Varujan Vosganian
Varujan Vosganian
Sittings of the Senate of April 21, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.52/30-04-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 21-04-2009 Printable version

Sittings of the Senate of April 21, 2009

4. Declarații politice prezentate de doamna și domnii senatori:
  4.3 Varujan Vosganian (PNL) - declarație politică având ca subiect ziua de 24 aprilie - Ziua comemorării victimelor genocidului armean din 1915;

Domnul Mircea-Dan Geoană:

................................................

Îl invit pe domnul senator Varujan Vosganian, din partea Grupului parlamentar al PNL. Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al UDMR, domnul senator Attila Cseke.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi, 24 aprilie este Ziua comemorării primului genocid al secolului XX, când armenii din întreaga lume și cei care îi prețuiesc își amintesc cu pioșenie de victimele masacrelor săvârșite cu peste 90 de ani în urmă în Imperiul Otoman.

În 24 aprilie 1915, în capitala Imperiului Otoman, Constantinopol, sute de intelectuali armeni au fost arestați. Cei mai mulți dintre ei, printre care Daniel Varujan, cel mai mare poet al armenilor, aflat atunci la vârsta de 31 de ani, cei doi deputați din partea comunității armene, Krikor Zohrab și Vartkes Serenguelian, laolaltă cu alți reprezentanți ai elitei culturale și politice a comunității armene, au fost uciși în mod bestial. În aceeași zi, autoritățile otomane au dat ordinul de deportare a armenilor din ținuturile lor de baștină.

În urma masacrelor și deportărilor în masă, au pierit în jur de un milion și jumătate de persoane, în cea mai mare parte femei și copii. În câțiva ani, în Anatolia răsăriteană, comunitățile armene au fost complet nimicite, lăsând în urmă biserici, lăcașuri de cultură și locuințe părăsite, trupuri înghițite de apele Eufratului sau acoperite de nisipul deșertului. Cei care s-au salvat și urmașii lor se află răspândiți pe toate meridianele lumii. Ei își duc, acolo unde se găsesc, o viață demnă.

România a fost una dintre primele țări care, în timpul guvernării lui Ion I.C. Brătianu, s-au oferit să-i primească pe refugiații armeni.

Este pentru mine o nespusă mândrie să exprim, sub cupola Senatului, în numele Uniunii Armenilor din România, adânca recunoștință a armenilor, locuitori ai acestui pământ, poporului frate român și patriei comune, România, de la care noi nu revendicăm decât dreptul de a contribui la prosperitatea ei.

Solidaritatea statului român față de soarta poporului armean s-a manifestat permanent. România s-a numărat printre statele care au primit pe reprezentanții Guvernului tinerei Republici Armenia, exilați în 1920, după ocuparea țării de către bolșevici. Și tot statul român a fost cel dintâi dintre statele lumii din spațiul ex-sovietic care a recunoscut, în decembrie 1991, existența noului stat armean, iar în Europa Centrală și de Est România a fost cea dintâi care a oferit condițiile deschiderii unei ambasade a Republicii Armenia.

Amintirea martirilor genocidului început în 1895 și continuat, într-o formă sau alta, până în 1922, dar care a culminat prin deportările în masă și măcelurile anilor 1915 și 1916 trebuie cinstită așa cum se cuvine și cum o cer normele dreptului internațional.

Ignorarea, în vâltoarea evenimentelor primei jumătăți a secolului XX, a acestui genocid a permis repetarea unor asemenea acțiuni, îndreptate, de această dată, împotriva poporului evreu și împotriva altor popoare. În declanșarea Holocaustului, argumentul folosit de Adolf Hitler a fost următorul: "Cine, la urma-urmei, își mai amintește de nimicirea armenilor?"

Prin Rezoluția din 18 iunie 1987, Parlamentul Europei recunoaște: "Parlamentul consideră că evenimentele tragice care s-au derulat în 1915 - 1917 împotriva armenilor pe teritoriul Imperiului Otoman constituie un genocid, în sensul Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimelor de genocid, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 9 decembrie 1948."

În acest context, trebuie amintită și atitudinea constantă, de negare a acestui genocid de către Turcia, stat ce și-a exprimat intenția de a se alătura Uniunii Europene.

De altfel, într-un text adoptat în 28 septembrie 2005, Parlamentul European cere explicit Turciei "să recunoască genocidul armean, considerând această recunoaștere ca fiind o precondiție a accesului în Uniunea Europeană".

În ultimele decenii, un mare număr de parlamente, printre care cele din Franța, Italia, Canada, Rusia, Belgia, Grecia, Suedia, Cetatea Vaticanului, Argentina, Germania și un număr de 42 dintre statele Statelor Unite ale Americii au recunoscut, prin declarații oficiale, genocidul din 1915.

În statul California, săptămâna 19 - 26 aprilie este decretată săptămână de rememorare a genocidului armean.

Ca un gest de valoare simbolică, Olanda a recunoscut genocidul în decembrie 2004, în timp ce se afla la președinția Uniunii Europene.

De menționat, de asemenea, că similar legislației privitoare la Holocaust în Franța a fost adoptată la 21 ianuarie 2001 o legislație similară privind genocidul armean.

La 19 ianuarie 2008, Barack Obama a declarat următoarele: "Împărtășesc obligația armenilor americani de a comemora și de a pune capăt acestui genocid. Aceasta începe prin recunoașterea tragicelor cazuri de genocid din istorie. America are nevoie de un lider care să spună adevărul în privința genocidului armean și să riposteze față de toate actele de genocid. Intenționez să fiu un astfel de președinte."

Aflat la Ankara, la începutul lunii aprilie anul curent, președintele Obama a declarat: "Viziunea mea în această privință este cunoscută și nu mi-am schimbat-o."

În mod simbolic, chiar în acea zi, statul Hawai, ținutul de baștină al lui Barack Obama, a declarat ziua de 24 aprilie "Ziua recunoașterii și comemorării genocidului armean".

Consider că în această perspectivă umanistă, de democratizare a dreptului internațional, urmând exemplul a numeroase alte parlamente, inclusiv din Uniunea Europeană, Parlamentul României ar putea proceda la recunoașterea oficială a genocidului din 1915, îndreptat împotriva poporului armean.

Fie ca ziua de 24 aprilie să fie pentru întreaga omenire un prilej de a înțelege că asemenea fapte nu trebuie să se mai repete și că nimănui, nicăieri, nu trebuie să-i fie dat să sufere pentru așa-zisa vină a semnului nașterii sale.

Mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulțumim, domnule senator.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 5 décembre 2021, 12:41
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro