Plen
Ședința Senatului din 6 aprilie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.45/16-04-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
07-12-2021
06-12-2021 (comună)
06-12-2021
25-11-2021 (comună)
09-06-2021 (comună)
11-05-2021
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 06-04-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 6 aprilie 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Domnul Mircea Dan Geoană:

  ................................................
Ion Ariton (PD-L) - declarație politică având ca subiect măsurile sociale ale Cabinetului Boc;

Trecem la primul punct din ordinea de zi, declarații politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, îl invit pe domnul senator Ariton, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, doamna senator Doina Silistru.

După aceea, domnul senator Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Ion Ariton:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Descoperim, cu fiecare act normativ emis de Guvern, seriozitatea cu care Cabinetul Boc înțelege să se achite de greaua sarcină care este guvernarea în momente de criză economică.

Încet, încet, cu răbdare și perseverență, fiecare dintre promisiunile electorale ale Partidului Democrat Liberal va fi onorată.

În pofida neajunsurilor cu care se confruntă bugetul de stat, de la 1 aprilie a intrat în vigoare pensia socială minimă de care a vorbit fiecare dintre candidații democrat-liberali în timpul campaniei electorale.

Pensia socială minimă este o premieră în România.

Începând de săptămâna trecută, niciun pensionar din România nu va avea o pensie sub 3 milioane de lei vechi, iar de la 1 octombrie pensia minimă se va ridica la 3,5 milioane de lei vechi.

Un milion de oameni, mulți pensionari ai fostelor CAP-uri, după 20 de ani de trai sub pragul de sărăcie, au șansa la un venit care să le permită, în sfârșit, o supraviețuire decentă.

Tot de la începutul acestei luni, Guvernul Boc a majorat pensiile cu trei procente.

Această majorare duce punctul de pensie la 42,2%, iar din octombrie, dacă economia va merge bine, pensiile vor fi majorate cu încă două procente.

Avem acum dovada clară, stimați colegi, că această administrație, în momente de criză, se preocupă în egală măsură și prioritar atât de deblocarea economiei și dezvoltarea ei pe baze solide care să asigure bunăstare pe termen mediu și lung, cât și de sprijinirea categoriilor defavorizate ale populației.

Menținerea puterii de cumpărare a pensionarilor a devenit, pentru prima oară în România postdecembristă, o preocupare prioritară a guvernanților.

În aceeași ordine, a interesului crescut pentru starea populației, încă o măsură socială vine să ușureze traiul de zi cu zi: scăderea prețului medicamentelor în farmacii cu aproximativ 10%.

Împrumutul de la Fondul Monetar Internațional este esențial pentru menținerea cursului leului la un nivel acceptabil în raport cu euro.

Toată această preocupare intensă pentru sprijinirea populației în perioada critică a crizei economice și financiare poate fi vizibilă doar dacă există și se manifestă solidaritatea socială, la care este firesc să facem apel.

Cabinetul Emil Boc face în acest moment analizele de rigoare pentru a vedea de ce resurse financiare putem dispune după ce se încheie analiza primului trimestru al anului 2009.

Analiza economică și financiară a acestui prim trimestru arată deja că această criză se adâncește și încă nu și-a spus ultimul cuvânt.

De aceea, este firesc să ne pregătim întreaga societate românească pentru o soluție dificilă, în speranța că va fi mai bine.

Vor fi necesare măsuri care să răspundă nevoilor societății românești de astăzi.

Bugetul are probleme cu încasările, procesul de creditare încă n-a fost repornit.

Speranța noastră este ca după ce acordul cu FMI intră pe deplin în activitate lucrurile să se redreseze.

Guvernul nu a uitat nici situația salariilor.

În timpul ultimelor discuții avute cu partenerii sociali înainte de adoptarea bugetului, s-a convenit ca după 15 aprilie să înceapă discuțiile cu partenerii sociali pe tema majorărilor salariale, în funcție de evoluția economiei românești.

Soluția Cabinetului Boc pentru sprijinirea societății, în ansamblu, este de a constitui un fond al contribuțiilor de solidaritate.

O parte din banii colectați în acest fond va fi folosită pentru pregătirea și reorientarea profesională a persoanelor care sunt în șomaj, a persoanelor care, din nefericire, își pierd locul de muncă.

Există specialiști la Palatul Victoria care alcătuiesc programe complexe menite să ofere fiecărui șomer speranța că poate avea un loc de muncă.

Sunt deja locuri de muncă vacante în România pe diverse componente.

Guvernul are deja bani puși în buget pentru reorientare profesională.

Chiar în acordul cu FMI sunt trecute prevederi privitoare la sume importante prevăzute pentru ajutorul de șomaj, pentru șomajul tehnic și pentru pregătirea profesională sau reorientarea profesională.

Guvernul Boc este interesat să ofere sprijin suplimentar pentru cei defavorizați, așa că statul va suporta o parte din costurile pentru reorientarea profesională a acelora care își pierd locul de muncă.

Stimați colegi,

Echitatea bugetarilor este absolut necesară în oricare perioadă a evoluției societății, nu numai în momente de criză economică.

Totuși, în acest din urmă caz, ea devine vitală pentru ca fiecare cetățean să aibă o șansă la o viață decentă.

Acesta este și scopul nostru, al parlamentarilor Partidului Democrat Liberal.

Vă mulțumesc frumos.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Doina Silistru (PSD) - prezentarea în rezumat a declarației politice având ca temă Ziua Mondială a Luptei împotriva Autismului;

Doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Mircea Diaconu, Grupul parlamentar al PNL.

Doamna senator Doina Silistru, vă rog.

 

Doamna Doina Silistru:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se referă la ziua de 2 aprilie, care este declarată Ziua Mondială de Luptă împotriva Autismului.

Ziua Mondială de Luptă împotriva Autismului a fost declarată de Adunarea Generală a ONU la data de 18 decembrie 2007, cu scopul de a sensibiliza opinia publică mondială asupra acestei maladii și pentru a insista asupra importanței unui diagnostic și a unui tratament timpuriu.

Medicii neurologi spun că micuții cu autism nu suferă de o boală psihică, ci de o tulburare severă de dezvoltare de natură neurobiologică care-i interiorizează și îi face să trăiască într-o lume a lor.

Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare cunoscut sub numele de tulburări din spectrul autismului - TSA.

Persoanele cu autism nu ajung să înțeleagă că oamenii au informații, sentimente și scopuri diferite de ale lor, vor fi incapabile să înțeleagă sau să anticipeze acțiunile celorlalți oameni, sunt condamnate să nu se poată integra în colectivitate.

Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între un an și jumătate și trei ani, nu poate fi diagnosticată la naștere pentru că semnele nu apar sau nu pot fi ușor identificate înainte de 18 luni.

În ultimii ani, cercetătorii recunosc tot mai mult faptul că se pot observa anumiți "precursori" ai acestor tipare comportamentale în etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numărul de instrumente care încearcă să detecteze autismul la vârste mai mici de 18 luni fiind și el în creștere.

Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală, după care copilul se izolează și pierde din abilitățile dobândite.

Poate fi vorba de o pierdere a utilizării cuvintelor folosite de copil până atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere socială.

În mod obișnuit, autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacă este acompaniat de retard mintal și este mai puțin diagnosticat printre copiii și adolescenții cu o inteligență medie sau superioară mediei.

Răspândirea bolii este de aproximativ 6 la 1.000 de persoane și este de trei sau de patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete.

Unul din 150 de copii din întreaga lume suferă de autism, unul din 104 băieți are tulburări din spectrul autist și 67 de copii sunt diagnosticați zilnic cu asemenea tulburări.

Un caz nou de autism este descoperit la fiecare 20 de minute și mult mai mulți copii vor fi diagnosticați în acest an cu autism decât cu SIDA, diabet sau cancer.

Deși există o componentă genetică, transmiterea autismului nu respectă un model clar.

Expunerea fătului la virusul rubeolei, la alcool și acid valproic poate produce autism.

Expunerea la thalidomida în zilele 20-24 de sarcină produce boala.

Prin intervenții specializate se pot obține rezultate ameliorate.

În România nu se știu foarte multe despre autism.

Pe cât de puține sunt cunoștințele despre această afecțiune, pe atât de slab este ajutorul pe care îl primesc copiii autiști.

Din păcate, nu există centre specializate de tratare a autismului.

Asigurarea unui asemenea tratament necesită costuri foarte mari, aproape imposibile pentru un părinte cu un venit mediu.

Mai mult de 3.000 de copii sunt diagnosticați cu tulburări din spectrul autist, potrivit estimărilor specialiștilor.

Dintre aceștia, doar 1.000 urmează tratamente.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile a lansat în noiembrie 2008 programul numit "Împreună învingem autismul!", o campanie de strângere de fonduri concepută pentru ca toți copiii cu aceste tulburări să înceapă sau să continue terapia ABA, respectiv Analiza Comportamentală Aplicată, recunoscută pe plan mondial ca fiind un tratament eficient pentru recuperare.

Potrivit reprezentanților fundației, terapia unui copil cu autism costă cel puțin 1.000 de euro lunar, bani necesari pentru plata materialelor și a terapeuților.

Statul român oferă părinților copiilor cu autism un ajutor de handicap de numai 500 de lei pe lună.

Deocamdată, nu există un tratament biomedical al autismului.

Dintre toate terapiile existente, ABA, respectiv Analiza Aplicată a Comportamentului, este un program de învățare care lucrează sistematic la înlăturarea "trăsăturilor"

autismului până când copilul nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a se considera că are această afecțiune.

Cei mai mulți părinți care perseverează cu programul timp de doi până la trei ani pot să-și canalizeze cu succes copiii către normalitate.

Cercetările au indicat că intervenția comportamentală timpurie, de cel puțin doi ani, la vârsta preșcolară poate aduce îmbunătățiri semnificative ale IQ-ului și abilităților de limbaj pentru foarte mulți copii cu tulburare din spectrul autist.

Imediat ce autismul este diagnosticat, intervenția comportamentală poate începe.

Programele eficiente se focalizează pe dezvoltarea comunicării, abilităților sociale și cognitive.

Stimați colegi,

Ziua Mondială de Luptă împotriva Autismului are ca obiectiv fundamental informarea publică și conștientizarea față de problematica autismului.

Cu puțin timp în urmă, cei care sufereau de autism erau marginalizați, plasați în instituții sau considerați cazuri de netratat, cauze pierdute.

Astăzi, din păcate, această realitate este încă răspândită în multe părți ale lumii.

Acești copii, băieți și fete, au nevoie de intervenție urgentă, cum ar fi acordarea de sprijin pentru dezvoltarea comunicării și a trăsăturilor sociale și cognitive.

Autismul afectează copii din toate țările, indiferent de rasă, credință, nivel educațional sau venituri.

Din această cauză este important ca societatea, în ansamblu, clasa politică și experții, în special, să fie mai implicați, empatici și mai deschiși în fața acestor probleme și împreună să încercăm aducerea acestor copii în lumea reală, indiferent de costurile pe care le vom plăti.

Declarația politică este mai amplă, dar a fost depusă la secretariat.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim, doamna senator.

 
Mircea Diaconu (PNL) - declarație politică având ca temă punctualitatea;

Domnul senator Mircea Diaconu, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Mircea Diaconu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, O dată în plus, trebuie să-i dau dreptate marelui Einstein - mă refer la teoria relativității -, căci iată, din cei 90 prezenți, dacă suntem 40.

Oricum, este o bucurie pentru mine și o onoare, așa cum vă spuneam și data trecută, să mă adresez dumneavoastră.

O mică paranteză, pentru că ultima oară când am stat în fața dumneavoastră, repet, cu mare onoare și plăcere, am lăsat câteva puncte puncte.

Vreau să leg acele trei puncte de atunci de cele de azi.

Tot despre o boală am să încerc să vorbesc și eu astăzi, boală care sper să fie eradicată, în curând, prin eforturi susținute și comune.

Se numește punctualitate.

Este tema pe care mi-am ales-o pentru un mic serial care astăzi este la al doilea episod.

Sper din tot sufletul să obosesc la un moment dat sau să nu mai fie nevoie, dar n-am să încetez să deschid acest gen de declarații politice până când nu vom izbuti să învingem "o cutumă" - și în clipa aceasta folosesc ghilimelele -, un alt cuvânt care mă scoate din sărite în această sală.

Cutuma se numește "sfertul academic", ceea ce mi se pare penibil, uitat, învechit, ridicol și care încă funcționează pe afară.

Aici, din fericire, putem aplica "sfertul parlamentar", care are o cu totul altă valoare și care, în general, este o oră, o oră și jumătate, ceea ce este confortabil, bineînțeles.

Acum, sincer să fiu, lăsând mica glumă deoparte, vreau să vă spun că trăiesc o dramă personală, așa cum vă spuneam și data trecută.

Senzația de Gară de Nord m-a umilit și urmărit toată viața.

A fost o presiune în viața mea.

Eu m-am născut undeva la țară, departe.

Aveam un singur tren mic, decovil, cum știți foarte bine, mocănița.

Așteptam la trenul acela o oră și jumătate, două ore până venea.

Când venea, scotea un fum și niște urlete năprasnice.

Era frica mea de copil, după care, când am mai crescut puțin, a trebuit să mergem la Pitești, care este orașul mare cel mai apropiat de noi, și atunci au trebuit trei trenuri, nu unul singur.

Deci, practic, pot să spun că m-am născut la trei trenuri depărtare.

Este un coșmar al vieții mele, starea de Gară de Nord mă urmărește și m-a urmărit toată viața mea.

De aceea, fac toate eforturile să ajung la timp, chiar când sunt conștient că trenul vine peste o oră și jumătate, așa cum s-a întâmplat să înțeleg de când m-am născut.

Senzația de Gară de Nord are dublu sens, doamnelor și domnilor.

O dată înainte, deci până vine trenul, și mai este o senzație de Gară de Nord, cutremurătoare pentru mine, că-l pierzi.

Este senzația pe care încep s-o am în cursul desfășurării ședinței, pentru că se intră într-o criză de timp năprasnică și tot timpul, până se termină ședința, am senzația că pierd trenul.

Acum, sigur, vă rog să luați cu tonul de glumă tot ceea ce spun.

Suntem prieteni, am spus și data trecută, cu mulți dintre dumneavoastră sunt prieten sau ne știm de mulți ani, cu alții de-abia aștept să fiu prieten.

Așa înțeleg eu lucrurile acestea.

Nu vreau să se supere nimeni.

Am încercat toată viața mea să nu supăr pe nimeni.

Este adevărat că, din când în când, s-a mai întâmplat, dar vă cer scuze dacă am supărat sau dacă supăr pe cineva azi, data viitoare sau oricând voi îndrăzni să stau în fața dumneavoastră, dar dacă, așa cum spuneam, eforturile noastre vor fi comune, vom izbuti să impunem "sfertul parlamentar" afară și să izbutim să terminăm odată cu acel mărunt "sfert academic".

Las alte trei puncte pentru data viitoare, când tot despre punctualitate am să încerc să vă povestesc.

Mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc foarte mult.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică cu titlul Ziua Internațională a Romilor;

Îi ofer cuvântul domnului senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. (Domnul senator Gheorghe David se deplasează de la prezidiu la tribună.)

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de astăzi este intitulată "Ziua Internațională a Romilor".

Între 6 și 8 aprilie 1971 s-a desfășurat primul Congres Mondial al Romilor, ocazie cu care s-au pus bazele Uniunii Internaționale a Romilor.

Cu acest prilej au fost adoptate drapelul și imnul internațional.

De atunci 8 aprilie devine Ziua Internațională a Romilor.

Nu mi-am propus - pentru că-mi dau seama că este imposibil - ca în numai câteva minute să sintetizez problematica acestei etnii care, spre deosebire de toate celelalte prezente în Europa, și-a înstrăinat obârșiile, ca urmare a celor peste zece secole de pribegii pe un drum sinuos pornit de prin nordul Indiei, și care s-a răsfirat pe drumurile Europei medievale.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 430/2001 a fost adoptată Strategia Guvernului României de îmbunătățire a situației romilor, elaborată în parteneriat cu asociațiile de romi.

Apoi, cu toate eforturile depuse la nivelul Uniunii Europene, de integrare în viața economică și socială prin acordarea fără discriminare a tuturor drepturilor de care se bucură toți cetățenii din statele democratice, nemulțumirile venite din interiorul acestei etnii sunt numeroase.

Edificator în acest sens este textul recentului "Manifest pentru cetățenie democratică și instituționalizare etnoculturală a romilor", elaborat de "Romanothan", o organizație care și-a propus să monitorizeze modul în care sunt aplicate la nivel comunitar politicile de combatere a discriminării etnice.

În rezumat, se vorbește acolo despre stigmatizare colectivă, despre faptul că societatea civilă romă, deși inițiatoare și partener strategic, constată cu surprindere că este în situația de a fi victima unor manipulări politice de delegitimare.

Într-un alt loc al aceluiași manifest se pune întrebarea dacă, după o mie de ani în Europa, mai sunt romii "străini"

sau sunt "o moștenire comună" a Uniunii Europene, după cum a propus Comisia Europeană acum zece ani, o minoritate tradițională paneuropeană sau un grup social lipsit de identitate care are nevoie doar de politici de (de)segregare, prin integrare socială/incluziune socială/coeziune socială.

S-a sfârșit rasismul odată cu abolirea sa?

Va fi și pentru romi proiectată cetățenia europeană, altceva decât actuala și fragila cetățenie națională, un capital simbolic și un "acasă" originar?

Nu este neapărat nevoie să fim de acord cu aceste aprecieri și întrebări retorice, dar este recomandabil să știm cum este gândită integrarea socială de către cei din interiorul acestei etnii.

Ca senator, am organizat în repetate rânduri întâlniri cu reprezentanți ai romilor din colegiul în care am fost ales.

Am avut și continui să am studenți din rândul romilor, este adevărat, foarte puțini în comparație cu numărul de copii existenți în familiile lor.

După astfel de întâlniri și discuții, mi-am pus adesea întrebarea:

De ce noi, românii, sau cei de altă naționalitate punem semn de egalitate între palatele țigănești și masa mare de romi care trăiește în sărăcie și se codește să accepte oportunități rezonabile ca școala, locurile de muncă potrivite pregătirii sale etc., capabile să o aducă la un nivel de bunăstare similar celui dobândit de covârșitoarea majoritate a românilor?

Întrebarea este generatoare de mai multe răspunsuri pe care nu le putem găsi decât împreună cu ei, cu organizațiile lor, cu cei care s-au dovedit, cu adevărat, că sunt preocupați să pună capăt discriminării.

Recunosc, și trebuie să recunoaștem cu toții, că va trebui să ne înhămăm într-un proces de lungă durată.

În final, aș încheia cu o mică poveste reală.

Un bun prieten de-al meu mi-a povestit că l-a însoțit pe un militant din Germania foarte preocupat de soarta romilor în comuna Cărpiniș, județul Timiș.

După ce a stat de vorbă cu ei, i-a spus prietenului meu:

"Este foarte greu, dacă nu imposibil, să schimbi comportamentul unui tânăr ajuns la vârsta adolescenței.

Formarea sa, ca cetățean cu deprinderi și comportamente caracteristice societății în care trăiește, începe din primii ani de viață, ani în care școala are un rol decisiv."

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumim foarte mult.

 
Florin Constantinescu (PSD) - declarație politică intitulată Acordul cu FMI și Comisia Europeană - un rău necesar, dar și cel mai mic dintre relele posibile;

Îi ofer cuvântul domnului senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește doamna senator Minerva Boitan.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Acordul cu FMI și Comisia Europeană - un rău necesar, dar și cel mai mic rău dintre relele posibile".

S-a discutat mult despre acordul țării noastre cu FMI și Comisia Europeană, de multe ori nu la modul cel mai concret.

Am auzit opinii diverse, unele constructive, altele nu, în legătură cu acest împrumut.

Trebuie să spunem foarte ferm că acest împrumut ne va ajuta să trecem puntea, să ieșim cu bine din criza economică.

Bineînțeles că vom fi nevoiți să suportăm costurile acestui împrumut, dar depinde de onestitatea, de competența și experiența noastră cât de mari și dureroase vor fi ele.

Avem nevoie de acest acord cu FMI și Comisia Europeană.

Economia românească trebuie relansată, iar asta nu se poate realiza decât prin infuzie de capital.

Nu este nici prima, și nici ultima dată când România, prinsă în vâltoarea unei crize economice, face un acord cu Fondul Monetar Internațional.

Acum însă România este membră a Uniunii Europene și, pentru prima dată în această calitate, încheie un acord cu FMI.

Din acest punct de vedere, nu trebuie să înțelegem acordul ca pe o povară.

Avem privilegiul de a relansa economia, dar pentru aceasta trebuie să existe o convenție de interes național între toate forțele politice și între toți partenerii sociali.

Trebuie să înțelegem că, în comparație cu alte situații dificile din istoria recentă, de această dată criza vine din exterior și ne poate afecta pe toți.

Așadar, doamnelor și domnilor, cerem ceva de care știm sigur că avem nevoie de la Comisia Europeană și de la Fondul Monetar Internațional, iar aceste două organisme ne oferă ceea ce cerem.

Așa cum ați observat, la Summitul G20, dar și la reuniunile din ultimele zile, liderii politici ai lumii au ajuns - de voie, de nevoie - la concluzia că solidaritatea și o serie de acțiuni concertate sunt calea cea mai sigură și mai rapidă pentru ieșirea din criză.

România trebuie să se alăture acestui efort colectiv.

De fapt, chestiunea delicată o constituie costurile sociale.

Privim cu îngrijorare, cu teamă chiar, la perspectivele de azi ale economiei, față de cele din toamna anului trecut.

Nu cred că mai este timpul să ne facem reproșuri politice.

Cu toții am făcut promisiuni în campania electorală, unele care nu s-au potrivit cu evoluția economiei mondiale.

Acum oamenii ne privesc și ne întreabă despre salariile profesorilor și despre creșterea pensiilor.

Trebuie să fim sinceri și să le spunem adevărul despre efortul necesar rezolvării acestor probleme.

Indiferent de culoarea politică, trebuie să fim conștienți că este doar începutul unei perioade dificile.

Dacă nu vom gestiona cum trebuie fondurile europene, banii veniți din afară, este posibil să finalizăm foarte prost orice strategie națională, orice proiect, orice acțiune politică.

Noi, cei din PSD, ne-am asumat răspunderea de a gestiona ministerele cele mai sensibile.

Am discutat cu miniștrii noștri, care ne-au spus că sunt hotărâți să găsească și să implementeze soluțiile necesare pentru a reduce la minimum efectele sociale negative.

Avem responsabilitatea să scoatem țara asta din criza economică pe care o parcurgem.

Este important să câștigăm din nou încrederea oamenilor, odată cu aprecierea leului în raport cu valutele străine.

Este prioritar pentru noi să avem o lege unică privind salarizarea bugetarilor.

De asemenea, trebuie să ținem cont și de întreprinderile mici și mijlocii, dar și de marile companii.

Dacă vom fi atenți și la astfel de detalii, vom putea să gestionăm cu bine răul cel mai mic pe care l-am ales, și anume necesarul acord cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc mult domnului senator Constantinescu.

 
Minerva Boitan (PNL) - declarație politică având ca temă Ziua Mondială a Sănătății și sistemul sanitar din România;

Îi ofer cuvântul doamnei senator Minerva Boitan, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Marius Necula.

 

Doamna Minerva Boitan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

În fiecare an, la 7 aprilie, în întreaga lume se sărbătorește Ziua Mondială a Sănătății, a cărei aniversare s-a decis în anul 1948, când OMS a găzduit prima reuniune la nivel mondial consacrată sănătății.

Organizația Mondială a Sănătății are în prezent 192 de state membre, printre care și România.

Anul acesta, manifestările vor avea loc sub deviza "Salvați vieți! Pregătiți spitalele pentru asigurarea urgențelor!", cu accent pe acordarea asistenței de urgență persoanelor cu sănătatea afectată în urma dezastrelor.

Organizația Mondială a Sănătății subliniază importanța investițiilor în infrastructură, recomandare ce ar trebui pusă în practică și în România cât mai curând posibil.

Potrivit OMS, sistemele medicale ineficient consolidate sunt incapabile să facă față unor situații de criză, iar acest fapt nu poate avea decât consecințe negative atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Din anul 1970 și până la guvernarea liberală nu a mai existat niciun program național de construire de spitale de urgență, astfel încât întârzierea la internare și supraaglomerarea unităților de urgență s-au transformat din excepție în regulă.

Din păcate, promovarea unui sistem de urgență la un buget sub 4% din PIB reprezintă o măsură de avarie într-o perioadă de criză economică și vom asista, inevitabil, la o recrudescență a bolilor specifice sărăciei.

Deja suntem fruntașii Europei la tuberculoză, la boli cardiovasculare și la cancere depistate tardiv.

După un program de guvernare generos, a urmat o repartiție a bugetului prin care medicina de prim contact, medicina de familie, pierde zeci de procente, iar ambulatoriul și investigațiile paraclinice devin mai puțin importante.

Comparând importanța acestor sectoare din sistem cu componentele corpului uman, constatăm că ne aflăm în fața unuia lipsit de vedere, mobilitate și abilități intelectuale.

Oare de ce? Oare pentru că inconstanța este singura constantă din țara noastră?

Stimați colegi,

Medicina cere sacrificii mari.

Ea nu admite împărțiri, ea cere anumitor oameni să-i consacre întreaga lor existență, întreaga lor inteligență și întreaga lor muncă.

De aceea, stimați colegi, sănătatea nu poate funcționa pe buget de avarie și tocmai de aceea, de Ziua Mondială a Sănătății, adresăm un apel de responsabilitate actualilor guvernanți, acela de a analiza cu maximă urgență situația sistemului sanitar și de a găsi soluții adecvate chiar și în condițiile crizei economice.

Închei amintind ceea ce spunea René Descartes: "Dacă este cu putință să aflăm vreun mijloc care să-i facă pe oameni mai înțelepți și mai pricepuți decât au fost până azi, cred că acesta în medicină trebuie căutat."

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, doamna senator.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Democrația din Republica Moldova - prioritate zero a diplomației românești;

Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Sorin Bota, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte al Senatului României, Doamnelor și domnilor colegi, Voi prezenta o declarație politică intitulată "Democrația din Republica Moldova - prioritate zero a diplomației românești".

Situația democrației din Republica Moldova devine, pe zi ce trece, tot mai alarmantă.

Ultimele alegeri parlamentare de la Chișinău, de ieri, îndepărtează din nou perspectiva unei apropieri de Uniunea Europeană, lăsând această țară într-o zonă de incertitudine a continentului.

Fragmentarea opoziției și scorul disproporționat la care au câștigat comuniștii nu constituie decât o condamnare la izolare pentru frații noștri de peste Prut.

Firește, în mod normal, opțiunile politice într-o democrație trebuie respectate și luate ca atare.

Cu o singură condiție însă: ca jocul democratic să fie corect.

Or, tocmai acest lucru a fost încălcat cu brutalitate în Republica Moldova.

Seria abuzurilor comise de autoritățile comuniste a atins apogeul cu câteva săptămâni înaintea alegerilor din 5 aprilie.

Aproape toate partidele de opoziție de la Chișinău au reclamat abuzuri din partea poliției și implicarea acesteia în campania electorală de partea puterii.

Unele partide au acuzat poliția că infiltrează persoane care să obstrucționeze întâlnirile cu alegătorii sau că aceasta asistă pasiv la vandalizarea panourilor electorale.

În plus, mai mulți reprezentanți ai opoziției au fost reținuți fără motive întemeiate de către autorități.

De asemenea, Guvernul a încercat din răsputeri să controleze mass-media, afectând grosolan dreptul la libera exprimare a adversarilor săi politici.

Nu trebuie uitate nici arestările și expulzările abuzive ale unor consilieri politici români care asistau partidele democratice moldovenești.

În plus, a devenit de notorietate atitudinea ostilă față de orice manifestare a românismului peste Prut.

Asistăm, așadar, la unele practici curente de intimidare a opoziției din Republica Moldova.

Aceste abuzuri s-au înregistrat și în ziua alegerilor prin blocarea accesului unor alegători la urne.

Încălcarea cu o asemenea brutalitate a principiilor democratice și a drepturilor omului într-o țară europeană nu poate să ne lase indiferenți.

Nu putem să nu ne îngrijorăm de ceea ce se întâmplă într-o țară vecină care, mai mult, este legată de noi printr-o fraternitate istorică.

Uniunea Europeană a devenit singura speranță de ajutor pentru cei care mai cred într-un viitor democratic al Moldovei.

De aceea, ca stat cu puteri depline în Uniune, România are obligația morală să ia atitudine față de ceea ce se întâmplă dincolo de Prut.

Din aceste considerente, facem un apel către Ministerul Afacerilor Externe de la București să facă din relația cu Chișinăul o prioritate absolută pentru perioada următoare.

Diplomația noastră trebuie să exercite presiuni puternice și constante pentru preîntâmpinarea derapajelor democratice din țara vecină.

Și chiar dacă prezentul arată atât de sumbru, avem convingerea că prin perseverență și determinare România va ajuta Republica Moldova ca într-o bună zi să ajungă acolo unde îi este adevăratul loc: marea familie europeană.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim, domnule senator.

 
Marius Sorin Ovidiu Bota (PSD) - declarație politică având ca temă unele aspecte privind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii;

Domul senator Sorin Bota, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Paul Ichim, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Nu voi lăuda, nici nu voi critica Guvernul, ci am să trag un semnal de alarmă precum se trage la tren.

Atunci când tragi acel semnal de alarmă, trenul se oprește, se identifică situația care a determinat tragerea semnalului de alarmă, apoi trenul pornește din nou.

Am spus acest lucru pentru că mă voi referi la domeniul transporturilor, unde vreau să trag un semnal de alarmă, pentru că am două motive.

Primul motiv este legat de faptul că la nivelul acestui minister se poate constata că asistăm la o reașezare a protocolului alianței în ceea ce privește numirile în funcții, și dacă este o problemă de acest gen nu am nicio grijă și sper ca liderii alianței să găsească o soluție pentru a redesena acest protocol sau poate că asistăm la începutul sfârșitului acestei alianțe dacă acest lucru nu se va întâmpla.

Cu siguranță, vom găsi și se va găsi o soluție pentru ca dezechilibrele create deja de către ministrul transporturilor și infrastructurii să poată fi aduse într-o matcă normală...

Poate folosind aceeași monedă de schimb.

Al doilea motiv pentru care fac această declarație este că deja s-a pus în pericol programul de guvernare la nivelul transporturilor.

Măsurile luate de actualul ministru, prin numirile din interiorul ministerului, conduc la incapacitatea de a realiza acest program, și mă refer doar la numirile interimare sau chiar definitive la cele mai importante direcții:

cea privind finanțarea externă și cea privind investițiile, unde un ziarist și un alt consilier angajat - care timp de șapte ani a îndeplinit funcția de secretară - au devenit directori generali la cele mai importante direcții ale acestui minister.

În opinia mea, avem o problemă la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii cu privire la angajamentele pe care ni le-am asumat în această alianță.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
Paul Ichim (PNL) - declarație politică având ca titlu Recurs la memorie;

Dau cuvântul domnului senator Paul Ichim și se pregătește domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Paul Ichim:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Parlamentul îți dă posibilitatea să însăilezi cu antevorbitorii.

Țin să îl contrazic pe domnul senator Mircea Diaconu.

Părerea mea este că punctualitatea nu se va obține.

Cred că Parlamentul suferă de un proces de autism, cred că vom face un recurs și vom avea o propunere la procedură: dacă liberalii sunt punctuali, să vorbească ei primii până vine restul, că și așa se pare că nu suntem ascultați.

Declarația politică de astăzi se numește "Recurs la memorie" și se leagă de ce a declarat un distins coleg al meu din Grupul parlamentar al PD-L apropo de pensii și de reușitele guvernării actuale privind pensiile.

Să fiu cinstit, actuala declarație politică se leagă de o declarație a actualului ministru al muncii, familiei și protecției sociale care, să fiu cinstit, ca persoană care a consumat imaginea televizată, m-a cam iritat.

La postul Antena 3, Domnia Sa declara foarte serios că habar nu are despre aceste legi speciale ale pensiilor... Și atunci a trebuit să studiez cum s-au adoptat aceste legi.

În România există două sisteme de pensii.

Un sistem unic, Legea nr. 19/2000, prin care toată lumea era sub o singură lege și exista un anumit statut nediscriminatoriu al tuturor pensionarilor.

După aceea a apărut sistemul legilor speciale.

Fără să fiu interpretat ca fiind arogant - acum ați văzut că se practică plimbarea cu mascații și nu am nicio înclinație în domeniu -, dați-mi voie numai să numesc oamenii care au răspuns la vremea respectivă, spunându-le din start doamna și domnul parlamentar, să enumăr numele celor care au participat la elaborarea acestor legi speciale.

Pensii speciale: beneficiarii primesc 80% din venitul brut realizat în ultima lună de activitate.

Militarii - Legea nr. 164/2001.

Proiectul de lege privind pensiile militare de stat a fost depus în anul 2000, semnat la vremea respectivă de domnul Valeriu Stoica, ministrul justiției, susținut în Parlament în anul 2001 de domnul Ioan Mircea Pașcu și, surprinzător, de domnul Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Proiectul de lege a fost adoptat, după cum știți cei care ați fost în Parlament în perioada 2000 - 2004.

Magistrații - Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților.

Intră în Parlament în 2003 și se promulgă în 2004.

Este inițiată și susținută de către doamna Rodica Stănoiu, ministrul justiției, apoi de domnul Cristian Diaconescu și de domnul Marian Sârbu, ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Diplomații - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular.

Inițiativa aparține ministrului de externe de atunci.

Domnule președinte, cu onoare, dumneavoastră erați.

A fost adoptată Legea nr. 595/2003.

Polițiștii - Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, susținută de domnul Ioan Rus, ministrul administrației și internelor, și apoi de domnul Marian Săniuță, Grupul parlamentar al PSD.

Parlamentarii - Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor.

La adoptarea acestui proiect de lege au participat toate partidele politice.

Funcționarii publici parlamentari - Legea nr. 7/2006 privind statutul funcționarului public parlamentar.

Numai că aici am de făcut un mic comentariu.

Vă rog să rețineți că funcționarul public parlamentar pleacă de la un salariu de bază de 709 RON, are o indemnizație de spor de loialitate, confidențialitate și vechime în muncă, nici într-un caz nu se aseamănă cu salarizarea celorlalte categorii.

Aviatorii - Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România.

Este o listă lungă cu cei ce au susținut această lege.

A fost adoptată și această lege.

Justificarea acestor legi: se dorea recompensarea categoriilor de elită din societatea românească.

Problema era că toate aceste pensii speciale proveneau din Fondul unic de pensii.

Aici a fost o treabă care m-a deranjat personal.

Îmi aduc aminte că mentorul meu în chirurgie, după ce a operat șapte decenii oameni cam cât un oraș mai mic, la sfârșit de activitate a ieșit la pensie cu 8 milioane de lei.

Am avut un coleg neurochirurg pe care sfârșitul vieții l-a prins trăind din mila foștilor pacienți și a colegilor.

Aceștia nu mai fac parte din personalul special, numai unii sunt speciali.

Atunci problema se pune în felul următor.

Din câte țin minte, conform doctrinei unui partid, pensiile se acordă ținându-se seama de solidaritatea socială, egalitatea cetățenilor într-un stat democratic, echitate etc.

Poate la vremea respectivă au fost motive care au determinat aceste pensii și poate că aveau și argumentare.

Țin să vă spun că sistemul de pensii nu este chiar așa de performant cum se spune.

Imediat după Revoluție a fost valabilă acea afirmație:

"Industria noastră, un morman de fier vechi." Ne-au ajutat străinii imediat, ne-au tăiat-o, ne-au exportat-o și apoi au plecat cu banii, iar noi am rămas cu personal angajat în jur de 4 milioane de oameni, deci 0,7 plătitori/pensionar, situație care se va întâmpla și anul acesta.

Ce au devenit pensiile? Un ajutor social.

Vă transmit revolta pensionarilor din teritoriu, care își doresc pensia, nu ajutorul social.

Este adevărat că s-a făcut ceva într-un stat care este dezechilibrat, dar totuși gândiți-vă că nimeni nu poate trăi cu 3 milioane de lei.

Trebuie să existe și o morală!

Am o rugăminte la cei care au participat la întocmirea acestor legi: să nu mai apară pe toate posturile de televiziune - am văzut pe cineva aici - drept salvatorii neamului și măcar să recunoască că s-a dezechilibrat sistemul de pensii.

Și îl susțin pe colegul care a spus foarte bine că ar fi cazul să recunoaștem și eșecurile și să punem mâna să facem ceva ca lumea în țara asta.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc foarte mult.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică intitulată Praful care ne înconjoară;

Dau cuvântul domnului senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Praful care ne înconjoară".

Bucureștiul este pe primul loc în topul orașelor celor mai poluate din Uniunea Europeană, cu peste 400 de tone de praf pe kilometru pătrat, față de media de 20 de tone pe kilometru pătrat.

Principalii furnizori de praf sunt șantierele în construcție sau abandonate, betonierele, străzile neasfaltate, lucrările care presupun spargerea asfaltului și periferia orașului.

Amenzile anemice ale Gărzii de Mediu nu au convins încă pe nimeni să investească în rampe de curățare a roților de camioane, și nici să asigure transporturile de materiale cu plase speciale.

Vântul, cândva un fenomen salvator, provoacă adevărate tornade de praf din cauza aglomerării construcțiilor și, implicit, a blocării poluanților la nivelul la care respirăm.

Tot vântul aduce din zona periferică tone de praf din cauza defrișărilor masive și distrugerii perdelei de protecție din jurul capitalei.

Adesea, șantierele sunt deschise uneori chiar în locurile spațiilor verzi, asta în condițiile în care orice copac este un veritabil aspirator de praf, fiecare arbore matur reținând circa 20 de kilograme de praf.

Cum se integrează acest proiect în campania demarată de Primăria Capitalei în parteneriat cu Asociația "Green Revolution", intitulată "Capitala crește verde", în perioada 15 martie - 15 aprilie, rămâne de văzut.

Planurile urbanistice zonale care permit constructorilor să modifice structura clădirilor și să încalce obligativitatea de a rezerva un minim de 30% din suprafața terenurilor vegetației sunt aprobate de primării pe bandă rulantă.

În 2014 ar trebui să se ajungă la un standard de 26 de metri pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor, care, probabil, va fi realizat pe blocuri, cum se întâmplă în SUA.

Având în vedere că, deocamdată, avem, în realitate, sub 8 metri de spațiu verde pe cap de locuitor, soluțiile se întrevăd, cel puțin, ingenioase.

Oricum, arborii din București se usucă prematur.

Un studiu al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice arată că fiecare copac trimite în atmosferă circa 550 de litri de apă zilnic.

Într-o zi caniculară de vară această cantitate înseamnă enorm, iar răspunsul nostru este să ciuntim coroanele copacilor bătrâni, operațiune nemonitorizată, sau chiar să-i scoatem din peisaj, plantând, eventual, pe alocuri, arbuști tineri cu câteva bețe.

Legea spune că pentru un copac tăiat trebuie plantați patru.

Fiecare bucureștean are zilnic de făcut o alegere dificilă:

să meargă pe jos, cu bicicleta sau cu RATB-ul, adică să înghită în jur de 1 kilogram de praf pe zi, contribuind astfel la reducerea poluării, sau să ia mașina personală ori taxiul, inhalând astfel ceva mai puțin din amestecul nociv de gaze și praf, dar, în același timp, contribuind direct la creșterea cantității de praf.

Cinci minute de așteptare într-o stație de tramvai printre mașinile care demarează de la un semafor sau trec în viteză îi oferă bucureșteanului un cocteil otrăvitor de monoxid de carbon, metale grele și praf.

Organizăm campanii împotriva fumatului, însă nimeni nu spune că poluarea este la fel de nocivă.

Iată câteva dintre bolile profesionale ale unui bucureștean: alergii, conjunctivite, bronșite cronice, astm, anemii, oboseală cronică și stres.

Ca să nu mai menționăm plimbatul copiilor pe trotuarele unui bulevard, întrebându-ne apoi cum de sunt atât de sensibili și răcesc atât de ușor.

Nici la nivel național situația nu este cu mult mai bună.

Orașe aflate în plină dezvoltare urbană, precum Brașovul, Clujul, Constanța, Timișoara și altele, se confruntă cu aceleași probleme, nivelul maxim de pulberi nocive fiind depășit în mod constant.

Stimați colegi, avem legislația necesară, mijloacele ne sunt la îndemână, totul este să le punem în aplicare.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Domnul Pogea aspiră la titlul de... sinistru al finanțelor publice

În continuare, domnul senator Emilian Frâncu, se pregătește domnul senator Tudor Udriștoiu.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Domnul Pogea aspiră la titlul de... «sinistru al finanțelor publice»".

În epoca medievală birurile se strângeau cel mai abitir de la mojicii săraci lipiți pământului.

Perceptorii, însoțiți de oșteni înarmați, bântuiau prin sate și nu le păsa dacă prostimea avea sau nu avea după ce bea apă, luau cu ei tot ceea ce putea fi încărcat în căruțele stăpânirii, iar dacă cenușa din vatră s-ar fi vândut în târguri pe doi bănuți găuriți ar fi luat-o și pe aceea.

Cele câteva sute de ani care ne despart de Evul Mediu al abuzurilor și brutalităților de felul acesta înseamnă, printre altele, introducerea unui sistem fiscal modern, civilizat, eficient și nonopresiv.

Așa stau lucrurile în toate țările și, mai ales, în spațiul european, inclusiv în România, dar numai până la proba contrarie.

De ce până la proba contrarie?

Dintr-un motiv pe care nu mă gândeam vreodată că vom ajunge să-l discutăm nici măcar ca ipoteză teoretică, darămite ca realitate practică.

Domnul Gheorghe Pogea pare că ține morțiș să intre în cărțile de istorie nu ca ministru al finanțelor publice, ci - schimbând o literă chiar la începutul cuvântului prin care se denumește funcția publică în care Domnia Sa a fost învestit - ca "sinistru al finanțelor".

Obligând întreprinderile mici și mijlocii să plătească un impozit forfetar de circa 1.500 de euro pe an, chiar dacă ele sunt pe bilanț de pierdere, domnul Pogea se transformă într-un Ivan cel Groaznic al impozitării de tip medieval în acest an de criză economică și în anii asemănători care vor urma.

Generalizând păcătos în bănuiala că toate microîntreprinderile pe pierderi ar fi un fel de vizuini ale evazionismului fiscal, domnul Pogea vrea să afume cu mătrăgună uscată circa 50.000 de firme private deja lovite din greu de criză, sufocându-le definitiv, împingându-le spre desființare.

Mumă pentru stat, dacă Guvernul va adopta proiectul de ordonanță de urgență privind impozitarea forfetară, argumentul crizei economice devine astfel ciumă pentru firmele mici și foarte mici, care nu-și mai pot trage sufletul din punct de vedere fiscal.

Zice-se că drumul spre iad este pavat cu intenții bune, iar domnul Pogea susține că Domnia Sa ar fi animat de două intenții excepționale: revigorarea bugetului de stat și asanarea evaziunii fiscale.

Șeful finanțelor îi dă o veste foarte proastă omologului său de la Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale: din a doua jumătate a acestui an iadul economico-social va începe să fie populat cu vreo 450.000 de șomeri pe care îi va produce desființarea întreprinderilor mici și mijlocii asanate fiscal prin ordonanța propusă de domnul Gheorghe Pogea.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Tudor Udriștoiu (PD-L) - declarație politică cu titlul 7 Aprilie - Ziua Mondială a Sănătății;

Domnul senator Udriștoiu, se pregătește doamna senator Sorina Plăcintă.

 

Domnul Tudor Udriștoiu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "7 aprilie - Ziua Mondială a Sănătății".

Doamnelor și domnilor senatori,

Cred că este numai primul episod, probabil că voi prezenta, de-a lungul timpului, un serial asupra problemelor de sănătate din țara noastră, care sunt foarte multe.

Profit, în prima declarație, de această aniversare de către întreaga comunitate internațională a zilei de 7 aprilie ca Ziua Sănătății, care se serbează din anul 1950 prin hotărârea primei Adunări Mondiale a Sănătății din 1948.

Campania asociată evenimentului din 2009, precum am mai auzit, are drept slogan "Salvați vieți! Asigurați securitatea spitalelor de urgență!" și are ca scop de a influența guvernele, finanțatorii, ONG-urile, instituțiile de sănătate în sensul pregătirii superioare a sistemelor de îngrijire a sănătății pentru a răspunde situațiilor de urgență.

Premisele de lucru pentru Ziua Mondială a Sănătății din acest an au fost determinate de câteva realități contemporane: cantitatea de situații de urgență și dezastre care este în creștere la scară mondială - această tendință se va menține și în viitor din cauza accentuării urbanizării, care aglomerează populația în locații adesea nesigure -, precum și de consecințele schimbărilor climatice.

Existența unor servicii medicale funcționale este crucială pentru salvarea de vieți omenești în cazul unui dezastru.

Ei bine, aceste lucruri se bazează și pe raportul OMS din 2008 privind starea de sănătate la nivel mondial, care a lansat o serie de concluzii foarte importante.

Inegalitatea dintre țări privind rezultatele sistemelor de sănătate și accesul la îngrijiri medicale s-a accentuat în ultimii 30 de ani.

Un exemplu: cheltuielile personale pentru sănătate împing anual cel puțin 100 de milioane de oameni către pragul sărăciei, în timp ce pe plan mondial cheltuielile publice variază între 20 și 6.000 de dolari americani/locuitor/an.

Speranța de viață în statele cele mai dezvoltate este cu 40 de ani mai mare decât în statele cele mai sărace.

Citez: "În multe privințe, reacțiile sectorului de sănătate în fața evoluțiilor globale au fost inadecvate și naive", fiind incapabile să evalueze nevoile și să elaboreze soluții globale, devenind tot mai "fragmentate și lipsite de coerență."

Aș spune că pe această direcție noi ne situăm cu cinste, neavând coerență de felul nostru în foarte multe măsuri, planificând totul de azi pe mâine.

Aș vrea să subliniez, în materie de sănătate, faptul că, la ora asta, nu avem nicăieri în sistemul nostru legislativ o definiție coerentă a principalelor profesii angajate, cum ar fi cea de medic și de asistent medical.

Ultima concluzie importantă: situația actuală nu corespunde cu spiritul Declarației de la Alma-Ata, unde, în urmă cu 30 de ani, au fost semnate acordurile mondiale asupra sănătății în care se prevedea necesitatea accesului egal la îngrijirea medicală.

În fine, în luna ianuarie 2009, OMS a lansat un avertisment asupra consecințelor negative ale crizei economice, dintre care trebuie subliniate creșterea numărului de persoane afectate de anxietate și alte maladii psihice, precum și augmentarea consumului de alcool, tutun și droguri.

În conformitate cu previziunile OMS pentru perioadele de criză economică, oamenii au tendința de a se îndrepta într-o mare măsură către sectorul public de sănătate, ceea ce ridică riscul de suprasaturare a structurilor publice de sănătate.

Pe de altă parte, revenind la problemele noastre, în luna noiembrie 2008 a fost publicat Indexul european al consumatorului de sănătate "Euro Health Consumer Index", care cuprinde o evaluare și ierarhizare a țărilor europene în funcție de măsura și modul în care sistemele lor de sănătate răspund nevoilor beneficiarilor, respectiv consumatorilor de servicii de sănătate.

Voi prezenta metodologia acestui studiu.

Indexul a luat în calcul 6 zone de interes, fiecare având un set de indicatori specifici:

  1. drepturile și informarea pacientului - legislație în domeniul sănătății bazată pe drepturile pacientului, implicarea organizațiilor pacienților în procesul decizional, asigurare de malpraxis fără implicarea sistemului judiciar, dreptul la o a doua opinie, informații transfrontaliere, acces la propriul dosar medical, registrul medicilor, acces interactiv 24 de ore din 24 de ore la informații, telefonic sau online;
  2. e-sănătatea - catalog ierarhizat al furnizorilor de sănătate, grad de penetrare a dosarelor pacienților în format electronic, transfer electronic al datelor medicale, rețete electronice;
  3. tipul de așteptare pentru tratament - acces la medicul de familie în ziua solicitării consultației, acces direct la medical specialist, acces la operații majore nonacute în mai puțin de 90 de zile, acces la tratamentul cancerului în mai puțin de 21 de zile, acces la scanare RMN în mai puțin de 7 zile;
  4. rezultate - decese prin infarct miocardic, mortalitate infantilă, supraviețuirea peste cinci ani a bolnavilor de cancer, decese evitabile, infecții intraspitalicești rezistente la antibiotice, rata de declin a sinuciderilor, procentul diabeticilor cu niveluri ridicate peste 7 de HbA1c;
  5. gama și aria de acoperire a serviciilor oferite - operații de cataractă la persoane de peste 65 de ani, vaccinarea împotriva bolilor copilăriei, numărul de transplanturi de rinichi la un milion de persoane, accesibilitatea serviciilor stomatologice, rata mamografiilor, plăți informale către medici;
  6. medicamentele - subvenționarea examenelor radiologice, adoptarea farmacopeei Layman, viteza de distribuire a noilor medicamente împotriva cancerului, acces la noi medicamente.

În acest studiu au fost evaluate 31 de țări europene, respectiv cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene, cărora li s-au adăugat Elveția, Norvegia, Croația și Republica Macedonia.

În clasamentul realizat prin combinarea indicatorilor care pot conduce la un maxim de 1.000 de puncte, România ocupă poziția 27, cu 488 de puncte, fiind urmată de Bulgaria, Croația, Republica Macedonia și Letonia.

Primele trei poziții sunt ocupate de Olanda - 839 de puncte, Danemarca - 820 de puncte și Austria - 784 de puncte.

Subliniez faptul că în cadrul Comunității Europene România ocupă locul 25 din 27 de țări.

Mă gândesc că, dacă nu a cuprins - pentru că nu mai contează în multe țări - TBC-ul, mă tem că nu mai avem loc în clasament.

Așa cum subliniază autorii studiului, scorurile naționale nu au un corespondent direct în volumul resurselor alocate pentru sănătate dintr-o țară sau alta, ci reflectă, mai degrabă, culturile și atitudinile naționale și organizaționale.

Aș vrea să subliniez, în final, că există un principiu fundamental pentru orice organizație de sănătate, și anume pacientul în centrul sistemului.

Nu e cazul nostru.

Pacientul nostru este pe undeva pe la margine și între sistem și pacient sunt niște vrafuri mari de hârtie.

Apropo de ceea ce s-a spus mai devreme, doamnelor și domnilor senatori, aș vrea să subliniez, cu mare părere de rău, că Guvernul anterior a fost foarte bogat în proiecte și hârtii și destul de sărac în realizări.

S-a mers pe principiul "am zis, am scris, s-a rezolvat!", și cam așa a fost și cu spitalele de urgență care au fost puse într-un program foarte frumos și care trebuiau să fie deschise în 2007.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu Până când pot vinde viticultorii vinul la preț de apă minerală?;

Doamna senator Sorina Plăcintă, ultimul vorbitor pe lista noastră.

 

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte al Senatului,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Până când pot vinde viticultorii vinul la preț de apă minerală?"

După suprafața ocupată cu viță-de-vie, România ocupă locul 9 în lume, înaintea României fiind Franța, Italia, Spania, America, Portugalia, Turcia, Iran și China.

În ultimii 18 ani, România a produs între 4,5 milioane hectolitri de vin și 7,6 milioane hectolitri de vin, cu o producție medie anuală de 5,5 milioane hectolitri.

În ultimii ani însă în România a avut loc un proces continuu de degradare a plantațiilor viticole de dimensiuni mici și medii, determinat de incapacitatea financiară a producătorilor particulari de a întreține corespunzător plantațiile, în aceeași situație găsindu-se și unele societăți comerciale.

În același timp, s-a constatat o îmbătrânire a patrimoniului viticol ca urmare a scăderii ritmurilor noilor plantări.

În aceste condiții, beneficiind și de facilități moștenite de la fostul Guvern, marii îmbuteliatori preferă să importe din Italia, Spania sau Moldova vin de calitate îndoielnică, ieftin, în detrimentul vinului produs la noi.

Acest fapt a doborât, practic, prețul vinului, care anul trecut se achiziționa de la producătorii individuali cu 1 până la 1,5 lei pe litru.

Poate unii dintre noi consideră că în vreme de recesiune economică viticultura nu reprezintă o prioritate, că se poate trăi și fără vin, așa cum putem trăi și fără țigări sau băuturi tari.

La prima vedere, pare adevărat, dar ce ne facem cu oamenii care trăiesc numai din această activitate, care nu știu și nu au condiții să facă altceva și care au ajuns la limita sărăciei?

Am să vă dau un mic exemplu.

În județul Vrancea sunt aproape 32.000 de gospodării în zona viticolă, ceea ce înseamnă aproximativ 100.000 de locuitori pentru care munca în vie este un mod de viață.

Ce ar trebui să facă ei?

Litrul de vin a ajuns să coste cât litrul de apă minerală și, în aceste condiții, vânzarea nu acoperă nici măcar prețul de producție.

Așa se face că, la ora actuală, există sute de tone de vin natural în butoaiele producătorilor, de cea mai bună calitate, cu care nu au ce să facă.

Atât calitatea muncii acestor oameni, cât și cea a vinurilor sunt indiscutabile.

Ei nu merită ca întregul sector economic din care își câștigă pâinea să intre în faliment total.

Dacă nu vom lua măsuri imediate, riscăm ca această activitate, care dăinuie de sute de ani, să dispară complet.

Doamnelor și domnilor senatori,

Pentru a vă convinge de situația deosebit de gravă în care se află acești oameni, vă invit să-i cunoașteți.

Miercuri, 8 aprilie, în foaierul Senatului am organizat o mică expoziție cu degustare de vinuri, ai cărei protagoniști vor fi chiar producători autentici de pe meleagurile vrâncene.

Vă invit, așadar, să vedeți rezultatele muncii lor și, mai ales, să le ascultați necazurile pe care am convingerea că, dacă ne vom canaliza eforturile, le vom putea rezolva.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, doamna senator.

Dacă ne invitați, venim cu plăcere.

 
Gheorghe Bîrlea (PD-L) - declarație politică intitulată De la retorica politică la ratarea politicianistă;

Vă cer scuze, am omis un ultim vorbitor din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe Bîrlea.

Domnule senator, vă rog.

 

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Declarația mea politică se intitulează "De la retorica politică, la ratarea politicianistă".

Domnule președinte, Distinse colege și colegi senatori, Mi-am dorit, ca senator la primul mandat, odată cu începerea noii legislaturi, să constat că discursul parlamentar recuperează din vigoarea retorică de altădată pe care o pierduse de-a lungul ultimelor cicluri parlamentare.

Transferarea substanței procesului legislativ către comisiile de specialitate lăsase aula Parlamentului fără acele accente de elocință ale discursului care au fost gloria multor personalități de marcă ale politicii românești.

În istoria democratică a României retorica parlamentară a constituit subiect de interes maxim pentru opinia publică.

Cronica parlamentară a pierit ca gen publicistic în România odată cu dispariția din Parlament a discursului menit să convingă și adversarii politici de adevărul unor fapte.

Conform definiției din dicționar, retorica reprezintă "arta de a vorbi frumos, arta de a convinge un auditoriu de justețea ideilor expuse printr-o argumentație bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales".

Avem, deci, de-a face cu o artă, dar o artă cu menire practică, nu doar să ne satisfacă simțul estetic, să ne îndemne să ne gândim la unele aspecte ale vieții sau să ne inspire anumite stări și sentimente.

Retorica și, în particular, retorica parlamentară trebuie să convingă auditoriul chemat să voteze de adevărul tezei susținute de vorbitor.

Teoretic, se poate spune că disciplina de partid anulează uneori eficiența unui discurs parlamentar de calitate, că nu mai contează cine și cum are dreptate sau cine și cum prezintă realitatea pentru a-și convinge până și adversarii politici de adevărul rostit dacă adversarii politici vor vota, oricum, împotrivă, din pricina punctului lor de vedere politic.

Practic, doar acum două săptămâni și încă de două-trei ori am asistat la un discurs extrem de convingător, susținut de un coleg de grup parlamentar PD-L, în urma căruia senatorii din toate partidele politice au votat un amendament.

Prin urmare, se poate, dacă logica și onestitatea expresivă și convingătoare în formă și conținut stau la baza construcției discursului politic.

Din păcate însă, avem și un alt fel de retorică parlamentară: stiluri polemice, discursuri construite cu talent de poet, care ar putea fi considerate bijuterii ale genului dacă și-ar atinge ținta, adică să convingă.

Ele ar fi convingătoare dacă nu ar face abstracție de realitate.

Elocința retorică nu poate fi obținută decât atunci când discursul pleacă de la date incontestabile, de la ipoteze, în limbaj matematic.

Or, în situația unor colegi a căror efervescență retorică monopolizează adesea microfonul Senatului, tocmai baza lipsește pentru a fi convingători.

Unii dintre ei au contribuit esențial la construcția realității pe care o înfierează și par a fi revenit brusc la inocență, uitând deliberat propriile fapte de ieri doar pentru faptul că sunt în opoziție. Și reciproca este valabilă: a te afla la putere presupune implicit respect pentru alteritate.

Rezultatul unor astfel de atitudini parlamentare nu mai poate fi considerat retorică politică, ci, mai degrabă, ratare politicianistă.

Distinși colegi, Dincolo de jocul de cuvinte care vă poate plăcea sau nu, rămâne tristețea din spatele unor astfel de manifestări.

Așa am pierdut, de-a lungul timpului, încrederea populației în clasa politică.

Prin continuarea manifestărilor de tip politicianist, eliminăm orice speranță în recuperarea credibilității pierdute.

Ar trebui, ar fi util pentru toată lumea ca fiecare dintre noi să lupte să înlocuiască manifestările demagogice cu puncte de vedere bine argumentate, pertinente, care să aducă un plus de rigoare, de onestitate, în acord cu responsabilitățile noastre, cu realitățile cotidiene.

Cu siguranță că astfel vom recupera, implicit, și frumusețea, și utilitatea retoricii politice autentice, repoziționând mai prestigios statutul nostru de parlamentari aleși prin vot uninominal.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator.

 
Liviu Câmpanu (PNL) - declarație politică având ca temă cazul cetățeanului George Becali;

În intervalul rămas la dispoziția Grupului parlamentar al PNL liderul grupului ne-a informat că domnul senator Liviu Câmpanu ar dori să prezinte o declarație.

Vă rog, dacă vă puteți încadra în timpul rămas la dispoziția grupului dumneavoastră.

 

Domnul Liviu Câmpanu:

Mulțumesc frumos.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să vă vorbesc câteva cuvinte despre cazul cetățeanului George Becali.

Nu vreau să discutăm despre Gigi Becali, patronul clubului de fotbal "Steaua" sau despre Gigi Becali, om politic.

Ceea ce i se întâmplă astăzi unui cetățean român care, în urmă cu câteva luni, a fost furat și care și-a recuperat obiectul furat și s-a autodenunțat public este anacronic.

Victima furtului stă în pușcărie, iar hoții și șantajiștii dau declarații la televizor.

Aceasta să fie, oare, menirea justiției în România, ca, pe baza oricăror denunțuri lipsite de probe, să transforme victima în acuzat? Acest lucru i se poate întâmpla oricărui cetățean român care supără pe cineva.

Ceea ce i s-a întâmplat lui Gigi Becali nu rezidă în calitatea lui de cetățean al României, ci în calitatea de om cu mare impact media, pentru că era foarte necesar, în condițiile în care se acutizaseră discuțiile publice cu privire la averea familiei Băsescu, să se schimbe focusarea media pe alt eveniment.

Este evident că cine a încălcat legea trebuie să răspundă civil sau penal pentru acest lucru.

De ce nu a fost arestat Becali în urmă cu două luni? De ce nu a fost arestat Becali în "cazul scandalului valiza" sau când a fost discuția legată de schimburile de terenuri cu Ministerul Apărării Naționale?

Simplu: pentru că acum era nevoie de acest lucru pentru a disimula discuțiile cu privire la clanul Băsescu.

Nu cred că suntem în situația ca reprezentanți ai unei țări europene, de dragul cuiva sau - și mai grav! - la comanda cuiva, justiția românească să devină un spectacol sau, cum ar spune un clasic liberal în viață, pe care îl parafrazez, nu cred că avem nevoie de o justiție atât de transparentă încât să se vadă Cotroceniul prin ea.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Aș vrea să vă informez că următorii colegi și colege senator au depus declarații politice și ele sunt considerate ca făcând parte integrantă din stenograma ședinței noastre de astăzi.

 
 

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii senatori Marius Gerard Necula, Mihaela Popa, Alexandru Mocanu, Mircea Marius Banias, Iulian Urban, Dumitru Florian Staicu, iar din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Marian Cristinel Bîgiu.

Considerăm aceste declarații ca făcând parte integrantă din ședința noastră de astăzi.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse la secretariatul ședinței:

 
Doina Silistru (PSD) - prezentarea în rezumat a declarației politice având ca temă Ziua Mondială a Luptei împotriva Autismului;

Doamna Doina Silistru:

Ziua Mondială de Luptă împotriva Autismului a fost declarată de Adunarea Generală a ONU la data de 18 decembrie 2007, cu scopul de a sensibiliza opinia publică mondială asupra acestei maladii și pentru a insista asupra importanței unui diagnostic și a unui tratament timpuriu.

Medicii neurologi spun că micuții cu autism nu suferă de o boală psihică, ci de o tulburare severă de dezvoltare de natură neurobiologică care-i interiorizează și îi face să trăiască într-o lume a lor.

Autismul este tulburarea centrală din cadrul unui întreg spectru de tulburări de dezvoltare cunoscut sub numele de tulburări din spectrul autismului - TSA.

Persoanele cu autism nu ajung să înțeleagă că oamenii au informații, sentimente și scopuri diferite de ale lor, vor fi incapabile să înțeleagă sau să anticipeze acțiunile celorlalți oameni, sunt condamnate să nu se poată integra în colectivitate.

Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între un an și jumătate și trei ani.

Nu poate fi diagnosticată la naștere pentru că semnele nu apar sau nu pot fi ușor identificate înainte de 18 luni.

În ultimii ani, cercetătorii recunosc tot mai mult faptul că se pot observa anumiți "precursori" ai acestor tipare comportamentale în etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numărul de instrumente care încearcă să detecteze autismul la vârste mai mici de 18 luni fiind și el în creștere.

Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală, după care copilul se izolează și pierde din abilitățile dobândite.

Poate fi vorba de o pierdere a utilizării cuvintelor folosite de copil până atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere socială.

În mod obișnuit, autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacă este acompaniat de retard mintal și este mai puțin diagnosticat printre copiii și adolescenții cu o inteligență medie sau superioară mediei.

În trecut, autismul era considerat o tulburare rară.

Acum este acceptat faptul că această tulburare nu este atât de rară (autismul se întâlnește mai des decât sindromul Down sau paralizia cerebrală, de exemplu).

În întreaga lume 5 din 10.000 de persoane au autism clasic, "autismul lui Kanner", iar aproximativ 20 din 10.000 de persoane au tulburări din cadrul întregului spectru al autismului, după Wing și Gould (1970).

Simptome obișnuite ale autismului sunt acțiunile repetitive/monomane, contactul și comunicarea limitată cu alte persoane și interesele foarte restrânse.

Răspândirea bolii este de aproximativ 6 la 1.000 de persoane și este de trei sau de patru ori mai des întâlnită la băieți decât la fete.

Există diferite grade de autism, de la cel sever, care implică adesea și handicap mintal, până la forme de autism care îi permit persoanei să ducă o viață relativ normală.

Unul din 150 de copii din întreaga lume suferă de autism, unul din 104 băieți are tulburări din spectrul autist și 67 de copii sunt diagnosticați zilnic cu asemenea tulburări.

Un caz nou de autism este descoperit la fiecare 20 de minute și mult mai mulți copii vor fi diagnosticați în acest an cu autism decât cu SIDA, diabet sau cancer.

Specialiștii atrag atenția asupra semnelor care pot arăta că un copil este în risc sau ar trebui evaluat pentru ca el să aibă o dezvoltare normală:

  1. Fără zâmbete largi sau alte expresii calde de afecțiune către vârsta de 6 luni și după.
  2. Lipsa răspunsului la sunete, zâmbete sau alte expresii faciale până la vârsta de 9 luni și după.
  3. Lipsa primelor semne de limbaj până la 12 luni.
  4. Fără răspuns la gesturi cum ar fi: a arăta cu degetul, a privi, a căuta sau a face cu mâna până la 12 luni și după.
  5. Lipsa oricărui cuvânt până la 16 luni.
  6. Lipsa unor propoziții din două cuvinte, cu sens (fără imitație sau repetiție), până în 24 luni.
  7. Lipsa răspunsului când copilul este strigat, de la 10 luni și după.
  8. Orice pierdere a limbajului sau a abilităților sociale la orice vârstă.

Deși există o componentă genetică, transmiterea autismului nu respectă un model clar.

Expunerea fătului la virusul rubeolei, la alcool și acid valproic poate produce autism.

Expunerea la thalidomida în zilele 20-24 de sarcină produce boala.

Prin intervenții specializate se pot obține rezultate ameliorate.

În România nu se știu foarte multe despre autism.

Pe cât de puține sunt cunoștințele despre această afecțiune, pe atât de slab este ajutorul pe care îl primesc copiii autiști.

Din păcate, nu există centre specializate de tratare a autismului.

Asigurarea unui asemenea tratament necesită costuri foarte mari, aproape imposibile pentru un părinte cu un venit mediu.

Mai mult de 3.000 de copii sunt diagnosticați cu tulburări din spectrul autist, potrivit estimărilor specialiștilor.

Dintre aceștia, doar 1.000 urmează tratamente.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile a lansat în noiembrie 2008 programul numit "Împreună învingem autismul!", o campanie de strângere de fonduri concepută pentru ca toți copiii cu aceste tulburări să înceapă sau să continue terapia ABA, respectiv Analiza Comportamentală Aplicată, recunoscută pe plan mondial ca fiind un tratament eficient pentru recuperare.

Potrivit reprezentanților fundației, terapia unui copil cu autism costă cel puțin 1.000 de euro lunar, bani necesari pentru plata materialelor și a terapeuților.

Statul român oferă părinților copiilor cu autism un ajutor de handicap de numai 500 de lei pe lună.

Deocamdată, nu există un tratament biomedical al autismului.

Dintre toate terapiile existente, ABA, respectiv Analiza Aplicată a Comportamentului, încercată pentru prima dată de dr.Ivar Lovaas de la UCLA în anii '60, este un program de învățare care lucrează sistematic la înlăturarea "trăsăturilor" autismului până când copilul nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru a se considera că are această afecțiune.

Sistemul este foarte intensiv, dar s-a dovedit a avea extrem de mult succes în aproape toate cazurile de autism.

Sistemul de învățare ABA divide orice sarcină în sarcini mai mici și pune un accent foarte mare pe răsplătirea copilului atunci când lucrează bine.

Nu există nicio pedeapsă fizică în tot sistemul.

Terapia începe într-o structură foarte rigidă, dar în mod gradat ia forma unui mediu tipic de școală.

Cei mai mulți părinți care perseverează cu programul timp de doi până la trei ani pot să-și canalizeze cu succes copiii către normalitate.

Cercetările au indicat că intervenția comportamentală timpurie, de cel puțin doi ani, la vârsta preșcolară poate aduce îmbunătățiri semnificative ale IQ-ului și abilităților de limbaj pentru foarte mulți copii cu tulburare din spectrul autist.

Imediat ce autismul este diagnosticat, intervenția comportamentală poate începe.

Programele eficiente se focalizează pe dezvoltarea comunicării, abilităților sociale și cognitive.

Cercetătorii americani au descoperit că pacienții care își fac tratamentul într-o cameră de decomprimare dezvoltă anumite abilități de socializare.

Studiul nu a reușit să demonstreze că rezultatul pozitiv poate fi obținut pe termen lung, dar ameliorează starea pacienților într-un timp foarte scurt.

Oxigenul reduce inflamațiile din creier și permite o circulație mai bună a sângelui.

La cercetare au participat 62 de copii cu vârste cuprinse între doi și șapte ani.

După 40 de ore de terapie, aceștia au dezvoltat mai multe abilități de comunicare.

Tratamentul este însă costisitor, pentru că o astfel de cameră costă între 14.000 și 17.000 de dolari.

Stimați colegi,

Ziua Mondială de Luptă împotriva Autismului are ca obiectiv fundamental informarea publică și conștientizarea față de problematica autismului.

Cu puțin timp în urmă, cei care sufereau de autism erau marginalizați, plasați în instituții sau considerați cazuri de netratat, cauze pierdute.

Astăzi, din păcate, această realitate este încă răspândită în multe părți ale lumii.

Acești copii, băieți și fete, au nevoie de intervenție urgentă, cum ar fi acordarea de sprijin pentru dezvoltarea comunicării și a trăsăturilor sociale și cognitive.

Autismul afectează copii din toate țările, indiferent de rasă, credință, nivel educațional sau venituri.

Din această cauză este important ca societatea, în ansamblu, clasa politică și experții, în special, să fie mai implicați, empatici și mai deschiși în fața acestor probleme și împreună să încercăm aducerea acestor copii în lumea reală, indiferent de costurile pe care le vom plăti.

Mulțumesc.

Marius Gerard Necula (PD-L) - declarație politică având ca titlu ArcelorMittal Galați, la răscruce de criză (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Marius Gerard Necula:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este intitulată "ArcelorMittal Galați, la răscruce de criză".

Criza mondială a afectat una dintre cele mai importante ramuri industriale românești: siderurgia.

Efectele internaționale și-au făcut simțită prezența și în România, afectând activitatea celui mai mare, încă, combinat siderurgic din sud-estul Europei.

ArcelorMittal Galați este cel mai mare agent economic și contribuabil din țară și, în același timp, cel mai mare exportator dintre companiile naționale, având la această oră 12.600 de angajați, la care se mai adaugă încă 4.500 de locuri de muncă pe platforma siderurgică, care depind în mod direct de activitatea acestui combinat.

Nu este lipsită de interes informația că în 1990 pe platforma Sidex lucrau peste 50.000 de oameni.

În condițiile în care ArcelorMittal Galați nu mai produce nici 3 milioane de tone oțel anual, conducerea combinatului a luat decizia ca începând cu 1 aprilie toți salariații să intre în șomaj tehnic, prin rotație, timp de 10 zile.

Măsura urmează să fie aplicată de-a lungul lunilor aprilie, mai, iunie.

Pe perioada de șomaj tehnic, salariații, inclusiv reprezentanții conducerii, vor primi 75% din salariu, scăderea producției obligând aplicarea politicii tăierii costurilor cu salariile.

Restrângerea activității Combinatului ArcelorMittal Galați are efecte economice devastatoare asupra economiei locale, ce poate fi considerată monoindustrială.

Șantierul naval Damen, Portul Mineralier, Portul Bazinul Nou, Portul Docuri, NAVROM, ICMRS, Atlas, INTFOR, Mehid, INETOF sunt numai câteva dintre societățile prelucrătoare, aflate pe orizontală, afectate de criza din siderurgie.

Aceste societăți, până ieri producătoare de profit, azi produc șomeri pe bandă rulantă.

Ultima analiză a specialiștilor în economie situa județul Galați pe primul loc în topul comunităților celor mai afectate de criză.

Dar dependența de ArcelorMittal Galați nu este numai a companiilor mari aflate în relație directă, ci și a agenților economici cu activități complementare pe piața serviciilor și bunurilor de consum.

Devine vital ca de la nivel guvernamental să existe o strategie a României cu privire la sectorul siderurgic, la modul în care poate fi relansată cererea internă, aflată în strânsă dependență cu piața externă.

Este necesar ca Guvernul să aibă, în cel mai scurt timp, un punct distinct pe ordinea de zi la care să fie discutată și analizată situația siderurgiei românești.

Sprijinirea industriei siderurgice nu este numai apanajul autorităților centrale, ci și al celor locale care trebuie să creeze facilități pentru relansarea acestui sector.

Facilitățile nu trebuie create numai pentru ArcelorMittal, ci și pentru companiile aflate în relație directă, astfel încât să fie redus impactul negativ asupra locurilor de muncă.

Se așteaptă și din partea patronatului, și a conducerii executive a ArcelorMittal o atitudine cooperantă, printr-o politică de prețuri preferențiale pentru piața locală și stimularea producției capacităților mici și mijlocii de prelucrare, care să devină un tampon pentru preluarea sau punerea la dispoziție de personal calificat.

Un fapt pozitiv este reprezentat de demararea consultărilor dintre reprezentanții ministerului de resort, autorități locale, parlamentari, conducerea ArcelorMittal și sindicate pentru găsirea celei mai bune variante în vederea diminuării efectelor crizei asupra locurilor de muncă, veniturilor angajaților, relansării producției.

Industria siderurgică românească a demonstrat că este o sursă importantă pentru bugetele centrale și locale, fiind una dintre ramurile industriale strategice pe care economia românească se poate sprijini în relansarea postcriză.

Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică cu titlul Fondurile europene pentru romi doar pe hârtie? (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Mihaela Popa:

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Fondurile europene pentru romi doar pe hârtie?".

Peste două zile, pe 8 aprilie, sărbătorim Ziua Internațională a Romilor.

Este vorba de a doua minoritate, ca populație, din România, după cea maghiară.

Dacă datele oficiale vorbesc de o populație romă de aproximativ 540.000 de persoane, Fundația Soros avansează un număr mult mai mare: 1,5-2 milioane de persoane.

Doamnelor și domnilor senatori, Știm că populația romă, atât cea din România, cât și cea din toată Uniunea Europeană, se confruntă cu o problemă serioasă și complexă, o problemă de imagine și o problemă de fond.

Dacă în ceea ce privește problemele de imagine ale acestei comunități soluțiile sunt ceva mai facile, problemele de fond constituie o prioritate la nivel european.

România trebuie să se racordeze la aceste politici europene, inclusiv în această chestiune.

Vorbim aici de politici coerente de incluziune socială, civică, economică și politică, vorbim de garantarea șanselor egale etnicilor romi într-un sistem democratic, de acces fără discriminare la un loc de muncă sau la educație.

România are în prezent o strategie asumată în ceea ce privește comunitatea romă, cuprinsă în programul de guvernare al Cabinetului Emil Boc.

Depinde însă de noi ca planurile de pe hârtie să fie transpuse în practică.

Stimați colegi,

Știm că România a primit în ultimii ani fonduri europene consistente pentru ameliorarea sau rezolvarea problemelor romilor.

Milioane de euro au fost distribuite în sănătate, piața muncii sau în educație.

Din păcate, banii au venit, s-au cheltuit și s-au dus, iar marea majoritate a problemelor a rămas nerezolvată.

Nu lipsa banilor reprezintă problema principală în acest caz, ci modul în care sunt folosiți.

Un exemplu concludent este educația, unde granturile au fost uriașe.

Prin linia de finanțare PHARE "Acces la educație pentru grupurile dezavantajate" s-au desfășurat, începând din anul 2001, proiecte de granturi, prin Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, de care au beneficiat toate județele țării (PHARE 2001 - cu focalizare pe romi, PHARE 2003, PHARE 2004, PHARE 2005 și, în derulare acum, PHARE 2006).

Toate aceste proiecte depuse de ISJ-uri au avut ca grup țintă populația de etnie romă.

Granturile județene au constat în sume, uneori de peste 600 de mii de euro, pentru aplicațiile județene.

Efectele aplicării acestor programe de facilitare a accesului la educație pentru romi s-au lăsat și se lasă așteptate.

După încheierea oficială a proiectelor, cu toate că era prevăzut în contract ca ISJ și CJ (cei doi parteneri obligatorii) să asigure sustenabilitatea acestor proiecte, acest lucru s-a realizat în foarte puține cazuri și cu mari sincope.

Continuarea programului de educație remedială (ceea ce spune acum doamna ministru că s-ar putea intitula și "school after school"), prin care elevii beneficiau de o masă la prânz, nu se mai realizează, mediatorii școlari care au fost formați profesional nu sunt angajați, asigurarea de servicii prin profesori de sprijin sau centre de resurse nu a fost finanțată pentru a putea fi continuată etc.

În județul Iași, o școală care a fost beneficiară a acestui proiect a fost Școala "Nicolae Tonitza", Iași, o școală situată în apropierea unei comunități mari de romi, cu serioase probleme socio-economice.

După finalizarea proiectului, cu toate că s-a investit o sumă mare în amenajarea spațiilor și a școlii și în dotarea acesteia cu materiale și mijloace didactice, acum nu se mai întâmplă mare lucru.

Mediatorul școlar nu a mai fost angajat, iar școala nu mai beneficiază de serviciile acestuia, programul "A doua șansă" nu a fost extins, iar spațiile, o parte din ele, au fost desființate pentru că școala s-a unit cu un grup școlar, prin decizia ISJ Iași, iar elevii nu mai pot beneficia de activitățile interculturale, și nici de programul de educație remedială.

Întrebările care rămân sunt:

Cum și de ce au fost cheltuite cele 600.000 de euro pentru fiecare județ? Numai pentru salarii?

De ce a fost necesar să se investească o sumă de aproximativ 30.000 de euro într-o școală în care nu mai există sprijin pentru copiii defavorizați?

De ce ISJ a ales ca acea școală să fie, practic, desființată?

De ce Ministerul Educației, Cercetării și Inovării nu a asigurat o monitorizare mai atentă asupra asigurării sustenabilității acestor proiecte?

Cine este tras la răspundere sau va fi tras la răspundere pentru toate acestea? Probabil nimeni, iar acesta a fost un simplu exemplu.

Sustenabilitatea proiectelor care au obținut bani europeni trebuie monitorizată pentru ca inițiativele să se transforme în efecte durabile, continuate pe termen lung, în sprijinul beneficiarilor țintă.

Vă mulțumesc.

Alexandru Mocanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Să respectăm legea! (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Mocanu:

Declarația mea politică se intitulează "Să respectăm legea!".

De vreo zece zile parcă am înnebunit cu toții.

Pare că nu ne mai pasă de criză, nu ne mai temem de pierderea locului de muncă, pensiile și salariile mici nu mai sunt o preocupare, până și tăierea sporurilor cu care ne mai rotunjim veniturile pare a nu mai interesa pe nimeni.

Așa să fie? Bineînțeles că nu.

Toate îngrijorările și preocupările de mai sus sunt la fel de actuale, dacă nu și mai dihai.

Și atunci ce se întâmplă? Se întâmplă că, intrând în an electoral, mai abitir decât politicienii, mai toată mass-media a intrat în campanie electorală, mai precis într-o anume campanie electorală.

În ce sens? În sensul că dacă se fură un ou sau un bou, dacă ceva se construiește ori se prăbușește, dacă niște babe îl ocărăsc pe preotul satului acuzându-l de cine știe ce măscări, dacă beizadeaua nu știu cui face vreo trăsnaie ori, pur și simplu, dacă cineva încalcă legea sau e acuzat de acest lucru, atunci, de bună seamă, vinovat nu poate fi decât "vinovatul de serviciu" Traian Băsescu, Președintele României.

Eu nu-l apăr pe domnul președinte - s-a dovedit în atâtea rânduri că nu are nevoie de așa ceva -, dar nu pot să nu întreb: cui folosește această abordare? Este aceasta și părerea teleormănenilor, să zicem, din Beuca, Stejaru, Mârzănești, Crângu, Suhaia, Siliștea ori Răsmirești?

Asta să-i preocupe astăzi oare pe angajații de la "Robema", "Rulmentul", ori combinatul din Turnu Măgurele?

Nu, singur că nu!

Pare că majoritatea mass-media s-a întors cu spatele la cetățean.

De ce? Greu de spus, dar vom afla, cu siguranță, pentru că, până la urmă, își vor da arama pe față și vor pierde din nou, în sensul că majoritatea cetățenilor acestei țări nu le va urma exemplul sau îndemnul și, la fel ca după referendumul de demitere a președintelui din mai 2007, nici de această dată nu-și vor cere scuze pentru simplul motiv că tonomatele nu sunt programate și pentru așa ceva.

Ele fac un singur lucru: cântă ce li se plătește, și acest lucru, pe zi ce trece, se vede din ce în ce mai bine.

Iar pentru a-și atinge scopul nu se sfiesc să se folosească de unele cadavre politice dezgropate din locul unde le așezase istoria recentă a României.

I-am numit aici pe Victor Ciorbea, Mugur Ciuvică și pe alți câțiva a căror unică prestație este aceea că: "Și-n culcare, și-n sculare, / Și ziua-n amiaza-mare, / Dacă-i întrebi:

Ce vă doare?, / Strigă cât pot ei de tare: / Băsescu de ce nu moare?!"

De câteva zile, în mass-media noastră se poartă cazurile Popoviciu și Becali și se încearcă determinarea politicienilor de a se poziționa politic ori de partea lui Popoviciu, ori de partea lui Becali și, de bună seamă, orice ar face împricinații, ni se prezintă că "sunt în mână" cu Traian Băsescu.

În ceea ce mă privește, doresc să fiu foarte clar:

  • Dacă Popoviciu a încălcat legea când și-a însușit terenul din Băneasa și/sau când a realizat cartierul rezidențial, să plătească!
  • Dacă alții, indiferent cine ar fi aceștia, au încălcat legea pentru a-i permite lui Popoviciu să-și însușească terenul și/sau să realizeze cartierul rezidențial, să plătească!
  • Dacă Becali a încălcat legea când i-a reținut pe cei care i-au furat mașina, să plătească!
  • Chiar dacă au adus-o înapoi, hoții care i-au furat mașina lui Becali să plătească!

Să plătească!, adică să suporte consecințele legii, în conformitate cu gravitatea faptei comise.

Nu politicienii, nu jurnaliștii, nu analiștii, și nu gloata hotărăsc vinovățiile în țara asta.

Justiția este singura îndrituită să hotărască cine și în ce măsură a încălcat legea și cine și în ce măsură trebuie să plătească.

Toți cetățenii români trebuie să respecte legea.

Ca om politic responsabil, nu este normal să comentez un caz aflat în anchetă penală.

Astăzi, pentru mine și pentru colegii mei din PD-L, preocuparea de căpătâi este găsirea de măsuri pentru a asigura oamenilor o viață suportabilă pe timp de criză.

Acuzațiile referitoare la implicarea președintelui Băsescu în cazul Becali, proferate de politicieni ai PSD și de o parte a mass-media, cu cadavrele lor cu tot, sunt, iertați-mă, niște gogoși răsuflate.

Președintele Băsescu a devenit o obsesie pentru mulți politicieni și pentru o bună parte a mass-media.

Pentru orice se întâmplă rău sau nedorit în România de vină, invariabil, este președintele Băsescu.

În timp ce președintele Băsescu se află, alături de Guvernul Boc, în campania împotriva crizei, mulți lideri PSD și PNL, precum și mare parte din mass-media sunt în plină campanie electorală.

Preocuparea lor obsesivă este atacarea și compromiterea cu orice preț și în orice chip a președintelui Băsescu, fapt care confirmă spaima lor față de poziționarea lui în topul încrederii românilor.

Este treaba liderilor PSD și PNL să se lupte pentru o intrare, de pe locul doi, în cursa electorală prezidențială, dar, față de cetățeni, este o nesimțire să ignori efectele economice și sociale ale crizei.

Mircea Marius Banias (PD-L) - declarație politică intitulată NATO - o alianță puternică și credibilă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Mircea Marius Banias:

Domnule președinte,

Stimate colege,

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "NATO - o alianță puternică și credibilă".

Summitul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, găzduit la sfârșitul săptămânii trecute de Franța și Germania, a marcat o nouă etapă în istoria de 60 de ani a Alianței.

Pentru noi, ca români și est-europeni, este îmbucurător faptul că NATO continuă să se extindă în estul Europei.

Primirea Croației și Albaniei ca membri deplini - la un an de zile de la invitarea lor în Alianță, la summitul de la București - este un semnal pentru robustețea NATO și pentru atractivitatea umbrelei de securitate pe care NATO o garantează.

Mai mult, faptul că această politică a ușilor deschise este menținută, prin menționarea nominală a unor țări din fosta Iugoslavie încă nemembre (Serbia, Muntenegru și Bosnia-Herțegovina), arată dorința NATO de a-și asuma în continuare politica de extindere spre est, caracteristică perioadei de după încheierea Războiului Rece.

NATO este pregătită, atunci când evoluțiile interne și condițiile geopolitice o vor permite, pentru integrarea de noi state europene, inclusiv vecine României.

Este de salutat, totodată, reintrarea Franței în comandamentul militar integrat al NATO, la mai bine de 40 de ani de la retragere.

Această decizie sporește coeziunea Alianței și demonstrează interesul Franței pentru implicarea mai puternică în stabilitatea strategică a Alianței.

Solidaritatea deplină a statelor membre reprezintă unul dintre bunurile cele mai de preț ale NATO și sursa cea mai importantă a credibilității ei.

Trebuie să ne rețină atenția și faptul că acest summit a lansat procesul de realizare a Noului Concept Strategic al NATO, care va rezulta în adoptarea unei noi viziuni (la viitorul summit programat în Portugalia) asupra rolului Alianței în noile condiții ale începutului de secol al XXI-lea.

În același timp, apreciez reluarea relației NATO cu Rusia, dar - în egală măsură - și sublinierea făcută de Alianță în legătură cu dezacordurile importante din această relație.

Consider, în acest context, că parteneriatul dintre NATO și Rusia este un element strategic în asigurarea securității euroatlantice și un factor important în succesul gestionării unor amenințări globale precum proliferarea nucleară sau terorismul internațional.

De asemenea, faptul că NATO își reafirmă poziția favorabilă rezolvării "conflictelor înghețate" din zona Mării Negre servește intereselor strategice ale României de a aduce pacea, stabilitatea și prosperitatea în zona Mării Negre.

În final, salut unitatea de vederi care a dominat întâlnirea NATO, ca și faptul că divergențele din trecut din relațiile dintre Statele Unite ale Americii și unele țări ale Europei Occidentale au fost depășite.

Consolidarea relațiilor transatlantice este în interesul clar al României, în condițiile în care țara noastră are un parteneriat strategic cu Statele Unite, pe care și-l dorește continuat și îmbunătățit.

Consider că NATO - singura alianță politico-militară cu vocație mondială - rămâne un garant important al securității și păcii internaționale și un reper stabil într-o lume confruntată cu amenințări din ce în ce mai diverse și mai semnificative.

Astăzi, la 5 ani de la integrarea efectivă a României în NATO, putem spune că efortul național a meritat să fie făcut, iar consensul intern asupra apartenenței noastre la NATO

este în continuare intact.

Consider că România își găsește din ce în ce mai bine locul în Alianță și e în măsură să contribuie, în anii ce vor veni, la creșterea capacității NATO

de furnizor de securitate la nivel european și global.

Vă mulțumesc.

Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca titlu PD-L are nevoie să strângă rândurile și să ia măsuri numai în interesul românilor (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Declarația politică de astăzi se intitulează "PD-L are nevoie să strângă rândurile și să ia măsuri numai în interesul românilor".

PD-L este în fața unor provocări istorice nemaiîntâlnite până acum în istoria acestui partid.

Se află la guvernare, trebuie să suplinească și lipsurile, ezitările și derapajele partenerilor de guvernare de la PSD, astfel încât trebuie să muncească înzecit, trebuie să ia măsuri care, în egală măsură, să salveze economia națională, să o ajute să se redreseze după jaful din timpul fostului Guvern, când numai pomenile electorale au consumat 3 miliarde de euro, însă trebuie să adopte și măsuri care să vină ca o mână puternică de ajutor pentru românii greu încercați de experimentele economice ale ultimilor 19 ani.

Nu este ușor, însă este nevoie, mai ales în condițiile actuale în care, întrucât a deranjat afacerile subterane ale celor care au furat până acum, se trezește în fața unei coaliții care dorește să mențină și să perpetueze moda devalizării economiei naționale.

În egală măsură, PD-L trebuie să rămână alături de alegătorii săi, iar acest lucru se poate face numai prin măsuri care să nu îngreuneze situația socială și economică a acestora.

Este crezul care, în primul rând, m-a adus pe mine alături de acest partid, este crezul pentru care alegătorii mei au fost convinși să mă voteze.

Zilele trecute am trimis o scrisoare unui primar dintr-o localitate ilfoveană și i-am cerut să țină cont de faptul că locuitorii unor străzi din oraș i-au cerut să le asfalteze străzile, pentru că efectiv înoată în noroi.

Primarul (PRM) în cauză mi-a transmis faptul că, dacă vreau ca străzile să fie asfaltate, să vin eu cu bani de acasă și faptul că, dacă sunt cuminte, o să mă ia de mânuță să mă ducă el să mă prezinte alegătorilor la alegerile din 2012.

I-am transmis domnului primar că nu am nevoie să fiu prezentat și asociat cu profitorii și oportuniștii, iar oamenii de pe străzile respective au tot dreptul să-i ceară să le creeze condiții ca ei să simtă că trăiesc în România mileniului III, și nu în anii 1500 din Evul Mediu.

Nu pot, ca persoană, și nu putem, ca partid, să abandonăm vreun moment reprezentarea și lupta pentru drepturile românilor, pentru că nu acesta este crezul Partidului Democrat Liberal.

Vedem că subteranii se agită, nu le convine faptul că PD-L are mulți oameni care scot la iveală mârșăvii, blochează jaful din banul public, și chiar pe mine, pentru că am criticat codurile, își închipuie că mă lovesc dacă, de exemplu, prin subterfugii jalnice, mă împiedică să particip la anumite simpozioane.

Aceste aspecte mă fac pe mine și pe colegii mei din PD-L, care sunt dedicați luptei pentru oameni, să ne umplem de îndârjire, să fim și mai hotărâți în ceea ce facem, pentru că puterea noastră vine din puterea oamenilor, iar ura acestora și neajunsurile lor devin neajunsurile și ura noastră.

Nu voi renunța nici eu, și nici colegii mei la lupta noastră, indiferent câți contestatari falși sau canale media ne vor boicota sau ne vor acuza pe nedrept.

Haideți să alegem să rămânem alături de români și de interesul lor și, la rândul lor, românii vor rămâne alături de PD-L.

Dumitru Florian Staicu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Securitatea energetică a României - o problemă vitală și mereu în actualitate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dumitru Florian Staicu:

Declarația mea politică se intitulează "Securitatea energetică a României - o problemă vitală și mereu în actualitate".

Doamnelor și domnilor senatori, Mă adresez astăzi dumneavoastră cu o problemă de care depinde însăși soarta României, existența ei ca națiune prosperă și europeană.

Intenția acestei declarații politice a plecat de la ultimele discuții purtate în Comisia Europeană privind proiectul Nabucco, dar și de la repetatele probleme ale livrării gazului rusesc către țara noastră.

Deși în luna ianuarie a acestui an Comisia Europeană anunța că proiectul Nabucco este în planul energetic al Uniunii și că va fi finanțat de Comisie cu suma de 250 de milioane de euro, în martie, la presiunile altor state membre ale Uniunii, acest proiect a fost scos, practic, de pe lista de priorități a Comisiei.

A fost eliminat cuvântul "Nabucco" din planul de relansare economică a Uniunii și înlocuit cu termenul mult mai generic "proiecte energetice din coridorul sudic".

Este notabilă reacția autorităților române, care a fost una promptă și energică.

Punctul nostru de vedere a fost de a ne opune eliminării termenului explicit "Proiectul Nabucco".

Mai mult decât atât, există indicii că suma de 200 de milioane de euro ar mai putea fi redusă în viitor.

Am văzut cu toții că săptămâna trecută livrările de gaz către România au fost din nou întrerupte din cauza unui eveniment nefericit, o explozie la un gazoduct pe teritoriul Transnistriei.

Stimați colegi, până când ne vom mai permite să stăm cu această sabie deasupra capului?

Cred că prosperitatea economică a României, dar și stabilitatea politică și socială internă atârnă într-un mod hotărâtor și de această problemă a securității energetice.

Nu e deloc obligatoriu ca prin construirea gazoductului Nabucco, care va aduce gaze din Iran și regiunea Mării Caspice, noi să renunțăm la gazul rusesc și la relația pe care o avem cu partenerii noștri ruși.

În acest fel, vom putea avea surse alternative, pentru a nu mai rămâne în pană de gaz în situații critice.

Mai mult decât atât, există și componenta prețului, România putând să primească gaz din conducta unde acesta este mai ieftin.

Securitatea energetică nu se referă însă numai la acest aspect al gazului.

Este un concept mai larg care cuprinde investiție în cercetare pentru descoperirea și exploatarea de noi surse energetice, precum și retehnologizare masivă pentru a scădea consumurile energetice.

Guvernul a reușit să pună la punct reabilitarea termică a blocurilor de locuințe, ceea ce va însemna o economie substanțială.

Cred că este cazul să punem la punct astfel de strategii de economisire a energiei și în ceea ce privește industria.

Mai bine de jumătate din consumul de energie al României este în economie, în industrie acest consum producând 80%

din emisiile de dioxid de carbon în atmosferă.

Numai 20% din aceste emisii sunt produse de transporturi și de populație.

Economisirea energiei prin retehnologizare aduce atât competitivitate pentru firmele românești, costurile energiei reflectându-se în costul produselor sau al serviciilor, cât și o protecție efectivă a mediului ambiant, deci o investiție în sănătatea cetățenilor.

Un simplu exemplu poate releva foarte bine acest aspect.

Astăzi, în România, pentru producerea unui kilowatt/oră se consumă de două ori mai mult gaz decât în Uniunea Europeană doar pentru faptul că acolo se folosește o tehnologie mai nouă, randamentul într-o centrală termică din Germania sau Franța situându-se la 58-60%, pe când în România acesta este de 30-31%.

Sustenabilitatea sectorului energetic, în sensul menținerii dezvoltării, este un lucru prioritar pentru România, iar acest lucru presupune investiții și o regândire a structurii și modului în care sectorul energetic acționează.

Securitatea în alimentarea cu resurse energetice trebuie să constituie, de asemenea, o prioritate.

Acest aspect nu trebuie să fie doar teoretic, ci trebuie să asigure accesul fizic la diverse resurse de energie.

Într-o lume în care ne confruntăm cu acțiuni teroriste și politice care micșorează accesul riscurile sunt importante.

Nu există securitate energetică totală, dar trebuie să gândim o strategie care să răspundă acestei cerințe în așa fel încât riscurile să fie acceptabile, iar costurile să nu fie exorbitante pentru România.

Sustenabilitatea și securitatea înseamnă bani și investiții, care trebuie să se întoarcă la cei care le plătesc pentru a le asigura o calitate mai bună a vieții.

Tendința este de creștere a costurilor acestor surse energetice, iar accesul este din ce în ce mai dificil.

Atât economia, cât și populația resimt major aceste creșteri.

Întreprinderile care au o anumită cantitate de energie înglobată în produsele lor vor deveni puțin competitive, produsele lor devenind mai scumpe.

Industria românească, fără o energie de o anumită valoare, nu poate supraviețui, mai ales în situația de criză economică cu care ne confruntăm.

Energia, prin specificul ei, are o inerție foarte mare.

Trece foarte mult timp între momentul în care iei o decizie și momentul în care aceasta se transformă în realitate.

De exemplu, construcția unei centrale electrice durează șase ani, construcția unui gazoduct poate dura între cinci și zece ani.

De aceea, trebuie să luăm cât mai curând deciziile care se impun, pentru ca peste zece ani să putem vedea rezultatele, dar trebuie să conștientizăm cu toții, doamnelor și domnilor senatori, că acest efort este unul al întregii clase politice și al întregii națiuni, fără de care viața decentă și confortul copiilor și tinerilor din această țară, peste zece ani, vor fi un obiectiv greu de atins.

Marian Cristinel Bîgiu (PNL) - declarație politică intitulată Goana după bani a Guvernului Boc (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Marian Cristinel Bîgiu:

Declarația mea politică se intitulează "Goana după bani a Guvernului Boc".

Atunci când echipa fostului primar de la Cluj a preluat guvernarea ne așteptam să aibă un început șovăielnic, dar - în egală măsură - ne așteptam să recupereze totuși, destul de rapid, din timiditatea dată de puterea deținută. Și acest raționament era susținut și de faptul că mulți dintre actualii guvernanți s-au mai aflat, în urmă cu numai doi ani, în funcții de conducere.

Cu toate acestea, timpul trecând, am fost edificați asupra unui adevăr dureros pentru România - nu vorbim aici de timiditate în fața puterii, ci de nepricepere totală în gestionarea treburilor țării.

Acest fapt este cu atât mai grav cu cât România se confruntă cu una dintre cele mai grave crize economice din ultimii ani.

Astfel, în fața numărului crescut de companii care își închid porțile sau își reduc activitatea, în fața numărului sporit de șomeri, singura reacție a Guvernului Boc a fost de mărire a taxelor și impozitelor sau chiar de multiplicare a acestora.

Un exemplu relevant este introducerea impozitului forfetar pentru firmele din România.

Opiniei publice nu i s-a prezentat nicio evaluare serioasă privind urmările acestei măsuri, fiind din nou ocolită dezbaterea publică, atât de necesară.

Cu atât mai mult ar fi necesar să se consulte asociațiile patronale și sindicatele din România, cu cât există voci care susțin că aproape două treimi din firmele vizate de introducerea acestei măsuri vor dispărea și că aproximativ 500.000 de oameni riscă să își piardă locurile de muncă.

În fața acestei previziuni sumbre, ne întrebăm - pentru a câta oară?! - care este reacția Guvernului în fața declinului economic cu care se confruntă România.

Răspunsul îl poate oferi premierul Boc, dar nu prin discursuri televizate, ci prin implementarea unui set de măsuri cu efecte benefice pentru economia românească.

   

Adresa postala: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucuresti joi, 9 decembrie 2021, 3:01
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro