Plen
Ședința Senatului din 20 octombrie 2008
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.102/30-10-2008

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2008 > 20-10-2008 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 20 octombrie 2008

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.45.

Lucrările ședinței au fost conduse de doamna senator Norica Nicolai, vicepreședinte al Senatului, asistată de domnii senatori Ivan Cismaru și Daniel Ilușcă, secretari ai Senatului.

 
Viorica Georgeta Pompilia Moisuc (PRM) - declarație politică având ca titlu Ce este și ce face Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului?;

Doamna Norica Nicolai:

Doamnelor și domnilor senatori, în prima parte avem declarații politice.

O invit pe doamna senator Viorica Moisuc să-și prezinte declarația politică. Vă rog, doamna senator.

 

Doamna Georgeta Pompilia Viorica Moisuc:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează: "Ce este și ce face Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului?"

Dintre zecile de instituții-sinecure apărute în ultimii patru ani pe lângă Guvern, Președinție, ministere etc, îmi opresc atenția în cele de mai jos asupra Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, cu adresa în București, strada General Praporgescu, nr. 33.

De ce această alegere? Pentru motivul că instituția amintită s-a crezut îndreptățită să aducă pe piață și așa supra-saturată de tot felul de manuale de istorie - unul mai prost decât altul - un așa-zis manual pentru licee, intitulat "O istorie a comunismului din România", editura POLIROM, București, 2008 (189 de pagini).

Înainte de a mă referi, foarte scurt, la acest așa-zis manual, care ar trebui retras de pe piață cât mai repede cu putință, voi da câteva date extrase de pe internet despre institutul sus-menționat.

Înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 1727/21.12.2005, institutul are în prezent 19 cercetători și un mare număr de colaboratori externi. Comitetul director, numit de prim-ministrul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, este alcătuit din: președinte, în persoana unui "istoric" despre existența căruia am aflat de la televizor, anume Marius Oprea, director general - din aceeași categorie - Stejărel Olaru și secretar general, ziarista Lucia Hossu-Longin. Există și un consiliu format - citim în prezentarea institutului de pe internet - din "11 personalități ale societății civile, numite tot de prim-ministru.

Cine sunt "personalitățile"? Iată-le: Petre Mihai Băcanu, Ștefan Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Radu Ioanid, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea, Cristian Pârvulescu, Andrei Pleșu. Este momentul să ne reamintim că personalitățile din conducerea institutului, cercetători și colaboratori ai acestuia, autorii așa-zisului manual fac parte și din Comisia Prezidențială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, condusă de Vladimir Tismăneanu, personaj mai mult decât controversat, semnatar al Declarației de la Budapesta din 16 iunie 1989, document de o gravitate fără precedent care neagă conceptul de stat național-unitar, suveran și indivizibil al României, susținând, printre altele, "reprezentarea politică autonomă" a Transilvaniei.

Consider, de altfel, că sintagma "societate civilă" ar trebui o dată și o dată supusă unei largi dezbateri publice pentru a se pune capăt acestui abuz impardonabil săvârșit de un grup de oameni care, în numele unor principii pe care, de fapt, nu le au, și-au arogat dreptul de a judeca, de a da sentințe, de a formula concluzii definitive asupra unor fapte și fenomene care privesc întreaga națiune română.

Ceea ce ridică multe semne de întrebare este existența Serviciului de investigații speciale al acestui institut, serviciu condus de Stejărel Olaru care lucrează în cooperare cu Parchetul General. În 2007, această cooperare s-a materializat în investigații în cimitirele de la Sighetul Marmației, în Insula Mare a Brăilei, la Bistrița-Năsăud, la Hunedoara, în sute de sesizări făcute la Parchet privitor la cercetarea unor presupuse acte teroriste sau asasinate săvârșite de Securitate. Institutul mai cooperează, pe lângă Parchetul General, cu Fundația "Memoria", cu "Academia Civică", cu Administrația Națională a Penitenciarelor și cu Grupul pentru Dialog Social. Producția "științifică" rezultată din această intensă cercetare s-a materializat în câteva lucrări despre elitele comuniste înainte și după 1989, despre necesitatea condamnării comunismului, despre formele de represiune comuniste, experiențe carcerale etc.

Singurul buget adus la cunoștință prin internet societății "necivile" de către elitiștii institutului este cel pe anul 2006, aprobat prin Hotărârea Guvernului din 16 martie 2006, în valoare de 60 de miliarde de lei vechi. Mai mult decât atât nu trebuie să știm.

Mai aflăm că s-au cheltuit, tot în 2006, 25.000 de lei noi pe salarii, 29.000 de lei pe delegații, 15.000 de lei pe sporuri de vechime, 1000 de lei pe salarii de merit, 16.000 de lei pe indemnizații de conducere. De asemenea, o mare sumă de bani s-a cheltuit pe mături și materiale de curățenie. Dar până la 6.000.000 de lei noi ce s-o fi făcut cu banii? Așadar, cifre care nu spun mai nimic despre cheltuielile reale. De altminteri, despre bugetele pentru anii 2007 și 2008 nu ni se dă nicio informație.

Pentru ca să-mi fac o idee despre mărimea bugetului acestui institut, am încercat o comparație cu cifrele publicate pe internet de un alt institut asemănător; Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989. Acestuia i-a fost repartizat, în 2005, un buget de 2,4 milioane de lei noi, în 2006 - 3,4 milioane de lei, în 2007 - 2,6 milioane de lei, în 2008 - 1,8 milioane de lei, numărul de salariați fiind de 27. Singura concluzie care se degajă din cele expuse mai sus este aceea că se impune de urgență un control amănunțit al instituțiilor specializate pe această moșie a "societății civile", ținută cu bani grei de poporul român.

Așa cum spuneam, tipăritura zisă "manual" - cu numele de "O istorie a comunismului din România", aprobată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului prin Ordinul nr. 37444/4 august 2008 al ministrului Adomniței - are ca autori pe următorii: Mihai Stamatescu - profesor de istorie la Liceul "Traian Lalescu" din Orșova, Raluca Grosescu - coordonator al Departamentului documentare și cercetare al sus-menționatului institut, Dorin Dobrincu - coordonator al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Andrei Muraru - cercetător al aceluiași institut, Liviu Pleșa - cercetător la CNSAS și membru al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Sorin Andreescu - profesor de istorie la Școala Generală Nr.165 din București. Tipăritura este prefațată de Marius Oprea și are drept carte de vizită însoțitoarele referate "științifice" ale lui Dennis Deletant, - diletant în ale istoriei adevărate, dar meșter în "istoria la modă" -, Stelian Tănase, priceput la toate - și Daniela Zaharia, cunoscută ca arheolog.

O discuție pe marginea acestei tipărituri nu este posibilă în spațiul de timp ce mi se acordă. Mă voi rezuma la unele considerații cu caracter general.

  1. Toată cartea este dominată de concepția despre istorie a anilor '50, mistificând sau eludând adevărul istoric.
  2. Titlul "O istorie a comunismului din România" anunță scoaterea din contextul firesc al istoriei românilor și a istoriei universale a perioadei regimului comunist. Este ceea ce se și face în această carte.
  3. Cauzalitatea fenomenului comunismului din România, de la începuturi și până astăzi, este eludată. Se ocolește, cu grijă, rolul Rusiei sovietice, al URSS, al armatei sovietice, al Cominternului în subminarea statului național, unitar român, al tratativelor secrete tripartite din anii celui de al Doilea Război Mondial de împărțire a teritoriilor și sferelor de influență între cele trei mari Puteri.
  4. Relațiile româno-sovietice în această perioadă, cu specificul lor legat direct și indirect de fenomenul comunismului, nu sunt abordate deloc.
  5. Se mistifică deliberat titlul partidului comunist, eliminând cuvântul "din" PCR (în loc de Partidul Comunist din România, secțiune a Internaționalei a III-a, mențiune ce apare o singură dată într-un context vag).
  6. Întreaga perioadă de la 1944 la 1989 este prezentată global și strict negativist pe toate planurile, cu îngroșări fanteziste în domeniul artei, culturii, științei ce dovedesc ori ignoranță - ceea ce, personal, nu cred - ori o antestabilită teză dictată de vreun cabinet interesat în prezentarea poporului român ca ieșind complet îndobitocit din dictatura ceaușistă. Ideea este formulată ca atare chiar în prefață de către Marius Oprea.
  7. Există o confuzie totală între conceptele de: rezistență, exil, disidență, refugiu, opoziție.
  8. Este inexistent calvarul românilor din Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța în diferitele perioade de ocupație sovietică, precum și sub ocupația ucraineană.
  9. Textul este plin de contraziceri, chiar de la o pagină la alta.
  10. Limba română folosită, distorsionată, cu termeni improprii, îți dă impresia că avem de a face cu o traducere din altă limbă.
  11. Bibliografia oferită eludează lucrări fundamentale ale istoriografiei românești dinainte și după 1989.

La cele de mai sus s-ar putea spune foarte multe alte lucruri. Ce se impune însă cu cea mai mare urgență?

  • Scoaterea de îndată de pe piață a acestei tipărituri care face un deserviciu imens elevilor în ceea ce privește cunoașterea fenomenului comunismului în toată complexitatea lui;
  • Verificarea minuțioasă a activității așa-zis "științifice" a acestei instituții neprofesioniste și parazitare;
  • Verificarea modului în care s-au cheltuit banii publici alocați de Guvern acestei instituții de la înființarea ei și până în prezent.

Pe baza tuturor acestor verificări, Comisiile de specialitate ale Parlamentului României - Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport - să aprecieze activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și să decidă asupra necesității existenței sale în viitor. (Aplauze la Grupul parlamentar al PRM)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Ivan Cismaru (PD-L) - declarație politică având ca titlu Va mai fi sau nu va mai fi?;

Domnul senator Cismaru. Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ivan Cismaru:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi, mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Va mai fi sau nu va mai fi?".

Până la apariția și dezvoltarea rapidă a științei și industriei informaticii, știința și industria aeronauticii erau componente de vârf ale economiei țărilor puternice. Și România din acest punct de vedere putem spune că intrase în rândul țărilor puternice prin fabrici care începuseră să fie cunoscute în lume și care reprezentau regiuni importante ale țării, ca: Brașov, Craiova, București.

În județul Brașov, Întreprinderea de Construcții Aeronautice din orașul Ghimbav - ICA Ghimbav - s-a specializat în construcția, întreținerea și repararea elicopterelor militare, civile, utilitare. ICA Ghimbav s-a lansat puternic și a devenit o emblemă locală și chiar națională.

A venit revoluția. A început goana după averi. A început privatizarea ca sursă de averi și iată că ICA Ghimbav a scăpat până acum de mâinile rapace ale indivizilor, mai mult sau mai puțin certați cu legea sau cu bunele moravuri și cu bunele intenții. A fost o mireasă curtată de indivizi de marcă: americani, francezi și alții.

Din 1997-1998 i s-a propus să intre într-o asociere cu firma VOLVO pentru a dezvolta în două hale, disponibile pe atunci, producția de autobuze VOLVO cu caroserie din aluminiu pentru producția internă și - de ce nu? - pentru export. Trebuie menționat că autobuzele VOLVO cu caroserie din aluminiu sunt garantate pentru minimum 1000 km în condiții de folosire pe timp de iarnă pe drumuri pe care se aruncă sare.

Atunci, Consiliul Județean Brașov s-a angajat să cumpere 25 de astfel de autobuze produse la ICA Ghimbav și să le lanseze în traficul județean. Totul era gândit ca producția să înceapă cu organizarea tehnologică a unei linii de montaj, urmând ca imediat să se înceapă și lansarea în orizontală a industriei brașovene și din alte județe a producției indigene de componente - ce vis frumos! - mai ales că fabrica de elicoptere nu era afectată cu nimic.

De ce nu s-a înfăptuit? Din cauza altui vis frumos, al managerilor de atunci și anume că vor face un joint venture cu PUMA, EUROCOPTER sau cu mai știu eu cine.

Ambele visuri s-au năruit și acum mireasa nu mai este curtată, ci este scoasă la vânzare și va fi cumpărată. Care va fi prețul, vom afla, dar care va fi soarta miresei este greu de spus.

Pentru ca totul să meargă ca pe roate la vânzare și pentru ca prețul să fie minim, s-au luat toate măsurile pentru a se demonstra că fabrica se confruntă cu probleme financiare deosebite, că nu-și poate plăti nici măcar salariile celor 900 de angajați - rețineți: 900 de angajați! -, oameni cu calificare de invidiat și care vor pleca din țară, în scurt timp, pentru a se angaja în industria Uniunii Europene, fiindcă noi, în mod sigur, nu vom mai produce elicoptere în România, niciodată.

Trebuie știut că armata română nu cumpără elicoptere de la ICA Ghimbav, pentru că "sunt prea scumpe", cu toate că sunt mult mai performante decât cele pe care le achiziționează ei acum. Probabil că fiind jucate la prețuri mai mici, se poate ca fiecare elicopter cumpărat să fie însoțit de o sumă pentru interese personale. Sigur că ICA Ghimbav nu poate vinde elicoptere armatei române în aceleași condiții, fiind firmă cu capital majoritar de stat. Cred că n-ar fi nicio surpriză să se mai descopere vreun dosar cu aventurile achizițiilor armatei, așa cum a fost cu aventurile achizițiilor Poliției Române. Rămâne să se sesizeze Președintele României, pentru că văd că alții nu fac acest lucru.

Revenind la ICA Ghimbav, trebuie să vă mai spun că în 3 noiembrie i se va hotărî soarta. Atunci, probabil, va fi cumpărată de EUROCOPTER. Acum, ICA Ghimbav are o comandă de 30 de elicoptere noi și de reparat 40, lucrări care nu vor mai putea fi finalizate până în data de 3 noiembrie și, probabil, niciodată, având în vedere vânzarea și condițiile în care se vor face aceste documente.

Trebuie avut în vedere că intenția cumpărării nu este de a dezvolta producția la Ghimbav, ci de a-l elimina pe concurentul romând de pe piață, mai ales acum, în derularea crizei economico-financiare în care am intrat și noi. Cu ce se va alege statul român? Cu un preț de nimic, stabilit prin jocurile perfide și crearea de tensiuni artificiale la nivelul salariaților, joc în care au căzut actualii manageri și stăpânul AVAS, cu 900 de familii care vor gusta amarul șomajului, cu pierderi considerabile din cauza încetării producției.

Stau și mă întreb cine a dorit și dorește dispariția Întreprinderii de Construcții Aeronautice Ghimbav. Directorii foști și actuali? AVAS-ul? Ministerul Economiei și Finanțelor? Guvernul României? Sau poate va fi găsit din nou vinovat Parlamentul României. N-ar fi exclus.

Trag, cu această ocazie, un semnal de alarmă pentru Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor și AVAS, prin care îi chem să reanalizeze condițiile impuse în documentația de vânzare, așa încât să se vizeze un element de mare importanță, și anume: uzina să-și poată continua activitatea în domeniul de activitate actual, în condițiile în care, iată, are și comenzi, rezolvând astfel și situația existențială a celor 900 de angajați. Este păcat să pierdem și această șansă care, probabil, va fi ultima.

Sesizez, cu această ocazie, și Comisia economică, industrii și servicii a Senatului României, pe domnul președinte Carol Dina, pentru a efectua și dumnealor o analiză a documentației de vânzare. Poate că atunci când gândim mai mulți se greșește mai puțin. Oricum, până acum, această maximă nu a funcționat.

Să ascultăm și glasul disperării celor 900 de familii ai căror membri vor fi trimiși în șomaj, acum, în prag de criză mondială, când șansa găsirii unui nou loc de muncă este mai nesigură ca oricând.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Viorel Duca Sr. (independent) - declarație politică având ca temă reprezentarea în Parlament a românilor din diaspora;

Dau cuvântul domnului senator Viorel Duca Sr., pentru a prezenta declarația politică.

Vă rog, domnule senator. Aveți două minute. (Domnul senator Gheorghe Funar se deplasează la masa prezidiului și discută cu doamna vicepreședinte Norica Nicolai.)

 

Domnul Eugen Mihăescu (din sală):

Am anunțat.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Știu că ați anunțat, însă, conform înțelegerii dintre domnul senator și Grupul parlamentar al PSD, are mai mult de două minute. Are cinci minute.

Urmați dumneavoastră, domnule senator Mihăescu, și, după aceea, domnul senator Funar.

 
 

Domnul Viorel Duca Sr.:

Doamna președinte,

Onorat Senat,

Dați-mi voie, vă rog, doamna președinte, să vă mulțumesc, în primul rând, pentru privilegiul ce mi-l acordați de a-mi prezenta declarația politică de astăzi, o declarație al cărei subiect este asemănător celor prezentate în ultima perioadă și al cărei preț plătit față de "stăpânii de până ieri" a fost pierderea candidaturii de senator pentru diaspora, declarație care se referă, în exclusivitate, la peisajul sinistru și lamentabil al unei imagini reale de ignorare și sfidare a drepturilor fundamentale ale cetățenilor români ce trăiesc în diaspora, acel drept de vot și drept de a alege propriii lor deputați și senatori, despre valoarea cărora, se poate spune că ar reflecta cel mai bine interesele lor, ale tuturor celor ce trăiesc în afara granițelor României.

Cu tot respectul și cinstea ce se cuvin față de acest loc sfânt și prețuit tuturor, nouă, celor care locuim aici, sau celor care, din motive obiective sau subiective au ales să trăiască departe de acest loc numit România, pentru binele și năzuințele multor visuri zămislite de generațiile trecute, prezente și cele ce vor veni după noi, știm cu certitudine faptul că, pentru binele și prosperitatea acestei națiuni, s-a plătit un preț... Ne întrebăm: Cât de mare să fi fost prețul acestei libertăți? A meritat, oare, sacrificiul făcut? Continuăm noi, astăzi, oare, aceleași năzuințe și idealuri pentru noi, copiii noștri, confrații noștri de departe, semenii noștri?

Oricât de multe asemenea întrebări retorice am avea, atât de multe răspunsuri s-ar găsi. Sper să fim pragmatici. Priviți, vă rog, în jurul nostru, chiar aici, în aula acestui Senat. Oare nu s-ar cuveni să ni se plece fruntea în fața acestor onorabili colegi pentru care tortura și temnițele comuniste, cu asprimea lor, n-au putut sugruma și stopa drumul spre noua eră a libertății și democrației, atât de dragă fiecăruia dintre noi? Mă refer aici, în mod exclusiv, la distinsul nostru senator Radu Câmpeanu.

Oare idealul lor, plătit atunci, uneori, chiar cu preț de sânge, n-ar trebui să fie recunoștința faptică a generației noastre de astăzi? La cele văzute și întâmplate sub ochii noștri, în viața politică contemporană, cu precădere, în România pot să afirm cu certitudine existența unei ipocrizii și imaturități politice greu de explicat. Să fie, oare, lipsa de modele? Nu cred. Să fie, oare, aroganța și prostia îngemănate? Probabil. Oare să nu existe voința de schimbare? Oare frica de semeni e o competitivitate a unui fairplay echitabil? Oare prevalarea dreptății și binelui să fie explicația scoaterii la iveală a acestui comportament politic deviant? Oare România este singura țară din Europa zilelor noastre în care cetățenii stabiliți în afara granițelor ei sunt tratați ca cetățeni de second class? Oare ei, compatrioții noștri ce își trăiesc viața departe de țară sunt buni doar atunci când, din câștigurile lor, și acelea dobândite cu trudă, susțin familiile lor rămase în țară? Când lună după lună, mii și milioane de euro sunt depuși în băncile din România, atunci se pot găsi cuvinte elogioase la adresa lor, dar când este vorba să li se recunoască cel puțin dreptul fundamental de a-și exercita obligațiile cetățenești față de țară și semeni, acest drept le este încălcat fără scrupule?

Este adevărat că trebuie plătit un preț pentru orice lucru și faptă. Dacă însă prețul injust-ului față de diaspora este arătat prin îngrădirea și limitarea dreptului de vot impus prin restricționarea unor ordonanțe de urgență ce fac obiectul acestor îngrădiri, atunci, domnilor, este fair și drept ca toți cetățenii români ce trăiesc în diaspora să plătească polița electorală cu aceeași măsură și aceeași monedă, ba chiar cu vârf și îndesat, partidului și guvernării ce-și asumă responsabilitatea și atitudinea ingrată față de diaspora.

Mă simt onorat și privilegiat, în același timp, de a fi fost unul din cei incluși în diaspora română ce a trăit mai mult de 24 de ani departe de casă. Știu foarte bine cu ce probleme și situații conflictuale s-a confruntat și se mai confruntă încă semenii noștri din diaspora când vine vorba de exercitarea drepturilor lor în sediile diplomatice din mai toate țările lumii. Este interesant însă faptul că atenționarea repetată, prin declarațiile politice recente pe tema restituirii dreptului de vot al tuturor cetățenilor români din diaspora, chiar și al celor ale căror pașapoarte românești sunt expirate și recomandarea constituirii centrelor de votare din străinătate în centrele culturale sau locașurile de cult românești au constituit suficiente motive, puerile, de altfel, ale Partidului Național Liberal, de a-mi retrage susținerea politică, pe considerente că aș fi fost, prin cele declarate, împotriva guvernării Tăriceanu. Este mai mult decât un cadou electoral. Este chiar cireașa de pe torul candidaturii mele, dacă aceasta se va întâmpla acum sau în alegerile viitoare.

M-am întrebat retoric: Oare asemenea declarații politice care, în esența lor, au fost, mai degrabă, recomandări de corijare a unei lacune legislative, prin care se observă, fără echivoc, limitarea și îngrădirea drepturilor fundamentale ale concetățenilor români din diaspora, să fi fost chiar atât de necugetate, iar eu să fi făcut greșeli grave încât acestea să motiveze Biroul politic permanent al PNL să invalideze decizia unei Delegații permanente, fără să-mi dea măcar dreptul la apărare sau motivare în acest sens? No comment.

Și totuși, dacă intr-o declarație politică sunt suficiente probe pentru ca autoritatea unei singure persoane, fie ea și liderul unui grup parlamentar, să decidă retragerea suportului politic pentru așa-zise motive subiective, atunci, doamna președinte, onorat Senat, mă întreb: Care ar fi consecințele unei judecăți coerente, când același lider de grup care zice că susține Guvernul,cel puțin teoretic, și totuși cere grupului parlamentar pe care îl conduce să voteze chiar invers decât ceea ce Guvernul solicită? Dacă asta se mai numește susținere guvernamentală de către grupul său parlamentar, atunci, distinși colegi, dați-mi voie să afirm faptul că trăim într-o țară ale cărei legi și logică legislativă se potrivesc de minune cu imaginea unui stat bananier, nicidecum cu a unui stat de drept european. Țara aceasta poate fi numită, indubitabil, "Țara lu' Papură Vouă". Este, într-adevăr, o comedie, o comedie care ți-ar produce, mai degrabă, compătimire față de actorii serioși ai acestei piese. Ce trist că prea multe somități ale acestui neam sunt, cu voie sau fără voie, personajele acestei drame jalnice.

Nu despre comedia ce se joacă, aproape săptămână de săptămână, aici, în arena Senatului sau a Camerei Deputaților vreau să vorbesc. Tragedia ce face obiectul acestei declarații politice este dată de frustrările și încercările nenumărate ale semenilor noștri de a găsi ecoul propriilor voci și propriului geamăt, aici, undeva, în Parlamentul României.

Am primit nenumărate telefoane, e-mail-uri, fax-uri, în ultima vreme, prin care concetățenii noștri români din diaspora fac eforturi disperate ca cineva de aici, din țara aceasta, să le audă vocea, să acționeze prompt la doleanțele lor, să coreleze ceea ce se spune cu ceea ce se face.

Dați-mi voie, doamna președinte, să prezint succint doar câteva spicuiri din e-mail-urile unor persoane provenite din diaspora română: dr. Petru Cocirteu din Ohio, dr. Petru Costea avocat de profesie, locuiește în Huston, Texas, președintele Asociației Familiilor din România, precum și opiniile unui candidat român independent, domnul Doru Crăciun din Michigan.

Iată opiniile Domniilor Lor:

Citez: "Datele din recensământ (census) din Canada și Statele Unite, trebuie folosite pentru stabilirea cifrei de reprezentare. Exemplificarea are ca sursă numere provenite din datele oficiale ale anilor 2000-2001. Numerele reale, actuale, sunt mult mai ridicate. Referitor la Statele Unite, populația diasporei este estimată de surse neoficiale ca fiind de circa 3 ori mai mare.

Guvernul trebuie să asigure, conform art. 5 alin. (2) și art. 5 alin. (3) din Legea nr. 35/2008, cel puțin aceleași drepturi de reprezentare cetățenilor în România sau în străinătate.

Astfel, Canada, cu o emigrație oficială de 60.520 de cetățeni români, în anul 2000, trebuie să beneficieze, conform normei de repartizare, de un deputat, de asemenea, trebuie asigurat un colegiu uninominal pentru Senat.

Statele Unite ale Americii, cu o emigrație oficială de 367.278 de cetățeni români, în anul 2000, trebuie să beneficieze, conform normei de repartizare, de patru deputați și doi senatori.

Guvernul este obligat să asigure mijloacele materiale și logistice pentru crearea de noi centre de votare. Guvernul este obligat să asigure informarea operativă a cetățeanului, pentru a garanta accesul la procesul de votare, eliminând astfel carențele demonstrate permanent în trecut.

Cetățeanul nu trebuie privat de drepturi. Procesul de pedepsire a vinovaților, ulterior înfăptuirii faptei, este o inutilă scuză a incompetenței.

Iată ce spune doctorul Costea: "Recent am primit vești din România: diferite partide politice refuză să valideze candidatura unor posibili candidați din diaspora, pentru că nu îndeplinesc condițiile din art. 16 alin. (3) din Constituția României care spune că doar cetățenii români cu domiciliul în România pot deține funcții și demnități publice în România. Asta înseamnă că cei trei milioane de români din diaspora vor fi reprezentați în Parlamentul României de români care locuiesc în România, nu dintre noi. Asta este o violare a dreptului de a fi ales al cetățeanului român, consfințit în art. 37 din Constituție și a principiului democrației reprezentative prin care parlamentarul trebuie să fie domiciliat în circumscripția electorală pe care o reprezintă".

Doamna președinte, distinși colegi,

Este vremea unui nou început. Sunt vocile compatrioților noștri, sunt frustrările lor, frustrări ce trebuie nu numai auzite, dar și înfăptuite.

Doamna președinte,

Doresc să închei această declarație politică prin atenționarea tuturor candidaților diasporei care vor fi aleși în Parlamentul României că, potrivit legilor în vigoare, legi de-a dreptul ofensive și derogatorii la adresa cetățenilor români din diaspora, deoarece sunt de așa natură conturate încât, potrivit formelor și modelului de interpretate, doar cetățenilor români ce posedă cetățenia și domiciliul în România li se oferă dreptul de a candida, inclusiv pentru diaspora.

În cazul în care vreunul dintre dumneavoastră, distinși candidați din partea diasporei, independenți sau pe listele vreunui partid din România nu aveți buletine emise de către Direcția Generala de Evidență a Persoanelor din România, candidaturile Domniilor Voastre sunt anulate din start. Este un eșec total al acestei guvernări, în ceea ce privește apărarea drepturilor cetățenilor români din diaspora, un joc murdar al unor cercuri de interese care includ și exclud, la propria-i discreție, piesele ce fac obiectul jocului politic.

Toată reforma politică, prin actul votului uninominal, dacă acesta vreodată se va realiza, va primeni clasa politică românească.

Vă mulțumesc foarte mult.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc.

 
Eugen Mihăescu (PRM) - declarație politică având ca subiect condamnarea definitivă la 15 ani de închisoare a generalului Victor Atanasie Stănculescu;

Dau cuvântul domnului senator Eugen Mihăescu.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Eugen Mihăescu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Acesta este destinul acestei nații care se lipsește de eroi și nu are demnitate!

După ce l-au adunat și ridicat în slăvi pe tiranul Ceaușescu, l-au împușcat ca pe un câine, l-au aruncat în groapa de gunoi, cei 40 de hoți care au pus la cale asasinatul, au înhățat comoara și de 20 de ani se chinuie să-și ascundă urmele. Acum, nu mai au loc unii de alții și sper să se "măcelărească" între ei, încercând să apuce ce a mai rămas din cașcavalul țării și, mai ales, din cel al Europei.

Cei care l-au trimis la pușcărie pe generalul Stănculescu își vor primi răsplata mai curând decât se așteaptă, dar nu va fi aceea la care speră. L-am vizitat astăzi de dimineață pe general. Mi-a spus că are nervii tari, așa cum i-a avut și în decembrie 1989. Ca general al Armatei Române însă ar fi preferat să fie condamnat la moarte prin împușcare - deși este complet nevinovat - decât să fie umilit de niște nevolnici.

Domnilor senatori, nu am fi fost astăzi pe băncile Senatului, dacă generalul Stănculescu nu ar fi dat ordin pe 22 decembrie 1989, la ora prânzului, ca trupele să se retragă în cazărmi, deși, unii dintre noi, poate, ar fi fost astăzi și pe lângă Ceaușescu să-i lingă tălpile.

"Armata e cu noi!" s-a strigat acum 20 de ani. "Marii ostași nu mor niciodată, spunea Eisenhower. Ei doar se sting".

Vă mulțumesc. (Domnul senator arată spre sală o pagina de ziar)

Așa a fost atunci în toată presa mondială.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Cornelia Cazacu (PD-L) - declarație politică având ca titlu 18 octombrie - Ziua europeană a luptei împotriva traficului de persoane;

Are cuvântul doamna senator Cornelia Cazacu, pentru a-și prezenta declarația politică.

 

Doamna Cornelia Cazacu:

Vă mulțumesc, doamna președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se referă la ziua de 18 octombrie, "Ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane".

Cu ocazia sărbătoririi zilei europene de luptă împotriva traficului de persoane, am participat vineri la conferința "Traficul de persoane intern, prezent și viitor", organizată de Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane.

În cadrul acestei conferințe, agenția a lansat campania națională "Banii tăi îmbogățesc pe traficanți, banii tăi ucid suflete", care se va desfășura în perioada octombrie 2008 - iunie 2009.

Scopul campaniei îl reprezintă sensibilizarea opiniei publice asupra consecințelor exploatării sexuale, exploatării prin muncă, cerșetoriei forțate, cunoașterea și respectarea prevederilor legale care sancționează traficul de persoane în toate formele sale. Cu alte cuvinte, campania și-a propus o cruciadă împotriva clienților, consumatorilor de servicii.

Aceasta este prima campanie axată pe clienții traficanților, pentru a-i convinge pe aceștia să nu mai creeze cerere pe piața neagră. Așa cum știm, dacă nu ar exista cerere, nu ar exista ofertă. Odată cu reducerea cererii pentru traficul de persoane, se va reduce, pe cale de consecință, și numărul victimelor acestui fenomen. Un semnal de susținere a campaniei a fost dat de semnarea Protocolului trilateral de colaborare în vederea reducerii traficului de persoane între cei trei mari actori - Guvernul prin Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, sindicatele prin Confederația Națională Sindicală "Cartel Alfa" și patronatele.

Doamnelor și domnilor,

Traficul de persoane reprezintă o încălcare gravă a demnității și libertății drepturilor omului în secolul XXI. Deși pare desprins din scenariile unor filme de groază, traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran, cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omenești. Ne-o spun statisticile, dar, uneori, și mărturiile celor care au trecut printr-o astfel de experiență.

La ora actuală, nu se cunoaște numărul exact al persoanelor care au căzut în capcana traficului de persoane, însă statisticile alarmante ale organismelor internaționale arată că persoane traficate sunt în majoritate femei și copii. Traficul de ființe umane a ajuns să fie una dintre cele mai profitabile infracțiuni, pe al treilea loc în lume după traficul de arme și cel de droguri.

Organizația Națiunilor Unite estimează că aproximativ patru milioane de indivizi, majoritatea fete și femei, sunt transportate anual în și între țări, în scop de trafic.

De asemenea, în fiecare an, peste 500.000 de femei sunt victimele traficului în Uniunea Europeană. Traficul uman este un subiect tabu în cele mai multe țări, printre care se numără și România.

Din păcate, însă, mulți neagă existența problemelor de acest gen. Nu există țară care să nu fie afectată de acest fenomen, fie că este vorba de o țară de origine, de tranzit sau de destinație sau chiar a tuturor celor trei forme, după cum este cazul României.

Cu îngrijorare, constatăm că și țara noastră se confruntă cu acest fenomen care a luat amploare, deși cifrele referitoare la numărul de persoane traficate diferă uneori, mult, de la o sursă la alta, ele confirmă o realitate extrem de îngrijorătoare. Traficul de persoane înseamnă înainte de orice multe, prea multe tragedii umane, vieți distruse pentru profitul traficanților.

În ciuda faptului că dimensiunile fenomenului traficului de persoane, așa cum reiese din datele oficiale, se păstrează la cote îngrijorătoare, în raportul prezentat de agenție se arată că este în scădere, cu 1.780 de victime identificate în 2007, față de 2.285 în 2006, iar în primele nouă luni ale anului 2008 au fost înregistrate 114 cazuri de victime. Dintre acestea, 69% au fost minori, 80% femei, iar 61% au fost traficate în mediul intern.

Numărul victimelor cu vârste peste 25 de ani a crescut față de anii trecuți, acestea fiind supuse mai ales la muncă forțată. Majoritatea acelora aflați în astfel de situații sunt bărbați.

Totodată, exploatarea sexuală a scăzut în amploare fiind sub nivelul muncii forțate. Conform datelor statistice, femeile par să reprezinte în continuare categoria cea mai vulnerabilă la traficare, chiar dacă numărul victimelor de gen feminin, identificate în anul 2007, a scăzut, comparativ cu anii anteriori. Ele au fost îndeosebi victime ale exploatării sexuale, dar prezintă ponderi importante și în cadrul altor forme de exploatare.

În România, au fost identificate aproximativ 50 de victime în fiecare județ, acestea fiind trimise mai ales în Italia și Spania, dar și Cehia, unde s-a înregistrat o explozie a muncii forțate, Grecia și Germania, în special, pentru cerșetorie.

Țara noastră ocupă locul 4, după Spania, Italia și Grecia, la capitolul exploatării persoanelor, devenind nu numai țară de origine a traficului, ci a ajuns să dezvolte și un trafic intern, potrivit raportului agenției. Traficul de persoane este un pericol social, cu urmări deosebit de grave, care lovește în demnitatea persoanei, degradează societatea umană, depersonalizează omul, îl distruge fizic și spiritual și îl transformă în sclav, într-o marfă, care nu mai are valoare ca persoană, ci ca producător de profit.

Traficul de ființe umane reprezintă o activitate ilegală, dar, pentru care există totuși și cerere, și ofertă. O țară cu o cerere semnificativă joacă un rol la fel de mare în traficul de persoane, ca și țara de origine. Traficul produce dezechilibre grave în valorile societăților noastre. Păstrând vechi inegalități, femeile și copiii, sunt văzuți ca bunuri comerciale. Banii obținuți prin traficul de ființe umane subminează credința în valoarea reală a muncii. Traficul, în scopul exploatării sexuale, mai are și un anumit procent de consens din partea victimelor.

De aceea este necesar să recunoaștem că există un anumit număr de femei care sunt conștiente de alegerea făcută și de condițiile în care vor trăi și vor lucra.

Există și situații când victimele sunt răpite de pe stradă sau din spații publice de distracție și urcate forțat într-o mașină. În aceste cazuri extreme, recrutorii vizează tinere cu o condiție materială modestă sau despre care au informații că provin din familii dezorganizate, contând pe faptul că nimeni nu se va interesa de dispariția lor.

Dar și mai îngrijorătoare este situația copiilor care ajung victime și suferă abuzuri de toate felurile, ceea ce poate fi considerată o crimă împotriva viitorului umanității.

Doamnelor și domnilor colegi,

Venind în întâmpinarea victimelor și familiilor acestora, trebuie să le oferim nu doar sfaturi bune, sprijin moral și asistență socială, medicală, juridică, ci trebuie să ne implicăm activ în această campanie.

Vă mulțumesc mult.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator.

 
Emil Răzvan Theodorescu (PSD) - declarație politică având ca temă diminuarea salariilor membrilor Filarmonicii George Enescu din București;

Dau cuvântul domnului senator Răzvan Theodorescu pentru a prezenta declarația politică.

 

Domnul Emil Răzvan Theodorescu:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

De câteva zile, sub cupola celui mai emblematic monument al Bucureștiului, Ateneul Român, cea mai importantă filarmonică din România cântă cu banderole albe în semn de protest față de o anumită măsură a Guvernului.

În anul 2004, la inițiativa lui Adrian Năstase, îndrăznesc să spun, și a mea, ca ministru al culturii, am făcut să apară Legea nr. 102/2004, care-i recunoștea Filarmonicii "George Enescu" unicitatea ca ansamblu artistic în România, pentru valoarea de excepție pe care o are pe plan național și internațional.

Ei bine, aflăm că în aceste zile, în care nebunia creșterilor salariale este cea care este, acestei echipe de excepție din România i s-a diminuat salariul cu 55%.

Este absolut impardonabil ceea ce a făcut, eu nu voi spune Guvernul Tăriceanu, ci voi spune ministrul culturii și cultelor.

Nu m-ați auzit niciodată, în patru ani, spunând ceva despre cel care mi-a fost succesor, dar în fața unei asemenea măsuri... Practic, la inițiativa sa, a fost abrogată această lege a noastră din 2004. Bun, avea dreptul s-o facă, dar această abrogare s-a tradus într-un conflict mare cu sindicatele artistice și în diminuarea cu 55%, repet, a salariilor unei echipe artistice excepționale. Rezultatul? Sub conducerea unor mari dirijor - a lui Mazel, de pildă -, zilele trecute, Filarmonica "George Enescu" din București a cântat cu banderolă albă în semn de protest.

Sigur, în pragul campaniei electorale, dacă aș fi cinic, aș spune că salut o asemenea situație care-i așază pe adversarii noștri liberali într-o poziție atât de incomodă. Mă gândesc însă că am scos o lege acum patru ani, lege care a fost salutată de toată lumea.

De ce primul-ministru îl lasă pe onorabilul compozitor și poet, care este ministrul culturii și cultelor pentru încă vreo câteva săptămâni, să-și facă de cap cu abrogarea unei legi atât de importante?

Rezultatul îl vedem acum și este absolut rușinos. Mă doare sufletul să văd prima filarmonică a țării cântând cu banderole albe în semn de protest.

Apelul meu este către primul-ministru în legătură cu această situație absolut de negândit în România de astăzi.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Funar (PRM) - declarație politică având ca subiect Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc;

Domnule senator Funar, aveți cuvântul, vă rog.

 

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

În aceste zile, mass-media românească este păcălită de către liderul UDMR, care s-a pronunțat cu privire la faptul că se gândesc să inițieze un proiect de lege prin care copiii românilor din Ardeal să fie obligați să învețe limba maghiară.

Această diversiune a liderului UDMR urmărește altceva, și anume ca opinia publică românească să nu abordeze și să nu dezbată în aceste zile "Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc", ca românii să nu fie înștiințați de către autoritățile statului nostru cu privire la demersurile care s-au făcut și se fac în aceste zile de către consiliile locale din județele Covasna, Harghita și, parțial, din Mureș, consilii ale căror hotărâri vizează organizarea de referendumuri locale pentru ziua de 30 noiembrie 2008, simultan cu alegerile parlamentare decise de Guvernul româno-maghiar, referendumuri locale în cadrul cărora locuitorii din cele trei județe să se pronunțe pentru autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc.

Și, de asemenea, așa cum cunoașteți și cum președintele PRM a repetat de la aceste microfoane, pentru 1 decembrie 2008, de Ziua Națională a României, la 90 de ani de la Marea Unire, UDMR-iștii pregătesc să-i înștiințeze pe românii din țară și din străinătate despre repetarea scenariului Kosovo pe ținuturi românești, cu așa-zisul Ținut Secuiesc.

Doamnelor și domnilor senatori,

Permiteți-mi să vă aduc la cunoștință doar câteva dintre prevederile unui proiect de lege inițiat de către UDMR-iști cu privire la "Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc":

Autonomia teritorială - se spune în acest "Statut de autonomie al Ținutului Secuiesc" - reprezintă un aranjament aplicat în interiorul statelor suverane, prin care locuitorii unor regiuni obțin competențe, respectiv puteri mărite, care reflectă situația lor geografică specifică.

Autonomia Ținutului Secuiesc se bazează pe dreptul la autodeterminare internă al comunităților.

În scopul și pentru asigurarea protecției identității naționale maghiare, locuitorii Ținutului Secuiesc se constituie în comunitate autonomă.

Ordinea administrativă a Ținutului Secuiesc se bazează pe dezideratul istoric al populației acestuia privind asigurarea autonomiei.

Aspirația locuitorilor regiunii la autonomie are ca obiectiv sprijinirea și ocrotirea realizării intereselor teritoriale.

Autonomia comunității reprezintă dreptul ținutului istoric de a dispune de prerogativele de autoadministrare și de unele prerogative de ordin statal.

Ținutul Secuiesc devine o regiune autonomă cu personalitate juridică în cadrul României.

Este de dorit transferarea în competența regiunii și a unor sarcini care aparțin unor competențe naționale.

Teritoriul regiunii autonome cuprinde actualele județe Covasna și Harghita, precum și scaunul istoric Mureș, care aparține județului Mureș.

Consiliul de Autoadministrare - de fapt, Parlamentul - este instituția prin care ia ființă Ținutul Secuiesc.

Atribuțiile acestui consiliu sunt stabilite de prezentul Statut de autonomie și de către locuitorii Ținutului Secuiesc.

În Ținutul Secuiesc, limba maghiară are același statut ca și limba oficială a statului.

Consiliul de Autoadministrare va stabili simbolurile Ținutului Secuiesc.

Statutul de autonomie garantează dreptul la folosirea liberă a drapelului și a simbolului fiecărui scaun secuiesc.

Prezentul Statut garantează folosirea liberă a simbolurilor națiunii maghiare.

Statutul de regiune autonomă al Ținutului Secuiesc se poate desființa numai prin referendum organizat în Ținutul Secuiesc.

Statutul de autonomie al Ținutului Secuiesc se aprobă prin referendum de către cetățenii Ținutului Secuiesc.

Autoadministrarea Ținutului Secuiesc și statutul său de autonomie pot fi desființate numai prin referendum organizat în Ținutul Secuiesc.

Autoritățile Ținutului Secuiesc sunt următoarele:

Autoritățile regiunii autonome:

  • Consiliul de Autoadministrare - de fapt, Parlamentul;
  • Comisia de Autoadministrare - Guvernul;
  • Președintele Ținutului Secuiesc.

Urmează "Autoritățile scaunelor" și "Autoritățile locale".

Consiliul de Autoadministrare al Ținutului Secuiesc - respectiv Parlamentul - are 77 de consilieri.

Simultan cu alegerea consilierilor în Consiliul de Autoadministrare are loc și alegerea consilierilor în consiliile scaunelor, în consiliile locale, alegerea președintelui Ținutului Secuiesc, a președinților scaunelor și a primarilor.

Competențele administrativ-decizionale ale Consiliului de Autoadministrare se referă la:

  • organizarea instituțiilor proprii;
  • cultura;
  • învățământul;
  • folosirea limbii materne maghiare;
  • introducerea taxelor și a impozitelor regionale;
  • autonomia financiară a Ținutului Secuiesc;
  • reprezentarea Ținutului Secuiesc etc.

Deciziile acestui consiliu se emit în mai multe domenii, dintre care citez: stabilirea hotarelor unităților administrativ-teritoriale ale regiunii, înființarea de noi comune, exproprierea de interes public și administrarea cărții funciare.

Consiliul de Autoadministrare are putere decizională pe întreg teritoriul Ținutului Secuiesc.

Urmează Comisia de Autoadministrare a Ținutului Secuiesc - de fapt, Guvernul - care este organul executiv al regiunii.

Președintele comisiei este numit de către președintele Ținutului Secuiesc. Membrii acestui Guvern sunt numiți în funcție de același președinte al Ținutului Secuiesc.

Între competențele executive ale Comisiei de Autoadministrare se menționează:

  • înființarea, respectiv desființarea instituțiilor publice ale regiunii;
  • supravegherea și controlul activității poliției comunitare;
  • încheierea contractelor internaționale referitoare la regiune;
  • garantarea folosii libere a limbilor cu statut egal în regiune;
  • funcționarea sistemului de învățământ de stat și, în cadrul acestuia, a sistemului de învățământ în limba maghiară etc.

Comisia de Autoadministrare poate dispune, înființa și susține posturi proprii de televiziune și de radio, orice mijloc de comunicare în masă care contribuie la realizarea obiectivelor sale.

Comisia de Autoadministrare are în competența sa numirea funcționarilor publici în funcții de conducere.

Funcționarii publici din Ținutul Secuiesc trebuie să cunoască, pe lângă limba oficială a statului, și limba maghiară.

Președintele Ținutului Secuiesc reprezintă regiunea. Acesta este ales de către cetățenii acestui ținut pe o perioadă de patru ani.

În ceea ce privește scaunele și competențele consiliilor scaunale, ele se referă la mai multe domenii:

  • aprobarea în limbile română și maghiară a denumirilor de localități, a indicatoarelor de străzi și de circulație, a celor comerciale și a reclamelor;
  • modificarea limitelor administrative locale, la inițiativa autorităților locale;
  • apărarea ordinii publice;
  • exproprierea de interes public, în folosul public al scaunului, cu despăgubiri juste.

Consiliul Scaunal poate adopta hotărâri cu privire la înființarea poliției proprii. În termen de cel mult trei ani de zile, fiecare membru al corpului polițienesc trebuie să cunoască limba maghiară. Compoziția corpului polițienesc trebuie să reflecte compoziția națională a regiunii pe care o deservește.

Autoritățile administrației publice locale din Ținutul Secuiesc au un statut special.

Pe teritoriul administrației publice locale, limba maternă a comunității naționale maghiare are același statut ca și limba română.

Dintre principiile de bază ale autoadministrării locale, am să fac referire la cel care precizează că "autoritățile locale dispun de prerogative discreționare în exercitarea competențelor transferate", iar aceste competențe conferă un statut special autorităților publice locale în mai multe domenii, dintre care citez:

  • învățământul în limba maternă, în limba maghiară;
  • cultura în limba maternă;
  • informarea în masă în limba maghiară;
  • folosirea neîngrădită a limbii maghiare în instituțiile publice și în justiție;
  • împiedicarea tendințelor de modificare forțată a componenței naționale a localităților;
  • împiedicarea tendințelor de modificare forțată a limitelor administrațiilor publice locale;
  • stabilirea denumirilor localităților și a modului de folosire a simbolurilor, a distincțiilor locale;
  • stabilirea și organizarea sărbătorilor naționale ale comunităților locale.

În acest proiect de act normativ se precizează că "modificarea forțată a raportului etnic al localității este interzisă".

Limba de școlarizare a minorilor este hotărâtă de părinții sau de tutorele legal al acestora.

În instituțiile de învățământ și educație în limba maternă a cetățenilor Ținutului Secuiesc, trebuie asigurată predarea istoriei comunităților naționale, a istoriei, a geografiei și a etnografiei națiunii-mamă, a Ungariei.

Nu există niciun cuvânt cu referire la România.

În Ținutul Secuiesc, folosirea limbii materne este garantată.

În scopul folosirii neîngrădite a limbii materne în administrația publică locală și regională, vor fi numite, respectiv angajate persoane care cunosc limba comunităților naționale, respectând raportul dintre naționalități rezultat în urma ultimului recensământ.

Acestea sunt, doamnelor și domnilor senatori, câteva dintre prevederile acestui proiect de act normativ.

Am să închei cu o referire la activitatea dumneavoastră, a parlamentarilor: la art.119, se precizează că "legile și ordonanțele, precum și alte acte normative emise de către Parlamentul României și de către Guvernul României, care au reglementări valabile și în Ținutul Secuiesc, pot fi adaptate de Consiliul de Autoadministrare, iar printr-o hotărâre luată cu o majoritate de două treimi a membrilor, Consiliul de Autoadministrare își poate exercita dreptul de a solicita rediscutarea actelor normative în cauză".

Și închei, doamnelor și domnilor senatori, cu ultimul articol, art. 127, care precizează că "pe data intrării în vigoare a acestui statut de autonomie, orice alte prevederi contrare se abrogă".

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Stimați colegi,

 
Adrian Păunescu (PSD) - declarație politică referitoare la: personalitatea și activitatea de senator a domnului Nicolae Văcăroiu; dezastrul politicianismului și șovinismului maghiar.

Conform programului de lucru care v-a fost prezentat, noi ar fi trebuit să încheiem declarațiile politice la ora 16.30, pentru că avem de adoptat un număr semnificativ de inițiative legislative.

În aceste condiții, domnule senator Adrian Păunescu - pentru că noi v-am așteptat în timpul alocat declarațiilor politice, iar din partea Grupului parlamentar al PSD nu a fost prezent nimeni -, rugămintea mea este să vă rezumați la 10 minute, ca la ora 17.00 să încheiem și să putem trece la ordinea de zi, fiind astăzi și transmisiune radio pentru întrebări și interpelări și având foarte multe probleme organizatorice.

 

Domnul Adrian Păunescu:

Constat că, pentru a multa oară, am nefericita ocazie de a fi ultimul și de a fi obligat să-mi limitez declarația. Mă rog, asta este situația!

Aș vrea, înainte de a trece la declarația propriu-zisă să spun câteva cuvinte despre un om care pleacă în aceste zile din Senatul României, despre cel care a fost timp de 8 ani președintele acestui Senat și a avut, după opinia mea, un rol important în echilibrul și stabilitatea Camerei superioare a Parlamentului. Îi mulțumesc lui Nicolae Văcăroiu pentru acești ani petrecuți împreună.

Nu am niciun motiv să mă bucur că pleacă, asta chiar în situația în care dumnealui spune că merge să-și fac meseria. Este vorba de un om care a știut și când să ezite, l-am văzut în ședințele noastre căutând soluția, e un om care nu și-a lăsat psihicul la garderobă sau în biroul pe care l-a ocupat atâta vreme.

E un om care a arătat în multe ocazii că este, realmente, viu, că este realmente preocupat de problemele Senatului și de marile probleme ale țării. (Discuții în sală.)

V-aș ruga, mai încet, domnule senator Tănăsescu, aici vorbește un om.

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Și eu îl rog pe domnul senator Claudiu Tănăsescu să vorbească mai încet la telefon.

 
 

Domnul Adrian Păunescu:

Așa că, în orice condiții, Senatul României va rămâne marcat de prezența și de activitatea, în acești ani, a unui om excepțional, a unui om care deși nu a fost și nu e un maestru al cuvântului, a fost un maestru al faptei și al echilibrului.Îi mulțumesc și, împreună cu dumneavoastră, îmi permit să îl aplaud. (Aplauze puternice)

Pe scurt, ceea ce voiam să vă spun în declarația politică.

Forumul civic al românilor din județele Harghita și Covasna acuză pe liderii maghiarilor organizați, de acțiuni provocatoare care destabilizează buna conviețuire interetnică și împiedică dezvoltarea zonei.

E datoria mea de intelectual român, de fiu al acestei țări, de senator al Partidului Social Democrat, să mai fac câteva precizări, să vedeți ce anume simt oamenii din zonă că li se întâmplă.

I-a stupefiat recenta declarație a liderului UDMR, Marko Bela, conform căreia copiii români din zonele în care trăiesc maghiari trebuie să învețe ungurește.Mai bine s-ar ocupa domnul senator Markó Béla de copii maghiarilor care trebuie să învețe limba oficială a țării în care trăiesc, dar, așa cum spun oamenii din Forumul Civic al Românilor din aceste județe, este exact la prigoana hortistă, din vremea ocupării Ardealului de Nord. Acestea erau trebuințele.

Trebuie să învățați ungurește pentru că altfel pățiți ce au pățit ăia la Ip, de la Trăznea, de la Moisei, de la Mureșenii de Câmpie, de la Sucutard și anume, li s-a băgat baioneta în piept, ca să fie cu toată convingerea ungurizați.

Așa ceva nu mai putem permite și cred că, măcar în penultima lună a Senatului României, ar trebui să luăm o atitudine hotărâtă față de acestea toate.

La cursurile extensiei din Sfântul Gheorghe, ale Universității Babes-Bolyai și ale Liceului de Artă din Miercurea Ciuc, discursurile au fost rostite exclusiv în limba maghiară, într-un dispreț total față de Ministerul Educației și Cercetării din România și față de studenții români prezenți la eveniment.Și față de România.

Acestea nu mai sunt semne de civilizație și de europenizare, ci semne de batjocură și batjocura aceasta există și pentru că noi, ca autorități suntem slabi, ne comportăm ca și când ne-ar fi frică, parcă am fi ilegitimi în propria noastră țară.

Consiliul Județean Covasna a dat aprobare pentru cheltuirea a 2 miliarde 800 milioane de lei din bani publici pentru reamplasarea la intrarea în localitatea Chichiș, la granița dintre Covasna și Harghita, a unui panou, menit să marcheze hotarul așa-zisului Ținut Secuiesc. Sfidare pe față, batjocură pe față!Primăria Municipiului Sf. Gheorghe a declanșat dezbaterile politice pe tema proiectului de hotărâre inițiat de PC Maghiar ce vizează organizarea pe 30 noiembrie, în ajunul Zilei Naționale a României, în ziua alegerilor și la a 90 aniversare a Marii Uniri, a referendumului pentru autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc și postarea pe site a Statutului privind autonomia Ținutului Secuiesc.

Colegul nostru, domnul senator Gheorghe Funar, care este un bun cunoscător al problemei acesteia în genere, ne-a arătat aici ce conține acest statut și noi îl știam de la Statutul autonomiei culturale, când tot ce nu părea de îngăduit, legal, era trecut la domeniul cultural. Acum, se merge pe față. Copiii români trebuie să învețe ungurește. E curioasă intenția președintelui Ungariei, Sólyom Laszló, de a vizita în particular, Harghita și Covasna (în particular, cum adică? Vin numai pantofii?).

Cum poate un președinte să meargă particular într-o țară vecină? Merg ciorapii domnului Sólyom Laszló, pe căi lăturalnice? Nu!Iată ce vrea dânsul! Să viziteze județele Covasna, Harghita și Mureș pentru comemorarea Revoluției maghiare din 1956.

De ce în România? De ce se dorește asta? De ce dorește el? De ce dorește dânsul? De ce dorește Excelența-sa această provocare?Văd că dânsul nu are cuvânt în țara dânsului, dar vrea să aibă cuvânt în țara noastră.

Sigur că există, din fotbal, și un anumit de șut, într-un anumit loc al organismului, el poate fi reinventat, dar trebuie să fie cineva cu mână forte care să știe ce este democrația și ce este batjocura la adresa democrației și această avaritate trebuie să fie la București.

În fine, dumnealui vrea să se întâlnească și cu reprezentanții Asociației Ceangăilor Maghiari din Moldova și cu reprezentanții Consiliului Național Secuiesc, organizații pe care dânsul e foarte doritor să le aducă la un numitor comun.

Toate acestea ne fac să credem că marile noastre probleme economice și sociale nu-i interesează pe acești lideri etnici, ei vor pur și simplu să-și electrizeze, mă tem să nu-și electrocuteze electoratul, cu aceste nebunii. Sigur că nu se poate face nimic, așa cum vor ei! Eu am aici istoricul tuturor încercărilor și provocărilor lor, la toate autoritățile internaționale, în grup, câte unul, grămadă, au vrut, au cerut, nu au avut niciun spor, însă ei doresc pe de-o parte să creeze un învăț al dezastrului, să ne obișnuim și să facă pași mici către ceea ce îi interesează, au și făcut, sub ochii noștri, dar pe de altă parte, îi interesează foarte mult să-și narcotizeze electoratul, pentru care nu au făcut nimic, sub aspect economic și social. Atunci când Președintele României a fost în zonă, oamenii asta îi spuneau, că nu sunt locuri de muncă și că au un nivel de viață scăzut.

De altfel, problema aceasta ar trebuie să ne preocupe și pe noi, ca majoritari, și să nu lăsăm pe nimeni, pe fondul acestei nemulțumiri, să injecteze eroare în vinele acestor oameni sărmani și care de foarte multă vreme sunt mințiți și asmuțiți împotriva altor sărmani, românii, de care văd că ne interesăm mai ales la alegeri.

În această vreme se întâmplă toate, dar ele ne demonstrează cât de mincinoase au fost promisiunile făcute chiar aici în acest Senat de lideri ai UDMR care ne spuneau că îi interesează doar autonomia culturală. Nu e destul că au tot ce le trebuie, că au dreptul la propria cultură, că au dreptul la propria cultură, la propria limbă, că e prevăzut în Constituție dreptul de a merge în justiție și a se apăra în limba lor. Dacă nu erau unii dintre noi, și mă bucur să fi fost printre aceia, acel drept devenea o lipsă de drepturi pentru români pentru că nu se intenționa traducerea acestor apărări în justiție.

Nu-i satură faptul că sunt, de ani și ani de zile, la guvernare, la București, nu la Budapesta, nu-i interesează pe problema pe care o pun dânșii contravine drumului european al tuturor țărilor din această zonă, drumului către o compatibilizare a popoarelor și a statelor.

Ei și cei ca ei au făcut prăpăd pe unde au lucrat și în fosta Iugoslavie, și în fosta Cehoslovacie și văd că vor să facă și în ceea ce cred ei că va fi fosta Românie.

Nu știu de câte ori ne vom mai putea vedea și nu știu dacă vom mai putea vorbi despre acestea toate. Sunt foarte multe lucruri neplăcute, triste, dureroase de spus, dar cred că aceasta era o urgență.

Este urgent să depășim acest dezastru al politicianismului și șovinismului antiromânesc, și să facem o politică înțeleaptă și de compatibilitate, cu toți frații noștri, indiferent de nația lor, de sângele care le curge în vine.

Închei spunându-vă ceea ce scriam în urmă cu 16 ani:

"De-ar fi să n-avem soră și nici frate,
De-ar fi să fim doar fuga unui cal,
Fără crâcnire le-am răbda pe toate,
Dar nu putem trăi fără Ardeal". (Aplauze puternice.)

 
 

Doamna Norica Nicolai:

Mulțumesc, domnule senator.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 18 august 2019, 6:29
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro