Viorica Georgeta Pompilia Moisuc
Viorica Georgeta Pompilia Moisuc
Sittings of the Senate of October 20, 2008
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.102/30-10-2008

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-12-2019
27-11-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2008 > 20-10-2008 Printable version

Sittings of the Senate of October 20, 2008

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
    1.1 Viorica Georgeta Pompilia Moisuc (PRM) - declarație politică având ca titlu "Ce este și ce face Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului?";

Doamna Norica Nicolai:

Doamnelor și domnilor senatori, în prima parte avem declarații politice.

O invit pe doamna senator Viorica Moisuc să-și prezinte declarația politică. Vă rog, doamna senator.

Doamna Georgeta Pompilia Viorica Moisuc:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează: "Ce este și ce face Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului?"

Dintre zecile de instituții-sinecure apărute în ultimii patru ani pe lângă Guvern, Președinție, ministere etc, îmi opresc atenția în cele de mai jos asupra Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, cu adresa în București, strada General Praporgescu, nr. 33.

De ce această alegere? Pentru motivul că instituția amintită s-a crezut îndreptățită să aducă pe piață și așa supra-saturată de tot felul de manuale de istorie - unul mai prost decât altul - un așa-zis manual pentru licee, intitulat "O istorie a comunismului din România", editura POLIROM, București, 2008 (189 de pagini).

Înainte de a mă referi, foarte scurt, la acest așa-zis manual, care ar trebui retras de pe piață cât mai repede cu putință, voi da câteva date extrase de pe internet despre institutul sus-menționat.

Înființat prin Hotărârea Guvernului nr. 1727/21.12.2005, institutul are în prezent 19 cercetători și un mare număr de colaboratori externi. Comitetul director, numit de prim-ministrul Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu, este alcătuit din: președinte, în persoana unui "istoric" despre existența căruia am aflat de la televizor, anume Marius Oprea, director general - din aceeași categorie - Stejărel Olaru și secretar general, ziarista Lucia Hossu-Longin. Există și un consiliu format - citim în prezentarea institutului de pe internet - din "11 personalități ale societății civile, numite tot de prim-ministru.

Cine sunt "personalitățile"? Iată-le: Petre Mihai Băcanu, Ștefan Bianu, Doina Cornea, Dennis Deletant, Constantin Ticu Dumitrescu, Radu Filipescu, Radu Ioanid, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea, Cristian Pârvulescu, Andrei Pleșu. Este momentul să ne reamintim că personalitățile din conducerea institutului, cercetători și colaboratori ai acestuia, autorii așa-zisului manual fac parte și din Comisia Prezidențială Consultativă pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, condusă de Vladimir Tismăneanu, personaj mai mult decât controversat, semnatar al Declarației de la Budapesta din 16 iunie 1989, document de o gravitate fără precedent care neagă conceptul de stat național-unitar, suveran și indivizibil al României, susținând, printre altele, "reprezentarea politică autonomă" a Transilvaniei.

Consider, de altfel, că sintagma "societate civilă" ar trebui o dată și o dată supusă unei largi dezbateri publice pentru a se pune capăt acestui abuz impardonabil săvârșit de un grup de oameni care, în numele unor principii pe care, de fapt, nu le au, și-au arogat dreptul de a judeca, de a da sentințe, de a formula concluzii definitive asupra unor fapte și fenomene care privesc întreaga națiune română.

Ceea ce ridică multe semne de întrebare este existența Serviciului de investigații speciale al acestui institut, serviciu condus de Stejărel Olaru care lucrează în cooperare cu Parchetul General. În 2007, această cooperare s-a materializat în investigații în cimitirele de la Sighetul Marmației, în Insula Mare a Brăilei, la Bistrița-Năsăud, la Hunedoara, în sute de sesizări făcute la Parchet privitor la cercetarea unor presupuse acte teroriste sau asasinate săvârșite de Securitate. Institutul mai cooperează, pe lângă Parchetul General, cu Fundația "Memoria", cu "Academia Civică", cu Administrația Națională a Penitenciarelor și cu Grupul pentru Dialog Social. Producția "științifică" rezultată din această intensă cercetare s-a materializat în câteva lucrări despre elitele comuniste înainte și după 1989, despre necesitatea condamnării comunismului, despre formele de represiune comuniste, experiențe carcerale etc.

Singurul buget adus la cunoștință prin internet societății "necivile" de către elitiștii institutului este cel pe anul 2006, aprobat prin Hotărârea Guvernului din 16 martie 2006, în valoare de 60 de miliarde de lei vechi. Mai mult decât atât nu trebuie să știm.

Mai aflăm că s-au cheltuit, tot în 2006, 25.000 de lei noi pe salarii, 29.000 de lei pe delegații, 15.000 de lei pe sporuri de vechime, 1000 de lei pe salarii de merit, 16.000 de lei pe indemnizații de conducere. De asemenea, o mare sumă de bani s-a cheltuit pe mături și materiale de curățenie. Dar până la 6.000.000 de lei noi ce s-o fi făcut cu banii? Așadar, cifre care nu spun mai nimic despre cheltuielile reale. De altminteri, despre bugetele pentru anii 2007 și 2008 nu ni se dă nicio informație.

Pentru ca să-mi fac o idee despre mărimea bugetului acestui institut, am încercat o comparație cu cifrele publicate pe internet de un alt institut asemănător; Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989. Acestuia i-a fost repartizat, în 2005, un buget de 2,4 milioane de lei noi, în 2006 - 3,4 milioane de lei, în 2007 - 2,6 milioane de lei, în 2008 - 1,8 milioane de lei, numărul de salariați fiind de 27. Singura concluzie care se degajă din cele expuse mai sus este aceea că se impune de urgență un control amănunțit al instituțiilor specializate pe această moșie a "societății civile", ținută cu bani grei de poporul român.

Așa cum spuneam, tipăritura zisă "manual" - cu numele de "O istorie a comunismului din România", aprobată de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului prin Ordinul nr. 37444/4 august 2008 al ministrului Adomniței - are ca autori pe următorii: Mihai Stamatescu - profesor de istorie la Liceul "Traian Lalescu" din Orșova, Raluca Grosescu - coordonator al Departamentului documentare și cercetare al sus-menționatului institut, Dorin Dobrincu - coordonator al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Andrei Muraru - cercetător al aceluiași institut, Liviu Pleșa - cercetător la CNSAS și membru al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Sorin Andreescu - profesor de istorie la Școala Generală Nr.165 din București. Tipăritura este prefațată de Marius Oprea și are drept carte de vizită însoțitoarele referate "științifice" ale lui Dennis Deletant, - diletant în ale istoriei adevărate, dar meșter în "istoria la modă" -, Stelian Tănase, priceput la toate - și Daniela Zaharia, cunoscută ca arheolog.

O discuție pe marginea acestei tipărituri nu este posibilă în spațiul de timp ce mi se acordă. Mă voi rezuma la unele considerații cu caracter general.

  1. Toată cartea este dominată de concepția despre istorie a anilor '50, mistificând sau eludând adevărul istoric.
  2. Titlul "O istorie a comunismului din România" anunță scoaterea din contextul firesc al istoriei românilor și a istoriei universale a perioadei regimului comunist. Este ceea ce se și face în această carte.
  3. Cauzalitatea fenomenului comunismului din România, de la începuturi și până astăzi, este eludată. Se ocolește, cu grijă, rolul Rusiei sovietice, al URSS, al armatei sovietice, al Cominternului în subminarea statului național, unitar român, al tratativelor secrete tripartite din anii celui de al Doilea Război Mondial de împărțire a teritoriilor și sferelor de influență între cele trei mari Puteri.
  4. Relațiile româno-sovietice în această perioadă, cu specificul lor legat direct și indirect de fenomenul comunismului, nu sunt abordate deloc.
  5. Se mistifică deliberat titlul partidului comunist, eliminând cuvântul "din" PCR (în loc de Partidul Comunist din România, secțiune a Internaționalei a III-a, mențiune ce apare o singură dată într-un context vag).
  6. Întreaga perioadă de la 1944 la 1989 este prezentată global și strict negativist pe toate planurile, cu îngroșări fanteziste în domeniul artei, culturii, științei ce dovedesc ori ignoranță - ceea ce, personal, nu cred - ori o antestabilită teză dictată de vreun cabinet interesat în prezentarea poporului român ca ieșind complet îndobitocit din dictatura ceaușistă. Ideea este formulată ca atare chiar în prefață de către Marius Oprea.
  7. Există o confuzie totală între conceptele de: rezistență, exil, disidență, refugiu, opoziție.
  8. Este inexistent calvarul românilor din Basarabia, Nordul Bucovinei, Ținutul Herța în diferitele perioade de ocupație sovietică, precum și sub ocupația ucraineană.
  9. Textul este plin de contraziceri, chiar de la o pagină la alta.
  10. Limba română folosită, distorsionată, cu termeni improprii, îți dă impresia că avem de a face cu o traducere din altă limbă.
  11. Bibliografia oferită eludează lucrări fundamentale ale istoriografiei românești dinainte și după 1989.

La cele de mai sus s-ar putea spune foarte multe alte lucruri. Ce se impune însă cu cea mai mare urgență?

  • Scoaterea de îndată de pe piață a acestei tipărituri care face un deserviciu imens elevilor în ceea ce privește cunoașterea fenomenului comunismului în toată complexitatea lui;
  • Verificarea minuțioasă a activității așa-zis "științifice" a acestei instituții neprofesioniste și parazitare;
  • Verificarea modului în care s-au cheltuit banii publici alocați de Guvern acestei instituții de la înființarea ei și până în prezent.

Pe baza tuturor acestor verificări, Comisiile de specialitate ale Parlamentului României - Comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport - să aprecieze activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și să decidă asupra necesității existenței sale în viitor. (Aplauze la Grupul parlamentar al PRM)

Doamna Norica Nicolai:

Vă mulțumesc, doamna senator.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 10 décembre 2019, 19:01
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro