Şedinţa Senatului din 20 octombrie 2008

	1.	Declaraţii politice prezentate de doamnele şi domnii senatori:
		1.8	Adrian Păunescu (PSD) - declaraţie politică referitoare la: personalitatea şi activitatea de senator a domnului Nicolae Văcăroiu; dezastrul politicianismului şi şovinismului maghiar.

Doamna Norica Nicolai:

................................................

Conform programului de lucru care v-a fost prezentat, noi ar fi trebuit să încheiem declaraţiile politice la ora 16.30, pentru că avem de adoptat un număr semnificativ de iniţiative legislative. În aceste condiţii, domnule senator Adrian Păunescu - pentru că noi v-am aşteptat în timpul alocat declaraţiilor politice, iar din partea Grupului parlamentar al PSD nu a fost prezent nimeni -, rugămintea mea este să vă rezumaţi la 10 minute, ca la ora 17.00 să încheiem şi să putem trece la ordinea de zi, fiind astăzi şi transmisiune radio pentru întrebări şi interpelări şi având foarte multe probleme organizatorice.

Domnul Adrian Păunescu: Constat că, pentru a multa oară, am nefericita ocazie de a fi ultimul şi de a fi obligat să-mi limitez declaraţia. Mă rog, asta este situaţia! Aş vrea, înainte de a trece la declaraţia propriu-zisă să spun câteva cuvinte despre un om care pleacă în aceste zile din Senatul României, despre cel care a fost timp de 8 ani preşedintele acestui Senat şi a avut, după opinia mea, un rol important în echilibrul şi stabilitatea Camerei superioare a Parlamentului. Îi mulţumesc lui Nicolae Văcăroiu pentru aceşti ani petrecuţi împreună. Nu am niciun motiv să mă bucur că pleacă, asta chiar în situaţia în care dumnealui spune că merge să-şi fac meseria. Este vorba de un om care a ştiut şi când să ezite, l-am văzut în şedinţele noastre căutând soluţia, e un om care nu şi-a lăsat psihicul la garderobă sau în biroul pe care l-a ocupat atâta vreme. E un om care a arătat în multe ocazii că este, realmente, viu, că este realmente preocupat de problemele Senatului şi de marile probleme ale ţării. (Discuţii în sală.) V-aş ruga, mai încet, domnule senator Tănăsescu, aici vorbeşte un om.

Doamna Norica Nicolai: Şi eu îl rog pe domnul senator Claudiu Tănăsescu să vorbească mai încet la telefon.

Domnul Adrian Păunescu: Aşa că, în orice condiţii, Senatul României va rămâne marcat de prezenţa şi de activitatea, în aceşti ani, a unui om excepţional, a unui om care deşi nu a fost şi nu e un maestru al cuvântului, a fost un maestru al faptei şi al echilibrului.Îi mulţumesc şi, împreună cu dumneavoastră, îmi permit să îl aplaud. (Aplauze puternice) Pe scurt, ceea ce voiam să vă spun în declaraţia politică. Forumul civic al românilor din judeţele Harghita şi Covasna acuză pe liderii maghiarilor organizaţi, de acţiuni provocatoare care destabilizează buna convieţuire interetnică şi împiedică dezvoltarea zonei. E datoria mea de intelectual român, de fiu al acestei ţări, de senator al Partidului Social Democrat, să mai fac câteva precizări, să vedeţi ce anume simt oamenii din zonă că li se întâmplă. I-a stupefiat recenta declaraţie a liderului UDMR, Marko Bela, conform căreia copiii români din zonele în care trăiesc maghiari trebuie să înveţe ungureşte.Mai bine s-ar ocupa domnul senator Markó Béla de copii maghiarilor care trebuie să înveţe limba oficială a ţării în care trăiesc, dar, aşa cum spun oamenii din Forumul Civic al Românilor din aceste judeţe, este exact la prigoana hortistă, din vremea ocupării Ardealului de Nord. Acestea erau trebuinţele. Trebuie să învăţaţi ungureşte pentru că altfel păţiţi ce au păţit ăia la Ip, de la Trăznea, de la Moisei, de la Mureşenii de Câmpie, de la Sucutard şi anume, li s-a băgat baioneta în piept, ca să fie cu toată convingerea ungurizaţi. Aşa ceva nu mai putem permite şi cred că, măcar în penultima lună a Senatului României, ar trebui să luăm o atitudine hotărâtă faţă de acestea toate. La cursurile extensiei din Sfântul Gheorghe, ale Universităţii Babes-Bolyai şi ale Liceului de Artă din Miercurea Ciuc, discursurile au fost rostite exclusiv în limba maghiară, într-un dispreţ total faţă de Ministerul Educaţiei şi Cercetării din România şi faţă de studenţii români prezenţi la eveniment.Şi faţă de România. Acestea nu mai sunt semne de civilizaţie şi de europenizare, ci semne de batjocură şi batjocura aceasta există şi pentru că noi, ca autorităţi suntem slabi, ne comportăm ca şi când ne-ar fi frică, parcă am fi ilegitimi în propria noastră ţară. Consiliul Judeţean Covasna a dat aprobare pentru cheltuirea a 2 miliarde 800 milioane de lei din bani publici pentru reamplasarea la intrarea în localitatea Chichiş, la graniţa dintre Covasna şi Harghita, a unui panou, menit să marcheze hotarul aşa-zisului Ţinut Secuiesc. Sfidare pe faţă, batjocură pe faţă!Primăria Municipiului Sf. Gheorghe a declanşat dezbaterile politice pe tema proiectului de hotărâre iniţiat de PC Maghiar ce vizează organizarea pe 30 noiembrie, în ajunul Zilei Naţionale a României, în ziua alegerilor şi la a 90 aniversare a Marii Uniri, a referendumului pentru autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc şi postarea pe site a Statutului privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Colegul nostru, domnul senator Gheorghe Funar, care este un bun cunoscător al problemei acesteia în genere, ne-a arătat aici ce conţine acest statut şi noi îl ştiam de la Statutul autonomiei culturale, când tot ce nu părea de îngăduit, legal, era trecut la domeniul cultural. Acum, se merge pe faţă. Copiii români trebuie să înveţe ungureşte. E curioasă intenţia preşedintelui Ungariei, Sólyom Laszló, de a vizita în particular, Harghita şi Covasna (în particular, cum adică? Vin numai pantofii?). Cum poate un preşedinte să meargă particular într-o ţară vecină? Merg ciorapii domnului Sólyom Laszló, pe căi lăturalnice? Nu!Iată ce vrea dânsul! Să viziteze judeţele Covasna, Harghita şi Mureş pentru comemorarea Revoluţiei maghiare din 1956. De ce în România? De ce se doreşte asta? De ce doreşte el? De ce doreşte dânsul? De ce doreşte Excelenţa-sa această provocare?Văd că dânsul nu are cuvânt în ţara dânsului, dar vrea să aibă cuvânt în ţara noastră. Sigur că există, din fotbal, şi un anumit de şut, într-un anumit loc al organismului, el poate fi reinventat, dar trebuie să fie cineva cu mână forte care să ştie ce este democraţia şi ce este batjocura la adresa democraţiei şi această avaritate trebuie să fie la Bucureşti. În fine, dumnealui vrea să se întâlnească şi cu reprezentanţii Asociaţiei Ceangăilor Maghiari din Moldova şi cu reprezentanţii Consiliului Naţional Secuiesc, organizaţii pe care dânsul e foarte doritor să le aducă la un numitor comun. Toate acestea ne fac să credem că marile noastre probleme economice şi sociale nu-i interesează pe aceşti lideri etnici, ei vor pur şi simplu să-şi electrizeze, mă tem să nu-şi electrocuteze electoratul, cu aceste nebunii. Sigur că nu se poate face nimic, aşa cum vor ei! Eu am aici istoricul tuturor încercărilor şi provocărilor lor, la toate autorităţile internaţionale, în grup, câte unul, grămadă, au vrut, au cerut, nu au avut niciun spor, însă ei doresc pe de-o parte să creeze un învăţ al dezastrului, să ne obişnuim şi să facă paşi mici către ceea ce îi interesează, au şi făcut, sub ochii noştri, dar pe de altă parte, îi interesează foarte mult să-şi narcotizeze electoratul, pentru care nu au făcut nimic, sub aspect economic şi social. Atunci când Preşedintele României a fost în zonă, oamenii asta îi spuneau, că nu sunt locuri de muncă şi că au un nivel de viaţă scăzut. De altfel, problema aceasta ar trebuie să ne preocupe şi pe noi, ca majoritari, şi să nu lăsăm pe nimeni, pe fondul acestei nemulţumiri, să injecteze eroare în vinele acestor oameni sărmani şi care de foarte multă vreme sunt minţiţi şi asmuţiţi împotriva altor sărmani, românii, de care văd că ne interesăm mai ales la alegeri. În această vreme se întâmplă toate, dar ele ne demonstrează cât de mincinoase au fost promisiunile făcute chiar aici în acest Senat de lideri ai UDMR care ne spuneau că îi interesează doar autonomia culturală. Nu e destul că au tot ce le trebuie, că au dreptul la propria cultură, că au dreptul la propria cultură, la propria limbă, că e prevăzut în Constituţie dreptul de a merge în justiţie şi a se apăra în limba lor. Dacă nu erau unii dintre noi, şi mă bucur să fi fost printre aceia, acel drept devenea o lipsă de drepturi pentru români pentru că nu se intenţiona traducerea acestor apărări în justiţie. Nu-i satură faptul că sunt, de ani şi ani de zile, la guvernare, la Bucureşti, nu la Budapesta, nu-i interesează pe problema pe care o pun dânşii contravine drumului european al tuturor ţărilor din această zonă, drumului către o compatibilizare a popoarelor şi a statelor. Ei şi cei ca ei au făcut prăpăd pe unde au lucrat şi în fosta Iugoslavie, şi în fosta Cehoslovacie şi văd că vor să facă şi în ceea ce cred ei că va fi fosta Românie. Nu ştiu de câte ori ne vom mai putea vedea şi nu ştiu dacă vom mai putea vorbi despre acestea toate. Sunt foarte multe lucruri neplăcute, triste, dureroase de spus, dar cred că aceasta era o urgenţă. Este urgent să depăşim acest dezastru al politicianismului şi şovinismului antiromânesc, şi să facem o politică înţeleaptă şi de compatibilitate, cu toţi fraţii noştri, indiferent de naţia lor, de sângele care le curge în vine. Închei spunându-vă ceea ce scriam în urmă cu 16 ani: "De-ar fi să n-avem soră şi nici frate, De-ar fi să fim doar fuga unui cal, Fără crâcnire le-am răbda pe toate, Dar nu putem trăi fără Ardeal". (Aplauze puternice.)

Doamna Norica Nicolai: Mulţumesc, domnule senator.