a se îngriji într-un spital civil. Aici a intervenit posibilitatea de control, posibilitatea arestatului de a se adresa judecătorului delegat cu verificarea executării pedepselor.

Într-adevăr, așa cum a zis și doamna secretar de stat Kibedi, dacă această competență este dată judecătorului delegat, care se află zilnic - dacă vreți - în penitenciar, deci este abordabil oricând pentru a lua o măsură rapidă, atunci se poate discuta despre această soluție, dar atunci amendamentul ar trebui puțin modificat de către inițiator.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc.

Stimați colegi, ați ascultat argumentele prezentate de către colegi, ați ascultat poziția doamnei secretar de stat Kibedi.

Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului susținut de domnul senator Șerban Nicolae, la art.1391, care vizează tratamentul medical sub pază permanentă.

Vă rog să votați.

Cu 61 de voturi pentru, 1 vot împotrivă și 2 abțineri, amendamentul a fost adoptat.

La punctul 3 din raport, domnul senator Gavrilă Vasilescu și domnul senator Dinescu, art.145 alin.1.1, au un amendament.

Vă rog, aveți cuvântul! (discuții, rumoare)

Vă rog să faceți liniște în sală.

Doamna secretar de stat !

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, la art.145 alin. 1.1 sunt niște măsuri care se iau împotriva unei persoane învinuite sau inculpate de a nu părăsi localitatea. Totodată, el trebuie să îndeplinească câteva condiții.

Eu n-am să mă refer decât la condiția de la punctul d). În proiectul de lege spune: "să predea, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme", nu "să predea", scrie "să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme". Ceea ce m-a deranjat pe mine, aici, este acest "să nu dețină". Există un regim al armelor și munițiilor și este reglementat prin lege. Nu poți să deții o armă decât dacă ai o autorizație, și mă refer la armele de foc.

Eu nu modific, zic, cu nimic ideea inițiatorului, dar spun așa: "să predea armele pentru care deține autorizație, să nu folosească și să nu poarte nici o altă categorie de arme". De ce spun "să predea armele pentru care deține autorizație" ? Pentru că a deține... Nu poți deține decât cu un singur titlu, de proprietar. Nu primești autorizație de port armă dacă nu ești proprietarul armei respective. Deci nu poți să ai o armă în folosință din categoria celor pentru care trebuie să fii autorizat. Or, în situația în care pentru o persoană învinuită sau inculpată - deci cu această prezumție de nevinovăție - nu există încă o hotărâre, este într-o fază de început sau într-o fază de mijloc a cercetării judiciare - ca să-l obligi - a nu deține înseamnă a vinde - să-și vândă o armă, după care se constată că persoana respectivă nu are absolut nici o vină pentru ceea ce a fost învinuit sau inculpat și să-l pui în situația să-și recumpere arma. Deci nu este corect din nici un punct de vedere. Atât la acest alineat.

Pentru că se întâlnește această sintagmă în două locuri, mai avem o situație, în situația în care a fost eliberat provizoriu în timpul cercetării sau urmăririi penale, tot o asemenea dispoziție este, "să nu dețină". Nu, pentru că problema se pune încă de la început - "să predea armele pentru care are autorizație, să nu folosească nici o altă categorie de arme", pentru că sunt arme pentru care ești autorizat și unele pentru care nu ai nevoie de autorizație.

Reprezentantul Guvernului de atunci, nu era doamna secretar de stat Kibedi, mi-a spus că ea reprezintă arma cu care el a săvârșit o infracțiune, a agresat pe cineva și poate fi absolut orice. Da, domnule, poate fi și un vătrai, dar vătraiul nu este armă, a folosit el vătraiul ca armă. Eu mă refer la acele categorii de arme care sunt cunoscute și recunoscute printr-o lege pe care noi o avem.

Deci rugămintea mea este către dumneavoastră... suntem în situația în care deținerea cu autorizație... deci acelea trebuie să le predea. Deținerea cu autorizație înseamnă să fii proprietar. Într-o asemenea fază, cât nu există o hotărâre definitivă, să obligi persoana respectivă să vândă arma respectivă, să-și vândă armele pentru care are autorizație nu mi se pare corect. Corect mi se pare să și le predea.

Și mai am un amendament pentru o anume situație, dar este amendamentul 7 și aș vrea să...

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Separat.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Atunci pentru că cel puțin acestea se referă aproape la aceeași situație și ele, de fapt, au același conținut ca amendament. Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

De acord, mulțumesc.

Stimați colegi, vă adresez rugămintea în viitor să încercăm să concentrăm argumentația, ca să nu ieșim dintr-un termen rezonabil de dezbatere. Nu mai avem multe amendamente.

O rog pe doamna secretar de stat Kibedi să exprime punctul de vedere al Guvernului în legătură cu cele două amendamente susținute de domnul senator Gavrilă Vasilescu.

Doamna Katalin Kibedi:

Mulțumesc, domnule președinte.

Ne-am menține, totuși, poziția, pentru că termenul de a nu deține apreciem că este mult mai acoperitor. În practică, se pot ivi situații nu numai pentru cei care dețin sau nu dețin autorizații în acest sens, ideea este de interdicție, pentru că prezintă pericol și este o persoană, care, până la urmă este supusă unor obligații, tocmai pentru că a fost pusă în libertate numai sub anumite condiții. De aceea ne menținem poziția inițială.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnul senator Valentin Dinescu, coautor la amendament.

Microfonul.1.

Domnul Valentin Dinescu:

Bun. Ce să facă cu ele? Să nu dețină ... Eu am 5. Ce fac cu ele? Dați-mi dumneavoastră soluția.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Scrie în regimul armelor de foc.

Domnul Valentin Dinescu:

Sunt proprietar, nu le pot arunca la primul colț de stradă. Ce fac cu ele?

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Nu. Aici nu scrie. Scrie în altă parte. Da, vă rog, doamna secretar de stat. Există altă lege în care se spune: când să se predea, unde să se predea, cum să se predea și așa mai departe. Nu trebuia să fie în procedura penală. Scrie în Regimul armelor și munițiilor. Cum să nu scrie...

Doamna Kibedi Katalin:

Dacă împovărăm noi sub acest aspect, sau dacă sunt categorii de arme care sunt legiferate de așa manieră încât știm exact care autoritate este cea care ar trebui să preia și să le țină sub pază și nu știu dacă trebuie să le împovărăm cu orice categorie de armă, pentru că armele de foc au reglementare specială, celelalte categorii de arme nu au astfel de obligativitate.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc. Este domnul ministru Blaga aici și dânsul vă spunea că se predau automat la poliție, în momentul în care încep cercetările. Vă rog, domnul președinte Eckstein Kovacs. Dânsul are alt problemă de soluționat.

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Bine, dacă am adopta amendamentul, atunci ar însemna că acele arme care nu sunt autorizate ar putea să fie deținute în continuare de către persoana în cauză, pe de altă parte, interdicția de a nu deține o armă se realizează în cazul armelor care au un regim special și sunt autorizate prin depunerea acestor arme la instituția abilitată prin legea specială. Deci, nu există o contradicție față de textul propus de Guvern.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc. Stimați colegi, aș vrea să încercăm să rezolvăm prin vot această chestiune. Deci, domnii senatori Dinescu și Gavrilă Vasilescu propun acest amendament la lit. d a art. 145 alin. 11. Vă rog să vă pronunțați prin vot. Rog colegii senatori să voteze. Invit colegii senatori în sală.

Amendamentul a fost respins, întrunind 15 voturi pentru și 35 de voturi împotrivă.

Mai avem un al doilea amendament susținut de domnii senatori Gavrilă Vasilescu și Valentin Dinescu la art. 1602 alin. 3. Este, de fapt... Numai puțin. Este un alt amendament înscris în anexă. Deci, vizează aceeași situație de fapt. Întrucât ne-am pronunțat prin vot anterior, nu mai este cazul să dăm un vot și pentru acesta.

La pct. 4 la art. 145 alin. 11, domnii senatori Dinescu și Norica Nicolai. Vă rog, microfonul central, doamna senator Norica Nicolai. Vă rog, aveți cuvântul.

Doamna Norica Nicolai:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

N-am să vorbesc despre cel care a inspirat aceste inovații legislative, dar nu pot să nu vorbesc despre standardul statului de drept care e reflectat de politicile penale. Acest Cod de procedură penal este un standard al statului de drept în România. Amendamentul meu vizează prevederile articolului nou introdus în Codul de procedură penală 1452. În situația în care învinuitul sau inculpatul se află sub puterea unei măsuri de a nu părăsi localitatea, legiuitorul instituie o serie de măsuri care urmează a fi luate de către organul judiciar. Le citez și vă solicit eliminarea lor. "Să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. Să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite. Să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite". Și voi face argumentația pentru fiecare text a cărui eliminare o solicit.

Stimați colegi,

Constituția României, art. 53, ne dă posibilitatea să procedăm prin lege la restrângerea unor drepturi. Dar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Ministerul Justiției ne pune astăzi în fața unui răspuns din partea Parlamentului României dacă acest tip de măsuri pot caracteriza un standard de democrație și de societate democratică. Evoluția sancțiunilor penale, începând cu Dreptul Roman, trecând prin Evul Mediu, unde astfel de pedepse se privilegiau, și abandonarea lor în Dreptul Modern începe în acest context cu obligativitatea pentru sclavi de a purta pe mână numele stăpânului. În Evul Mediu se întâmplă la fel, dar dreptul contemporan înlătură această formulă. Suntem în prezența unor persoane învinuite sau inculpate. Art. 11 din Constituția României pune procesul penal până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești sub egida prezumției de nevinovăție. Nu este o prezumție pe care o prevede doar Constituția României. Este o prezumție care o prevăd, în primul rând, documentele Națiunilor Unite și nu, în ultimul rând, poate, în cel mai înalt grad, apropo de faptul că vrem să devenim judecători la CEDO sau la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului interzice statelor membre să utilizeze față de persoanele deținute mijloace și măsuri degradante și umilitoare. Deci, obligăm o persoană cercetată sau trimisă în judecată, nesancționată printr-o pedeapsă să poarte, dacă organul judiciar consideră, o măsură electronică de supraveghere. Nici un stat european nu are o astfel de prevedere în faza de urmărire penală. Există două excepții care privesc Suedia și Danemarca, care utilizează un sistem de monitorizare electronică, dar, atenție, la domiciliu, pentru că verificarea se face prin telefonie. Astăzi, sigur, tehnica permite utilizarea GPS-ului la monitorizarea persoanei, fapt care permite instanțelor să ia această măsură numai în cazul unor infracțiuni clar prevăzute de lege. Mă refer la infracțiunea la viața sexuală. Există foarte mulți infractori, de obicei, care recidivează și în pedofilie, și în viol, și în o serie de agresiuni de tip sexual. Dată fiind recrudescența în aceste state a tipului acesta de infracțiune care aduce un prejudiciu social, în anumite măsuri strict prevăzute de lege, persoanele pot purta un sistem de monitorizare electronic. Aș vrea să vă pun o întrebare: cum se conciliază această posibilitate de monitorizare electronică cu principiul restrângerii libertății de mișcare? Pentru mine acest text este, de fapt, un text emblemă a incapacității justiției române de a duce până la capăt un proces penal. Și eu, alături de colegii mei, cred, că există ceva sau cineva care a inspirat aceste modificări numai la trei luni după adoptarea unui Cod de procedură penală în România. Tocmai, de aceea, stimați colegi, va trebui să decidem o comisie de anchetă să vedem de ce a plecat Omar Hayssam din țară. Cine i-a permis să facă acest lucru și de ce instituțiile nu funcționează în România. Amendamentul de la litera b: "Să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite". Eu îl salut, pentru că organul de poliție va trebui să aibă la fiecare secție o agendă culturală a localității. Este foarte bine pentru foarte mulți polițiști. Este foarte bine să știe ce teatre sunt în oraș, ce spectacole sportive, eu știu, ce spectacole de circ sau de manele. Și polițistul va trebui să-l întrebe dacă în luna respectivă are de gând să vizioneze un asemenea spectacol și să pună o interdicție, iar a treia chestiune posibilitatea pentru polițist de a lua măsura ca învinuitul sau inculpatul să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule stabilite.

Doamnelor și domnilor colegi,

Ridicolul cred că nu mai trebuie demonstrat. Dar dacă ridicolul vine din lege, atunci care poate fi respectul față de legea cetățenilor acestei țări și față de aceste instituții? Rugămintea mea este să nu punem într-o situație penibilă organele judiciare, pentru că ele sunt cele care, efectiv, trebuie să execute astfel de măsuri, să lăsăm la o parte fantezia juridică, care este în afara principiilor de drept constituțional, principiilor de drept internațional și să revenim la ceea ce probabil încă n-am pierdut - bunul simț. De aceea, vă rog din suflet, să votați aceste amendamente.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator Dinescu mai insistați? Nu. Mulțumesc. Domnul senator Șerban Nicolae. Am oferit cuvântul domului sentor Dinescu pentru că era coautor.

Domnul Șerban Nicolae:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat susține amendamentele prezentate de doamna senator Nicolai, atât pentru argumentele arătate, cât și pentru altele care țin de faptul că asemenea dispoziții, de fapt, sunt, pe de o parte, inaplicabile, pentru organul care este însărcinat cu supravegherea respectării unor astfel de dispoziții, iar, pe de altă parte, ele sunt umilitoare nu numai pentru persoana învinuită sau inculpată, care ar trebui să beneficieze de prezumția de nevinovăție, dar sunt umilitoare chiar și pentru cei care trebuie, așa cum spuneam, să supravegheze respectarea acestor măsuri. Bineînțeles că pentru eficiența demersului nostru parlamentar noi beneficiem de un reprezentant al Guvernului care răspunde celor două cerințe de profesionalism de înaltă calitate și de discuție nonconflictuală, ceea ce în cazul ministrului actual al justiției se prezintă deficitar în ambele variante. Dar aș fi vrut s-o întreb pe doamna ministru, spre exemplu, ce înțelege prin mijloace electronice de supraveghere sau de identificare, pentru că poate să fie, așa cum au crezut diverse persoane, poate să fie o brățară, poate să fie o zgardă, dar poate să fie eu știu ce chestie înfiptă în cap sau în mână sau mai știu eu unde, să ajungem la diverse alte aberații de acest gen. Poate unii își doresc cercei prin diverse zone sensibile, dar vă rog să observați că, totuși, trebuie să tratăm aceste lucruri cu seriozitate și să nu acceptăm prevederi care prin diletantism, prin superficialitate, prin grabă duc la formule ridicole sau jenante pentru Parlamentul României. Vă rog să votați acest amendament. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă consult dacă mai sunt și alte intervenții în susținere. Domnul senator Dan Claudiu Tănăsescu și apoi domnul senator Szabo Karoly.

Domnul Claudiu Tănăsescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Cred că intrăm în penibil cu această lege. Să ajungem chiar în așa hal, încât dacă nu suntem în stare să ținem un arestat, să scoatem o lege pentru toată populația, pentru că se va ajunge în timp, probabil, să primim și noi niște cip-uri pe undeva băgate și să fim urmăriți ce facem și unde ne ducem. Să nu poți să mergi cu mașina dacă ești suspectat de o faptă, să nu ai dreptul să te deplasezi... Dar cu tramvaiul e voie? Atunci nici cu tramvaiul, să se treacă și tramvaiul acolo, că intră în colectivitate, că e lume multă. Să nu mergi la un meci de fotbal, să nu mergi la un spectacol.... Ce e asta... Atunci să-l țină acolo, să nu-i mai dea dreptul. Deci, este de-a dreptul penibil ceea ce s-a trecut în această lege și cred că ar fi cazul să ne trezim puțin la realitate. Noi nu vom susține această lege în condițiile în care aceste amendamente de o logică "zdrobitoare" pentru cei care au făcut legea, nu vor fi luate în considerare. Vă mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc. Domnul senator Szabo Karoly.

Domnul Szabo Karoly Ferenc:

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Nu-mi permit să fac speculații în legătură cu reacțiile publice pe care principalul inițiator al acestui proiect de lege le va face la adresa parlamentarilor în general. Aș vrea să subliniez că, în afara faptului că în enunț există posibilitatea care se oferă organului judiciar de a dispune aceste măsuri, deci nu este o chestiune obligatorie, mai pot să fac referire la imprecizia lor, în ceea ce privește cel de la lit."a". Cu alte cuvinte, nu este nici un fel de referire la limitele pe care le poate avea acest dispozitiv. Cât privește cel de la lit."d", el pare a fi dezarmant, în condițiile în care folosirea unui vehicul este legat de starea fizică sau de sănătatea persoanei respective. Deci, el este obligat pentru ca să se deplaseze, cu limitele respective impuse, sau de a-și exercita profesia. Deci, așa ceva, vă rog foarte frumos, să nici nu ne închipuim că se poate face. Mulțumesc frumos.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumesc. Să ascultăm punctul de vedere al doamnei ministru.

Doamna Kibedi Katalin:

Mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat, în primul rând, ar trebui subliniat faptul că aceste măsuri nu se dispun, obligatoriu, de către organul judiciar. Se lasă la aprecierea acestuia, atunci când îl pune în libertate, ce anume obligații impune pentru ca să nu existe anumite riscuri, pentru că fiecare măsură își are justificarea ei. Bunăoară, nu s-a propus eliminarea punctului "c", care înseamnă să nu se apropie de persoana vătămată membrii familiei acesteia, persoana cu care a comis fapta, martori, experți sau alte persoane.

La fel, are fiecare justificare. Dacă mă folosesc de argumentul care a fost expus de doamna senator Norica Nicolai, în condițiile în care nu-i dăm voie să se deplaseze la anumite spectacole, avem nevoie de foarte mulți polițiști pentru a supraveghea fiecare sală de spectacol, fiecare stadion. Dar, aceeași problemă se poate pune și dacă menținem această litera "c", pentru că înseamnă că este nevoie de foarte mulți polițiști care trebuie să supravegheze toți membrii familiei și toate persoanele care sunt în acest cerc, înșiruite.

Or, eu cred că nu în sensul acesta trebuie pusă problema, dacă avem sau nu avem capacitatea, ci să lăsăm la îndemâna organului judiciar să discearnă. Dacă, prin absurd, se pune în libertate, sub control judiciar, un terorist cunoscut, este sau nu este nevoie să i se impună anumite măsuri? Dacă se pune în libertate, tot așa, o persoană care a comis un accident cu extrem de multe victime, să nu dispun atunci măsura de a nu-i permite să conducă un vehicul, chiar dacă este greu de urmărit­? Dar, repet, să lăsăm aceasta la latitudinea autorităților.

În ceea ce privește primul punct, să nu uităm că în sistemul de executare a pedepselor, peste tot unde există, și noi am introdus, regimul deschis al condamnaților pe care-i lăsăm să circule liber printre noi, pentru că o comisie a apreciat că el trebuie reintegrat și trebuie să-l reobișnuim cu mișcarea în libertate, el nu mai prezintă un pericol anume, tot așa sunt prevăzute dispozitive electronice de a putea fi urmărit. Cu ce este mai puțin primejdios un arestat preventiv care își așteaptă sentința, - că ea va fi de condamnare sau de achitare, rămâne la latitudinea instanței -, dar, sub aspectul primejdiei, ridică aceleași probleme. Deci, nici acolo nu s-a pus în discuție dacă noi îngrădim nepermis libertatea de mișcare a acestuia. Trebuie, tot timpul, să identificăm unde este, pentru că, preventiv, pentru societate este important să nu se simtă în primejdie nici atunci când un condamnat se mișcă liber printre ei, nici atunci când un arestat preventiv este pus în libertate, provizoriu.

Cam acesta este rostul măsurilor, că se simte și societatea mult mai protejată dacă o persoană este urmărită, fiindcă știe că are niște obligații și, nu numai. Dacă le încalcă, de îndată se va pune problema revocării acelei măsuri de punere în libertate, pentru că nu și-a îndeplinit aceste obligații.

Deci, rugămintea mea este să apreciați din această perspectivă, privind înțelepciunea organului judiciar de a discerne ce măsură impune.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Da, mulțumim. Doamna senator Norica Nicolai.

Doamna Norica Nicolai:

Trebuie propusă acea măsură, pentru că suntem în prezența unei anumite infracțiuni și avem o măsură de siguranță, doamna secretar de stat, în Codul penal. În ceea ce privește infracțiunea la Legea circulației, avem reglementări clare în Legea circulației, cu privire la regimul permisului de conducere. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu porniți de la prezumția că orice persoană, cercetată pentru ceva în țara asta, este vinovată! Pentru că vă referiți tot timpul la pedepse. Stimată doamnă, dacă fiecare dintre noi, și mai ales cei care am administra justiția nu am avea un pic de respect pentru modul în care se administrează și pentru această prezumție de nevinovăție a unei persoane, ar trebui să facem un pas înapoi, în timp, și precum Buharin, să strigăm în fața plutonului de execuție "Trăiască Stalin!" Nu vreau să ajung în asemenea situație în România.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Domnule senator, haideți să nu lungim discuția! Se pare că punctele de vedere sunt diametral opuse. Deci, vă rog să-i permiteți domnului senator Eckstein Kovacs să exprime un punct de vedere, iar apoi, să rezolvăm prin vot.

Domnul Eckstein Kovacs Peter:

Mulțumesc. Amendamentul de eliminare a literei "a" este un amendament clar "Norica Nicolai". Este clar, dacă această prevedere legală exista și s-ar fi pus în aplicare, atunci, Omar Hayssam aștepta și acum, merci bine, să fie judecat de către autoritățile române. Să fie clar, suntem în faza arestaților preventivi. În România sunt prea mulți arestați, sunt prea mulți condamnați. Locurile de deținere gem de persoane arestate și cred că avem ce să facem cu banii pe care îi avem de la buget, decât să construim închisori noi. Ca atare, filozofia, și aceasta este filozofia, dacă vreți, europeană, este ca persoanele, dacă se poate să beneficieze de un sistem de libertate, un sistem de libertate, chiar și în cazul în care așteaptă să fie judecați de către instanță, când sunt judecați. După ce sunt judecați de instanță, totul este clar. Acolo, instanța dispune că vor fi în libertate, că vor fi în închisoare, se pronunță și unele drepturi de care, pe măsura detenției, nu vor beneficia persoanele. Acum, aici, suntem în perioada arestului preventiv și dacă, cum să zic, deschidem porțile și nu vrem, în orice caz, să-i lăsăm pe oameni în închisoare, atunci societatea trebuie să se apere. Una dintre aceste măsuri este purtarea acelui sistem electronic pe care nu l-am născocit nici eu, nici Ministerul Justiției, este un sistem folosit și în alte state, un mijloc eficient, de tehnică modernă ca să fie urmărit cel căruia i se interzice să părăsească localitatea. Din moment ce se vede că a ieșit din localitate, înseamnă că nu a respectat hotărârea organelor de urmărire și atunci se impune revocarea acestei posibilități de a fi în libertate. Aici, cred că, totuși, principalul drept al omului - ceea ce a invocat și colega mea, Norica Nicolai - este dreptul la libertate și aceste amendamente ajută persoana care este cercetată, este în arest preventiv, să beneficieze de libertatea fizică, dar, în același timp, să nu reprezinte un pericol pentru societate. Am vorbit de "brățară", în cazul interdicției de a părăsi localitatea, este un mijloc, absolut eficient, de a controla dacă un cetățean respectă dispozițiile date de autorități în acest sens. Suntem în epoca, cum să zic, a accidentelor de automobil, groaznice, care sunt, în același timp, niște infracțiuni care nu sunt comise intenționat. Dilema mare este, pot să închizi tu un șofer care a făcut un carnagiu, chiar dacă a ucis opt oameni? Și, atunci, răspunsul este să se apere în libertate, dar îi interzici până la proces ca de a doua zi să se urce într-o mașină, cu permis, fără permis. Are rațiunea ei. A treia, la cultură, într-adevăr, acolo se poate discuta dacă interzicerea de a participa la reuniuni culturale, reuniuni sportive, da, pentru că sunt infractori care comit infracțiunile cu ocazia jocurilor sportive, și atunci îi permiți să rămână în libertate, dar îi interzici să se ducă pe stadion.

Eu cred că aceste amendamente, chiar dacă au fost susținute cu consecvență și cu argumente, nu-și au locul și dacă le respingem, atunci intrăm într-o sferă de a respecta mai profund drepturile omului. Mulțumesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, se pare că argumentația a demonstrat, foarte clar, un lucru - sunt două păreri diametral opuse. Sigur că plenul Senatului, doar prin vot poate să tranșeze, acceptând sau respingând amendamentele propuse și susținute de colegii senatori Norica Nicolai și Valentin Dinescu.(discuții în sală)

Domnule președinte, haideți că am terminat discuțiile, să nu luăm de la capăt, pentru că ne găsim în situația în care, parte dintre colegi o să dorească să plece și, totuși, trebuie să dăm un vot consistent la această lege, să nu fim la limita cvorumului.

Art.145 alin.1 indice 1. Amendamentul susținut de doamna senator Norica Nicolai și domnul senator Valentin Dinescu.

Vă rog să vă pronunțați prin vot.

Cu 38 de voturi pentru, 26 de voturi împotrivă și 4 abțineri, amendamentul a fost aprobat.

Lăsați lista mai târziu, vă rog.

La punctul 6, amendament domnul senator ... același? Nu. Are domnul senator Vasilescu un amendament, dar nu-l găseam. La punctul 7. Domnul senator Vasilescu, vă rog.

Domnul Gavrilă Vasilescu:

Mulțumesc, domnule președinte. Domnilor, problema este foarte simplă. Deci, în momentul în care vrei să arestezi pe cineva sau vrei să expulzezi pe cineva, și nu te duci la domiciliul persoanei respective, ci în altă parte, în momentul în care persoana nu este de acord, am zis, domn'e, organul care execută acest lucru, trebuie să consemneze această problemă, că a fost, nu la domiciliu, ci în altă parte și această consemnare s-o facă într-un proces-verbal. În proiectul care este propus de Guvern spune că acest proces-verbal "să se încheie numai în condițiile în care nu a fost găsită", și eu spun, domn'e, și în condițiile în care a fost găsită persoana respectivă și pentru a se evita abuzuri care pot să se întâmple în asemenea situații, să se consemneze că a fost, că s-a opus să facă ... Opunerea ... domn'e, nu sunt de acord, dar dacă dumneata insiști, intră, dar să știi că nu o faci cu acordul meu! Sau se pot întâmpla alte situații, și să se încheie un proces-verbal. Pot apărea fel și fel de situații, care mai de care ... nu am imaginația și nici timpul nu ne permite ca să putem să dezvoltăm acest lucru. Deci, asta este obligația celui care execută o hotărâre judecătorească, fie că este în situația în care trebuie să aresteze, fie pe cineva pe care să-l expulzeze. Și am zis, proces-verbal în ambele situații, și dacă îl găsește, și dacă nu-l găsește.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumim, mulțumim, domnule senator. Doamna secretar de stat, de acord cu amendamentul, sau nu?

Doamna Kibedi Katalin:

Domnule președinte, având în vedere că măsura expulzării are procedura sa de punere în executare, să rămânem noi în locuința respectivă, să începem să încheiem procese-verbale, ni se pare că nu este în concordanță cu ceea ce trebuie să însemne procedura pentru măsura expulzării.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Mulțumesc. Vă rog să vă pronunțați prin vot asupra amendamentului susținut de domnul senator Gavrilă Vasilescu.

Cu 22 de voturi pentru, 35 de voturi împotrivă și 4 abțineri, amendamentul a fost respins.

La pct.6 este un amendament care reia, practic, amendamentul susținut și votat anterior. Deci el este parțial admis.

Dacă în legătură cu amendamentele admise sunt observații?

Domnul Șerban Nicolae (din sală):

Este o greșeală de redactare. Nu este vorba de locație, care nu înseamnă loc, în limba română. Are altă semnificație. Să nu-și schimbe locuința în care locuiește în prezent.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Este o greșeală. Domnule Șerban Nicolae, o mai susțineți? Este o greșeală... imediat. Lit.c art.145 alin.11. Un amendament admis, susținut de subsemnatul să nu-și schimbe locația. Era vorba de reședință.

Vă rog. Este o greșeală. Este amendament admis.

Domnul Șerban Nicolae:

Este. Este doar pentru informarea colegilor. Este o eroare de redactare. Nu este vorba de locație, care în limba română are o altă semnificație decât aceea de loc sau de poziție, ci este vorba să nu-și schimbe reședința unde locuiește în mod permanent. Deci în loc de locație, folosim termenul de reședință, așa cum este cunoscut în legea română și în limba română.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc. De acord, doamna ministru?

Doamna Kibedi Katalin:

Da, până la urmă este mai fericită înlocuirea cuvântului, pentru că reședința este locul unde locuiește efectiv!! Mai ales că locație înseamnă locul în care mă aflu, nu neapărat locuiesc.

Domnul Doru Ioan Tărăcilă:

Vă mulțumesc. Stimați colegi, supun votului dumneavoastră... (rumoare, discuții) Numai puțin.

Supun votului dumneavoastră raportul cu amendamente. Există anexa 1 - amendamente admise - dar există și unul sau două amendamente admise de noi în plenul Senatului, astăzi.

Supun votului dumneavoastră raportul cu amendamente. Vă rog să votați. Precizez că legea are caracter de lege organică. Vă rog să votați.

Vă întreb dacă sunt colegi senatori în sală care nu au votat. (rumoare, discuții)

Raportul a căzut în această situație.

A întrunit 67 de voturi pentru, 4 împotrivă și 4 abțineri.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege în ansamblu. Vă rog să votați.

Cu 55 de voturi pentru, 12 împotrivă și 7 abțineri, proiectul de lege a fost respins de Senat. Vă mulțumesc.

Stimați colegi, ordinea de zi a fost epuizată în totalitate. Vă mulțumesc pentru înțelegere și participare.

Vă rog să-mi permiteți să declar închisă ședința Senatului de astăzi.

Ședința se încheie la ora 18.55.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 26 mai 2020, 3:20
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro