Plen
Ședința Camerei Deputaților din 13 februarie 2007
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.8/23-02-2007

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
03-06-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2007 > 13-02-2007 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 13 februarie 2007

2. Declarații politice și intervenții ale deputaților (consemnate conform materialelor depuse la secretariatul de ședință):

   

(Următoarele declarații politice și intervenții au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la secretariatul de ședință)

 
  Adrian Emanuil Semcu - despre procesul de pre și postaderare la U.E - greșeli și consecințe;

Domnul Adrian Emanuil Semcu:

Stimați colegi,

Aderarea României la Uniunea Europeană a necesitat eforturi uriașe atât din partea poporului român, cât și din cea a guvernanților, puși în fața unor probleme extrem de dificile, între care și armonizarea legislației noastre cu cea a U.E. Am spus guvernelor, pentru că procesul preaderării a fost unul îndelungat, iar drumul, la începutul său, a fost făcut cu pași mici și timizi, ca spre orice destinație nouă, necunoscută.

Au fost și greșeli. Chiar unele hilare, ținând de traducere! Dar și greșeli mai grave, ce țin de fondul proceselor pre și post- aderare, greșeli de fond, făcute din neștiință, din entuziasm, indiferență ori servilism...

Din nefericire, ele, greșelile, aflate până acum doar între coperțile dosarelor stufoase ale acquisului comunitar, au început să iasă la iveală, inacceptabil amplificate de birocrați care nu văd mai departe de marginea propriului lor birou.

Un astfel de exemplu este și adevărata nebunie națională, instituită printr-un ordin, la 8 ianuarie a.c., de A.N.S.V.S.A. prin care li se cerea tuturor oierilor ca, în termen de 10 zile, să se înregistreze, contra-cost, desigur, pentru a mai putea comercializa lapte și brânza. Și ce ar mai trebui să facă aceștia? Să se asocieze și să facă unități proprii de procesare autorizate sau să își înregistreze, tot contra-cost, desigur, brânza, urda și burduful ca produse tradiționale, caz în care, obligatoriu, ar trebui să aibă și calitate oficială de comercian, societate sau cel puțin persoană fizică autorizată...

Și asta nu e tot...

Transhumanța este ilegală pentru că încalcă regulile de bunăstare animală! Vă citez din Jurnalul Național: "Ciobanii care se vor aventura să mai ducă oile de la munte la șes și invers riscă acum amenzi cuprinse între 1.000 și 3.000 de RON. Noile norme introduse de Autoritatea Națională Sanitar - Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) s-au adaptat cerințelor europene și au interzis transhumanța lăsând fără obiectul muncii sute de ciobani. "Transhumanța este ilegală pentru că încalcă regulile de bunăstare animală și de transport" a declarat președintele ANSVSA, Marian Avram.

Ca să devină euro-ciobani, oierii români trebuie să uite tot ce au învățat și să facă investiții serioase. "Regulile sanitar-veterinare impun ca vehiculele cu care sunt transportate animalele să aibă sisteme de adăpare permanentă, să fie realizate minimum două opriri în 24 de ore, iar în cazul transporturilor de peste două zile, animalele trebuie să fie cazate într-o fermă autorizată.

În cazul transhumanței nu sunt respectate niciuna dintre măsuri și, în plus, trec pe drumuri naționale și încalcă proprietăți" a spus șeful ANSVSA. Transhumanța este totuși admisă numai între județe învecinate și pe arii restrânse. În acest caz, însă, ciobanul trebuie să coboare la oraș ca să ia aprobări, căci traseul trebuie să fie autorizat de direcția sanitar-veterinară din județ. "Noi trebuie să știm câte animale sunt, dacă sunt vaccinate, deparazitate, unde pășunează, unde circulă. Pe teritoriu restrâns e altceva, dar să transporți animale din Sibiu și până în Deltă e o greșeală și este ilegal. De la un județ la altul, serviciile veterinare pot monitoriza. Ciobanul depune traseul la direcția veterinară, care poate să îl aprobe sau nu, pentru că pășunarea asta nu poate să se desfășoare oriunde", a spus Marian Avram.

Interzicerea transhumanței e o nouă lovitură dată oierilor români, după interzicerea vânzării directe a laptelui, brânzei și cărnii în afara localității de proveniență. "Brânza de la oile care se află în transhumanță, de exemplu, va putea fi comercializată în județul unde oaia a fost înregistrată de proprietar" a spus președintele ANSVSA. Fiind puși în situația de a rămâne cu produsele "pe stoc", ciobanii au făcut congres, la Corbii de Argeș, dar autoritățile nu au fost în stare să le ofere soluția salvatoare."

Cu alte cuvinte, stimați colegi, domnul Marian Avram are o mare problemă de înțelegere, de traducere și mai ales de interpretare a legii.

Dumnealui nu a auzit despre respectul extraordinar pe care U.E. îl are pentru meseriile tradiționale, pentru produsele specifice anumitor zone, pentru cultura fiecăruia dintre popoarele membre și pentru bunăstarea fiecăruia dintre cetățenii europeni.

Iată de ce consider că este cazul să îi cer ministrului agriculturii să îi semneze șefului ANSVSA un concediu de studii pe perioadă nedeterminată și, eventual, să îi recomande și bibliografia obligatorie: de la balada Miorița, la programul de guvernare!

  Anca Constantinescu - despre cum PSD înțelege politica și jocul politic;

Doamna Anca Constantinescu:

Din păcate, de la o vreme-ncoace, românii sunt obligați să asiste la un joc periculos pus în scenă de către reprezentanții Partidului Social Democrat. Documentul elaborat de către ,,specialiștii" P.S.D. se bazează pe vorbe, iar faptele lipsesc cu desăvârșire. Social - democrații domnului Iliescu au uitat mineriadele, evenimentele de la Târgu-Mureș? Acelea erau situații de criză. Oare intrarea României în Uniunea Europeană, creșterea economică și investițiile străine reprezintă o criză, domnule Geoană?

Este îngrijorător modul în care președintele P.S.D. înțelege politica și jocul politic. Demersul domniei sale, sau, mai precis, linia trasată de către Ion Iliescu, nu are nimic în comun du democrația și atributele democrației. Este o modalitate disperată de a atrage atenția asupra unui partid uitat de către electorat. Este o dovadă de inconștiență să afirmi că alegerile pentru Parlamentul European nu prezintă interes în acest moment. Suntem convinși, domnule Geoană, că nu prezintă interes pentru simplul fapt că nu aveți cu ce să vă prezentați în fața alegătorilor.

Jonglarea cu declarații provocatoare cu privire la eventualitatea susținerii unui guvern minoritar reprezintă un joc periculos. Vă reamintim că atât P.D., cât și P.N.L., sunt hotărâte să mențină parteneriatul din cadrul Alianței DA, parteneriat care a contribuit la câștigarea alegerilor. Dacă așteptați ca P.D. să se transforme într-un adversar al P.N.L., așteptați degeaba, domnilor. P.S.D. nu va ajunge la guvernare prin jocuri de culise care nu fac decât să trădeze așteptările alegătorilor români.

Apreciem apelul premierului Tăriceanu privind amânarea suspendării președintelui până după alegerile pentru Parlamentul European, dar nu înțelegem afirmația conform căreia "președintele trebuie să se abțină de a mai ataca instituțiile statului sau de a influența justiția". Dacă ar fi vorba despre atac la instituția sau influențare a Justiției suntem convinși că exemplele ar fi fost descoperite de către faimoșii juriști ai P.S.D. teleghidați de către Iorgovan și "Nemuritorul Iliescu".

Cum documentul P.S.D. abundă în vorbe, iar faptele lipsesc cu desăvârșire, nu putem decât să remarcăm că P.S.D. a atins limita penibilului politic.

  Aurel Olărean - declarație politică cu titlul Politica românească privită cu ochi de european;

Domnul Aurel Olărean:

"Politica românească privită cu ochi de european"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Precum deja cunoașteți, viața politică românească nu duce lipsă de frământări și cutremure, multe fiind artificiale și hiperbolizate forțat doar de dragul unei publicități politice ieftine. În ultimul timp am avut ocazia să mă întâlnesc cu diverse persoane din țări vechi membre ale Uniunii Europene, unele cu reale preocupări politice, altele simpli cetățeni neimplicați și nerodați în culisele politicului, cu atât mai puțin cunoscători ai specificului local românesc. Toți au fost deci, cu sau fără voia lor, martori ai evenimentelor politice rezultate din criza celor doi muncitori reținuți de autoritățile militare americane în Irak.

Privit prin ochii cetățeanului european placid, realist și lipsit de patima politică dâmbovițeană, faptele se văd altfel decât privite de la ferestrele Palatului Victoria. Evenimentele sunt logice și urmările sunt pe măsură: doi muncitori români, cu un grad de inconștiență ce frizează absurdul, s-au apucat, din pură plictiseală, să filmeze interiorul unei baze militare americane. Și nu orice fel de bază militară americană, ci una din inima Irak-ului, adică în plină zonă de conflict. Probabil credeau că în România fiecare cetățean filmează obiectivele militare din amuzament și fără nici o opreliște. Ca o consecință directă, autoritățile i-au reținut imediat pentru cercetări. Scurt și la obiect, dar mai ales fără să se consulte (mare greșeală) în prealabil cu autoritățile române aliate, așa cum ar fi fost normal, în viziunea românească. Cam așa au perceput cetățenii europeni faptele logic și normal. Un fapt lipsit de interes, doi cetățeni români alături de alte sute, reținuți de autoritățile unui stat pentru că au încălcat legea. Mai departe era treaba justiției.

În viziunea românească, România, în calitate de aliat, trebuia să fie consultată, cetățenii români trebuiau menajați iar Ministerul de Externe trebuia să ceară eliberarea lor imediată fără nici un fel de cercetări, deci două opinii diametral opuse, partea română excluzând aprioric posibilitatea ca cei doi muncitori să fi greșit cu adevărat.

Și pentru că orgoliul politic trebuia hrănit, Guvernul a găsit imediat o soluție: capul ministrului de externe, unul dintre puținii miniștri care chiar dacă era înregimentat politic, a condus politica externă a României fără patimă politică și numai pentru imaginea noastră, a tuturor, în exterior. Nici acum nu îmi este clar cine, sau dacă, cineva a câștigat din tot acest scandal politic. România nu a câștigat nimic prin înlocuirea unui ministru de externe bun și cunoscut la nivel european. Partidul Național Liberal, din care făcea parte ex - ministrul, a pierdut un bun profesionist și o figură populară și mediatizată în sensul pozitiv. Singurii care au câștigat ceva sunt cei care au sacrificat un bun profesionist numai pentru a-și satisface orgoliile politice. Dar au făcut-o în detrimentul României.

  Aurel Vlădoiu - declarație politică intitulată Oficial ne merge bine;

Domnul Aurel Vlădoiu:

"Oficial ne merge bine"

Sărbătorile de iarnă au înghesuit donatorii de sânge în centrele de transfuzii sanguine. Responsabilii din sănătate s-au declarat mulțumiți că și-au refăcut stocul pe toate grupele de sânge. La fel și copiii donatorilor. Din banii cu care părinții lor și-au vândut sângele, au avut carne de Crăciun.

Am putea să nu disperăm și să privim încrezători spre zările portocalii ale economiei de piață românești, consolându-ne cu ideea că aceștia sunt doar faliții noștri și că fiecare țară își are faliții ei. Dar parcă noi avem prea mulți! Conștienți și responsabili, reprezentanții Blocului Național Sindical avertizează că 80% dintre salariații români câștigă mult mai puțin decât ceilalți 20%, fără ca europenii să aibă habar de această realitate care, mai devreme sau mai târziu, va arunca România în aer, cu repercusiuni grave asupra Europei unite.

Alianța pensionarilor din România cere demisia ministrului muncii și amenință că va merge cu jalba-n proțap la forurile europene. Niciuna dintre revendicările pensionarilor, care i-au scos în stradă pe 24 mai anul trecut nu le-a fost luată în seamă, semn că ei sunt vinovații care trebuie să plătească pentru toate crimele regimului care l-a făcut istoric pe domnul Tismăneanu, botezat Vladimir de către părinții săi în cinstea cine știe cărui ilustru înaintaș. Este drept că, la vremea respectivă, nici domnul Tismăneanu nu a putut schimba istoria prin acțiunile sale de revoltă, dar o face acum, cu succes, chiar dacă nu doar pentru un salariu de profesor de istorie.

Numai în București, peste 200 de asociații de proprietari au rămas fără apă caldă în prag de sărbători. Măsura luată de către reprezentanții Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice este neortodoxă, dar neimputabilă acesteia. Condamnabilă este însă atitudinea iresponsabilă a guvernanților proveniți din cea mai perfidă alianță postdecembristă aflată la conducerea unui popor condamnabil de răbdător. Astăzi, la jumătatea mandatului său, Alianța Dreptate și Adevăr, aflată în moarte clinică, anunță triumfalist o creștere economică fără precedent, în timp ce peste 2 milioane de familii din mediul urban nu-și pot achita utilitățile.

Când România este declarată vicecampioana Europei la corupție, când jumătatea rurală a țării a obosit să se mai zbată în mizeria la care au condamnat-o gulerele portocalii, apare ca lipsită de substanță realitatea oglindită de publicația Der Spiegel, potrivit căreia animalele de la Zoo ar trăi mai bine decât bolnavii psihici din România. N-ar fi exclus ca, în momentul în care prezint această declarație în Legislativ, Guvernul Tăriceanu să fi rezolvat problema sesizată de publicația germană în deja cunoscutul său stil, adică să fi trimis consiliului redacțional o notă de informare, prin care să demonstreze că bugetul sănătății este cel mai mare de după '89, că veniturile reale ale românilor au crescut numai anul acesta cu 20%, că indicele de creștere economică de 8% pe anul în curs ne situează printre primele țări în Europa și, în fine, că ceea ce au văzut ei, cu ochii lor, în azilurile românești, nu este adevărat.

Și așa, Palatul Victoria, sacul de box, până mai ieri inert, al Cotrocenilor, și-a făcut datoria față de alegători ca și președintele - jucăuș care a dat românilor un binemeritat prim-ministru și un spectacol de circ, prin durata sa, demn de cartea recordurilor.

Și, totuși, sunt nevoit să recunosc că distinșii guvernanți au un maree merit despre care nu a vorbit nimeni, nici măcar ei: acela de a fi făcut imposibilă viața românilor în propria lor țară și, prin aceasta, de a-i fi determinat să-și ia lumea în cap, să-și lase familiile și să plece la muncă în țările guvernate ale Europei.

Potrivit datelor pertinente puse la dispoziție de către Grupul pentru economie aplicată, numai în primele 9 luni ale anului trecut, "stranierii" ilegali au adus în țară peste 3 miliarde de euro. De fapt, acesta este marele adevăr despre tigrul economic din Balcani, hrănit de vizitatori printre gratii, adevăr pe care îl conștientizează mulți, dar nu mulți au interesul să-l rostească. Economia autohtonă este susținută de munca la negru din afară, cu beneficii reale pentru un procent din societate, periculos de redus.

Atâta timp cât românilor le este teamă să nu fie acuzați de prostie sau, mai rău, de nostalgie, pentru că nu înțeleg calculele guvernamentale din care reiese cât de mult le-a crescut nivelul de trai în ultimii 2 ani, oficial ne merge bine.

  Gabriela Nedelcu - declarație politică cu titlul Politica second-hand;

Doamna Gabriela Nedelcu:

"Politica second-hand"

Această declarație politică o fac cu mâhnire în suflet și nu vreau să se constituie într-o critică la adresa colegilor din Parlament și nici într-o lecție de morală, ci doar un semnal de alarmă care să ne oblige la meditație.

Voi încerca să fac o analiză a mediului politic, mai precis să prezint o stare de fapt alarmantă: degradarea valorică a clasei politice românești.

Cetățenii au votat nu doar ideologii și liste de partid, ci și oameni de un anumit calibru intelectual, oameni cu o anumită bogăție simbolică, persoane care aduceau un plus de valoare partidelor. Din păcate, mulți oameni de calibru moral și intelectual au fost înlăturați, obligați să trăiască în semiobscuritate politică. Au rămas în schimb să diriguiască destinele alegătorilor și să guverneze țara șmecherii politici care sunt animați doar de interese. Din nefericire, partidele au devenit "cercuri de afaceri, de influență, de intimidare prin putere". Intelectualii și oamenii deștepți și care nu au un trecut pătat sunt marginalizați în partide. Poate și din cauza faptului că nu pot fi șantajați și, implicit, nu pot fi controlabili.

Din cauza nenumăratelor scandaluri care au tulburat scena politică, scandaluri provocate și întreținute inclusiv de președintele țării, care ar trebui să aibă rol de mediere și nu de sursa guvernatoare, electoratul nu mai crede în actuala clasă politică. Mai grav, oamenii de rând nu mai cred în așa-zisele valori servite populației prin intermediul televizorului. Alegătorii văd că printre aceste așa-zise valori, ba se află turnători, ba se află persoane care au nu știu ce afaceri dubioase, ba indivizi care fac abuzuri în justiție. Din această cauză, aproape a devenit un stigmat să fii membru într-un partid politic, calitatea de actor politic fiind aproape sinonimă în percepția omului de rând cu o întinare a conștiinței.

Sper ca tinerii să aibă un cuvânt mai greu de spus în schimbarea imaginii șifonate a politicii și să dea dovadă de mai mult bun simț și moralitate. Este de-a dreptul jenant să deschizi televizorul și să te uiți la ultimele știri, să afli încă ceva despre un om politic. În politica românească, aproape că nu mai există moralitate. Oamenii nu mai au nevoie de șmecheri în politică. Este nevoie de valoare, oameni nepătați. Experiența se învață, iar un om tânăr are această capacitate, se poate adapta schimbării.

Să nu uităm că trăim într-o țară care se automutilează, în care, conform sondajelor, românii ar emigra în proporție de peste 50%. Trăim într-o țară în care populația vrea să emigreze nu din motive politice, ci din cauza corupției, a hoției, lipsei de respect a autorităților care se imprimă și în lipsa de respect a cetățenilor între ei, intoleranța extraordinar de mare a românilor unii față de alții.

În concluzie, constat că o mare parte a clasei politice s-a îndepărtat mult de alegători și aproape total de conceptul de "democrație".

În concluzie, constat că o mare parte a clasei politice s-a îndepărtat mult de alegători și aproape total de conceptul de "democrație".

La toate acestea vă rog să medităm împreună. Să încercăm să facem ceva pentru a putea spune apoi, cu conștiința împăcată, că o persoană care stă în fața televizorului și are astfel de gânduri se află în eroare.

  Petru Călian - declarație politică cu titlul Demiterea ministrului justiției - o necesitate;

Domnul Petru Călian:

"Demiterea ministrului justiției - o necesitate"

Pe o scenă politică europeană ce tinde constant spre democratizarea tuturor procedurilor și spre independența justiției, Ministerul Român de Justiție condus de Monica Macovei demonstrează o cu totul altă logică. Pentru acest minister, încă de la numirea doamnei Macovei, anticorupția, integritatea și independența justiției în stat au fost văzute ca niște mărfuri cu etichete de preț pe ele, supuse negocierii între ministru și președintele Băsescu sau terțe interese. Toate aceste valori pe care Ministerul de Justiție și Monica Macovei ar fi trebuit să le promoveze mai presus decât orice alt interes, nu au fost altceva decât niște forme fără fond, așa cum arăta Titu Maiorescu despre unele instituții din vremea sa.

Deși de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până la începutul secolului al XXI-lea, lucrurile ar fi trebuit să evolueze, Ministerul de Justiție contrazice flagrant această concluzie de bun simț, dovedind prin tot ceea ce face ministrul Macovei că justiția nu este altceva decât o instituție prin care brațul lung al conducerii statului poate să-și atingă interesele și să-și facă jocurile. Situația este cu atât mai gravă cu cât independența justiției ca putere în stat este prevăzută de justiției, iar aservirea actului de justiție unor interese sau persoane este un exemplu al lipsei de democrație.

Într-o democrație și așa fragilă în România, ministrul Monica Macovei a demonstrat că are o colaborare mai mult decât deficitară cu Parlamentul țării, disprețuind activitatea legislativă și refuză să înțeleagă necesitatea dezbaterii proiectelor sale proprii în Camera Deputaților și/sau Senat.

Motivele pentru care demiterea ministrului justiției este o necesitate sunt multiple, iar textul moțiunii simple depuse în acest sens radiografiază aceste rațiuni, așa că nu voi insista asupra lor. Îmi permit numai să vă atrag din nou atenția asupra acestei moțiuni și a importanței pe care o prezintă succesul acesteia pentru o Românie europeană democrată.

  Ovidiu Victor Ganț - declarație politică cu tema Prioritățile României în perioada președinției Germaniei a Uniunii Europene;

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

"Prioritățile României în perioada președinției Germaniei a Uniunii Europene"

Aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 marchează, totodată, și începutul președinției Germaniei a Uniunii Europene. Este un moment istoric pentru țara noastră, dar și unul crucial pentru Uniunea Europeană. Spun aceasta, examinând programul expus de către doamna cancelar Dr. Angela Merkel în plenul Parlamentului European la Strasbourg. Este un program extrem de ambițios care are implicații profunde și în ceea ce privește viitorul României și, deci, sunt de părere că țara noastră va trebui să joace un rol activ în susținerea acestui proiect.

Doamna Merkel vorbea despre casa noastră comună, Europa, în care dorim cu toții să trăim. Numai că, o astfel de construcție are la bază niște reguli unanim respectate. În cazul de față este vorba de proiectul de Constituție Europeană pentru adoptarea căruia la finele mandatului Germania dorește să prezinte un plan în etape pentru realizarea acestui scop. România are tot interesul să-și dorească o Uniune Europeană puternică, nu numai din punct de vedere economic, ci și politic. În plus, orice nouă extindere a Uniunii Europene nu se poate produce în absența acestei constituții, indiferent că e vorba de Croația, Balcanii de Vest sau Moldova, de exemplu.

Tot în această jumătate de an se va continua încercarea de soluționare a problemelor încă deschise din Europa, cum ar fi Kosovo, Bosnia sau Transnistria. În program se face trimitere directă la interesul Uniunii Europene în zona Mării Negre, care a devenit mult mai manifest odată cu aderarea României și Bulgariei. El nu are doar o componentă politică, ci una cel puțin la fel de importantă de natură energetică. Ambele aspecte sunt extrem de importante pentru România. Conflictul înghețat transnistrian, dar și resursele energetice din Asia Centrală, alternativă pentru aprovizionarea țării noastre sunt, după părerea mea, chestiuni de strategie europeană, cu implicații, dar sper și cu contribuție românească activă în această perioadă. De altfel, tema principală a summit-ului european din martie va fi tocmai energia.

Mai trebuie spus că în momentul de față există o serie de poziții divergente între diferite state în cadrul Uniunii Europene. Cred că România trebuie să-și valorifice relațiile tradiționale foarte bune pe care le are cu ceilalți membri, iar în contextul actual, în special cu Germania și Franța, țările care au inițiat proiectul Uniunii Europene, prin reconcilierea istorică dintre ele după cel de-al doilea război mondial.

Doamna cancelar Merkel spunea în discursul său că nu cunoaște Uniunea Europeană din interior decât de 17 ani, dar că este de părere că este cel mai bun loc din lume pentru a trăi. Personal îi împărtășesc părerea, iar noi, românii, care locuim de jure în casa comună Europa doar de la 1 ianuarie 2007, ne vom convinge de acest lucru contribuind totodată activ la această construcție comună.

  Rareș Șerban Mănescu - salutarea deciziei Guvernului de a recunoaște Muzeului Municipiului București importanța de muzeu național;

Domnul Rareș Șerban Mănescu:

Muzeul Municipiului București va avea titulatura de muzeu de importanță națională ca urmare a unei hotărâri aprobate în urmă cu două săptămâni de Guvernul României.

Muzeul Municipiului București are un impresionant patrimoniu de valoare națională, care este îmbogățit continuu prin activitatea de cercetare desfășurată de specialiștii muzeului, fișarea obiectelor pe colecții, propuneri de clasare în derulare, expoziții și cataloage, albume, volume științifice, sesiuni, simpozioane și conferințe.

Muzeul a fost înființat în anul 1921. Patrimoniul inițial conținea 851 de piese, iar în prezent este alcătuit din 400.000 de piese din toate categoriile de obiecte muzeistice: artă plastică și decorativă, arheologie, numismatică, faleristică, medalistică, arhivistică, bibliofilie, cartografie, epigrafie, fotografie, arme, știință și tehnică.

În prezent, patrimoniul Muzeului Municipiului București este structurat în două secțiuni principale, respectiv colecția de istorie și colecția de artă plastică.

Muzeul Municipiului București coordonează activitatea a 11 unități muzeale, printre care: Casa Cesianu, Palatul Voievodal "Curtea Veche", Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu" și altele.

Salutăm decizia Guvernului deoarece titulatura de "muzeu de importanță națională" reprezintă recunoașterea, pe plan național și internațional, a valorii culturale deosebite a patrimoniului deținut de o astfel de instituție.

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Platforma;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Platforma".

Sincer, nu suntem preocupați la nivelul unei reale îngrijorări de cele ce se întâmplă în Partidul Național Liberal decât în măsura în care turbulențele din respectiva formațiune politică, aflată accidental la guvernare, afectează situația din țară în acest moment. Sunt probleme interne de partid, inerente atunci când intri în combinații subminante și care își vor găsi o rezolvare, oricare ar fi ea.

Platformiștii, cărora li s-a completat garnitura de ideologi cu silvaticul bucovinean Gheorghe Flutur, consideră că cei care conduc acum partidul nu se mai pot întreține din pensia de urmași ai Brătienilor. Mult mai consistente sunt, se pare, resursele celor pentru care confiscarea valutei în deceniul trecut a fost un act de normalitate. Atacul la baionetă asupra protăricenilor se desfășoară pe două direcții - din interiorul partidului, pe care unii contestatari nu l-au părăsit, și din exterior, într-un APR (aruncător de proiectile reactive) care își mută dispozitivul la sfârșitul fiecărei săptămâni.

Scindările și regrupările par a fi blestemul peren care gestionează nemilos existența liberalilor, atât de siguri pe sine până la părăsirea Cotrocenilor de către prea-cucernicul Theodor Stolojanul - izvorâtorul de lacrimi.

Sigur, Gheorghe Flutur, ex-ministrul aviar, "a defectat" în urma unui proces de "gândire cu premeditare", vorba Cațavencilor.

Lovitura primită de cei din "rezistența" penelistă poate fi dură și poate avea efectul unei bombe cu fragmentație, amplificând confuzia de pe scena politică autohtonă și împingând-o inexorabil spre instabilitate. Se știe că farmecul unui tablou rezidă și din posibilitățile de interpretare pe care le oferă. În aceste zile, tabloul expus pe simezele politicii dâmbovițene de către liberali are deja un titlu consacrat: "Platforma cu fluturi".

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Social;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Social".

Discrepanța dintre agenda cetățeanului și agenda Guvernului a atins cotele unei divergențe notorii. Preocupați să-și împartă prada rămasă după retragerea soluției conservatoare și imorale, necrofagii aliați au uitat pur și simplu că destinul, într-un moment de totală eclipsă, le-a încredințat soarta acestui popor.

Aflăm noi, nu și ei, că zeci de pensionari din județul Vaslui au apelat la împrumuturi de la CARP pentru a-și putea plăti primele facturi la încălzire pentru luna noiembrie. "Vin la noi și plâng ca niște copii mici, că vor fi dați afară din casă pentru că nu au cu ce să plătească puțina căldură pe care o primesc" spun conducătorii CARP.

Ce fac ei, guvernanții și clientela lor contaminată cu bulimia "de stres"? Se înghesuie la secretari de stat și șefi de regii, profitând de acest neașteptat "intermercato". Dacă mai au timp, și au berechet, deturnează ajutoarele pentru sinistrați către membrii de partid, recte, P.D., așa cum a făcut prefectul de Dolj, sau organizează paranghelii stradale pentru a marca intrarea în UE.

Mai aflăm că unii dintre noi, pensionari, stau la cozi pentru a-și vinde ultimele cupoane pe care le-au primit prin Programul de privatizare în masă și a trece în liniște și resemnare încă un Crăciun trist.

Ei, oamenii puterii, împart bani publici doar primăriilor P.D.-P.N.L., așa cum se întâmplă în județul Vaslui, pedepsindu-i pe cei care au îndrăznit să aducă în fruntea comunităților rurale primari P.S.D.. Înălțător exemplu de "Dreptate și Adevăr"!

Băieți deștepți continuă să adune căpițe de bani din comerțul cu electroni, iar traficul guvernamental cu bani publici îmbracă aspecte grotești și penale, de genul "Nu mai pupați fonduri guvernamentale dacă treceți de partea lui Stolojan!"

Vom bifa încă un Crăciun întunecat, sub înțeleapta guvernare a celor care vor să transfere pe chipurile românilor culoarea celebrelor citrice. Ulterior, rubricile de "social" se vor umple din nou cu știri ce vor deveni adevărate citații pentru divorțul de un sistem bazat pe "Nedreptate și Minciună".

  Ion Călin - declarație politică: Prețul pâinii, produsul alimentar de bază al românilor, a crescut;

Domnul Ion Călin:

Declarație politică: "Prețul pâinii, produsul alimentar de bază al românilor, a crescut".

Această toamnă, ultima dinaintea aderării la Uniunea Europeană, le-a adus românilor "datorită competenței" guvernanților portocalii, un val de scumpiri, nu numai de gaze, electricitate, gigacalorie și servicii, ci și la produsul nostru alimentar de bază, care este pâinea. Marile firme de morărit și panificație din țară au crescut prețul pâinii, pentru a acoperi creșterile de prețuri la electricitate, la gaze, la transport și la alte servicii. De exemplu, cel mai mare producător de pâine din Craiova, care deține mai mult de jumătate din piața din Oltenia, a crescut prețul pâinii de 370 de grame cu 1.500 de lei vechi. În alte localități, cum este de exemplu Orșova, prețul pâinii am înțeles că s-a dublat.

Zilele trecute am asistat la o scenă de-a dreptul impresionantă: o bătrână din Craiova intrase într-un centru de pâine cu 8.000 de lei vechi pentru a-și cumpăra o franzelă, pentru că nu a știut că prețul pâinii crescuse cu 1.500 de lei, femeia a fost nevoită să plece cu plasa goală, întrucât nu îi ajungeam banii. În momentul în care cineva a vrut să îi dea diferența de bani, femeia a izbucnit în plâns, spunând că nu știe ce o să facă până la viitoarea pensie, pentru că își drămuise banii pentru pâine, calculând cu prețul de 8.000 de lei. Sunt convins că astfel de cazuri au loc în fiecare moment în toată țara.

Firmele ridică prețurile pentru a-și acoperi cheltuielile. Aceste prețuri le suportă populația. Însă guvernanții portocalii nu se întreabă de unde suportă oamenii de rând prețurile, cine este răspunzător pentru asta, ce trebuie făcut pentru ei, pentru că ei, guvernanții, au alte priorități.

  Adrian Valentin Iliescu - considerații pe marginea atât de dezbătutului subiect de către societatea românească al suspendării și, respectiv, demiterii Președintelui României în exercițiu;

Domnul Adrian Valentin Iliescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Art. 69 din Constituția revizuită mă obligă, obligație valabilă de altfel pentru toți colegii deputați și senatori, ca în exercitarea mandatului meu să fiu în serviciul Poporului. Constrâns de această normă constituțională, supun atenției domniilor voastre următoarele considerații pe marginea atât de dezbătutului subiect de către societatea românească al suspendării și, respectiv, demiterii Președintelui României în exercițiu.

1. Se vorbește în ultima vreme tot mai insistent despre "filozofia" Constituției. Ei bine, cred că este legitim să ne întrebăm, din păcate, la peste 15 ani de la adoptarea și, respectiv, aprobarea așezământului nostru fundamental, cum arată această "filozofie"? Care sunt principiile ei? Care sunt principiile exercitării suveranității naționale sau, în cuvinte mai simple, ale exercitării puterii Națiunii? Și, în context, în ce constă rolul Președintelui României în această uriașă operă de exercitare? Aceste întrebări nu sunt doar retorice și teoretice.

Parcurgând cu atenție dispozițiile constituționale, grupându-le după logica firescului, constatăm un prim fapt de o importanță crucială pentru înțelegerea filozofiei de care vorbeam: Președintele României este, ca să mă exprim în termeni ce pot fi înțeleși de toată lumea, paznicul puterii Națiunii! El veghează - ori trebuie să vegheze - ca voința exprimată de Constituție să fie respectată, executată; de asemenea, el veghează - sau trebuie să vegheze - ca mijloacele cu ajutorul cărora voința în cauză urmează a fi tradusă în fapte, mai clar spus, autoritățile publice, să funcționeze bine. Căci aceasta este definiția puterii: perechea formată din voință, precum și din totalitatea mijloacelor - de ordin economic, juridic, financiar, uman ș.a.m.d. - cu ajutorul cărora voința este transpusă în fapte.

Când puterea Națiunii este în pericol, paznicul ei - în cazul nostru, Președintele României - are datoria, mandatul să ia toate măsurile pentru a o apăra. Rămâne să judecăm, onorată Cameră, în ce măsură acțiunile și inacțiunile de până acum ale Președintelui României în exercițiu satisfac acest imperativ. Și, ca să dau un exemplu: în condițiile în care Consiliul Suprem al Magistraturii riscă să nu aibă președinte, pe motiv că nimeni nu se oferă să îndeplinească această funcție și, deci, să nu funcționeze bine, ca să nu spun să nu funcționeze deloc, ce ar trebui să întreprindă Președintele României? Cum poate să acționeze el astfel încât să înlăture această situație? Să medieze între cine și cine? Oricât ar părea de scandalos, într-o atare situație, Președintele României trebuie să acționeze aidoma lui Alexandru Macedon acum două milenii, cu nodul gordian: fie să prelungească mandatul ce tocmai a expirat fie, pur și simplu, să numească un înlocuitor! La situații de excepție trebuie răspuns cu măsuri de excepție, or, tocmai acesta este sensul dispoziției cuprinse în art. 80 din Constituție: în calitatea sa de paznic, Președintele României trebuie să ia toate măsurile preliminare pentru repunerea instituției în starea normală de funcționare. O astfel de măsură este echivalentă cu mobilizarea pe funcție, dar ce altceva face Președintele României când mobilizează cetățenii și ia primele măsuri pentru respingerea unei agresiuni armate îndreptate împotriva Țării?

Dacă vom fi în posesia filozofiei Constituției, a logicii ei interne, vom înțelege de asemenea ce a vrut legiuitorul constituant să spună când s-a referit la medierea între puterile statului, care sunt în realitate aceste puteri - în orice caz, nu despre clasicele puteri de care face vorbire Montesquieu este vorba în art. 80.

2. În spațiul mass-media de săptămâna trecută s-a lansat o întrebare pe cât de provocatoare pe atât de tulburătoare, este vorba despre o emisiune a profesorului Corneliu Turianu, la care a participat colegul Sergiu Andon: de unde, de la cine trebuie să pornească procedura de suspendare și, respectiv, de demitere a Președintelui României, din interiorul Parlamentului sau din afara lui? Poate să pornească procedura de suspendare cu adeziuni, cu semnături "în alb" din partea colegilor deputați și senatori? În termenii art. 95 din Constituția revizuită, propunerea de suspendare poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor, care, reamintesc, sunt - ori trebuie să fie - în exercitarea mandatului, în serviciul Poporului. Aceasta înseamnă că propunerea trebuie să pornească din interiorul Parlamentului, definit de Constituție drept organul reprezentativ suprem al Poporului român, ca o autosesizare a acestuia, nu din afara lui. Chestiunea provocatoare și, în aceeași măsură, tulburătoare care s-a pus în emisiunea cu pricina este următoarea: în cazul în care acțiunea de suspendare pornește din afara Parlamentului și, ce este mai grav, prin adeziuni "în alb", sunt aplicabile sau nu dispozițiile art. 166 alin. (1) și, respectiv, 167 din Codul penal, "Acțiuni împotriva ordinii constituționale" și, respectiv, "Complotul"?

O astfel de turnură, extrem de gravă, pe care o pot lua, la o adică, lucrurile trebuie să ne determine să reflectăm în modul cel mai responsabil la conținutul, la pașii procedurii de suspendare și, respectiv, de demitere a Președintelui României, la termenii pe care îi folosește art. 95 din Constituție. Și iată câteva întrebări al căror răspuns nu este deloc ușor de găsit, pe care le ridică art. 95 coroborat cu art. 146 din Constituție:

  1. Ce entitate, ce subiect de drept constituțional are capacitatea să impute Președintelui României săvârșirea de fapte grave care încalcă prevederile Constituției, astfel încât procedura de suspendare, respectiv, de demitere să fie declanșată?
  2. Ce autoritate stabilește că faptele imputate Președintelui au fost într-adevăr săvârșite de acesta, că ele sunt grave și că încalcă prevederile Constituției? Parlamentul? Înalta Curte de Casație și Justiție? Curtea Constituțională? După ce procedură se conduce o astfel de activitate? Simpla imputare ține loc de judecată? Se bucură sau nu Președintele României de prezumția de nevinovăție?
  3. Când poate fi introdusă propunerea de suspendare, înainte sau după ce autoritatea competentă a stabilit că într-adevăr faptele imputate au fost și săvârșite, că ele sunt grave și că încalcă prevederile constituționale?
  4. Care sunt criteriile care califică o faptă ca fiind gravă?
  5. În ce momente ale derulării procedurii intervine în realitate Curtea Constituțională? Poate ea califica faptele ca fiind grave? Poate ea judeca în sensul stabilirii adevărului? Se poate ea pronunța asupra unor fapte imputate, ipotetice ori doar asupra unor fapte dovedite?

Din logica textului art. 95, a filozofiei Constituției, a logicii după acre este exercitată suveranitatea națională, rezultă un algoritm cu adevărat surprinzător, cu totul altul decât cel care este vehiculat de câteva zile încoace. Anume, procedura nu începe nici în fața Curții Constituționale, nici în fața celor două Camere reunite! Pentru cei interesați, fac trimitere la dreptul comparat, mai precis la art. 62 din legea fundamentală a Germaniei, unde se arată că Președintele Republicii poate fi pus sub acuzare pentru violare voluntară a legii fundamentale de Bundestag sau de Bundesrat, într-un fel, echivalentele celor două Camere de la noi. Și la noi tot așa, imputarea adusă Președintelui trebuie să pornească de la una din Camere, printr-o moțiune ori hotărâre! Textul art. 95 nu menționează în mod expres așa ceva, dar soluția se deduce din logica, din filozofia Constituției și este de datoria noastră să descoperim și să aplicăm această filozofie, această logică. Procedura de suspendare și, respectiv, de demitere a Președintelui României se dovedește a fi mai complicată decât pare și ea trebuie dedusă atât din textele constituționale, cât și, acolo unde textele sunt lacunare, din principiile de exercitare a suveranității naționale.

3. Ca o ultimă problemă pe care o supun atenției domniilor voastre, mă voi referi la Legea referendumului. Potrivit principiului universal al puterii, "cea mai mare putere învinge", regula fundamentală a democrației este a majorității absolute. Când legiuitorul constituant a prevăzut în art. 81 că Președintele României urmează să fie ales cu majoritatea de voturi a alegătorilor pe listele electorale, el nu a făcut altceva decât să se conformeze respectivului principiu. Dar, în înțelepciunea sa, legiuitorul constituant a prevăzut și situația în care niciunul din candidați nu întrunește, din diverse motive, această majoritate, motiv pentru care a instituit turul doi, ca o derogare necesară de la principiu. Rațiunea? Țara nu poate rămâne fără Președinte. Or, Președintele "curent", ca să zicem așa, nu poate rămâne în funcție până la moarte. În perioada următoare demiterii, lucrurile trebuie să stea aidoma ori simetric. Președintele nu poate fi demis decât cu majoritate absolută. Aici nu mai este nevoie de derogare, căci problema se tranșează, într-un sens sau altul, dintr-un foc: ori s-a adunat majoritatea absolută pentru demitere și, pe cale de consecință, Președintele este demis ori nu s-a adunat majoritatea și atunci Președintele suspendat reintră în funcție. Simetria se realizează în baza principiului, nu a excepției.

De asemenea, să nu pierdem din vedere că cele două Camere îl pot suspenda pe Președinte cu majoritatea absolută, de ce oare în perioada următoare demiterii trebuie coborât pragul? Dacă aplicăm principiul simetriei, majoritatea trebuie să fie absolută și în al doilea caz.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Adriana Mihaela Rusu - declarație politică cu tema Situația bugetară din perspectivă macroeconomică la finele lui 2006;

Doamna Adriana Mihaela Rusu:

"Situația bugetară din perspectivă macroeconomică la finele lui 2006"

Execuția bugetului general consolidat are un deficit de 1,7% din p.i.b., aproximativ 1,6 miliarde euro, pentru care statul trebuie să facă credit și să plătească dobândă. Ceea ce este frapant e faptul că, la 11 luni, s-a înregistrat un excedent de 1,22% din p.i.b. Practic, într-o singură lună s-a cheltuit cu peste 2,7 miliarde euro peste veniturile aferente lunii decembrie, dublul unei luni.

Cheltuirea banilor pe ultima sută de metri dorește să ascundă incapacitatea, lipsa de viziune și amatorismul guvernanților. Actuala guvernare DA a avut norocul unei macrostabilizări realizate în perioada guvernării P.S.D., economia nemaifiind atât de mult afectată de instabilitatea politică prezentă. Agenții economici și populația plătesc bani la buget, iar, în schimb, primesc bătaie de joc, teatru ieftin al unor impostori ajunși în funcții de conducere prin minciună și demagogie.

Sunt peste 34 de miliarde de euro, o treime din p.i.b.-ul României, gestionați ineficient, clientelar, în noul "spirit al Dreptății și Adevărului", o ironie sinistră ce a prins din păcate la oamenii creduli, care au primit în schimb Șantaj și Minciună.

Problema gravă este lipsa unei etapizări, a unei cadențări și sincronizări a veniturilor și cheltuielilor, a faptului că bugetul a rămas după formatul economiei centralizate, bazat pe mijloace în care adevăratele programe ce necesită o viziune în timp lipsesc. Acest lucru este demonstrat și de numărul mare de rectificări bugetare (în număr de patru) aferente acestui an de preaderare la UE.

Slăbiciunea sau soliditatea unei guvernări este dată de măsura în care poate anticipa viitorul, or, în cazul României nu se poate ști cu o aproximație decentă nici ce se întâmplă în luna viitoare sau peste două luni. Acest amatorism poate fi comparat cu cel al unui cântăreț ce cântă după ureche și nicidecum cu unul care are o anumită partitură, atent pregătită și exersată.

Se pune astfel problema alinierii la standardele Comisiei Europene, care cere statelor membre un buget multianual în care rectificările bugetare vor trebui să dispară. Chiar dacă funcționarii publici și executanții sunt mai mult sau mai puțin pregătiți, în lipsa unei viziuni bugetare coerente și a unei bune politici economice generale, a unor minți limpezi, nu se vor putea îndeplini cerințele aderării la UE, ale unui nivel de trai mai bun pentru majoritatea populației. Chiar dacă cifrele privind creșterea economică par destul de mari, ea fiind conform statisticilor de 7,8% pe primele nouă luni și o estimare pentru tot anul de peste 8% din p.i.b., realitatea este cu totul alta, fapt relevat de barometrul economiei care este Bursa de Valori, care a rămas rece la datele statistice guvernamentale.

De ce nu explică guvernanții cum rata anuală a inflației (pe ultimele 12 luni) a continuat trendul descendent, ajungând la 4,67% la sfârșitul lui noiembrie, față de 4,8% la finele lunii octombrie? Aceasta, în condițiile în care, în penultima lună a anului, gazele s-au scumpit cu 5,7%, fapt ce a dus la o creștere de preț de 17,5% la energia termică, iar alimentele s-au scumpit în medie cu aproape 1,3%, cele mai pronunțate creșteri fiind la legume (2,7%) și ouă (23,5%).

Incapacitatea de gestionare a unei țări se vede clar în legea bugetară anuală, în numărul de rectificări bugetare, în faptul că ordonatorii nu pot cheltui banii într-un ritm logic, programat, corespunzător unui sistem de prioritizare a necesităților. Ordonatorii principali de credite au slabă preocupare pentru utilizarea alocațiilor de la bugetul de stat, la sfârșitul lunii noiembrie, gradul de realizare a prevederilor anuale este de doar 77,9%.

Execuția bugetară dezvoltată în perioada ianuarie-noiembrie 2006, ca și cea de anul trecut, se caracterizează printr-o evoluție cu sezonalitate ridicată în primele 10 luni ale anului, din cauza anumitor venituri bugetare (impozitul pe profit și t.v.a.-ul), și nejustificat de accelerată în perioada următoare cheltuielilor, începând cu luna noiembrie.

  Vladimir Alexandru Mănăstireanu - declarație politică: Plafon da, dar compensate și gratuite ba!;

Domnul Vladimir Alexandru Mănăstireanu:

Declarație politică: "Plafon da, dar compensate și gratuite ba!"

În timp ce peste 100.000 de oameni se luptă în acest moment cu cei peste 200 de viruși existenți, după cum declară prof. dr. Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului "Matei Balș", românii rămân dezarmați în fața virozelor și bolilor cronice, datorită crizei medicamentelor compensate și gratuite.

Deși bugetul alocat farmaciilor în acest an a crescut cu 15% față de anul trecut, paradoxal, suma care ajunge la farmacii este mult mai mică, motivul fiind "abuzul președinților caselor județene de sănătate, care gestionează fondurile discreționar, fără a ține cont de adresabilitate", potrivit președintelui Colegiului Farmaciștilor din România. Aceasta însemnând că vor reapărea cozile la farmaciile care mai rămân cu fonduri, cei mai afectați fiind copiii și bătrânii, cei mai frecvenți consumatori de medicamente gratuite și compensate.

România este singura țară din Uniunea Europeană în care există plafon la farmacii, acest plafon fiind principala cauză ce generează criza compensatelor și gratuitelor.

O altă cauză a crizei din farmacii este degringolada din sistem și modificările făcute de pe o zi pe alta, ce provoacă sincope în eliberarea medicamentelor.

Românii sunt tot mai îngrijorați, în condițiile în care opt oameni au fost uciși deja de pneumonie și se întreabă tot mai des de ce li se mai rețin banii din salarii și pensii pentru C.A.S.

Întrucât vocea domnului ministru Eugen Nicolăescu nu se aude, vizavi de acest subiect, ne putem gândi că domnia sa califică această criză ca fiind o problemă nesemnificativă. În final, îmi permit să transform urmarea Alianței D.A. din campania electorală: "Să trăiți bine!" în sintagma: "Mai trăiți?! Bine..."

  Bogdan Liviu Ciucă - declarație politică cu tema Fondul de 2% pentru construcția de locuințe;

Domnul Bogdan Liviu Ciucă:

Declarație politica: "Fondul de 2% pentru construcția de locuințe"

Procesul de retrocedare a caselor naționalizate către foștii proprietari a determinat o situație de criză pentru pensionarii rămași fără locuință sau pe cale de a fi evacuați. Această situație ar fi putut fi evitată dacă guvernele care s-au succedat din anul 2001 și până în prezent ar fi respectat legislația în vigoare.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, prevede constituirea unui fond special pentru construcția de locuințe pentru categorii sociale defavorizate. Astfel, în virtutea art. 44 alin. (2), "familiile cu mijloace financiare situate sub nivelul venitului minim pe economie, invalizii, pensionarii și persoanele cu handicap au dreptul la locuințe sociale construite dintr-un fond constituit în cotă de 2% din sumele obținute din privatizare și care va fi prevăzut anual în legea bugetului de stat".

În perioada 2001 - 2006, sumele reprezentând 2% din sumele obținute de către statul român din privatizare, în valoare de 8 milioane de dolari, 60 de milioane de euro și 80 milioane lei noi, nu au fost folosite conform prevederilor legale.

Reprezentanții Partidului Conservator au atras atenția asupra acestei grave abateri de la lege atât cu ocazia dezbaterii bugetului pe anul 2007 în Parlament, cât și printr-o întrebare adresată Ministrului Finanțelor Publice, din plenul Camerei Deputaților, în luna decembrie, la care nici până în prezent nu s-a primit răspuns.

În consecință, Partidul Conservator solicită angajarea tuturor instituțiilor statului în clarificarea modului în care au fost folosite aceste fonduri și în găsirea unei soluții pentru problema pensionarilor cu probleme locative apărute ca urmare a procesului de retrocedare a caselor naționalizate.

  Cătălin Lucian Matei - declarație politică cu titlul «Președintele României - un jucător redutabil»;

Domnul Cătălin Lucian Matei:

«Președintele României - un "jucător redutabil" »

Anul 2006 s-a terminat într-o confuzie maximă pentru președintele țării. Emoțiile pășirii în Uniunea Europeană, precum și "amnezia" cu care deja ne-a obișnuit l-au debusolat complet pe șeful țării, care a încurcat numărătoarea inversă a scurgerii secundelor, la cumpăna anilor, sărind de la 4 direct la 1.

Când începi anul cu stângul, toate merg pe dos; cât ai vrea să schimbi acest lucru, destinul îți joacă feste!

Într-o lună i s-au întâmplat "Jucătorului" cât unui ghinionist într-un an. Dacă ar fi să facem o retrospectivă scurtă a ultimelor două luni, evenimentele par a fi avut un curs previzibil. Primul moment l-a reprezentat "plăcuta" surpriză de a-și fi aruncat parpalacul în mulțimea tremurândă de așteptare din Capitalei Culturală a Europei, când, sincer am crezut că nu se va opri, dar....spre bucuria tuturor s-a oprit la timp! Următorul episod al cumplitei telenovele l-a reprezentat goana nebună cu snow-mobilul pe la Predeal când, sub efectul adrenalinei și-a lăsat într-o brumă de zăpadă propria fiică. Șirul evenimentelor a continuat cu așa-zisa greșeală în indicarea, încă înainte de vot, a Președintelui Consiliul Superior al Magistraturii. A fost, pur și simplu, o scăpare! Apogeul l-a reprezentat scandalul bilețelelor.

Toate aceste episoade au culminat cu declanșarea acțiunii de suspendare din funcția de Președinte al României de către P.S.D.

La semnalul de alarmă tras de P.S.D., toată lumea a început să deschidă ochii și să realizeze că acțiunile neconstituționale ale președintelui au început chiar de la numirea lui Călin Popescu-Tăriceanu în funcția de primmMinistru al României, fără consultarea prealabilă cu partidele politice, continuând cu depășirea atribuțiilor conferite de Constituție în ceea ce privește cererea și primirea demisiilor șefilor serviciilor secrete, în ciuda faptului că ele sunt atributul exclusiv al Parlamentului. Încălcarea periodică a Constituției de către Președintele României se relevă zilnic în amestecul în treburile interne ale executivului și legislativului, încălcând astfel principiul separației puterilor în stat. Să nu uităm nici de implicarea în problemele justiției, aici putând să reamintesc o declarație prin care șeful statului a acuzat "in corpore" magistrații de corupție.

Un alt motiv pentru care se poate cere suspendarea Președintelui îl reprezintă constituirea celulei de criză pentru eliberarea jurnaliștilor răpiți în Irak, șantajul pentru formarea actualului guvern, amestecul în schimbarea președinților celor două Camere ale Parlamentului și lista ar putea continua. Toate acestea sunt numai câteva dintre motivele de suspendare din funcție a Președintelui Traian Băsescu.

O contestare atât de radicală l-a lovit în plină figură! Institutele de sondare a opiniei publice demonstrează și ele căderea abruptă a șefului statului. Cazul celor doi români arestați în Irak, în loc să-l ajute să iasă din neantul în care se afundă din ce în ce mai mult, a scos în evidență un Președinte amnezic, mult prea amnezic am putea spune în ultimul timp. Cei care i-au acordat votul de încredere în 2004 și l-au asigurat de toată simpatia lor, acum îl privesc cu îngrijorare și îi caută scuze.

Cu toții ne așteptăm ca acum, în preajma votului din Parlament, domnia sa să fie mai prudent cu încălcarea Constituției și cu aruncarea cu noroi în partidele politice. Domnia sa însă, nu lasă impresia ca ar simți nevoia unei astfel de autocenzuri. Dimpotrivă! De când s-a anunțat inițiativa suspendării, Traian Băsescu a trecut la ofensiva oferirii de noi și noi argumente juridice acuzațiilor de încălcare a Constituției.

Vă mulțumesc.

  Claudiu Adrian Pop - declarație politică cu titlul Impotența autorităților în fața minciunilor;

Domnul Claudiu Adrian Pop:

Declarație politică: "Impotența autorităților în fața minciunilor"

Stimați colegi,

Am asistat cu toții în ultimele săptămâni la campania de denigrare a românilor pe care ziarul britanic " The Sun" a declanșat-o.

O campanie murdară, lipsită de orice argument, îndreptată împotriva întregii națiuni. Pentru noi, românii, acest tip de campanie nu e ceva nou, am trecut și noi prin asta: aduceți-vă stimați colegi aminte de campaniile de epurare purtate de către comuniști.

Nici pentru vest-europeni nu e ceva nou: Hitler la fel și-a început oribilul holocaust. Credeam că astfel de lucruri nu mai sunt posibile în Europa de azi. Și totuși se întâmplă - Un popor este împroșcat cu noroi, îi este călcată în picioare demnitatea, este înfierat cu o ardoare și o convingere care i-ar face să pălească de invidie și pe cei mai mari activiști ai comuniștilor.

Este regretabil că asemenea lucruri se întâmplă. Dar este strigător la cer modul în care autoritățile române au reacționat.

Nu au făcut nimic. S-au rezumat la a cere prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe explicații guvernului britanic. Așa au considerat birocrații portocalii că trebuie să reacționeze la jignirile aduse.

Astfel, Guvernul "maiestății sale" Traian Băsescu a mai bifat un "succes" după cel al numirii comisarului european și s-a putut întoarce la ceea ce știe să facă mai bine - să se certe pentru ciolan și să continuie telenovela de mare insucces : " Joaca de-a guvernarea".

Pentru dumneavoastră, domnilor guvernanți, cei care stați atât de confortabil în fotoliile dumneavoastră, poate că modul în care ați gestionat lucrurile reprezintă un succes. Nu vă mai felicitați unii pe alții. Ați dat greș, v-ați făcut de râs, sunteți penibili.

Incapacitatea și neputința au fost cuvintele după care autoritățile române s-au ghidat în gestionarea acestor atacuri murdare la adresa poporului român.

Domnule președinte Băsescu, cum rămâne cu promisiunea dumneavoastră de a fi " un președinte jucător"? Se pare că vă dați lovit atunci când poporul român avea cu adevărat nevoie de dumneavoastră, sau ați uitat care vă sunt îndatoririle constituționale. La vorbe sunteți campion, la fapte concrete sunteți corigent.

Șprițurile pe care le consumați în cantități apreciabile sunt singura explicație logică pentru lansarea vestitei axa Washington-Londra-Bucuresti, o axa care după cum am observat cu toții, există doar în imaginația dumneavoastră.

Pot să afirm cu tărie un lucru domnule președinte: sunteți un trădător!

Ne-ați trădat pe toți, întregul popor român prin modul laș în care ați ales să gestionați această criză. Acum știm cu toții care va fi noul tip de politică externă pe care o veți promova: cea a struțului.

Vă mulțumesc!

  Constantin Amarie - declarație politică cu titlul Ministrul Hărdău duce o politică duplicitară față de profesori;

Domnul Constantin Amarie:

"Ministrul Hărdău duce o politică duplicitară față de profesori"

După întronarea la guvernare a alianței D.A., sistemul de învățământ a cunoscut "prefaceri" majore. De la destituiri abuzive, prin care directorii competitivi au fost înlocuiți cu alții care nu s-au dumirit nici azi ce caută în aceea funcție, și până la întinarea demnității dascălului român.

O dovadă de terfelire a eului profesoral este și atitudinea "cameleonică" a actualului ministru al învățământului, Mihai Hărdău, care a dat o mostră de cum știe guvernarea portocalie să o întoarcă "ca la Ploiești".

Ministrul învățământului dă dovadă de o politică duplicitară în ceea ce privește sistemul de învățământ, în speță bunăstarea și drepturile profesorilor. În fața colegilor și reprezentanților confederațiilor sindicale promite că va respecta doleanțele acestora, iar la momentul adevărului - discutarea bugetului - aruncă în derizoriu promisiunile.

În timpul discuțiilor la bugetul Ministerului Educației și Cercetării, prevăzut în Legea bugetului din 2007 din cadrul comisiilor reunite de buget-finanțe, ministrul Mihai Hărdău a cerut să se respingă amendamentul, pe care a promis că-l va susține, prin care se cerea redistribuirea a 420 de milioane de lei de la capitolul investiții la fondul de salarii.

Astfel, în loc ca după 1 ianuarie 2007 să avem profesorii puțin mai "relaxați" din punct de vedere financiar, domnul ministru alege să-i ignore. Aprobarea acestui amendament nu ar fi impietat cu nimic procesul educativ, dar refuzul a bulversat sistemul de învățământ, împingând profesorii la forme de acțiune sindicală, care cu siguranță vor crea o breșă nedorită în procesul de derulare a anului școlar 2006 - 2007.

Un calcul simplu ne arată că, prin redistribuire, salariile ar fi crescut cu 7% de la 1 ianuarie 2007 și 15% de la 1 octombrie anul viitor față de 7 procente de la 1 ianuarie și 11% din octombrie 2007, cât rezultă după amendamentul respins de ministrul Mihai Hărdău.

În campania electorală, Alianța D.A. a amăgit electoratul în general, și profesorii în special, promițând 6% din p.i.b. pentru învățământ. Cei care au crezut în "gogoșile portocalii", ignorând avertismentele și modul concret de reformă în învățământ propus de P.S.D., au acum o mare decepție.

Din nefericire, nu putem decela la actualul guvern nici o strategie economică, nici o viziune de rezolvare a problemelor care să îndrepte reforma învățământului într-o direcție performantă.

Ca să nu ne transformăm într-o națiune care suportă istoria și o acceptă ca pe o fatalitate, trebuie să adoptăm o strategie de viitor începând cu valorizarea actului educativ recompensat corespunzător.

Nici un program politic nu mai are credibilitate în viitor dacă nu prevede salarii corespunzătoare, la nivelul țărilor Uniunii Europene.

  Traian Constantin Igaș - declarație politică: Despre oligarhie și cei care slujesc oligarhia;

Domnul Traian Constantin Igaș:

Declarație politică: "Despre oligarhie și cei care slujesc oligarhia"

Doamnelor și domnilor deputați,

De foarte mult timp, aș putea spune chiar imediat după Revoluția din '89, cea în care unii dintre noi ne-am pus atâtea speranțe, am auzit vorbindu-se din ce în ce mai des despre oligarhie și oligarhi. Două noțiuni diferite, dar care pornesc de la același numitor, aș putea spune.

Ca niciodată până acum am simțit nevoia să vorbesc despre aceste lucruri, acum, când apele politicii românești sunt atât de tulburi, precum și-au dorit cei care se încadrează atât de bine și în același timp slujesc mai mult decât bine aceste noțiuni.

Pentru început, aș vrea să-mi permiteți să fac o definire clară a acestor noțiuni, pentru ca cei care le slujesc să-și dea mai bine seama unde se găsesc, iar apoi am să vă explic și de ce.

Într-o încercare de definire a oligarhiei, aflu, deși acest lucru nu-mi era străin nici mie, nici domniilor voastre, că aceasta reprezintă guvernarea statului de către un grup, pervertită prin abuzul de putere. Ea reprezintă acea formă de guvernământ în care cea mai mare, sau poate întreaga putere politică este deținută de un mic segment al societății, în general cel mai reprezentativ din punctul de vedere al politicii, exprimată fie prin bani, înrudire, putere militară sau influență politică.

În mod tradițional, oligarhiile se perpetuează prin intermediul câtorva familii importante, ale căror progenituri sunt formate pentru a deveni moștenitorii acestei puteri. Tot ea reprezintă adeseori o manifestare a puterii, exprimată în mod nedemocratic, în care personaje cheie rămân în umbră, preferând să conducă din culise, de cele mai multe ori prin intermediul mijloacelor economice. O societate poate deveni oligarhică într-un anumit moment al evoluției ei, printr-un mecanism de acumulare graduală de mijloace economice în mod netransparent de către un grup restrâns de indivizi.

Am să vă întreb acum, doamnelor și domnilor deputați, dacă această explicație a oligarhiei nu vă este raportată cumva la aceste vremuri prin care trecem, dacă aceasta nu este de fapt exact ceea ce trăiește în prezent România.

Imediat după Revoluție, anumiți indivizi, beneficiind de sprijinul unor persoane aflate în funcții de conducere importante și slujitori ai mai vechilor politici anterevoluționare, au reușit de-a lungul timpului să acumuleze foarte multă putere, atât economică, cât și politică. Au reușit într-un timp foarte scurt să ajungă la un nivel de-a dreptul scandalos din punct de vedere economic, atât ei cât și cei care i-au ajutat. Pozițiile s-au schimbat în timp. Astfel, cei care dețineau puterea și au permis toate fărădelegile și ilegalitățile, au ajuns să fie astăzi manipulați de către cei pe care i-au ajutat. Decizia nu le mai aparține, iar puterea o dețin cei din umbră, aș putea chiar să spun că frâele se află în mâna lor, iar cei care se află, impropriu spus, la conducere, sunt de fapt marionete care nu fac altceva decât ceea ce dictează omul din umbră.

Iată de fapt adevăratul pericol în care astăzi suntem, așa după cum am și încercat să explic, acela că aproape întreaga putere politică este deținută de un mic segment al societății. Un lucru extrem de grav, doamnelor și domnilor deputați.

Președintele Traian Băsescu a început în 2004 lupta împotriva corupției. Cine ar fi crezut că va fi așa de grea? A început să schimbe exact ceea ce am afirmat mai sus. Lupta împotriva acelui "mic" segment al societății, dar foarte puternic, care a ajuns să dețină aproape întreaga putere politică românească. Cetățeanului simplu care întrebă de ce s-a ajuns în această situație, îi răspundem simplu: pentru că i s-a permis acest lucru de către cei care astăzi dețin funcții politice foarte importante. Cât de puternic a ajuns acest "mic" segment, a ajuns să fie evident în aceste zile, când oameni politici până acum despărțiți de bariere ideologice, și-au descoperit afinități identice, comune, care brusc îi unesc. Toți cei aflați într-o așa zisă umbră au luat hățurile în mână și au început manipularea celor din primul eșalon.

Începe să fie din ce în ce mai evident numărul celor care slujesc această oligarhie, a celor pe care nu putem să-i numim altfel decât oligarhi. Ceea ce este cu atât mai dureros este faptul că ei sunt extrem de numeroși și, lucru care contrazice bazele democrației, aceștia sunt oameni tineri. Politicieni tineri care în mod normal ar trebui să condamne și să lupte împotriva acestor oligarhi, ale căror origini se află în practicile comuniste, se alătură acestor grupuri de interese, acestor mici, dar extrem de puternice segmente ale societății, pe care ar trebui să le eradicheze.

De ce se întâmplă acest lucru care spuneam că contrazice ideile democrației iarăși este ușor de explicat. Pentru că dorința de a se ridica individual la un alt nivel economic decât cel normal este mult mai mare și mai puternică decât este caracterul lor. Pentru că majoritatea dintre ei preferă trecerea peste multe etape normale, firești și ajung brusc asemeni celor care-i ajută pe ei, dar cărora acum li se supun în mod tacit. Iată cum reușesc acești oligarhi să manipuleze o parte îngrijorător de mare a păturii politice actuale. Iată de ce mai întâi strigăm că dorim schimbarea președintelui care a declanșat o luptă acerbă împotriva anumitor grupuri oligarhice, iar apoi căutăm motive întemeiate pentru schimbarea acestuia. Iată de ce astăzi opoziția votează legi cu ajutorul puterii, în sprijinul anumitor grupuri și iată cum schimbăm regula jocului în timpul meciului. Și toate astea exact în numele oligarhiei.

Suntem la mai bine de o lună de la aderarea în Uniunea Europeană. Și cu toate acestea, din exterior se poate vedea cum încă, în România, interesul propriu primează în fața interesului public. Ceea ce se urmărește de fapt este înlăturarea acelui "jucător" care poate înclina balanța împotriva oligarhilor, sau, de ce nu, chiar înlăturarea lui.

Vă mulțumesc.

  Cornelia Ardelean - apel adresat instituțiilor abilitate ale statului pentru informarea cetățenilor despre noile reglementări prevăzute de normele europene;

Doamna Cornelia Ardelean:

Integrarea României în Uniunea Europeană se dovedește, cel puțin deocamdată, o sabie cu două tăișuri pentru populația țării, îndeosebi pentru țăranul român. Locuitorii din mediul rural sunt total debusolați din cauza faptului că nimeni nu i-a informat în legătură cu noile reglementări referitoare la valorificarea produselor din propriile gospodării. Țăranii sunt sceptici în ceea ce privește asigurarea traiului minim în cazul în care nu vor mai putea să-și valorifice munca tradițională, ba chiar susțin că respectarea noilor condiții europene îi vor determina să ajungă la sapă de lemn. În urma discuțiilor pe care le-am purtat cu oamenii din zona rurală, concluzia generală a fost aceea că integrarea României în Uniunea Europeană s-a petrecut în mod nefericit, fără informarea prealabilă a efectelor noilor reglementări asupra țăranilor. Agricultorii se plâng de faptul că un număr însemnat de ovine nu au fost supuse procesului de crotalizare, cu toate că ele au fost înregistrate în registrul agricol al Primăriei, iar din această cauză crescătorii de animale nu vor beneficia de subvenții. Oamenii s-au mai arătat nemulțumiți că în acest moment nu cunosc care sunt culturile pentru care se vor acorda subvenții, de noile norme privind acordarea sumelor aferente subvențiilor, dar și pentru faptul că se află în imposibilitatea de a-și vinde porcii crescuți în gospodării.

Este cât se poate de evident că viața țăranului român a ajuns în acest moment mai grea ca oricând. Consider că nu putem să stăm cu fruntea sus în Uniunea Europeană fără a avea o agricultură modernă și performantă și fără ca statul român să nu încurajeze micii producători și fermieri, așa cum se întâmplă în toată Europa. Nu putem să asistăm nepăsători la batjocorirea țăranului român, adică a oamenilor care au trudit o viață întreagă pentru ca noi să avem pâinea cea de toate zilele. Cred că întreaga clasă politică și toate instituțiile abilitate ale statului trebuie să facă un efort substanțial pentru informarea cetățenilor despre noile reglementări prevăzute de normele europene, iar în cazurile în care se poate să propunem modificări legislative pentru a-i ajuta pe oameni.

  Corneliu Ciontu - Apel către presă în vederea ignorării conflictului dintre Palatele Cotroceni și Victoria;

Domnul Corneliu Ciontu:

Declarație politică: "Apel către presă în vederea ignorării conflictului dintre Palatele Cotroceni și Victoria".

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Statul și instituțiile statului trebuie să fie principalul promotor al stabilității, lucru valabil și evident în orice democrație competitivă și stabilă. În mod normal, aceste instituții ale statului sunt perene și depersonalizate. În România, din păcate, instituțiile se subordonează persoanelor aflate la conducerea lor. Astfel, ceea ce era creat pentru a fi eficient și protejat de influența subiectivă a oamenilor, la noi este supus criteriilor personale de evaluare și de acțiune. Avem instituții europene și moderne, dar, din păcate, ele sunt supuse capriciilor personale ale celor aflați în posturi de conducere, iar acest lucru atrage la rândul său deprecierea imaginii acestor instituții în rândul electoratului.

Deși se presupune că scena politică este un spațiu de confruntare pașnică între diversele politici oferite electoratului, observăm că, în ultima vreme, în România locul confruntării dintre politici a fost luat de confruntarea dintre oameni. Iar acolo unde rațiunea este înlocuită de patos și interese personale, nici deciziile nu mai sunt coerente și eficiente.

Asistăm, de luni bune, la un circ politic halucinant. Apar bilețele, dispar bilețele, grupurile de interese se faultează la ore de maxima audiență, Parlamentul a devenit o scenă cu public național pe care se joacă opera suspendării președintelui Băsescu. Președintele, la rândul lui, adresează cuvinte calomnioase Parlamentului și găsește că acesta e un act de responsabilitate prezidențială. Sistemul de valori a fost inversat și am putea asista la instituționalizarea conflictului de interese ca metodă de rezolvare a diferendelor.

Nu doresc să lungesc prezentarea stării politice actuale - o cunoaștem cu toți, a măcinat nervii tuturor. Aș dori însă să fac presei o sugestie. Politica este un lucru "vandabil", ca orice produs. Prin urmare, și politica este supusă legilor marketingului, are nevoie de publicitate. Mass-media este unicul canal prin care informația ajunge la electorat. Mă voi folosi de această declarație pentru a face un apel către mass-media ca, timp de două săptămâni, să ignore conflictul existent între principalii actori politici. Circul și cabotinismul sunt o opțiune pentru orice persoană dornică de distracție, dar, atunci când ele devin politică guvernamentală sau prezidențială, trebuie supuse rigorilor instituționale și, mai mult, rigorilor societății civile.

Poate că nu ne aflăm în mijlocul unei crize insurmontabile. Problema e că obișnuim electoratul cu un conflict cronic, iar ceea ce nu mai frapează, devine obișnuință și capătă o acceptare tacită. Ne vom obișnui copiii cu un dialog instituțional de tip sud-american, îi vom face să creadă că partidele sunt clanuri interlope în luptă pentru teritoriu și, mai grav, că acesta e un lucru firesc.

În această fază a conflictului, din punctul meu de vedere, nu criticând atitudinile și acțiunile domnilor Băsescu și Tăriceanu mass-media poate contribui la normalizarea dialogului politic, ci izolând mediatic ciocnirile sterile dintre cei doi, deoarece critica oricând poate reprezenta o minge ridicată la fileu pentru fiecare dintre ei.

Nutresc speranța că importanți lideri ai mediei centrale vor înțelege corect apelul meu de ignorare, măcar și temporară a bâlciului de prost gust oferit de cei doi combatanți.

Vă mulțumesc.

  Costică Macaleți - declarație politică cu titlul Argument în favoarea studenților români;

Domnul Costică Macaleți:

"Argument în favoarea studenților români"

Domnule președinte, stimați colegi,

Cunoaștem cu toții că avem de-a face cu un guvern mai mult decât mediocru ale cărui "performanțe" se văd oglindite în viața de zi cu zi a românilor, care devine din ce în ce mai grea. Ei bine, acest guvern are în componența sa câțiva distinși miniștri cu care, fără să ne fie jenă, ne putem încadra într-o panoplie a ridicolului, ce sfidează orice urmă de bun simț.

În declarația de astăzi doresc să mă refer la un astfel de ministru. Vă voi vorbi despre distinsul domn ministru al învățământului, Mihail Hărdău. Da, este vorba despre omul pentru care a avea la dispoziție din bani publici o limuzină de lux care să-l plimbe prin lume și în același timp a avea în țară mii de profesori muritori de foame este un lucru cât se poate de normal. Vorba domnului ministru: "Acest Audi este un lucru normal, ca și mătura și fărașul din minister!".

Multe sunt "minunile" săvârșite de vajnicul ministru portocaliu. Ultima dintre ele constă în a aprecia ca nejustificată acțiunea în instanță a Uniunii Naționale a Studenților din România (UNSR), împotriva Ministerului Educației și Cercetării, apreciind că "gestul studenților este un act gratuit, care nu a fost gândit suficient". Mai pe scurt, UNSR a reclamat în justiție faptul că senatele și inspectoratele școlare stabilesc condițiile specifice, anume ce înseamnă un student performant, ce medie trebuie să aibă pentru a primi bursa, etc. Absolut corect. Însă, indiferent de ce criterii se folosesc pentru acordarea efectivă a burselor, în condițiile în care senatele și inspectoratele stabilesc că un student se încadrează în acele criterii, bursa acordată trebuie să acopere cel puțin cheltuielile de cazare și masă, adică să fie egală cel puțin cu salariul minim pe economie. Replica domnului ministru la acțiunea cât se poate de justificată a studenților (fundamentată pe baza legii învățământului), a fost în a declara că "dacă la fondurile alocate prin burse se adaugă și alte facilități primite de studenți, cum ar fi reducerile pentru transportul urban, CFR, subvenții pentru cămine și cantine, s-ar vedea că ei primesc, de fapt, mult mai mult decât salariul minim pe economie. Îmi pare rău pentru modul în care UNSR a înțeles să reacționeze la eforturile MEdC".

Poziția ministrului Hărdău în această problemă, ca de fapt în majoritatea problemelor pe marginea cărora domnia sa și-a exprimat distinsa opinie, este mai mult decât ridicolă. Ea sfidează, pe lângă realitate, legislația României și obligațiile constituționale ale autorităților statului de a veghea la bunăstarea cetățenilor și la siguranța lor. Ce viitor va mai avea această țară în condițiile în care studenții, viitoarele elite, sunt tratați cu dispreț și obligați să studieze în condiții grele și care nu stimulează performanța? Printre altele, studenții și-au exprimat dorința de a avea un dialog cu ministrul Hărdău și cu premierul Tăriceanu, dialog care să aibă loc la București, în complexul studențesc Regie. Am o întrebare: când veți merge, dacă o veți face, să le vorbiți studenților, ca să-i convingeți că, împotriva legii, nu doriți să le dați burse decente pentru că și așa au prea mult, din ce vehicul veți coborî în mijlocul lor, domnule ministru?

  Cristian Silviu Bușoi - declarație politică: Integrarea României în industria de apărare europeană;

Domnul Cristian Silviu Bușoi:

Declarație politică: "Integrarea României în industria de apărare europeană"

Doamnelor și domnilor deputați,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

În perioada 6 - 7 februarie 2007 am avut ocazia de a participa la Berlin la colocviul "Politica europeană de securitate și apărare - strategii viitoare". Evenimentul a reunit parlamentari din toate țările membre ale Adunării Uniunii Europei Occidentale.

În cadrul acestui colocviu, o dezbatere extrem de interesantă s-a purtat pe tema industriei europene de apărare. La dezbatere au participat, pe lângă parlamentarii din diferite Parlamente ale țărilor europene, și responsabilii și conducătorii Agenției Europene de Apărare, dar și manageri ai principalelor companii europene din domeniul industriei de apărare și a tehnologiei spațiale.

Cea mai importantă concluzie a fost aceea a creșterii cooperării între țările europene în investiții privind cercetările în securitate, tehnologii spațiale. Pentru a rămâne competitivă față de concurența americană sau chineză, industria europeană de apărare are nevoie de o viziune a viitorului, de investiții în domenii și tehnologii cheie, dar și de un efort al țărilor europene de a cheltui mai mult, dar mai ales de a cheltui mai mult la comun.

România va cheltui în 2007 mai bine de 1 miliard de dolari numai din bugetul național pentru înzestrare, fără a mai pune la socoteală creditele externe. Din păcate, acești bani nu pot fi folosiți pentru a oferi comenzi exclusiv industriei de apărare din România. România trebuie să își facă înzestrarea de pe piața liberă, pentru că are nevoie de cele mai noi și mai bune tehnologii pentru a putea face față integrării armatei noastre în NATO și pentru a respecta standardele Politicii Europene de Securitate și Apărare. Industria de apărare românească, odată înfloritoare datorită contextului politic internațional, trece astăzi printr-o perioadă dificilă. O parte a fost privatizată, alta se află încă în proprietatea statului. Unele întreprinderi au șanse de reușită în economia de piață concurențială, cele mai multe nu. Iar soluția nu este alta decât aceea de a continua privatizarea.

E foarte greu ca într-o țară ca România să impui decizia politică de a avea cheltuieli mai mari pentru apărare, și mai ales să decizi ca o parte mai mare din aceste fonduri să fie cheltuite în comun cu celelalte țări europene, în condițiile în care România, o țară aflată încă pe calea reformelor și a modernizării, are nevoie de mai mulți bani în investiții în infrastructură, în educație, în sănătate.

Dar trebuie să înțelegem că pentru a trăi într-o lume mai sigură, unde drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt respectate, este nevoie de solidaritate între țările europene și de voința fermă de construi în comun o politică de securitate și apărare eficientă și durabilă.

  Cristian Stănescu - despre activitatea și scopurile Grupului ITS, o forță în Parlamentul European;

Domnul Cristian Stănescu:

"Nimeni nu poate interzice unui popor să-și trăiască tradiția și istoria cu gloriile și înfrângerile ei"
(Petre Țuțea)

It`s a miracle!

Exclamația europarlamentarului englez Ashley Mote prefigurează sugestiv inițialele Grupului Integritate, Tradiție, Suveranitate (ITS), constituit cu aportul decisiv al celor cinci membri PRM din Parlamentul European.

Până la data de 16 ianuarie 2007, acei europarlamentari care nu s-au lăsat atrași în niciun grup politic sau care au contestat iluzia unui superstat european monolit, au fost tratați discriminatoriu în privința timpului acordat la dezbateri, mult diminuat în comparație cu al celorlalți vorbitori. Asta în ciuda faptului că erau membri ai Parlamentului European, ca reprezentanți ai milioane de votanți și aleși tocmai pentru vederile lor contrare unei majorități politice care, deocamdată, face regula în sesiunile de la Bruxelles și Strasbourg.

De acum încolo, datele problemei se vor schimba: oponenții politici ai Grupului ITS vor fi obligați să împartă "masa negocierilor" cu membrii acestui grup, la toate activitățile sau evenimentele programate.

Nimeni nu va fi capabil să ne mai ignore. Grupul ITS va deveni o forță în Parlamentul European!

Obiectivele sale fundamentale își au deja ecou în Europa și chiar în SUA, de unde avocatul texan de origine română, Peter Costea, ne cere sprijinul pentru amendamentul cu privire la revizuirea art. 48 din Constituția României, care să interzică poligamia și să prezinte căsătoria ca fiind o relație bărbat-femeie.

Un amendament constituțional similar a fost adoptat deja în statul Texas, precum și în alte 26 de state americane, în care s-au interzis poligamia și căsătoriile unisex.

Deși noi, românii, am fi avut șansa să fim primii europeni cu un alt fel de amendament constituțional, Letonia ne-a luat-o înainte.

Această cerere este rezultatul regăsirii aspirațiilor distinsului avocat Costea, în angajamentul Grupului ITS de a păstra valorile familiei tradiționale, alături de celelalte principii fundamentale ale Grupului ITS: de a recunoaște și a respecta valorile creștine, cultura și tradițiile civilizației europene, drepturile și libertățile cetățenilor, interesul național, suveranitatea și identitatea popoarelor statelor membre.

Membrii ITS sunt promotori ai naționalismului luminat. Naționalismul înseamnă iubire pentru națiunea ta, dar, în același timp, cooperare cu celelalte națiuni europene, într-un climat de civilizație și respect, împotriva eventualelor abuzuri birocratice și tehnocratice, netransparența actului de guvernare și gestionare a fondurilor publice.

Deasupra oricăror epitete sau metafore care l-ar putea descrie, domnul senator Corneliu Vadim Tudor este legenda vie nu numai a naționalismului luminat românesc, dar este la fel de bine cunoscut și la nivel european. Dedicat neamului și țării sale, energic și performant, domnul Corneliu Vadim Tudor este îndrăgit și așteptat de membrii Grupului ITS din Parlamentul European și nu numai!

  Daniela Popa - declarație politică cu privire la necesitatea adoptării unui statut al personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică cu privire la necesitatea adoptării unui statut al personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă.

Prin prezenta declarație politică, doresc să aduc în atenția tuturor partidelor politice existența categoriei de personal aeronautic civil navigant din aviația civilă care își desfășoară activitatea într-un mediu deosebit față de celelalte categorii de personal și care, până în prezent, a fost neglijat de factorii politici, atât de Parlament, cat și de Guvern în ceea ce privește reglementarea activității, obligațiilor, răspunderilor și drepturilor acestora.

Mediul în care personalul navigant își desfășoară activitatea, mediul aerian, este un spațiu fizic ostil și imprevizibil, extrem de complex raportat la responsabilitatea unui pilot față de viața pasagerilor. Deciziile se iau în secunde și sunt ireversibile în timp. În aceste condiții, piloții trebuie să aibă o pregătire profesională de excepție și o capacitate de concentrare deosebită, acestea fiind esențiale în asigurarea siguranței zborului.

Activitatea de zbor determină o uzură prematură a piloților și se manifestă prin modificări ale structurii și funcțiilor organismului cu efect asupra vitezei de reacție umană în condiții de lipsă de oxigen și presiuni scăzute. Acest fapt reduce în mod semnificativ durata de viață. Studiile medicale și socio-profesionale au relevat că anumite profesii din aviația civilă, cum este cea de pilot, se situează pe primul loc în ceea ce privește factorii de stres excesiv și risc ridicat ca îmbolnăvire. Condițiile de zbor la altitudini ridicate accelerează procesul de îmbătrânire biologică, reduce capacitatea de efort și provoacă modificări la nivelul coloanei vertebrale.

Sunt cutremurătoare statisticile referitoare la îmbolnăvirile foarte grave cu evoluții rapide și decese la vârste tinere ale personalului aeronautic civil navigant. Rata de mortalitate atât în perioada de activitate, cât și după ieșirea la pensie, este foarte ridicată. În primii 5 ani după ieșirea la pensie, rata îmbolnăvirilor grave ajunge la 90%, iar cea a mortalității depășește 40%. Numai în cadrul unei singure companii aeriene, în perioada 2000-2005, la un număr de aproximativ 450 de persoane în activitate, au fost înregistrate 18 cazuri de deces, 4 cazuri de comoție cerebrală soldate cu deces, 10 cazuri de cancer, 2 cazuri ce necesitau transplant de rinichi, 4 cazuri de diabet pe sistem nervos, 5 cazuri de infarct, 2 cazuri de leucemie, 4 cazuri de discopatii lombare cu intervenții chirurgicale, un caz de invaliditate temporară cauzat de turbulențe în timpul zborului, 19 cazuri de îmbolnăviri grave și peste 30 de persoane obligate la un control periodic din 3 în 3 luni. Numărul persoanelor care reușesc să ajungă la pensie este diminuat, iar speranța de viață după pensionare este scăzută, media fiind între 56-58 de ani. La aceste cazuri tragice se mai adaugă și cele 35 de persoane decedate în urma unor accidente sau catastrofe aeriene: 9 persoane decedate în anul 1989, 9 în anul 1991, 11 în anul 1995 și 6 în anul 1996.

Programul variat de curse de zi și de noapte generează consecințe nu doar de ordin biologic și medical, ci are implicații și asupra vieții sociale și de familie a persoanei în cauză.

Factorul uman este determinant în asigurarea siguranței zborului. Personalul aeronautic civil navigant se deosebește esențial de celelalte categorii de angajați. Ei lucrează într-un spațiu tridimensional, într-o continuă criză de timp și într-o ambianță severă, incompatibilă cu însăși viața. Studiul efectuat de organisme internaționale de profil referitor la radiațiile pe timpul zborului a concluzionat că nivelul radiațiilor crește odată cu altitudinea, nivelul acestora dublându-se la fiecare 1500 m altitudine. În aceste condiții, efectul zborurilor frecvente la altitudini de 11.000 - 12.000 m este devastator pentru sănătatea unui angajat.

Uzura prematură ridicată a personalului navigant ca urmare a desfășurării activității de zbor, se transpune în modificări ale structurii și funcțiilor organismului cu efect asupra vitezei de reacție umane în condiții de lipsă de oxigen și presiuni scăzute, factor care reduce în mod semnificativ durata de viață. De aceea, considerăm că în centrul atenției trebuie să stea întotdeauna siguranța zborului și a pasagerilor, factorul uman fiind determinant în acest sens.

În prezent, aviația civilă se află într-un proces de reorganizare conform cerințelor economiei de piață. Aceste transformări trebuie să se reflecte și în domeniul resurselor umane, presupunând adoptarea unui plan de perspectivă și a unei politici de personal pe termen lung care să țină cont de specificul profesiei și de implicațiile activității de zbor asupra organismului uman.

Vechea Lege 3/1977 era mult mai realistă în ceea ce privește condițiile de pensionare oferind posibilitatea pensionării după o activitate de 25 de ani de zbor și la vârsta de 50 de ani, iar Legea 89/2004 a făcut posibil ca sistemul de pensionare prin pensie de serviciu aplicat unor categorii de personal din economia națională să fie folosit și pentru personalului aeronautic civil navigant, dar pentru o perioadă limitată de 3 luni.

Legea 19/2000 nu ține cont de aspectele specifice profesiei și nici de aportul individual la fondul de pensii, cu toate că personalul aeronautic civil navigant este încadrat la condiții speciale și condiții deosebite de muncă. Legea nr. 399/2005 pentru modificarea și completarea OUG nr.29/1997 privind Codul aerian al României prevede că drepturile și obligațiile personalului aeronautic civil se stabilesc prin reglementări specifice. Până în prezent nu s-a adoptat niciun act normativ, existând un vid legislativ în acest sens.

Există, însă, la Senat, în procedura dezbaterilor parlamentare, propunerea legislativă L999/2006 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din Aviația Civilă din România, față de care doresc să exprim sprijinul meu și să îndemn la urgentarea adoptării acestei legi, proiectul de act normativ fiind expresia justificată a doleanțelor reprezentanților acestei categorii profesionale, susținute de studii medicale și de specialitate privind consecințele activității de zbor asupra organismului uman.

În cadrul acestui proiect se definește categoria personalului aeronautic civil navigant: personalul care constituie echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile - piloți, navigatori, mecanici și/sau ingineri de bord și operatori radionaviganți; însoțitorii de bord; parașutiștii; inginerii de recepție și control aeronave; inginer de recepție și control mijloace PNA-TC; personalul de inspecție în zbor.

În prezent, la pensionarea acestei categorii nu se mai ține cont nici de specificul profesiei exercitate, una dintre cele mai solicitante pentru organismul uman, și nici de aportul individual la fondul de pensii. Precizăm faptul că personalul aeronautic civil navigant contribuie la fondul de pensii la nivel maxim de contribuție, la care se adaugă și o contribuție suplimentară. Efectul acestor contribuții nu se reflectă în mod just și asupra cuantumului acesteia.

În acest context, proiectul de act normativ propune condiții de pensionare adecvate efortului depus. La art. 44 se prevede pentru piloți, însoțitori de bord, parașutiști și personalul de inspecție de zbor vârsta de pensionare de minim 50 de ani și cu vechimea în muncă de cel puțin 20 de ani, iar pentru navigatori, ingineri și/sau mecanici de bord naviganți, operatori radionaviganți, ingineri de recepție și control aeronave și ingineri de recepție și control mijloace PNA -TC vârsta de pensionare de minim 52 de ani și cu vechimea în muncă de cel puțin 25 de ani. Pensia de serviciu propusă de proiectul de lege este de 85% din media veniturilor brute realizate pe ultimele trei luni de activitate.

Efortul bugetar necesar punerii în aplicare a proiectului de lege este nesemnificativ, în condițiile în care în prezent numărul de pensionari în viață din categoria cuprinsă în lege este de aprox. 270, numărul mediu de personal navigant ce se pensionează anual este în jurul a 30 de persoane, iar rata anuală a mortalității este în medie de 45 de persoane. În prezent, pensia medie este de 795 lei, iar conform noii legi ar ajunge la 2.125 lei. Ar rezulta un efort bugetar de 4.149.600 lei în primul an de aplicare a legii, 3.990.000 lei în anul doi, 3.830.400 lei în anul trei, 3.670.800 lei în anul patru, 3.511.200 lei în anul cinci, 3.351.600 lei în anul șase, 2.872.800 lei în anul șapte și în următorii. Mai adăugăm faptul că o creștere a numărului de pensionari în următorii 25 - 30 de ani nu este posibilă deoarece angajările se fac numai din rândul tinerilor cu vârsta între 20 și 26 de ani.

Surprinzător este punctul de vedere al Guvernului care nu susține propunerea legislativă, specificându-se că "acordarea unor beneficii ar conduce la crearea unei discriminări între diferitele categorii profesionale"! A crea un cadrul legislativ care să contribuie la protejarea sănătății și vieții aviatorilor, precum și la creșterea siguranței zborului este în opinia Guvernului o atitudine discriminatorie! De asemenea, celelalte observații cuprinse în punctul de vedere al Guvernului nu pot constitui motive de respingere a proiectului de lege deoarece acestea sunt minore și sunt rezolvabile prin mici modificări ale celor câteva articole.

Importantă este mențiunea din avizul Consiliului Legislativ conform căreia stabilirea unui statut aplicabil unei categorii profesionale cum este cea a personalului aeronautic civil navigant profesionist ține de competența exclusivă a autorităților naționale și nu implică conotații comunitare, ceea ce rezultă că soarta aviatorilor noștri depinde numai de deciziile Parlamentului și Guvernului.

Un alt aspect pe care doresc să îl supun atenției, care nu este prevăzut în propunerea legislativă, el fiind obiectul unor acte normative speciale, este cel referitor la timpul de serviciu pentru zbor. În prezent, prin ordinul nr. 1941/2005 al Ministrului Transportului, Construcțiilor și Turismului, timpul maxim de serviciu pentru zbor într-o perioadă de 24 de ore consecutive este de 13 și 14 ore, iar în anumite condiții ajungând și la 18 și 20 de ore, ceea ce depășește cu mult prevederile Codului muncii. Acești timpi de muncă excesivi constituie încă un argument în plus care confirmă necesitatea adoptării prevederilor proiectului de lege, pe lângă condițiile deosebite și speciale de muncă și impactul negativ al acestora asupra organismului personalului navigant.

Este evidentă imensa responsabilitate ce revine celor care lucrează într-o aeronavă și trebuie să conștientizăm faptul că, în timpul unei deplasări cu avionul, viața pasagerilor se află în mâinile acestor profesioniști.

De menționat este faptul că din ce în ce mai puțini tineri doresc să devină piloți profesioniști, deoarece, așa după cum unul dintre aceștia a spus, "nu merită să faci această meserie atât timp cât condițiile de muncă sunt dure, trăiești puțin, iar drepturile sunt ca și inexistente în comparație cu efortul depus."

Consider că Parlamentul României trebuie să dea dovadă de realism și receptivitate față de problemele specifice acestui domeniu de activitate. În acest sens, fac un apel către toate partidele politice să susțină adoptarea acestei propuneri legislative, mai ales că adoptarea acestui Statut este impusă de Legea nr. 399/2005 pentru modificarea și completarea OUG nr. 29/1997 privind Codul aerian al României.

  Daniela Popa - declarație politică: Restricționarea accesului românilor pe piața muncii din Uniunea Europeană - o decizie în contradicție cu principiile fundamentale ale U.E;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică: "Restricționarea accesului românilor pe piața muncii din Uniunea Europeană - o decizie în contradicție cu principiile fundamentale ale UE"

Extinderea Uniunii Europene aduce avantaje pentru toate statele membre. Beneficiile nu vizează doar consolidarea democrației, stabilității și securității în Europa, ci includ și aspecte pozitive legate de starea economiei europene.

În timp ce unele țări membre ale Uniunii Europene anunță măsuri de interdicție a accesului pe piața muncii pentru România și Bulgaria, altele își deschid porțile în speranța unui impact pozitiv asupra propriilor economii. Polonia, Cehia, Slovacia, Estonia, Letonia și Finlanda intenționează să deschidă piața muncii.

Italia nu a ajuns încă la o decizie finală. Totuși, se pare că se preferă o strategie aprobată și de cele 25 de state membre ale UE. Șeful Guvernului italian admite că tratează problema cu interes, pentru ca românii reprezintă la momentul acesta cea mai mare comunitate de străini din Italia, oficial 11% din totalul celor 3 milioane de imigranți. Spania a transmis semnale clare ca nu va renunța la barierele în calea imigrației cel puțin doi ani. Guvernul din Suedia analizează introducerea unei politici a ușilor deschise pentru muncitorii României și Bulgariei. Suedia nu asociază valul de migrație cu o criză economică.

Extinderea Uniunii a avut un efect pozitiv, deși marginal, asupra pieței de muncă din Suedia. Olanda ar putea introduce măsuri de limitare a migrației din noile state care au aderat. Și Belgia are planuri de limitare a fluxului imigraționist. Muncitorii ar urma sa fie admiși treptat în zonele unde exista criză de forță de muncă. Decizia urmează să fie discutată în cele două mari regiuni ale țării și apoi prezentată Guvernului. Danemarca a anunțat un regim tranzitoriu pentru muncitorii din România și Bulgaria, același care a fost aplicat și în cazul țărilor care au aderat în 2004. Astfel, românii pot fi angajați în Danemarca, dar vor fi plătiți conform salariilor și convențiilor colective în vigoare în regat, pentru a se preveni dumpingul social. Restricțiile vor fi anulate după trei ani. Austria și Germania ar putea să introducă măsuri de îngrădire a imigrației. Ungaria se gândește să impună anumite limite pe piața muncii. Marea Britanie, deși era adepta liberei circulații a muncitorilor din țările est europene, a decis să restricționeze accesul muncitorilor din România și Bulgaria, pentru o perioadă, urmând ca după un an de la implementare această decizie să fie reanalizată.

Aceeași schimbare de politică o are și Irlanda. Franța își deschide și ea parțial piața muncii pentru cetățenii din România și Bulgaria. Va fi o deschidere progresivă a pieței muncii, stabilită în urma discuțiilor cu parteneri sociali.

Oficialii Comisiei Europene susțin totuși că temerile legate de o migrație masivă a forței de muncă din Bulgaria și România după aderarea acestora la UE în ianuarie sunt nefondate, deoarece analizele arată că influxul de muncitori din ultimii ani a fost încet și moderat. Legile Uniunii Europene permit perioade de tranziție de până la 7 ani. Din mai 2006, cetățenii din cele 8 state foste comuniste care au aderat la Uniunea Europeană pot practica fără constrângeri 61 de meserii, în 7 sectoare ale economiei - construcții, hoteluri și restaurante, agricultură, industrie metalurgică, comerț sau imobiliare. Aceleași măsuri sunt decise și pentru cetățenii români și bulgari.

Libera circulație a mărfurilor, capitalurilor, serviciilor și persoanelor sunt principii fundamentale ale Uniunii Europene. Libera circulație a persoanelor este în strânsă legătură cu promovarea progresului economic și social, cu atingerea unui nivel de dezvoltare sustenabil și durabil. Este un concept fără de care nu putem înțelege noțiunea de cetățean european. Principiul liberei circulații a persoanelor este strâns legat de asigurarea coeziunii economice.

Potrivit normelor europene, fiecare cetățean are dreptul de a munci și trăi în alt stat membru, fără discriminare pe bază de naționalitate. Pe piața muncii, libertatea de circulație există încă de la începuturile Comunității Europene. În art. 35 al Tratatului Comunității Europene sunt stipulate dreptul de a căuta un loc de muncă într-un alt stat membru, dreptul de a munci în alt stat membru, dreptul la rezidență, dreptul de a rămâne pe teritoriul unui alt stat membru și dreptul la tratament egal în ceea ce privește angajarea și condițiile de muncă.

În contextul limitării accesului pe piața muncii europene pentru cetățenii români de către unele state membre și constatând că aceste îngrădiri vin în contradicție cu principiile de funcționare ale Uniunii Europene, Partidul Conservator face un apel la reprezentanții guvernelor naționale și la oficialii din instituțiile la nivel comunitar să analizeze cu mai multă responsabilitate și fără discriminări această problemă deosebit de importantă.

Odată cu aderarea în Uniunea Europeană, cetățenii români au devenit cetățeni europeni, bucurându-se de toate drepturile ce derivă din aceasta.

  Daniela Popa - declarație politică cu titlul Apel la solidaritate!;

Doamna Daniela Popa:

Declarație politică: "Apel la solidaritate!"

Programul de solidaritate socială în favoarea pensionarilor cu venituri reduse face obiectul unei propuneri legislative inițiate de către reprezentanții Partidului Conservator. Acest proiect de lege, care instituie o taxă de solidaritate socială de 1% din profitul anual net al fiecărui operator economic a cărui cifră de afaceri este mai mare de 100.000 de euro, a fost în dezbaterea Comisiei economice din Senat. Proiectul de lege a primit avize favorabile de la Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social dar, din păcate, a primit un aviz negativ din partea Guvernului. Cu toate acestea, în cadrul comisiei sesizate în fond, votul a fost unul favorabil, așa cum sperăm că se va întâmpla și în plenul Senatului și, ulterior, în plenul Camerei Deputaților.

Această taxă se va aplica pe o perioadă de 3 ani, iar sumele acumulate se constituie ca sursă a bugetului asigurărilor sociale de stat și ar urma să fie folosite pentru creșterea pensiilor care sunt în cuantum mai mic decât salariul minim pe economie.

Prin inițierea acestui demers legislativ, Partidul Conservator dorește să sprijine pensionarii cu venituri reduse. Această categorie se află la limita supraviețuirii, după o viață de muncă pensionarii fiind în situația de a trăi de la o zi la alta tot mai greu.

Comunitatea economică nu poate rămâne indiferentă la problemele acestei categorii sociale defavorizate. În acest context, mulțumim tuturor oamenilor de afaceri care sunt de acord și ne susțin în promovarea acestei propuneri legislative. Așa cum arată și titlul, Programul prevăzut în textul lui este menit a stimula solidaritatea socială, a consolida relația între categoria oamenilor bogați și a celor săraci.

Suntem convinși că putem miza pe aportul dumneavoastră în lansarea unor dezbateri publice, în scopul de a determina instituțiile statului, fie că este vorba de Legislativ sau de Executiv, să pună în aplicare această lege.

În numele pensionarilor români, vă mulțumim.

  Doina Micșunica Drețcanu - prezentarea unor nemulțumiri ale finaliștilor concursului Vrei să fii nr.1?, organizat de TVR1;

Doamna Doina Micșunica Drețcanu:

Aș vrea astăzi să vă atrag atenția asupra unor nemulțumiri exprimate printr-un mesaj care, din păcate, a fost trimis prin Internet și în afara granițelor țării, de câțiva finaliști ai concursului" Vrei să fii nr.1?", organizat de TVR1.

Concursul a avut mai multe etape de preselecție, în urma cărora 50 de finaliști au fost invitați la București, la faza finală. Fondul de 500.000 de euro și promisiunea că toți finaliștii vor fi premiați, au determinat pe participanți să vină, împreună cu un însoțitor, în noaptea dintre ani, la București. Speranțele lor de a participa la o competiție corectă, unde să-și pună în valoare cultura generală și poate să câștige marele premiu anunțat, i-au determinat să-și cheltuiască poate ultimele rezerve financiare, să renunțe la ambientul plăcut al familiei sau la petrecerea din noaptea de Revelion.

Din păcate, "premiile" și recompensele așteptate și-au făcut apariția mai repede decât credeau ei: aparatele de vot s-au defectat și nimeni nu a catadicsit să le repună în funcțiune, iar miile de euro zburau la publicul din sală, pentru întrebări extrem de simple.

Bătaia de joc a fost încununată de "premiile de consolare" oferite: bilete la Revelionul organizat la Romexpo. După 7 ore de stat în studio, obosiți și dezamăgiți au ajuns totuși la Romexpo... și au plecat...fiindu-le locurile ocupate. Biletele le mai au și astăzi, în amintirea unei nopți în care TVR1 a demonstrat cu prisosință "seriozitatea" și "profesionalismul" de care dă dovadă în activitate.

Scrisoarea pe care am primit-o se încheie cu un strigăt de revoltă: "Nu se poate așa ceva! Este inadmisibil!", mesaj pe care îl împărtășesc și eu și mai întreb: aceasta este televiziunea noastră națională? Ce anume și cine se ascunde în culisele ei? Cum servește interesul cetățeanului?

Sunt câteva întrebări care sper că nu vor rămâne retorice, dacă conducerea TVR1 își asumă cu adevărat responsabilitățile unei televiziuni publice.

  Ion Stan - o analiză a stării de fapt a țării în ianuarie ăsta fără zăpadă și frig...;

Domnul Ion Stan:

Doamnelor și domnilor colegi,

Ianuarie ăsta fără zăpadă și frig a zăpăcit de-a binelea o grămadă de oameni, până acolo încât să creadă că e primăvară.

Și ce fac oamenii primăvara la casa lor? Curățenie generală!

În casa în care stau gratuit și temporar, s-au pornit unii oameni să scoată de prin dulapuri la aerisit prin conferințe de presă, la "însorit" sub reflectoare TV, ce avea fiecare pus la păstrare pentru sezonul "rece", despre care se știe că nu-i ca vara, dar nu și când vine și e mai bine să fii pregătit.

Crezusem că de așa trebușoară se ocupă gospodinele, așa încât nu m-am prea mirat când una dintre ele, făcându-și curățenia de primăvară în memorie, a scos la iveală amintirea unui bilețel, păstrată cu grijă acolo vreo doi ani.

M-am mirat însă că un declarat vajnic bărbat a și pus bilețelul cu pricina la vederea gazetarilor, atârnându-l pe gardul dinspre palatul numit, nu știu de ce, Victoria, uite-așa, să vadă cine trebuie, cum ne scoatem noi intransigența, în lupta împotriva oligarhiilor de interese, la soare.

Și iar nu m-am mirat că, în cea mai neaoșă tradiție a mahalalelor bucureștene ca și constănțene, clujene și de fapt a tuturor mahalalelor lumii, replica vecinului la minunea de pe gardul cotrocenesc nu a întârziat să apară.

Vizatul a scos și el pe gardul propriu, în ochii și urechile celor care vor să vadă și să audă, ce ținuse la păstrare, în rafturile personale, până la vremea grijiturii celei mari, cum se spune pe la mine pe-acasă.

Rând pe rând, numiri de consilieri prezidențiali, dosare de licitație, contracte de asistență juridică, avize medicale pentru căpșunari spanioli, dezinfecții antiaviariene, toate au fost bine scuturate în ochii și urechile celor ieșiți pe la garduri.

Ba, mai mult, deși mutat din cartierul cu pricina, un fost trăitor în aceeași mahala a ținut morțiș să-și etaleze strânsura fluturând în fața lumii rezoluții prezidențiale redactate în doi peri.

Ce este de nesuportat în toată tevatura asta nu e numaidecât faptul că suntem siliți a suporta mirosul de putred al acestor mizerii și nu atât faptul că suntem plezniți peste ochi și urechi cu declarații care mai de care mai teatrale și mai belicoase, cu ultimatumuri care nu obligă la mare lucru, dar au grijă să lase loc de retragere la o adică, ci faptul că "țara arde și baba se piaptănă"!

Și țara chiar arde pentru că: pe primele 11 luni ale anului 2006, contul curent al balanței de plăți a României a înregistrat un deficit de 8,85 miliarde de euro, în creștere cu 48,8% față de aceeași perioadă a anului 2005, motivat în principal de importurile masive, de productivitatea scăzută și de creditele luate de stat pentru cumpărare de bunuri, executare de lucrări și chiar pentru prestări de servicii; diferența dintre importurile și exporturile de bunuri a crescut cu 48,1% comparativ cu intervalul ianuarie-noiembrie 2005, întrucât creșterea importurilor a fost de 24,5% față de numai 16,7% creștere a exporturilor; datoria externă pe termen mediu și lung era la 30 noiembrie 2006 de 27,16 miliarde de euro, în creștere cu 10,3% față de finele anului 2005, ponderea datoriei publice fiind de 39,55%; valoarea exporturilor de produse agro-alimentare în perioada ianuarie-noiembrie 2006 a fost de 764,3 milioane de euro, iar cea a importurilor a fost de trei ori mai mare, adică 2,1 miliarde euro; raportul import-export în țările Uniunii Europene în aceeași perioadă de timp era tot de trei la unu.

Știind precis că pot continua o atare enumerare încă și încă, mă opresc totuși, din dorința de a striga, să mă audă cine trebuie!

Puțin ne pasă de curățirea tainițelor voastre! Opriți-vă!

Încă nu este primăvară în România!

  Emilian Vasile Cutean - pledoarie pentru stabilirea datei pentru organizarea alegerilor de primar în comuna Roșia Montană;

Domnul Emilian Vasile Cutean:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Prin declarația mea politică de astăzi, doresc să atrag atenția asupra modului de aplicare a prevederilor Legii administrației publice locale nr.215/2001 în județul Alba, mai precis în comuna Roșia Montană, unde Alianța DA numai dreptate și adevăr nu se poate numi.

Săptămâna trecută am avut întâlnire cu locuitorii acestei comune, care sunt nemulțumiți și revoltați de modul în care își fac datoria autoritățile locale, iar în acest sens au semnat un document transmis și celor două Camere ale Paramentului, în speță Comisiilor de abuzuri, combaterea corupției și petiții, prin care se arată comportamentul dictatorial și incalificabil al prefectului județului Alba care,după constatarea încetării mandatului de primar al comunei Roșia Montană a domnului Narița Virgil Nicolae, s-a transformat în agent electoral al Alianței DA.

Domnul prefect Cosmin Covaciu, în loc să se comporte ca un înalt funcționar public, imparțial și apolitic, așa cum prevede legea, dă dovadă de rea-credință, favorizând partide politice al cărui membru a fost, abuzând de înalta sa demnitate, alături de reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor, dat fiind faptul că nu respectă dreptul locuitorilor comunei Roșia Montană de a avea un primar ales, și nu unul interimar, așa cum dorește domnia sa.

Nemulțumirea locuitorilor comunei Roșia Montană constă în faptul că, după emiterea ordinului de încetare a mandatului fostului primar, domnul prefect nu și-a făcut datoria și nu a dat dovadă de profesionalism, astfel că trebuia să facă propuneri Guvernului României, prin intermediul Ministerului Administrației și Internelor, pentru a stabili data organizării de către Guvern a alegerilor locale extraordinare, acestea trebuind să aibă loc în termen de 90 de zile de la data pronunțării hotărârii instanței.

Prefectul județului Alba nu a făcut această propunere Ministrului Administrației și Internelor, pentru stabilirea datei alegerilor, așa cum îl obliga art.82 alin.(6) din Legea nr.215/2006, astfel că Guvernul nu a adoptat în acest sens o hotărâre prin care să se stabilească data alegerilor.

Prefectul județului Alba susține că reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor s-ar fi pronunțat că nu este posibilă organizarea alegerilor de primar decât după data de 13 mai 2007, pentru a nu "perturba", după spusele prefectului, organizarea alegerilor europarlamentare.

Această poziție ascunde de fapt adevăratul motiv pentru care nu se dorește organizarea alegerilor, și anume faptul că lumea s-a săturat de Alianța Portocalie care a adus numai nenorocire în țara asta de la instalarea ilegală și anticonstituțională în funcție, în anul 2004, după cum a recunoscut și președintele, aproape suspendat, al României.

Situația aceasta convine prefectului de Alba, întrucât cel care s-a instalat în locul fostului primar P.S.D. este un traseist politic ajuns acum în barca Alianței aflată la guvernare, iar organizarea unor noi alegeri ar schimba această situație.

De asemenea, amânarea alegerilor are ca scop intrarea în perioada mai mică de un an până la alegerile locale la termen, perioada în care nu se mai pot organiza alte alegeri, așa că, după cum spunea și primarul interimar unor apropiați ai săi, "nimeni nu-l mai mișcă din loc până la anul în mai".

Un alt fapt deosebit de grav îl constituie și participarea frecventă a prefectului la ședințele partidului din care a făcut parte, lucru interzis de Legea înalților funcționari publici.

Având în vedere aceste fapte grave de încălcare cu bună știință a legii, protestez împotriva celor care susțin acest mod de a face politică și sper ca primul-ministru să ia măsurile ce se impun și să-i tragă la răspundere, așa cum am cerut și în interpelarea adresată, pe cei vinovați, dispunând de urgență stabilirea datei pentru organizarea alegerilor de primar în comuna Roșia Montană.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Gabriel Sandu - considerații pe tema organizării referendumului privind autonomia autointitulatului Ținut Secuiesc;

Domnul Gabriel Sandu:

Stimați colegi,

După cum bine știți, sâmbătă, 10 februarie 2007, a fost organizat în trei județe: Covasna, Harghita și Mureș, un referendum privind autonomia autointitulatului Ținut Secuiesc.

Deși respect dreptul etniilor naționale de a-și păstra individualitatea culturală și de a-și expune și susține opiniile, consider că acțiunile de tipul acestui referendum sunt neconstituționale și ilegale. Scopul acestor acțiuni este de a declara autonomie pe criterii etnice, autoproclamatul Ținut Secuiesc reprezentând un pericol la adresa integrității teritoriale a țării noastre, în condițiile în care în Constituție este prevăzut clar că România este "stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil".

Odată cu fenomenul globalizării, se manifestă și fenomenul complementar și paradoxal al "proliferării etnopolitice", adică acutizarea politicilor etnice. Acest fenomen se manifestă și în viața publică românească prin acțiunile de obținere a autonomiei așa-zisului Ținut Secuiesc.

Pe de altă parte, România face parte din Uniunea Europeană, iar în acest spațiu, orice acțiune de acest tip nu este recunoscută și este considerată profund ilegală.

Având în vedere cele menționate mai sus, consider că autoritățile statului trebuie să ia măsuri pentru prevenirea unor probleme mult mai grave care se pot ivi prin neluarea de măsuri clare în acest moment.

În această perioadă, eforturile majorității românilor și ale autorităților centrale și locale sunt canalizare spre realizarea parametrilor stabiliți pentru integrarea în Uniunea Europeană, iar inițiativele unor aripi radicale a maghiarilor din România, precum Uniunea Civică Maghiară și Consiliul Național Secuiesc, sunt total scoase din context și nu fac decât să deturneze atenția de la problemele cu adevărat importante.

Aceste acțiuni sunt cu atât mai mult ilegale și neavenite, cu cât România este recunoscută pe plan european și mondial ca un model de respectare a drepturilor minorităților naționale.

Consideră că nu trebuie confundate descentralizarea și creșterea autonomiei locale cu crearea de enclave etnice și ținuturi autonome, pe alte criterii decât cele administrative.

De asemenea, consider că orice acțiune de tipul referendumului de sâmbătă trebuie stopată, iar autoritățile și instituțiile statului trebuie să se implice activ pentru rezolvarea acestei probleme definitiv.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Praf în ochii românilor;

Domnul Emil Radu Moldovan:

"Praf în ochii românilor"

De la preluarea puterii de către portocalii, românii sunt tot mai amăgiți și înșelați cu tot felul de promisiuni deșarte. Cel care se achită cel mai bine de această sarcină care se pare că a devenit prioritară pentru actuala putere este președintele Traian Băsescu.

Animat de credința perfecțiunii deciziilor sale, enunțată la început în glumă și cu jumătate de glas, acum însă din ce în ce mai prezentă, președintele Băsescu se joacă cu soarta României și a românilor atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

Pe plan intern, prin decizia de a grația traficanții de droguri, care are la bază doar propria convingere, neținând cont de probele administrate în dosar, riscă să creeze un haos și o incertitudine și o mai mare a justiției în România. Pe plan extern, prin declarațiile sale prin care se erijează în rolul de diriginte și dă lecții Uniunii Europene despre modul în care trebuie rezolvată problema dependenței energetice a U.E. față de Rusia, riscă să arunce România într-o izolare completă.

Ba, mai mult, luându-și rolul în serios și arătând cu degetul spre Rusia ca spre un elev neastâmpărat pe care îl pui zece minute la colț pentru a-și reveni, după care aștepți ca el să-și învețe lecția și să devină docil, pune în pericol siguranța socială a românilor, deoarece riscă să compromită relațiile și așa nu prea bune cu cineva care deține robinetul pentru căldura românilor.

În loc să adopte o soluție diplomatică, așa cum au făcut liderii din Uniunea Europeană, discutând cu ceva timp în urmă cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, și încercând să găsească o soluție împreună, Traian Băsescu afirmă pe un ton autoritar că trebuie să găsim soluții alternative și să nu mai depindem în așa mare măsură de gazul rusesc, uitând că nu vorbește cu vreun partid aflat la putere în România și că nu reușește să sperie sau chiar să șantajeze pe cineva în acest fel.

Din contră, poate chiar să enerveze pe cineva, și asta în condițiile în care noi plătim cel mai mare preț la gaze din U.E. și devenim tot mai dependenți de gazele rusești, și în urma unor astfel de declarații este posibil ca în viitor să plătim și mai mult.

Toate aceste declarații și atitudini au un singur scop, și anume acela de a distrage atenția românilor de la incapacitatea autorităților de a găsi soluții la problemele lor și a muta atenția în altă parte.

  Dumitru Ioan Puchianu - declarație politică intitulată Trebuie întreținut mitul lui Dracula pe bani publici?;

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

"Trebuie întreținut mitul lui Dracula pe bani publici?"

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cu puțin timp în urmă populația brașoveană a fost solicitată să răspundă unui sondaj pe tema: "Ce îi lipsește Brașovului?" Rezultatul a fost șocant, majoritatea locuitorilor optând pentru mai multe locuri de distracție. Aceasta în pofida faptului că, exact în aceeași perioadă, Consiliul Județean local anunța că rezultatul unui sondaj privind achiziționarea Castelului Bran cu astronomica suma de 60 milioane euro din bani publici a întrunit acordul a circa 87 % din locuitori; deci un act mai degrabă de cultură decât unul de divertisment. Asta numai daca privim Castelul Bran prin prisma valorii sale istorice, și nu prin prisma mitului lui Dracula. De aici și întrebarea logică: ce dorea în fond să achiziționeze Consiliul Județean și Ministerul Culturii pe bani publici, valoarea istorică a castelului sau mitul lui Dracula ? Pentru că indiferent dacă castelul a fost vândut sau nu și indiferent de jocurile comerciale menite să majoreze succesiv prețul de pornire, este una ca pe bani publici să achiziționezi un castel medieval prost întreținut și fără o valoare arhitecturala deosebită, și alta este să achiziționezi un brand cu rezonanță internațională.

Personal mă îndoiesc că majoritatea celor care au optat pentru această achiziție de 60 milioane euro și-au pus această întrebare sau au avut curiozitatea să viziteze muzeul Castelului Bran. Dacă ar fi făcut acest lucru ar fi constatat că între actualul castel-muzeu și mitul lui Dracula nu există absolut nici o legătură. Tematica muzeului este exclusiv cea a amintirilor istorice dedicate familiei regale de după 1900: fotografii cu Regele Ferdinand, Regina Maria sau Principesa Ileana, mobilier de epocă și obiecte contemporane acestora. Atât, și nimic mai mult ! Nici o referire la Dracula. Ar fi fost și greu de găsit ceva, atâta timp cât se știe, istoric vorbind, că Vlad Țepeș supranumit și Dracula, nu a locuit aici decât două luni, în anul 1462, înainte de a fi întemnițat în Cetatea Vișegrad. Mitul lui Dracula este unul creat artificial și, deci, ar fi fost imposibil ca autoritățile locale să poată crea ceva pe baze inexistente, căci una este să dorești înființarea unui parc de distracții tematic și alta să transformi de la zero istoria unui castel medieval. Istoria există, și nu poate fi modificată sau modelată în funcție de interesele economice locale. Singurii care se încăpățânează să mai amintească ceva de mitul lui Dracula sunt micii comercianți care își vând produsele artizanale la intrarea în muzeu.

Dacă Consiliul Județean Brașov și Ministerul Culturii doresc cu adevărat să reînvie o istorie falsă a mitului lui Dracula la Bran, și dacă consideră că riscul merită 60 milioane euro din bani publici, atunci singura soluție ar fi dezvoltarea unei industrii turistice tematice colaterale în jurul castelului, nu cumpărarea unui castel medieval, cum sunt cu sutele în Europa, și mai ales la un preț mult supraevaluat. Căci, dacă în cazul unui excentric miliardar care dorește să facă această achiziție, este vorba în fond de banii săi, în cazul nostru este vorba de bani publici, și fiți siguri că județul Brașov are multe alte priorități nerezolvate din motive financiare.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Bilanț portocaliu;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Bilanț portocaliu".

După doi ani de Guvernare Portocalie s-a ales praful de promisiunile trâmbițate cu atâta tam-tam în campania electorală. Nimic nu s-a realizat, și speranțele oamenilor au fost înșelate, din nou, de un "CDR" cosmetizat.

Pe lângă haos, degringoladă și întâmplare, caracteristicile actului lor de guvernare, în acest timp scurs de la preluarea mandatului, au reușit să creeze o polarizare nemaiîntâlnită până acum în societatea românească.

Prin introducerea cotei unice de impozitare, din punct de vedere al veniturilor realizate, populația României se împarte în două categorii. O categorie din care fac parte foarte puțini cetățeni ai acestei țări, ale căror venituri au crescut cu o repeziciune uimitoare, și cealaltă categorie, reprezentată de restul populației, ale căror venituri au scăzut continuu.

Astfel, deși se anunța o guvernare care va rezolva marile probleme sociale cu care se confruntă România, această guvernare de dreapta nu a reușit decât să creeze altele și mai mari, datorită atenției deosebite pe care a acordat-o sporirii veniturilor unei categorii sociale și uitării totale a programelor sociale.

În tot acest timp, cel mai mult de suferit de pe urma acestei guvernări au avut oamenii cu venituri mici și pensionarii cărora, dacă nu le-a crescut pensia cu 30% în termeni reali, așa cum se lăudau portocaliii în campania electorală, în mod sigur le-a crescut factura la întreținere cu acest procent, în schimb, pensia reală în acești doi ani a crescut cu 2 %. Este aproape imposibil de crezut că în următorii 2 ani se va întâmpla vreo minune și va crește pensia medie cu 28%.

La fel de dezastruoasă este situația și în învățământ, unde, în acest început de iarnă, datorită incapacității oamenilor din sistemul patronat de portocalii, copiii au fost nevoiți să învețe în frig, iar situația nu pare a avea o rezolvare rapidă, deoarece Guvernul a refuzat să aloce învățământului 6% din PIB, încălcând astfel legea.

În sistemul sanitar situația este poate și mai gravă, chiar catastrofală, dacă avem în vedere faptul că în timpul Guvernării Portocalii au murit oameni stând la cozi pentru medicamente, iar în spitale, datorită condițiilor aproape inumane, oamenii mai repede se îmbolnăvesc decât se vindecă.

Pe scurt, toate sectoarele de activitate sunt la pământ, mai puțin agricultura, care zboară, odată cu fostul ministru Flutur, în zări îndepărtate, încât nimeni nu mai știe unde e, și vom fi nevoiți să ne integrăm fără ea.

Această guvernare tinde să devină cea mai neagră din istoria României postcomuniste, dacă nu se fac schimbări majore și guvernanții vor înțelege să guverneze în interesul populației, nu al unei camarile portocalii.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Integrare în genunchi;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Integrare în genunchi".

Guvernarea portocalie prezintă ca pe o mare realizare a sa integrarea României în Uniunea Europeană. Pentru a celebra acest eveniment, ei au împărțit afișe cu liderii Alianței prin toată țara, care bineînțeles au fost făcute din banii statului. Deci ei își fac campanie electorala pe banii populației.

Lucru foarte grav, cel puțin din două aspecte. În primul rând, pentru că folosesc banii publici în interes personal, și în al doilea rând, pentru că mint cu nerușinare populația, prezentând niște realizări care nu au avut loc. Ba, mai mult, în acest timp scurs de la preluarea puterii ei nu numai că nu au avut realizări, dar au reușit să nemulțumească aproape toate categoriile sociale din România, scoțându-i pe cei mai mulți dintre ei în stradă.

Dacă observăm cu atenție ce s-a întâmplat după încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană în 2004 de către Guvernarea P.S.D., când la scurt timp puterea a fost preluată de portocalii, vom observa că totul a stat sub semnul dezastrului. Atât performanțele pe plan intern, care au adus la exasperare o populație din ce în ce mai săracă și mai uitată de o guvernare de dreapta sensibilă doar la nevoile celor bogați, cât și pe plan extern, unde de cele mai multe ori ne-am făcut de râs datorită prestațiilor președintelui, dar și ale primulu- ministru.

Nota de plată la toate aceste nerealizări a venit foarte prompt de la U.E. când, considerându-ne o țară de mâna a doua în Uniune, ne-a oferit un portofoliu de comisar pe măsură: acela de șef peste fotocopiatoarele de la Bruxelles.

Toate acestea arată foarte clar că România se va integra în Uniunea Europeană în genunchi și va fi considerată Cenușăreasa Europei, datorită modului dezastruos în care a guvernat țara Alianța Portocalie.

Lucrurile vor arăta și mai rău dacă după integrare România nu va reuși să absoarbă fondurile comunitare și va deveni un contribuabil la bugetul UE. Iar situația pare să se îndrepte în acea direcție, deoarece Guvernul nu dă semne că ar putea să iasă din incompetența de care dă dovadă de doi ani încoace.

În această situație, singura soluție ar fi să recunoască faptul că sunt depășiți de situație și să lase persoanele competente să preia conducerea, până nu afundă prea mult în noroi țara.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Guvernul repetent;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Guvernul repetent".

Sub Guvernarea Portocalie totul se prăbușește, de la agricultură, sănătate, industrie și până la învățământ. Dezastrul se propagă cu așa o repeziciune încât există riscul ca în scurt timp să cuprindă toate sectoarele de activitate.

După încheierea negocierilor privind aderarea României la Uniune Europeană în 2004, an ce a coincis și cu preluarea puterii de către Alianța P.N.L.-P.D., una dintre principalele coordonate ale politicii interne trebuia să fie elaborarea unui plan postaderare, care să conțină soluții concrete pentru problemele cu care se vor confrunta românii.

Acest lucru nu s-a întâmplat însă, și urmările acestui fapt sunt resimțite acum din plin de către români. Agricultura este la pământ, sistemul de sănătate este un pericol pentru cetățeni, și viața de zi cu zi a omului devine tot mai mult un chin.

La toate aceste probleme guvernanții răspund cu cifre, afirmând că anul trecut am avut o creștere economică de peste 7%, că veniturile la bugetul de stat au crescut, că totul merge ca pe roate și că toți indicatorii economici au o evoluție pozitivă.

Dar, dacă privim cu atenție în jur, observăm că numai indicatorii economici au o evoluție pozitivă, deoarece nivelul de trai al oamenilor în acești doi ani de Guvernare Portocalie a scăzut continuu, lucru reliefat și de faptul că în această iarnă, mai mult de jumătate din familiile din România au avut nevoie de ajutorul de încălzire oferit de către stat.

Situația este deosebit de gravă deoarece după încă doi ani de guvernare sub aceleași auspicii s-ar putea ajunge la situația cu totul dramatică ca aproape toată populația țării să depindă de ajutoarele de la stat, în perioada de iarnă.

Iar Guvernul României refuză cu încăpățânare să accepte realitatea și să acționeze în consecință, preferând să prezinte o stare de lucruri fictivă, încercând astfel să-și ascundă eșecul de până acum și sperând că va reuși în continuare să-și mențină puterea, deși s-a dovedit mai mult nociv decât folositor poporului român.

Astfel, în condițiile în care Guvernul la mai toate materiile este corigent, pentru a nu duce țara în pragul colapsului, singura soluție este să fie declarat repetent.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Ipocrizia - politica portocalie;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Ipocrizia - politica portocalie".

Ceea ce până acum a fost spus doar de către Opoziție și negat cu vehemență de Portocalii a fost confirmat prin deciziile luate în mai multe rânduri de membrii actualei Puteri.

Deși se arătau consternați atunci când liderii P.S.D. afirmau că odată cu actuala Putere s-a instalat și eșecul în toate domeniile de activitate, iată că premierul, și cu ceva timp în urmă, președintele, prin deciziile luate, confirmă adevărul acelor declarații.

Prin hotărârea sa de a se opera în afara țării, deși aceleași condiții puteau fi oferite și de unele spitale din țară, premierul evidențiază neîncrederea sa în sistemul medical românesc și implicit eșecul politicii Guvernului condus de dânsul în domeniul sănătății.

Mai grav este însă faptul că deși eșecul reformelor anunțate cu atâta tam-tam de ministrul Nicolăescu a devenit foarte evident, guvernanții, în frunte cu premierul Tăriceanu și președintele Băsescu, susțineau sus și tare că situația din sănătate s-a îmbunătățit în acești doi ani, iar în viitor va continua să se îmbunătățească, când de fapt ei știau că situația este proastă și va deveni și mai proastă datorită incompetenței ministrului și neprofesionalismului reformelor sale.

Astfel, ei i-au mințit cu seninătate pe români și nu și-au dus la îndeplinire mandatul pentru care au ajuns la guvernare, și anume să rezolve problemele cu care se confruntă populația. Ba, din contră, văzând că nu sunt capabili, au preferat să mintă și să rămână la putere cu orice preț.

În aceste condiții, domnule prim-ministru Călin Popescu- Tăriceanu și domnule președinte Traian Băsescu, vă întreb: cât mai aveți de gând să continuați cu această ipocrizie, prezentând tot felul de situații favorabile, când de fapt ceea mai mare parte din populație se afundă tot mai mult în mocirlă?

Încetați odată pentru totdeauna cu experimentele făcute pe seama românilor care s-au săturat să fie bătaia de joc a unor miniștri-accident precum Mihail Hărdău, care nu au făcut altceva decât să instaureze haosul și incertitudinea în învățământul românesc, cu rezultate grave pentru mulți ani de acum înainte.

Dacă nu aveți oameni și soluții pentru situația actuală în care ați adus România, decât să generalizați haosul, incertitudinea și ipocrizia, mai bine vă retrageți de la guvernare și veți rămâne în istorie drept un accident, în loc să continuați joaca de-a guvernarea și să deveniți o întâmplare nefericită.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată Lupta pentru ciolan;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "Lupta pentru ciolan".

După certurile permanente ale partidelor din Alianța D.A., în care se invocau diferențe de viziune în ceea ce privește administrarea problemelor țării, adevăratele motive au ieșit în cele din urmă la iveală. Acestea nu sunt altele decât lupta pentru ciola, și dorința fiecărui partid din Alianță de a pune mâna pe cât mai mult din acest ciolan și a nu împărți nimic cu partenerul de guvernare.

Ceea ce a edificat pe toată lumea despre această stare a lucrurilor a fost faptul că, după ce a obținut Ministerul Economiei și Comerțului, Partidul Democrat a renunțat la el ca la o măsea stricată atunci când a aflat că premierul, prevăzător, a trecut Oficiul pentru Privatizare din subordinea ministerului în subordinea AVAS, condus de un om fidel lui și care iubește Partidul Democrat și pe președintele Băsescu ca dracul tămâia.

Miza cea mare a acestor lupte crâncene între cele două partide este Oficiul pentru Privatizare, din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, care deține 135 de societăți ce trebuie privatizate în perioada următoare; deci stupul cu miere din care să se înfrupte clientela politică.

Partidul Democrat, care își exprimă de câte ori are ocazia preocuparea pentru soarta românilor, a renunțat cu foarte mare ușurință la acest minister din fruntea căruia putea să facă foarte multe lucruri bune pentru toți românii, încercând să rezolve problema facturilor la încălzire. Însă, încă o dată, cei din P.D. doar vorbesc, dar de făcut nu fac nimic. Fie că nu pot, fie că nu vor sau pur și simplu au alte interese, care nu coincid cu cele ale populației.

În acest sens, trebuie menționat faptul că vicepreședintele P.D., deputatul Ioan Oltean, a făcut presiuni pe lângă fostul ministru al economiei și comerțului, Codruț Șereș, ca unele firme ale "băieților deștepți" să cumpere energie ieftină de la stat și să o vândă scump, prejudiciind astfel interesele populației, împovărând-o și mai mult.

Astfel, în declarațiile publice, liderii Partidului Democrat își arată îngrijorarea față de situația din domeniul energetic și cer rezolvarea ei, astfel încât populația să nu mai fie afectată atât de grav, dar prin faptele lor, liderii democrați nu fac altceva decât să pună umărul la degradarea nivelului de trai al populației.

  Emil Radu Moldovan - declarație politică intitulată De la vorbe la fapte;

Domnul Emil Radu Moldovan:

Declarație politică intitulată "De la vorbe la fapte".

Din 2004 și până în prezent liderii actualei puteri, în frunte cu președintele Traian Băsescu, ne spun de câte ori au ocazia ce lucruri mărețe vor face ei și ce bine o vor duce românii.

Dacă aruncăm însă o privire în jur și ne uităm atent la realitatea ce ne înconjoară, observăm că nici nu poate fi vorba de vreo realizare care să schimbe în bine viața românilor, ci, din contră, în acești doi ani scurși de la preluarea puterii de Alianța Portocalie situația românului de rând a devenit tot mai grea pe zi ce trece.

În timp ce prețurile au crescut galopant, salariile au avut o urcare asemănătoare cu cea a melcului, situație care face ca pentru foarte mulți români cu venituri mici, traiul de zi cu zi în această țară să fie un lux pe care nu și-l mai pot permite. Dar majoritatea având o vârstă înaintată nici nu au altă soluție. Iar Guvernul, care în mod normal ar trebui să se ocupe printre altele și de rezolvarea problemelor cu care se confruntă populația, are, se pare, alte probleme mai importante de rezolvat, cum ar fi îmbogățirea în continuare a unei pături privilegiate și sărăcirea continuă a marei mase a populației.

În aceste condiții, domnule prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, vă întreb: când Guvernul pe care-l conduceți va guverna și pentru românii de rând, nu numai pentru cei bogați?

Nici în ceea ce privește promisiunile făcute de președintele Traian Băsescu românilor, pentru un trai mai bun situația nu este diferită. Astfel că, în loc să le poarte de grijă românilor, observăm că este foarte atent cu soarta marilor consorții internaționale, pentru care sună miniștrii, dă telefoane pentru a obține un preț mai mic la energie, asta în timp ce facturile pentru populație creșteau cu o repeziciune uimitoare.

Astfel că, Alianța care trebuia să instaureze în țară dreptatea și adevărul a ridicat la rang de politică națională minciuna și nedreptatea, nedreptățind populația, care a trebuit și trebuie în continuare să suporte pe propria piele îmbogățirea camarilei, atât din jurul președintelui, cât și a primului-ministru, mințind ori de câte ori a fost nevoie, pentru atingerea scopului.

Nimic nu i-a oprit, au călcat totul în picioare, morală, adevăr; conștiința era pentru ei un cuvânt străin, ba chiar au reușit să ducă ipocrizia până aproape de perfecțiune, pozând în fecioare neprihănite, când ei erau ditamai cocota satului.

Astfel, încă odată s-a demonstrat că CDR-ul cosmetizat sub diferite forme are lideri maeștri ai vorbei, dar corigenți la fapte.

  Emilian Valentin Frâncu - comentarii pe marginea conflictului dintre președinte și primul-ministru;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Doamnelor și domnilor deputați,

De o bună bucată de vreme suntem martorii unui război fratricid, în care se înfruntă președintele și primul-ministru. Acest conflict a devenit atât de dur și atât de acaparator, încât nimeni nu mai știe, azi, cu precizie cum a început totul, care a fost primul gest ce a dus la ripostă și în ce a constat riposta la ripostă.

Am stat de vorbă, în cele câteva săptămâni de vacanță parlamentară, cu diverși cetățeni care au venit la mine să îmi prezinte multele probleme care îi preocupă. Invariabil, după ce mi-am notat aspectele semnalate și le-am spus cam cum văd eu soluționarea chestiunilor respective, fiecare din ei și-a manifestat, într-un fel sau în altul, preocuparea față de situația de insuportabil conflict la care s-a ajuns între președinte și primul-ministru.

Îmi permit să citez, din memorie, cuvintele unui cetățean din Râmnicu-Vâlcea. "Acest ianuarie, cu scandalul bilețelelor și cu tot ce decurge acum din el, mă face să retrăiesc starea de spirit de la începutul anului 1999, când țara era în fierbere din cu totul alte motive. Sunt vremuri interesante, nu mă mai pot dezlipi de televizor când e ora știrilor de mare audiență, e palpitant și cred că nu numai mie îmi pulsează adrenalina la maximum. Dar am ajuns la o asemenea stare de încordare, încât simt că mă apropii de pragul insuportabilului".

Nu mi-am propus, în această declarație politică, să spun eu care anume din cei doi preopinenți greșește în actuala stare de lucruri. Acest "banal amănunt" - cu ghilimelele de rigoare - este evident pentru oricine s-a uitat, cât de cât, la televizor și a citit ziarele apărute în ultimii doi ani. Nici nu am eu căderea să despic, precum biblicul Moise, apele unei mări învolburate, ca să spun: "Iată, pe aici trebuie să mergem, dacă vrem să ieșim din impas".

Dar nu este mai puțin adevărat că trebuie să ne întrebăm - și, cu siguranță, asta o facem cu toții - cine câștigă și cine pierde de pe urma conflictului. Aș începe cu partea a doua a întrebării, fiindcă răspunsul este ceva mai ușor de dat. De pierdut, pierde toată lumea, inclusiv acela care crede că are de câștigat. Începând cu cetățeanul de rând, trecând prin instituțiile statului și sfârșind unde dorim să punem punct și să tragem linie, toată lumea are câte ceva de pierdut.

Firește, cauzele pentru care s-a ajuns aici sunt extrem de importante. Nu puțini încearcă să dea impresia că sunt pe cale să descifreze aceste cauze, dar se opresc întotdeauna înainte de a ajunge la capătul drumului, înainte de a căuta un pic mai departe. Personalitatea fiecăruia dintre protagoniști este importantă și nu trebuie neglijată, dar nu ne putem limita la o asemenea explicație, mult prea simplistă, după părerea mea.

Asemenea conflicte, mocnite sau nu, între președinte și primul-ministru, au existat în mai toate guvernările precedente. Ele nu au ajuns la paroxismul de acum, însă nici nu pot fi minimalizate sau ignorate. Prin urmare, cauza trebuie căutată în însăși întocmirea instituțională la vârf a statului și, evident, în Constituție și în legile organice care reglementează existența a două centre de putere în sfera executivului: unul la Guvern, celălalt la Palatul Cotroceni.

În mod normal, ar trebui să avem un legislativ puternic Parlamentul, un executiv unic Guvernul și un reprezentativ de nădejde - șeful statului. Aici ar trebui să punem "punctul pe i", fiindcă de aici derivă toate neajunsurile, fiindcă de aici derivă însuși conflictul despre care vorbim.

Am auzit, zilele trecute, în gura unui parlamentar care, până nu demult, făcea parte din executiv, expresia: "Se încearcă acum alunecarea României spre o republică parlamentară" și nu am putut să nu fiu uimit. Poate că respectivul domn ar trebui să deschidă Constituția și să ne arate tuturor unde anume scrie că România "nu este" deja o republică parlamentară; și unde anume scrie că Parlamentul României "nu este" o instituție suverană, ca expresie a voinței populare exprimate prin vot universal, egal, liber și direct.

Să ne mai mirăm că, de ani de zile, există o dublă campanie de discreditare - a Parlamentului, ca instituție, și a parlamentarilor, ca reprezentanți ai acesteia? Dacă noi înșine, ca parlamentari, nu suntem solidari cu ideea că România este, prin Constituție, cu totul altceva decât o republică prezidențială condusă cu mână forte de un așa-zis "despot luminat", atunci ce pretenții să mai avem de la alții?

Dați-mi voie, în încheiere, să îi răspund colegului nostru așa: Dragă domnule senator, nimeni nu dă acum vreo lovitură de stat, iar România nu alunecă spre o republică parlamentară. România este o țară condusă de un Executiv, iar acesta din urmă se află - și trebuie să rămână - sub controlul deplin al Parlamentului, indiferent care este "jocul zilei" și indiferent cine ar fi... jucătorul de la Cotroceni.

  Emilian Valentin Frâncu - intervenție intitulată Se împlinesc 88 de ani de la Marea Unire;

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

"Se împlinesc 88 de ani de la Marea Unire"

"Vă așteptam de o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari, încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații. Ea este sfânta tresărire a întregului popor român, care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude, fără să-și piardă credința neclintită în sosirea zilei care ne unește astăzi și care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie ".

Acestea sunt, doamnelor și domnilor deputați, cuvintele de întâmpinare pe care le-a adresat marele om politic liberal Ion I.C.Bratianu, prim-ministru al României la acea dată, delegației din care făceau parte Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Miron Cristea și alții, sosiți în Capitală pentru a prezenta, Regelui și Guvernului României, Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Reverberația acelor clipe o simțim în suflete și noi, astăzi, când se împlinesc 88 de ani de la Marea Unire care a întregit ființa țării și a națiunii române. O unire ce a venit ca parte a unui îndelungat proces istoric, începând cu dubla recunoaștere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Principatelor Române, în anul 1859, continuând apoi prin proclamarea și cucerirea independenței de stat a României și încheindu-se la 1 Decembrie 1918, când s-a desăvârșit unitatea statală a românilor.

Anul 1918 a avut o importanță covârșitoare în destinul neamului nostru. O spun istoricii, o spun cărțile și revistele, o spun oamenii politici și o spun, deopotrivă, oamenii simpli ai acestui popor. O spune însăși cronologia evenimentelor de atunci.

Pe 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău, exprimând dorința românilor, a votat unirea Republicii Moldovenești cu România. A urmat, în lunile octombrie-noiembrie, eliberarea națională a poporului român de pe cuprinsul Austro-Ungariei. Apoi, pe 27 octombrie 1918, deputații români bucovineni din Parlamentul de la Viena, primari ai localităților bucovinene și alți reprezentanți ai românilor s-au reunit la Cernăuți, într-o Adunare Constituantă, și au adoptat o moțiune ce prevedea "Unirea Bucovinei cu celelalte țări românești, într-un stat național independent".

La rândul lor, românii din Transilvania s-au organizat, constituindu-și organe administrative la toate nivelurile-consilii naționale alese în mod democratic. Amos Frâncu - strămoș direct al meu - a organizat peste tot structuri ale Gărzii Naționale Române menite să apere ordinea publică în perioada de vid militar generat de retragerea trupelor austro-ungare. Așa încât, Consiliul Național Român Central a putut decide convocarea Marii Adunări Naționale la Alba-Iulia, pentru a consfinți unirea Transilvaniei cu România. Alba-Iulia a devenit simbolul unității naționale a tuturor românilor. În ziua de 1 Decembrie 1918, pe porțile cetății unde, odinioară, intrase triumfător Mihai Viteazul, s-au revărsat, într-o ordine impresionantă, o mulțime de români. Prin prezența lor, ei voiau să certifice dorința de a se uni cu țara și de a fi martorii acestui moment istoric. Astfel, pe Câmpul lui Horea s-au strâns peste 100.000 de oameni, fiind prezenți și cei 1.228 de delegați aleși anterior prin vot de cercurile electorale sau de organizații politice și de instituțiile românești din Transilvania, printre care, oameni politici și fruntași ai mișcării naționale. Tatăl meu, Cornel Frâncu, participant la această Adunare, îmi vorbea adesea, cu multă emoție, despre acele momente înălțătoare.

Gestul românilor nu a rămas fără ecou, atât în afară, cât mai ales în interiorul țării. În ianuarie 1919 naționalitatea germană din Transilvania, întrunită la Mediaș, a hotărât în unanimitate recunoașterea unirii Transilvaniei cu România. Tot în ianuarie 1919, populația evreiască din Transilvania a aderat și ea la hotărârea de unire. Aceeași atitudine au adoptat-o și șvabii din Banat care, întruniți în Congresul de la Timișoara din august 1919, și-au exprimat acordul la unirea cu România, considerând că hotărârea de la Alba-Iulia este o chezășie pentru dezvoltarea lor etnică și culturală.

Au trecut ani, s-au schimbat orânduiri și guverne, iar teritoriul românesc a fost chiar ciuntit din nou în tumultul celui de-al doilea război mondial și în avalanșa evenimentelor dramatice de după acesta. Toate relele și mai puțin relele care s-au abătut peste noi de atunci și până astăzi au fost îndurate cu stoicism de generațiile care s-au succedat înăuntrul hotarelor acestei patrii. Un singur lucru a rămas neatins în conștiința noastră: bucuria veșnica a zilei de 1 Decembrie 1918 - devenită, în cele din urmă, Sărbătoare Națională a României.

Și ce pereche mai bună ar fi putut să fie, pentru această zi măreață - o zi astrală, aș putea spune eu - a istoriei noastre, decât apropiata sărbătoare a aderării României la Uniunea Europeană, pe care o vom marca exact la o lună după sărbătorirea celor 88 de ani de la Marea Unire! Iată doua evenimente sortite să intre în istorie sub auspiciile guvernării aceluiași partid, Partidul Național Liberal, și în decembrie 1918, și în ianuarie 2007.

Să ne bucurăm, așadar - și astăzi, și peste o lună, și peste un an. Cu voia Celui de Sus, să ne bucurăm apoi și la împlinirea unui secol de la Marea Unire, atunci când acesta se va împlini în calendarul deceniului viitor.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Florin Iordache - declarație politică intitulată Un președinte deasupra tuturor;

Domnul Florin Iordache:

"Un președinte deasupra tuturor"

Stimați colegi parlamentari,

Ne aflăm într-un moment crucial, am putea spune, pentru țara noastră și nu numai. Zarurile au fost aruncate pe masa politicului, și acum jocul se arată deschis tuturor colegilor din Opoziție și, de ce nu, și din cadrul fărâmei Alianței D punct A punct.

Președintele a încălcat, din nou, Constituția amestecându-se nepermis în întreaga activitate a instituțiilor publice ale statului. O încălcare gravă a principiului separației puterilor în stat s-a produs atunci când a intervenit în activitatea Parchetului, dând indicații publice, cine și cum să fie anchetat. Însă, un nou hobby al domniei sale pare a fi acela de a calomnia deputații și senatorii, acuzându-i că dau legi pentru infractori, fără să realizeze că prin afirmațiile făcute s-a plasat totuși deasupra lor, ca o căpetenie a unui trib mare care mânuiește cu măiestrie actul decizional.

Cred, cu tărie, că Președintele și-a depășit atribuțiile conferite prin Constituție. Câteva dintre marile gafe caracteristice domniei sale sunt: cererea și primirea demisiilor șefilor serviciilor secrete, deși ele sunt atributul exclusiv al Parlamentului, sau încălcarea separației puterilor în stat, prin stilul propriu în care a înțeles să conducă ședințele Guvernului, implicarea în problemele Justiției, exemplul elocvent fiind acela în care Președintele a acuzat magistrații de corupție.

Continuând seria gafelor, Președintele Traian Băsescu a făcut declarații surprinzătoare, la mai bine de doi ani de mandat. Într-o emisiune televizată, șeful statului le-a atras atenția partidelor aflate la guvernare că nu este meritul lor că au ajuns la putere. "Partidele acestea au pierdut alegerile din 2004", a spus Băsescu, adăugând că el a fost cel care a decis să trimită P.S.D. în Opoziție.

Adevărul rostit de Traian Basescu e util nu numai publicului larg, nu numai actualilor guvernanți, ci și multor colegi de-ai mei care ajunseseră mult prea repede la concluzia că "am pierdut" alegerile în 2004, și care începuseră, în consecință, să caute cauzele unei înfrângeri care nu avusese loc.

Urmărindu-i gesturile și declarațiile din ultimul timp, constat cu mirare că domnia sa a fost atins iremediabil de sindromul amneziei de ocazie. Având în vedere că Traian Băsescu se crede mult deasupra Parlamentului, deasupra clasei politice, dincolo de Bine și de Rău, de tot ceea ce înseamnă Dreptate și Minciună, cred că orice mențiune suplimentară ar fi de prisos.

Traian Basescu nu are nevoie de nimeni și nimic pentru a guverna singur, el nu are nevoie de ajutorul nimănui, ba chiar îl enervează când cineva îi sare în ajutor.

Mult invocatul motiv pentru care reprezentanții Partidului Democrat nu sunt de acord cu suspendarea din funcție a Președintelui Băsescu este acela că " regulile nu se schimbă în timpul jocului". Dacă într-adevăr lucrurile ar sta așa, atunci nu ar mai trebui să ne străduim să adoptăm legi pentru că, pentru fiecare categorie de persoane, destinatari ai aplicării legilor, regulile jocului nu ar trebui schimbate. Cred că se folosește orice subterfugiu pentru ca Președintele să nu fie supus procedurii referendumului. Dar o întrebare se desprinde clar din contextual actual: " De ce se teme Președintele Băsescu? De ce îi este frică, dacă are încredere în populația care i-a dat girul și pe care o sfidează prin minciunile cu care vine zi de zi în fața micilor ecrane?"

Cred că, paradoxal sau nu, singurătatea este și va rămâne unicul său aliat, singurul său prieten adevărat, călăuză în furtuna pe mare, care este gata-gata să răstoarne vasul speranței și al tupeului, am putea spune. Acționând potrivit propriei credințe și împotriva voinței electoratului, Președintele a generat o construcție guvernamentală haotică și instabilă, sortită unui eșec pe care îl trăim de mai bine de doi ani. Călăuzit mereu de gândul - care s-a transformat de curând în motto - că "orice alternativă este mult mai bună decât P.S.D.-ul", domnul Președinte ne-a transformat în martorii unui spectacol de neuitat, care însă are însă repercusiuni vădite asupra electoratului.

Vă mulțumesc.

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Onoare, un cuvânt mai puțin utilizat în România;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică intitulată "Onoare, un cuvânt mai puțin utilizat în România"

Evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute, cu privire la demisia ministrului de externe Răzvan Ungureanu, au ridicat încă o dată tensiometrul analiștilor politici din România, dar și al politicienilor care doreau un conflict cât mai accentuat între primul-ministru și ministrul de externe.

Gestul său, acela de a-și prezenta demisia de onoare, arată o responsabilitate politică ce se încadrează în normalitatea specifică unei democrații așa cum România își dorește să fie, și nu trebuie să mire pe nimeni. Ministrul de externe a urmat acele reguli impuse de bunul simț politic, care îți spun că în momentul în care primul-ministru îți cere demisia, o oferi și rămâi la dispoziția partidului din care faci parte.

Mihai Răzvan Ungureanu a reprezentat și reprezintă pentru Partidul Național Liberal un model de politician european veridic, care dă dovadă de fair-play, cu verticalitate, morală și care a reprezentat cu cinste partidul din care face parte în calitatea sa oficială de deținător al portofoliului Afacerilor Externe.

Cred că sunt în asentimentul colegilor mei atunci când spun că plecarea sa de la Ministerul Afacerilor Externe nu reprezintă decât o etapă în evoluția sa politică. P.N.L. are nevoie de politicieni care fac parte din generația tânără și care pot oferi o nouă viziune europeană asupra politicii românești.

  Ilie Merce - declarație politică intitulată Pseudointelectualii uzurpatori ai inteligenței naționale, marionete ale lui George Sörös, sar în apărarea cetățeanului-președinte vinovat de încălcarea jurământului și a înaltelor sale îndatoriri constituționale;

Domnul Ilie Merce:

Declarație politică intitulată "Pseudointelectualii uzurpatori ai inteligenței naționale, marionete ale lui George Sörös , sar în apărarea cetățeanului - președinte vinovat de încălcarea jurământului și a înaltelor sale îndatoriri constituționale".

Cei 50 de semnatari ai "scrisorii intelectualilor" care iau apărarea cetățeanului-președinte par a se revendica drept uzurpatori ai calității de reprezentanți ai clasei intelectualității din România.

Așadar, cine reprezintă intelectualitatea română? Filosofi fără operă filosofică, istorici ai artei fără operă de istorie a artei, scriitori care după 1989 nu au realizat nimic important sau, pur și simplu, nimic!

Să fie oare acesta motivul pentru care cei în cauză încearcă să iasă din anonimatul lor obscur, în speranța că se vor face remarcați și invitați să mulgă și ei vaca puterii, alături de un Liiceanu, Patapievici, Rebengiuc, Alexandru Zub, Rădulescu-Zoner și mulți anonimi, precum Sever Voinescu, Mircea Mihăieș, Dan Tăpălagă, Sabina Fati, Tania Radu, care uzurpează până și calitatea de intelectual.

Nu sunt oare aceleași voci disperate care în 2000 cereau națiunii să-l aleagă pe Ion Iliescu în locul lui Corneliu Vadim Tudor? După ce Iliescu a fost ales, i-au devenit cei mai aprigi detractori. Asta da moralitate civică, și halal onestitate intelectuală !

Morala subțire a frustrărilor nesatisfăcute ale pârâților intelectuali este cea a ideologiei urii, pe care au propagat-o și pe care continuă să o însămânțeze doar pentru ca ei să se impună efemer în spațiul public ca "dascăli ai națiunii". "Banda celor 50" emite "judecăți de valoare implacabilă": Băsescu și ai lui sunt "băieții buni", împotriva cărora s-a constituit "alianța rea și agresivă" a Partidului Social Democrat, Partidului România Mare și a Partidului Conservator. Frustrați și complexați, cu gena urii în A.D.N., semnatarii apelului inventează, precum înaintașii lor staliniști, dușmani ai poporului. Popor pe care îl disprețuiesc, considerându-l o masă de manevră ce poate fi manipulată cu tehnicile lor de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor provocate, cu menținerea permanentelor pericole inventate de mult prea iubitul și stimatul lor comandant suprem, a cărui știință de a conduce se bazează pe o singură regulă: "Divide et impera", și pe un unic criteriu: "Cine nu mi se supune, este împotriva mea".

Acești neostaliniști, care reprezintă "Coloana a V-a cominternisto-sörösistă în România", se pun de-a curmezișul Constituției, atentând la valorile supreme ale acesteia, prin prezentarea cetățeanului-președinte cu dosare penale în așteptare, pe autocratul și veleitarul politic dictator, drept un simbol al democrației și al luptei anticorupție. Cei mai mulți dintre semnatarii apelului nici nu au cunoscut textul acestuia înaintea apariției în presă. Să nu creadă cineva că mercenarii condeiului au avut curajul să se întâlnească și să elaboreze ori să convină asupra conținutului apelului. Nici vorbă! Nu le-a aparținut nici măcar inițiativa.

O elementară analiză de conținut, stil și sintactică îl indică drept autor pe scribul de serviciu al Palatului Cotroceni, fostul gazetar Elvis-Claudiu Săftoiu & Consoarta. Adeziunile semnatarilor s-au obținut telefonic, prin S.M.S.-uri, email-uri și chiar post factum.

Victime ale unor iluzii, pseudo-intelectualii de dreapta, semnatari ai apelului disperării, au ratat o mare șansă de a fi înțelepți. Aceea de a provoca la o dezbatere națională intelectualii de stânga, atât asupra chestiunii suspendării cetățeanului-președinte, cât și asupra cauzelor de adâncire ale crizei social-politice de care suferă cronic societatea românească. O societate drapată în portocaliul sinucigaș al revoluțiilor conduse de George Sörös pentru iudeo-americanizarea regiunii Mării Negre, extinse până în coasta nord-vestică a Chinei. Saltimbancii portocalii de la București nici nu realizează în ce combinații geopolitice explozive sunt amestecați. Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac !

Mult mai important este cine și de ce nu semnează "apelul celor 50". Foștii consilieri prezidențiali Andrei Pleșu și Renate Weber, deși aproape în spirit cu mulți dintre semnatari, sunt absențele cele mai notabile. L-au cunoscut pe cetățeanul - președinte și știu bine ce-i poate pielea. În plus, spre deosebire de lista celor care au semnat orbește sau la ordin, ex-consilierii prezidențiali știu că cetățeanul-președinte s-a situat și continuă să se situeze în afara Constituției României. Ei mai știu că imaginea lor ar avea de suferit în fața opiniilor responsabile, care văd în acțiunea de suspendare a aventurierului politic un exercițiu democratic firesc, asupra căruia nu trebuie să fie făcute presiuni, mai cu seamă din partea acelor oameni ai cetății care se revendică a fi democrați, pardon, uzurpatori ai democrației.

Cine și cui dă lecții de democrație ?

Niște inși care au angajamente și datorii față de rețeaua ocultă internațională condusă de George Sörös în numele unei așa-zise societăți deschise, în care statalitatea națională este distrusă, în favoarea dictaturii internaționale a unui anumit soi de organizații "neguvernamentale". Mai precis și mai pe înțeles, un nou comintern, bazat pe rețeaua organizațiilor neguvernamentale, care știu cât de profitabilă este corupția și cum poate fi ea practicată legal, la adăpostul nenumăratelor crize și războaie, anume provocate pentru a deveni o inepuizabilă sursă de îmbogățire pe seama așa-ziselor acțiuni umanitare și de consolidare a democrației.

Așadar, niște oameni de paie, marionete ale feluritelor grupuri de interese ilicite și nelegitime, în raport cu interesele politice naționale în actualul context intern, caracterizat printr-o amenințare deosebit de gravă la adresa democrației, tocmai din partea cetățeanului-președinte care, potrivit Constituției, a jurat să apere democrația, vin și sar în apărarea autocratului și veleitarului politic cu apucături de tiran și care a început să conducă precum un dictator.

Argumentele "celor 50" sunt de-a dreptul ridicole:

A. Se afirmă că cetățeanul-președinte a declarat război corupției. Nimic mai fals! Dimpotrivă, el fiind, la rândul său, un mare corupt, a ajuns în funcția actuală propulsat fiind atât de marii corupători din culisele Partidului Democrat, regrupați în ceea ce presa a botezat ca fiind "Mica Securitate", dar mai cu seamă de rețeaua internațională a crimei organizate de stat, căreia i-a cerut protecția, pentru a nu fi răspunzător în fața legii de subminare a economiei naționale prin distrugerea flotelor maritime, fluviale și de pescuit oceanic ale României.

Este de notorietate în "high life"ul politic internațional că puterea precedentă a temporizat și blocat dosarul "Flota" nu din "fair play" politic, așa cum au declarat adversarii săi politici, ci fiindcă au fost "rugați" (n.n. cu ghilimele de rigoare) de către reprezentantul unei mari puteri care, pentru a fi mai convingător, le-a iterat interlocutorilor săi că n-ar fi bine ca și României să i se livreze gaze la o presiune mai scăzută.

B. I se atribuie cetățeanului-președinte cererea de desecretizare a tuturor arhivelor securității. Nimic mai neadevărat. Arhivele Securității nu s-au desecretizat! S-a dat doar cale liberă folosirii acestora în jocurile politice, în numele unui așa-zis liber acces la propriul dosar și la deconspirarea ofițerilor și colaboratorilor securității dintr-un segment imprecis determinat, tocmai pentru a se putea manipula.

Arhivele securității vor fi desecretizate doar atunci când se vor da publicității acțiunile și agenții puterilor străine care au operat în România de la 23 august 1944 până la momentul aderării la NATO.

Arhivele sunt în prezent folosite pentru a marca și finaliza și adevăratele victorii ale Securității. Cea mai elocventă dovadă este chiar criza politică profundă care macină societatea. Ea a fost generată tocmai de aducerea în actualitate a temei securității și mizei controlului serviciilor secrete.

C. I se atribuie cetățeanului-președinte condamnarea, printr-un discurs exemplar, a comunismului și a ravagiilor acestuia în România. O crasă dezinformare! Un exercițiu de demagogie politică în care cetățeanul-președinte s-a lăsat prins ca autor la falsificarea istoriei, exclusiv din interesul meschin de a acumula un plus de capital electoral.

Ce mai susține "banda celor 50"? Susține aberația că majoritatea clasei politice românești nu mai reprezintă poporul, ca oameni politici s-au rupt de mersul firesc al istoriei și de aspirațiile majorității poporului român.

Dar de unde știe și cât de bine cunoaște pseudo-intelighentia cu vocație elitistă de dreapta care sunt aspirațiile poporului român!? Dimpotrivă, producția lor intelectuală a excelat prin "urinoterapie națională", disertații scatologice și alte forme ale disprețului față de "vulgul național". Totuși, în tirada lor verbală "cei 50" scapă și marele adevăr care-i mână pe ei în luptă: teama ca iubitul lor președinte - pe care, fie vorba între noi, l-au bălăcărit urât în ultima vreme - să nu rămână posterității cu "un portret de infractor politic și de potențial dictator." Care portret, că asta este cruda, nuda și trista realitate, domnilor telectuali!

"Gura păcătosului adevăr grăiește" - spune proverbul.

Cât de actual este, pentru acești mercenari ai vorbelor, marele și inegalabilul Eminescu?

"Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni".
  Ioan Aurel Rus - declarație politică intitulată Drum bun, cale bătută...;

Domnul Ioan Aurel Rus:

Declarație politică "Drum bun, cale bătută..."

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Încă o dată s-a adeverit ce am spus noi, că ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu nu apăra interesele românilor și ale României. El era aservit întru totul mentorului său «coadă de topor» Sörös. Acesta din urmă, împreună cu congresmanul american Tom Lantos, l-au impus în Guvernul de tristă amintire P.D.-P.N.L.-PC-UDMR. Încă de la început, agentura udmr-istă s-a impus în politica externă a acestui guvern. Nu a fost destul un bursier Sörös, adică Mihai Răzvan Ungureanu, ci au fost desemnați secretari de stat alte două unelte compromițătoare ale democrației românești, Toni Niculescu și Aurel Leuștean.

Cine este acest Anton Niculescu? Este o altă «coadă de topor», fost șef de cabinet al «mumieileniniste» Marko Bela și iată-l pus mare secretar de stat la externe, care împreună cu alt bursier Sörös, Aurel Leuștean, au lucrat sistematic pentru destabilizarea și defăimarea României peste hotare. Toți împreună au hotărât, în colaborare cu premierul Tăriceanu, să vândă bunurile fundației Gojdu Guvernului Ungariei, iar acesta, fără pic de rușine, să le ofere contra cost unor evrei.

La întrunirea din octombrie 2005 de la București, Guvernul Ungariei și-a impus punctele de vedere în fața unui Guvern al României pe post de vasal. Atunci s-a pecetluit soarta Fundației Gojdu și a bunurilor lăsate prin testament Bisericii Ortodoxe Române. Dacă aceste bunuri erau lăsate Bisericii Romano-Catolice, alta era soarta lor. Nu întâmplător premierul și-a renegat credința, cununându-se la Budapesta în religia catolică.

Mihai Răzvan Ungureanu a contribuit din plin și la politica de abandonare și depopulare a Carpaților României. La aproape toate conferințele și întâlnirile euroregionale de montanologie, nu a trimis experți, profesori, doctori sau academicieni români, ci l-a trimis pe un alt vânzător al sfintei Românii, «o coadă de topor» din Baia Mare, Peter Lenghel, membru al unui nu știu ce ONG. Acesta a reușit să impună «Conferinței din Carpați» o țară fără munți, cum e Ungaria. Din cauza lui, conducerea Conferinței o exercită o altă țară, și nu România, ce deține 60% din Carpați, cu peste 800 de comune locuite de țărani care din munte își duc traiul zilnic.

Ce să mai vorbim de Tratatul cu Ucraina, ce trebuia amendat până în 5 noiembrie 2006, conform convenției comune! Tratat ce trebuia să rezolve problema românilor și a averilor lor rămase în afara granițelor țării în urma Tratatului de la Viena, problema punctelor vamale, a canalului Bîstroe etc.

Abandonând interesul național și pe români, iată-l vinovat și de situația celor doi concetățeni arestați în Irak. În acest ultim caz, ministrul Ungureanu și-a dovedit din plin slugărnicia față de Băsescu, în detrimentul premierului. Salutăm demisia de onoare și o așteptăm și pe cea a lui Elvis Claudiu Săftoiu, directorul SIE. Noului ministru de externe îi atragem atenția asupra subalternilor, care sunt două vipere antiromânești ce trebuie extirpate urgent. Așadar, domnule Ungureanu, drum bun...

  Ioan Hoban - declarație politică intitulată Podul peste Tisa și granița cu Ucraina;

Domnul Ioan Hoban:

Declarație politică intitulată "Podul peste Tisa și granița cu Ucraina".

Încă din secolul al XVIII-lea, o punte peste Tisa lega localitățile Sighetul Marmației și Slatina (Solotvino), pe atunci ambele fiind localități românești. Puntea a fost înlocuită în 1880 cu un pod metalic care a fost distrus de bombardiere germane în al doilea război mondial.

După decembrie 1989, autoritățile maramureșene au venit cu propunerea reconstruirii podului. În toți acești ani, P.N.L. Maramureș a militat pentru găsirea unor formule de finanțare. Astfel că, în 1999, Uniunea Europeană acordă o finanțare prin programul PHARE, argumentul cel mai bun fiind acela că între Sighet și Solotvino nu există nici o legătură rutieră transfrontalieră, deși localitățile sunt situate la aproximativ 500 de metri distanță.

Construcția podului a fost finalizată în 2001, bugetul proiectului fiind de 373.000 de euro, din care 298.000 - contribuție UE prin fondurile Phare CREDO.

Sighetul devine, însă, și punct vamal de importanță majoră. Pentru finalizarea lucrărilor la punctul de trecere a frontierei și a clădirilor aferente desfășurării activității punctului vamal de la Sighet, Maramureșul a primit peste 30 de miliarde de lei vechi din partea Guvernului.

Podul, cu lungime de 227,5 metri și o lățime maximă de 3,8 metri, a fost inaugurat la mijlocul lunii ianuarie de președintele României, Traian Băsescu, și de președintele Ucrainei, Victor Iuscenko. Podul permite circulația autovehiculelor cu o greutate de până la 3,5 tone și asigură accesul la coridoarele rutiere internaționale de transport IV și V.

Reluarea traficului între Sighet și Solotvino a fost de multă vreme așteptată de cetățenii celor două țări. De altfel, mulțimea de oameni care s-a adunat pe cele două maluri ale Tisei a vorbit de la sine despre importanța podului pentru ambele țări, devenit acum o punte de trecere pentru Ucraina către UE.

Din păcate, autoritățile maramureșene au mari probleme cu întreținerea perimetrelor de protecție de la granița cu Ucraina. Deși e vorba de frontiera externă a Uniunii Europene, nimeni nu e dispus să aloce bani pentru întreținerea acestor zone.

Administrațiile locale susțin că nu au cum să facă rost de miliardele de lei necesare defrișărilor și înlocuirii bornelor și indicatoarelor de la graniță. La această oră, fâșia de frontieră e acoperită pe porțiuni mari de tufișuri, numai bune pentru eventualii transfugi.

Dacă ne luăm după ce spune legislația internațională, fâșia de frontieră trebuie să fie vizibilă din aer. Dar asta presupune curățirea a absolut tot ce crește pe o lățime de 10 metri de la linia de graniță, pe o lungime de peste 160 de kilometri. Ca să nu spunem că sunt necesare căi de acces, astfel încât controalele să se facă cât mai ușor. Aceste lucrări nu pot fi făcute din bugetele proprii, și așa sărace.

Primarii localităților de graniță au sesizat cu aceste aspecte Prefectura Maramureș, Consiliul județean, partidele politice. De aceea mă adresez Guvernului României, întrucât se impune o Hotărâre de Guvern pentru alocarea acestor bani.

  Ioan Munteanu - declarație politică intitulată Permanenta criză din sistemul de sănătate;

Domnul Ioan Munteanu:

Declarație politică adresată domnului Eugen Nicolăescu, ministrul sănătății. Subiectul: " Permanenta criză din sistemul de sănătate"

Deși în Constituția României se precizează că "Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat", experimentele pe care echipa ministrului Nicolăescu le fac duc la concluzia că această prevedere este ignorată în totalitate.

Așa-zisa reformă din sănătate a generat numeroase disfuncțiuni, nemulțumiri și critici, atât la nivelul populației, cât și la cel al oamenilor din sistem sau al unor oficialități europene care au remarcat caracterul neconstituțional, antisocial și antieuropean.

Deși ministrului Nicolăescu îi place să se laude ori de câte ori are prilejul, cu marile sale realizări, eșecurile și crizele semnalate l-au obligat să recunoască faptul că "Spitalele au fost administrate total neprofesionist, au mers prost, au făcut datorii, iar oamenii sunt nemulțumiți de felul în care sunt tratați".

Cea mai recentă nemulțumire ține de criza medicamentelor compensate și gratuite, constatată în aceste zile în farmaciile din țară.

Cu nonșalanța care îl caracterizează și care ascunde lipsa de competență profesională, domnul ministru afirmă că epuizarea acestor medicamente se explică prin numărul mare de viroze și pneumonii. Dar acest număr mare de îmbolnăviri era previzibil, în condițiile acestei ierni atipice. De ce nu s-au luat măsuri din vreme?

La fel de confuz ca de fiecare dată când caută scuze pentru nepricepere și greșeli, ministrul sănătății îi găsește vinovați pe farmaciști și pe cei de la Casele de Asigurări de Sănătate: "Începând de luni (12 februarie) voi continua aceste întâlniri cu autoritățile de sănătate publică, casele de asigurări și colegiile farmaciștilor, astfel încât să se urmărească din timp epuizarea plafoanelor și să se intervină profilactic"(!)

Cu mare întârziere, domnul ministru constată că "Disfuncționalitățile semnalate sunt cauzate de faptul că nu s-a ținut cont de numărul de pacienți care se adresează fiecărei farmacii și că plafoanele pentru medicamente nu au fost distribuite corect".

În concluzie, ministrul sănătății afirmă că nu sunt probleme și neagă criza din farmacii, deși reprezentanții Colegiului Farmaciștilor și bolnavii sunt de cu totul altă părere.

Ca să nu mai vorbim de lipsa medicamentele din spitale, de faptul că bolnavii trebuie să-și procure singuri tratamentul, de lista redusă de gratuități pentru sugari, gravide și lehuze, de prețurile exagerate ale medicamentelor de bază, inaccesibile pacienților cu venituri limitate.

Oricât de grave ar fi problemele din sistemul sanitar și oricât de mari nemulțumirile cetățenilor, domnul ministru-contabil ne va asigura de fiecare dată că nu-i nici o problemă și că reforma se desfășoară perfect. Fără comentarii!

  Ion Călin - declarație politică intitulată<B> </B>PSD continuă demersurile de suspendare a președintelui Băsescu;

Domnul Ion Călin:

Declarație politică intitulată "P.S.D. continuă demersurile de suspendare a președintelui Băsescu".

P.S.D. va continua demersurile pentru suspendarea președintelui României, Traian Băsescu, pentru că nu mai dorim prelungirea crizei politice în care se află România, criza generată de conflictele dintre palatele Cotroceni și Victoria. P.S.D. respinge solicitarea premierului de amânare a procedurilor de suspendare a președintelui pe motiv că în acest moment prioritare sunt alegerile pentru Parlamentul European. Potrivit obligațiilor europene, alegerile europene pot să aibă loc oricând pe parcursul anului 2007. Așadar, nu este nicio grabă în acest sens. Adevărata noastră prioritate trebuie să fie rezolvarea crizei politice fără precedent în care se află țara și programul postaderare. De aceea, P.S.D. consideră că în momentul în care premierul Călin Popescu-Tăriceanu a solicitat amânarea demersului de suspendare a președintelui, nu a avut în vedere decât să scape de responsabilitatea de a prezenta modul în care Guvernul pe care-l conduce vede ieșirea din această criză.

P.S.D. constata cu îngrijorare că în România criza politică continuă să se adâncească, iar cei care se află acum la guvernare și care ar trebui să gestioneze treburile țării sunt preocupați de diversiuni de tot felul, în funcție de interesele grupurilor din care fac parte. Una dintre diversiunile prin care președintele Traian Băsescu încearcă să mintă din nou poporul român o reprezintă crearea partidului prezidențial, care mai este denumit și P.L.D.. Nu știu cine va mai avea naivitatea să-l urmeze pe președintele interimar Theodor Stolojan, care se și crede în campanie electorală și încearcă să-și prezinte singurul mesaj electoral - susținerea lui Traian Băsescu, pe care îl vede "ca un simbol al luptei anticorupție" din România, un adevărat Corado Cattani în variantă dâmbovițeană. Probabil că Traian Băsescu va fi prezentat elevilor în manualele alternative ca un salvator al poporului român, alături de Monica Macovei care, într-unul din aceste manuale, este prezentată drept "salvatoarea Europei", "un adevărat noroc pentru România".

România se confrunta cu o situație fără precedent: a aderat la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 și nici până cum nu este realizat un program național postaderare. Oamenii sunt derutați și nu știu ce pot și ce nu pot face în continuare. Și aceasta pentru ca în locul informărilor legate de procesul de integrare reală a României în comunitatea economică europeană ei sunt bombardați cu informații legate de războiul care se poartă între președinte, premier, pe de o parte, și oligarhiile acestora, pe de altă parte.

De aceea, noi vom continua să acționăm pentru suspendarea președintelui, pentru a pune capăt acestui circ politic dat de Alianța "Departe de Adevăr", pentru că vrem să ne ocupăm de problemele reale ale țării.

  Ion Luchian - aprecieri privind apelul primului-ministru către politicieni;

Domnul Ion Luchian:

Doamnelor și domnilor deputați,

Asistăm de câteva săptămâni la scandal după scandal pe scena politică românească, scandaluri care îl au, din păcate, la origine pe însuși președintele Traian Băsescu, cel care ar trebui să constituie, în conformitate cu prevederile Constituției, dar și prin prisma calității sale de prim om în stat, un factor de stabilitate în viața politică românească, nu unul de criză.

Astfel, nu mai departe de acum câteva zile, într-un discurs ținut la DNA, domnul președinte a găsit de cuviință să-i catalogheze pe toți oamenii politici infractori, afirmând că aceștia "fac legi pentru infractori, și nu pentru interesul public".

În primul rând, este interesant cum domnul președinte s-a plasat în afara clasei politice românești, al cărei exponent proeminent este încă din 1990.

În al doilea rând, este evident faptul că o asemenea declarație nu are o bază reală solidă, ci face parte din continua campanie a președintelui de denigrare a instituțiilor esențiale ale statului. Pentru că altfel, nu poate fi ignorat faptul că de la preluarea mandatului președintele Băsescu a promulgat mai mult de 90% din legile votate de Parlament, ceea ce îl face complice al legilor făcute pentru infractori, conform propriului discurs.

În lipsa unor prerogative constituționale care să-i permită să intervină în toate domeniile, așa cum o dorește, domnul președinte face politică de stat prin declarații publice și îndemnuri făcute procurorilor, judecătorilor și miniștrilor.

Mai mult, domnia sa consideră că este singurul personaj de pe scena politică românească care cunoaște adevărul, care cunoaște "interesul național" - sintagmă foarte dragă actualului președinte -, care vorbește în numele întregului popor, de parcă la ultimele alegeri ar fi primit votul tuturor românilor, și nu doar unei părți a acestora.

Or, după 17 ani de exercițiu democratic, domnia sa se pare că nu a înțeles că esența democrației constă tocmai în existența unei diversități de interese legitime ale cetățenilor, interese care își găsesc în mod efectiv reprezentarea în urma alegerilor, așa încât, într-un sistem democratic nu poate exista o singură soluție pentru situații și interese diferite și nu poate exista o singură voce care să le reprezinte.

Jocul politic democratic se bazează în general pe consens, și nu pe conflict, pentru că, așa cum poate constata în aceste zile domnul președinte, și împreună cu domnia sa toți românii, un conflict dă naștere la conflicte.

În acest context, de scandaluri neîntrerupte, de crize politice artificiale, este remarcabil apelul primului-ministru către politicieni de a se amâna procedura de suspendare a președintelui. Acest apel reprezintă o dovadă de maturitate politică, nu de politicianism, așa cum s-au grăbit unii oameni politici să afirme, pentru că prin el se dorește revenirea la normal din punct de vedere politic, ceea ce este cu adevărat esențial.

Până la urmă, datoria noastră de oameni politici responsabili este de a ne face fiecare cât mai bine treaba pentru care am fost aleși, nu de a încerca să câștigăm o dispută politică, fie ea și cu președintele țării.

Vă mulțumesc,

  Ion Stan - declarație politică intitulată Doi ani de dictatură a ciumei portocalii în România;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Doi ani de dictatură a ciumei portocalii în România".

Prin declarația noastră politică de astăzi anticipăm împlinirea a doi ani din istoria României, pe care judecata obiectivă a urmașilor noștri îi va pune, neîndoielnic, sub semnul tragi-comicului, reprezentat de "dictatura ciumei portocalii".

Am mai consacrat acestei nefericite guvernări și declarația politică din 6 iunie anul curent, intitulată "Performanțele Guvernului Tăriceanu - România, o țară expirată". Era prima parte a unei cronici negre din viața politică a României prezente.

În această a doua parte a analizei noastre ne-am propus să evaluăm contraperformanțele Guvernului Portocaliu, prin prisma gravelor atentate pe care Puterea le-a săvârșit cu inconștiență, nerușinare, dar constant și perseverent împotriva Constituției României.

În primul rând, excesele extremiste ale liberalismului extra-doctrinar, practicat de primul-ministru, cumulate cu impotența politică a celor care uzurpează tradițiile politice democrate, pe care le-au mutat de la stânga la dreapta eșichierului politic - precum milițianul din anecdotă mortul de pe strada Edgar Quinet, pe cea a Academiei - au condus la acte de guvernământ profund antidemocratice, concretizate atât în știrbirea și anularea caracteristicilor statului de drept, cât și în îngrădirea și sufocarea pluripartidismului, ca valori constituționale supreme.

În al doilea rând, Guvernul și o așa-numită societate civilă, eminamente portocalie, au exercitat presiuni permanente și de o agresivitate inadmisibilă într-un sistem democratic, asupra Parlamentului, căruia i-au blocat funcționarea normală și au încercat, parțial reușind, să-l transforme într-o anexă a Executivului. În acest mod a fost grav lezată separația puterilor în stat, s-au tulburat pacea și stabilitatea socială.

Forțele politice parlamentare ale coaliției de putere au refuzat dialogul politic constructiv, au ignorat principiile democratice ale vieții parlamentare și s-au lansat, bazându-se pe instrumentele de forță ale statului, într-o campanie de teroare politică împotriva Opoziției democrate.

În al treilea rând, un ministru al justiției aidoma femeii-comisar din literatura de glorificare a stalinismului, paradoxal, în numele satisfacerii exigențelor Uniunii Europene, a pus Justiția în slujba intereselor Puterii de a-și timora și reduce la tăcere liderii politici reprezentativi ai Opoziției.

Urmare: compromiterea reformei justiției, prin procese prefabricate, pe criterii politice, și mârșave înscenări judiciare, prin care ciuma portocalie vizează să-și netezească drumul către dictatură.

În al patrulea rând, o presă cât de cât combativă și independentă a fost pusă sub o severă cenzură. Grupuri de interese ticăloșite au cartelizat o parte a mass-media și au oferit-o pe tavă Puterii. Libertatea de exprimare, garantată constituțional, a fost astfel anulată fie de comenzile politice, fie de interese oligarhice - ambele puternic asistate financiar -, care au dictat că: "libertatea Opoziției de a se exprima nu presupune și dreptul de a fi ascultată ori obligația mass-media de a o lua în seamă".

Prin practici total neortodoxe, monștrii portocalii au instituit un puternic embargo mediatic asupra Opoziției, ascunzând realitățile din viața parlamentară și orientând informarea publică în direcții profund nesănătoase, prin alimentarea paginilor ziarelor și a jurnalelor de actualități cu permanentele diversiuni și scandaluri politice, de afaceri și can-can-uri, care nu au nimic comun cu frământările și aspirațiile poporului român.

Așadar, statutului de drept i s-a contrapus "statul de drepți": pluripartidismul a fost substituit cu dictatura ciumei portocalii; justiția se înfăptuiește extrajudiciar, prin culisele și alcovurile palatelor, iar Parlamentul a fost pus în remorca Executivului. Și pentru ca toate acestea să fie ascunse, Puterea nu a ezitat să pună botniță presei ori să o manipuleze în scopul dezinformării opiniei publice.

În al cincilea rând, practicând un management strategic defectuos, Puterea a erodat credibilitatea externă a României, dovedind în nenumărate rânduri lipsa unei strategii coerente în domeniul relațiilor internaționale, iar principale consecințe au fost: amplificarea aspectelor contencioase în relațiile cu vecinii; gestionarea incompetentă și lipsită de orizont a tensiunilor, diferendelor și crizelor în relațiile bilaterale, intervenite succesiv ori concomitent cu toate țările vecine; absența preocupărilor responsabile pentru corecta poziționare a politicii externe, în noul context geopolitic și geostrategic regional, continental și global; o demagogie rușinoasă, regretabilă și impardonabilă față de obligația constituțională a statului privind întărirea legăturii cu românii din afara granițelor, pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase; nenumărate gafe de politică externă, la loc de frunte fiind, bineînțeles, cele în relațiile cu Uniunea Europeană și cu statele principali actori ai scenei politice internaționale.

În al șaselea rând, depășindu-și prerogativele constituționale, Guvernul Tăriceanu a politizat și destabilizat profund, în momente critice pentru țară, întreg sistemul securității naționale, în toate componentele sale: de apărare, siguranță și ordine publică.

Nu reluăm toate etapele acestei destructurări, pe care Puterea le-a urmărit cu o perseverență patologică. Ne rezumăm doar a reitera concluzia declarației noastre politice din 7 noiembrie anul curent, potrivit căreia "Legile securității elaborate de Guvernul Tăriceanu sunt o declarație de război la adresa Uniunii Europene" și nu numai, sunt și o declarație de război la adresa poporului român, pe care Guvernul îl amenința - paradoxal, tocmai în numele apărării democrației - cu instaurarea unui stat polițienesc.

În al șaptelea rând, în numele redescoperirii roții, a apei și a aței pentru tăiat mămăliga, ciuma portocalie a lovit nemilos în cultura și educația națională, neezitând să sfideze și să umilească până și Sfânta Biserică Ortodoxă Română, cea dintâi păstrătoare a spiritualității și identității naționale, supunând ierarhii și reprezentanții cultelor fie legii lustrației, fie controlului averilor, fie amenințându-i cu dosarele întocmite de fosta Securitate.

Consecințele, în învățământ, au fost: terorizarea copiilor și a părinților cu lungi și păguboase experimente educaționale, omițându-se că acestea nu sunt traumatizante doar pe termen scurt, ci și cu consecințe incalculabile pentru viitorul națiunii. Dar cea mai gravă dintre consecințe este compromiterea sistemului educațional românesc, cu vechi și bune tradiții, respectat și recunoscut pe plan internațional.

În cultură, consecințele au fost și mai dezastruoase, deoarece ministrul culturii, neregăsindu-și obiectul de activitate, s-a transformat într-un inchizitor politic, anexă a discutabilului Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În al optulea rând, Guvernul a politizat, deprofesionalizat și decredibilizat Sistemul apărării civile și al managementului crizelor și urmărilor calamităților naturale, dovada elocventă fiind aceea că, în al doilea an consecutiv, sate întregi intră în iarnă, unele pentru a doua oară, fără ca oamenii să aibă un adăpost. Comentariile sunt de prisos.

În al noulea rând, în numele unei așa-zise reforme a sistemului public de sănătate, Guvernul și-a promovat clientela politică incompetentă la conducerea instituțiilor sanitare, a marginalizat corpul de elită al medicinii românești și a promovat turismul medical extern, prin cei mai distinși reprezentanți ai Puterii.

În al zecelea rând, ciuma portocalie a realizat, de data aceasta, performanța de a-și destructura unitatea doctrinar-pragmatică, tocmai la jumătatea mandatului, pentru ca cealaltă jumătate să fie ocupată cu grijile zilelor negre ce vor urma după ieșirea de la guvernare.

În al unsprezecelea rând, dar nu ultimul ca importanță, noul sistem ticăloșit al Puterii pare a se afunda într-un scandal fără de precedent, asezonat cu conflictele de interese ale acoliților ei și generat de demascarea unui jaf sistematic și de mari proporții în exploatarea surselor de energie și distribuție a acesteia. S-a întâmplat și la case mai mari, și era păcat să nu urmeze exemplul.

Doamnelor și domnilor deputați,

Așa cum menționam la începutul declarației mele, faptele noastre politice nu vor scăpa de judecata istoriei. Dar până la judecata istoriei, este inevitabilă și mult mai aproape judecata alegătorilor.

Poporul nu ne-a trimis în Parlament și nu ne-a încredințat exercitarea suveranității naționale împotriva intereselor sale, pentru a satisface orgoliile, dorința nemăsurată de putere ori setea de avere a unor efemeri șefi de partid.

Apelez, așadar, la luciditatea dumneavoastră și vă chem să redăm vieții parlamentare forța, strălucirea și demnitatea prin care să ne bucurăm de încrederea și respectul națiunii.

Vă mulțumesc.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Războiul dintre palatul Cotroceni și palatul Victoria blochează elaborarea și legiferarea legilor din domeniul securității naționale;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Războiul dintre palatul Cotroceni și palatul Victoria blochează elaborarea și legiferarea legilor din domeniul securității naționale".

Destructurarea și politizarea sistemului securității naționale rezultă a fi unul dintre obiectivele programatice ale Alianței "Dreptate și Adevăr", devenită între timp, Alianța "Departe de Adevăr".

Unul dintre cele mai recente argumente, dintre multe altele, ale concluziei de o asemenea gravitate îl constitui disprețul și incompetența cu care reprezentanții la vârf ai instituțiilor fundamentale ale statului - Administrația Prezidențială și CSAT - tratează interesul național vital privind reconstrucția juridico-instituțională a domeniului securității naționale și al activității serviciilor de informații pentru securitate.

Întreg procesul de elaborare și avizare a proiectelor de lege prin așa numitul "pachet al securității naționale" a fost transformat într-o mascaradă care compromite în mod scandalos cele două instituții.

"Opera legislativă" aprobată prin consens în ședința de Guvern din 25 octombrie 2006 și asumată cu mare pompă în declarațiile publice pline de sine ale primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a fost remisă domnului Traian Băsescu, în calitatea domniei sale de Președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, pentru că acesta, în temeiul art. 4 lit.d) din Legea nr.415/2002, să avizeze cele cinci proiecte de lege privind "securitatea națională", activitatea de informații, contrainformații și protecție, "Statutul profesional și de carieră al ofițerilor de informații", "organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe".

Președintele României a remis proiectele de lege Secretariatului Consiliului Suprem de Apărare a Țării care, fie în mod abuziv, fie din incompetență, nu include pachetul legislativ pe vreo ordine de zi a consiliului, pentru a fi analizat în vederea avizării. Avize care puteau fi favorabile sau nu, dar se respecta o procedură obligatorie.

În schimb, secretarul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, generalul-maior Ion Oprișor, se substituie CSAT și, fără a fi îndeplinită cerința de avizare prevăzută de lege, recurge la un subterfugiu birocratic discutabil, comunicându-i ministrului delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului că "Nu au fost îndeplinite toate procedurile necesare supunerii spre avizare (...) și, pe cale de consecință restituie proiectele spre a fi reconsiderate, deoarece:

  • sunt marcate de deficiențe în ceea ce privește concepția de elaborare, conținutul și respectarea normelor de tehnică legislativă;
  • nu sunt avizate de către toate instituțiile sistemului național de securitate, a căror activitate o reglementează;
  • observațiile care au însoțit avizele unor instituții au fost trimise și Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
  • observațiile și propunerile Consiliului Legislativ nu au fost soluționate în totalitate". (Document: Administrația Prezidențială. Departamentul Securității Naționale. Secretariatul Consiliului de Apărare a Țării - DSN 1/128 din 11 ianuarie 2007)

Odată retrimisă mingea în terenul Guvernului, acesta ripostează comițând mai mult sau mai puțin inspiratul document 2/nr.577/RS din 17.01.2007, prin care sunt respinse toate argumentele secretarului Consiliului Suprem de Apărare a Țării, document din care cităm: "Ne exprimăm uimirea în legătură cu faptul că aceste proiecte de lege care au fost transmise oficial de către Guvern, sub semnătura primului-ministru, către Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în atenția Președintelui României, sunt restituite Secretariatului General al Guvernului de către secretarul CSAT fără ca acesta să le supună, în prealabil, avizării Consiliului Suprem de Apărare a Țării. (...) Este pentru prima dată când proiecte de acte normative transmise de Guvern în vederea avizării sunt restituite, fără a fi dezbătute în ședința CSAT, printr-o adresă semnată de secretarul Consiliului (...)"

Ministrul delegat pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului mai iterează secretarului CSAT depășirea cu 45 de zile a termenului în care CSAT-ul era obligat, potrivit legii, să comunice avizele și, în final, îl somează: "Să se conformeze reglementărilor în vigoare", deoarece "în raporturile dintre CSAT și Guvern, în ceea ce privește proiectele de acte normative inițiate de Executiv, instituția consacrată de Legea nr. 415/2002 este cea a avizului, și nicidecum cea a comunicării prin diverse forme de corespondență".

"Quod erat demonstrandum!" În actualul context politic intern, nici CSAT și nici Guvernul nu doresc așezarea pe baze legale a domeniului securității naționale și activității serviciilor de informații, deoarece acolo unde nu-i lege, domnește fărădelegea, ceea ce este specific Alianței "Departe de Adevăr", care guvernează prin teroare mediatică, teroare judiciară, vid legislativ, minciună, incompetență și prostie.

Cum ar putea să renunțe Puterea portocalie la aceste instrumente atât de dragi pentru a se supune legii?!

Sistemul securității naționale este aproape de faliment. Deriva anticonstituțională a Consiliului Suprem de Apărare a Țării continuă, iar declinul Puterii Portocalii a intrat în faza căderii libere.

Solicităm Președintelui României și partidelor politice parlamentare să ia act de gravitatea crizei instituționale care tulbură echilibrul politic și amenință securitatea națională și ordinea constituțională, dispunând măsurile care se impun, potrivit Constituției.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Președintele Traian Băsescu și poliția politică - autorii crizei muncitorilor români arestați de poliția militară americană;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Președintele Traian Băsescu și poliția politică - autorii crizei muncitorilor români arestați de poliția militară americană".

Sunt prea multe semnele de întrebare ridicate în legătură cu reținerea, timp de trei luni, de către poliția militară americană, a doi muncitori români angajați la o bază militară a S.U.A. din Irak.

Cel mai simplu raționament ne face să ne întrebăm dacă cei doi cetățeni ai unui stat aliat și prezent alături de S.U.A. în Irak puteau fi arestați și deținuți sub suspiciunea sau tentativa de spionaj, fără ca partea română să nu fie informată și fără ca serviciile de contrainformații ale armatei S.U.A. să nu solicite cooperarea serviciilor omoloage românești.

Mai mult, procedurile de securitate ale alianței Tratatului Atlanticului de Nord obligau și la verificări prealabile angajării celor doi muncitori într-o bază militară, tocmai pentru a se preveni ca o putere străină ostilă să-și infiltreze acolo agenți cu scopuri de spionaj, sabotaj, terorism sau alte acte subversive împotriva forței militare a S.U.A.

Nu putem să nu observăm că tocmai acest aspect delicat al problemei a fost de toți ocolit, mai puțin probabil de ex-ministrul afacerilor externe care, în mod corect, l-a informat direct pe președintele României, care este și președintele C.S.A.T.-ului.

Acesta a fost momentul în care eminența cenușie prezidențială a intrat în fibrilație, semnalizând precum ledul unei alarme nucleare și punând în lucru cele mai pesimiste scenarii ale unui nou complot.

Prima ipoteză a vizat ticăloșenia Serviciului național de contrainformații care ori nu și-a făcut datoria, ori a acționat premeditat pentru a-i deteriora imaginea președintelui, de bun și mare prieten al S.U.A., și a-i submina loialitatea față de președintele Bush.

În fața unui astfel de scenariu, cu sabia lui Traian Damocles deasupra capetelor, șefii serviciilor secrete ale președintelui au început să dea din colț în colț, achiesând la posibilitatea că s-ar putea ca cei doi muncitori să nu fi fotografiat de capul lor.

Imediat au fost elaborate mai multe versiuni de lucru, potrivit cărora trebuia verificat dacă nu s-a acționat la comanda unui serviciu străin, care i-a trimis ca să se angajeze în bază ori i-a recrutat ulterior.

În paralel, președintelui i s-a mai sugerat că cei în cauză puteau fi victimele manipulării de către elemente ale fostei Securități, care au conceput o provocare pentru compromiterea relațiilor cu S.U.A.

În fața unei astfel de grave chestiuni de securitate națională, președintele a dispus, în primă urgență, izolarea informațională a primului-ministru, bănuindu-se că afacerea spionilor ar fi fost pusă la cale de fostul ministru liberal al apărării și omul acestuia din conducerea Direcției Generale de Informații a Apărării, colonelul în rezervă Vasile Păun, autor al mai multor provocări și diversiuni, menite a decredibiliza profesionalismul și neutralitatea politică a serviciilor de informații militare.

Mai mult, asupra premierului a fost aruncată bănuiala că ar fi patronat, cu bună știință, întreaga conspirație, avându-i-se în vedere antecedentele scandalului declanșat prin anunțarea, fără voie de la președinte, a retragerii efectivelor militare românești din Irak.

Ca atâtea lucruri de ascuns, Traian Băsescu avea tot interesul să exploateze situația pentru a genera o nouă criză politică și un nou scandal, soldat cu îndepărtarea de la conducerea Ministerului Afacerilor Externe a unui ministru liberal loial instituției prezidențiale a României. Un preț mult prea mare, domnule Președinte!

Toate acestea explică, deopotrivă, atât furia, cât și gafele și minciunile prezidențiale, în încercările disperate de a nu scăpa situația de sub control.

Interesează mai puțin cum s-a ajuns la finalul fericit pentru conaționalii implicați și folosiți în această nouă criză politică, cât mai cu seamă se impune ca Parlamentul, prin comisiile permanente de specialitate, sau, dacă acestea sunt mult prea intim legate de domeniul pe care au datoria să-l supravegheze și să-l controleze, atunci printr-o comisie de anchetă anume constituită să se facă lumină în hățișurile întunecate ale intereselor și relațiilor imposturii prezidențiale cu serviciile secrete.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Deblocarea crizei politice care paralizează România are o soluție sigură - demisia premierului Tăriceanu și constituirea unui nou guvern, alcătuit din tehnocrați independenți politic, dar consecvenți în promovarea și realizarea intereselor naționale în noul context pan-european;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică intitulată "Deblocarea crizei politice care paralizează România are o soluție sigură - demisia premierului Tăriceanu și constituirea unui nou guvern, alcătuit din tehnocrați independenți politic, dar consecvenți în promovarea și realizarea intereselor naționale în noul context pan-european".

Nu numai în opinia noastră, dar și potrivit observatorilor politici occidentali, România se vede din exterior ca fiind paralizată de o criză guvernamentală. Acesta este, de fapt, un semnal pe care cancelariile occidentale ni-l transmit prin canalele media, cu prudența necesară, pentru a ne menaja sentimentele de demnitate națională.

Președintele și premierul României, angajați într-o luptă a orgoliilor personale, au dus țara într-un impas politic pe care îl argumentăm cu următorul decalog:

  1. În loc să-și reformeze și să-și modernizeze administrația incompetentă, Guvernul și-a subminat și ruinat susținerea politică și credibilitatea națiunii guvernate.
  2. În loc să dea curs reformelor supervizate, cu care a indus în eroare organismele Uniunii Europene, Guvernul se divizează și își compromite nu numai propria imagine, ci și pe cea a României, căreia îi accentuează izolarea în Uniunea Europeană.
  3. Lipsit de o strategie postaderare, Guvernul este incapabil să absoarbă miliardele de euro repartizate României din fondurile comunitare, este incapabil să modernizeze sectorul agricol învechit și fără voință de a ameliora sărăcia majorității populației, dar prea preocupat de prosperitatea miniștrilor și parlamentarilor săi, precum și a clientelei politice.
  4. În plină campanie de luptă împotriva corupției, premierul, în loc să credibilizeze aplicarea strategiei naționale anticorupție, a intervenit pentru influențarea justiției în favoarea oligarhilor partidului său.
  5. În loc să dovedească bună-credință și onestitate în alegerea unei echipe guvernamentale incoruptibile, premierul recunoaște public că, pentru a-și apăra colaboratorii apropiați de tentațiile corupției, a preferat, la limita legii și probabil împotriva legii, să le creeze surse suplimentare de venituri de circa trei-patru ori mai mari decât salariile de ministeriabili sau parlamentari, numindu-i în tot felul de comisii și consilii la societățile naționale și regiile autonome ale statului și ale unor bănci cu capital public de stat.
  6. În loc să fie consecvent declarațiilor sale referitoare la neutralitatea politică a serviciilor secrete, premierul a inițiat și supervizat proiecte legislative care legalizează dependența acestor servicii de interesele grupurilor oligarhice din spatele Guvernului și care, într-o țară subminată, constituie Guvernul din umbră, cel real și puternic, dar antidemocratic, nelegitim și anticonstituțional.
  7. În loc să fie adeptul modernizării și reconstrucției credibile a sistemului securității naționale în interiorul cadrului legislativ al statului de drept, premierul, ca și de altfel președintele Camerei Deputaților, atacă public serviciile naționale de informații, care constituie dintotdeauna prima linie a apărării securității naționale, ca și cum acestea ar aparține nu statului român, al cărui prim-ministru este, ci unor puteri străine României.
  8. În loc să fie apărătorul consecvent al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, așa cum în repetate rânduri s-a erijat, dar se vede că demagogic Guvernul și premierul au violat Constituția, emițând ordonanțe de urgență prin care sunt subminate garanțiile constituționale ale libertății și inviolabilității persoanelor.
  9. Cu ridicole și infantile tentative, incongruente și mult prea tardive, de a elabora o strategie postaderare, Guvernul nu este pregătit să se prezinte la Bruxelles pentru negocieri, dovedind că este incapabil să-și definească obiectivele și să exprime ce vrea.
  10. În loc să încerce salvarea Coaliției care l-a propulsat în fruntea Guvernului, premierul, în nemăsuratul său orgoliu, în venalitatea sa politică și cinismul care îl caracterizează, a ales calea "războiului total" sau a "sinuciderii în grup", după cum a observat și prestigioasa agenție Reuters.

Opoziția parlamentară a Partidului Social Democrat este, în schimb, fermă și știe ce vrea.

Cere demisia Guvernului imposturii politice care, obedient rețelelor interne și internaționale ale grupurilor de interese infracționale, a subminat economic, social și politic bazele de subzistență ale națiunii, periclitându-i securitatea alimentară, energetică, medicală, cultural-educațională, ecologică, precum și reputația în comunitatea internațională.

Incapabil să perceapă și să descifreze semnalele care îi sunt transmise de cancelariile occidentale, premierul refuză să se retragă, iar încăpățânarea sa nu poate decât să agraveze criza politico-instituțională a României și să accentueze percepția externă de țară neguvernată.

Fiți un bun român, domnule Tăriceanu, și dați măcar o singură dată dovada înțelegerii imperativului politic al momentului, pentru a avea parte de o judecată dreaptă din partea istoriei.

Realizați că deblocarea crizei politice care paralizează România are soluția sigură în demisia dumneavoastră și în formarea unui nou guvern, alcătuit din tehnocrați independenți politic, și în promovarea și realizarea intereselor naționale în noul context pan-european. Este vorba, în primă și ultimă instanță, domnule prim-ministru, de opțiunea dumneavoastră între demnitate și onoare sau rușine și umilință.

  Ionel Palăr - declarație politică intitulată Falsele priorități ale platformei;

Domnul Ionel Palăr:

Declarație politică intitulată "Falsele priorități ale platformei".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Scena politică românească continuă să demonstreze atât populației, cât și Europei, faptul că oamenii politici nu au înțeles noțiunea de agendă publică și de priorități, la 17 ani de la Revoluție și după aderarea la Uniunea Europeană.

Nu mă voi referi la acțiunea de suspendare a președintelui, inițiată de Opoziție, altminteri un drept al acesteia, care trebuie tratat cu maximă seriozitate și responsabilitate de întreaga clasă politică.

Mă voi referi însă la atacurile nefundamentate, lipsite de argumente, ale unor formațiuni politice încă nenăscute ca partid, care, prin vocea liderilor lor, nu fac nimic altceva decât să inoculeze neadevăruri și false teme de discuție în dezbaterea publică. P.N.L. a fost și este preocupat de probleme precum integrarea europeană, lupta împotriva corupției, reformarea justiției și a serviciilor secrete, descentralizarea administrației publice centrale și locale. Spre deosebire de liberali, platformiștii au preocupări din zona manevrelor politice și a minciunii, iar poziționarea lor în sondaje arată clar ce crede electoratul despre structura lor politică.

Fostul consilier prezidențial ar trebui să aibă în vedere faptul că, dintre toți cei enumerați în atacurile sale - Norica Nicolai, Crin Antonescu, Ludovic Orban și domnia sa, numai acesta din urmă a creat o formațiune politică fără program, fără doctrină, fără vreo afiliere ideologică și, în ciuda numelui, fără vreo platformă concretă. În ceea ce privește acțiunile politice la care face referire domnul Stolojan în cel mai recent atac al său la adresa P.N.L., poate ar fi înțelept să privească mai curând înspre platformiștii din jurul său, ale căror unice inițiative politice constau în atacarea, criticarea și dărâmarea unui singur om - Călin Popescu-Tăriceanu. Mă întreb, așadar, unde este programul, care este proiectul politic, care sunt acțiunile concrete, constructive, pe care domnul Stolojan și platforma domniei sale le promovează?

Vă mulțumesc.

  Liviu Câmpanu - declarație politică intitulată Prea multă autonomie strică?;

Domnul Liviu Câmpanu:

Declarație politică intitulată "Prea multă autonomie strică?".

Unul din obiectivele majore ale programului de guvernare al Alianței D.A. a fost obținerea autonomiei Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru ca aceasta să poată funcționa în scopul pentru care a fost creată, acționând flexibil la necesitățile financiare ale sistemul sanitar românesc.

Iată, în momentul de față, C.N.A.S. este autonomă! Folosește acest lucru cu adevărat asiguratului? Sau satisface anumite orgolii ale șefilor acesteia? Aceste întrebări sunt legitime datorită faptului că disfuncționalitățile și birocrația din sistem persistă. Agenția Națională de Administrare Fiscală este cea care strânge fondurile C.N.A.S., iar aceasta le administrează după necesități, fiind nevoită să-și încropească singură o bază de date cu privire la plătitorii către Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Din păcate, utilizarea fondurilor se dovedește a fi necorelată cu necesitățile reale ale sistemului și politica Ministerului Sănătății. Faptul că unul e cu banii, iar altul cu strategia, dizarmonizează sistemul.

În mod teoretic, CNAS reprezintă asigurații în raport cu furnizorii de servicii medicale de pe piață, cu care încheie diferite contracte de furnizare de servicii. Este imperios necesar pentru reprezentanții CNAS să realizeze măcar în al doisprezecelea ceas că furnizorii de servicii medicale nu le sunt subordonați, ci parteneri de contract, iar contractul are, ca orice contract comercial, și un caracter sinalagmatic - creează drepturi și obligații din partea ambelor părți. Impunerea unor programe informatice de raportare către Casele Județene de Asigurări de Sănătate, programe de altfel nefuncționale, nu înseamnă altceva decât "băgarea" mâinii CNAS în buzunarul furnizorului de servicii medicale.

Și am să vă dau un exemplu, din județul Botoșani: în anul 2006 raportările către Casa Județeană s-au făcut pe un program cumpărat de către reprezentanții CJAS din Botoșani, de la o firmă din Sibiu. La sfârșitul anul 2006, CJAS a reînnoit contractul cu firma din Sibiu pentru un program uP.D.atat, care ar trebui să permită raportarea îngrijirilor acordate bolnavilor cuprinși în programul de diabet, insuficiență cardiacă și alte boli cronice. Însă, acest program nu permite raportarea examenelor de bilanț, făcute conform normelor contractului-cadru pentru persoanele sănătoase. Cu alte cuvinte, aplicarea acestui program ne arată că, în România anului 2007, nu mai există oameni sănătoși. Ba mai mult, pentru acest program, fiecare medic de familie trebuie să plătească, la început, câte 500 RON, urmând ca lunar să plătească încă 45 RON pentru întreținerea soft-ului. Acest aspect este total nelegal, pentru că achiziționarea programului este făcută de C.J.A.S., din fonduri proprii, achiziție la care medicii de familie nu au niciun cuvânt de spus, însă pentru care trebuie să plătească.

Nu e destul că, în momentul de față, medicul vine către Casa de Asigurări și cu bolnavul - pentru că medicul este cel care face demersurile ca un cetățean să devină asigurat - și cu serviciile, și trebuie să mai plătească și instrumente de desfășurare a activității pentru cei de la Casă. Pentru ce dată li se vor solicita fonduri pentru consumabile, pentru birouri sau poate pentru decontarea deplasărilor celor de la Casa de Asigurări?

Îmi doresc din tot sufletul să nu ajungem în situația colegilor noștri din Franța, care după ce s-au chinuit 5 ani să obțină autonomia Casei de Asigurări, s-au străduit alți 10 să o treacă din nou în subordinea Ministerului Sănătății.

  Marian Florin Săniuță - declarație politică intitulată ARIS - între corupție și nepăsare;

Domnul Marian Florian Săniuță:

Declarație politică intitulată "ARIS - între corupție și nepăsare".

Stimați colegi,

Cu puțin timp în urmă, am avut ocazia să ascult declarațiile premierului Călin Popescu-Tăriceanu, prilejuite de primirea unui important grup de investitori germani și respectiv la inaugurarea la Călărași a celui mai important proiect de tip "greenfield" din ultimii ani.

De fiecare dată am fost plăcut impresionat de atenția pe care domnia sa o acordă investițiilor străine directe în România.

Este și normal. Nu este cazul și locul să dezvoltăm acest subiect atât de important pentru toate țările lumii, competiția fiind deosebit de acerbă pentru atragerea unui volum cât mai mare de investiții directe, unul din motoarele dezvoltării economice.

Am fost neplăcut impresionat, însă, de absența de lângă premier a Președintelui Agenției Române pentru Investiții Străine.

De fapt, acesta este motivul care mă determină să mă adresez dumneavoastră.

De mai bine de 5 luni, Agenția Română pentru Investiții Străine funcționează fără conducere, după scandalul de corupție dintre demnitarii săi ce a ținut prima pagină a ziarelor românești și străine, agenția devenind și victima unor interese politice mărunte.

ARIS, doamnelor și domnilor, a fost creată în anul 2002 în urma necesității racordării României la competiția mondială a atragerii de investiții străine directe și de punere în valoare a capabilităților capitalului autohton aflat în plină dezvoltare.

Nu a fost ușor să se combată șabloanele de imagine și mentalități ce lucrau și uneori încă mai lucrează atunci când vine vorba despre România.

Oamenii de afaceri știu cu toții cât de importantă este imaginea în lumea afacerilor de succes. Nu a fost ușor să fie creată o echipă de specialiști care, dincolo de o pregătire profesională de excepție, trebuia să dea dovadă de stabilitate, trebuia să reziste la tentațiile de toate felurile și mai ales trebuia să izbândească în competiția cu celelalte agenții cu experiență în domeniul promovării și atragerii de investiții străine directe.

Dacă după 4 ani și jumătate de funcționare, ARIS a reușit să atragă investiții ce se măsoară în miliarde de euro și în crearea a sute de mii de locuri de muncă directe și indirecte, ca să nu mai vorbim despre taxele plătite bugetelor locale și bugetului de stat, atunci această instituție înseamnă că și-a îndeplinit rolul pentru care a fost creată și merită atenția dumneavoastră pentru numirea unei noi conduceri și evitarea oricărui partizanat politic, pentru alocarea resurselor necesare dezvoltării activității ARIS în străinătate și în țară, ca și pentru efectuarea unei analize serioase la sediul acestei agenții privind domeniile în care România își propune să atragă cu precădere investiții străine, acum, în perioada posttranziție.

În încheiere, stimați colegi, doresc primului-ministru să taie cât mai multe panglici inaugurale ale unor proiecte devenite realitate în România, fără a uita de eforturile celor care, cu seriozitate, onestitate și modestie, le-au făcut posibile. Și nu a fost ușor, ținând cont de tumultuoasa politică dâmbovițeană, dar și de inexistența unei strategii clare, parte a Programului de guvernare.

  Marin Almăjanu - aprecieri cu privire la apelul premierului către liderii partidelor politice de a-și concentra dezbaterile asupra alegerilor pentru Parlamentul European;

Domnul Marin Almăjanu:

Doamnelor și domnilor,

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a saluta un gest de normalitate în politica românească.

Săptămâna trecută, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a făcut un apel la liderii partidelor politice să-și concentreze dezbaterile asupra alegerilor pentru Parlamentul European și să amâne până după alegerile pentru Parlamentul European discuțiile privitoare la suspendarea șefului statului.

Intrarea României în Uniunea Europeană a însemnat un pas important pentru dezvoltarea economiei, pentru transformarea eforturilor făcute de toți românii înultimii 16 ani în beneficiul unei vieți mai bune, mai aproape de ceea ce ne dorim cu toții - poporul roman.

Această declarație vine în contextul în care, în ultimele săptămâni, se constată faptul că clasa politică inversează ierarhia priorităților, punând obiectivele de partid deasupra obiectivelor României.

Zilele acestea s-au discutat teme precum suspendarea președintelui României, s-au adus argumente și contraargumente pentru un demers care nu are perspective.

Acest mesaj al premierului are ca principal scop reorientarea atenției partidelor politice către adevăratele probleme ale României, către agenda cetățeanului.

Prin această intervenție, premierul Tăriceanu, dovedește încă odată că el este factorul de echilibru pe scena politică românească, încercând să treacă peste toate disputele de ordin politic care ar putea dăuna interesului național.

Salu, pe această cale, atitudinea primului-ministru și aștept și din partea celorlalți competitori politici să dea dovadă de aceeași responsabilitate.

Vă mulțumesc.

  Marius Iriza - critici la adresa unor declarații făcute de președintele României;

Domnul Marius Iriza:

"Oamenii politici nu fac nimic altceva decât să facă legi pentru infractori"- acesta a fost mesajul transmis, în data de 6 februarie, la bilanțul DNA, chiar de către Președintele României, domnul Traian Băsescu, uimind întreaga clasă politică actuală prin nonșalanța cu care generaliza și acuza de servitute față de grupuri infracționale Parlamentul României, care, potrivit Constituției este: "organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Cum în ultimii doi ani Parlamentul a adoptat peste 10.000 de legi, iar cel care le-a promulgat este nimeni altul decât Președintele României, în cazul de față Traian Băsescu, declarația sa este mai mult decât surprinzătoare.

Prin declarațiile sale, Traian Băsescu mai adaugă o "gafă politică" la șirul interminabil de "derapaje" pe care le tot face de la instalarea sa la Palatul Cotroceni. Dacă ar fi să ne reamintim doar de scandalurile, mai recente, în care actualul Președinte al României a fost unul dintre personajele principale, ne-am da seama că acesta nu este capabil să ocupe o funcție atât de importantă.

Încă de la instalare, Traian Băsescu a încălcat Constituția României lucrând în slujba unui anumit partid, deși Constituția îi interzice acest lucru. Totodată, a încercat sistematic să tulbure viața parlamentară, prin susținerea schimbării președinților celor două Camere. O alta "gafă" a președintelui a constituit-o celebra "condamnare a comunismului", președintele asumându-și în acele zile rolul de judecător al istoriei, fără să țină seama de poziția partidelor politice - pe care nu le-a consultat în această privință -, dar, mai ales, de faptul că Uniunea Europeană are recomandări care sunt împotriva unor astfel de acțiuni; Cipru, țară membră a Uniunii Europene, este condusă de un partid comunist.

Multe ar mai fi de spus despre activitatea dezastruoasă desfășurată de actualul Președinte, bilețelul roz, șprițurile de la Golden Blitz, ofensele aduse Rusiei, flota dispărută, răpirea jurnaliștilor din Irak, cazul recent în care doi cetățeni români au fost arestați de forțe aliate pentru spionaj, și multe altele, ne fac să ne punem fireasca întrebare: Cât vor mai rezista românii cu un Guvern interesat mai mult de luptele politice interne decât de guvernarea României, dar și cu un Președinte iresponsabil, preocupat de propria imagine și de demolarea adversarilor politici ?

  Marius Rogin - declarație politică intitulată De ce se dorește de fapt schimbarea președintelui;

Domnul Marius Rogin:

Declarație politică intitulată "De ce se dorește de fapt schimbarea președintelui".

Doamnelor și domnilor deputați,

Suntem astăzi martorii unor evenimente care au reușit să tulbure apele politicii românești. Toate evenimentele la care asistăm în această perioadă nu fac nimic altceva decât să dovedească faptul că mare parte din pătura politică românească este supusă unei oligarhii foarte bine instaurată și asupra căreia se duce în prezent o luptă foarte acerbă.

Ce este, de fapt, această oligarhie? Într-o încercare de definire a oligarhiei, aflu, deși acest lucru nu-mi era străin nici mie, nici domniilor voastre, că aceasta reprezintă guvernarea statului de către un grup, pervertită prin abuzul de putere. Ea reprezintă acea formă de guvernământ în care cea mai mare sau poate întreaga putere politică este deținută de un mic segment al societății, în general cel mai reprezentativ din punctul de vedere al politicii, exprimată fie prin bani, înrudire, putere militară sau influență politică. În mod tradițional, oligarhiile se perpetuează prin intermediul câtorva familii importante, ale căror progenituri sunt formate pentru a deveni moștenitorii acestei puteri. Tot ea reprezintă adeseori o manifestare a puterii, exprimată în mod nedemocratic, în care personaje cheie rămân în umbră, preferând să conducă din culise, de cele mai multe ori prin intermediul mijloacelor economice. O societate poate deveni oligarhică într-un anumit moment al evoluției ei, printr-un mecanism de acumulare graduală de mijloace economice în mod netransparent de către un grup restrâns de indivizi.

Acest lucru este din ce în ce mai evident în România, datorită tuturor lucrurilor care s-au întâmplat începând imediat după Revoluție. Cei care au ajuns la guvernare și care au provenit din vechea pătură comunistă n-au făcut nimic altceva decât să continue vechile practici cu care erau obișnuiți. A apărut însă și un alt grup. Cel al celor care au profitat de acești așa-ziși politicieni și de dorința lor aproape evidentă de a se ridica la cele mai înalte niveluri de avuție. Acceptul lor tacit le-a permis acestora să facă abuzuri care au aruncat România într-un con de umbră și neîncredere în ochii Uniunii Europene.

Parte din cei care dețineau puterea, au ajuns în acest fel din conducători, în conduși. Puterea a trecut în acest fel în mâinile celor din umbră, iar cei din forurile de conducere n-au ajuns decât niște marionete care n-au avut nimic altceva de făcut decât să se supună comenzilor. Iată de fapt adevăratul pericol în care astăzi suntem, așa după cum am și încercat să explic: acela că aproape întreaga putere politică este deținută de un mic segment al societății. Un lucru extrem de grav, doamnelor și domnilor deputați.

După alegerile din 2004, președintele Traian Băsescu a început o luptă acerbă împotriva grupurilor de interese. Faptul că până în prezent această luptă n-a putut fi oprită, n-a făcut nimic altceva decât să-i determine pe cei din umbră să strângă rândurile și frâele pentru a-și întări pozițiile. Oameni politici până acum despărțiți de bariere ideologice și-au descoperit afinități identice, comune, care brusc îi unesc. Apare însă un alt lucru extrem de dureros. Se observă într-o măsură din ce în ce mai mare că cei care slujesc această oligarhie sunt din ce în ce mai numeroși. Lucrul care sperie și mai mult este faptul că aceștia sunt tineri. Tineri politicieni, care în acest fel nu fac altceva decât să contrazică bazele democrației. Comportamentul lor ar trebui să fie altul decât cel de sprijinire a anumitor grupuri de influență. Ar trebui să-i vedem pe toți luptându-se împotriva acestor practici, acestor obiceiuri care practic aruncă asupra noastră o pată de noroi. De ce se întâmplă acest lucru care spuneam că contrazice ideile democrației, iarăși este ușor de explicat. Pentru că dorința de a se ridica individual la un alt nivel economic decât cel normal este mult mai mare și mai puternică decât este caracterul lor.

Pentru că majoritatea dintre ei preferă trecerea peste multe etape normale, firești și ajung brusc asemeni celor care-i ajută pe ei, dar cărora acum li se supun în mod tacit. Iată cum reușesc acești oligarhi să manipuleze o parte îngrijorător de mare a păturii politice actuale.

În prezent, asistăm la o dorință acerbă de a-l schimba din funcție pe președintele țării, folosindu-se orice pretext. Nu există motive întemeiate pentru a face acest lucru, dar, cu toate acestea, s-a ajuns până la votarea în Parlament. În acest moment se observă o coalizare a Opoziției și Puterii. Oameni care până acum au fost despărțiți de ideologii doctrinare, au ajuns să facă front comun pentru a-și păstra privilegiile. Acest lucru ne prezintă de fapt nivelul la care a ajuns această oligarhie care ne conduce.

Suntem în prezent parte a familiei europene. Uniunea Europeană a acceptat aderarea României datorită pașilor importanți pe care am reușit să-i facem în ultimii doi ani. Va trebui însă ca lupta declanșată împotriva corupției să fie menținută, pentru că aceasta n-a fost încă eradicată. Dacă aceasta nu este însă susținută și sprijinită, se va întâmpla un lucru extrem de grav. Acele mici segmente ale societății vor continua să dețină puterea, iar interesul propriu va continua să primeze în fața interesului public. Ca să fie eficientă, această luptă începută de președintele Traian Băsescu va trebui susținută de fiecare dintre noi.

Vă mulțumesc.

  Mihai Sandu-Capră - aprecieri în legătură cu aprobarea, de către Guvernul României, a Programelor Operaționale privind Dezvoltarea Capacității Administrative și Creșterea Competitivității Economice;

Domnul Mihai Sandu-Capră:

Doamnelor și domnilor,

Salutăm decizia Guvernul României, care a aprobat în ședința demiercuri, 7 februarie,Programele Operaționale privind Dezvoltarea Capacității Administrative (PO DCA) și Creșterea Competitivității Economice, acestea urmând să fie transmise oficial Comisiei Europene.

Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative" (PO DCA), finanțat din Fondul Social European, vizează dezvoltarea capacității administrative și sprijinirea eforturilor de modernizare ale administrației publice romanești.

PO DCA va beneficia de 244.708.969 euro, din care 85% reprezintă contribuția Uniunii Europene, în timp ce 15% este contribuția statului roman. Implementarea PO DCA se va desfășura în perioada 2007-2013, potrivit prevederilor Regulamentelor Uniunii Europene, iar plățile se vor efectua pana în 2015.

Programul este structurat în șase părți. Prima parte cuprinde o descriere a situației actuale a administrației publice din România, cea de-a doua o analiză a punctelor slabe și a punctelor tari ale administrației publice, cea de-a treia cuprinde strategia de dezvoltare a capacității administrative, care va fi finanțată din PO DCA, iar cea de-a patra se ocupă de repartizarea resurselor financiare în funcție de prioritățile identificate. Ultimele două părți tratează elemente legate de implementarea PO DCA, respectiv de partenerii identificați în elaborarea acestuia.

Principalele probleme identificate țin de nivelul de încredere al cetățenilor în administrația publică și se grupează în două mari categorii, și anume: elemente de credibilitate a administrației publice și probleme de receptivitate scăzută a serviciilor publice la nevoile cetățenilor.

De aceea, PO DCA își propune să contribuie la reforma administrației publice în general, dar identifică trei sectoare prioritare în alocarea resurselor financiare, și anume: sănătatea, educația și asistența socială.

O prioritate este dezvoltarea capacității administrative, atât la nivelul central, cât și la cel local, prin promovarea îmbunătățirilor structurale care să sprijine managementul strategic și prin optimizarea acestui proces pentru a moderniza performanța legată de metode, instrumente și proceduri.

O altă prioritate constă în îmbunătățirea calității și eficienței furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe descentralizare. Se adresează în principal administrației publice aflate la nivel local, dar nu în mod exclusiv. Sprijinul va fi direcționat către îmbunătățirea atât a serviciilor publice descentralizate, cît și a celor care rămân centralizate.

Considerăm că aceste demersuri sunt extrem de binevenite deoarece va fi sprijinit efortul administrației publice locale de a îmbunătăți capacitatea de absorbție a fondurilor de dezvoltare.

Vă mulțumesc.

  Mihăiță Calimente - exprimarea unei păreri cu privire la situația în care se află Insula Șerpilor;

Domnul Mihăiță Calimente:

Stimați colegi,

În intervenția mea de astăzi aș dori să atrag atenția asupra unei situații pe care noi, cei care astăzi suntem reprezentanții poporului, trebuie să luăm poziție. Mă refer la situația în care se află Insula Șerpilor.

Istoria acestui teritoriu este cunoscută.

Prin înțelegerile bilaterale - protocolul și procesul-verbal de predare - semnate între România și URSS în 1948-1949 România pierde Insula Șerpilor în favoarea URSS. Aceste înțelegeri sunt neconstituționale, fiind nule și neavenite. Orice înțelegere bilaterală prin care se cedau porțiuni din teritoriul românesc nu putea să intre în vigoare fără ratificarea ei de către Parlamentele celor două țări - în acele vremuri Sovietul Suprem al URSS, respectiv Marea Adunare Națională a României -, lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, se consideră conform dreptului constituțional, că Insula Șerpilor nu a fost înstrăinată niciodată de jure.

Încorporarea Insulei Șerpilor la URSS a determinat diminuarea întinderii platoului maritim teritorial al României; din aceste cauze, nu s-a putut ajunge la un acord privind delimitarea platoului continental și a zonei economice exclusive din Marea Neagră, partea sovietică pretinzând ca această delimitare să se facă între Insula Șerpilor și țărmul românesc, ceea ce nu corespunde principiilor dreptului maritim, așa cum au fost consacrate la Convenția de la Geneva.

După destrămarea URSS, ucrainenii pretind că insula este locuită, pentru că, conform normelor internaționale, dacă o insulă este locuită, atunci legile internaționale îi dau și dreptul la platou continental de 20 km.

În realitate, Insula Șerpilor are statutul de stâncă, deoarece nu este locuită permanent și nu are surse de apă potabilă. În disperare de cauză, autoritățile ucrainene au deschis pe insulă, în ultimii ani, un hotel fără canalizare și un cabinet medical, însă aprovizionarea cu apă se face tot prin intermediul elicopterelor.

În anul 1997 s-a semnat un tratat între România și Ucraina prin care ambele state "au reafirmat că frontiera existentă între ele este inviolabilă". România a semnat acest acord, ca o condiție a aderării la NATO, care cerea României să aibă tratate încheiate cu toate țările vecine.

În 2004, partea română a adus această dispută împotriva Ucrainei în fața Curții Internaționale de Justiție, cu privire la delimitarea platoului maritim dintre cele două țări, întrucât insula nu are importanță socio-economică.

Acum, Parlamentul ucrainean a dat numele de satul Alb așezării de pe Insula Șerpilor, într-o nouă încercare a Kievului de a dovedi că insula este un teritoriu locuit, astfel încât Tribunalul Internațional de la Haga să decidă că Ucraina ar trebui sa beneficieze de un spațiu maritim mai mare decât consideră România.

Această tentativă a Ucrainei nu poate avea efecte juridice și nu poate influența în niciun fel procesul de delimitare a platoului continental și a zonelor economice exclusive ale României și Ucrainei în Marea Neagră, aflat din 2004 pe rolul Curții Internaționale de Justiție de la Haga.

În virtutea acestor fapte, mă simt obligat să ridic problema Insulei Șerpilor în plenul Parlamentului României și să solicit factorilor de decizie să ia toate măsurile necesare pentru soluționarea acestei probleme teritoriale și istorice cu Ucraina.

Vă mulțumesc.

  Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Eliminăm creștinismul din școlile românești?;

Domnul Mircia Giurgiu:

Declarație politică: "Eliminăm creștinismul din școlile românești?"

În cursul anului trecut, unul din profesorii din învățământul românesc de stat a solicitat Ministerului Educației și Cercetării să emită un ordin prin care să fie eliminate icoanele creștine din școlile publice.

Propunerea a iscat o serie de controverse atât în rândul părinților, cât și al cadrelor didactice, dar și printre elevi și politicieni, mai ales că după 1989, simbolurile religioase au fost puse la mare cinste. În perioada comunistă icoanele au reprezentat un simbol al rezistenței creștine în fața ateismului.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat, în sensul că Ministerul Educației și Cercetării să asigure condiții de egalitate pentru exercitarea dreptului la învățătură, să respecte caracterul laic al statului și autonomia cultelor și să asigure libertatea de religie, conștiință și convingeri a tuturor copiilor.

În mod concret, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a cerut ca afișarea simbolurilor religioase să se facă doar în cursul orelor de religie sau în spațiile destinate exclusiv învățământului religios.

Pentru ca elevii care aparțin unor culte diferite de cele ortodox sau greco-catolic să nu se simtă discriminați, soluția firească ar fi fost ca însemne religioase ale tuturor cultelor legal recunoscute în România să fie afișate în aceleași locuri cu cele ortodoxe sau greco-catolice.

În aceste condiții, consider că membrii Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu au luat decizia cea mai bună și normal ar fi ca aceștia să demisioneze din funcția pe care o dețin.

Revoluționarii români nu și-au dat sângele pentru reintroducerea cenzurii, ci pentru libertatea de credință și conștiință.

  Miron Ignat - intervenție legată de Anul Internațional al Limbii Ruse;

Domnul Miron Ignat:

Stimate colege, stimați colegi,

Pentru foarte mulți dintre noi limba rusă este limba pe care a trebuit s-o studiem începând cu clasele primare. Pentru unii era o obligație, fiind impusă în școli ca limbă străină de studiu. Însă pentru foarte mulți, limba rusă a fost și va rămâne limba marilor clasici ruși, precum Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Esenin și mulți alții. Capodoperele marilor scriitori ruși ne-au delectat prin profunzime, valoare literară și încărcătură filozofică. Este suficient să citești o singură lucrare a unui clasic rus ca să-ți dorești să citești toate operele acestuia.

Din păcate, în ultimii ani, studiul limbii ruse a intrat într-un con de umbră, locul acesteia fiind luat de limbile "occidentale". S-a invocat, parcă, inutilitatea studierii limbii ruse, cunoașterea acesteia neputând deschide "porțile succesului". S-a dorit o descătușare de "fantomele" trecutului, ajungându-se până la situația absurdă de a ne fi rușine că suntem vorbitori ai acestei limbi.

Și totuși, să nu uităm că limba rusă este vorbită de peste 145 de milioane de oameni ca limbă maternă, iar alte peste 120 de milioane de persoane pot purta o conversație în această limbă.

Am apreciat cu deosebită satisfacție și bucurie inițiativa Președintelui Federației Ruse, domnul Vladimir Putin de a declara anul 2007 ca An Internațional al Limbii Ruse. Programul domniei sale a fost semnat chiar de Anul Nou și a intrat în vigoare la semnarea lui. Prin acest demers au fost abilitate instituții culturale și educaționale, precum și Ministerul de Externe al Federației Ruse de a elabora până în luna martie un plan de manifestări culturale și educative.

Anul Limbii Ruse a fost lansat oficial la Târgul Internațional pentru Limbi Străine Expolangues 2007 în Paris, iar pe toată durata anului în curs vor fi organizate evenimente și manifestări în peste 76 de țări, cu susținerea Guvernului Federației Ruse. Sunt avute în vedere concursuri de eseuri în limba rusă în școli, seminarii și activități din domeniile culturii, științei și educației. Tot în acest scop, Federația Rusă va facilita organizarea de cursuri de studiere a limbii ruse atât pentru începători, cât și pentru cei cu cunoștințe avansate. Dată fiind amploarea globală a acestei inițiative, îmi exprim speranța că limba rusă își va recăpăta locul de cinste în rândul limbilor străine universale, că ea va fi studiată în cât mai multe instituții școlare, că operele literare și culturale ale marilor artiști ruși vor redeveni, pe drept, opere de elită, și nu discriminate și defavorizate datorită amprentei istorice și politice. Cultura rusă trebuie apreciată la adevărata ei valoare, limba marilor clasici ruși trebuie să redevină limbă de studiu în instituțiile noastre școlare.

Comunitatea rușilor lipoveni din România a salutat inițiativa președintelui Putin, deoarece limba rusă este limba noastră maternă, pe care o promovăm atât în rândul tinerilor, în școlile unde studiază copiii noștri, dar și printr-o varietate de manifestări culturale și educaționale. Pentru anul 2007, organizația noastră a elaborat un plan de activități și proiecte în fiecare școală cu predare a limbii ruse materne, prin prezentarea de eseuri, manifestări culturale și concursuri tematice, având și sprijinul Ministerului Educației și Cercetării din România. Depunem eforturi substanțiale pentru dotarea cabinetelor de limba rusă cu manuale, material didactic și extra-curricular în limba rusă, destinate atât etnicilor ruși lipoveni, dar și tuturor slavofililor.

Consider că este în puterea noastră de a da credit acestei inițiative lăudabile, de a ne alătura comunității internaționale și de a organiza manifestări care să readucă în conștiința noastră adevărata valoare a culturii și limbii ruse. Este în puterea noastră să facilităm organizarea de evenimente în școlile și universitățile noastre, activități care să sărbătorească cum se cuvine Anul Internațional al Limbii Ruse.

Vă mulțumesc.

  Monalisa Găleteanu - declarație politică cu titlul Umilință și dispreț - răsplata pentru o viață de muncă;

Doamna Monalisa Găleteanu:

"Umilință și dispreț - răsplata pentru o viață de muncă"

În fiecare zi, România este scena pe care se joacă, act după act, cumplita dramă a societății românești. Actorii sunt cetățenii de rând care-și joacă propriile roluri triste într-un decor sărăcăcios și vechi. Cei care pun în scenă această piesă proastă, sunt actualii guvernanți, care privesc zi de zi, cu aer rece și cinic haosul în care trăim.

Acum, în prim plan, avem scena deznădejdii, în care pensionarii sunt umiliți de către actuala Putere și derutați de un sistem în care domnește confuzia. Dependența lor de un petic de hârtie, numit "cupon de pensie", a cărui posesie demonstrează că ei sunt încă vii, îi face neputincioși în fața oricărui ghișeu la care se adresează pentru a-și cere un drept cuvenit. La medic și la spital pentru consultații și tratament, la bănci pentru un împrumut cu care să-și amăgească bătrânețea și ultimele zile din viață, peste tot trebuie să prezinte cuponul care confirmă faptul că sunt pensionari.

Deși încasează comisioane din partea Casei Naționale de Pensii pentru distribuirea cupoanelor, Poșta română nu își face datoria. Factorii poștali tratează cu superficialitate distribuirea cupoanelor de pensie, pe care le returnează Casei Județene de Pensii, fără avizarea pensionarilor care nu au fost găsiți acasă. După trei luni consecutive în care cuponul de pensie nu a fost semnat de titular, pensia este automat suspendată pe motiv că acesta ar fi decedat. Ca și cum nu ar fi îndeajuns această neglijență, lezarea demnității pensionarilor continuă prin inducerea lor în eroare cu informații false de către funcționari incompetenți. La auzul unor zvonuri derutante conform cărora încasarea pensiei este condiționată de deschiderea unui cont personal sau de solicitarea unui card bancar, pensionarii intră în panică. Aceste noțiuni sunt pentru cei mai mulți dintre ei, mai ales pentru pensionarii agricultori, total necunoscute, iar înțelegerea și acceptarea lor îi sperie.

Nici după o viață de muncă, bieții pensionari nu au parte de tihnă, fiind purtați pe drumuri, lună de lună, pentru a-și încasa amărâta de pensie. Sănătatea precară adesea întreținută cu medicamente obținute greu este pusă în pericol de efortul pe care pensionarii îl depun stând în picioare ore în șir într-un aer irespirabil. Mulți dintre ei și-au găsit sfârșitul vieții stând la cozi interminabile și degradante pentru condiția umană, așteptând să-și ia drepturile cuvenite după o viață de muncă.

Nepăsarea și disprețul pe care actuala "Putere" le manifestă față de situația gravă a pensionarilor, confirmă dezinteresul acesteia pentru problemele sociale ale României. Solicităm pe această cale primului-ministru al României, domnul Călin Popescu-Tăriceanu, și ministrului muncii și solidarității sociale, domnul Gheorghe Barbu, soluționarea de urgență a acestei crize fără precedent privind drepturile legale ale pensionarilor și stoparea unui șir lung de umilințe la care aceștia sunt supuși, nemeritat, după o viață de muncă.

  Paul Magheru - declarație politică cu titlul Noul val de șovinism maghiar trebuie oprit!;

Domnul Paul Magheru:

Declarație politică: "Noul val de șovinism maghiar trebuie oprit!"

În contextul tensiunilor provocate de așa-zisul referendum organizat de extremiștii maghiari, care forțează obținerea cu orice preț a autonomiei teritoriale, doresc să vă aduc în atenție un alt caz grav, care se încadrează în aceeași serie de manifestări provocatoare la adresa populației românești și a ordinii de drept.

De la începutul anului, la Oradea, episcopul reformat Laszlo Tokes și-a intensificat acțiunile antiromânești, acestea culminând, zilele trecute, cu recurgerea la gesturi de forță, care au determinat intervenția forțelor de ordine, pentru a stopa actul de încălcare flagrantă a legii și a normelor elementare de bună conviețuire. Concret, miercurea trecută, episcopul Laszlo Tokes, aflat în fruntea unui grup de circa 30 de tineri, a încercat să intre abuziv pe un teren al Parohiei Ortodoxe "Sfânta Treime". Fără a se lăsa intimidat de ploaia torențială, Tokes și-a îndemnat enoriașii ce-l însoțeau să arunce zeci de mingi peste gardul împrejmuitor, după care, cu un clește, a forțat lanțul și lacătul porții, pretextând că vrea să recupereze mingile și să joace fotbal. A fost nevoie de intervenția Poliției, la apelul preotului-paroh Florin Pușcaș, care a și filmat, de altfel, circul la care s-a dedat prelatul, depunând împotriva acestuia o plângere penală.

Mânat de o viscerală ură antiromânească, Laszlo Tokes face eforturi, de ani de zile, să tulbure relațiile dintre români și maghiari, folosind orice prilej în acest sens. Așa s-a întâmplat și în cazul acestui teren de 250 de metri pătrați, care a aparținut Grupului Școlar "Andrei Șaguna", al cărui imobil a fost retrocedat Episcopiei Reformate și transformat în Liceul Reformat "Lorantffy Zsuzsanna". Terenul în cauză, situat între reședința episcopului Tokes și casa parohială a Bisericii "Sfânta Treime", a fost atribuit, în 2004, de Consiliul Municipal Oradea, parohiei ortodoxe, în compensație pentru un alt teren, cu o suprafață mai mare. Legalitatea hotărârii consilierilor locali a fost confirmată printr-o decizie a Curții de Apel Oradea. Învins în instanță, episcopul Laszlo Tokes încearcă acum să-și impună legea proprie.

Episodul amintit face parte dintr-o serie recentă de ieșiri publice îngrijorătoare, dintre care nu pot să nu amintesc aici demonstrația organizată la începutul anului, chiar de Sf. Ioan, când Tokes a instigat mulțimea, strigând: "După ce ne-au luat Ardealul, vor să ne ia și terenul de sport".

Toată această escaladare a unui conflict artificial ne îngrijorează cu atât mai mult cu cât survine pe fondul amplificării demersurilor separatiste din inima țării, cărora, iată, le dă apă la moară și președintele Ungariei. Aflat în vizită oficială în țara noastră, șeful statului vecin și-a permis să afirme că autonomia teritorială este posibilă, pe un motiv că "nicăieri nu e îndreptată împotriva integrității teritoriale a statului respectiv". "Am exprimat exigențele de a exista facultăți în limba maghiară, independente", a mai declarat, cu aceeași obstinație, președintele Laszlo Solyom, care nu s-a sfiit să ceară unei țări suverane accelerarea aplicării retrocedării bunurilor bisericești și intrarea cât mai repede în vigoare a Legii minorităților.

În fața acestui val de acțiuni sfidătoare, desfășurate, iată, la toate nivelurile, autoritățile răspunzătoare au datoria de a lua atitudine și de a răspunde, de câte ori este cazul, prin aplicarea promptă a legii.

  Viorel Pupeză - declarație politică intitulată Traficul de influență - sport național pentru Partidul Democrat;

Domnul Viorel Pupeză:

"Traficul de influență - sport național pentru Partidul Democrat"

Reprezentanții de frunte ai Alianței Departe de Adevăr au făcut o adevărată pasiune din trimiterea de bilețele, telefoane și alte cele, care nu au alt rol decât cel de a promova propriile interese în defavoarea interesului comunității. Dacă ar avea atâta forță de persuasiune, liderii Partidului Democrat, de la nivel național și central, s-ar lupta ca tot al doilea român să aibă la butonieră un trandafir și să adoarmă cu "vântul bate, apa trece". În lipsă de doctrină și fapte care să le gireze oferta electorală, singura modalitate de a-și coagula o masă de oameni uniți din interese financiare rămâne traficul de influență și jongleriile cu banii publici.

Situația nu putea fi alta nici în județul Bistrița-Năsăud. Într-o declarație politică prezentată în martie 2005 în plenul Camerei, colegul democrat Ioan Oltean susținea că profesionalismul pe care-l clama P.S.D. nu a însemnat, timp de patru ani de zile, decât "jaf, cumetrii mafiote și incompetență crasă". El dădea drept exemplu și modul în care primarii au optat pentru P.S.D., în defavoarea partidului pe care îl conduce. Nu știu cum se face, dar aceste afirmații, total deplasate la acea vreme, se pliază acum ca o mănușă pe maniera Partidului Democrat de a face politică.

Și în Bistrița-Năsăud, finii și nașii ajung să dezbată la aceeași masă probleme de administrație locală sau aplicarea politicilor guvernamentale. Ocuparea funcțiilor în instituțiile publice deconcentrate a ținut cont și de acest criteriu, nepotismul, rubedenia și interesul comun lăsând în plan secundar valoarea profesională a candidaților. De la reprezentantul executivului în teritoriu, până la ultimul consilier local sau județean, totul ar trebui să graviteze în jurul celui care anunță cu surle și trâmbițe că banii alocați din fondul de rezervă al Guvernului i se datorează pe deplin acestuia.

Banul public nu mai reprezintă impozite și taxe strânse de la populație, ci o pomană dată la intervenția deputatului Ioan Oltean. Niciun leu din cele peste 660 de miliarde lei vechi, distribuite clienților primăriilor, nu a ajuns în județ fără știrea deputatului democrat, astfel că ne întrebăm de ce sumele mai sunt dezbătute și prin ședințe de guvern.

Probabil că meritul său este real, pentru că intervențiile sale pe lângă miniștrii Cabinetului Tăriceanu sunt deja cunoscute, fapt ce l-a consacrat ca "băiat deștept" al energiei. Dar nu a făcut lobby doar pentru energie mai ieftină pentru firma Beny Alex, fapt deja recunoscut. În mod surprinzător sau nu, aceeași firmă a beneficiat de fonduri guvernamentale consistente pentru lucrări de amenajare și regularizare a râului Someș, în județul Bistrița-Năsăud.

Prin întâlniri discrete sau declarații fățișe, liderul P.D. a reușit să bulverseze activitatea administrației locale dintr-un județ întreg. Șirul proceselor dintre Instituția Prefectului și Consiliul Județean este alimentat permanent cu noi soluții juridice și inițiative legislative care mai de care mai democratice. Plângeri penale, presiuni mediatice asupra justiției sunt tot atâtea manevre practicate în județ. Probabil că și înscrierea unui copil în clasa I la un învățător cu renume ar fi posibilă la intervenția sa!

Decuplat de la banul public, P.D. va avea mari probleme în a face politică în singurul mod în care știe să o facă, trafic de influență, promisiuni fără acoperire și comisioane.

  Ion Dumitru - declarație politică cu titlul Demagogie transfrontalieră;

Domnul Ion Dumitru:

"Demagogie transfrontalieră!"

Liberalul Gheorghe Flutur, după ce a pus pe brânci agricultura românească, încercându-i pe țărani în promisiuni, programe și proiecte deșarte, și-a îndreptate atenția și spre românii care își rup șalele prin Spania, Italia și Grecia la cules de căpșuni, pepeni sau portocale. Nu a trimis după ei cine știe ce caravană a fermierului! Pur și simplu, pe liberali i-a apucat o cu totul altă grijă față de cei care au fugit din țară din cauza sărăciei, lăsându-și casele goale și pământurile pârloagă. Una pur electorală. Românii din străinătate să poată candida pentru Parlamentul de la București, fie sub steagul vreunui partid politic din țară, fie ca independenți. Au ajuns liberalii la concluzia că au cam fost terminate toate prin țară și că este momentul să se gândească la viitorul lor privind dincolo de granițele României. Ideea este cel puțin năstrușnică. Ce ar putea să le promită ministrul Gheorghe Flutur celor care slugăresc pe plantațiile de căpșuni? Că-i va ajuta să trăiască mai bine? Că va curge lapte și miere? Sau, probabil, va încerca să implementeze pe meleaguri străine vreun program dintre cele care n-au avut rod în țară? Cred politicienii aflați la putere că românii care și-au luat lumea în cap pentru a-și face un rost vor avea timp măcar să-i asculte? Fiindcă i-a fugit electoratul din județul de baștină, Gheorghe Flutur și colegii săi din filiala P.N.L. Suceava au anunțat că își vor deschide cabinete parlamentare în Spania și Italia. Dacă în România pupă-n bot văcuțe cu numele Europa, își închipuie ministrul agriculturii că poate lua taurii de coarne în Spania! Demagogie transfrontalieră, asta ne mai lipsea!

  Filonaș Chiș - declarație politică cu titlul Lupta dintre palate și abandonarea interesului național - caracteristica esențială a vieții politice din România;

Domnul Filonaș Chiș:

"Lupta dintre palate și abandonarea interesului național - caracteristica esențială a vieții politice din România"

Radiografia, chiar și sumară, a vieții politice românești la aproape 2 ani de la preluarea guvernării de către alianța portocalie arată, fără echivoc, un adevăr și o tristă realitate.

În toată această perioadă, viața politică românească a fost marcată necontenit de convulsii majore, de lupta dintre președintele Băsescu și premierul Tăriceanu, de lupta dintre P.D. și P.N.L. de situațiile conflictuale create de partidele satelit Partidul Conservator și U.D.M.R., care, la rândul lor, aveau alte interese și priorități și toate acestea, în dauna și cu abandonarea completă a interesului național și a programului de guvernare asumat.

În acești doi ani fatidici pentru țară, viața românilor s-a înrăutățit în mod evident, nivelul salariilor și al pensiilor a scăzut (raportat la nivelul salariului mediu brut, pensiile au scăzut cu 4%), criza medicamentelor s-a cronicizat și s-a acutizat, așa-zisa reformă din sănătate a dus sistemul sanitar aproape de colaps, salariații din cadrul acestui sistem fiind batjocoriți cu salarii de mizerie și condiții de muncă extraordinar de grele, fiind obligați să muncească în spitale fără cele mai elementare condițiile cum ar fi medicamentele și căldura.

Nu e de mirare că, în aceste condiții, fenomenul de migrație în alte țări a tinerilor medici rezidenți, dar și a medicilor specialiști a căpătat un caracter de masă. Este incredibil cum, în anul de grație 2006, guvernarea portocalie "cadorisește" tinerii medici rezidenți cu salarii între 400-500 lei - mai puțin sau poate la fel ca femeile de serviciu de la o instituție.

Atrag atenția în mod cu totul special că dacă această situație va continua, România va rămâne, în scurt timp, fără medici, creându-se o situație extrem de gravă care va afecta fără îndoială întreaga populație a țării.

Experimentele ministrului Hărdău au bulversat sistemul de învățământ care se găsește într-o continuă criză. Managementul deficitar al problemelor complexe din cadrul acestui sistem a generat nemulțumiri permanente în rândul cadrelor didactice, iar acum, în prag de iarnă, sute de școli sunt pe punctul de a-și întrerupe funcționarea din cauza neasigurării unor condiții elementare de funcționare.

Situația din agricultură este la fel de grea, sau poate mai grea decât în alte sectoare de activitate. Faptul că au fost eliminate subvențiile din agricultură a făcut ca un milion de hectare de teren să nu fie lucrate, a dus la scăderea producției agricole la jumătate și a condus la dublarea importului de produse agricole. Dar lucrul cel mai grav este că sute de mii de familii din mediul rural trăiesc într-o neagră și cumplită sărăcie, fiind abandonate, fără să beneficieze de cel mai mic sprijin din partea guvernanților.

În aceste condiții, nu este de mirare faptul că mai mult de 50% dintre români afirmă - potrivit sondajelor de opinie - că țara se îndreaptă într-o direcție greșită.

În calitatea mea de om politic și parlamentar cer președintelui Băsescu, premierului Tăriceanu și Guvernului României să revină grabnic la prioritățile pe care populația, pe care țara le are cu adevărat.

Abordarea politicilor sociale dintr-o nouă perspectivă, ca investiții productive cum ar fi: introducerea pensiei minime garantate, corelarea permanentă a salariului minim și a pensiei minime cu costul vieții; menținerea listelor cu medicamente compensate și gratuite; acordarea de ajutoare pentru micii agricultori și stimulente financiare pentru asocierea lor în exploatații agricole, alocarea unor ajutoare mai susținute pentru populație pe timpul iernii care se apropie cred că ar fi prioritățile care se impun să fie în permanență pe agenda de lucru a Guvernului României și a Președintelui Traian Băsescu.

Numai în acest fel, sloganul "să trăiți bine" va avea cu adevărat valoare politică.

  Ion Stan - declarație politică intitulată Înalții demnitari ai Alianței D.A. (Departe de Adevăr) își multiplică veniturile pe seama indemnizațiilor astronomice de membri în comisiile de privatizare;

Domnul Ion Stan:

"Înalții demnitari ai Alianței D.A. ("Departe de Adevăr") își multiplică veniturile pe seama indemnizațiilor astronomice de membri în comisiile de privatizare"

Zeci și cel mai adesea, sute de mii de euro intră în buzunarele înalților demnitari ai Alianței D.A. ("Departe de Adevăr") care fac parte din comisiile de privatizare și unde, practic, cei mai mulți nu mișcă un deget.

Așa cum ne-am referit și într-o intervenție anterioară, funcția de demnitate publică a devenit pentru miniștrii și parlamentarii Alianței D.A. ("Departe de Adevăr") o inepuizabilă sursă de îmbogățire fără de muncă și fără de just temei.

Chestiunea participării în comisiile de privatizare, ca și angajarea consultanțelor în acest scop au devenit, deja, mult prea dubioase pentru a nu pune problema oportunității și corectitudinii reglementărilor existente în materie.

Recentele scandaluri de spionaj și trădare, situații penibile pentru imaginea și prestigiul României, care aruncă anatema suspiciunilor asupra unor membri ai Guvernului și altor înalți funcționari publici, au ca geneză tocmai modul în care comisiile de privatizare își fac datoria.

Nu putem fi de acord cu corupția mascată și cu jaful banului public practicate în spatele unor comisii de privatizare.

Problema cea mai gravă este, însă, numărul exagerat al derogărilor și excepțiilor pe care primul-ministru le-a aprobat pentru demnitarii care, prin prezența lor în comisii, se pune în situații de incompatibilitate legalizate. Sunt peste o sută astfel de derogări, în timp ce, în legislatura anterioară, au fost doar două, ceea ce era într-adevăr excepția și nu regula instituită de primul-ministru.

Față de această situație scandaloasă, solicit birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului să învestească o comisie specială de anchetă în legătură cu demnitarii care au fost numiți în comisiile de privatizare, pentru a se constata activitatea pe care au desfășurat-o, prestațiile depuse, veniturile încasate și măsura în care acestea sunt justificate, respectiv dacă activitatea în cadrul comisiilor au depus-o în afara timpului și activităților care le determină salariul de bază.

  Dumitru Bentu - declarație politică cu titlul Fierul;

Domnul Dumitru Bentu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Fierul".

Sărăcia citoplasmatică ce se insinuează tot mai mult în viața românilor, sub actuala guvernare, îi împinge pe unii dintre ei la gesturi condamnabile și disperate în același timp, furtul fiind unul dintre acestea.

În Valea Jiului, mai exact în Petroșani, mai multe unități școlare au devenit ținta preferată a hoților. Aceștia au sustras caloriferele de la Grădinița nr.2, lăsându-i pe copii fără căldură și așa precară.

Au sustras de asemenea și cada de fontă în care erau spălați micuții. "Suntem în permanență atacați de hoții de fier vechi" afirmă reprezentanții grădiniței. La Școala generală Bosnea au furat până și gardul de sârmă care împrejmuia unitatea de învățământ.

Faptele par insignifiante cantitativ, față de marile afaceri din acest domeniu - al fierului vechi.

Cât despre zecile de mii de tone de fier ale vapoarelor, evaporate atunci când se aflau în "grija" actualului președinte, nu se mai suflă o vorbă. Parcă le-a înghițit pământul sau marea.

Între timp, oameni ai primului-ministru sau, dacă vreți, "prim-meniscului României" transformați în "băieți deștepți" nu se mai ocupă de metale feroase sau neferoase; au dat de energie vie - petrol, gaze, electricitate.

Definiția cea mai simplă a curentului electric, "o mișcare dirijată de electroni" a devenit expresie a afacerilor fără fum - o mișcare dirijată de "profitoni".

Cei din Ferentari, mărunți epigoni ai "marilor curentiști" au fost reîntorși în întunericul ghetoului cu ajutorul tunurilor cu apă. Cine și mai ales când îi va trimite în spațiul meditativ adecvat pe "operatorii" tunurilor cu electroni?

  Relu Fenechiu - declarație politică cu titlul Opoziția trebuie să țină cont de prioritățile momentului;

Domnul Relu Fenechiu:

"Opoziția trebuie să țină cont de prioritățile momentului"

Doamnelor și domnilor deputați,

Contextul politic actual - ne aflăm în primele și cele mai importante luni după aderarea la Uniunea Europeană - ne obligă, pe toți cei care le sfârșitul anului 2004 am obținut sufragiile electoratului, să acordăm prioritate problemelor legate de primii pași pe care trebuie să-i facem în dificilul proces de integrare.

Plecând de la această teză, premierul Călin Popescu-Tăriceanu a solicitat săptămâna trecută Opoziției un moratoriu în ceea ce privește demersurilor de suspendare din funcție a președintelui Traian Băsescu. Intenția premierului are o finalitate precisă: posibilitatea organizării la termen, 13 mai a.c., a alegerilor pentru Parlamentul European. Această dată nu a apărut din senin, nu reprezintă un dictat al premierului sau al Coaliției aflate la guvernare, ci reprezintă consensul tuturor partidelor parlamentare, consens materializat imediat după adoptarea legii alegerilor pentru PE.

Am rămas neplăcut surprins de atitudinea Opoziției, care a reacționat violent la moratoriul justificat al premierului. Evident, nimeni nu are voie să conteste vreunui partid politic, indiferent dacă se află la putere sau în opoziție, dreptul de a apela la instrumentele pe care democrația le pune la dispoziție.

Argumentele prin care reprezentanții opoziției au respins moratoriul demonstrează însă lipsă de maturitate și de pragmatism politic și, ceea ce este grav, o lipsă totală de interes față de prioritățile României.

Un exemplu în acest sens îl constituie o afirmație a președintelui P.S.D., domnul Mircea Geoană, care a spus că: "alegeri europene pot fi organizate oricând pe parcursul anului 2007". Numai și din aceată scurtă afirmație se poate trage concluzia că pentru P.S.D. contează în primul rând o acțiune de imagine proprie și că manifestă un cras dezinteres față de o prioritate europeană a României. Domnul Geoană, care a fost și ministru de externe, știe foarte bine ce efecte va avea la Bruxelles o amânare a alegerilor pentru Parlamentul European, datorată exclusiv unor lupte politice interne. Dar, probabil pentru P.S.D., acest lucru nu contează. Interesul de partid este mai presus decât interesul național la principalul partid de opoziție.

Am înregistrat tot dinspre zona P.S.D. și reacții care frizează absurdul. "Solicitarea premierului de a amâna demersul de suspendare a președintelui este urmarea unui armistițiu temporar între grupurile de interese ale premierului Tăriceanu și președintelui Băsescu", a declarat vicepreședintele P.S.D., Victor Ponta.

În primul rând, remarc la unul dintre cei mai acerbi critici ai președintelui Băsescu, că a preluat de la acesta limbajul pe care șeful statului îl utilizează când iese la atac fără argumente și mă refer la expresia "grupuri de interese". Dar, indiferent de formularea utilizată de domnul Ponta, a crede că premierul Tăriceanu sau liberalii ar face un armistițiu cu persoane din anturajul președintelui, gen Elena Udrea, este mai mult decât ridicol. Și, în ultimă instanță, dacă tot se pomenește cuvântul armistițiu dintre grupuri de interese (acolo unde ele există cu adevărat) relatările din presă spun cu totul altceva, și anume că grupul denumit "Golden Blitz" și care gravitează în jurul președintelui Traian Băsescu are în componență și persoane care s-au bucurat ani de zile de favorurile P.S.D.

Ca politician responsabil, fac și eu un apel la reprezentanții Opoziției, să țină cont în primul rând de prioritățile impuse de interesul național și după aceea să țină cont de interesele politice proprii. Pentru că, dacă demersurile Opoziției nu vor ține cont de interesul național, de pierdut nu vor avea doar partidele din Opoziție, ci și România, iar acest lucru trebuie evitat cu orice preț. Alegerile pentru Parlamentul European trebuie să se desfășoare la termenul stabilit inițial de toate forțele politice parlamentare, aceasta este prioritatea de moment, iar demersurile privind suspendarea șefului statului pot fi întreprinse și ulterior, dacă Opoziția le consideră necesare.

  Raluca Turcan - declarație politică cu titlul Parlamentul României s-a transformat în Parlamentul anti-România;

Doamna Raluca Turcan:

Parlamentul României s-a transformat în Parlamentul anti-România. Meritocrația, activitatea prestată în beneficiul cetățenilor, crearea de legi sănătoase, comportamentul civilizat care să devină model social, toate aceste atribute care ar trebui să caracterizeze cea mai democratică instituție a statului, Parlamentul, au devenit vorbe în vânt. Preocuparea fundamentală a colegilor mei parlamentari, în special a celor de la Partidul Național Liberal, se rezumă la scandal și răzbunare. Dintr-o clasă de elită, clasa politică s-a transformat într-o clasă de pradă.

Cum pot să-mi explic altfel atitudinea și comportamentul parlamentarilor Partidului Național Liberal care, cu o înverșunare demnă de cauze mai bune, au eliminat din comisiile permanente toți parlamentarii care au demisionat din P.N.L. și au creat Partidul Liberal Democrat? Tentativa lor disperată de a reduce potențialul Partidului Liberal Democrat este inutilă. În schimb, gestul lor răzbunător cu accente infantile aduce prejudicii cetățenilo, deoarece expulzarea parlamentarilor P.L.D. din comisii va defecta grav actul legislativ.

Gratuitatea gestului răzbunător al Partidului Național Liberal este explicită. În locul parlamentarilor Partidului Liberal Democrat, P.N.L. a introdus în comisiile permanente parlamentari care nu corespund, profesional, cu specificul sectorului respectiv. Distribuirea inițială a deputaților și senatorilor în comisiile permanente a avut la bază competențele acestora, în sensul elaborării unor acte normative profesioniste, în interesul cetățenilor.

Comportamentul revanșard al P.N.L. îl depășește pe cel al parlamentarilor P.S.D. care, atunci când au întâmpinat probleme similare, au acceptat, în multe cazuri, ca parlamentarii care au abandonat partidul să rămână, în continuare, membri în comisiile permanente în care au activat.

Acest aspect mă face să cred că P.N.L., pe care l-am considerat în ultimul timp o clonă tristă a P.S.D., a ajuns mai priceput în practici obscure decât originalul.

Partidul Național Liberal nu mai are nimic comun cu liberalismul în afară de particula "Liberal". Diferențele dintre atitudinile Partidului Liberal Democrat și cele ale Partidului Național Liberal sunt clare pentru toată lumea. Liberalism înseamnă valoare, competență, concurență corectă, transparență și profesionalism, valori la care P.N.L. a renunțat total, optând pentru parteneriatul explicit cu P.S.D., P.R.M. și P.C. Valorile liberale autentice au rămas definitiv în zestrea Partidului Liberal Democrat.

Deputații și senatorii Partidului Liberal Democrat își asigură susținătorii că vor continua să activeze în Parlament doar în interesul național, pentru crearea unei Românii europene.

  Răzvan Petrică Bobeanu - declarație politică cu titlul Tăriceanu și operația;

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

Declarație politică: "Tăriceanu și operația!"

Căderea premierului Tăriceanu de pe motocicletă l-a ajutat pe acesta să crească în sondajele de opinie, dar în același timp îi dă și bătăi de cap, cea mai recentă fiind operația suferită săptămâna trecută la o clinică specializată din Franța. Până aici nimic spectaculos, doar poate o anumită neîncredere manifestată atât de premier cât și de Traian Băsescu în posibilitățile și capacitatea sistemului medical românesc. Însă, momentul ales pentru această intervenție mi se pare cel puțin ciudat: în Parlament se dezbate una dintre legile cele mai importante ale anului, Legea bugetului pentru anul 2007, iar în P.N.L. lucrurile nu sunt nici pe de parte liniștite, platformiștii lui Stolojan câștigând teren pe zi ce trece. Dacă mai adăugăm și replica lui Traian Băsescu, care, întrebat fiind dacă a vorbit cu premierul Tăriceanu după operația acestuia, acesta a răspuns hăhăind că e o simplă operație la picior, încep să cred că primul-ministru se simte mai bine în Franța, departe de actorii politicii dâmbovițene, de trădările și jocurile de culise din politica românească.

Din păcate, toate acestea se întâmplă doar cu o lună înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, iar în acest moment, în loc să avem o guvernare care să fie coerentă și capabilă să gestioneze realitățile sociale ale României după momentul 1 ianuarie 2007, avem o coaliție muribundă, în care P.N.L.-ul este sfâșiat între Tăriceanu și Stolojan, P.D.-ul se poartă ca și cum ar fi în opoziție și se delimitează de tot ceea ce însemnă act de guvernare, P.C.-ul se chinuie să depășească limita pragului electoral, dar în zadar, iar U.D.M.R.-ul încearcă să-și mențină cele cinci procente din sondaje lansând pe piață tot felul de teme legate de autonomie și alte asemenea ce aduc atingere clară Constituției României. Iar deasupra tuturor, Traian Băsescu, păpușarul șef, cel care nu a înțeles nici după doi ani de mandat că replicile unui președinte sunt și trebuie să fie altele decât cele ale unui căpitan de vas. Din păcate, acesta este tabloul unei guvernări care nu mai este capabilă să se gândească la interesul național pentru că toate energiile sunt canalizate pentru rezolvarea intereselor personale, intereselor de grup și de partid. Cine este vinovat pentru această situație? Cred că vom găsi și singuri răspunsul.

Cine trebuie să explice populației de ce factura la întreținere va fi cu 30% mai mare decât anul trecut, de ce gazele se vor scumpi cu 20%, iar energia electrică cu cel puțin 10%? Dumneavoastră, domnilor guvernanți, iar în aceste condiții credeți că mai interesează pe cineva cine va câștiga în P.N.L., cine va fi viitorul prim-ministru, dacă Tăriceanu va pierde lupta, credeți că mai interesează pe cineva dacă Traian Băsescu își va scoate copiii lui de suflet, P.D.-iștii, de la guvernare sau dacă conservatorii vor părăsi arcul guvernamental? Nu domnilor guvernanți, însă trebuie să înțelegeți foarte clar că agenda dumneavoastră nu este nici pe departe cea a populației. Aceasta este realitatea!

  Răzvan Petrică Bobeanu - declarație politică cu titlul Ce ascunde bugetul pe anul 2007?;

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

Declarație politică: "Ce ascunde bugetul pe anul 2007?

În aceste zile, în Parlament, se discută bugetul pe 2007. O dezbatere care, dincolo de dimensiunea sa politică, presupune și o componentă tehnică care de cele mai multe ori este pusă în umbră de dezbaterea politică. Tocmai de aceea, am considerat important să încerc în următoarele rânduri o analiză mai puțin politică și mai mult tehnică pe marginea uneia dintre legile cele mai importante pe care Parlamentul le dezbate anual.

"Este un buget pentru cetățeanul român considerat ca cetățean european" spunea Călin Popescu-Tăriceanu, premierul României, la prezentarea proiectului de buget pe anul 2007 în fața Camerei Deputaților și Senatului, reunite în ședință comună. În același timp, primul-ministru prezenta și principalele obiective ale noului buget: educația, buget record de 5,2% din p.i.b., cercetarea 0,5%, sănătatea 4,12%, agricultura 2,3%. Una peste alta o creștere economică de 6,4%, o inflație de 4%, cheltuieli publice de peste 38,5% și un deficit bugetar de 2,8%. Mai mult decât atât, premierul se lăuda că veniturile pe 2007 se ridică la 38,1 miliarde euro (35,2% din p.i.b.), reprezentând mai mult decât dublu față de anul 2004 când acestea au reprezentat numai 18,3 miliarde euro (aproximativ 29% din p.i.b.-ul acelui an). Numai că acești bani trebuie plătiți de către cineva, domnule Tăriceanu, și era normal să menționați acest lucru, deoarece cei care suportă toate acestea sunt contribuabilii români, cetățeni ai acestei țări. Iar pentru a putea suporta toate aceste creșteri trebuia să menționați că au fost mărite multe din cele 500 de mici taxe și impozite (la 16% dividendele și câștigurile de capital, impozitele pe proprietăți, impozitele pe teren agricol ș.a.m.d.), adevărul fiind unul simplu și dureros: statul și-a dublat bugetul în defavoarea contribuabilului. Realitatea e că toate aceste sume sunt plătite din taxele și impozitele achitate de cetățeni, contribuția la asigurări sociale furnizând grosul veniturilor bugetare, 27,07% din venituri, iar încasările din T.V.A. 26,41%. În concluzie 85,11% din sursele de venit ale statului sunt plătite, direct sau indirect, de consumatori.

În România există 4,6 milioane de angajați. La un calcul simplu fiecare angajat va trebui să plătească statului în anul care va urma impozite directe și indirecte în valoare de 7049 euro, în timp ce salariul mediu brut va ajunge la 350 de euro, comparativ cu anul 2004, când deși exista un sistem de impozitare progresiv, un angajat plătea impozite la stat 3380 euro anual. Cu alte cuvinte, salariații bugetari sau angajații în sectorul privat primesc pe hârtie, și nu în mână, jumătate din suma pe care o plătesc statului. Aceasta este realitatea cuprinsă în filele proiectului de buget pe anul 2007!

  Rodica Nassar - declarație politică intitulată Ion Iliescu;

Doamna Rodica Nassar:

"Domnul Ion Iliescu"

Iubit până la adulare de unii, contestat, chiar cu ură de alții, domnul Ion Iliescu, fostul președinte al României, rămâne cel mai apreciat om politic din țară.

Dotat cu multă inteligență, șarm și o mare putere de muncă, Domnia Sa a reușit, de-a lungul timpului, să treacă peste multe momente dificile și să realizeze multe lucruri bune pentru care este extrem de apreciat.

Cunoscut încă înainte de 1989 prin opoziția sa față de unele proiecte megalomane promovate de fostul președinte comunist, domnul Ion Iliescu a avut mult de suferit din punct de vedere profesional, social cât și din punct de vedere personal.

În primele zile ale revoluției, numele său era pe buzele multor oameni care vedeau în Domnia Sa "salvarea României" și ruperea sa de trecut.

Apariția sa în ziua de 22 decembrie 1989 când proclama existența unei țări numite România, democrată și europeană, urmată de elaborarea și prezentarea primei platforme program a Frontului Salvării Naționale a adus mari speranțe oamenilor.

De multe ori s-a spus că nu reușește să-și aleagă prea bine colaboratorii și trebuie recunoscut că nu o dată a fost trădat de aceștia și am în vedere, în principal, criza care s-a declanșat prin desprinderea din P.S.D. a unei aripi intitulată A.p.R, care s-a prăbușit înainte de a se lansa.

Astfel, într-o perioadă relativ tulbure în viața economică și politică a țării a creat unele suspiciuni în rândurile unor personaje considerate de ele însele "elitiste", numind prim-ministru un om care nu avea prea multă experiență și care nu numai că nu a relansat economia, dar aceasta a prezentat un regres care a încurajat această stare de nemulțumire, chiar și în rândul altor categorii de persoane.

Pierzând alegerile din 1996, în fața unui om aflat atunci pe val, dar care a clacat în scurt timp, domnul Ion Iliescu a început reorganizarea partidului. Deși trădat, așa cum spuneam, de unii foști colaboratori, are meritul de a fi pus bazele unui partid puternic, cu multă priză la alegători, partid care a câștigat alegerile din 2000 concomitent cu revenirea Domniei Sale în funcția de Președinte al României.

De la această dată, cu domnul Iliescu în funcția de Președinte al României, și domnul Adrian Năstase în funcția de Prim-ministru, România este văzută cu totul altfel în străinătate, reușindu-se multe acțiuni cum ar fi aderarea României în structurile NATO, efectuarea unor importanți pași în integrarea în Uniunea Europeană, semnarea tratatului cu Federația Rusă și a multor altor tratate.

Aceste acțiuni, coroborate cu o vădită îmbunătățire a situației economice, ne conduc la ideea că acest ultim mandat a fost și cel mai fructuos.

În fiecare an, în ziua de 3 martie, ziua de naștere a domnului Iliescu, mii de cetățeni doresc să îl felicite și să îi ureze numai bine mai ales acum când o serie de indivizi încearcă să-l culpabilizeze în legătură cu unele evenimente care au avut loc după 1990, atunci când țara își căuta echilibrul și încerca să-și construiască noi instituții democratice.

Eu personal îi voi ura și anul acesta, cu multă sinceritate, la mulți ani și voi combate cu hotărâre orice situație în care domnul Iliescu ar putea fi implicat, având convingerea că dânsul va continua să fie cel mai bun om politic al României și va îndruma cu mult profesionalism noua conducere a P.S.D..

  Petre Străchinaru - declarație politică pe tema situației economice a județului Covasna;

Domnul Petre Străchinaru:

Domnișoarelor, doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați reprezentanți ai mass-media,

Ca urmare a situației economice dezastruoase a județului Covasna, care, în ultimii ani a cunoscut o cădere de-a dreptul înspăimântătoare, vă aduc la cunoștință anumite realități și fapte care, în bună măsură, au determinat starea de fapt. Nu am să aduc în discuție politica falimentară și de descurajare a investițiilor dusă de către autoritățile locale, care au înțeles democrația ca pe un instrument de manipulare politică și etnică a cetățenilor județului Covasna. Având în vedere, pe de o parte, lipsa totală a dorinței de ridicare economică a județului Covasna din partea acestora, dar și existența acestei cerințe firești din partea cetățenilor, mă alătur acestora din urmă și solicit sprijinul autorităților centrale pentru soluționarea măcar a acelor aspecte ce nu țin de competențele locale.

În județul Covasna au fost realizate de-a lungul timpului mai multe privatizări ce s-au dovedit a fi eșecuri răsunătoare, iar aici menționez următoarele societăți: S.C. Spirt-Amidon Ozun SA, SC MTS SA Târgu-Secuiesc, SC Comcereal SA Sfântu-Gheorghe, Fabrica de Țigarete Sfântu-Gheorghe, SC IAME SA Sfântu-Gheorghe, SC Zoocomp SA Sfântu-Gheorghe, SC Horticom SA Sfântu-Gheorghe, SC Olt Turism SA Sfântu-Gheorghe. Aceste mari eșecuri ale privatizării din județul Covasna afectează mii de oameni, care se agață cu disperare de speranța că încă se mai poate face ceva. Având în vedere că privatizarea a urmărit, de fapt, restructurarea economiei și creșterea performanțelor în administrarea capacităților de producție, este clar că toate aceste societăți nu și-au îndeplinit obligațiile ce le reveneau în urma semnării contractelor de privatizare.

Situația dramatică a zonei, în care o îndelungă politică anticetățenească și anticonstituțională a cauzat o gravă instabilitate economică, ale cărei consecințe se traduc în investiții pe cap de locuitor de 800 de ori mai mici față de media națională, nu își mai poate găsi rezolvarea la nivelul autorităților locale. Așadar, singura speranță a județului a rămas reabilitarea societăților privatizate și repunerea lor în circuitul economic, pentru a putea oferi o pâine pe masa covăsnenilor.

Ca o concluzie a celor prezentate, vă propun analizarea contractelor de privatizare a societăților enumerate, în contextul legiferării unei legi post-privatizare, în speranța că și pentru covăsneni mai poate exista șansă.

  Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Așa nu, domnule președinte!;

Domnul Vasile Mocanu:

Tema: "Așa Nu, domnule președinte!"

Un președinte de țară care nu respectă Legislativul acelei țări nu merită poziția de mare demnitate pe care o ocupă.

Este clar că Traian Băsescu începe să aibă mari probleme de comunicare cu cele mai importante instituții ale statului. Faptul că șeful statului a anunțat că se va adresa Parlamentului nu rezolvă în niciun fel aceste probleme. Dimpotrivă, gestul său poate fi interpretat ca o nouă presiune politică asupra aleșilor. Nu poate fi o coincidență faptul că, în aceeași zi în care senatorii vor discuta tocmai despre suspendarea ministrului Monica Macovei, Traian Băsescu se va afla în Parlament. Știm cu toții că doamna Macovei este un soldat credincios al Cotroceniului.

Președintele Băsescu nu mai are argumente. Nu mai asistăm doar la șicane și glumițe între șeful statului și adversarii săi politici. De ceva vreme, au apărut insinuările periculoase la adresa judecătorilor; acuzațiile grave aduse Guvernului; iar acum jignirile la adresa deputaților și senatorilor. Se pare că doar instituția Președinției mai funcționează în România, în timp ce adevăratele puteri ale statului de drept - cea legislativă, cea executivă și cea judecătorească - fac legi, le pun în aplicare sau le interpretează doar în favoarea infractorilor.

Așa Nu, domnule președinte!

Vă mulțumesc.

  Iulian Gabriel Bîrsan - declarație politică cu titlul Pe derdeluș, în sondaje;

Domnul Iulian-Gabriel Bîrsan:

"Pe derdeluș, în sondaje"

Geoană, nea Nelu, Diaconescu, Ponta, într-un cuvânt băieți din P.S.D. Ei se uită foarte triști cum coboară în sondaje. Partidul coboară. Liderul coboară. Singur, nea Nelu Iliescu a rămas încremenit la 45. De ani, desigur. Pentru noi asta ar însemna o întoarcere în comunism. Iliescu este acolo, neclintit. În comunism.

Păi atunci, dacă nici congresul și nici alegerile recente nu te aduc mai aproape de tortul cu frișcă, în inimile alegătorilor, trebuie să faci ceva.

Este adevărat, P.S.D.-iștii se luptă din răsputeri cu propriile slăbiciuni, dar asta nu este suficient. Este o zbatere de animal prins în capcană, fără ieșire. Vânători iscusiți, Geoană și ai lui caută soluția salvatoare.

Și dacă vrei să revii în sondaje la un nivel acceptabil, de cine te iei? Dacă ești politician într-o țară normală, te iei de ai tăi și îi pui muncă. Avem, însă, și o soluție de la noi, din Balcani, simplă și la modă.

Te iei de cel care stă foarte bine în preferințele electoratului. Rupi și tu o bucățică de notorietate și smulgi poate 3-4 procente să te scoți nițel. În România ținta predilectă a tuturor frustraților este, desigur, președintele Băsescu.

Au început cu gâdilături, ciupituri ba chiar au scos limba și au înjurat cu nevinovăție. Șanse mici, sondaje moi în continuare. Ce-i de făcut cu Băsescu? S-au întrebat P.S.D.-iștii.

Enervați că nu-l pot apuca așa cum își doreau, minți înfierbântate de comunismul cu față umană au decis, într-un exercițiu democratic, cu iz de mineriadă, să-l suspende pe omul care i-a trimis în opoziție prin victoria personală asupra lui Năstase.

Și dă-i și suspendă. În ziare, la radio și la T.V. de nici gripa nu s-a mai luat de români ca pe vremuri. Sondajele făcute de prieteni arată o ușoară revenire.

P.S.D., susținut și de "gașca" nebună a lui Vadim, suspendă în continuare, cu o poftă de hienă flămândă. Presa, avida, pune umărul la tot balamucul. Problemele serioase ale României sunt date uitării pentru a da frâu liber unor scenarii abracadabrante.

Ca băiat de la țară, crescut în frica lui Dumnezeu și în respect pentru aproape, nu pot decât să spun "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!"

  Răzvan Petrică Bobeanu - declarație politică cu titlul Suspendarea unui președinte...;

Domnul Răzvan-Petrică Bobeanu:

"Suspendarea unui președinte..."

"Puci" sau "mineriadă" au fost cuvintele folosite de președintele României, Traian Băsescu, atunci când s-a referit la acțiunea opoziției de suspendare a sa din funcție. O nouă greșeală a președintelui-jucător, pentru că a califica astfel o procedură perfect legală și constituțională nu reprezintă decât o gafă a celui care ar trebui să fie, alături de celelalte instituții ale Statului, garantul respectării Constituției.

Suspendarea președintelui României, prevăzută la art. 95 din Constituție, nu este nici lovitură de stat, nu este nici puci, este doar o procedură constituțională menită a aduce echilibrul între puterile statului și, în același timp, are rolul de a trage un semnal de alarmă atunci când președintele "uită" că activitatea sa se desfășoară între niște limite constituționale. A forța prevederile constituționale a devenit ceva obișnuit pentru Traian Băsescu. De ce? Probabil fiindcă nu a înțeles că a conduce o națiune membră a Uniunii Europene nu înseamnă să te comporți după bunul plac, împroșcând cu noroi pe cei care nu ți se supun, nu înseamnă să uiți de obligațiile externe ale țării sau de diplomația atât de necesară celui care conduce instituția prezidențială.

Motivele care stau la baza cererii de suspendare a președintelui nu sunt foarte greu de explicat. A fi mediator între puterile statului, a asigura echilibrul între instituțiile statului sunt aspecte pe care președintele nu le poate omite sau neglija, pentru că aceste atribuții prevăzute de Constituție reprezintă însăși coloana vertebrală a instituției prezidențiale. Orice derapaj de la aceste prevederi constituționale aduce atingere gravă atât separației puterilor în stat, cât și democrației. Rolul președintelui trebuie să fie de arbitru și, în niciun caz, de jucător. Dorința președintelui de a-și subordona Consiliul Superior al Magistraturii, de a dizolva cu orice preț Parlamentul, faptul că de doi ani a evitat orice fel de consultări cu partidele politice pe temele majore ale țării, dorința, mai mult sau mai puțin recunoscută, de a-și subordona Serviciile Secrete sunt tot atâtea motive pentru care azi îl găsim pe Traian Băsescu izolat în turnul lui de fildeș de la Palatul Cotroceni, înconjurat de rapoartele sale de la Serviciile Secrete și părăsit de toți aliații politici din 2004, sătui să mai fie cobaii strategiilor prezidențiale care au un singur scop, și anume menținerea pe linia de plutire a președintelui în sondajele de opinie.

De altfel, faptul că ultimele sondaje de opinie îl creditează pe Traian Băsescu cu un procent sub 50% pentru prima dată după 2004, explică și teama de suspendare care se pare că l-a cuprins, pentru că altfel nu pot să-mi explic ieșirea sa la adresa Parlamentului, pe care-l cataloghează drept o adunătură de infractori care dau legi pentru infractori.

Domnule președinte Traian Băsescu, indiferent de părerea dumneavoastră față de cei care compun Parlamentul României, vă readuc aminte de art. 61 din Constituția României, pe care cu obstinație refuzați să o respectați: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării." Și încă ceva, domnule președinte: sunteți produsul clasei politice pe care o incriminați, nu mai încercați să păreți altfel, că nu sunteți. Și poate, dacă clasa politică este plină de infractori, veți binevoi să ne explicați și nouă și poporului, în ce stadiu mai este dosarul "Flota" sau procesul cu casa din Mihăileanu sau ce lucrări de asfaltare ați mai pregătit pentru prietenii dumneavoastră de la Golden Blitz? Nu de alta, dar prea ne luați de fraieri!

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică intitulată Republică parlamentară sau republică prezidențială;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Republică parlamentară sau republică prezidențială"

După 17 ani de la adoptarea Constituției, descoperim că legea fundamentală a României are numeroase lipsuri în ceea ce privește clarificarea relațiilor între instituțiile fundamentale ale statului. Cea mai evidentă dintre toate - concurența contraproductivă dintre cele două părți ale Puterii executive: președinte și premier, denotă mai mult decât o simplă lipsă de prevedere a celor care au redactat textul Constituției. Nesfârșita dispută din cadrul Executivului este cauzată, de fapt, de modul neprincipial în care este gândită politica în România.

Constituțiile tuturor țărilor avansate au fost scrise pentru a răspunde cerințelor momentului, dar, mai ales, pentru a trasa direcția pentru viitorul unui stat. Legile fundamentale din aceste state se adresează nu numai prezentului, cât, mai ales, generațiilor viitoare. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezintă Constituția Statelor Unite ale Americii, adoptată acum mai bine de 200 de ani și care este și în prezent în vigoare.

Din păcate, acest model de a gândi principial nu a fost adoptat și de România. Constituția din 1991 a fost redactată pentru a se potrivi situației politice de atunci, când, la putere, se găseau doi poli de putere importanți: Ion Iliescu și Petre Roman. Fiecare dintre cei doi trebuia să aibă ceva putere, însă niciunul dintre ei nu trebuia să aibă prea multă putere. De aici s-a născut sistemul nostru de guvernământ semiprezidențial și, prin urmare, semiparlamentar. Iată cum, prin încercarea de a mulțumi orgoliile a doi oameni, am avut parte, de la acel moment încolo, de veșnica "bătălie a Palatelor", disputa în care fiecare președinte sau premier încerca să-și impună punctele de vedere în detrimentul celuilalt.

V-aș propune o viziune de natură logică asupra prevederilor constituționale. Pe de-o parte, avem un președinte ales uninominal, prin vot universal, direct, cu atribuții puține în cadrul executivului și un premier numit de Parlament, dar care are atribuții mai multe și mai puternice, din punct de vedere constituțional. Așadar, avem parte de un nonsens, cel puțin la nivel logic.

Stimați colegi, consider că este de datoria noastră să decidem în privința acestui aspect al Constituției României. Mai clar, trebuie să decidem între a avea o republică parlamentară sau una prezidențială. Fiecare cu avantajele și dezavantajele ce decurg din modelele pe care le promovează.

Republica prezidențială reprezintă o republică în care președintele (Șeful statului) conduce și Guvernul. Cel mai concludent exemplu de republică prezidențială este SUA. Constituția îi conferă președintelui o putere considerabilă. Președintele SUA este șeful statului, al Guvernului, șeful armatei și ministrul de externe. În mod obișnuit, el nu depinde de Parlament (aici nu poate fi vorba de un sistem parlamentar) și nu constituie un guvern în sensul cunoscut al cuvântului, numind, în schimb, secretari de stat cu statut de consilieri, pe care președintele poate să îi revoce din funcție după bunul său plac. O altă formă de sistem prezidențial este cea din Franța, elaborată sub Charles de Gaulle (Constituția din 1958), mai ales în ceea ce privește deciziile plebiscitare (încă de pe vremea lui Napoleon I și Napoleon III). În ambele cazuri, Parlamentul se află pe plan secund, iar puterea executivă se află în mâinile legislativului. Totuși, președintele nu îl poate demite pe primul-ministru, acesta fiind atribuția exclusivă a Parlamentului. Pe plan european, mai există o singură țară cu organizare de tip prezidențial, și anume Belarusul. Și cred că acest fapt spune destul de mult.

Pe plan mondial, cele mai importante republici prezidențiale sunt Mexic, Brazilia, Argentina, Bolivia, Chile, Venezuela, Ecuador, Kazahstan, Pakistan, Senegal. Și lista poate continua cu alte nume, la fel de "sonore" în ceea ce privește adoptarea unei linii democratice.

De cealaltă parte, republica parlamentară este un model de organizare statală, în care prim-ministrul (sau cancelarul) este șeful Guvernului, autoritatea executivă în stat, șeful statului (președintele) având, cu mici excepții, funcții simbolice. Cele mai puternice exemple pentru această formă constituțională sunt: Cehia, Estonia, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Malta, Ungaria.

Partidul Național Liberal și-a precizat poziția în cadrul acestei dezbateri privind modificarea Constituției, în favoarea modelului de republică parlamentară. Argumentele pentru această opțiune le considerăm clare:

  • Parlamentul României, ca instituție fundamentală a statului, trebuie să își reintre în drepturile prevăzute de Constituție.
  • România trebuie să se alăture modelelor constituționale europene.
  • Republica parlamentară împiedică, din start, eventualele derapaje ale personajelor politice aflate în fruntea statului.
  • Modelul parlamentar clarifică raporturile între puterile statului și le soluționează echitabil, democratic, în cadrul dezbaterilor parlamentare.

Sunt convins că există printre dumneavoastră persoane care și-au delimitat foarte clar opțiunea pentru una din cele două variante. Însă, cred că suntem de acord cu toții că actualele prevederi constituționale trebuie de urgență modificate.

Iar pentru cei care doresc o republică prezidențială, pentru că au un lider foarte puternic, le reamintesc că acel lider nu trebuie neapărat să fie președinte. Dacă o persoană vrea cu adevărat să fie personajul politic cel mai important din stat, poate să opteze pentru un premier de republică parlamentară. Dar, haideți, pentru prima dacă după Revoluția din 1989, să lăsăm populismul deoparte și să gândim un sistem democratic principial și nu unul care să fie legat de persoanele prezentului.

  Tudor Mohora - declarație politică cu tema Premierul Tăriceanu și Președintele Băsescu se află în întrecere, deocamdată în declarații, cu privire la creșterea economică;

Domnul Tudor Mohora:

Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi,

Intervenția mea de astăzi se referă la tema: "Premierul Tăriceanu și Președintele Băsescu se află în întrecere, deocamdată în declarații, cu privire la creșterea economică"

Într-un interviu difuzat la Radio România în ziua de 28 decembrie 2006, Premierul Tăriceanu a afirmat că România ar putea recupera decalajele economice față de țările membre ale Uniunii Europene într-o perioadă de 20-40 ani. Perioada mai scurtă de 20 ani este condiționată de o creștere economică constantă și de stabilitatea politică. Dacă mediul economic și politic va fi nefavorabil, intervalul pentru recuperarea decalajelor existente, după părerea Premierului Tăriceanu, ar putea crește la 40 de ani.

După câteva zile, într-o alocuțiune rostită la Sibiu la 1 ianuarie 2007, Președintele Băsescu a afirmat în aceeași problemă că "mai avem un drum lung, care înseamnă dezvoltarea noastră de acum înainte, un drum care va dura 15-20 ani ".

Iată deci, în numai câteva zile între cele două centre de Putere s-a dezlănțuit o întrecere, adevărat, deocamdată sub formă declarativă, cu privire la ritmul creșterii economice, respectiv al produsului intern brut pe locuitor (p.i.b./loc.) în perspectivă.

Compararea selectivă a datelor privind nivelul p.i.b./loc. și a creșterii reale a acestuia în anul 2006, potrivit datelor preliminare difuzate de EUROSTAT, precum și prelucrarea lor, permit o privire de ansamblu în legătură cu ritmul mediu anual de creștere economică necesar pentru eliminarea decalajelor care ne despart față de țările membre ale Uniunii Europene. Rezultatele acestor comparații se prezintă astfel:

Țări 2006 Numărul de ani necesar pentru egalizarea nivelului p.i.b./loc. exprimat în S.P.C. în ipoteza menținerii ritmului de creștere realizat în anul 2006 de EU-25 și țările comparate iar pentru România o creștere de:
p.i.b./loc exprimat în:
euro și S.P.C.**
% Creșterea reală a p.i.b. 2003-2004 în % ***
5,7%
8% 10%
EU-25* 24.500 100,0 2,8 37 21 15
Irlanda 34.100 139,2 5,3 359 54 31
Olanda 30.900 126,1 3,0 49 27 19
Belgia 29.000 118,4 2,7 41 24 17
Germania 27.000 110,2 2,4 35 21 16
Spania 24.000 98,0 3,8 55 25 17
Grecia 20.800 84,9 3,8 47 22 15
Ungaria 15.600 63,7 4,0 35 15 10
România 8.800 35,9 7,2 - - -

* 25 țări membre ale Uniunii Europene la 31 decembrie 2006

** S.P.C. = Standarde ale Puterii de Cumpărare

*** Ritm mediu anual estimat de Comisia Națională de Prognoză

Nivelul p.i.b./loc. al României în anul 2006 se situează sub nivelul celor 25 țări membre ale Uniunii Europene existente la 31 decembrie 2006 și reprezintă numai cca. o treime față de nivelul mediu al acestui indicator pe ansamblul celor 25 țări membre ale U.E.

Eliminarea decalajelor economice existente poate fi realizată de România numai în condițiile unui ritm mai ridicat al creșterii economice față de țările comparate, care, așa cum se poate observa din tabelul prezentat, se caracterizează cu ritmuri reale de creștere diferențiate și care în medie pentru cele 25 țări în anul 2006 se exprimă printr-o creștere reală de 2,8%.

Se pare că cel puțin declarativ, factorii de bază ai Puterii executive, Primul-ministru și Președintele României, au înțeles însemnătatea orientării către realizarea unor ritmuri accelerate privind creșterea economică, fiind chiar în competiție pentru obținerea unor ritmuri cât mai ridicate.

În ultimii 2 ani am avut 6 intervenții și declarații politice în ședințele Camerei Deputaților, în care am susținut că România are nevoie de măsuri fundamentate pentru realizarea unui ritm mediu anual de creștere a p.i.b./loc. de 8% pentru eliminarea decalajelor economice care ne despart de țările membre ale U.E. și respectiv a celor privind nivelul de trai într-o perioadă de cca. 20 ani. Am cerut ca strategia Guvernului României în această problemă să fie prezentată și dezbătută în Parlamentul României. Din păcate, voit sau nevoit, nu s-a găsit voința politică pentru un astfel de demers. În schimb, creșterea economică în anul 2005 a fost de numai 4,1%, față 8,3% realizat în anul 2004, pentru anul 2006 fundamentarea Bugetului de stat a avut în vedere o creștere de 6% ca până la finele anului, ritmul realizat să fie de aproape de 8% și chiar în aceste condiții Bugetul de stat pe anul 2007 a fost fundamentat pe o creștere de numai 6,4%.

Semnificația declarației Premierului Tăriceanu privind recuperarea decalajelor față de alte state membre ale U.E. într-o perioadă de 20 ani, presupune un ritm mediu anual al creșterii economice de cel puțin 8%, ceea ce înseamnă 21 ani față de media celor 25 țări membre ale U.E, 25 ani față de Spania, 27 ani față de Olanda, 54 ani față de Irlanda etc.

Dacă perioada de recuperare s-ar reduce la 15 ani, așa cum rezultă din declarația Președintelui Băsescu, ritmul mediu anual al creșterii economice ar trebui să fie de cel puțin 10%. În aceste condiții, eliminarea decalajelor față de ansamblul celor 25 de țări membre ale U.E. ar necesita într-adevăr 15 ani, însă față de Spania ar fi necesară o perioadă de 17 ani, față de Olanda 19 ani, iar față de Irlanda 31 ani.

Președintele executiv al Partidului Democrat, la începutul acestui an, supralicitează, susținând ca România să ajungă la standardul mediu de bunăstare din U.E. într-o perioadă de numai 10 ani, ceea ce ar presupune un ritm mediu anual al creșterii economice de 14%.

În contrapondere cu declarațiile factorilor de bază ai Puterii, estimările specialiștilor din cadrul Comisiei Naționale de Prognoză, publicate recent, se concretizează într-o creștere medie anuală a p.i.b. în perioada 2007-2013 de numai 5,7%. În aceste condiții, eliminarea decalajelor economice față de ansamblul celor 25 țări membre ale U.E. ar necesita o perioadă mult mai mare, respectiv de 37 ani. Față de Spania, perioada necesară ar fi de 55 ani, față de Olanda 49 ani iar față de Irlanda, datorită nivelurilor apropiate ale ritmului de creștere economică luate în calcul, 359 ani! Chiar și față de Ungaria perioada necesară pentru eliminarea decalajelor economice ar fi de 35 ani. Rezultă că perioada de eliminare a decalajelor economice, inclusiv a celor privind nivelul de trai s-ar extinde pe un interval corespunzător de aproximativ două generații, ceea ce este foarte mult și greu de acceptat pentru generațiile existente.

Ținând seama de datele prezentate, precum și de declarațiile vârfurilor Puterii executive din țara noastră apar unele întrebări care necesită răspunsuri pertinente și într-un termen cât mai scurt.

Dacă orientarea Puterii executive s-a îndreptat în direcția unui ritm mediu anual al creșterii economice în viitorii 15-20 ani de 8%, respectiv de 10%, de ce nu s-au pus în discuție aceste probleme în toamna anului 2006, înainte de definitivarea Bugetului de stat pe anul 2007, care a avut la bază o creștere economică de numai 6,4%?

Declarațiile și previziunile Premierului Tăriceanu și ale Președintelui Băsescu se bazează pe calcule personale sau pe cele ale ministerelor sau ale altor instituții specializate din subordinea Guvernului? Care sunt acestea?

Cum asigură Premierul Tăriceanu coordonarea activității ministerelor și instituțiilor de prognoză din subordinea Guvernului și cum le apreciază activitatea, dacă rezultatele cercetărilor acestora nu sunt luate în seamă la fundamentarea Bugetului de stat și nici în declarațiile făcute cu privire la recuperarea decalajelor economice față de statele membre ale U.E.?

De ce prognoza creșterii p.i.b. pe anul 2006 a fost infirmată trimestru de trimestru, excedentul bugetar în 11 luni ale anului 2006 a reprezentat 1,23% din p.i.b. iar în cursul anului au avut loc 4 rectificări bugetare, cu consecințe negative privind realizarea cheltuielilor bugetare prevăzute și îndeosebi a investițiilor?

Ce măsuri economico-financiare au în vedere Premierul Tăriceanu și Președintele Băsescu pentru stimularea realizării în viitorii 15-20 ani a unui ritm mediu anual al creșterii p.i.b./loc. de 8%, respectiv de 10% cu privire la:

  • dezvoltarea, calitatea și competitivitatea producției industriale și stabilirea ramurilor prioritare ale acesteia;
  • folosirea integrală a alocațiilor financiare oferite de U.E;
  • realizarea volumului uriaș de lucrări de infrastructură;
  • valorificarea uriașului potențial al agriculturii noastre, precum și al turismului;
  • ridicarea nivelului salariilor și al pensiilor la nivelul mediu din U.E.

Ținând seama de importanța aspectelor prezentate, solicit prezentarea și dezbaterea în Parlament a răspunsurilor la întrebările formulate, deoarece declarațiile menționate privind creșterea economică, oricât de atractive ar fi ele, dacă nu sunt însoțite de măsuri concrete pentru atingerea obiectivelor formulate, riscă să rămână o simplă propagandă cu caracter demagogic, care nu poate contribui la dezvoltarea economică și socială a României și care fără îndoială va fi sancționată, ca atare, de către electorat.

  Ioan Țundrea - declarație politică cu titlul Nonapel către intelectualii încremeniți în propriul proiect;

Domnul Ioan Țundrea:

"Nonapel către intelectualii încremeniți în propriul proiect"

Wikipedia ne spune că "Un intelectual este o persoană cu un înalt nivel cultural și/sau științific, a cărei îndeletnicire comportă în mod esențial o activitate spirituală (spre deosebire de îndeletnicirile manuale) în domeniul literaturii, artei sau științei și care cercetează, analizează și critică fenomenele sociale și politice, semnificația și efectele ideilor unei perioade istorice, sau fenomene ale naturii/structuri abstracte, ajungând la concluzii care pot influența evoluția și dezvoltarea acestora. Poate cel mai important atribut al unui intelectual este o gândire conformă cu logica și știința, astfel fiind mai puțin tentat să cadă în ignoranță, demagogie sau bigotism. Un intelectual este de obicei (afară de artiști) un om în căutarea adevărului, care nu poate fi decât științific, fiind la rândul lui un om de știință. Poziția independentă a unui intelectual este bazată pe principii elaborate exclusiv pe cale rațională și conduce în mod necesar spre nonconformism, având curajul, spre deosebire de ceilalți, să adopte o atitudine critică, să-și pună întrebări, să demascheze "adevăruri" larg acceptate, care se dovedesc a fi doar dogme. Totalitatea intelectualilor dintr-o comunitate socială (localitate, țară sau comunitate de națiuni) formează intelectualitatea acelei comunități, caracterizată prin diversitate. Cuvântul "intelectual", folosit ca substantiv, referitor la "muncitorul cu mintea" care își asumă și o responsabilitate politică, a fost utilizat se pare pentru prima dată de Georges Clemenceau, referindu-se la "intelectuali" ca Marcel Proust sau Anatole France, care s-au unit cu ...mile Zola în apărarea lui Dreyfus."

Această definiție extrem de cuprinzătoare relevă, dacă mai era cazul, că această țară are nu doar 50 de intelectuali, de altfel respectabili, ci sute de mii de specialiști care corespund deplin acestei încadrări.

Nedrept este faptul că de 17 ani aceste sute de mii de intelectuali români au rămas anonimi, inducându-ni-se ideea că aceste câteva personalități se substituie mentalității tuturor, realitate care este absolut falsă.

Am citit cu nesaț în toți acești ani publicațiile Dilemei, 22, Idei în dialog și a celor mai multe din scrierile apărute la Humanitas fiind un admirator al modelelor culturale autentice pe care le-am venerat, amintind aici doar pe Alexandru Paleologu, Amedeo Lăzărescu, Neagu Djuvara, Octavian Paler, Aurel Stroe, Mircea Ciobanu, Petre Țuțea sau Bălăceanu Stolnici.

Fiind conservator, evident pleiada de modele intelectuale pe care le venerez cuprinde personalitățile care ne-au scris istoria P.P. Carp, Tache Ionescu, frații Rosseti, Lascăr Catargiu și mulți alții.

Evident că și continuatorii conservatorilor au intelectuali de marcă amintind aici doar pe profesorul Irinel Popescu, avocatul Sergiu Andon sau profesorul Dan Voiculescu, autor a peste 20 de cărți despre economie.

Caracteristic tuturor acestor intelectuali este faptul că personalitatea lor a evadat din încremenirea propriului proiect, dovedind că aceasta este soluția pentru ca generațiile și timpul viitor să nu te zidească în uitare și cel mai important aspect constă în faptul că nu ne-au impus această titulatură.

Suprasaturația de apeluri ale intelectualilor care impun o astfel de apreciere, debutează la începutul anilor 90 cu Apelul către lichele și se finalizează în aceste zile cu apelativul de lichelism, termen cu care președintele îi gratulează pe reprezentanții Parlamentului.

În consecință, intelectualilor anonimi care nu ne-au impus în toți acești ani dreptul de a le fi recunoscute meritele și care nu s-au înregimentat mental unor meschine cauze politice, noi, conservatorii, le mulțumim.

  Eugen Bejinariu - declarație politică cu titlul Devenim contemporanii unui important eveniment în istoria Țării;

Domnul Eugen Bejinariu:

Declarația politică de astăzi o intitulez semnificativ "Devenim contemporanii unui important eveniment în istoria Țării".

Istoria românilor încărcată de evenimente, fiecare cu specificul și cu însemnătatea lui, timp de 50 de ani a suportat și dominația regimului comunist.

După Revoluția din decembrie 1989, în perioada celor 17 ani de tranziție, poporul român a cunoscut bucuriile, greutățile și speranțele pentru o viață mai bună. Speranțele puse, la începutul anilor '90, în clasa politică, în întărirea democrației și a statului de drept, în creșterea nivelului de viață nu s-au împlinit pe măsura resurselor materiale și umane și a așteptărilor cetățeanului român.

Nu ne vom asuma nici rolul analistului politic sau economic, nici al autorităților abilitate cu atribuții de analiză și prognoză și nici a politicianului care știe de toate, dar putem constata că realitățile noastre zilnice sunt dominate de inechități, sărăcie, mari pagube în patrimoniul natural și cultural, accentuarea prăpastiei dintre bogați și săraci la baza vieții sociale și neînțelegeri, certuri, acuzații de tot felul și crize în structurile Puterii. Ceea ce a rămas constant pozitiv a fost promovarea de către toate guvernele postdecembriste a politicilor orientate spre integrarea României în Uniunea Europeană și care s-au finalizat la 1 ianuarie 2007.

Aderarea României la structurile Uniunii Europene, susținută de marea majoritate a populației românești, fiind un modern mod de unire a statelor europene, este comparată, ca eveniment istoric, cu Actul Unirii din decembrie 1918.

Integrarea în Uniunea Europeană reprezintă șansa poporului român pentru securitate, o viață prosperă și demnitate națională. Aderarea României la Uniunea Europeană de la 1 ianuarie 2007, propoziția cea mai optimistă pronunțată de cei mai mulți români de la Revoluția din decembrie până astăzi și apoi procesul integrării în structurile europene sunt momente și procese complexe, de durată și cu urmări binefăcătoare pentru populația românească.

Ca social-democrat, socotesc că prosperitatea pentru cei mulți, securitatea și valorile moral-naționale moderne vor veni până la urmă, dar nu vor veni de la sine, așteptându-le doar. Sunt necesare eforturi susținute, un grad tot mai activ de participare a tuturor românilor în planul vieții economice și sociale, după cum necesare sunt și compatibilizările impuse de modul de viață occidental modern.

Cetățenii din comunitățile locale ale județului Suceava, parte a frumoasei Bucovine istorice, au susținut demersurile aderării și nădăjduim că vor participa și la cele ce privesc procesul complex al integrării României în Uniunea Europeană, cu păstrarea specificului național și îmbogățirea zestrei comune a Europei.

  Răzvan Petrică Bobeanu - declarație politică cu titlul Adio, Alianța D.A.!;

Domnul Răzvan Petrică Bobeanu:

"Adio, Alianța D.A."

Decizia democraților de a candida separat de "frații" liberali pe listele pentru Parlamentul European vine ca o ultimă confirmare, dacă mai era cazul, a faptului că portocaliul Alianței D.A. a pălit de tot și duce cu pași hotărâți spre o culoare nedefinită, palidă, spălată cu toate scandalurile care i-au însoțit încă de la asocierea lor nefericită.

Am fost un sceptic în ceea ce privește funcționarea acestei Alianței încă de la începuturile ei. Încăpățânarea lor de a rezista împreună, în pofida tuturor loviturilor sub centură administrate reciproc, mi-a depășit, trebuie să recunosc, așteptările. Se pare că doar avantajele pe care și le-au creat de când sunt la Putere și de care se înfruptă din plin, i-au făcut să reziste până acum. Un lucru e clar însă: divorțul cu pretextul "nepotrivirii de caracter" este iminent.

Dar poate ar trebui să vorbim puțin și de Nașul mare, cel care a cununat politic această Alianță. Este bineînțeles omniprezentul Traian Băsescu. Iată că acum nașul nu mai e deloc interesat de fericirea însurățeilor și, ca un gest deloc elegant, plănuiește să fugă cu fina, P.D., uitând totuși că P.N.L. este cel datorită căruia este el președintele țării. Este un soi de recunoștință numai de el înțeleasă. Lăsând la o parte problemele conjugale ale acestor actori politici, trebuie să ne reamintim, cu toată seriozitatea, că el a fost votat pentru a fi un mediator între instituțiile statului, și nu pentru a cultiva o stare de conflict permanent între acestea.

Președintele s-a distanțat de sfera constituțională și atunci când a folosit abuziv informările Serviciilor Secrete, acumulând dovezi împotriva adversarilor politici, și atunci când și-a făcut Guvern paralel la Cotroceni, dar și prin faptul că ignoră opoziția, iar pe plan internațional gafează sistematic.

Pe de altă parte, atitudinea lui neconformă cu cea a unui șef de stat respectabil, condimentată cu injurii la adresa jurnaliștilor sau câteva păhărele de vin după care se așează sfidător la volan, face ca mulți dintre români să nu se simtă reprezentați de Domnia Sa. Și momentul ședinței de alegere a conducerii C.S.M. este elocvent pentru atitudinea sa neconstituțională, atunci când a urat succes magistratului preferat, înainte de depunerea candidaturilor. Dar cireașa de pe tort rămâne totuși tăinuirea existenței bilețelului de la premierul Tăriceanu, timp de 2 ani, fapt care este în mod surprinzător trecut cu vederea de unii lideri de opinie.

Pentru toate aceste motive și pentru altele pe care le-ați depistat și singuri, demersul de suspendare al președintelui mi se pare absolut justificat. Suspendarea președintelui nu este atât de dificilă pe cât ar vrea unii analiști s-o arate. Procedura reclamă același număr de voturi ca pentru trecerea unei moțiuni de cenzură, sau chiar pentru declanșarea alegerilor anticipate, atât de dorite de președintele Băsescu. Suspendarea președintelui nu poate fi considerată nici pe departe o lovitură de stat, așa cum încearcă unii să insinueze, ci este un demers perfect legal, democratic și constituțional, iar, după părerea mea, cu reale șanse de reușită.

  Gheorghe Chiper - declarație politică intitulată Flutur a zburat, dar agricultura nu-și poate lua avânt;

Domnul Gheorghe Chiper:

"Flutur a zburat, dar agricultura nu-și poate lua avânt".

Ministrul Flutur a zburat din Guvern. Exprimarea nu este desigur academică, dar cred că îmi este permisă o metaforă care să definească într-un mod sugestiv agitația și intrigile create în jurul numelui și apucăturilor acestui ministru care, timp de aproape doi ani, a bulversat viața noastră politică, în ansamblul său, și a generat un conflict major în structurile Guvernului.

Fără îndoială că, din postura de parlamentar P.S.D., nu pot decât să mă bucur că acest sinistru personaj s-a împotmolit în propriul venin vărsat în ieșirile publice, îndeosebi asupra a tot ceea ce înseamnă P.S.D., care a dus o adevărată campanie de denigrare a membrilor marcanți ai partidului nostru, care a amenințat, cu vădită poftă de răzbunare, fostul Guvern pentru fapte care, până acum, nu le-a dovedit nimeni. Fapte despre care nici el nu mai amintește, abandonând rolul asumat, de vârf de lance, în lupta anti-P.S.D. I-au rămas însă deprinderile de a genera conflicte, de a declanșa certuri, de a alimenta o stare de arțag, dacă nu se mai poate cu adversarii, atunci merge și cu amicii politici.

Cu alte cuvinte, folosind tot stilul metaforic, aș putea spune că Flutur a încercat un zbor peste politica P.N.L., peste principii și norme, peste uzanțele guvernamentale, dar a căzut în plasa țesută de el însuși pentru a-și satisface propriile ambiții, vanități și orgolii, pentru a se pune în slujba unei alte cauze - pentru a detrona pe cel care l-a instalat în fotoliul guvernamental.

Nu am uzat de acest ton critic cu accente de pamflet doar pentru a înfiera un adversar notoriu al P.S.D. Aș vrea însă să știe că instalarea lui Flutur în fruntea ministerului a coincis cu restrângerea subvențiilor la jumătate față de anul 2004, că de atunci s-a pornit fenomenul abandonării cultivării terenurilor, într-un singur an suprafața nelucrată crescând în județul nostru de mai bine de trei ori.

Tot ministrului Flutur îi datorăm și psihoza creată în jurul cazurilor de gripă aviară, fiindu-i imputabile chiar și suferințele îndurate de miile de familii care și-au văzut masacrate orătăniile. Ca să nu mai vorbim de cei arestați pentru culpe grave, calificate astfel de anturajul de specialiști promovați de ministru dintre prieteni politici, pe care ulterior justiția le-a anulat, rămânând însă stigmatul pus din cauza nepriceperii și slugărniciei ministeriale pentru a-și dovedi în grabă eficiența în combaterea "fenomenului".

Din păcate, agricultura noastră nu dă semne de redresare nici după plecarea acestui demnitar anacronic, rămânând nerezolvate problemele apărute în ultimii doi ani în sector: fiscalitate excesivă (creșteri de 2,3 ori a impozitului pe terenurile extravilane la orașe), lipsă de subvenții pentru culturile de bază, dezordine și subfinanțare, delăsare la nivelul conducerii guvernamentale și al implementării programelor de integrare europeană.

Regretabil este, așadar, că nici după "zborul" său din minister, agricultura nu-și poate lua avântul necesar redresării, fiind tot mai evident că guvernanții actuali nu se gândesc la marea masă a agricultorilor, a țăranilor cu pământ mai puțin, a celor care trăiesc exclusiv din mica exploatație agricolă.

  Valeriu Gheorghe - declarație politică pe tema autonomiei Ținutului Secuiesc;

Domnul Valeriu Gheorghe:

Având în vedere evenimentele din ultimele zile, astăzi mă voi referi la problema mult dezbătută a autonomiei Ținutului Secuiesc. Conform art.1 alin.1 al Constituției, "România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil". Ca urmare, "referendumul" inițiat de Consiliul Național Secuiesc în județele Covasna, Harghita și Mureș, prin care se dorește consultarea populației secuiești în privința cererii de autonomie a acestei zone este neconstituțional, deoarece pune în discuție integritatea țării.

De asemenea, potrivit Constituției, "nu pot fi supuse revizuirii, deci nu pot face obiectul unui referendum, caracterul național, unitar și indivizibil al statului român, integritatea teritorială, independența justiției, pluralismului politic și limba oficială a statului".

Ținând cont de aceste prevederi, consider că "referendumul" atentează la ordinea constituțională, această acțiune reprezentând o incitare la separatism teritorial pe criterii etnice. Referendumul intern pentru autonomia Ținutului Secuiesc nu are valoare juridică, fapt recunoscut chiar și de către organizatori, iar orice încercare de a repune pe tapet acest subiect nu face decât să creeze tensiuni inutile.

Pe lângă aspectul anticonstituțional al acestui demers, trebuie amintit și faptul că el este complet lipsit de fundament real. Statul român este un exemplu în Europa privind drepturile asigurate tuturor minorităților naționale. Potrivit art.6 al Constituției, "statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase".

Pe de altă parte, argumentul adus de către cei care se pronunță în favoarea decretării ținutului secuiesc drept un teritoriu autonom, acela că ar conduce către o mai bună administrare locală, nu este decât un argument de fațadă, întrucât în prezent unitățile administrative locale se bucură de autonomie tocmai în sensul unei mai bune guvernări locale.

Mai mult, în cadrul Uniunii Europene, subiectul separatismului pe criterii etnice nu este unul de actualitate, în spațiul comunitar orice individ fiind considerat cetățean european, bucurându-se de drepturi egale.

În concluzie, sub nici o formă nu putem fi de acord cu autonomia teritorială pe criterii etnice sau de orice alt fel.

  Ovidiu Ioan Silaghi - declarație politică cu titlul Euroliberalii români amendează Raportul Fava;

Domnul Ovidiu Ioan Silaghi:

"Euroliberalii români amendează Raportul Fava".

Doamnelor și domnilor deputați,

Peste numai 24 de ore, în plenul Parlamentului European, se votează Raportul final al Comisiei Parlamentului European privind presupusa folosire a unor țări europene de către C.I.A. pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri (TDIP).

Țin să vă precizez că, împreună cu colegii mei europarlamentari liberali români, am făcut în ultimele două săptămâni acțiuni intense de lobby, atât în grupul parlamentar al liberalilor europeni, cât și în rândul altor europarlamentari, pentru a demonstra că unele prevederi din amintitul raport sunt injuste și nu concordă cu realitatea.

După cum se știe, Raportul "Fava" - îl denumesc așa, după numele raportorului - are în structura sa șapte articole (157-164) cu referire expresă la România. În ceea ce privește unele prevederi din respectivele articole, în situația în care amendamentele noastre nu vor fi acceptate, atunci, pur și simplu, vom vota "contra".

Partea referitoare la România este confuză și conține numeroase exprimări ambigue, acuzații neprobate și elemente contradictorii.

Primele două articole - art.157 și art.158 - se anulează reciproc. În primul, se "salută excelenta ospitalitate și buna cooperare", manifestate de autoritățile române. În cel de-al doilea, se "constată reticența autorităților române în ceea ce privește realizarea unei anchete detaliate". Orice comentariu privind cele două articole este de prisos.

Nu pot fi de acord, de exemplu, cu exprimări de genul "comisia nu poate exclude, doar pe baza declarațiilor făcute de autoritățile române, posibilitatea ca serviciile secrete ale Statelor Unite ale Americii să fi operat în România în mod clandestin" (art.164). Astfel de exprimări nu pot decât să dăuneze imaginii României. Să fie foarte clar. Nu este vorba de patriotism de paradă. Dacă acest articol era ferm și menționa, cu probele de rigoare, prezentate detaliat, că C.I.A. a operat clandestin în România, aș fi avut o cu totul altă poziție și, evident, declarația politică avea cu totul alt conținut. Adică, extrem de dur la adresa fostului regim, pentru că majoritatea acuzațiilor vizează perioada guvernării Năstase și a prezidențiatului domnului Ion Iliescu.

Nu pot fi, de asemenea, de acord nici cu teza a doua a art.162, în care se "deplânge faptul" - în limbajul diplomatic, o astfel de exprimare denotă o nuanță de mare gravitate - că în timpul escalelor pe aeroporturile românești a unor avioane S.U.A., România a predat C.I.A. un număr de șase cetățeni arabi și a expulzat alți doi, tot arabi. Mai am și alte obiecții, dar îmi exprim speranța că miercuri, în plenul Parlamentului European, toate aceste exprimări ambigue și unele acuzații nefondate la adresa României să nu mai apară în raport.

P.S. Mă așteptam ca, în aceste zile, de când Raportul este finalizat și dat publicității, să asist la o luare de poziții a fostelor și actualelor conduceri ale S.R.I. și S.I.E. Tăcerea directorilor foști și actuali ai acestor instituții nu poate decât să dea apă la moară celor care au interesul ca asupra României să planeze o serie de acuzații, chiar și deloc clar dovedite.

  Viorel Pupeză - declarație politică cu titlul Românii vor trăi... mai liniștiți după suspendarea președintelui Băsescu;

Domnul Viorel Pupeză:

Declarație politică: "Românii vor trăi ".. mai liniștiți după suspendarea președintelui Traian Băsescu".

Nu mai reprezintă o noutate faptul că președintele Traian Băsescu reprezintă o amenințare la adresa ordinii constituționale și că, prin comportamentul său "popular", pune în pericol autoritatea instituțiilor constituționale.

Prin acțiunile sale, șeful statului demonstrează că nu se poate ridica la înălțimea vremurilor în care România este membru al Uniunii Europene. El se comportă ca un veritabil politician populist, rămânând prizonier al disputelor dintre Palatul Cotroceni și Palatul Victoria.

Traian Băsescu nu scapă niciun prilej pentru a arunca sămânța de scandal, fie că este vorba despre partidele parlamentare, lupta împotriva "oligarhiilor mafiote" sau relațiile externe ale României.

Atacurile neconstituționale asupra liderilor unor partide de opoziție, referirile incriminante la adresa trusturilor de presă ne oferă imaginea unui președinte hotărât să dinamiteze pilonii oricărei democrații: presa liberă și opoziția.

Suspendarea președintelui nu este doar o lecție de pedagogie pe care Parlamentul trebuie să i-o predea, ci un "mai bine" pe care oferta electorală a Alianței l-a propovăduit pe ulițele din România.

Relația cu cetățeanul român nu trebuie văzută doar prin prisma băilor de mulțime pe care le orchestrează ori de câte ori are ocazia. La început, românii se arătau încântați de "apropierea președintelui față de cetățean", fie că se întâlnea cu el la Golden Blitz, pe terasele de la malul mării, pe pârtii de schi sau prin supermarketuri.

Traian Băsescu s-a obligat să fie un președinte al tuturor românilor, dar asta nu înseamnă că toți românii pot și trebuie să stea în crâșme, să facă jocuri de culise și să comercializeze dosare.

Poporul a vrut poate un președinte jucător, dar nu unul care să centreze, să paseze, să dea cu capul și să rateze interesul național din 2 metri.

Dacă după doar trei mandate a înțeles care este menirea unui ministru al Transporturilor, asta nu înseamnă că românii trebuie să aibă atâta răbdare până ce el se va dumiri asupra rigorilor și atribuțiilor funcției supreme în stat.

Dincolo de imixtiunile în politica unui stat precum Italia, aprobate sau nu de la Cotroceni, s-a gândit oare președintele că acolo trăiesc aproape 2 milioane de români care ar putea avea de suferit de pe urma "bilețelului" din ziarele italiene?

Oare de ce trebuie românii să suporte umilințele fraților europeni pentru gafele unui președinte care în ultimul timp doar ".. uită de problemele lor, de agenda cetățeanului, de promisiunile electorale, de misiunea sa. A uitat de "bilețelul" trimis de premier, a uitat doi "amărâți" prin Irak. Noroc că și-a amintit cine a câștigat alegerile în 2004 și cum a schimbat el votul popular prin negocieri.

Prin acțiunea de suspendare pe care o inițiază Partidul Social Democrat, vrem să-i oferim președintelui cel puțin 30 de zile de reîmprospătare a memoriei, concediu pe care și l-ar putea petrece dintr-o baie de mulțime în alta, și cu siguranță românii ".. vor fi mai liniștiți, pentru că "mai bine" oricum nu au trăit.

  Ion Stan - declarație politică cu titlul Ministrul anti-justiție al Puterii portocalii continuă seria atentatelor la drepturile și libertățile fundamentale ale omului în vederea consolidării statului polițienesc;

Domnul Ion Stan:

Declarație politică: "Ministrul anti-justiție al Puterii portocalii continuă seria atentatelor la drepturile și libertățile fundamentale ale omului în vederea consolidării statului polițienesc"

Apetitul puterii portocalii pentru instrumentele represive de control și intruziune în drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului crește pe măsura ireversibilității declinului care a început să-și pună amprenta pe toate instituțiile și agențiile guvernamentale, a căror politică antipopulară este în prag de faliment.

Eșecul lamentabil al tentativelor de politizare și aservire prin lege a serviciilor de informații pentru securitate a fost, în parte, compensat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.131 din 21 decembrie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a cărei adoptare produce efecte de natură a submina statul de drept și leza drepturile și libertățile constituționale.

În concret, Ministerul Justiției a propus, iar Guvernul a aprobat noi măsuri de culegere de informații de către procurorii D.I.I.C.O.T., care se realizează prin violarea secretului bancar și al comunicațiilor, respectiv "punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora" și "accesul la sistemele informatice".

Mai sus-menționata ordonanță de urgență are și un preambul care se dorește a fi o expunere a motivelor pentru care se modifică Legea nr.508/2004, dar în care necesitatea măsurilor intruzive nu este în nici un fel susținută, creându-se aparența că modificările vizează doar:

  1. unificarea competențelor la nivelul serviciilor D.I.I.C.O.T. (n.n. ca urmare a lipsei obiectului de activitate);
  2. conferirea procurorului-șef al D.I.I.C.O.T. a calității de ordonator de credite;
  3. reglementarea cheltuielilor operative implicate de folosirea investigatorilor sub acoperire, a informatorilor și colaboratorilor acestora.

Niciun cuvânt despre drepturile procurorilor de a viola secretul bancar ori accesa sistemele informatice, a căror definire în lege este extrem de generoasă, ca să nu spunem generică și imprevizibilă, deoarece ar putea fi laptopul, telefonul fix, bancomatul, telefonul mobil, memory stick-ul, o bază de date și multe altele asemenea.

Trebuie observat și faptul că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale și nu pot afecta drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale prevăzute de Constituție.

Aberația legislativă a Guvernului Tăriceanu atentează flagrant la dreptul la viață privată al persoanei, deoarece accesul la un sistem informatic - fără autorizarea judecătorului - poate însemna și accesul la hard-ul computerului, iar acesta presupune violarea domiciliului și percheziția domiciliară.

Intențiile frauduloase ale Guvernului sunt dovedite atât de lipsa de transparență a adoptării și legiferării măsurilor ce atentează la libertatea și siguranța persoanei, cât și la momentul ales - în preajma sărbătorilor de iarnă și înainte de intrarea României în Uniunea Europeană.

Având în vedere că atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr.131/2006, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale, încălcându-se grav atât normele constituționale, cât și prevederile internaționale la care România este parte, apreciem necesar ca birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului să ia act de încălcarea de către Guvern a Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, Pactului Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, și să dispună - pe cale de consecință - procedurile parlamentare necesare suspendării aplicării respectivelor dispoziții ale celor două ordonanțe de urgență.

Având în vedere recidivele repetate ale ministrului justiției în ceea ce privește seria atentatelor la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în concret la dreptul la viață privată și, nu în ultimul rând, la libertatea presei, îi solicităm demisia înainte ca organismele internaționale de apărare a drepturilor omului și libertății presei să responsabilizeze România pentru aberațiile legislative ale doamnei ministru.

Nu am putea să nu menționăm dovada de prostie legislativă a doamnei ministru care, în neostenita sa pornire anti-biserică, s-a gândit să prevadă în Proiectul de Lege privind Agenția Națională de Integritate controlul averii înalților ierarhi ai Bisericii, fără a cunoaște că aceștia, ca monahi, nu dețin niciun fel de avere.

Halal ministru, așa justiție, vai de tine, Țară!!!

  Dumitru Bentu - declarație politică intitulată Apucatul;

Domnul Dumitru Bentu:

Declarația politică de astăzi se numește "Apucatul".

Născută aidoma unui organism modificat genetic, Alianța P.N.L. și P.D. s-a autointitulat - din rațiuni numai de ea știute - "Dreptate și Adevăr". Nu cred că inițiatorii au fost ghidați în demersul lor de proprietatea termenilor (dreptate = principiu moral și juridic, care cere respectarea drepturilor fiecăruia, și adevăr = termen complex definind existența obiectivă concretă, reală).

Iluminate, probabil, de reverberațiile pașoptiste ale sintagmei, amplificate de evenimentele post-decembriste, cele două noțiuni juxtapuse de către laboratoarele de inventică ale partidelor respective se doreau expresia unui nou mod de abordare a demersului politic.

Această deviză a avut partea sa de contribuție la câștigarea doar a turului al II-lea al "prezidențialelor".

Întregul popor aștepta cu "înfrigurare" primele semne ale politicii dâmbovițene totuși, germinate de sub hlamida portocalie a mult prea promovatului D.A.

Și ce-a ieșit ne spune chiar premierul în aceste zile în care P.N.L. este cuprins de convulsiile unor rătăciri care i-ar putea fi fatale.

Cităm din epistolele Tăriceanului către platformiști: "De doi ani nu stați decât după apucat - umblând pe la diverse ministere după afaceri care sunt în afara legii".

Felicitări, domnule președinte-premier. Acesta este ADEVĂRUL despre oamenii din Alianța P.N.L.-P.D. Vă completează domnul Varujan Vosganian, candidatul la funcția de comisar european, refuzat de Comisie încă din timpul zborului spre Bruxelles. Spunea domnia sa că mulți colegi "deviaționiști" au practicat șantajul, încercând să-și condiționeze fidelitatea față de actuala conducere prin obținerea de diverse foloase materiale. Adevărat și asta.

Așteptăm acum și DREPTATEA - pentru că cei din Alianță sunt alocați unor "grupuri de interese, unor grupuri de presiune, unor grupuri de lobby, unor factori de influență, unor decizii oneroase".

Faceți publice numele celor vizați, instalați indicatoare cu conținutul "Spre DNA" și aveți ocazia să dovediți că D.A. nu este o construcție conjuncturală.

Vă trebuie puțin CURAJ, altfel jocul de-a "apucatul" va continua, iar Alianța "Dreptate și Adevăr" va avea soarta clădirii din thriller-ul "House of Wax".

  Minodora Cliveti - declarație politică cu titlul «România la coadă sau Coada - mod de viață la români»;

Doamna Minodora Cliveti:

Declarație politică: România la "coadă" sau "Coada" - mod de viață la români.

Chiar dacă de la 1 ianuarie 2007, România a devenit membră a Uniunii Europene, pentru foarte mulți dintre români acest nou statut nu este însoțit de nimic nou, nimic notabil, nimic pentru a justifica urarea portocalie: "Să trăiți bine!".

În absența unei strategii post-aderare, guvernanții au adoptat ca unitate de măsură națională "coada", ceea ce pentru cetățeni se traduce prin "statul la coadă" și prin supunerea la foarte multe umilințe.

Aproape că nu este zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu vezi: "cozi" la încasarea pensiilor; "cozi" la încasarea alocațiilor pentru copii; "cozi" la medici; "cozi" la cumpărarea de medicamente; "cozi" pentru obținerea asigurării de sănătate pentru călătoriile în străinătate; "cozi" la depunerea dosarelor și încasarea drepturilor cuvenite persoanelor cu handicap; "cozi" la plata de impozite și taxe; "cozi" la plata facturilor la utilități; "cozi" la depunerile de documente pentru prestații sociale la consiliile locale, la direcțiile județene de muncă; "cozi" la depunerile de documente pentru impozit pentru automobile în leasing; "cozi" la secțiile de poliție pentru solicitări de acte, înmatriculări; "cozi" pentru înscrierea asistentelor medicale la cursuri de perfecționare, iar exemplele ar putea continua.

Mai nou, grație cinismului autorităților, pensionarii sunt obligați să stea la "cozi" pentru a declara că mai sunt în viață și, deci, pot beneficia de pensia pentru care au trudit o viață.

Cu toate acestea guvernanții nu văd și nu aud nimic.

De când cu "gâlceava înțeleptului ca lumea", nimănui nu-i pasă; autoritățile se dovedesc a fi depășite, legile nu se mai aplică sau se aplică prost, iar disprețul față de cetățean domnește.

Toate acestea se întâmplă în România anului 2007 și toate acestea nu fac decât să plaseze România în coada Europei și în privința serviciilor oferite de instituțiile și autoritățile publice.

  Mihai Cristian Apostolache - declarație politică cu titlul Țara tuturor posibilităților;

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

"Țara tuturor posibilităților"

Asistăm de câteva zile la un șir de evenimente care confirmă pe deplin faptul că ne aflăm în țara tuturor posibilităților.

Este vorba, în primul rând, de ultimele acțiuni care s-au produs în secuime, acțiuni pe care autoritățile le tratează cu indiferență, de declarațiile ministrului educației care, probabil, uimit de minunile pe care le face Audi-ul achiziționat de ministerul pe care îl conduce, face declarații goale de conținut și care pun în pericol întreg sistemul de învățământ din România, ajungând până la președintele-jucător, care confundă în permanență Constituția cu o minge, lovind-o în permanență fără milă.

De partea cealaltă se află cetățeanul, contribuabilul, stors de ultimul bănuț, dar care este obligat să asiste la aventura portocalie, și care așteaptă ca într-adevăr efectele intrării în Uniunea Europeană să se facă simțite cât mai repede și să beneficieze de un nivel de trai decent.

Tot în această parte se află și grupul intelectualilor, care îl salută pe Traian Băsescu, și care, în loc să propună soluții concrete de dezvoltare a țării, devin aliații lui Traian Băsescu, în lupta sa cu Constituția.

Așadar, putem spune că trăim în țara tuturor posibilităților.

  Horea Dorin Uioreanu - declarație politică cu titlul Secuii față cu autonomia;

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Declarație politică: "Secuii față cu autonomia"

Stimați colegi,

Avem în spațiul public, de câțiva ani de zile, o discuție referitoare la dorința de autonomie a unei părți a comunității secuiești, un model extrem de ciudat, cu grave deficiențe de respectare a Constituției României.

Pe scurt, se înființează o organizație care dorește autonomie, întâmplător pentru comunitatea de secui din România. După ce se face un pic de scandal pe tema acesta, în care ideea principală este "vrei calule ovăz? se umblă prin sat cu întrebarea respectivă. Riscurile pentru organizatori sunt mari, dar vizibilitatea este garantată; rezultatele sunt ușor de preconizat.

Cam așa s-a întâmplat și în această săptămână cu Consiliul Național al Secuilor, care a inițiat un așa-zis referendum. Cu alte cuvinte, ca să înțeleagă toată lumea; s-a mers cu urna mobilă pentru a întreba locuitorii județelor Covasna, Harghita și Mureș asupra dorinței de a-și gestiona singuri banii și problemele. Rezultatul ar fost și mai categoric dacă erau întrebați de ce să mai dea bani statului.

Dincolo de aceste aspecte, presărate cu elemente tragico-comice, gestul respectivului Consiliu autointitulat "național" suferă aspecte penale și necesită o discuție serioasă. Pentru că este anormal ca o seamă de cetățeni să încerce să se proclame stat în stat, fără ca nimeni să-i oprească. Este cel puțin anacronic ca bătălia pe electoratul maghiar să se ducă la un asemenea nivel riscant pentru statul de drept din România. Nu mai este nici momentul, nici locul pentru a crea astfel de discuții, pe care le-aș cataloga cel puțin desuete.

Gestul separatiștilor secui îmi pare de o atitudine asemănătoare talibanilor, care nu au aflat de arta și beneficiile dialogului. Din noua perspectivă de țară membră a Uniunii Europene, orizonturile noastre ca popor se lărgesc. Este normal să discutăm mai mult despre proiecte la nivel macro și mai puțin despre frustrări etnice.

Doresc să salut pe această cale atitudinea de dezaprobare a acțiunii CNS din partea colegilor maghiari de la U.D.M.R. Trăiesc în Ardeal, sunt crescut în Ardeal și vorbesc în cunoștință de cauză: minoritatea maghiară nu are probleme de respectare a drepturilor sale din partea statului român.

Mai mult, știu că cetățenii maghiari nu sunt interesați de o radicalizare a relației cu comunitatea română. La fel ca și pe cei români, aspectele importante care îi preocupă sunt cele legate de nivelul de trai.

O manipulare a acestei nevoi în scopuri cel puțin murdare ar trebui analizată de instituțiile care au atribuții în acest domeniu. Altfel, am putea crea un precedent periculos.

Vă mulțumesc pentru atenție.

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Un alt fel de bine.

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Un alt fel de bine"

De mai bine de doi ani de zile, românii sunt obligați să încerce să accepte o altă definiție a cuvântului "bine". Regimul politic impus lor din decembrie 2004, prin jocuri de culise, în dauna adevăraților câștigători ai alegerilor, de către Căpitanul de cursă lungă, se dovedește a fi o interfață portocalie a unei stări de agonie în care se zbate populația acestei țări.

În încercarea disperată de a impune o nouă orânduire în România, bazată exclusiv pe principiile propriei sete de putere și ale dominării absolute, reprezentanții Partidului Democrat, în frunte cu președintele "tuturor românilor" au renunțat de mult la a se preocupa de problemele pe care au fost mandatați să le gestioneze, și sunt preocupați exclusiv de binele propriu, acum și pe viitor.

Considerându-se atotputernici și atotștiutori, corifeii democrați acționează pe toate fronturile pentru a îngropa sistemul democratic din România. Au început cu doi ani în urmă, prin debarcarea de la președinția Camerei Deputaților a reprezentantului Partidului Social Democrat. Continuă azi acest demers, ignorând voința populară și interesele majore ale acesteia, instrumentând acerb o adevărată campanie de denigrare a Parlamentului României - chintesență a democrației. Jignind parlamentarii români, pe care îi cataloghează drept "lichele", Traian Băsescu jignește însăși populația tării, pe care parlamentarii, indiferent de culoarea politică, o reprezintă.

Președintele tuturor "românilor democrați" impune reguli ale jocului diferențiate, ținând cont în acest demers exclusiv de apartenența la un anumit spectru de culori politice. Indiferent de încadrarea în limitele constituționale, bine nu poate fi decât regula impusă de locatarul din Cotroceni. Nu promulgăm legi (a se vedea legea referendumului) pentru că, deși conforme cu Constituția, acestea ne sunt defavorabile! Modificăm acte normative (a se vedea modificările referitoare la listele electorale permanente aduse legii privind alegerea europarlamentarilor), ignorând întreaga legislație, pentru că doar așa ne va fi bine! Ignorăm voința populară, nu ținem cont de algoritmul politic rezultat în urma alegerilor generale din 2004, impunem noi majorități parlamentare, căci așa e bine pentru partidele care nu au obținut un număr semnificativ de mandate, dar care, în urma unui furt politic, marca Traian Băsescu, au ajuns la putere.

Scena politică românească este astăzi un teatru de război. Setea de putere bolnavă a licuriciului șef nu poate și nu trebuie să mai fie singura cale către o stare de bine a unui popor care de atâtă vreme trăiește de pe o zi pe alta.

Demersul Partidului Social Democrat de suspendare a Președintelui Traian Băsescu se înscrie astfel în linia logică a încercării de restabilire a ordinii sociale în România. Este momentul ca starea de bine să se instaureze cu adevărat în această țară, este momentul să arătăm întregii lumi, dar mai ales românilor că suntem un popor care își respectă valorile și principiile și care acționează pentru protejarea acestora. Și mai ales, este momentul să redăm cuvântului "bine" adevăratul său înțeles.

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 6 iunie 2020, 1:41
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro