Plen
Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.67/22-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 12-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:

   

Ședința a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de doamna deputat Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, și, în a doua parte, de doamna deputat Roberta Alma Anastase, președintele Camerei Deputaților, asistată de domnii deputați Mihai Alexandru Voicu și Dumitru Pardău, secretari.

 
Cornel Ghiță - declarație politică referitoare la Sistemul informatic unic integrat;

Doamna Daniela Popa:

Bună dimineața!

Cu acordul dumneavoastră o să începem cu cinci minute mai devreme, e ora 8,25.

Deschidem ședința consacrată declarațiilor politice. Este săptămâna care începem cu Puterea declarațiile politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Cornel Ghiță.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cornel Ghiță:

Bună dimineața, doamna președinte,

Bună dimineața, stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la "Sistemul informatic unic integrat".

Stimați colegi,

Prin Legea nr.95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății, ni se specifică faptul că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii populației, care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați. Aceste servicii de bază sunt furnizate, de regulă, prin cabinetele medicilor de familie, care au o multitudine de probleme cu casele de asigurări, mai ales cu faptul că bazele de date ale acestora nu sunt corelate.

Astfel, un asigurat care-și plătește asigurările de sănătate la Casa Națională a Judecătorilor și Cadrelor Militare sau Casa Transportatorilor, dar care optează pentru un medic de familie aflat în contract de prestări servicii cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, figurează ca neasigurat pe listele lui, de unde rezultă atât o încălcare a dreptului pacientului de a beneficia de serviciile medicale ale mediului de familie, cât și neplata serviciilor efectuate de medicul de familie acestui pacient.

O altă problemă care se ridică este cazul persoanelor care lucrează la o firmă cu sediul în alt județ și care apar ca neasigurate pe listele medicilor de familie pentru care au optat în județul unde își au domiciliul.

Deși, la nivel național, avem sistemul informatic unic integrat, care este destinat gestionării riguroase a fondului asigurărilor sociale de sănătate, acesta nu se aplică. Nu cunosc cauza neaplicării lui la nivelul Casei naționale a judecătorilor și cadrelor militare, precum și a transportatorilor, dar consider că ar trebui cât mai repede încheiate protocoale între minister și aceste Case, pentru ca și cabinetele medicilor de familie, în primul rând, să beneficieze de acest sistem informatic unic integrat.

Stimați colegi,

Consider că Ministerul Sănătății ar trebui să se implice mult mai mult în rezolvarea acestei probleme, pentru a oferi cetățenilor români un pachet de servicii medicale viabil, prin cabinetele medicilor de familie, cât și un sistem public de sănătate în care aceștia să aibă încredere.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Mocanu - declarație politică cu titlul Iașiul are nevoie de autostradă;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Vasile Mocanu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Vasile Mocanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Iașiul are nevoie de autostradă".

Liberalii au promis ieșenilor, printre multe altele, trei lucruri importante: o șosea de centură, un spital regional de urgență și o autostradă care să lege Moldova de Ardeal. Bineînțeles, nici unul dintre aceste proiecte nu a fost realizat. Așa sunt guvernările liberale: multe promisiuni, realizări zero.

Cu toate acestea, Iașiul chiar are nevoie de o autostradă sau de un drum rapid care să permită o legătură cât mai directă între estul și vestul țării. În momentul de față, nu există în această privință decât un studiu de prefezabilitate vechi de mai bine de doi ani, uitat prin sertarele guvernării liberale. Și mai există foarte multe promisiuni.

În toamna lui 2007, ministrul de atunci al transporturilor, Ludovic Orban, dădea ca extrem de sigură construirea autostrăzii și anunța bombastic: "Primul hârleț îl vom da la începutul lui 2009". Între timp, românii i-au sancționat electoral pe liberali și au schimbat puterea în România, dar autostrada dintre Moldova și Ardeal a rămas în continuare blocată în proiect.

Noua conducere a Ministerului Transporturilor are alte priorități. Nu se mai vorbește de o autostradă est-vest, ci de una a sudului, care să lege Craiova de București. Recent, chiar au fost enumerate o serie de modalități de finanțare și termene de finalizare ale acestei noi căi rutiere, fiind anunțată ca posibilă dată de finalizare anul 2013.

Repet: Iașiul are nevoie de o autostradă. Între Moldova și Ardeal există extrem de puține drumuri de calitate, iar acestea sunt întotdeauna aglomerate. Vara, traficul este infernal și plin de peripeții, iar iarna au loc o mulțime de ambuteiaje. Soluția cea mai simplă este ca ministerul de profil să aloce cât mai grabnic bani pentru studiul de fezabilitate, iar lucrările la viitoarea autostradă să fie concesionate și executate pe trei tronsoane pentru ca licitația să fie cât mai accesibilă.

În vremuri de criză, investițiile trebuie să meargă în infrastructură.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Țintean - declarație politică vizavi de starea pensionarilor sub Guvernul Boc;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, îi dau cuvântul domnului deputat Ioan Țintean.

 

Domnul Ioan Țintean:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Voi susține astăzi o declarație politică vizavi de starea pensionarilor sub Guvernul Boc.

Măsurile incluse în Legea bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, precum și rectificarea în minus operată de curând confirmă faptul pentru cei mai mulți dintre români că anul în curs va aduce o deteriorare accentuată a nivelului de trai.

Efectele crizei economice își fac resimțită prezența în viața de zi cu zi a oamenilor, iar politicile Guvernului Boc nu sunt în măsură să ofere protecție reală atât cetățenilor, cât și agenților economici aflați în dificultate.

Din nefericire, unii dintre cei mai afectați de lipsa de interes a autorităților sunt pensionarii. Aceștia se văd puși în situația de a se reîntoarce la starea de sărăcie și de nedreptate socială de dinainte de 2005.

Responsabilitatea pentru scăderea puterii de cumpărare a pensionarilor revine Guvernului Boc care a anulat punctul de pensie stabilit de PNL la 45% din salariul mediu brut prognozat, călcând în picioare Legea pensiilor, speranțele acestor oameni și totodată promisiunile din campania electorală de creștere a pensiilor.

În schimb, imediat după câștigarea alegerilor, inclusiv cu voturile pensionarilor, liderii PD-L și PSD au uitat de aceste angajamente și au prevăzut pentru anul 2009 o creștere a pensiilor cu doar 5% în două tranșe: 3% de la 1 aprilie, și 2% de la 1 octombrie, ceea ce reprezintă doar 43,2% din salariul mediu prognozat, nerespectându-se astfel Legea nr.250/2007.

Ordonanța de urgență nr.226 a Guvernului PD-L - PSD, care a micșorat punctul de pensie, a ajuns în Parlament și a fost discutată la Comisia pentru muncă și unde colegii mei liberali au susținut un amendament de corectare a acestei nedreptăți. Aceasta a fost respinsă însă în cadrul comisiei de majoritatea de la putere, ordonanța urmând să fie dezbătută în plenul Camerei Deputaților.

Reamintesc opiniei publice faptul că unul dintre obiectivele programului de guvernare Boc prevăzut la Capitolul VIII, asigurări sociale, este atingerea unei ținte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie, în condițiile sustenabilității sistemului public de pensii.

Analizând acest citat, mă întreb: ce s-a întâmplat cu actualii guvernanți? Au uitat oare angajamentele din campania electorală atunci când, în goana după voturi, făceau promisiuni pe bandă rulantă? Unde este respectul față de pensionari și față de legea care prevedea că, de la 1 ianuarie, punctul de pensie să nu fie mai mic de 45% din salariul mediu prognozat?

Sper, măcar pe ultima sută de metri, ca parlamentarii Coaliției să încerce să repare această nedreptate și să ofere pensionarilor un trai decent, recompensând, potrivit legii, un drept câștigat de aceștia prin munca lor de o viață.

Facem un apel către toți deputații PD-L - PSD să-și aducă aminte de toate promisiunile făcute și să voteze amendamentul propus, să revină asupra amendamentului propus de Grupul parlamentar al PNL la Ordonanța nr.226, astfel încât punctul de pensie să reprezinte cu adevărat 45% din salariul mediu prognozat.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Béres Ștefan Vasile - declarație politică intitulată Ținutul uitat de timp;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Béres Ștefan Vasile.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Béres Ștefan Vasile:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi parlamentari,

Permiteți-mi să vă prezint declarația mea politică intitulată "Ținutul uitat de timp".

În 2006 au existat trei programe de finanțare pentru pregătirea aderării țărilor candidate din Europa centrală și de est, programe de preaderare de care a beneficiat și România. Acestea erau: PHARE, ISPA și SAPARD.

Toate trei erau instrumente de preaderare prin care Uniunea Europeană a sprijinit țările candidate la pregătirile de aderare. Diferențele între aceste trei programe constau în faptul că ele se adresează unor grupuri de beneficiari diferite, iar domeniile de referință sunt, de asemenea, diferite.

PHARE a oferit sprijin pentru crearea cadrului legislativ și a structurilor administrative pentru proiecte în crearea cadrului legislativ și structurile în domeniul democratizării și dezvoltării societății civile pentru investiții în infrastructură, inclusiv proiecte de cooperare transfrontalieră.

Programele PHARE au avut ca principal beneficiar instituțiile administrației publice în vederea consolidării acestora pentru adoptarea și implementarea acquis-ului comunitar.

ISPA, instrument pentru politici structurale și de preaderare, a oferit sprijin financiar pentru alinierea standardelor de mediu ale României la cele ale Uniunii Europene.

SAPARD, programul special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală, a sprijinit și sprijină procesul de pregătire pentru participarea la politica agricolă comună - PAC și la piața internă pentru rezolvarea problemelor specifice legate de agricultură și dezvoltarea rurală durabilă.

Acest program permite decontarea a 50% din costurile unei investiții în agricultură, care trebuie să corespundă standardelor Uniunii Europene privind eligibilitatea pentru acest program.

Dacă am fost atenți, privind domeniile pe care le sprijină, sau le-au sprijinit aceste programe, ne dăm seama că există o zonă foarte importantă în domeniul turismului, și anume zone turistice importante din spațiul urban, care nu pot beneficia de niciun program pentru sprijinirea acestui domeniu atât de susținut și în perioade de criză.

Persoanele fizice, cât și firmele care ar dori să investească în turism, construind pensiuni, împreună cu capacitățile de recreare, nu au nici o posibilitate să acceseze nici un program de finanțare nerambursabilă din fondurile Uniunii Europene, doar pe simplul motiv că se găsesc în zonă urbană. Exemplul elocvent, orașul Borșa din județul Maramureș, care este o zonă turistică excepțională, neexploatată, până in momentul de față, decât infim, față de potențialul existent.

Rog și totodată apelez la ministrul turismului, doamna Elena Udrea, pentru a studia această problemă foarte importantă și rog să se găsească soluții rapide pentru extinderea programelor existente și pentru zonele în cauză, altfel vor rămâne capacități turistice extrem de importante total neexploatate datorită unei scăpări, consider eu, nesolicitând un domeniu pentru includerea în programe. Am sincera convingere că această problemă care nu necesită bani suplimentari, decât modificări în legislația existentă, va fi rezolvată în timp record spre satisfacția celor mulți care solicită sprijin în această direcție.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
Victor Ovidiu Ganț - despre depășirea unor obstacole în ratificarea Tratatului de la Lisabona;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Ovidiu Ganț, pentru că se îndreaptă spre microfon, deși în ordinea listei, era domnul Amet Aledin.

Domnule Ganț, aveți cuvântul. E în ordinea înscrierii pe listă.

 

Domnul Victor Ovidiu Ganț:

Știu, doamna președinte.

Vă mulțumesc.

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

La finele săptămânii trecute am sărbătorit cu toții Ziua Europei. De data aceasta poate am avut un motiv în plus să o facem pentru că Senatul Cehiei a ratificat în sfârșit Tratatul de a Lisabona, acest document fundamental pentru evoluția ulterioară a Uniunii Europene.

Sigur, nu suntem la capătul procesului de ratificare, dar o piedică importantă a fost depășită. Pentru ca tratatul să intre în vigoare la începutul lui 2010 mai este nevoie ca decizia curții constituționale din Germania să spună da sau da, dar punând anumite condiții și să nu spună nu. Mă aștept la una din primele două variante care l-ar determina pe președintele Germaniei să semneze decretul de ratificare.

In acest moment ne vom afla în fața ultimului hop, și anume referendumul irlandez care de această dată mă aștept să dea un rezultat pozitiv în noul context. In fine, președinții Poloniei și Cehiei vor fi puși în situația de a semna și ei decretele de ratificare, toate aceste lucruri urmând a se întâmpla până la sfârșitul anului. In acest context, date fiind prevederile noului tratat cred că ar trebui să se întâmple două lucruri: Guvernul și Parlamentul ar trebui să discute asupra măsurilor concrete de adaptare a instituțiilor și procedurilor din țara noastră la noua situație și respectiv o campanie de informare asupra acestor noutăți pentru opinia publică.

Creșterea rolului parlamentului național în relația cu Parlamentul European, rolul său de verificare în ceea ce privește subsidiaritatea deciziilor trebuie să se reflecte în plan instituțional și cel al procedurilor parlamentare.

Este important să ne asumăm acest rol din primul moment, să avem capacitatea de a acționa imediat și nu ca în alte situații de-abia după ce a trecut un anumit timp.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Gheorghe Ciobanu - declarație politică cu titlul Joaca de-a moțiunea e noul sport al liberalilor;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Gheorghe Ciobanu.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Gheorghe Ciobanu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică pe care o voi prezenta astăzi se intitulează "Joaca de-a moțiunea e noul sport al liberalilor".

Sunt de cinci luni parlamentar. Culmea, membru al coaliției aflate la guvernare. Tot de cinci luni, singura temă despre care se vorbește este criza economică și despre felul în care balaurul contracției economice va scuipa flăcări pe gură în direcția României. Întrebarea e firească: s-a pus până acum în aplicare vreuna dintre măsurile atât de hulite în textul moțiunii de cenzură? S-au văzut efectele? Nu. Pentru ce ne acuză liberalii? Pentru că nu punem în aplicare promisiunile electorale pe care le-am făcut? Îndrăznesc să spun chiar cele împotriva cărora, cu papioane și diatribe, nu tocmai europene, luptau tocmai dumnealor, în aceeași campanie electorală. Practic, și îi invit aici să mă contrazică, ne spun să facem ce-ar fi făcut și dumnealor.

Avem inflație, dar nu monetară, ci de critici parlamentare golite de sens, venite din partea unor prestidigitatori ai banului public. Domnul Vosganian, bunăoară, marele finanțist chiromant, ne spune, de la umbra borurilor mari pe care le are pălăria dumnealui, că, vezi Doamne, o să avem un deficit bugetar enorm, că împrumutul de la FMI nu este oportun, că impozitul forfetar este nepotrivit sau, atunci când se supără cu adevărat, că nu mărim salariile profesorilor și că nu dăm funcționari publici afară.

Astfel de numere de iluzionism nu cred că impresionează pe cineva. Să fim serioși: România trebuie să se apere acum, în fața Comisiei Europene, pentru că, în anul celei mai mari creșteri economice, deficitul bugetar a trecut cu peste 2,2% de ținta asumată de același domn Vosganian. Să-i aduc aminte stimatului ghicitor în boabe de cafea că a cheltuit, în ultimele două luni ale anului 2008, cât a cheltuit în precedentele 10? Să-i aduc aminte că noul Guvern a trebuit să le plătească lor datoriile? Nu-i nevoie!

Împrumutul de la FMI nu era necesar. Nu ar fi fost necesar, mai bine spus, dacă, știind de criza economică, domnul Tăriceanu n-ar fi dat ultimele mari tunuri atunci când îi venise sorocul opoziției. Așa, nu avem încotro. Poate că ar fi fost bine ca aici să se afle și domnul Isărescu. Să văd dacă pe dumnealui liberalii l-ar mai fi acuzat pentru că a susținut acest împrumut.

Cât despre impozitul forfetar, ce să mai spun? Cifrele vorbesc de la sine. Zeci de mii de firme intrate în insolvență sau care și-au încetat activitatea. Numai că impozitul forfetar încă nu a fost aplicat. Nu știu, aici speculez, poate că e vina celor aproape 500 de taxe, tarife și impozite liberale. Or, nici asta nu mai acceptă guvernanții trecuți. Că, liberali fiind, au propovăduit cel mai coercitiv sistem fiscal post-revoluționar. Poate sunt eu provincial, dar nu pot să înțeleg cum cineva poate critica un lucru ale cărui efecte nu le-a văzut. Nu spun că soluția este perfectă, dar măcar este rațională, ceea ce cu greu pot spune despre tribulațiile megalomanice și diatribele sălbatice din textul moțiunii de cenzură.

Cât despre salariile profesorilor, acrobația făcută în timp de liberali pare a fi și mai spectaculoasă. Și fără plasă de protecție, trapezul fiind uns în prealabil cu ulei, ca să fie mai alunecos. Acum șase luni spuneau că nu e criză, că media se impacientează degeaba, că e ca și cu drobul de sare, ascunzând starea economiei, doar ca să mai ia, acolo, câteva procente, iar acum ne spun că e criză și că ar trebui mărite salariile. Am auzit că fac planuri de afaceri. S-au transformat în zețari, și-au luat câteva căldări de tuș și ne îndeamnă să dăm drumul la tiparnița de bani. Ei bine, nu facem asta! Domnii liberali n-au plantat suficienți puieți pentru a face atâta hârtie.

Ce ar vrea liberalii? Să dăm afară funcționarii publici? Hai să mărim șomajul și, apoi, hai să plângem că șomajul a crescut. Eventual, să-i dăm afară pe cei 170.000 de funcționari publici pe care tot liberalii i-au angajat. Ar mai câștiga și ei 170.000 de voturi, pentru că, după aceea, s-ar duce și le-ar spune acelorași: "Vedeți, noi v-am angajat. Ăștia de la putere vă dau acum afară".

Doamnelor și domnilor colegi,

E important să evităm criza socială, dar e mult mai important să nu mințim. Noi, PD-L-ul, și președintele Traian Băsescu, am avut curajul să ne asumăm greșeala pe care am făcut-o în toamnă, când nu am anticipat efectele crizei. Și acum încercăm să acționăm responsabil, într-un moment critic al economiei mondiale. N-am să spun că, acum, cine e împotriva noastră e împotriva intereselor României. Esența democrației e să înțelegem că niciun partid nu e deținătorul adevărului absolut. Dar, în condițiile crizei, toți trebuie să dăm dovadă de decență și de bun simț. De aceea, voi spune: "Cine e pentru interesele României, acela nu poate fi împotriva noastră!"

Îmi pare rău, dar la comedia moțiunilor de cenzură și a moțiunilor simple, nu am văzut decât actori îmbujorați, din cine știe ce motive, în obraji, mai ales domnul Orban, mimând opoziția. Căci asta fac. În textul moțiunii, oricât m-am străduit, nu am putut să găsesc vreo propunere constructivă. Decât să faci ceva, e mai ușor să stai pe margine și să flecărești, asemenea unor babe care își amintesc de voluptatea tinereții.

Vreau să închei, spunând cu tristețe, ca și Poetul:

Ce văd eu la tine, PNL-actor?

La trecutu-ți mare, sumbru viitor!

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Iosif Veniamin Blaga - declarație politică cu tema Birocrația, o piedică majoră în calea proiectelor europene;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Iosif Blaga.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Iosif Veniamin Blaga:

Stimată doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Birocrația, o piedică majoră în calea proiectelor europene".

O șansă majoră pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare a României o constituie fondurile nerambursabile oferite cu generozitate de către Uniunea Europeană. Este adevărat că nu este ușor să accesezi astfel de fonduri. Trebuie să fii pregătit în conformitate cu normele impuse prin titlurile de finanțare. Și nu sunt puține și nici ușor de îndeplinit aceste cerințe.

În condițiile în care criza economică se simte tot mai mult, autoritățile publice locale trebuie să drămuiască cât mai eficient fiecare leu. După lungi studii asupra caietelor de sarcini și evaluări atente ale șanselor de cofinanțare, primăriile reușesc să stabilească axele pe care merg: demarează studii de fezabilitate, fac licitație pentru găsirea partenerilor apți să întocmească proiectele de finanțare, pregătesc personal propriu care să poată urmări derularea proiectelor. Toate acestea presupun alocarea de importante surse umane și financiare. Și când speră că totul este așa cum scrie în ghidul de finanțare, începe calvarul. Regulile jocului se schimbă în mers. Se cer din ce în ce mai multe acte și termenele sunt tot mai scurte, uneori imposibile, de parcă cineva dorește să fie sigur că proiectul nu se va realiza.

Am crezut, la început, că aceste cerințe sunt ale Uniunii Europene, dar constat cu stupoare că de fapt autoritățile de implementare românești sunt cele care emit pretenții din ce în ce mai mari și mai greu de realizat și toate acestea în afara contractului-cadru și în afara cerințelor impuse de Uniunea Europeană, dar croite parcă să arate cât de bine știe cineva să pună bețe în roți.

Nu mică mi-a fost mirarea să constat că la raportarea intermediară sau finală a unor proiecte s-au primit reguli noi și s-a refuzat cererea de restituirea fondurilor utilizate în avans de către comunitatea locală, în baza unor formulare noi care nu au făcut obiectul contractului inițial. Ba, mai mult, și acestea se schimbă de la o raportare la alta, se imaginează tot felul de piedici pentru a se întârzia onorarea cererilor de plată, astfel încât bugetele locale sunt grevate de aceste sume și de multe ori devine imposibilă asigurarea desfășurării altor proiecte sau chiar a activităților curente, din lipsă de fonduri.

În aceste condiții, tot mai puține administrații locale pot să deruleze proiecte și sunt dispuse să aloce fonduri importante pentru acestea. Mai ales că de cele mai multe ori acestea se asigură din credite greu de suportat.

Pentru a fi mai concret, vă dau un exemplu din colegiul meu, Orăștie. Prin programul PHARE 2002, coeziune economică și socială, s-au demarat lucrările de modernizare a rețelelor de apă din municipiu, lucrări care trebuiau finalizate în anul 2006. Din diferite motive, legate de constructor (s-au perindat trei firme de-a lungul anilor) sau de asistență tehnică, nici în 2009 nu se vor putea finaliza lucrările. În anul 2008, lucrările au fost preluate de administrația locală care a contractat un nou constructor. Lucrările s-au derulat conform contractului până la sfârșitul anului, când, din lipsa asistenței tehnice nu s-au efectuat plățile spre constructor. Mai grav este că, nici la ora actuală, nu s-au finalizat demersurile pentru contractarea asistenței tehnice, actele fiind acum spre avizare la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

În aceste condiții, termenul de finalizare a lucrărilor, iunie 2009, nu se poate respectat, ba, mai mult, programul întreg nu se va termina. Este normal oare ca un program să nu se poată finaliza din lipsă de preocupare a factorilor decidenți?

Stimați colegi,

Autoritățile care veghează la implementarea diverselor proiecte de finanțare trebuie să dispună de oameni competenți care să asigure cadrul legal prietenos de lucru, astfel încât contractele-cadru să fie respectate și planul de afaceri pe care s-a bazat proiectul să poată fi derulat. În acest mod, finanțarea devine un mod de dezvoltarea societății românești și nu o piatră de moară greu de târât până la final sau, mai grav, o piedică în calea aplicării altor proiecte.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Ioan Stan - referire la evenimentele care au perturbat în ultimul timp învățământul românesc;

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC, și-l invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Ioan Stan:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor colegi,

Parafrazând un mare glumeț american, vă aduc respectuos la cunoștință că Guvernul se străduiește, președintele țării se declară vinovat, dar mărinimos, nu vrea toată vina pentru el și încearcă s-o împartă cu politicienii, sindicatele bat obrazul aleșilor și trag coate acelor membri care dau impresia că ar lăsa-o mai moale cu protestele, condiții în care, vorba lui Mark Twain, "Nici eu mă simt prea bine!".

Lăsând orice glumă de-o parte, cum Doamne, iartă-mă, să mă simt bine după emoțiile pe care mi le-au indus evenimentele găzduite de învățământul românesc în ultima vreme: greve anunțate, teze suspendate, greve suspendate, teze amânate, profesori supărați, profesori suav amenințați, părinți îngrijorați și revoltați și mă opresc, deși mai frumos decât în versuri nu puteți aveți pretenția să mă exprim.

Mă opresc a mai explica și nu pentru că n-aș mai putea continua. Am spus greve anunțate și sigur că ați înțeles că este vorba despre greva generală a personalului din învățământ. E teza suspendată și apoi amânată, din fericire, doar o singură teză, cea cu subiect unic la limba română, programată marți și amânată pentru joi.

Am citit cu toții săptămâna trecută cu sufletul la gură știrile legate de aceste evenimente. Am aflat cât de împărțite erau opiniile celor ce au decis intrarea în grevă, adică sindicaliștii, nu liderii sindicali, cum ar putea insinua unii sau alții. Am aflat cum s-au negociat pas cu pas revendicările și, respectiv, alocările la masa tratativelor, care i-a reunit pe miniștrii învățământului și finanțelor cu reprezentanții greviștilor.

Am lăcrimat. ați urmărit, probabil, vizionând și ascultând discursul președintelui, care se recunoștea, pe de o parte, vinovat, iar, pe de altă parte, învinovățea clasa politică, pe Popescu-Tăriceanu de mână cu Vosganian, de votarea și promulgarea legii aducătoare de speranță.

Cum mai recunoaște el, săracul, vina de a fi promulgat legea. Ce-am mai suspinat ascultându-l!

Una peste alta, toată tevatura asta s-a încheiat cu promisiunea premierului că "până la urmă, vom rezolva toate problemele materiale" și, după cum spuneam, cu renunțarea la grevă și amânarea tezei cu subiect unic la limba română. Și poate că n-ar fi fost mare lucru, pentru că, din păcate, greve, amenințări și tratative guvernanți- greviști au mai fost și pesemne vor mai fi. Măcar pentru a nu pierde condiția fizică, dacă rezultatele nu mai înseamnă nimic. Numai că de această dată ar trebui să cuantificăm cu maxim de responsabilitate dacă nu cumva au fost afectați de alambicatele demersuri descrise mai sus, tocmai cei pe care în primul rând ar trebui să-i slujească învățământul românesc. Sigur că la elevi mă refer. Și argumentez citând dintr-unul din multele reportaje de la fața locului, cum se spune, și iată ce spunea unul dintre elevii intervievați: "Ciudat e că ieri...", 5 mai de fapt atunci, "...la tv, la ora 4, spuneau că e grevă, iar la ora 6 că nu mai e grevă, și n-am mai înțeles nimic. Oricum, profesorii ne-au spus să venim cu toții pregătiți că nu se știe."

Acesta este principalul motiv pentru care am îndrăznit să vă rețin atenția astăzi. Vreau să vă invit să medităm asupra deficienței declanșării unor evenimente care au zăpăcit destinatarii procesului de învățământ și care, după cum se dovedește, n-a însemnat nici pentru cei despre care se spune că l-au declanșat altceva decât o afirmare a unei prezențe despre care oricum știam că trebuie să ținem seama.

Altfel cum aș putea cataloga o acțiune despre care să se afirme că nu se știe. Și vă rog să nu credeți că aspectul explicitat de mine este singular. Adevărul este că nimeni nu știe câți elevi au fost afectați de intenția sindicatului de a declanșa greva în ziua în care era programată teza cu subiect unic la limba română. Nu se știe câte școli au derulat orele fără probleme și câte școli n-au ținut cursurile. Și cred că, dacă vom face o dreaptă judecată a celor întâmplate, împreună cu elevii și părinții acestora, vom obține un rezultat cu totul diferit și mai ales net dezavantajos decât cel obținut probabil de greviști.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mihai Cristian Apostolache - comentariu legat de relația autorități-agenți economici;

Din partea aceluiași Grupului parlamentar, domnul deputat Mihai Cristian Apostolache.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mihai Cristian Apostolache:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Într-o perioadă extrem de complicată pentru economia României, autoritățile statului au obligația de a asigura agenților economici, care mențin și creează locuri de muncă și plusvaloare, un climat favorabil desfășurării activității.

Cu ceva timp în urmă, am discutat cu câțiva reprezentanți ai unor societăți comerciale din zona pe care o reprezint în Parlamentul României, și anume, Valea Teleajenului, care spuneau că înțeleg necesitatea atragerii de fonduri la bugetul public, dar dacă tot nu reușesc autoritățile statului să încurajeze agenții economici, măcar să nu-i încurce.

Concret, este vorba de controalele mult prea dese pe care le realizează inspectorii diferitelor organe de control (ITM, Gardă Financiară, Administrație Financiară) și care de fiecare dată au drept consecință amendarea agentului economic respectiv, fie că s-au constatat nereguli, fie că nu.

Cred că se impune mai mult ca oricând ca acest tip de abordare să lase locul consilierii și prevenirii unor eventuale nereguli, și nu amendarea imediată și uneori fără motiv a agentului economic, deoarece, în lipsă de fonduri, pentru a-și desfășura activitatea și pentru a plăti amenda către stat, orice agent economic este tentat să reducă cheltuielile, în principal cheltuielile de personal, disponibilizând oameni și creând noi probleme sociale.

Din păcate, atunci când se realizează un control, se pleacă de la ideea că societatea comercială respectivă este vinovată și trebuie să plătească. Această mentalitate trebuie să înceteze, iar agenții economici trebuie să fie sprijiniți să-și continue activitatea și să mențină locurile de muncă.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cristian-Ion Burlacu - declarație politică intitulată Dezinteresul autorităților locale și lipsa de responsabilități a Guvernului ruinează localitățile prahovene;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Burlacu.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Cristian-Ion Burlacu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Dezinteresul autorităților locale și lipsa de responsabilitate a Guvernului ruinează localitățile prahovene".

În calitate de deputat ce reprezint interesele cetățenilor din Colegiul 1 Prahova, am supus atenției autorităților locale și centrale situația deficitară în care se regăsesc unele orașe din județ.

Încă de la începutul mandatului, am adresat solicitarea de colaborare a autorităților locale pentru susținerea dezvoltării localităților pe care le reprezintă. Dar, ca răspuns, am primit doar tăcere, semn al nepăsării față de problemele comunităților.

Un exemplu elocvent este cel al orașului Breaza care, prin nepăsarea aleșilor locali, nu poate beneficia de alocări de la guvern pentru dezvoltarea potențialului turistic balnear pe care îl deține.

Deși am înaintat scrisori de intenție ministrului de resort, pe procedură parlamentară și autorităților locale, în mod direct, nimeni nu a luat nicio măsură constructivă. În acest fel, orașul Breaza va fi lipsit de dezvoltarea de care locuitorii lui au nevoie.

În aceeași situație de necesitate se află și orașul Comarnic, localitate în care locuitorii din trei cartiere (Poiana, Ghiocești și Vatra Sat) văd cum, din cauza alunecărilor de teren, riscă să se prăbușească zeci de case și să se surpe străzile. De altfel, în zona în care sunt construite locuințele, s-au format falii de zeci de metri.

Deși Primăria din Comarnic a fost sesizată de către locuitori, autoritățile locale nu reușesc să facă nimic, invocând lipsa fondurilor pentru astfel de situații. Cu toate acestea, pentru lucrările de consolidare a zonei, au fost alocate în trecut unele fonduri, dar acum lucrările stagnează din cauza lipsei de finanțare.

Am adresat solicitări directe ministrului Nica, prefectului și primăriei, punând la dispoziție semnăturile locuitorilor din zonă, prin care se solicită intervenția imediată a autorităților competente, dar realitatea ne arată că o parte a orașului Comarnic continuă să se prăbușească și nicio autoritate competentă nu ia nicio măsură constructivă.

Atrag atenția că este de datoria autorităților locale și centrale să răspundă problemelor cu care oamenii se confruntă, pentru că, așa cum demonstrează astăzi reprezentanții coaliției de guvernare, politicienii PD-L și PSD+PC există doar atunci când vin să ceară votul cetățenilor. Dar și mai grav e faptul că atunci, odată instalați în funcții, nu mai fac nimic pentru aceștia și pentru comunități.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Pető Csilla-Maria - declarație politică cu titlul Generația viitoare sacrificată de aroganța și nesimțirea Guvernului Boc;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe doamna deputat Petö Csilla-Maria.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Petö Csilla-Maria:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Generația viitoare sacrificată de aroganța și nesimțirea Guvernului Boc".

Eu, înainte de a fi deputat, sunt dascăl, și dascăl voi rămâne întreaga mea viață. Acum, însă, sunt un dascăl scârbit de modul în care Guvernul Boc își permite să se poarte cu întregul sistem de învățământ, cu dascălii, cu personalul auxiliar din învățământ, cu părinții și, ceea ce este cel mai grav, cu elevii.

Dacă ne permitem să-i tratăm în așa fel pe cei care formează viitoarele generații, atunci ne putem da foc singuri la valiză. Nici nu vreau să mă gândesc cum vor fi pregătiți elevii de niște dascăli care, din salariile pe care le primesc, își permit doar să se hrănească, dar nu să se hrănească spiritual.

Dascălii din România nu-și permit să-și cumpere o carte. Este revoltător, iar în aceste condiții Guvernul Boc s-a gândit cu cruzime să mai bage o dată cuțitul în spatele profesorilor și să mai radă din veniturile, și așa ridicole. Cum să tai 800 milioane de lei din fondul de salarii al Ministerului Educației?

Consider că reacția sindicaliștilor a fost absolut justificată. Din păcate, însă, au avut de suferit elevii, mai ales elevii bine pregătiți, pentru care teza înseamnă un examen pe care îl privesc la modul cel mai serios, deoarece rezultatul lui le oferă o șansă pentru viitorul lor școlar.

Elevii aceștia, săptămâna trecută, nu au mai priceput nimic. Luni au plecat de la școală cu ideea că marți este grevă; luni seara, la televizor, toată lumea află că greva nu se mai ține, dar nici teza la limba română care va avea loc joi, dar și atunci doar dacă negocierile de miercuri dau câștig de cauză sindicaliștilor. Degringoladă totală. Marți, în fiecare clasă a fost debandadă. Au fost săli în care au fost prezenți doar câte doi, trei elevi.

În sfârșit, nerușinarea Guvernului Boc a început să se mai șteargă. Ministrul Pogea promite că salariile profesorilor nu vor fi diminuate și nici posturile nu vor fi reduse. Doamna Andronescu nu se mai poartă ca un elev plângăcios și admite că atitudinea dascălilor depinde de cea a miniștrilor.

Cum îi vor trata guvernanții pe profesori la fel se vor purta și profesorii în meseria lor. Deși, haideți să fim sinceri, profesorii s-au purtat întotdeauna cu mai multă demnitate și seriozitate decât au făcut-o membrii Guvernului vreodată, aceeași care, anul trecut în campania electorală, promiteau majorări de 50% în a doua zi în care pun mâna pe putere, iar acum au vrut să le mai taie din bani.

Nici șeful statului nu a avut o atitudine mai decentă. Traian Băsescu a făcut un apel, în sensul ca dreptul constituțional la grevă să nu afecteze negativ viețile a sute de mii de copii. Ba, mai mult, în sensul că elevii și studenții nu trebuie transformați în victime ale crizei economice, iar statul și mai ales profesorii au datoria de a-i proteja pe aceștia. Da, doar că nici el, și nici Guvernul lui nu îi protejează nici pe dascăli, nici pe cei pe care aceștia îi formează, adică pe elevi.

Toți cei de la putere au dat dovadă că nu le pasă de viitorul acestei țări. În viitor trebuie investit. Fără investiție, nu vom avea viitor. Fără viitor, nu vom avea nimic. Deci, fără să obțină de fapt mai nimic, dascălii și-au luat rolul în serios și s-au întors la catedră. Dar au promis că vor rămâne acolo atât timp cât Guvernul nu va încălca Protocolul. Atenție mare, așadar, profesorii au dat din nou dovadă de seriozitate! Să vedem cât de serios va fi Guvernul PSD-PD-L. În loc de aroganță și nesimțire, doar seriozitatea ar putea salva generația tânără în formare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Liana Dumitrescu - declarație politică intitulată Continuitatea etnică se păstrează prin intermediul păstrării limbii etnice;

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, invit la microfon pe doamna deputat Liana Dumitrescu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Liana Dumitrescu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Continuitatea etnică se păstrează prin intermediul păstrării limbii etnice".

Trăsătura esențială a păstrării continuității etnice este păstrarea limbii vorbite de către membrii comunităților etnice din România.

Instrumentele internaționale la care România este parte, precum Carta limbilor regionale și minoritare, au condus către existența unui cadru legislativ permisiv, dar, din păcate, de multe ori, neaplicat din lipsa instrumentelor adecvate și a normelor de implementare.

Legislația internă are sincope în ceea ce privește învățământul de limbă maternă în cazul minorităților mici sau foarte mici, având însă prevederi generoase pentru minoritățile mult mai numeroase.

Dificilă este și colaborarea cu autoritățile locale, consiliile locale și conducerea școlilor, cu precădere în mediul rural, unde minoritatea macedoneană s-a găsit de multe ori în situația de a se lovi de răutate și neprofesionalism.

Deși în Macedonia există școli cu predare în limba română, și în Tratatul încheiat între România și Macedonia, în 2001, se prevede că învățământul în limba maternă există ca urmare a îndeplinirii unor prevederi de ordin bilateral, minoritatea macedoneană a reușit, după mai mulți ani, să înființeze o clasă de elevi în comuna Urzicuța-Dolj, mai precis anul trecut, în 2008.

Însă, profesorii de specialitate au fost plătiți la nivel de muncitori necalificați, cu nu mai mult de 200 lei/lună, ducând astfel, în mod evident, la lipsa cadrelor didactice, care să dorească să predea pe acest post și acești bani, mai ales în mediul rural.

Se impune, astfel, o aplicare mult mai permisivă a legii în privința minorităților mici și mai ales adoptarea legislației permisive din punct de vedere al minorităților mici și foarte mici, și de asemenea implicarea autorităților printr-o atitudine de deschidere către minoritățile naționale puțin numeroase, care trăiesc în enclave închise în zonele locuite de alte minorități sau de către majoritate.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Valerian Vreme - declarație politică intitulată «Radare private - o formă inteligentă de furt direct din buzunarul cetățeanului»;

Continuăm cu Grupul parlamentar al PD-L.

Îl invit la microfon pe domnul Valerian Vreme.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Valerian Vreme:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimată doamnă președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi poartă denumirea "Radare private - o formă "inteligentă" de furt direct din buzunarul cetățeanului".

Cu câțiva ani în urmă, într-o discuție, cineva afirmase că după ce se vor privatiza toate întreprinderile de stat, iar proprietatea va deveni majoritar privată, în România nu se va mai putea fura". Cu toate că părea logic, ceva îmi spunea că această afirmație va fi contrazisă de practică.

Cu numai o săptămână în urmă, Autoritatea de Monitorizare a Achizițiilor Publice anunța că va cere în instanță anularea contractelor de amplasare a radarelor fixe încheiate de primării din mai multe județe cu o firmă privată, care livrează și montează radare fixe.

Autoritatea de Monitorizare a Achizițiilor Publice a luat această decizie după ce a demarat un control la nivel național privind amplasarea acestor radare.

Acest sistem de "radare private", nu e altceva decât un sistem foarte inteligent de furt direct din buzunarul cetățeanului cu participarea statului.

În loc să folosim conceptul de parteneriat public-privat pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere, pentru dezvoltarea rețelei de transport urban sau, într-un cuvânt, pentru investiții unde managementul privat eficient și necesitățile unei comunități se întâlnesc, nu am făcut altceva decât am privatizat amenzile.

Prin aceasta, s-au adus importante prejudicii statului, bugetului acestuia, pentru că o parte a amenzilor aplicate cetățenilor mergea către firma furnizoare de aparatură de măsurat viteza autovehiculelor. Cu alte cuvinte, o firmă privată avea cotă-parte din amenzile aplicate contravenienților.

Contractul de parteneriat public-privat încheiat între primării și firma respectivă s-a făcut pe baza unei legi abrogate (Legea nr.470/2002) și printr-o ordonanță de urgență (OUG nr.34/2006). Ca atare, în anul 2008, autoritatea publică locală nu putea în mod legal să încheie un contract de parteneriat public-privat în baza unei legi abrogate cu patru ani în urmă.

Plățile făcute către firma de montat radare fixe sunt și ilegale, pentru că, potrivit Codului fiscal, amenzile se fac venit la bugetul de stat și nu pot fi sursă de finanțare a unor persoane private.

Întreaga afacere pusă la cale de unele primării, împreună cu partenerul de afaceri miroase a infracțiune, de la modalitatea de acordare a acestor servicii, fără licitație, până la propagarea acestei rețete în mai multe primării din țară, răsplătirea montatorului de radare cu o cotă-parte a încasărilor care se constituie parte la bugetul de stat.

Aceste radare sunt ilegale, pentru că ele sunt făcute în baza unor legi abrogate, deci inexistente, și cu încălcarea Codului fiscal. Statul român este singurul care trebuie să gestioneze sancționarea infracțiunilor de orice fel. Este ca și cum am avea o justiție plătită din afaceri private. Statul este singurul garant al aplicării și respectării legilor.

Solicit calcularea prejudiciului adus bugetului de stat prin plătirea acestor comisioane din valoarea amenzilor încasate, iar organele competente să supravegheze ca cetățenii prejudiciați să-și primească înapoi drepturile.

Totodată, consider că este necesară întocmirea cadrului legislativ care să reglementeze instalarea și exploatarea sistemelor de supraveghere video a traficului rutier.

Nu-mi rămâne decât să adresez cuvinte de laudă conducerii Autorității de Monitorizare a Achizițiilor Publice și președintelui acesteia, doamna Cristina Trăilă, pentru inițiativa avută și aștept și de la ceilalți miniștri și șefi de agenții să facă publice astfel de contracte efectuate pe bani publici.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc.

 
Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică: Pentru o educație împotriva violenței în școală;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi deputați,

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi "Pentru o educație împotriva violenței în școală".

Anul 2008 a fost pentru educația din România un an marcat de acte de violență, un an în care am văzut profesori și conduceri de școli confruntate cu situații de neimaginat până atunci, un an în care mii de elevi au fost teleportați în trecut, în școli fără căldură sau apă potabilă, în ciuda investițiilor fără precedent, dar mai ales fără nicio noimă, pe care Guvernul aflat la cârma țării le-a făcut în sistem.

Și pentru că nu îmi place să vorbesc despre "greaua moștenire", mă raportez doar la consecințele unor politici greșit aplicate în învățământul românesc unde, cu durere o spun, pierderea preocupărilor coerente și sistematice pentru educarea copiilor și tinerilor a condus la apariția și instalarea fenomenului numit violența în școală, alături de alte triste realități cu care ne confruntăm astăzi.

După cum cu siguranță știți, situația gravă din învățământul românesc apare și într-un raport al Organizației Mondiale a Sănătății (pe 2008), raport ce a cuprins o analiză la nivelul a 37 de țări. Documentul plasează România pe locul al doilea la capitolul violența în școală, fapt ce mă determină să trag un nou semnal de alarmă asupra acestui fenomen.

Necesitatea repunerii în discuție a violențelor din școala românească este susținută și de o altă realitate: mai bine de jumătate dintre profesori raportează acte de huliganism la ore sau au nevoie de protecție pentru securitatea lor sau a elevilor.

În acest sens, am primit recent solicitări directe din partea Inspectoratului Școlar Județean Suceava și a Autorității Teritoriale de Ordine Publică Suceava pentru a iniția, împreună cu ceilalți parlamentari suceveni, un proiect legislativ privind creșterea siguranței în perimetrul unităților de învățământ.

Pentru a înțelege actele de violență din școli este mai mult decât important să cunoaștem motivele care duc la declanșarea acestora. În urma unor studii realizate de specialiștii în domeniu și a analizei declarațiilor elevilor din diferite școli, așa-zișii "elevi-problemă" sunt aceia care au dificultăți în comunicarea cu părinții, aceia care provin din familiile în care predomină climatul conflictual sau copiii ai căror părinți muncesc în străinătate.

În aceste condiții, învățământul românesc se pregătește să devină o instituție a delicvenței juvenile: profesorii par să fie încă prinși pe picior greșit de noile realități; părinții - neputincioși sau ignoranți ai faptelor propriilor copii; inspectoratele școlare - lipsite de instrumente de monitorizare și control în aplicarea regulilor în școli; mass-media - promotor al unor modele artificiale și negative. Lecția ar fi: "vinovații se caută la școală, dar și acasă și în societate".

Ne întrebăm retoric acum: Ce se întâmplă cu centrele de consiliere psihopedagogică, în viziunea noastră, nuclee de specialiști (asistenți sociali, psihopedagogi, psihologi) capabili să găsească soluții concrete pentru stoparea violenței în școală?

La nivelul Consiliului Europei există Charta pentru Școlile Democratice fără Violență, adoptată la Strasbourg, în 16 iulie 2004, în temeiul căreia, în 2004-2005, s-a realizat un proiect european la al cărui conținut au contribuit școli din întreaga Europă, inclusiv țări est-europene precum Ungaria, Bulgaria, Croația, Rusia, Macedonia, Serbia, Ucraina, mai puțin România.

Această Chartă își propune să ofere principiile care să călăuzească țările Europei în acțiunea de prevenire și combatere a violenței în școală. În proiectul inspirat de Chartă sunt cuprinse atât informații concrete, cât și propuneri de măsuri ce pot fi aplicate în sistemele de educație afectate de violența în școală.

Sistemul de învățământ românesc trebuie să se racordeze la aceste principii, documente și proiecte europene.

Iată principalele argumente în virtutea cărora un grup de deputați PD-L a inițiat un proiect legislativ pentru modificarea și completarea Legii nr. 35 din 2 martie 2007 privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, proiect pe care vă rugăm să îl susțineți pentru o educație împotriva violenței în școala românească.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, doamna deputat.

 
Georgian Pop - declarație politică: Evitarea sancțiunilor de tipul tăierii de fonduri nerambursabile - prioritate a politicii românești în primăvara anului 2009;

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Georgian Pop.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Georgian Pop:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică se numește "Evitarea sancțiunilor de tipul tăierii de fonduri nerambursabile - prioritate a politicii românești în primăvara anului 2009".

Stimați colegi,

Recentele declarații făcute la nivel european privind posibilele penalizări aplicate României, prin eventualele reduceri ale cuantumului fondurilor nerambursabile, aprobate pentru perioada 2007 - 2013, reprezintă un pericol major în raport cu interesul național al României.

Dacă în anii 2007 și 2008, din vina guvernării de atunci, n-am reușit să absorbim decât 6% din fondurile nerambursabile, adică 176 milioane de euro din 3,1 miliarde de euro alocate României, în anii 2009 și în perspectivă 2010 și 2011, reducerea fondurilor nerambursabile ar reprezenta unul dintre principalele riscuri pentru șansa de relansare a economiei românești.

În consecință, solicit președintelui României, învestit de Constituție ca șef al statului, să întreprindă toate măsurile de diplomație publică și de lobby personal, la nivelul omologilor domniei sale din statele membre UE, să activeze axa strategică Washington-Londra-București și orice axă a mai construit domnia sa, cu Berlinul, cu Roma etc., pentru a evita cu orice preț reducerea de către Comisia Europeană a fondurilor nerambursabile alocate României.

Consider că acum președintele României trebuie să-și probeze patriotismul, să pună în valoare experiența și contactele internaționale ale domniei sale pentru a evita o astfel de măsură complet indezirabilă pentru România.

Totodată, consider că pentru întreaga clasă politică, indiferent de culoare, devine o obligație morală și o responsabilitate națională să întreprindă tot ceea ce este posibil pentru a evita o astfel de perspectivă, adică tăierea din fondurile nerambursabile care ne-au fost alocate pentru următorii ani.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Cătălin Cherecheș - declarație politică intitulată Efectele negative ale recesiunii în județul Maramureș;

Invit la microfon pe domnul deputat Cătălin Cherecheș, din partea Grupului parlamentar al PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Cătălin Cherecheș:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Pornind de la starea economiei județului din care vin, județul Maramureș, declarația mea politică se referă la efectele negative ale recesiunii economice.

Un număr important de firme se află în imposibilitatea de a-și plăti datoriile către stat, motiv pentru care finanțiștii maramureșeni au trecut la blocarea conturilor. În această conjunctură, majoritatea firmelor maramureșene efectuează restructurări severe în rândul angajaților, renunțând la mai bine de jumătate din personal. De la începutul acestui an, peste 1.800 de persoane au rămas fără locuri de muncă.

Potrivit reprezentanților Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș, numărul firmelor falimentare din județul Maramureș se află în creștere. În perioada august 2008 - februarie 2009, 102 firme au intrat sub incidența Legii nr.85/2006, în timp ce numărul firmelor la care a fost înregistrată închiderea procedurii de insolvență cu radiere este de 229 de societăți, domeniul cu cele mai multe falimente fiind "comerțul cu ridicata".

În primele luni ale acestui an, criza economică a condus și la prăbușirea pieței imobiliare din județul Maramureș, volumul de tranzacționare a scăzut dramatic, iar locuințele nu mai pot fi vândute nici măcar la jumătate din prețurile care erau estimate anul trecut.

"Liniștea" de pe piața construcțiilor a condus și ea la ajustări ale prețurilor materialelor. Producătorii au ajuns în situația în care vânzările lor nu mai aduc profit, iar cererea scade văzând cu ochii.

N-au scăpat de recesiune nici firmele de transport, din cauza scăderii cererii de transporturi de mărfuri, activitatea transportatorilor maramureșeni fiind grav afectată.

Micii întreprinzători, care au firme fără activitate, încearcă acum să scape de ele și să nu plătească impozitul forfetar nou introdus. Cer, în acest sens, o procedură mai rapidă și, eventual, gratuită, pentru aceste operațiuni.

Statistici deloc îmbucurătoare au finanțiștii maramureșeni. Aceștia au arătat că, în baza calculelor făcute la nivelul lunii trecute, județul este mult sub nivelul de venituri impus de la centru.

La încasările de la bugetul consolidat al statului, Maramureșul a realizat doar 82,15%, iar cele mai mari probleme s-au înregistrat la colectarea impozitului pe profit, care s-a situat la numai 67% din plafonul programat pe luna martie.

Am enumerat aceste exemple pentru a arăta că în asemenea condiții se așteaptă sprijin și măsuri concrete pentru a se ieși din impas. Strategia anticriză nu se vede în economia reală, iar nemulțumirile, mai ales ale micilor întreprinzători, sporesc.

Dacă Guvernul și Parlamentul nu vor susține prin măsuri adecvate unitățile economice productive, toată România va avea de suferit. Dacă Guvernul va fi mult prea preocupat de salariile bugetarilor și va uita de sectorul productiv, se va ajunge la imposibilitatea plății salariilor tocmai în sistemul bugetar.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Adriana Diana Tușa - declarație politică intitulată Operațiunea Uniforma - primul pas spre descentralizare;

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe doamna deputat Diana Tușa.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

 

Doamna Adriana Diana Tușa:

Mulțumesc mult, doamna președinte.

Declarația mea politică este intitulată "Operațiunea Uniforma - primul pas spre descentralizare".

Aceasta se referă la strategia de descentralizare promovată de Guvernul Boc, la măsurile adoptate în vederea realizării acestei strategii și la beneficiarul real al acestor măsuri.

După cum ați putut sesiza, vreme de câteva luni, miniștrii Cabinetului Boc ne-au tot amenințat cu marea strategie de descentralizare, făcută pentru a servi, în primul rând, interesele cetățeanului, după cum a și afirmat în nenumărate rânduri chiar actualul premier.

Folosindu-se de aura descentralizării, actualii guvernanți nu au suflat o vorbă despre cum vor putea întreține autoritățile locale obiectivele trecute peste noapte în subordinea lor, în condițiile în care multe primării sau consilii județene de abia au bani pentru plata salariilor, nici despre cum va fi aplicată strategia națională în domeniul îmbunătățirilor funciare, în domeniul zootehniei sau în privința fondului forestier nu se spune nimic, de educație sau de rețeaua sistemului sanitar, la fel, nici măcar un cuvânt.

Fără a da prea multe detalii cu privire la măsurile concrete de descentralizare, ce urmează a fi adoptate, fără a exista o consultare anterioară cu autoritățile locale, practic cu cei de care depinde în mod esențial succesul măsurilor preconizate, mai mult chiar, aruncând în dezbaterea publică, prin declarații trunchiate, diverse ipoteze despre desființarea unor instituții și transferul patrimoniului acestora către autoritățile locale, iată că, nici de această dată, Guvernul Boc nu s-a dezmințit și a anunțat direct adoptarea unor măsuri ale căror consecințe nu sunt deloc calculate înainte.

Astfel, în ultima ședință de guvern, ce a avut loc duminica trecută, Cabinetul Boc a adoptat strategiile de descentralizare din străinătate, administrație și tineret, anunțând totodată că, în maximum zece zile, ne va prezenta și viziunea sa asupra educației, culturii, agriculturii și transporturilor. Bineînțeles, tot după adoptare!

Prin urmare, până să transfere patrimoniul Romsilva și ADS către administrațiile locale, așa cum anunțase în urmă cu vreo săptămână, descentralizarea lui Boc debutează cu alte business-uri. Una dintre cele anunțate duminică poartă numele de cod "Uniforma." Odată cu descentralizarea poliției și înființarea, în schimb, a alte două poliții, locală și națională, făcută - vă reamintesc - pentru a servi în primul rând interesele cetățeanului, de la bugetul de stat vor fi scoase miliarde pentru achiziționarea noilor uniforme și însemne. Și, cum obrazul subțire cu cheltuială se ține, nu vorbim doar de un rând de uniforme, ci de două, poate chiar de trei: de vară, de iarnă și cea de paradă.

Și ne mai întrebăm de unde atâta grabă cu descentralizarea acum, când economia e la pământ, când mii de firme se închid, iar mii de oameni îngroașă rândurile șomerilor, urmare altei măsuri "extraordinare" luate de același Guvern Boc.

Probabil vom afla în următoarele zile, de la reprezentanții Guvernului, cum și această descentralizare este tot o măsură anticriză, adoptată de Guvernul Boc. Acum, în prag de alegeri! Sau, ne vom da seama singuri cât de curând, după ruperea Coaliției pentru România, cum am fost păcăliți din nou și cum măreața descentralizare a fost doar o simplă afacere, cu multe zerouri, însă.

În încheiere, aș vrea să vă mărturisesc un lucru. Știu că vă va surprinde. Da, premierul Boc avea dreptate: "Descentralizarea este una simplă și este în folosul cetățeanului, (...) Cu alte cuvinte, prin descentralizare, cetățeanul economisește timp și bani." Numai că domnul Boc că a uitat să precizeze esențialul: cine este cetățeanul la care domnia sa se referea.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, doamna deputat.

 
Márton Árpád-Francisc - declarație politică intitulată Guvernul secretoman;

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, îl invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Aș putea intitula această declarație politică "Guvernul secretoman", căci ori de câte ori Guvernul anunță cu surle și trâmbițe că a adoptat un proiect de lege sau ordonanță, textul acestora nu este de găsit nicăieri până nu apare în Monitorul Oficial, ori în casetele parlamentarilor, uitând de tot de obligația de a posta proiectul pe site-ul Guvernului sau al unui minister, așa cum prevede legea transparenței.

Dar aș fi nedrept pentru că, pe de-o parte, doresc să felicit Guvernul pentru cele trei acte normative privind descentralizarea, pe de altă parte, cred, sunt convins, că procedurile nelegale se datorează nu relei intenții, ci unei inconsecvențe vizibile, unor acțiuni pripite, care ulterior trebuie corectate. Ce altă explicație se poate da faptului că, deși Guvernul anunță descentralizarea în trei domenii, același Guvern schimbă conducerea județeană a deconcentratelor din județe, a sectoarelor pe care cică ar dori să le descentralizeze. Mă gândesc la sănătate, respectiv tineret și sport.

Descentralizarea, cel puțin pentru mine, înseamnă inclusiv acordarea dreptului autorităților locale de a numi sau schimba ei înșiși conducătorii deconcentratelor care se doresc a fi descentralizate. Ce fel de descentralizare este asta: "Ia asupra ta toate greutățile sistemului împreună cu managerul pe care eu ți l-am impus"? Poate iarăși sunt nedrept, dar pentru că - nu vă supărați - deși am căutat mult, nu am găsit acele texte care, poate, m-ar fi luminat și aș fi dat dreptate Guvernului.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Aledin Amet - declarație politică cu subiectul Învățământul în limba turcă trebuie susținut;

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Amet Aledin.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Aledin Amet:

Bună dimineața!

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Învățământul în limba turcă trebuie susținut."

În România, sistemul de învățământ în limba turcă a fost și este bine structurat, fiind apreciat și având eficiență. Au existat, mai ales în perioada interbelică, școli în care se studia limba turcă. De altfel, în aproape toate localitățile cu populație musulmană se găseau astfel de unități de învățământ.

Un exemplu este Seminarul musulman din Medgidia. După ce, la începutul secolului XX, această instituție a fost transferată de la Babadag, s-a produs o adevărată emulație în ceea ce privește promovarea spiritualității. Intelectualii tătari s-au preocupat ca tot ceea ce s-a creat în domeniul învățământului în limba maternă să existe. Astfel, în acest sens, au fost tipărite cărți, reviste și ziare.

O mare personalitate a etniei noastre, Mustegip Hagi Fazâl, a înființat revista "Emel" ("Idealul".)

Din păcate, în perioada comunistă, școlile respective au încetat să mai existe. După anul 1990, Uniunea Democrată a Tătarilor Turco-Musulmani din România și-a propus să sprijine reluarea cursurilor de limba turcă la nivel oficial.

În anul 1992, s-a creat, în cadrul Universității Ovidius din Constanța, secția de limba turcă. Ca o extensie, în anul 2000, a fost înființat Colegiul de institutor Kemal Atatürk, având rolul de a pregăti specialiști în domeniu. Un liceu care poartă același nume funcționează din anul 1993 la Medgidia.

Așa cum susținem învățământul în limba tătară, vom continua să susținem și învățământul în limba turcă.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Petru Călian - declarație politică cu titlul Restructurarea sistemului sanitar - descentralizarea mult dorită;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Petru Călian.

 

Domnul Petru Călian:

Vă mulțumesc.

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul "Restructurarea sistemului sanitar - descentralizarea mult dorită."

Doresc să readuc în atenție problematica descentralizării sistemului sanitar, problematică ce nu trebuie tratată superficial. În sfârșit, Cabinetul Boc a aprobat strategia de descentralizare în sănătate, regulamentul de descentralizare a activităților sportive și un proiect de lege de înființare a Poliției locale, urmând să intre în analiza Guvernului domeniile agriculturii, educației, culturii și muncii.

Descentralizarea este sistemul care ne va aduce mai aproape de Europa. Implementarea ei era necesară, în special în sistemul sanitar. Reorganizarea activității medicale este un pas firesc pentru modernizarea țării, iar administrațiile locale sunt cele care cunosc mult mai bine problemele din teritoriu. Fiecare regiune are specificul și necesitățile sale, care trebuie rezolvate acolo unde se creează și nu de undeva de departe, de unde lucrurile se văd cu totul altfel. Toți cei care beneficiază de serviciile medicale trebuie să contribuie la crearea bugetului în acel loc în care îi este acordată asistența medicală. Dacă până acuma problemele locale ajungeau în capitală cu întârziere sau chiar deformate, de acum ele nici nu trebuie să depășească granițele unei regiuni.

Echilibrul între local și central nu înseamnă o dizolvare a autorității centrale a statului. Oricare cetățean al acestei țări are dreptul de a fi tratat în mod egal, de a avea acces la servicii de calitate, fie că el provine dintr-o zonă limitrofă, fie că locuiește într-o metropolă. Spitalele publice locale sunt capabile să înțeleagă cel mai bine nevoile de bază din domeniul sănătății, ale comunităților lor și acordă mai multă atenție îngrijirii personalizate, deci încurajarea lor administrativă prin putere de decizie și absorbție de fonduri locale, fiind considerată una dintre cele mai propice măsuri.

Era timpul să învățăm și noi din modul de organizare din experiența altor state. Danemarca este cel mai bun exemplu: acolo descentralizarea are o istorie de mai bine de 100 de ani. Dacă ne uităm peste topul calității vieții, putem observa că Danemarca se clasează printre primele locuri. Exemplul Statelor Unite ale Americii nici nu mai trebuie analizat: rezultatele se cunosc deja.

Consider că descentralizarea sistemului sanitar va face să apară o competiție între regiuni, competitivitatea fiind un semn al unui management sănătos. Fiecare dintre experiențele altor țări prezintă puncte slabe și puncte tari, însă scopul descentralizării este, în fond, un forum de dezbatere între local și central. Sistemul sanitar este punctul critic al administrației, singurul sistem în care birocrația poate ucide.

Reforma în administrație înseamnă și răbdare, chiar dacă schimbarea produce incertitudini, sunt convins că rezultatele nu vor întârzia să apară.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Mircia Giurgiu - declarație politică cu titlul Copiii merită în continuare să fie sprijiniți;

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe domnul deputat Mircia Giurgiu.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de astăzi este "Copiii merită în continuare să fie sprijiniți."

Este vorba de programul "Laptele și cornul", care, în urmă cu vreo cinci ani, a fost adoptat și acum am înțeles că se încearcă scoaterea lui de pe masa elevilor.

Chiar dacă din toamna acestui an, copiii vor primi la școală fructe (este un program al Comisiei Europene) totuși, trebuie să rămână și laptele și cornul, iar un studiu recent arată că majoritatea copiilor sunt în suferință; e vorba de lipsă de calciu și alte suplimente nutritive. De asemenea, este nevoie de acele alimente pentru copiii ai căror părinți nu pot să le asigure o hrană normală, o hrană sănătoasă.

Noi, în mandatul trecut, am aprobat o lege privind alimentația sănătoasă în școli (foarte mulți colegi din această sală au fost semnatari); iată, își face efectele, dar este nevoie în continuare de susținerea copiilor în școli, în grădinițe, pentru a putea avea o alimentație sănătoasă, iar laptele și cornul trebuie să rămână în continuare alături de fructele care vor fi acordate printr-un program al Uniunii Europene.

Vă mulțumesc.

(declarație politică consemnată in extenso, conform materialului depus la secretariatul de ședință.)

"Sănătatea copiilor mai reprezintă o preocupare pentru noi?"

Conform studiului MAMMI (Măsurarea Aportului de Macro și Micronutrienți la copiii preșcolari) efectuat în 2008 au rezultat:

  • 93% dintre copiii din România au fost identificați cu deficiențe de calciu și de vitamina D;
  • calciul din alimentația a 9 din 10 copii cu vârsta între 3 și 7 ani este sub aportul standard recomandat, de 800 mg pe zi;
  • la fel de critic stau lucrurile și în cazul aportului de vitamina D, rezultatele arătând faptul că 99,7 % dintre copii au deficiențe și la acest nutrient. Aportul mediu de vitamina D reprezintă, conform constatărilor studiului, doar un sfert din doza zilnică recomandată, de 200 UI pe zi;
  • scheletul unui copil se reînnoiește în proporție de până la 100% într-un an, comparativ cu doar 10% la adulți. Dacă în acest proces de reînnoire nu se aduce un aport adecvat de calciu/vitamina D care să alimenteze continuu formarea osoasă, pot să apară consecințe pe termen lung;
  • iaurtul este consumat doar în proporție de 10%, cu toate că acesta conține o formă de calciu care este mai ușor de asimilat de organism;
  • deși lactatele sunt recomandate a se consuma zilnic, laptele se consumă de 2-3 ori pe săptămână de 51% dintre copii, iaurtul de 74%, iar brânza de 66% dintre copii;
  • un procent redus dintre copiii din studiu consumă zilnic categoriile principale de alimente. Astfel, doar 16% consumă legume, 18% fructe și 15% carne, respectiv 27% lapte, în timp ce mezelurile sunt consumate aproape zilnic de 23% dintre aceștia.

Studiul de Măsurare a Aportului de Macro și Micronutrienți la copiii preșcolari a fost realizat sub coordonarea profesorului doctor Andrei Achimaș, prorector al Universității de Medicină și Farmacie "Iuliu Hațieganu" din Cluj Napoca, și cu sprijinul Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, al Societății Române de Nutriție, al Societății Române de Pediatrie și al Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului "Dr. Alfred Russescu".

Obiectivul principal urmărit a fost acela de a înregistra, pe parcursul a 7 zile consecutive, aportul alimentar integral, în condițiile menținerii alimentației obișnuite, la copiii între 3-7 ani, din România. Studiul s-a desfășurat în mediul urban, pe un eșantion reprezentativ la nivel național și regional, de 394 de repondenți (persoane responsabile cu alimentația copilului).

Având în vedere toate aceste date alarmante, întreb: ce vom face de acum înainte pentru ca viitorul copiilor noștri să nu fie unul dominat de imaginea unei persoane cu probleme grave de sănătate?

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Vasile Popeangă - declarație politică cu tema Educația - de la dezmățul din 2007-2008 la constrângerile din 2009;

Urmează Grupul parlamentar al PSD+PC și invit la microfon pe domnul deputat Vasile Popeangă.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Vasile Popeangă:

Mulțumesc, doamna președinte.

Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Educația de la dezmățul din 2007-2008 la constrângerile din 2009".

Guvernul și-a asumat un acord în zece puncte, convenit cu sindicatele din învățământ, ele fiind asigurate că nu vor fi disponibilizări în sistem, nu vor fi modificate normele didactice, nu vor fi scăderi ale veniturilor în 2009 și nu vor fi schimbați directorii de școli. De asemenea, a fost stabilit punctual calendarul descentralizării, care va fi finalizat în 2011, folosindu-se expertiza și asistența Băncii Mondiale. Sigur, majorări salariale vor fi posibile - ca și pentru alte categorii bugetare - doar în condițiile în care vom putea vorbi de o revenire a creșterii economice și, în special, pentru salariile mici. Finanțarea educației, a cercetării-dezvoltării, reforma legislației și continuarea investițiilor, în limitele constrângerilor bugetare, au fost, de asemenea, puncte convenite în respectivul acord. Cred că era firesc ca sindicatele să înțeleagă realitatea, așa cum și alte ministere au făcut-o.

Legea nr. 221/2008 privind majorarea salariilor profesorilor a fost adoptată pornind de la soliditatea suportului financiar, în condițiile de creștere economică de atunci și în contextul prognozelor economice - eronate, din păcate - anunțate cu optimism de Guvernul Tăriceanu. Vă readuc aminte că, la acea vreme, se vorbea de o creștere economică de 4-6% și nu de o comprimare a economiei cu 4% în 2009 și de o posibilă stagnare în 2010, nu de deficitul bugetar lăsat în urmă de guvernul liberal și nu de consecințele negative ale crizei economice și financiare. Cât de sustenabilă a fost creșterea economică sub Guvernul PNL, încât de la o creștere economică de 7,1%, România a ajuns la o scădere de 4% în doar un an?

Clasa politică este acuzată în bloc pentru că și-a asumat promovarea unui act politic eronat. Probabil că putem vorbi de o greșeală tactică. Însă, în condițiile anului 2008, s-a ținut cont de starea de fapt existentă atunci în sistemul de educație: în perioada 2004-2008, ieșirile din sistem depășeau intrările (vorbim de resursa umană și, în special, de aceea calificată), ponderea salariilor în totalul bugetului educației era de 24-25%, o parte importantă a bugetului fiind destinată investițiilor din infrastructura școlară, investiții care, în unele cazuri, au fost de calitate, iar în alte cazuri, și nu puține, sumele alocate au fost irosite în amenajări și/sau reabilitări scumpe și de foarte slabă calitate - efect al lucrărilor încredințate în baza prieteniilor politice liberale. Pornind de la acel 24-25% s-a considerat că ponderea cheltuielilor cu salariile poate fi extinsă și, prin urmare, salariile majorate - în baza acelor prognoze de creștere, oferite de precedentul Guvern, ai cărui reprezentanți în Parlament, de altfel, au votat Legea nr. 221.

Ar fi fost poate normal ca sindicatele, așa cum au militat, corect, pentru creșterea bugetului educației la 6% și suplimentarea cheltuielilor pentru infrastructură, să-și fi pus la punct și un mecanism de semnalare a eficienței modului în care s-a investit în infrastructura școlară, pentru a preveni, măcar pe acest segment, dezmățul bugetar la care precedentul guvern s-a dedat. Poate vor proceda în acest fel pe viitor.

Consider că misiunea actualului Guvern este clară: de a face ceea ce este necesar pentru ca România să iasă din criză și de a ține deficitul bugetar la maxim 4,6%, în condițiile în care vorbim de contracția economiei cu 4%.

Sindicatele trebuie să înțeleagă că suntem în criză, că trebuie să accepte reforma bugetară și să fie conștiente că nu pot fi mărite salariile, așa cum nici pentru alte categorii sociale nu poate fi făcut acest lucru. Guvernul trebuie să alimenteze motoarele pentru a trece mai ușor peste criză și, în acest sens, suportul Parlamentului trebuie să fie necondiționat, indiferent de implicațiile politice și electorale.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Marian Ghiveciu - declarație politică intitulată Tehnologiile genetice: blestem sau binecuvântare?;

Invit la microfon pe domnul deputat Marian Ghiveciu, din partea PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

 

Domnul Marian Ghiveciu:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Titlul declarației politice de astăzi este "Tehnologiile genetice: blestem sau binecuvântare?"

Ce s-a făcut și ce se poate face cu ajutorul tehnologiilor genetice de astăzi?

Crearea de organisme biologice rezistente la diferite organisme dăunătoare: insecte, ciuperci, buruieni, virusuri, bacterii etc.

Crearea de organisme biologice capabile să obțină cantitate mare de masă bioutilă.

Crearea de organisme biologice capabile să valorifice factorii de mediu greu valorificabili astăzi, și anume: dioxidul de carbon pentru a reduce efectul de seră, fixarea azotului atmosferic pentru a reduce industria energofagă și poluantă.

Cercetările efectuate încă din anii '80 în diferite laboratoare din America și Europa s-au concentrat în special pentru obținerea "rezistențelor" enumerate mai sus.

S-au obținut, în felul acesta, plante de soia, rapiță și porumb rezistente la diferite erbicide, reducându-se numărul de substanțe toxice utilizate în protecția culturilor agricole și, totodată, mărindu-se capacitatea ecosistemului agricol.

Efectele economice ale noilor produse manifestate prin capacitatea productivă a semințelor și capacitatea de apărare a plantelor au adus, în ultimii ani, efecte economice importante, mai ales cultivatorilor de porumb, soia și rapiță în America, țară care a omologat, încă din 1994, aceste produse. Efectul economic suplimentar a fost estimat undeva la peste 30% față de tehnologiile clasice. La cultura soiei în România au adus sporuri de 500-1000 kg.

Cu toate acestea, imaginea acestor noi și eficiente tehnologii în domeniul agriculturii sunt umilite, astăzi, de unele țări din Europa. Cauzele acestor umilințe, la care sunt supuși marii investitori și cercetători în domeniu, este faptul că o parte din țările Uniunii Europene se opune categoric importului și transferului semințelor obținute în laboratoarele genetice către marile terenuri din agricultură.

Majoritatea cercetătorilor consideră că actualele rezultate obținute de tehnologiile genetice sunt suficient de sigure pentru a fi introduse în practică.

Din punctul meu de vedere, este sigur faptul că noile tehnologii genetice, îmbunătățite, vor intra în producția europeană, indiferent dacă aceste tehnologii vor fi considerate de unii "un blestem sau o binecuvântare".

Această decizie, ca multe altele, foarte interesantă pentru umanitate, dar și pentru politicieni și, mai ales, pentru industrie, nu va fi luată, în niciun caz, în laboratoarele genetice. Decizia va fi luată, cu siguranță, la etajele înalților funcționari, implicați până peste cap în această afacere.

În România, tehnologiile genetice au fost introduse din 1997, cu rezultate foarte bune. Nimeni n-a contestat nimic. Într-o țară în care peste 34% din populație are farfuriile goale, nimeni nu se mai întreabă, odată ce apare ceva în ele, dacă există riscul unor intoxicații genetice. De la București, lucrurile se văd altfel decât de la Bruxelles.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Valeriu Tabără - prezentarea, în rezumat, a Declarației reprezentanților comisiilor pentru agricultură ale țărilor membre ale Grupului de la Visegrad;

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, în ordinea înscrierii pe listă, domnul deputat Valeriu Alecu, domnul deputat Stelică Iacob Stugaru. Nu sunt în sală. domnul deputat Cosmin Mihai Popescu nu este; domnul deputat Toader Stroian, nu.

Îi dau cuvântul domnului deputat Valeriu Tabără. Domnule deputat Valeriu Tabără, susțineți declarația? Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Valeriu Tabără:

Declarația mea de astăzi este un rezumat al declarației reprezentanților comisiilor parlamentare pentru agricultură din țările membre ale grupului de la Visegrad, inclusiv Bulgaria, privind viitorul politicilor agricole comune, adoptată la întâlnirea de la Varșovia, desfășurată între 30 noiembrie - 1 decembrie 2008. România nu a participat datorită momentului electoral.

Declarația este în acord cu poziția părților participante la reuniune și subliniază că agricultura este domeniu de importanță vitală în Uniunea Europeană pentru că: furnizează componente de bază pentru statele membre, precum producția de bunuri agroalimentare; protejează resursele naturale și protecția mediului; are o mare dimensiune socială și culturală; regulile pe care se bazează politicile agricole comune; solidaritatea financiară care vizează dimensiunea internă și pe cea externă; necesitatea de a conferi sectorului agricol din întreaga Uniune Europene condiții egale de concurență; abandonarea criteriilor istorice, prin care se făceau alocări directe; păstrarea caracterului comunitar al politicilor agricole comune; menținerea, la același nivel, a alocărilor financiare pentru suplimentarea politicilor de dezvoltare rurală și după anul 2013; dezvoltarea unor criterii mai clare pentru susținerea agriculturii îndreptate spre susținerea unei finanțări corecte pentru fermierii care produc mărfuri destinate consumului public.

Prin politici bine așezate în domeniu ar trebui să fie eliminate fisurile existente la nivelul de dezvoltare al zonelor rurale din diferite regiuni ale Uniunii Europene.

Politicile Uniunii Europene trebuie să reducă diferențele dintre mediul rural și cel urban, cu păstrarea valorilor și tradițiilor zonelor rurale, din care vine identitatea națională și diversitatea culturală.

Sprijin prin orice mijloc al fermierilor care joacă un rol însemnat în: protejarea mediului și a solului; păstrarea biodiversității; necesitatea ca fermierii să fie competitivi în piață.

În declarație se susține păstrarea solidarității în fața noilor, vechilor și viitoarelor provocări, precum intensificarea cercetărilor în domeniul protecției mediului, schimbărilor climatice și adoptarea la noile condiții acolo unde se fac simțite schimbările climatice.

Țările Grupului de la Visegrad, inclusiv Bulgaria, sunt de acord cu: stabilirea unor noi reguli de susținere a agriculturii, bazate pe criterii obiective, cu arie largă de acoperire pentru toți fermierii din Uniunea Europeană; menținerea tuturor elementelor care țin de politica agricolă comună, precum plățile directe, mecanismele de piață, politici de dezvoltare rurală, crearea de mijloace corecte și eficiente pentru atingerea tuturor obiectivelor definite de astfel de politici; accesul la alte politici ale Comunității Europene; punerea de acord cu elementele importante, de noutate; furnizarea promptă a tehnologiilor pe care vechile state membre le folosesc în domeniu; accentuarea rolului pe care agricultura îl are prin marcarea potențialului extraordinar de a ajuta la depășirea provocărilor induse de schimbările climatice și posibilitatea extraordinară de a se adapta la noile condiții.

Cred că principiile enunțate în declarația semnată de președinții comisiilor de agricultură din țările Grupului de la Visegrad și Bulgaria prezintă o mare importanță și sunt de o mare actualitate pentru poziționarea României în dezbaterile din domeniul politicilor agricole viitoare ale Uniunii Europene.

Acest rezumat a fost trimis domnului ministru Ilie Sârbu, domnului prim-ministru și aș dori să ajungă textul declarației și la domnul președinte Băsescu.

Mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

 
Andrei-Valentin Sava - referire la Revigorarea sistemului de învățământ;

Invit la microfon pe domnul deputat Andrei Valentin Sava, tot din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog, domnule deputat, aveți cuvântul.

 

Domnul Andrei-Valentin Sava:

"Revigorarea sistemului de învățământ"

Doamnă președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

În aceste zile, când discuțiile despre învățământul românesc se axează exclusiv pe majorările salariale, propunerile Comisiei prezidențiale pentru educație, lansate săptămâna trecută, riscă să fie uitate. Am convingerea însă, la fel ca și dumneavoastră, că învățământul românesc nu suferă doar din cauza problemelor de salarizare, probleme care trebuie soluționate, fără îndoială, de îndată ce situația economică o va permite, ci și datorită unor probleme structurale ce țin de curriculă, descentralizare și, mai ales, adaptare la cerințele pieței forței de muncă.

Propunerile Comisiei prezidențiale pentru educație reprezintă un demers de care statul român are nevoie, nu doar pentru a revigora imaginea învățământului românesc atât pe plan național, cât și internațional, ci, mai ales, din motive pragmatice, pentru că întotdeauna rezultatele depind de coerența legislativă și de gradul în care oamenii se preocupă de găsirea celor mai bune soluții care să garanteze eficiența unui întreg sistem. Faptul că acest pachet de legi înaintat de comisie și prezentat de Mircea Miclea vine în continuarea Pactului pentru educație propus de președintele României și semnat de către toate partidele politice pe 5 martie 2008 este o dovadă de perseverență și totodată de acțiune în baza unei strategii politice integrate.

Ca țară membră a Uniunii Europene, România trebuie să-și raporteze acțiunile politice la contextul european. Este important ca sistemul educațional să se bucure de recunoaștere și în afara granițelor, dar, mai presus de orice, este necesar ca el să fie unul productiv, iar fondurile alocate în această direcție să-și oglindească performanțele în tinerii profesioniști de mâine.

În momentul de față, nu trebuie să ascundem faptul că, în urma clasamentului realizat de Center for World-Class Universities din Shanghai, nicio universitate românească nu este în topul 500 al celor mai bune instituții de învățământ din lume, iar evaluările Comisiei Europene din domeniu nu sunt unele favorabile. Țara noastră are de învățat de la statele occidentale, motiv pentru care orientarea, organizarea și construirea sistemului educațional românesc după modelul sistemului vestic reprezintă decizia cea mai adecvată.

În plus, actuala lege a învățământului este neviabilă, dovadă fiind modificările în numărul extrem de mare care i s-au adus, iar rezultatele produse de învățământul nostru plasează România printre codașele Europei privind educația tinerilor - mai puțin de 80% dintre aceștia au studiile liceale finalizate. De asemenea, abordarea noastră este necesar a fi plasată în contextul Agendei Lisabona, al cărei obiectiv fixat este ca, până în 2010, cel puțin 85% din tinerii cu vârste între 20 și 24 de ani din țările Uniunii Europene să aibă cel puțin studii secundare superioare încheiate.

Propunerile Comisiei prezidențiale aduc în prim plan tendința de descentralizare, autonomia instituțiilor de învățământ și implementarea în țara noastră a unui sistem modern, care pune în centrul său dobândirea de reale competențe de către elevi și studenți, fiind centrat pe beneficiar, pe nevoile sale și pe calitatea educației. Acțiunea de reformare a sistemului educațional românesc trebuie văzută drept o investiție de viitor, o investiție pe termen lung în capitalul uman. Pachetul de legi supus atenției parlamentare urmărește clădirea unui cadru propice pentru dezvoltarea, restructurarea și modernizarea sistemului educațional din România.

Astfel, învățământul preuniversitar are ca nucleu formarea și evaluarea competențelor, aducând cu sine o nouă abordare a relației dintre ofertant și beneficiari, dată spre exemplu de introducerea Portofoliului de educație al elevului prin care se face un raport detaliat al elevului și este destinat părinților. De cealaltă parte, în sistemul postuniversitar, se dorește creșterea autonomiei universitare, dar, în același timp, se creează un sistem de indicatori statistici și de performanță pentru monitorizarea permanentă a sistemului de învățământ superior. Tot aici, este oportună urmarea direcției de autonomie și răspundere universitară și adoptarea unei legi universitare compatibilă european.

Unul dintre marile plusuri pe care le aduce această inițiativă este dat de luarea în considerare a educației nonformale și cea informală, care au loc dincolo de sistemul de învățământ și care înregistrează o pondere majoră în construcția individului, a școlarului și, mai apoi, a studentului.

Aici doresc să fac referire în special la internet, al cărui rol a crescut considerabil de la an la an ca urmare a nivelului de accesibilitate. Oportunitățile de învățare au sporit și ele odată cu răspândirea sa, motiv pentru care este esențială valorizarea lor și introducerea acestora într-un cadru legislativ.

În condițiile în care, pentru dezvoltarea și creșterea națională este nevoie de oameni competenți, oameni bine pregătiți din punct de vedere profesional, o strategie coerentă în sistemul educațional, centrată pe elev, respectiv studentul român, trebuie să reprezinte centrul de greutate al unei reforme ce vizează acest domeniu. Confruntarea cu actuala criză economică nu trebuie să constituie un impediment pentru reformarea sistemului de învățământ. Aceasta depinde, în primul rând, de coerența ideilor și a politicilor, urmată apoi de gestionarea lor prin coordonarea resurselor capabile să implementeze noua legislație, gestionarea eficientă a viitoarelor acțiuni administrative, precum și de alocările financiare corespunzătoare.

Considerăm că avem în față un demers normativ prin care se dorește îndepărtarea de confuzia legislativă care caracterizează de buni ani învățământul românesc și am încredere că Guvernul și Ministerul Educației vor conștientiza importanța acestei inițiative și vor veni cu legile în cel mai scurt timp în Parlament.

Odată cu adoptarea de către Parlament a prezentului pachet și momentul în care va fi definitivat și Statutul personalului didactic, sunt convins că sistemul educațional românesc va avea toate bazele legale pentru a deveni unul competitiv, rămânând ca următorul pas să fie făcut la nivel de implementare a deciziilor.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

 
 

Stimați colegi,

Vă anunț că o serie dintre colegii noștri au depus în scris declarațiile lor politice.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnii deputați: Ioan-Nelu Botiș, Mihai Stroe, Constantin Chirilă, Dragoș Adrian Iftime, Doru Leșe, Gheorghe Roman, Viorel Arion.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnii deputați: Tudor Ciuhodaru, Liviu-Bogdan Ciucă, Sonia-Maria Drăghici, Costică Macaleți, Mihai Dușa, Ion Dumitru, Daniela Popa, Filip Georgescu, Ion Burnei, Damian Florea, Ștefan Valeriu Zgonea, Cornel Itu și Vasile Filip Soporan.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnii deputați: Eugen Nicolăescu, Gheorghe Dragomir, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Neculai Rebenciuc, Mihai Lupu, Andrei Dominic Gerea, Mihăiță Calimente, Radu Bogdan Țîmpău, Titi Holban, Cristian Buican, Lucia-Ana Varga, Nicolae Jolța, Horea-Dorin Uioreanu, Vasile Berci și Ionuț Stroe.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnii deputați: Mircea Grosaru, Longher Ghervazen și Miron Ignat.

Vă mulțumesc.

La ora 10,00, va începe ședința de plen a Camerei cu problemele înscrise pe ordinea de zi.

Vă mulțumesc.

 
   

(Următoarele intervenții și declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de deputați la președintele de ședință.)

 
  Viorel Arion - declarație politică: Să dăm o șansă siderurgiei românești!;

Domnul Viorel Arion:

"Să dăm o șansă siderurgiei românești!"

În anul 2002, Guvernul a adoptat HG nr.213 privind Strategia de restructurare a siderurgiei din România pentru perioada 2002-2005. În anul 2004, același Guvern adopta HG nr.655 privind aprobarea Strategiei de restructurare a industriei siderurgice din România pentru perioada 2004-2010.

Strategia de restructurare a industriei siderurgice din România și a planurilor individuale de viabilitate ale companiilor siderurgice este reactualizată pentru perioada 2003-2008 prin HG nr.55 din 2005. Dacă prin HG nr.655/2004, adoptată la circa șase luni după privatizare, la SC Siderurgica Hunedoara se mențin în limite acceptabile capacitățile de producție oțel, investițiile și numărul de salariați, prin HG 55/2005, adoptată la peste 15 luni de la privatizare, diferențele la capitolul investiții și număr de salariați sunt foarte mari.

Deși în ambele hotărâri, HG nr.655/2004 și HG nr.55/2005 se specifică că strategiile de restructurare a industriei siderurgice românești au avut drept scop stabilirea principiilor de integrare în siderurgia europeană și actualizarea strategiilor de restructurare și au fost necesare ca să cuprindă planurile de afaceri ale investitorilor conform contractelor asumate, este greu de înțeles cum reprezentanții statului român au acceptat diferențe foarte mari în cazul a două hotărâri de guvern adoptate după privatizare.

Cu toate că prin privatizarea SC Siderurgica SA Hunedoara facilitățile care au fost acordate sunt de peste 300 milioane USD, investițiile finale au fost reduse la circa 10% din suma inițială, în condițiile în care la Hunedoara au fost desființate peste 1000 de locuri de muncă și se preconizează reducerea a încă 500 de posturi.

Până în prezent, cu încălcarea legislației, au fost închise și dezafectate 4 secții, iar alte 2 au fost conservate, iar salariații au fost autodisponibilizați. În prezent se desfășoară o acțiune fără precedent de autodisponibilizare cu încălcarea legislației și cu presiuni foarte mari făcute asupra salariaților. Am aflat că în luna decembrie, Direcția de resurse umane a transmis la Luxembourg normative de personal greșit întocmite, fără informarea, consultarea și acordul sindicatelor.

Situația este fără precedent și disponibilizarea a sute de salariați din cei 1240 cât mai lucrează în prezent poate conduce la accidente tehnologice sau de muncă și chiar la blocarea activității. În HG nr.55/2005 se prevede o capacitate de 150.000 de tone de oțel la Hunedoara pentru secția Oțelăria electrică nr. 1, în condițiile în care Oțelăria electrică nr. 1 a fost închisă definitiv în decembrie 2004.

Viabilizarea SC Arcelor Mittal Hunedoara s-a realizat doar prin închidere de capacități, în special în sectorul laminoare, unde nu s-a realizat nicio investiție tehnologică după privatizare și autodisponibilizare de personal.

Lipsa investițiilor în combinatele siderurgice va conduce în viitor la concedieri masive, în condițiile în care România nu va putea realiza decât 50 % din cota de oțel negociată cu Uniunea Europeană.

Până în prezent investitorii au sfidat aceste acte normative, investițiile sunt mai mult pe hârtie decât în realitate, iar unele fluxuri de fabricație au fost închise abuziv.

Culmea este ca monitorizarea industriei siderurgice raportată factorilor decizionali europeni s-a încheiat cu un strălucit verdict de viabilitate a întreprinderilor siderurgice, în timp ce acestea se îndreaptă spre colaps din lipsa investițiilor tehnologice și dispariția prin autodisponibilizare a personalului calificat.

Sper ca acest semnal să fie recepționat corect, să fie reanalizate investițiile din siderurgia românească, astfel încât politicile economico-sociale să fie în concordanță cu Strategia de restructurare a industriei siderurgice realizată de Guvernul României și aprobată de Comisia Uniunii Europene.

  Ioan-Nelu Botiș - declarație politică cu tema Susținerea parteneriatului public-privat;

Domnul Ioan-Nelu Botiș:

Temă: Susținerea parteneriatului public - privat

În România, primele structuri de parteneriat public-privat s-au format ad-hoc la nivel național încă de la jumătatea anilor '90 cu prilejul elaborării unor strategii sectoriale și naționale (Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă - 1999, Strategia de Dezvoltare Economică pe Termen Mediu - 2000), precum și ca structuri instituționalizate, cum sunt Comisia Tripartită și Consiliul Economic și Social. Aceste parteneriate au contribuit la realizarea unui mediu de cooperare între actorii sociali și cei politici.

Parteneriatul public-privat poate asigura o alternativă optimă prin care sectorul privat cooperează cu autoritățile publice, furnizând capitalul și experiența necesară pentru asigurarea unor servicii publice de calitate. Proiectul de parteneriat public-privat se dovedește astfel a fi unul dintre principalele mecanisme prin care sectorul public reușește să obțină valoare în schimbul banilor, prin implicarea sectorului privat.

În ultimii ani autoritățile locale din România au început să încheie parteneriate cu sectorul privat și societatea civilă în vederea realizării unor investiții în infrastructură și pentru operarea unor servicii publice de interes local. Această nouă orientare, care de altfel se înscrie într-un trend general pe plan european, ține preponderent de avantajele pe care le presupune încheierea unui parteneriat public-privat în dezvoltarea economiei locale.

Sistemele de parteneriat au o lungă tradiție în Franța prin colaborarea între autorități și sectorul privat în privința concesionării bunurilor publice încă de la sfârșitul sec. XIX, perioada în care se formează doctrina franceză a serviciilor publice.

La începutul anilor '80 ai sec. XX, în Europa Occidentală și SUA se încheie parteneriate publice-private sub forma cooperării între autoritățile locale și sectorul privat pentru implementarea unor proiecte ca reabilitarea zonelor industriale aflate în declin.

Un alt exemplu de parteneriat public-privat dezvoltat îl constituie modelul irlandez care a conturat la nivel național un program de tip social.

Prin urmare, conceptul de parteneriat public-privat exprimă o modalitate de cooperare între o autoritate publică și sectorul privat, respectiv organizații neguvernamentale, asociații ale oamenilor de afaceri ori companii pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe piața forței de muncă și în dezvoltarea locală.

  Constantin Chirilă - declarație politică intitulată O Românie fără agricultură;

Domnul Constantin Chirilă:

"O Românie fără agricultură?"

Atunci când a fost "inventată" Legea fondului funciar nr.18/1991 de către fostul prim-ministru Petre Roman, am știut că se face o dreptate și mai multe nedreptăți, care se vor răsfrânge asupra acelora cărora credeam că li s-a făcut dreptate.

Oamenii, iubitori ai pământului, s-au bucurat și s-au trezit cu terenul în brațe, dar numai atât! Ei își aduc aminte că CAP-ul nu le-a luat numai pământul, ci și utilajele și animalele de producție de care dispuneau.

Primind numai o parte din ele, au devenit neputincioși în fața tarlalelor, au lucrat cu mijloace primitive sau nu au mai lucrat deloc. Circa 70% din suprafața țării se află în această situație de ruină. Circa 30% din suprafețele organizate în ferme de producție, după diferite criterii, după un început bun, s-au înglodat în datorii, au intrat în celebrele blocaje financiare, iar astăzi sunt în majoritate în stare precară.

La această dată, 85% din terenul agricol al țării aflat în sectorul particular este fărâmițat în circa 36 milioane de parcele și aparține unor gospodării extrem de mici.

O asemenea situație face imposibilă utilizarea unor tehnologii, care să ofere țărănimii noastre un nivel de trai decent. Se pare că, față de această stare, suntem confruntați cu câteva elemente care creează panică printre agricultori, dar mai ales pentru specialiștii țării, îngrijorați de soarta agriculturii.

1. Se uită faptul că mica proprietate nu poate să creeze plusvaloare și nici marfă pentru piața.

Intrarea în proprietate a pământului nu i-a adus țăranului român decât o grijă în plus, care l-a întors la opinci și cizme de cauciuc rupte, peste salopeta ponosită. Or, scopul împroprietării ar fi trebuit să fie acela al creșterii nivelului de trai al populației sătești.

Repet deci: statul este dator să restituie tuturor proprietarilor de teren și mijloacele de producție de care au fost prădați, nu numai unora.

2. Țăranul român nu va depăși stadiul de subdezvoltare dacă va fi menținută actuala formă de organizare a sistemelor de producție.

Sunt obligat să readuc în memoria tuturor că: "Fără agricultură nu există stabilitate", nu există siguranță și securitate națională. Hrănirea populației țării având ca sursă importul (80%) este cea mai mare gafă strategică făcută în ultimii ani, care ar trebui să creeze insomnii tuturor partidelor politice.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Sistemul unic de pensii;

Domnul Liviu-Bogdan Ciucă:

"Sistemul unic de pensii"

Fără îndoială, sistemul public de pensii actual este necesar să fie revizuit, restructurat și îmbunătățit pentru respectarea principiilor pe care se presupune că este organizat și funcționează. Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale rămâne un act normativ al pensionarilor săraci, marginalizați și ignorați, în timp ce unele categorii de persoane, pensionate în baza unor legi speciale, beneficiază de un sistem oarecum preferențial de calcul al cuantumului pensiei, rezultând între aceștia și cei pensionați pe legea comună discrepanțe vădite, injuste și imorale.

Subiectul privind crearea unui sistem unic de pensii alături de legea unică de salarizare a personalului bugetar a fost viu disputat între membrii guvernului și partenerii sociali, rezultatul fiind, sperăm, unul constructiv.

Inechitățile sistemului public de pensii apărute în ultimii 10 ani, prin adoptarea unor legi speciale trebuie corectate prin adoptarea unui nou cadru normativ de calcul al pensiei, unitar, fără discriminări, fără favorizări în funcție de specificitatea activității desfășurate. Îmi manifest recunoștința și considerația pentru toate categoriile de pensionari, dar nu este normal ca pentru unii pensia să fie calculată pe niște temeiuri juridice, de cele mai multe ori preferențiale, iar pentru alții, marea majoritate, dreptul comun să fie aplicabil stricto sensu.

Tocmai pentru a înlătura aceste inechități, noi, reprezentanții Partidului Conservator, am inițiat o propunere legislativă care vine să uniformizeze sistemul public de pensii din România și să creeze un cadru corect și moral pentru toate categoriile de pensionari.

  Liviu-Bogdan Ciucă - declarație politică intitulată Agricultura românească și pariul european;

"Agricultura românească și pariul european"

În România, agricultura, la ora actuală, are multe necunoscute, iar țăranul român trăiește în confuzie și incertitudine.

Județul Galați deține capul de listă din punct de vedere al producției agricole și zootehnice. Zootehnia e cel dintâi teren de încercare. Aici, cu deosebire, e nevoie de transformări radicale. Gospodăria țărănească va continua să aibă un rol important în aprovizionarea pieței alimentare cu lapte, brânzeturi, ouă și chiar carne. Numai că tot mai mult vor avea căutare numai produsele în realizarea cărora vor fi respectate rețete ecologice.

La fel stau lucrurile și în cultivarea pământului. Este cert că țăranii cu spirit gospodăresc s-ar putea îmbogăți practicând o agricultură în stil tradițional, cu îngrășăminte naturale, dar punând la lucru și știința modernă. Produsele obținute ar putea să fie vândute pe bani grei în toată lumea, din Europa până în America. Statul ar trebui să-i ajute. Nu cum a făcut-o până acum, prin structuri birocratice și hipercentralizate, ci prin legi bune și structuri de piață, care să-i stimuleze pe țărani și să le îndrepte atenția către preocupări de acest fel.

Există la noi chiar o experiență notabilă din perioada interbelică, numeroși țărani fiind antrenați atunci în cultivarea unui tutun de o calitate specială. Când stimulentele și preocuparea au dispărut, imediat după război, s-a năruit și cultura acestui tip de tutun.

Astăzi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult, la noi, desigur, căci în vremurile noastre, în țările dezvoltate, prin libera inițiativă, dar și prin intervenții de stat, dinamizarea pieței este determinată de organizarea unor companii suple și eficiente, cu scopul comercializării produselor agricole. Toate urmăresc să obțină profit din tranzacții, având ca obiect munca fermierilor. O întreagă rețea de servicii agricole îl susțin însă pe fermier, de la arat, semănat și recoltat până la vânzarea produselor, îngrijindu-se să-i revină un câștig optim, pentru că dacă fermierul dă faliment, întreaga rețea dă faliment. Când profitul nu e îndestulător, intervin subvențiile.

La noi însă se bâjbâie. În locul fermierului se află țăranul român, despărțit de piață fie de intermediari, fie de stat. A primit pământ, dar sprijinul pe care-l primește ca să producă e palid. Nu se bucură nici de infrastructură, nici de prețuri stimulative de achiziție, nici de rețele de servicii, nici de subvenții și nici de credite. Iar intermediarii din piețele orășenești, hărțuiți acum de autorități, nu sunt decât niște bieți amatori, ce nu înțeleg bine nici măcar dependența lor fundamentală de munca țăranului și de profitul lui.

Fără o reformă radicală, făcută cu fața la viitor, agricultura noastră nu poate supraviețui. O reformă a structurilor de producție, a relațiilor producție-consum, a mentalităților ar fi singura șansă ca agricultura noastră să reziste în fața concurenței din Uniunea Europeană.

  Daniela Popa - declarație politică intitulată Alegerile europarlamentare - manifestare a democrației europene;

Doamna Daniela Popa:

"Alegerile europarlamentare - manifestare a democrației europene"

Parlamentul European este singura adunare parlamentară multinațională din lume aleasă prin vot universal și singura instituție a Uniunii Europene supusă, din iunie 1979, votului direct al cetățenilor. Alegerile din acest an coincid cu aniversarea a 30 de ani de la organizarea primelor alegeri europene prin vot universal. Este un exercițiu al democrației transnaționale care va mobiliza peste 375 milioane de alegători din cele 27 de state membre. Impactul lor este cu atât mai important cu cât, în prezent, Europa se confruntă cu provocări majore pentru viitor: globalizarea, schimbările climatice, criza economică, asigurarea securității europene și mondiale etc.

Parlamentarismul european s-a consolidat de-a lungul timpului, evoluând spre afirmarea PE ca o structură puternică și autentică, cu preocupări de realizare a unui sistem normativ comunitar și de perfecționare a dialogului instituțional. El a dobândit caracteristici specifice și a determinat modificări repetate ale Tratatelor europene, a contribuit la creșterea complexității mecanismelor de decizie și control la nivel comunitar. Pe parcursul evoluției sale PE a dobândit o serie de caracteristici specifice parlamentelor naționale: independență financiară, organizare internă, sistem democratic de alegere, imunitate, statutul parlamentarilor, unificarea procedurilor electorale europene, structura grupurilor parlamentare etc.

Dialogul interinstituțional cu Comisia Europeană și Consiliul European a devenit un element important al parlamentarizării Uniunii Europene. În cadrul său, grupurile politice au evoluat treptat din punctul de vedere al coeziunii lor, al capacității de a delibera asupra unor teme aflate în dezbatere și din perspectiva elaborării unor orientări politice specifice.

Alegerile europene reprezintă modalitatea de manifestare a democrației europene. Încă din 1979 ele au fost marcate de dominația mizelor naționale și, din păcate, de o participare electorală scăzută. Deși în campaniile electorale s-au abordat și teme naționale, ele au fost totuși un mijloc de exprimare a politicilor Uniunii. Acest fapt este din ce în ce mai pregnant odată cu intensificarea eforturilor de formare și afirmare a unei identități europene.

Parlamentarii europeni reprezintă interfața dintre societatea europeană și sfera politicii interne, alegerea lor fiind un moment important al manifestării democrației europene. Rolul deputaților este de a reprezenta cetățenii la nivel european și în transmiterea mesajului lor conducătorilor europeni și instituțiilor Uniunii.

Ne aflăm în campanie electorală pentru Parlamentul European. Deși există pentru mulți candidați tentația de a da o conotație națională acțiunilor din această perioadă considerăm că derapajul de la temele europene nu este util. Facem un apel către partidele politice care s-au înscris în această competiție, să abordeze cu responsabilitate problematica europeană și să facă tot ce e posibil pentru a explica în ce mod funcționarea Uniunii Europene și a instituțiilor sale influențează nivelul de trai al cetățenilor. Nu trebuie să uităm că apartenența la marea familie europeană a fost dobândită cu eforturi și sacrificii și doar făcând parte dintr-o organizație cu vocație democratică ne asigurăm un viitor prosper, stabil și sigur.

  Daniela Popa - declarație politică intitulată Retragerea trupelor românești din Irak;

"Retragerea trupelor românești din Irak"

Prin declarația mea politică de astăzi doresc să aduc în atenție o problemă foarte importantă pentru politica externă, dar și cea internă, a României: prezența trupelor românești în Irak.

Țara noastră este prezentă cu trupe în această zonă în virtutea calității de membră NATO și considerăm că ne-am îndeplinit cu onoare și profesionalism obligațiile ce ne reveneau. În acest moment, în Irak, mai sunt 5 state care au început modalități de retragere a trupelor.

În anii anteriori, Partidul Conservator a susținut constant retragerea noastră, cerând chiar și un referendum pe această temă. Astăzi, o consultare a cetățenilor nu mai este justificată, deoarece acordul dintre statul român și cel irakian expiră la 31 iulie 2009. Iată de ce un calendar al retragerii trupelor trebuie elaborat urgent. De asemenea, el trebuie prezentat publicului, pentru că este o problemă care privește nu doar clasa politică, ci societatea românească în ansamblul ei. România a dovedit loialitate și corectitudine raportat la angajamentele ce decurg din calitatea de membru NATO, iar în anii de prezență în Irak s-a plătit cu morți și răniți aceste obligații.

În acest context, solicităm Consiliului Suprem de Apărare a Țării să facă public calendarul de retragere a trupelor românești din Irak, cu atât mai mult cu cât potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2009 pentru ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Irak, semnat la Bagdad la 26 ianuarie 2009, act normativ aprobat și de Parlament, prezența noastră este reglementată până la 31 iulie 2009.

  Vasile Berci - declarație politică intitulată Rețeta dezastrului administrației publice - OUG nr.37/2009;

Domnul Vasile Berci:

"Rețeta dezastrului administrației publice - OUG nr.37/2009"

Adoptarea unor legi pentru modernizarea administrației publice după modelul european era invocată în fiecare an în rapoartele de țară ale Comisiei Europene. În cadrul negocierilor de preaderare a existat un capitol distinct având ca obiect reglementările juridice necesare reconstrucției administrației publice prin prisma experienței europene.

Prin OUG nr.37/2009 acest capitol de negocieri a devenit caduc, lăsând fără conținut Legea Statutului funcționarilor publici, lege care fixa linia de demarcație între decidenții politici (miniștrii și secretarii de stat) și tehnocrații din aparatul administrativ. Practic, această lege înlătura modelul comunist de administrație exprimat prin sintagma "partidul-stat".

Demiterile în masă a mii de șefi de servicii deconcentrate și a altor instituții este un fapt fără precedent în ultimele două decenii. Asistăm practic la triumful cutumelor fanariote și a metodelor regimului comunist în detrimentul modelului european de administrație.

Are loc politizarea totală a administrației, de la șefii serviciilor deconcentrate până la directorii de școli și cămine culturale din satele țării. O adevărată invazie a lăcustelor roșii și portocalii. "Competența" acestor politruci este ilustrată de carnetul de partid și jurământul de vasalitate față de șefii politici și este decretată de către partide.

În acțiunea nesăbuită de instalare în funcții a armatei de marionete politice ale PD-L și PSD, apar cazuri de-a dreptul grotești precum demiterea directorului Spitalului de Obstetrică și Ginecologie din Botoșani, pe nume Ladislau Szente, care era decedat de trei săptămâni.

Doamna ministru Andronescu argumentează cu ipocrizie că demiterea inspectorilor școlari generali are la bază lipsa de performanță, bulversarea și decredibilizarea sistemului de educație de către cei demiși. Bulversarea sistemului educativ este mai mult decât evidentă, dar are ca autor pe doamna ministru care are probleme serioase cu privire la propria competență și credibilitate publică.

Decizia luată de guvern de a călca cu bocancii murdari Statutul funcționarilor publici nu este întâmplătoare și se poate decripta ușor. Suntem într-un an electoral și drept urmare, este nevoie în teritoriu de o rețea de căpușe care să aducă bani pentru partid prin orice metode, să sprijine logistic campaniile electorale și să asume la baionetă postura de agenți electorali, când PD-L și PSD vor suna din goarnă.

Consecințele OUG nr.37/2009 sunt de-a dreptul dramatice. Enumerăm doar câteva: capacitate administrativă redusă, instabilitate instituțională, discontinuitate și management neperformant etc. Se poate constata cu ușurință că administrația, instituțiile statului sunt în stare de avarie cu simptome de paralizie.

Lucrurile sunt mai grave decât în perioada sistemului caracteristic unor vremuri când "partidul era în toate ce sunt" sub aspectul instabilității instituționale. Deci, ați reușit, domnilor guvernanți, performanța de a fi mai iraționali în decizii decât comuniștii, punând sub sechestru instituția statului prin intermediul clientelei politice. Ați făcut abstracție cu inconștiență de faptul că Legea Statutului funcționarilor publici scotea funcția publică dintr-o logică toxică contrară conceptului de bună guvernare.

Știind că modificarea prin lege a Statutului funcționarilor publici va fi declarată, pe bună dreptate, neconstituțională, ați emis OUG nr.37 prin care vă continuați opera demolatoare și iresponsabilă.

Rămâne de văzut dacă Curtea Constituțională și Justiția, prin corectitudinea hotărârilor pe care le vor lua în legătură cu această nesăbuită ordonanță, vă vor opri din demersul malefic de distrugere a statului de drept.

Intenția cinică de a introduce în textul OUG nr.37 și dreptul șefilor serviciilor deconcentrate de a deține funcții politice în partide are multe lucruri în comun cu paranoia politică, nu cu logica democratică.

Distanțarea, ipocrită bineînțeles, a președintelui Băsescu de conținutul acestei ordonanțe nu vă spune nimic, domnilor Geoană și Boc?

Dacă nu, cel puțin un minim de bun simț ar trebui să aveți pentru a reflecta asupra punctului de vedere al fostului șef al Comisiei Europene în România, Jonathan Scheele, care spunea în legătură cu această ordonanță:

"România face pași înapoi față de 2006. Loialitatea funcționarului public ar trebui să fie, în primul rând, către stat, națiune sau colectivitate și nu către o grupare politică. Politicul propune sau reflectă direcția dorită de comunitate și o transformă în politici, dar nu fuzionează cu administrația, nu înlocuiește administrația în nucleul tehnocratic. Pasiunea politică nu înlocuiește raționalitatea administrativă, ci doar îi dă direcție."

Se impune întrebarea dacă sunteți în măsură să vă regăsiți în coordonatele acestei gândiri democratice, ca guvernanți, să o asociați cu critica proprie a fenomenului clientelismului politic și pe cale de consecință, să retrageți OUG nr.37.

Vă asigurăm că nu suntem naivi. Întrebarea este retorică. Veți persevera în această uriașă eroare pentru că trăiți sub semnul reflexelor totalitare.

  Marin Almăjanu - declarație politică numită Guvernul anticonstituțional;

Domnul Marin Almăjanu:

"Guvernul anticonstituțional"

Legea de modificare a statutului funcționarului public este a doua lege susținută de Guvernul Boc declarată neconstituțională, în decurs de patru luni și ceva de guvernare. Astfel, modificarea Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici a fost declarată neconstituțională, cu unanimitate de voturi, de către Curtea Constituțională, deoarece aceasta încalcă principiul constituțional al bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 din Legea fundamentală: "Senatul a modificat statutul juridic al conducătorilor serviciilor publice deconcentrate, transformați din funcționari publici în personal angajat pe baza unui contract de management, fără a fi luată în discuție desființarea efectivă a unor funcții publice, la nivel central sau local. Camera Deputaților a menținut această modificare, introducând însă o prevedere care depășește cu mult sfera de aplicare stabilită de prima cameră sesizată", este argumentul pe care noi, parlamentarii PNL, l-am adus în acest sens. Și Curtea Constituțională ne-a dat dreptate.

Este adevărat, aceasta reprezintă doar o problemă de formă, dar este una anticonstituțională și suntem convinși că și aspectele de fond pe care le-am menționat în sesizarea noastră se vor adeveri a fi la fel de flagrante.

Dar domnul Boc, specialist în drept constituțional, nu se lasă! Nu contează că unele legi după care guvernează sunt anticonstituționale. Că încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor și că importanța Legii fundamentale a statului român este minimizată și chiar ignorată cu bună știință.

Domnul Boc, în calitate de premier înzestrat de la Cotroceni cu puteri de magician, are și un plan B, absolut necesar pentru ca scopul politizării administrației publice să fie îndeplinit cu succes, împotriva tuturor semnalelor negative venite dinspre Uniunea Europeană. Acest miraculos plan a fost pus în acțiune prin promovarea unei ordonanțe de urgență, OUG 37/2009, care își produce deja efectele și care nu ține cont de decizia Curții Constituționale pentru că aceasta s-a pronunțat doar pe un proiect de lege similar votat în Parlament... Domnul Boc a "prezis" probabil în globul de sticlă din dotarea de magician guvernamental, că legea promovată în Parlament va fi declarată anticonstituțională și, atunci, a apelat rapid la instrumentarul de ordonanțe din Palat pentru a fi sigur de reușită. Concluzie: mii de funcționari publici sunt deja înlocuiți din funcții, utilizându-se infamul pretext al "criteriilor de performanță", de parcă performanța și calitățile manageriale ale funcționarilor aflați în posturi de conducere se pot constata numai după emiterea ordonanțelor de urgență. Lamentabilă explicație!

Abil, domnul Boc, nu-i așa? Scopul scuză mijlocele! Ce contează Constituția, ce contează Uniunea Europeană în care suntem doar membri și promisiunile încălcate față de aceasta, ce contează că pe timp de criză economică și financiară, guvernul care ne conduce țara are doar preocupări de sforar șef?

Victoria implementării culorii roșii și, mai ales, portocalii în fiecare instituție din țară este tot ce aveam nevoie acum. Astfel, misiunea cea mai importantă a acestui guvern a fost îndeplinită. Administrația publică este politizată aproape în totalitate. Carnetul de partid este declarat "criteriul de performanță" realizat cu maxim succes. Felicitări, domnule Boc!

  Doru Brașoan Leșe - declarație politică: Un echilibru între componenta economică și cea socială;

Domnul Doru Brașoan Leșe:

"Un echilibru între componența economică și cea socială"

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Un echilibru între componența economică și cea socială".

Economia României nu mai este singură. Suntem parte a unui sistem economic în care valorile și produsele circulă fără graniță. Riscurile și câștigurile acestui sistem sunt comune. Riscul este că atunci când o criză lovește sistemul, ea se simte peste tot, inclusiv la noi acasă. Avantajul e că nimeni nu mai e silit să răspundă singur în fața crizei. Economia românească se poate bizui acum pe solidaritatea instituțiilor internaționale.

Acordul cu FMI a fost încheiat pe următorii doi ani și va aduce în rezerva Băncii Naționale 12,9 miliarde de euro. Acești bani au o destinație precisă: stabilitatea economiei. Acești bani vor împiedica o scădere a cursului leului și vor fi puși astfel în serviciul omului de rând.

O scădere a cursului leului ar avea efecte grave pentru toată lumea: o parte a populației cu credite la bănci nu ar mai putea plăti; băncile nu ar mai acorda împrumuturile necesare firmelor, iar acestea din urmă nu ar mai putea plăti salariile angajaților. Împrumutul de la FMI va sprijini moneda națională și va preveni pericolele de care am vorbit. Sprijinind poziția leului, împrumutul de la FMI va preveni, de asemenea, creșterea inflației și va apăra astfel puterea de cumpărare a populației.

O altă consecință pozitivă pe care o aduce acordul cu FMI este relansarea operațiilor de creditare a firmelor și întreprinderilor, fără de care economia nu poate funcționa. Banca Naționala a fost deja în măsură să reducă dobânda, o măsură care va încuraja băncile să acorde credite întreprinderilor. Vor putea fi, de asemenea, relaxate condițiile de acordare a creditelor. Acest gen de măsuri va debloca activitatea întreprinderilor și va apăra astfel direct locurile de muncă și veniturile oamenilor.

  Valeriu Alecu - declarație poltică cu titlul România a fost o țară bogată;

Domnul Valeriu Alecu:

"România a fost o țară bogată"

Nu putem să nu recunoaștem că Dumnezeu a binecuvântat țara aceasta cu resurse naturale mai mult decât pe orice alt membru al Uniunii Europene și cu toate acestea, dărnicia naturii nu se reflectă nicidecum și în nivelul de trai al românilor.

Mai mult, în ultimii douăzeci de ani, exploatarea necontrolată și parcă răuvoitoare a resurselor a condus la o înrăutățire a acestora, cu un impact major asupra condițiilor de dezvoltare economică viitoare și mai ales asupra stării generale de sănătate a populației. Am exploatat păduri fără să plantăm nimic în locul lor, am exploatat fără vreo strategie bogățiile solului și mai ales ale subsolului, am poluat și continuăm să poluăm apele și aerul și încă nu se întrevede o strategie pe termen lung de ameliorare a acestor condiții.

Câți oameni politici sau decidenții din România s-au documentat asupra condițiilor negociate în procesul de aderare la Uniunea Europeană, cuprinse în Capitolul 22? Oricine ar citi documentul, ar constata că până în anul 2015, România trebuie să ajusteze condițiile minimale de protecție a mediului, atât din perspectivă industrială, cât și al dezvoltării comunităților locale. Cu toate aceste condiționalități, România nu se poate lăuda că ar fi făcut foarte multe.

Continuă să existe peste 40 de orașe, printre care și capitala, care deversează apele uzate direct în râuri, fără epurare prealabilă. Depozitarea deșeurilor menajere, industriale sau periculoase nu diferă cu nimic de epoca predecembristă, iar suprafața împădurită a țării a înregistrat scăderi până la limita țărilor cu climă temperată. Flora, dar și fauna au ajuns doar subiectul orelor de botanică și zoologie din școli.

Cu toții dorim dezvoltarea economică a țării. Fiecare dintre noi depune eforturi pentru ca produsul intern brut al României să crească. Însă, toate aceste idealuri trebuie realizate cu foarte mare respect față de natură, față de cea care furnizează materie primă pentru toate activitățile economice și resursele fundamentale pentru viață. Natura are capacitatea de a se regenera numai dacă și noi o ajutăm, iar prin sarcina pe care o avem, de a lua decizii pentru viitor, măsurile noastre trebuie orientate către generațiile ce vor urma. România poate redeveni o țară bogată! Acest lucru depinde numai de noi.

  Mihai Lupu - declarație politică intitulată «Falimentul in masă, cadoul Guvernului Boc pentru IMM-uri»;

Domnul Mihai Lupu:

«Falimentul în masă, "cadoul" Guvernului Boc pentru IMM-uri»

Pentru Guvernul domnului Boc nu a fost și nu este prioritară economia românească, scoaterea din impas sau bunul mers al acesteia și luarea, în acest sens, a unor măsuri fiscale, care să îmbunătățească activitatea firmelor mici și mijlocii sau care să reușească să le mențină măcar pe linia de plutire în această dificilă perioadă.

Acest minunat și mai ales inventiv guvern înăsprește și mai tare condițiile grele, aproape insuportabile, pe care le traversează pe timp de criză firmele sau aruncă fără mustrări de conștiință, în prăpastia definitivă a falimentului, marea majoritate a acestora.

Cu o vădită nepăsare și lipsă de realism, ministrul Pogea instituie noi biruri fiscale pentru motorul economiei românești, IMM-urile, în loc să ia măsuri pertinente și să asigure o mai bună colectare a veniturilor bugetare.

Și se poate confirma foarte simplu acest lucru, prin verificarea sumelor încasate de guvern în fiecare lună, sume care tind să scadă vertiginos de la o zi la alta, deoarece posibilitatea plății la timp de către întreprinzători a taxelor datorate statului este din ce în ce mai sufocată de blocarea creditării.

Aș dori să ne explice domnul Pogea și mai ales premierul în funcție care este rațiunea aplicării unor noi impozite acum, pe timp de criză, impozite care vor strangula rapid ultimele încercări de supraviețuire ale firmelor aflate deja în pericol de moarte.

Cum poți să le ceri IMM-urilor să plătească un impozit suplimentar dacă nu au realizat venit, când acestea nu mai au acum absolut nicio sursă de creditare, când cererea este pe cale de dispariție și când blocajul în lanț al plăților nu mai poate fi rupt fără un ajutor substanțial de repornire a întregului mecanism financiar, ajutor care nu poate veni decât din partea statului?

Nu birul era necesar acum, ci stimularea, reinvestirea puținului câștigat în plus de fiecare firmă, menținerea locurilor de muncă cu orice preț, investițiile rapide și crearea de noi locuri de muncă, așa cum încearcă din răsputeri să o facă întreaga Europă, mai puțin noi, românii, pentru că avem neșansa de a fi guvernați de domnul Boc, care promite doar în campanie, dar uită cu desăvârșire imediat după învestire, care își asumă un program de guvernare, dar în secunda doi devine amnezic, care susține o lege a bugetului bătându-se cu pumnii în piept că e cea mai bună, dar nu o respectă nici măcar o zi și care vine și le spune acum IMM-urilor și tuturor angajaților dependenți de acestea, prin gura "aurită" a domnului ministru Pogea: "Dacă nu poți plăti nici măcar 500 de euro la stat anual, atunci închide!".

Îl înștiințez pe domnul Boc, dacă mai era nevoie, că demersul grăbit, întreprins cu atât de mult aplomb binevoitor, de aplicare a impozitului forfetar de la 1 mai a.c. și a celorlalte măsuri fiscale represive, aprobate prin OUG nr.34/2009, au ca unic efect închiderea zilnică a sute de firme.

Bugetul de stat va rămâne fără venituri, sute de mii de oameni vor rămâne fără slujbe, cheltuielile statului cu protecția socială vor crește amețitor, iar investițiile se vor anula de la sine și toate acestea doar pentru că domnii Pogea și Boc au avut grijă ca din primele lor luni de guvernare să trimită toate IMM-urile în faliment.

  Stelică Iacob Strugaru - declarație politică cu tema Exodul valorilor;

Domnul Stelică Iacob Strugaru:

"Exodul valorilor"

Ne străduim astăzi să găsim soluții atât la cauzele, cât și la efectele generate de necruțătoarea criză economică internațională. Măsurile luate în ultima vreme de actualul guvern au început deja să arate efectele favorabile, reflectate într-o rată a inflației mult mai redusă pentru luna aprilie, un curs valutar mult mai stabil și crearea tuturor premiselor pentru stimularea creditării.

Misiunea guvernului nu s-a încheiat nicidecum, urmând ca în lunile ce vor urma să fie accelerat procesul de descentralizare a administrației publice locale, să se implementeze un set larg de măsuri privind stimularea relansării economiei, să se lupte cu deficitul bugetar și să urmeze traseul adoptării monedei unice europene.

În aceeași linie de priorități intră, de asemenea, adoptarea unei legi unice a salarizării. Nu de puține ori, atât oameni politici, societatea civilă, sindicatele, cât și breslele profesionale au reclamat inechitățile existente în societatea românească, din perspectiva salarizării și respectului pentru profesii.

Știm cu toții că s-a ajuns la situații de nepermis, în care un bugetar cu studii medii să câștige, în funcție de legea specială sub umbrela căreia se află, de câteva ori mai mult decât un medic, un cadru didactic universitar sau chiar un ministru.

Astfel, nu-i deloc de mirare faptul că tinerii absolvenți din România se îmbulzesc la târgurile de muncă în străinătate, nemaivăzând în România țara în care să-și construiască viitorul. Colegiul Medicilor ne spunea recent că nu mai puțin de 60% din medicii din România doresc să plece din țară, pentru un salariu mai mare, pentru faptul că își pot face meseria mai bine, pentru faptul că-și pot întemeia o familie și sunt mai respectați decât în țara lor.

Cu toții știm că atât pentru medici, cât și pentru alte categorii profesionale, ingineri, profesori, arhitecți, informaticieni, plecarea la muncă în străinătate e condiționată de performanțele lor individuale. Așadar, putem spune cu certitudine că ne pleacă oamenii cei mai valoroși, iar noi nu am găsit nici până astăzi soluții la această situație gravă. Am putea oare contabiliza pierderea de valoare pe care România o înregistrează prin plecarea acestor profesioniști? Vă spun cu certitudine că ea este deosebit de mare, iar soluția cea mai eficientă este stimularea salarială, rezolvarea problemelor locative, precum și reașezarea profesiilor pe locul lor social firesc.

  Cosmin Mihai Popescu - despre Participarea publică la alegerile europene;

Domnul Cosmin Mihai Popescu:

"Participarea publică la alegerile europene"

Democrația europeană a înregistrat un relativ câștig abia în anul 1979, în momentul în care au avut loc primele alegeri parlamentare europene prin sufragiu universal. S-a mers atunci și către o extindere a atribuțiilor Parlamentului, care, în noul context, urma să reprezinte pilonul democrației în Uniunea Europeană și fundamentul legitimării acesteia.

Cele patru alegeri pentru Parlamentul european, care au avut loc între 1979 și 1994, par să confirme îndoielile și îngrijorarea cu privire la democrație și legitimitate în Uniunea Europeană. Participarea a fost întotdeauna scăzută și chiar s-a micșorat între 1979 și 2004, de la 66% către 30%. În multe dintre țările membre există chiar o diferență de 20 până la 40 de procente între participarea la scrutinul național și cel european. Această rată crescută a absenteismului la alegerile pentru Parlamentul European pare să indice că mulți europeni sunt destul de confuzi când vine vorba de Uniunea Europeană.

Din nefericire, nici cetățenii români nu au demonstrat, în anul 2007, un foarte mare apetit pentru desemnarea, chiar și pentru un mandat parțial, reprezentanților naționali în această instituție europeană. Acum doi ani unul din trei români a venit la vot, iar actuala stare de lucruri nu dă semne de ameliorare.

Îmi permit să atrag atenția candidaților la alegerile din 7 iunie 2009, că principala sarcină a acestora este de a aduce românii la urne. Astfel mandatul lor va fi legitimat democratic, iar acțiunea lor în Parlamentul European va beneficia de susținerea populației.

Urmărind evenimentele succesive de lansare oficială a candidaților pentru Parlamentul European, care au avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, nu poți să nu observi că doar un singur partid politic, membru al familiei populare europene, a avut un demers realmente european, bazat pe o agendă publică europeană, pe obiective și priorități ale României în Uniunea Europeană, chiar dacă astăzi acest partid guvernează țara.

Celelalte partide aflate în competiție, prin demersul și discursul lor rudimentar, nu au făcut decât să aducă incertitudine în rândul cetățenilor, încât mulți dintre aceștia nici nu mai știu pentru ce sunt organizate alegerile din iunie: pentru Președinția României? se întreabă unii. Căci toate mesajele, în majoritate injurii sau calomnii, sunt îndreptate către actualul Președinte al țării, care din câte știu eu nu candidează la Parlamentul European.

Cu acest comportament politic neevoluat, mi-e greu să cred că românii vor ieși la vot, că vor înțelege mai bine ce este Uniunea Europeană, ce reprezintă și ce ar trebui să reprezinte ea pentru viața lor și a copiilor lor.

  Mihai Stroe - declarație politică despre Salarizarea unică;

Domnul Mihai Stroe:

"Salarizarea unică"

Sarcina pe care actualul guvern și-a asumat-o, de a concepe și implementa un sistem unic de salarizare pe bani publici, este un demers extrem de dificil, însă de care societatea românească și bugetul public au nevoie cât mai curând. Prea multe inechități s-au strâns în ultimele decenii, cu impact direct asupra rolului social al fiecărei profesii plătite din banii publici.

Să ne amintim cu toții care a fost ponderea cea mai însemnată a revendicărilor care au determinat diversele categorii profesionale să iasă în stradă și să protesteze. Cauza principală care a determinat în perioada post-revoluționară mitinguri, demonstrații publice și cele mai multe dintre greve a fost aceea a nemulțumirilor legate de politica de salarizare, mai ales pe fondul frustrărilor populației privind existența unor categorii profesionale avantajate. Cu toate acestea, guvernele care s-au succedat nu au găsit soluții sustenabile și nu au făcut decât să extindă categoriile de privilegiați pe bani publici, în funcție de amploarea protestelor acestora sau de influența politică pe care au exercitat-o.

Ne întrebăm astăzi de ce avem un deficit al cadrelor didactice de valoare. Numai cine nu cunoaște nivelul de salarizare al unui profesor debutant sau cu gradul I nu înțelege de ce aceștia au considerat mai profitabil să exercite o altă profesie mai bine plătită decât să rămână la catedră.

Numai cine nu cunoaște salariul unui medic rezident sau al unui medic specialist, nu înțelege de ce aceștia se orientează către ofertele de muncă din spitalele franceze, italiene sau germane, iar la ofertele naționale înregistrăm 0,2 candidați pe un post vacant.

Câți tineri ingineri pot fi plătiți competitiv, pentru a produce inovație și plusvaloare aici, în România și nu în alte părți ale continentului sau peste ocean.

Deși primele schițe ale salarizării unice au fost deja trasate, procesul trebuie finalizat în decursul acestui an urmând ca implementarea să se realizeze anul viitor, odată cu aplicarea noii legi a bugetului. Pentru aceasta rolul Parlamentului României este acela de a ajuta ca această modificare să fie făcută în spiritul ei și să rezolve nedreptățile sociale.

Locul și rolul social al fiecărei profesii din România trebuie să-și găsească corespondent în nivelul de salarizare stabilit împreună cu partenerii sociali și să fie corelat cu nivelul de pregătire și de responsabilitate specifică fiecărei categorii socio-profesionale.

  Toader Stroian - declarație politică: Deficitul excesiv al guvernării PNL - plătit astăzi de noi toți;

Domnul Toader Stroian:

"Deficitul excesiv al guvernării PNL - plătit astăzi de noi toți"

Dacă ne aducem aminte cu toții, pe la jumătatea anului care a trecut, Comisia Europeană avertiza România cu posibilitatea depășirii țintei de deficit bugetar și posibilitatea de a declanșa procedura de deficit bugetar excesiv, cu toate consecințele care se impun. Spre rușinea fostului executiv, se afirma atunci de către fostul ministru al finanțelor că deficitul bugetar este controlat și că nu va depăși limita de 3%.

Evaluările din luna martie a anului curent au scos la iveală încă una dintre minciunile cu care ne obișnuise Cabinetul Tăriceanu, arătându-ne că în condiții de creștere economică de peste 7%, finanțele au înregistrat un deficit aproape dublu decât cel asumat prin calitatea de membru al Uniunii Europene și de candidat la moneda unică europeană, adică de 5,4%.

Indisciplina fiscală, cheltuielile clientelare din bugetul public, amatorismul administrării financiare a resurselor bugetare, inexistența atragerii fondurilor europene pentru România, sunt toate acte și nu vorbe ale fostului guvern, pe care astăzi le plătim. Nu este cu nimic greșit să afirmăm faptul că aceste lucruri au fost agreate de majoritatea membrilor Partidului Național Liberal, partid care a avut ieri nerușinarea să depună o moțiune de cenzură invocând argumente care în cea mai mare parte îl culpabilizează.

Nici mai mult, nici mai puțin, mâine, 13 iunie 2009, Comisia Europeană va declanșa pentru România procedura de deficit excesiv. Știu așa-ziși liberali ce sancțiuni ar putea lua Comisia pentru România? Conform procedurilor acesteia, depășirea deficitului poate fi sancționată cu înghețarea fondurilor structurale, situație care, suprapusă peste criza care traversează România, poate fi extrem de dăunătoare dezvoltării noastre.

Pentru buna informare a celor care pretind astăzi că reprezintă opoziția parlamentară, vă spun că actualul cabinet are meritul de a fi limitat în mare parte efectele guvernării liberale și în pofida crizei economice, generalizate în Europa, este și pe cale de a relansa economia românească. Efectele favorabile încep să se arate.

Nu am folosit și nu voi folosi în declarația mea cuvântul "greaua moștenire" pe care prea mulți au folosit-o. Voi folosi însă termenii de iresponsabilitate, ilegalități, neperformanță și demagogie pentru a caracteriza activitatea guvernării liberale, greșeli facturate în anul 2009, pe care le vor plăti toți românii până la ultimul leu și care, mai grav, pun în primejdie accesarea fondurilor structurale.

  Neculai Rebenciuc - declarație politică intitulată Educația: între Acord și... dezacord;

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educația: între Acord și ...dezacord"

În sfârșit, după atâtea luni de încordare, acutizate efervescent la mijlocul săptămânii trecute, tensiunile din educație s-au dezamorsat printr-un acord - ce a stârnit ulterior multe dezacorduri mocnite printre profesori -, între Executiv și cele patru federații sindicale. Cine a câștigat? Evident, Guvernul. Deși ambele părți pretind că nu s-au gândit decât la terța parte, elevii, în numele și interesul cărora s-a semnat...cu inima.

Oricum, după atâta agitație și determinare neostoită de-a lungul mai multor luni de zile, ne-am fi așteptat ca dascălii, prin liderii lor sindicali, să fi obținut, totuși, ceva care să justifice cel puțin încrâncenarea cu care au "luptat". Și nu se poate spune că finalul nu a fost unul "apoteotic". Proba de rezistență la maratonul negocierilor a fost câștigată de sindicaliști și Guvern, nu și de profesori: un început "poticnit", la propriu, 5 ore de confruntare, zâmbete sardonice, forțate, gestică nervoasă. O comedie cu final neașteptat, încheiată cu declarația ministrului de finanțe, Gheorghe Pogea: "Sumele de bani vor asigura veniturile salariale pe 2009, fără să fie mai mici decât în 2008. Neacordarea majorării salariale nu înseamnă venituri mai mici. 13,8 miliarde vor fi redistribuite în teritoriu, iar responsabilitatea pentru redistribuire o are Ministerul Educației". Deci, pentru ce s-au zbătut profesorii luni de zile? Ce au câștigat? Nimic. Adică păstrarea statu-quo-ului și... stabilirea datei dezbaterii publice a legilor învățământului. O victorie a la Pyrrhus și o luptă complet inutilă.

Liderii sindicali ai profesorilor au demonstrat că se pot "încorda" în luptă dreaptă sindicală, dar atunci când este atinsă coarda sensibilă, elevii, ei rezonează cu aceștia și semnează ...cu sufletul un Acord, dezaprobat de majoritatea dascălilor. Însă, stima de sine a acestora este salvată de câteva declarații: "Acordul e pe muchie de cuțit și a fost semnat de noi cu multă greutate și după discuții nu prea corecte. Avertizăm guvernul că, atunci când vom constata o ezitare, vom reveni la proteste". Cu alte cuvinte, "pacea este provizorie" și ea va ține atâta timp cât Guvernul își va respecta...promisiunea.

Nu ne putem reține o întrebare, justificată credem noi: cât cântărește un Acord față de o Lege? Noi știm. Va trebui, încă o dată, să redescopere și ei. Căci Acordul în 10 puncte, cât o notă maximă obținută de un elev, pe care și-au pus semnătura 4 miniștri și 4 lideri de federații, nu are nicio legătură cu dezideratele dascălilor, sau doar o legătură tangențială, și poate primi lejer nota 4. Corigență, cum se știe.

Iar ca parodia să fie completă, președintele țării, Traian Băsescu, și-a recunoscut, alături de toată clasa politică, "eroarea" de a fi promulgat Legea 221/2008. Eroare, care, de fapt, nu-i aparține lui. De vină, în concepția sa, este fostul premier Tăriceanu care, stupoare, l-a "dezinformat". Oare prin ce? Prin faptul că i se atrăgea atenția că nu sunt bani, iar majorarea cu 50% este doar o minciună electorală, în jocul căreia nu a vrut să intre, indiferent de prețul plătit? Oricum, declarația președintelui este halucinantă, atât prin faptul că face apel la o psihologie ieftină, domestică, ca să mascheze o "eroare", corectă din punct de vedere machiavelic, cât și prin faptul că insultă inteligența tocmai a acelora care o revendică. Decât să se învârtă în jurul cozii, cu toții cunoscând adevărul, dar prefăcându-se că nu, mai bine s-ar deschide nișa unor momente de sinceritate și s-ar face următoarea declarație: Dragi profesori, nu vă mai agitați, mărirea salariilor voastre cu 50% a fost un act politicianist, singura noastră politică fiind aceea de a câștiga alegerile.

Căci, până la urmă, ce este Educația, decât o eternă Cenușăreasă, interesantă în timpul campaniei, neinteresantă după campanie!

  Teodor Atanasiu - declarație politică: «Promulgarea greșelilor»;

Domnul Teodor Atanasiu:

«Promulgarea "greșelilor"»

Președintele Traian Băsescu ne spune acum spășit că a greșit atunci când a promulgat Legea nr.221/2008 de mărire a salariilor profesorilor cu 50%.

Dumnealui, prin acest tip de declarație, recunoaște în sfârșit, pentru prima dată, că a utilizat demagogia maximă promulgând această lege în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, doar până a văzut că voturile vânate de la profesori au fost direcționate cu succes către partidul preferat.

Deci, domnul președinte s-a folosit de profesori mințind cu bună-știință, s-a folosit de voturile acestora propulsând PD-L pe culmile victoriei parlamentare în noiembrie trecut și acum încearcă să justifice neputința guvernului actual de a-și onora promisiunile fantasmagorice, transformate la vremea respectivă în lege promulgată, fără nicio mustrare de conștiință.

Îi amintesc domnului președinte și premierului Boc faptul că populismul ieftin, dar interesat, de care s-au folosit în noiembrie anul trecut și pe care îl reiterează acum într-o nouă abordare, și anume, cea a mimării sincerității pline de remușcări și regrete umile, mergând pe principiul "greșeala recunoscută este pe jumătate iertată", nu poate să mai înșele buna-credință a oamenilor care au crezut că acei politicieni ce au strigat pentru ei, se gândesc într-adevăr la binele lor atunci când votează și apoi promulgă o lege.

Și noi, liberalii, eram în campanie electorală și am pierdut voturi pentru că am îndrăznit să le spunem profesorilor adevărul, că nu sunt bani pentru o asemenea măsură nesustenabilă financiar în acel moment și că această lege nu poate fi aplicată sub forma respectivă. De aceea am și luat măsuri în acest sens, amânând aplicarea acesteia, deși scandalul provocat de președinte, de PSD și PD-L amplifica furtunos nemulțumirea vădită a sindicatelor din educație în vârtejul electoral.

Guvernul liberal aflat atunci în funcție le spunea profesorilor că acest deziderat nu este aplicabil și că asemenea politici vor crea mari dificultăți economiei românești, iar PD-L amenința cu moțiunea de cenzură și domnul președinte Băsescu afirma foarte senin: "Guvernul condus de premierul Tăriceanu are bani pentru a susține majorarea și poate schimba destinația unei părți a banilor din acest buget, îndreptându-i către salarii, iar banii pentru investiții pot veni din fondurile europene neaccesate".

Îl întreb acum pe domnul președinte de ce aceeași rețetă invocată atunci când promulga legea de mărire a salariilor profesorilor nu mai este valabilă și astăzi, când la guvernare se află domnul Boc și alte partide decât cel liberal din noiembrie trecut.

Când președintele Băsescu a justificat promulgarea legii majorării salariilor profesorilor cu următorul argument: "După ce doi ani efortul principal a fost pe investiții, (și se referea aici la investițiile promovate de Guvernul Tăriceanu) și el trebuie să continue, obiectivul major acum este să stimulăm apropierea de sistemul de educație a unor absolvenți de facultate valoroși. (...) Cu 700 de lei pentru un profesor începător, cu 1.800 de lei pentru un profesor după 25 de ani de educație nu se poate apropia nimeni cu încredere de acest sistem, așa că specialiștii valoroși nu vor veni către educație", ce a avut în vedere oare, atunci și de ce acest lucru nu mai poate fi valabil și acum? Au dispărut subit fondurile europene sau a realizat că acest guvern, pe care l-a învestit fără regrete și pe care îl conduce așa cum dorește, fără împotriviri, nu a realizat nicio investiție până în prezent și nici nu are capacitatea de a schimba ceva în viitorul apropiat?

Nu este vorba despre aceiași profesori, despre aceleași probleme în sistemul de educație, despre aceiași specialiști care nu sunt interesați nici în prezent de ceea ce li se oferă?

Îi cer domnului președinte să reflecteze la următorul fapt și să aibă curajul de a recunoaște adevărul, fără a mai apela la scenarii dramatice, vizate doar pentru efectul scontat, când a mințit atunci când spunea, tot în calitate de președinte al României: "Ideea că nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi așezat pe priorități, or, din acest punct de vedere, este doar o chestiune de voință: dacă vrei să asiguri finanțarea sistemului de educație sau nu, dacă vrei să asiguri resurse pentru salariile profesorilor sau nu" sau acum când își pune cenușă în cap, doar de dragul de a acoperi incapacitatea unui premier și a unui guvern, care nu-și pot îndeplini nici măcar una din promisiunile făcute în campanie, față de cetățenii unei Românii care i-au votat pentru că au avut încredere în lege și în cel care a promulgat-o...

  Gheorghe Dragomir - declarație politică intitulată Curat Caragiale, doamna ministru!;

Domnul Gheorghe Dragomir:

Declarație politică: "Curat Caragiale, doamna ministru!"

După ce greva dăscălimii și-a domolit galopul până la nivelul unui trap ușurel săltat spre o linie de sosire iluzoriu mângâiată de promisiuni ministerialo-sindicaliste, sărbătorește s-a trecut la susținerea tezei cu subiect unic la limba și literatura română. Emoțiile școlarilor, deja tocite de așteptarea evenimentului, s-au stins odată cu subiectele festivist oferite spre rezolvare.

Ca și când nu le-ar fi fost de ajuns stresul și harababura la care au fost supuși de jocul sindical "uite teza-nu e teza", elevii au fost bătaia de joc a angajaților Ministerului Educației care au întocmit subiectele pentru clasa a VIII-a. Comisia ministerială care le-a elaborat a avut curajul, cam inconștient, să aleagă schița de la 1900 a lui nenea Iancu intitulată "Triumful talentului", în care este vorba despre substituirea de nume și identități între Ghiță Nițescu și Niță Ghițescu, în tentativa lor de a se angaja copiști la un minister. Evident - ca și în schiță examinatorul ministerului - comisia ministerială care a redactat subiectul tezei a greșit și ea. Și iată, Caragiale e cu noi!

Dar ministerul Ecaterinei Andronescu nu-și terminase reprezentația. După comiterea gafei, principala sa grijă a fost să-l acopere pe făptaș. Nici ministresa Cati, nici colaboratorii ei nu au vrut să spună clar cine a greșit. În astfel de momente ne aducem aminte că, în campania electorală, doamna profesor universitar Ecaterina Andronescu s-a bucurat de recomandarea "Garantat Vanghelie"...

Să nu uităm că Ecaterina Andronescu a fost una dintre persoanele care au inițiat Legea majorărilor salariale cu 50%, devenind astăzi ministru al Educației care nu își respectă promisiunile.

Ce poate înțelege un profesor când în 2008 doamna Andronescu plângea la tribuna Parlamentului cerând 50% majorări salariale, după care află că aceeași doamnă Andronescu, prin această majorare, ar crea discriminări în interiorul sistemului de învățământ? Apoi, profesorul constată șocat că în 2009 doamna Andronescu, devenită ministru, nu îi mai dă nimic! Ecaterina Andronescu dovedește astfel că este cel mai slab ministru al Educației al tuturor timpurilor, având o funcție care o depășește atât intelectual cât și managerial.

Aflată la șefia Ministerului Educației, doamna Andronescu nu a adoptat nici măcar un program constructiv pentru educație. Mai mult, Guvernul din care doamna ministru Andronescu face parte, a alocat educației sub 6%, a retras banii pentru investiții, nu a majorat salariile și amenință profesorii cu restructurarea.

În schimb, Cabinetul Boc a prevăzut în proiectul de buget pentru Ministerul Culturii cu 50% mai mulți bani pentru salariile preoților, ale profesorilor la facultățile de teologie și ale personalului neclerical. Totodată, în timp ce vor primi bani pentru construcție 806 lăcașe de cult, va fi finanțată de la buget construirea a doar 242 școli generale, licee și grădinițe, 36 de spitale și 37 de cămine culturale.

De aceea, o invit pe doamna ministru Andronescu să îndeplinească o ultimă promisiune: să demisioneze, așa cum singură a declarat că ia în calcul să-și depună demisia, ca urmare a rectificării negative de 676 de milioane de lei aplicată învățământului, susținând că funcția din guvern nu a reprezentat pentru domnia sa o tentație.

  Andrei Dominic Gerea - declarație politică: Investițiile inexistente ale Guvernului Boc generează șomaj fulminant;

Domnul Andrei Dominic Gerea:

"Investițiile inexistente ale Guvernului Boc generează șomaj fulminant"

Primul lucru pe care l-am auzit de la domnul Boc atunci când a venit la guvernare, plin de energie și planuri mărețe, a fost dezideratul său așa-zis "primordial", care era susținut din toate puterile de marea coaliție din care face parte, și anume investițiile masive și urgente în sectorul public. Dar, surpriză: toate proiectele aruncate pe piață de domnul Boc, imediat după instalarea în funcție, și acestea nu au fost chiar puține, au rămas la stadiu de topuri de hârtie consumate inutil și uitate subit în beciurile întunecate ale palatului guvernamental.

Atunci când premierul în funcție s-a angajat să aloce 20% din p.i.b. pentru investiții, probabil avea intenții bune, dar numai verbale... A trebuit să mai treacă o vreme cu domnul Boc la guvernare, ca să ne dăm seama că tot ce ne spune sau promite dumnealui azi se va schimba mâine sau nu va avea niciodată efect deoarece acesta vorbește foarte mult, dar uită să mai treacă și la fapte, din lipsă de timp doar, mai mult ca sigur. E "fugărit" de criză domnul Boc, nu are vreme pentru lucruri mărunte...

Aveam nevoie de investițiile promise pentru crearea urgentă de noi locuri de muncă în domeniile din sectorul public care ar fi suplinit inflația de șomeri generată acum de criză în alte zone.

Aveam nevoie de un plan rapid anticriză, un plan pentru investiții în proiecte de infrastructură în principal, pentru utilizarea corectă și eficientă a miliardelor de euro împrumutate acum, care ar fi avut ca efect imediat scurtarea perioadei dificile prin care trecem și care riscă să se prelungească necontrolat de mult, în lipsa unei strategii coerente în acest sens.

Sunt zone întregi care ar putea genera o mulțime de noi locuri de muncă, dar în România nu se vorbește decât despre șomaj. Până și FMI ne avertizează că șomajul se va acutiza drastic în următoarea perioadă, ajungând la circa 800.000 de șomeri la sfârșitul acestui an, iar miniștrii noștri nu au decât un singur răspuns: "Exagerează FMI"

Rata șomajului înregistrat în luna aprilie a fost de 5,7 la sută, față de 5,6 la sută în luna martie și 3,9 la sută în luna similară din 2008. Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă a fost de 517.741 persoane. Oare este puțin sau mult? Oare pe domnul Boc îl liniștește sau îl îngrijorează statistica mai sus prezentată și, în special, prognoza sumbră a FMI?

Ce plan aveți, domnule prim-ministru, pentru a reuși repornirea economiei românești, pentru a ține în viață firmele românești și, mai ales, pentru a le asigura românilor locul de muncă și mâine, pentru a pune capăt degringoladei în care se află activitatea acestui guvern, activitate care se limitează doar la dispute politice și împărțiri de funcții prin județe?

  Valeriu Ștefan Zgonea - declarație politică cu titlul Ipocrizie și demagogie fără limite, marca PNL;

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

"Ipocrizie și demagogie fără limite, marca PNL"

Nu mă surprinde faptul că liberalii se simt în elementul lor în joaca de-a moțiunile. Este dreptul opoziției să depună moțiuni, chiar dacă acestea sunt lipsite de conținut. PNL a tratat cu superficialitate toate problemele, indiferent dacă s-a aflat sau nu la guvernare.

Ceea ce mă uimește, însă, este ușurința cu care liberalii lansează acuzații la adresa actualului Executiv și își asumă un rol total nepotrivit pentru cei care au împins economia românească la marginea prăpastiei.

Liberalii vorbesc fără nici o reținere despre reperele de moralitate ale unei guvernări, despre compromiterea reformelor și a investițiilor, despre grija lor nemăsurată pentru cei săraci, ca și cum românii ar fi uitat cine a guvernat țara în ultimii ani. Dacă membrii PNL sunt cumva loviți de amnezie, trebuie să le aduc aminte că au irosit patru ani de creștere economică.

În toamna anului trecut, fostul premier Călin Popescu- Tăriceanu se lăuda cu cel mai mare p.i.b. din istoria țării, însă a lăsat în urmă un deficit bugetar de peste 5%. România riscă sancțiuni din partea Comisiei Europene din cauza incompetenței Guvernului liberal.

Liberalii au guvernat țara după principiul "După noi potopul!", cheltuind iresponsabil fondurile de la bugetul de stat. Au alimentat criza economică, iar acum se laudă că au fost campioni la investiții. Într-adevăr, este o adevărată "performanță" să termini 4 kilometri de autostradă în 4 ani. Este o dovadă de maximă "responsabilitate" faptul că liberalii nu au fost în stare, în doi ani de zile, să cheltuiască un euro din fondurile europene.

Mă întreb dacă cei care au semnat moțiunea de cenzură nu au avut nici o reținere, nici o jenă, gândindu-se că acuză partidele aflate la guvernare de politizarea serviciilor descentralizate, în condițiile în care principala preocupare a liberalilor a fost schimbarea din funcții pe criterii politice a tuturor șefilor de instituții. Fularul galben și carnetul de membru PNL erau obligatorii și pentru directoarele de grădinițe din satele patriei.

Moțiunile liberalilor sunt o dovadă clară de ipocrizie. Pentru că se apropie alegerile europarlamentare, PNL încearcă să revină în atenție, sperând că românii mai pot fi păcăliți cu niște abureli însăilate pe câteva pagini, în care liberalii se prezintă drept salvatorii neamului și cei mai mari specialiști în economie. În realitate lucrurile stau cu totul altfel. Actualul Guvern trebuie să repare tot ceea ce liberalii au stricat cât timp s-au aflat la guvernare.

În doar câteva luni, Executivul a reușit să achite datoriile uriașe lăsate de fostul Guvern, să accelereze ritmul absorbției fondurilor europene și să aloce 20% din buget pentru investiții publice. Actualul Guvern a reușit să mențină echilibrul social, în condiții dificile, de vulnerabilitate macroeconomică.

De la 1 aprilie a intrat în vigoare pensia minimă socială. PSD a susținut această măsură, pentru că, în România, peste 800.000 de români aveau pensii mai mici de 300 de lei. Din octombrie vom majora pensia minimă la 350 de lei, peste un milion de români urmând să beneficieze de pensia minimă garantată. Instituirea pensiei minime garantate reprezintă o măsură fără precedent, pe care am susținut-o și am promovat-o, prioritatea noastră fiind protejarea populației de efectele negative ale crizei.

La ora actuală, există premisele relansării economice. Datele financiare pe luna aprilie relevă revenirea sentimentului de încredere în economia românească și vă asigur că PSD va fi, în continuare, extrem de atent la modul în care sunt cheltuite sumele alocate pentru investiții, pentru că investițiile reprezintă principala măsură a strategiei anticriză.

Suntem consecvenți și vom acționa pentru a pune noi baze pentru creșterea economică.

Pentru PSD, interesul țării înseamnă interesul fiecărui cetățean român.

  Damian Florea - declarație politică cu tema Un laptop pentru fiecare elev;

Domnul Damian Florea:

"Un laptop pentru fiecare elev"

Cred că este de datoria mea să fac această declarație politică din cel puțin două motive: unul, deoarece îmi place să cred în continuitatea și coerența ideilor unui om politic, iar doi, ca un răspuns pentru cei care au crezut că poziția mea față de proiectul de lege privind Un unui laptop pentru fiecare elev era doar o forma de opoziție, fără un suport și niște argumente, chiar dacă atunci am argumentat suficient.

Reamintesc că în susținerea argumentelor mele am spus că pentru moment, "proiectul IT" este unul ce ține mai mult de zona SF și poate fi egal cu un proiect la fel de salutar, în intenție, dar tot SF, proiect prin care eu ca deputat de București doresc ca prin lege să dotez pe fiecare bucureștean cu un aparat individual de zbor, modelul Iustin Capră, ca răspuns la traficul auto infernal din Capitală.

Unii dintre critici s-au grăbit să spună că mă pun în calea progresului informatic ș.a.m.d. Ca să fiu mai concis, declarația mea este că nu spun lucruri în care nu cred și în același timp îmi place să mă pun în situația pe care o comentez, pentru a evalua problemele din ambele laturi. Cred în continuare în ceea ce am declarat în momentul dezbaterilor parlamentare din anul 2007 și am să vă prezint un articol publicat în revista Foreign Policy Romania, numărul din ianuarie/februarie 2009. Titlul articolului semnat de Jerome Chen este: "Șocul prețului": "Vă mai amintiți laptopul de 100 de dolari? După ce adaugi toate costurile totale legate de deținerea lui, rezultă un preț care poate depăși, de fapt, 2600 dolari. Proiecte precum "Un laptop pentru fiecare copil" și "Classmate PC" al Intel au încercat să ofere computere low-cost pentru elevii din țările sărace, care nu își pot permite tehnologia actuală. Un recent studiu Vital Ware Consulting arată totuși că pregătirea personalului și cheltuielile de întreținere sunt uriașe comparativ cu prețul inițial, aducând costurile totale la egalitate cu cele ale aparatelor obișnuite. "Ai un dispozitiv mai ieftin, dar trebuie totuși să fii conștient de celelalte costuri" spune Karen Coppock, de la Vital Wave.

Dispozitivele ultrasimple ar putea chiar să nu aibă o viață atât de lungă precum computerele obișnuite, ceea ce duce la prețuri consistente de înlocuire. "Classmate PC" și "Un laptop pentru fiecare copil" speră să mărească durata de viață a computerelor cu design mai simplu, potrivit pentru copii, dar până acum produsul finit n-a prea fost la înălțimea reclamei care i s-a făcut.

În rest, sa auzim numai de bine!

  Sonia-Maria Drăghici - intervenție cu tema Ziua Internațională a Crucii Roșii - un simbol al solidarității și al respectului valorilor umane;

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

"Ziua Internațională a Crucii Roșii - un simbol al solidarității și al respectului valorilor umane"

Am sărbătorit, ca în fiecare an, la 8 mai, Ziua Internațională a Crucii Roșii, care marchează nașterea lui Henry Dunant (1828-1910), fondatorul Mișcării Internaționale a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii. Pentru oamenii din întreaga lume simbolul acestei zile poate fi unul de solidaritate și cooperare, de unire a eforturilor pentru o viață mai bună.

Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii, cu sediul la Geneva, a luat ființă în 1863 și este cea mai mare rețea umanitară din lume, cu activități în aproape toate țările de pe glob. Ea cuprinde Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie precum și Societăți Naționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie din 178 de țări. Crucea Roșie motivează și pregătește oamenii să desfășoare acțiuni de voluntariat în cadrul comunităților în care trăiesc, dar și la nivel național și internațional.

Istoria Crucii Roșii se leagă de bătălia de la Solferino, o localitate situată în nordul Italiei, între Milano și Verona.Bătălia a avut loc acum 150 de ani, pe 24 iunie 1859, între armatele aliate ale Franței din timpul lui Napoleon al III-lea și ale Italiei de sub Victor Emmanuel al II-lea, împotriva trupelor austriece aflate sub autoritatea împăratului Franz Josef I. Soldată cu victoria aliaților, bătălia a fost una din cele mai sângeroase ale istoriei, producând aproape 6000 de morți și peste 35 000 de răniți și dispăruți, din totalul de 220 000 de combatanți.

Aflat întâmplător acolo, Henry Dunant, un tânăr cetățean din Geneva, a fost impresionat deevenimentelela care lua parte, de numărul mare al răniților și de gravitatea stării lor. A fost cuprins de indignare și de milă văzând un singur medic și personal insuficient la un număr atât de mare de suferinzi, încercând el însuși să-iajute pe răniți, fără a face deosebire între soldații italieni, francezi sau austrieci. Astfel,Dunant a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. "Siamo tutti fratelli - suntem cu toții frați" spunea Dunant privind urmările dezastrului de la Solferino.

La Geneva, propunerea lui Dunant a fost bine primită și, la inițiativa avocatului Gustave Moynier, președintele Societății geneveze de utilitate publică, în septembrie 1863, a luat ființă "Comitetul din Geneva pentru ajutorarea militarilor răniți".Semnul distinctiv sub care va acționa personalul acestor organizații este o cruce roșie pe fond alb. Emblema reprezintă, ca omagiu adus lui Henry Dunant, cetățean elvețian, inversul steagului Elveției, care este o cruce albă pe fond roșu.

Organizația s-a întrunit pentru prima oara la 17 februarie 1863 și s-a autointitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților, care, în 1876, urma să devină Comitetul Internațional al Crucii Roșii, iar în 1991 s-a luat hotărârea de a schimba denumirea Ligii Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie în "Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie".

Federația Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie împreună cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii a lansat pe 5 mai un program global intitulat "Our world, your move", care îndeamnă oamenii din întreaga lume să participe la acțiuni umanitare în spirit solidar.

Cei aproximativ 100 de milioane de membri care activează sub simbolul Mișcarea Internațională a Crucii Roșii și Semilunii Roșii sunt gata să ajute persoanele vulnerabile, aflate în dificultate, indiferent de naționalitate, rasă sau de convingeri religioase. Organizația se implică în orice regiune a lumii unde este nevoie de ajutor: țările subdezvoltate, statele care se confruntă cu crize umanitare cauzate de calamități, epidemii sau războaie.

De asemenea, Crucea Roșie acordă o importanță deosebită apărării drepturilor omului, în special în ceea ce privește statutul prizonierilor. Cea mai grea misiune a organizației, pe lângă cele din Asia și Kosovo, este în Africa. În unele zone ale acestui continent se produc nenumărate drame din cauza foametei și a numărului mare de persoane cu boli incurabile sau infectate cu virusul HIV.

Așadar, a fost nevoie de 40.000 de morți și răniți, de una dintre cele mai violente bătălii din istoria umanității, Solferino, dar mai ales de un vizionar, Henry Dunant, ca să se pună bazele celei mai mari mișcări umanitare din lume. Este o dovadă că, mai presus de conflicte, bătălii, lupte pentru interese personale sau de grup, calamități și catastrofe naturale, umanitatea se poate manifesta solidar și fratern. Ideea susținerii valorilor umane și a luptei tuturor pentru mai binele tuturor nu trebuie să ne părăsească niciodată.

  Mircea Grosaru - referire la Ziua Europei, în fiecare zi;

Domnul Mircea Grosaru:

"Ziua Europei, în fiecare zi"

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, România sărbătorește Ziua Europei odată cu toate țările din acest spectru politic al bătrânului continent și sărbătoarea este a tuturor.

România a avut șansa istorică, pe care o merita pe deplin, de a se apropia din mers de această combinație politică europeană, apreciată de unii și criticată de cei care nu reușesc să se adapteze la nou, la o economie bine calculată și programată, la o legislație elastică și permisivă, care în unele țări funcționează mai bine, în altele nu încă.

Uniunea Europeană nu are nevoie de prezentare. Studiile și cifrele ne spun că în fiecare an nivelul de viață a cetățenilor Uniunii Europene este în continuă creștere și va crește și în continuare, datorită unei prefigurări făcute până în anul 2015.

Astfel, dacă ne raportăm la produsul intern brut, măsurat în standardul "putere de cumpărare", Uniunea Europeană se află pe locul 3 în lume, cu 22.600 unități, față de 25.800 unități ale Japoniei și 35.200 unități ale Statelor Unite ale Americii.

Dar din cât de bogați sunt europenii și cât de bogați suntem noi, trebuie să observăm că, după același standard, România are 8.000 de unități, Polonia are 11.700, Ungaria 14.700, Italia 23.600, iar Luxemburg 58.900 unități, ceea ce ne arată că, suntem în creștere, chiar dacă suntem printre ultimii din Uniunea Europeană, însă la fel și intrarea în Uniunea Europeană este doar de 2 ani și 4 luni, iar procesul este de durată.

Din cele 27 țări membre ale Uniunii, în care trăiesc circa 492 de milioane de locuitori, 785 de deputați vor deveni în curând membri ai Parlamentului European, din care 35 din România și 78 din Italia.

Faptul că suntem pe locul 7 în Europa, după Germania, Franța Italia, Regatul Unit, Spania și Polonia, la numărul de membri ai Parlamentului European, iar relația cu Italia este foarte apropiată, ne îndreptățește să sperăm la un nivel de viață din ce în ce mai bun, chiar dacă la ora actuală Europa trece și ea printr-o situație economică și financiară mai delicată decât oricând. Să nu uităm de potențialul uman și de bogățiile naturale ale României, care ne sunt și ne vor fi de ajutor și de acum înainte.

Așadar, atât de Ziua Europei, dar și în fiecare zi, va trebui să ne bucurăm că suntem membri ai unei Mari Familii și cu siguranță că Uniunea Europeană, la rându-i, va avea grijă ca toți cetățenii ei să fie liberi și prosperi.

La mulți ani Uniunea Europeană !

La mulți ani România !

  Mircea Grosaru - intervenție cu tema Cine salvează Casa d'Italia;

"Cine salvează Casa d'Italia"

Cine nu a auzit și nu cunoaște municipiul Târgoviște, orașul de pe malul râului Ialomița, vestit prin vechile edificii ale secolelor XIII-XX, din care ies în evidență Curtea Domnească, construcțiile civile și religioase așezate în semicerc larg și perfect îmbinate ale marilor boieri ai vremii.

Multe dintre aceste edificii, după cum este știut de istoria orașului, au fost construite de vestiții constructori italieni, care prin anii 1880 - 1890 au venit la Târgoviște, unde au constituit și o mică comunitate locală, formată inițial din constructori și pietrari, care devin apoi ingineri, arhitecți și antreprenori renumiți în spațiul românesc, unde rămân să-și petreacă în continuare tot restul vieții.

În anul 1913, din documentele vremii aflăm că la Târgoviște apar a trăi circa 90 de persoane, devenind ulterior puternică și închegată, iar statul italian hotărăște să le construiască începând cu anul 1938 o agenție consulară, denumită Agenția Consulară Regală a Italiei și sediu al tuturor instituțiilor italiene din Târgoviște.

Între anii 1940 și 1943, acolo unde a funcționat Agenția Consulară a Italiei a funcționat și Institutul Național de Cultură și Educație italiană, unde copii români și italieni se întâlneau cu ocazia diverselor evenimente culturale sau familiale, serbări sau frecventau cursuri de cultură și civilizație, atât de necesare și astăzi copiilor noștri.

De mai bine de 5 ani, Asociația Casa d'Italia din Târgoviște este afiliată la Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. care are statutul de utilitate publică, reprezentând oficial minoritatea italiană din România și poate organiza împreună cu comunitatea locală multe evenimente de același fel ca pe vremuri, cu condiția de a avea un loc pe măsură.

Astăzi, Casa d'Italia din Târgoviște este o ruină și mult mai mult decât atât, iar statul italian va trebui să o doneze comunității locale, în semn de recunoștință pentru toți cei care au construit acest imobil, punând împreună munca, pasiunea și nu numai atât. Cu siguranță că RO.AS.IT. împreună cu comunitatea locală ar căuta și ar găsi soluția reabilitării acestei clădiri, care prin tradiția ei poate redeveni ceea ce a fost odată, cu tragere de inimă, multă dragoste și pasiune. copiii români și italieni foloseau împreună tot ceea ce era mai frumos: cultura, muzica, tradițiile și buna conviețuire.

Salvând Casa d'Italia, vom salva istoria, tradițiile și generații întregi de copii care, în locul muncii la negru în străinătate, cu siguranță că vor alege istoria, cultura și munca în țara lor.

  Titi Holban - expunerea unui punct de vedere critic asupra guvernării actuale;

Domnul Titi Holban:

Astăzi, România stă sub semnul unei guvernări care riscă să ne arunce în recesiune. În decembrie 2008 am asistat cu toții la formarea unei mari coaliții pentru a scoate țara din criză și am crezut atunci că diferențele majore dintre cele două partide aflate la putere pot fi trecute cu vederea pentru atingerea acestui scop. Ne-am înșelat amarnic, așa cum înșelate au fost și așteptările alegătorilor cărora li s-a promis în campania electorală mărirea salariilor cadrelor didactice, creșterea punctului de pensie, subvenționarea agriculturii, reducerea TVA la alimentele de bază, sute de km asfaltați.

În această sarabandă a promisiunilor fără acoperire a intrat și șeful statului, Traian Băsescu, care a promulgat cu seninătate legile salariilor și pensiilor mărite, fără a ține cont de avertizările noastre, ale liberalilor. Tot domnia sa a uitat de disputele din trecut cu PSD și a dat mâna cu Mircea Geoană pentru a unge un guvern imoral.

În campania electorală românilor li s-a promis marea cu sarea, le-au fost furate voturile prin minciună. acum românilor li se oferă bâlbe și incompetență, tocmai într-un an greu, de criză economică. Criza economică a devenit laitmotivul preferat al acestui guvern. Într-adevăr, există criză economică, dar măsurile de combatere a acestui fenomen lipsesc cu desăvârșire.

În schimb, acest Guvern a rămas campionul imoralității, ipocriziei, populismului, demagogiei. Cu domnul Boc prim-ministru care și-a dovedit incompetența până și în materia dreptului constituțional și care nu iese din cuvântul lui Băsescu, un mare specialist în ale economiei, e și normal să beneficiem de asistența FMI.

Parteneriatul pentru România a fost înlocuit cu parteneriatul pentru partid, pentru satisfacerea clientelei politice a PDL și PSD. Din această ecuație a rânduielii și a trocului politic lipsesc cetățenii României, lipsesc măsurile care să-i protejeze și care să sprijine activitatea IMM-urilor. Ce au promovat în schimb guvernanții noștri în aceste 4-5 luni?

Au înlocuit fără jenă descentralizarea cu politizarea administrației publice, au lăsat pe drumuri fără nicio explicație sute de mii de oameni și de funcționari publici, au tăiat din bugetele locale și din salariile dascălilor, investiții publice mari și din mediul rural au fost abandonate.

Guvernul ne-a promis reducerea taxelor și impozitelor. Bravo! După 4 luni, s-a introdus impozitul minim care se aplică pe principiul: Ai, n-ai, dai bani la stat! Efectul: falimentul micilor întreprinzători! Guvernul vorbește despre achitarea facturilor restante către primării și către firme, invocând cifre fără a prezenta o listă a acestora, așa cum PNL a solicitat public.

Sunt câteva exemple de măsuri anticriză propuse de actualul Guvern. Unde este viziunea lor, fiscală, bugetară? Care este coerența lor? Vă spun eu: niciuna!

Mai mult decât atât, Guvernul Boc a propus măsuri care nu au de-a face cu relansarea economică, a încălcat legea, angajamentele din programul de guvernare și promisiunile din campanie, motiv pentru care miniștrii celor două partide ar trebui să-și ceară scuze față de acești oameni și poate chiar să demisioneze.

Guvernul Boc și-a bătut joc de prevederea legală privind stabilirea punctului de pensie la 45% din salariul mediu progonozat și de pensiile oamenilor, cărora domnul Geoană le-a prevăzut, cu surle și trâmbițe, o creștere de 5% în două trepte pentru 2009. Este rușinos! Au fost mărite contribuțiile sociale de asigurări dând frâu liber evaziunii fiscale. Prin măsurile de șomaj tehnic, Guvernul încurajează nemunca, fără alte măsuri de susținere a agenților economici. Guvernanții au blocat la 2% contribuția pentru pilonul II de pensii și nu există nicio viziune în acest sens pe termen scurt și mediu.

Concluzia este una singură: în România de azi se guvernează doar pentru imaginea celor două partide care dețin cârmele guvernării, nu pentru cetățenii acestei țări.

  Dragoș Adrian Iftime - declarație politică cu tema România, o familie în cea mai mare familie europeană;

Domnul Dragoș-Adrian Iftime:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "România, o familie în cea mai mare familie europeană".

Alegerile pentru Parlamentul European vor avea loc în plină criză economică europeană.

Rezolvarea problemelor cu care se confrunta românii poate veni numai de la Partidul Democrat Liberal. Numai Partidul Democrat Liberal a dovedit că știe cum să guverneze făcând trecerea de la greu la bine. Numai Partidul Democrat Liberal are forța europeană necesară în aceste momente. Partidul Democrat Liberal este membru al Partidului Popular European, grupul cu cei mai mulți aleși în Parlamentul European.

Cetățenii români trebuie să se bucure la ei acasă de normele legale și de programele europene destinate României. Integrarea europeană trebuie să devină o realitate locală românească.

Ca parte a Partidului Popular European, Partidul Democrat - Liberal se află în familia care a construit Uniunea Europeana și dezvoltă mai departe proiectul de prosperitate și democrație europene. Ca parte a Partidului Popular European, Partidul Democrat - Liberal se află în sânul celei mai puternice familii politice europene. Interesele României se vor plasa astfel în cel mai important centru de decizie european.

Popularii europeni sunt fondatorii Uniunii Europene. Ei sunt continuatorii si apărătorii valorilor europene de bază, în primul rând familia. Politica popularilor europeni urmărește întărirea familiei ca unitate de baza a societății. În Parlamentul European, popularii europeni au susținut, prin măsuri legislative, nevoile concrete ale familiei.

Popularii europeni sunt principalii purtători ai tradiției democratice europene. Ei pun în centrul acțiunii politice primatul legii și respectul pentru drepturile fundamentale ale cetățeanului. Popularii europeni susțin principiile economiei sociale de piață și ale justiției independente. În acest fel, popularii europeni acționează pentru Europa prosperității și echității.

  Miron Ignat - despre Ziua victoriei asupra fascismului;

Domnul Miron Ignat:

"Ziua victoriei asupra fascismului"

Anul acesta, la data de 9 mai, se împlinesc 64 de ani de la marea victorie asupra fascismului. La această dată aniversăm trei mari evenimente, cu semnificații și rezonanțe profunde în istoria luptei poporului nostru pentru libertatea, suveranitatea și dreptatea națiunii: Ziua Independenței României, Ziua victoriei asupra fascismului și Ziua Europei.

La data de 9 mai 1877, vestea proclamării independenței de stat a României de către Parlamentul României a fost primită cu emoție și entuziasm în întreaga țară. În această zi istorică, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, a declarat într-un memorabil discurs: "Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare".

Voința și puterea statornică a poporului român de a trăi liber, de a-și consolida independența abia proclamată au determinat intrarea României în războiul împotriva puterii otomane. Armata română a avut spijinul armatei ruse și astfel a învins Turcia, participând totodată și la eliberarea popoarelor din Balcani. Măreția faptelor de vitejie săvârșite de soldații români a devenit un simbol pentru generațiile următoare, care au cinstit și vor cinsti eroismul ostașilor noștri. Dobândirea independenței a influențat pozitiv dezvoltarea modernă a României și afirmarea ei în viața politică internațională.

La data de 9 mai 1945 s-a consemnat victoria asupra fascismului. Războiul a fost declanșat de Germania fascistă prin atacarea Poloniei și a URSS-ului. România a fost atrasă în acest război necruțător și alături de armata sovietică au contribuit la înfrângerea fascismului.

Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, pe fundalul amenințării izbucnirii unui al treilea război mondial în Europa, a propus crearea unei instituții europene supranaționale. Astfel, liderii Uniunii Europene, întruniți la summitul de la Milano, în anul 1985, au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei. Nașterea Uniunii Europene de azi a urmat ca un proces firesc victoriei asupra fascismului.

În anumite țări, își fac apariția organizații de tineret neonaziste și promovează politica hitleristă. Trebuie să manifestăm vigilent și să tăiem din rădăcină acești germeni a nazismului odios.

Unele ideologii caută să schimbe istoria vremii, să minimalizeze contribuția popoarelor URSS-ului la învingerea Germaniei hitleriste. Aceste teorii nu corespund realității și ei încearcă să influențeze tânăra generație.

Nu trebuie să uităm că eroii celui de al doilea război mondial s-au jertfit pentru independență, libertate și democrație. Datoria noastră, a tuturor, este să acordăm atenția cuvenită însemnătății și importanței acestor mari acte de istorie.

Pe această cale, doresc să-mi exprim recunoștința față de acei eroi, cunoscuți și necunoscuți, care și-au dat viața pentru patrie și pentru victorie.

  Ionuț-Marian Stroe - declarație politică: Ora extracurriculară de educație fizică a doamnei ministru Andronescu nu prinde la elevi;

Domnul Ionuț-Marian Stroe:

"Ora extracurriculară de educație fizică a doamnei ministru Andronescu nu prinde la elevi"

Duminică 10 mai, în organizarea a doi parlamentari PNL, s-a desfășurat pe un traseu din jurul Palatului Parlamentului "Crosul pentru sănătate în școli". O inițiativă salutară și demnă de urmat și de alții. Din informațiile apărute în presă, la start, la categoria elevi - de altfel principalii beneficiari ai acțiunii - s-au aliniat doar 90 - 100 de concurenți. Aceeași participare din rândul elevilor s-a înregistrat și pe data de 2 mai, la un cros organizat în parcul IOR. Cele două competiții de masă - dacă ministrul tineretului și sportului, doamna Monica Iacob-Ridzi le organizează doar verbal, în declarații televizate, iată că alți vectori, trecuți mai puțin prin fața camerelor de luat vederi, chiar pun în practică intențiile - nu au atras numărul scontat de elevi. Mai mult, nu au venit la aceste acțiuni acei elevi care chiar trebuie să dea câteva kilograme jos. Și aceasta în ciuda faptului că manifestările, cea organizată de PNL, sigur, s-au bucurat de participarea morală a unor personalități din lumea sportului.

Privite din alte unghiuri de vedere - dar deloc forțat - cele două crosuri pot fi comparate și cu ceea ce intenționează să facă doamna ministru Ecaterina Andronescu, adică ora/orele extracurriculare de educație fizică. Deci doamna ministru susține că în zilele de sâmbătă și duminică, elevii vor participa la acțiuni sportive la alegere, care înlocuiesc una din orele de educație fizică scoase din curricula de învățământ. Participarea redusă a elevilor la cele două crosuri mai sus amintite - 100 de elevi la nivelul Bucureștiului reprezintă o mare dezamăgire pentru mine - confirmă, dacă mai era nevoie, eșecul ideii doamnei ministru Andronescu. Dacă nu vin elevii la o manifestare sportivă care este televizată, la care se dau și premii, unde sunt prezenți personalități din lumea sportului, Ilie Năstase, Alina Dumitru, Ivan Patzaichin, Andreea Răducanu, atunci cum va fi participarea la orele de educație fizică extracurriculare din curțile școlilor, unde nu va exista nici un stimulent?

Participarea redusă a elevilor la cele două manifestări sportive din ultimele două weekend-uri (evident, la nici una nu a participat doamna ministru Andronescu; la cea din 2 mai, are o "scuză", se afla la un mic, un caș și o tărie la Sâmbra oilor în nordul țării, și nici măcar vreun reprezentant trimis de domnia sa) trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru minister. Trebuie să constituie un semnal privind utopia orelor de educație fizică extracurriculare. Până nu este prea târziu, doamna ministru Ecaterina Andronescu trebuie să revină și să nu reducă orele de sport din orarul obligatoriu. Altfel, se va înscrie printre responsabilii care contribuie la degradarea sănătății elevilor.

  Nicolae Jolța - declarație politică cu referire la Drumuri mai proaste spre stațiuni mai promovate;

Domnul Nicolae Jolța:

"Drumuri mai proaste spre stațiuni mai promovate"

Lansarea imnului turismului românesc, cei 100.000 de turiști declarați de autorități ca fiind prezenți pe litoral în vacanța de 1 Mai, demonstrația de echitație a ministrului Udrea, toate acestea au făcut ca nimeni să nu observe sau să treacă prea ușor peste miile de mașini blocate la intrarea pe autostrada soarelui, peste cele 6 ore petrecute pe drum de mii de bucureșteni care se întorceau de pe litoral.

Nici măcar studiul realizat de compania de consultanță A.T. Kearney, studiu care previzionează că infrastructura rutieră din România va atinge un nivel similar cu cel înregistrat de țările dezvoltate din Europa Occidentală în 130-150 de ani, dacă va fi păstrat ritmul actual de dezvoltare, nu a reușit să aducă cu picioarele pe pământ reprezentanții Ministerului Transportului și Infrastructurii.

Este trist că în România, starea proastă a drumurilor și insuficienta dezvoltare a infrastructurii de transport nu mai impresionează pe nimeni. Ne-am obișnuit să vedem coloane nesfârșite de mașini pe toate rutele importante din țară, la fiecare sfârșit de săptămână, și ne-am obișnuit, din păcate, să privim nepăsători la cifrele puse la dispoziție cu generozitate de actualul Guvern.

Programul de guvernare al Guvernului Boc promite modernizarea a 5000 de km de drumuri naționale și aducerea acestora la standardele prevăzute pentru drumurile europene. Același document ne arată că până în 2012 vor fi refăcute peste 10.000 de km de drumuri județene.

Cu ce bani, domnule Berceanu? La recenta rectificare bugetară, ministerul pe care îl conduceți a pierdut peste 200 de milioane de lei. Este o sumă enormă comparativ cu cei 39 de milioane cu care a fost rectificat bugetul Ministerului Turismului. O să ajungeți astfel la performanța nedorită de a sabota eforturile depuse de colega dumneavoastră de la Ministerul Turismului, deoarece beneficiarii serviciilor turistice oferite de România nu vor putea ajunge, în lipsa unei infrastructuri de transport corespunzătoare, în stațiunile promovate în imnuri.

În colegiul uninominal în care am fost ales, lucrările demarate de Guvernul Tăriceanu la drumurile județene au rămas fără finanțări. Cum o să refaceți, domnule ministru, 10.000 de km de drumuri județene până în anul 2012 dacă tot ce ați reușit până în prezent a fost să stopați lucrările deja începute?

Cum o să modernizați 5000 de km de drumuri naționale, dacă încă nu au început lucrările de modernizare a celor 118 km ai DN 76 care leagă Deva de Oradea, în condițiile în care finanțarea pentru aceste lucrări a fost identificată încă din anul 2008. DN 76 traversează două orașe (Vascău și Ștei), două municipii (Brad și Beiuș), dar este și singura șosea națională care asigură accesul în stațiunea Băile Felix și, din păcate, în lipsa lucrărilor de modernizare, accesul auto dificil duce la întârzierea dezvoltării economice și turistice a zonei.

Stimați colegi, consider că trebuie să conștientizăm faptul că infrastructura rutieră constituie un important vector de dezvoltare și de aceea trebuie să privim această problemă cu responsabilitate și seriozitate, conștienți de faptul că, în lipsa unor investiții susținute în acest domeniu, vor avea de suferit și turismul și mediul de afaceri și alte domenii dependente de infrastructura rutieră.

  Gheorghe-Eugen Nicolăescu - declarație politică: Descentarlizarea sănătății - o nouă Bazac(onie) politizată;

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

"Descentralizarea sănătății - o nouă Bazac(onie) politizată"

Procesul de descentralizare a unor servicii și instituții publice esențiale pentru cetățeni a început în 2005, iar în 2006 s-a adoptat legea descentralizării prin responsabilitatea unui secretar de stat, membru PNL, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. În perioada următoare, ministerele implicate au declanșat elaborarea studiilor, analizelor și evaluărilor pentru finalizarea strategiilor necesare aplicării legii descentralizării.

În anul 2008, la Ministerul Sănătății s-a aprobat strategia de descentralizare și programul, calendarul, prin care să se realizeze acest lucru.

În toamna-iarna anului 2008 s-a adoptat o ordonanță de urgență prin care unele spitale din București și Oradea treceau la primării, ca forme pilot absolut necesare pentru a se evalua consecințele descentralizării pentru cetățean și pentru sistem. Din nefericire, normele nu au mai fost elaborate de noul Guvern și procesul început așteaptă intrarea în normalitate, adică respectarea prevederilor legale.

În ciuda unor realități existente și a unor acțiuni întreprinse, noul ministru al sănătății, plin de aroganță, a anunțat că a finalizat strategia de descentralizare și că pregătește o lege în acest sens, pierzând de fapt aproape cinci luni de zile, iar legea va intra în funcțiune, probabil, din 2010.

Ce să credem? Că nu se vrea descentralizare și atunci se amână la nesfârșit un demers așteptat de toată lumea sau că se vrea dar nu se știe cum să se facă?!

Față de strategia anunțată și ale cărei coordonate se găsesc în declarații și comunicate de presă și nu în documente serioase publicate și cu acces pentru oricine este interesat, formulăm o primă constatare. În loc să se profesionalizeze managerii de spitale, cei care au rămas pe posturi după două evaluări și alții care pot veni în sistem și să dovedească aptitudini, s-a preferat renunțarea la concurs și revenirea la numiri pe criterii politice.

Actualul Guvern ne întoarce în primitivism și ne ia speranța de a ne apropia de țările dezvoltate, țări în care managerii s-au format în peste douăzeci de ani de activitate și de funcționare a unor instituții de pregătire permanentă.

Am aflat că cei care vor dori să devină manageri de spital vor trebui să urmeze cursuri la școala proprie a Ministerului Sănătății, ceea ce este corect, dar prin cursuri în format postuniversitar, de trei ani, adică se va da școlii un statut mult prea important, suprapunându-l învățământului superior în mod nepermis. Cu alte cuvinte, se dă sinecura unei instituții care poate fi controlată politic și al cărei profesionalism este dubios, iar viitorii manageri vor fi cei doriți de primari... fără să se țină cont de profesionalism și responsabilitate. Nu știm de ce s-a optat pentru această variantă șchioapă, în mare pripă, fără evaluarea impactului, cu servirea clientelei politice în mod fățiș, pentru întârzierea unui proces demarat în 2005, numai pentru că era început de vechiul Guvern.

Este trist că unii politicieni nu înțeleg că nu trebuie să fie aroganți, că nu trebuie să anuleze tot ce a făcut predecesorul numai ca să transmită că acela era un nimeni și un nimic și numai noul ministru le știe pe toate, numai noul ministru are competențele neverificate în practică, dar existente în mintea lui...

Aștept documentul, proiectul de lege pentru a avea o abordare serioasă, întemeiată pe concepte și analize, dacă ele există.

  Gheorghe Roman - despre Implicațiile impozitului forfetar asupra activității agenților economici;

Domnul Gheorghe Roman:

Declarația mea politică are ca temă "Implicațiile impozitului forfetar asupra activității agenților economici".

Așa-numitul impozit forfetar este, de fapt, un impozit minim. S-a spus adeseori că este un sistem practicat și în alte state ale lumii, printre care Franța, Spania și Polonia. Temerea principală în rândul oamenilor de afaceri este că s-a introdus un nou bir care face rău mai ales micilor întreprinderi. În realitate, argumentele sunt mult mai nuanțate și necesită câteva lămuriri, cu plusurile și minusurile aferente.

În primul rând, așa-numitul impozit forfetar nu este un impozit nou. El reprezintă, de fapt, o limită sau un prag minim de plată a impozitului, ceea ce înseamnă că firmele vor plăti ca și până acum impozitul de 3 % din venituri (microîntreprinderile) sau de 16 % din profit (celelalte firme), dar nimeni nu va plăti mai puțin de 500 de euro (plafonul minim). Prin urmare, dacă o firmă are de plătit un impozit anual de 1.000 de euro, ea va plăti mai întâi plafonul minim de 500 de euro și apoi diferența până la 1.000 de euro. Așadar, plafonul de 500 de euro stabilit de impozitul forfetar nu se adaugă la plata impozitului. Marele său dezavantaj este că sunt nevoite să plătească acest impozit chiar și firmele care obțin pierderi. Este cazul, de pildă, al firmelor de brokeraj care în marea lor majoritate au închis anul 2008 pe roșu.

În al doilea rând, introducerea impozitului minim nu afectează start-up-urile. Adică, cei care devin activi în cursul anului 2009 nu intră sub incidența impozitului minim. Nu sunt afectate nici firmele care își suspendă legal activitatea în acest an, până la termenul prevăzut în actul normativ elaborat în acest sens.

În al treilea rând, impozitul minim a fost introdus din argumente de echitate față de plătitorii de impozite. Angajații plătesc în general impozite de 33% din salarii, adică 16% impozit pe venit și 17% contribuții sociale. În același timp, există patroni care nu plătesc nimic pentru că au firme pe care le declară fără profit și în care transferă diferite cheltuieli personale (casă, întreținere, mașină, telefon etc.).

Introducerea impozitului minim va face ca orice firmă să plătească un minimum de 500 de euro pe an, adică în jur de 180 de lei noi pe lună. Ea este egală cu suma pe care o plătește un angajat cu salariul minim pe economie la contribuții sociale. Vor exista, desigur, firme care nu au de fapt activitate și care vor fi radiate sau își vor suspenda activitatea. Aceste firme vor dispărea.

În al patrulea rând, statul se asigură de plata unei părți din impozitele pe care firma trebuie să le plătească oricum. Partea bună este că vor dispărea firmele-paravan sau firmele fără nici un fel de activitate. În acest context, sistemul fiscal va deveni mai corect fata de oamenii care își plătesc în mod cinstit impozitele. În speranța că, prin aceste argumente, se poate asigura de către cetățeni o mai bună înțelegere a acestui impozit forfetar, vă mulțumesc pentru atenție.

  Andrei-Valentin Sava - exprimarea unui punct de vedere în privința banilor cheltuiți din bugetul UE;

Domnul Andrei-Valentin Sava:

La început de campanie pentru alegerile europarlamentare ne confruntăm cu o problemă ce ține tocmai de statutul nostru de stat membru al Uniunii Europene. Este vorba de Rezoluția adoptată joi de Bundestag, prin care se cere suspendarea fondurilor pentru România.

Este firesc ca state mari contributoare la bugetul UE să fie îngrijorate privind modul în care sunt cheltuiți banii din bugetul Uniunii, însă faptul că un stat membru al UE cere tăierea fondurilor pentru România este cu siguranță un semnal de alarmă. Din păcate, pentru unii dintre politicienii noștri, pentru care fotoliul de președinte a devenit un scop care scuză orice mijloace, acest semnal de alarmă reprezintă doar pretextul unor atacuri exagerate și total nefondate la adresa unor oameni care s­au luptat pentru ca România să intre în rândul țărilor europene. Probabil că atunci când a atacat afirmațiile doamnei Macovei, fost ministru de justiție al României la momentul aderării, domnul Geoană a uitat complet că tocmai guvernul britanic condus de colegul său de familie politică, Gordon Brown, i-a încredințat acesteia un mandat de reprezentare pe lângă guvernul de la Skopje în domeniul luptei antijustiție, sau faptul că Parlamentul European i-a acordat anul trecut doamnei Macovei titlul de femeia anului în Europa. În plus, așa cum a afirmat și liderul Transparency International România, decizia Bundestagului de a cere tăierea fondurilor europene pentru România nu este luată în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) pe justiție.

Pentru noi, în schimb, deși Rezoluția Bundestagului nu poate ține loc de Raport al Comisiei Europene cu privire la stadiul îndeplinirii angajamentelor din Mecanismul de Cooperare și Verificare, situația în sine trebuie să ne determine să acționăm cu maturitate. Există precedentul bulgar din care trebuie să tragem învățăminte și să folosim toate canalele de persuasiune pentru ca o astfel de decizie să nu fie aplicată în cazul nostru. Însă nu putem face acest lucru negând lucrurile care nu au funcționat corect. Putem face acest lucru doar printr­o imagine realistă asupra a ceea ce se întâmplă acum în România și asupra a ceea ce s­a întâmplat sau mai degrabă nu s­a întâmplat în ultimii ani în domeniul transparenței cheltuirii fondurilor europene și al reformei în justiție. Doar recunoscând punctele noastre slabe, corectându­le și întărindu­le pe cele bune vom reuși ca fondurile europene atât de necesare dezvoltării României să ajungă la noi. De asemenea, sprijin în totalitate atitudinea potrivit căreia reforme atât de necesare trebuie făcute, chiar dacă ele vor avea un cost electoral pentru Partidul Democrat Liberal.

  Radu Bogdan Țîmpău - comentarii privind o decizie a Curții Constituționale;

Domnul Radu Bogdan Țîmpău:

În urma contestației depuse de Grupurile parlamentare ale PNL și UDMR, inițiativa legislativă a PD-L și PSD care îi transforma în manageri "politici" pe șefii direcțiilor publice a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională a României.

Noi am fost nemulțumiți încă de la început deoarece prin noile reglementări se politizează administrația publică. Toate structurile de la nivelul unităților administrativ-teritoriale, care nu sunt descentralizate administrativ și financiar, devin servicii publice deconcentrate ale unităților administrativ-teritoriale, se desființează o categorie nedefinită de funcții publice, cu excepția funcțiilor publice cu statut special și a funcțiilor publice de prefect, iar în locul acestora se înființează funcția de director coordonator al serviciului public deconcentrat din cadrul ministerelor și al celorlalte organe ale administrației publice centrale.

Și iată că a venit și decizia Curții Constituționale, care a declarat neconstituțională legea în cauză, adeverind afirmațiile noastre, ale liberalilor.

Problema majoră este însă faptul că decizia privind neconstituționalitatea actului normativ prin care a fost modificată Legea funcționarilor nu se referă și la Ordonanța de urgență nr.37/2009 privind deconcentratele, în urma căreia au fost înlocuiți șefii deconcentratelor, adoptată de Guvern în urmă cu ceva timp, fără ca acesta să aștepte decizia Curții Constituționale. Probabil tocmai pentru că Guvernul preconiza decizia Curții, a găsit această soluție de emitere a unei ordonanțe care să preia prevederile legii neconstituționale

Astfel, în calitate de deputat trebuie să îi atrag atenția premierului Emil Boc că este nevoit să anuleze ordonanța de urgență mai sus menționată și să ia toate măsurile necesare pentru a anula efectele produse de către aceasta până în acest moment. Este inadmisibil ca domnul Emil Boc, profesor de drept constituțional, să-și asume acte normative neconstituționale. Dar nu ne mai mirăm! Nu ar fi primul eșec legislativ al acestui Guvern - un guvern campion al imoralității, ipocriziei, populismului și demagogiei.

  Horea-Dorin Uioreanu - declarație politică intitulată Ultima noapte de guvernare, prima zi de război;

Domnul Horea-Dorin Uioreanu:

Declarație politică intitulată "Ultima noapte de guvernare, prima zi de război."

Punctam deunăzi, tot prin intermediul unei declarații politice, că unul dintre defectele majore ale coaliției este lipsa unui act de guvernare unitar, care să îndrepte România pe calea cea bună. Zilele acestea, mai mult decât oricând, dubla personalitate a guvernului Boc iese la iveală și nu pot să nu mă întreb cum și când mai au timp PD-L și PSD să guverneze, când principala lor preocupare e lupta internă din coaliție. Astfel, aflându-ne în campania pentru europarlamentare, la primul semnal electoral, cei doi parteneri de guvernare au devenit din "prieteni" dușmani, lăsând deoparte toate preocupările de gestionare guvernamentală, ceea ce înseamnă că, pentru cele două partide, soarta lor stă pe o treaptă superioară destinului României.

Văzându-i atât de organizați și atât de porniți unii împotriva celorlalți în campania electorală, e greu de înțeles de ce nu folosesc aceeași pricepere unitar, împotriva crizei financiare, recte în sprijinul dezvoltării țării. Răspunsul rezidă, după toate aparențele, în lașitatea cu care aceste două partide înțeleg să facă politică și, în aceeași măsură, în faptul că liderii PSD și PD-L au înțeles că a fi la guvernare nu e sinonim cu a aduce voturi. Astfel că au renunțat la acest obicei, preferând să se atace reciproc sau chiar să se "ceară" afară de la putere. Ședințele de coaliție au devenit un teren minat, iar tunurile sunt pregătite de atac. În acest timp, guvernarea se face printre picături, în contextul unor declarații politice, iar românii se aleg, în această perioadă, doar cu un circ de prost gust.

Domnilor,

guvernarea nu are loc doar în intervalele dintre campaniile electorale. Cine guvernează România când dumneavoastră sunteți prea ocupați cu declarațiile belicoase și cu băile de mulțime atât de frecvente în această perioadă? Cine se gândește la oamenii care își pierd locurile de muncă în vreme ce liderii coaliției le fac campanie electorală candidaților pentru Parlamentul European sau, după caz, președintelui Traian Băsescu? Probabil că numai opoziția, de vreme ce liderii PSD și PD-L sunt prea ocupați cu crearea zvonurilor legate de remanierea unor miniștri și, mai apoi, cu infirmarea lor.

Liberalii au atras mereu atenția opiniei publice asupra registrului de gafe pe care actualul executiv îl îngroașă pe zi ce trece, însă nici acest apel nu i-a trezit la realitate pe guvernanți. Nu i-au deșteptat nici cifrele șomajului din România și nu i-a interesat închiderea întreprinderilor mici și mijlocii și, evident, nu sunt preocupați nici de faptul că românii își cer drepturile în stradă. Guvernanții sunt interesați exclusiv de campania electorală, stimați colegi, iar acest dualism împotriva firii al guvernului Boc mă face să îmi pun următoarea întrebare: România se va autoguverna de fiecare dată când, pentru domniile lor, va suna clopoțelul pentru pauza de alegeri?

  Ghervazen Longher - intervenție având tema 90 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Polonia și România;

Domnul Longher Ghervazen:

"90 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Polonia și România"

Pe data de 5 mai 2009 s-au împlinit 90 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între România și Polonia și 70 de ani de la refugierea în România a președintelui, guvernului, a unei părți a armatei și populației civile, precum și tranzitarea tezaurului Băncii Naționale a Poloniei, după invadarea acestei țări de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în septembrie 1939.

Cu această ocazie, Ministerul Afacerilor Externe a organizat în colaborare cu Academia română, pe data de 5 mai, în Aula Academiei Române, o sesiune aniversară de comunicări științifice și vernisarea unei expoziții de documente diplomatice la care au participat: Cristian Diaconescu, ministrul afacerilor externe, Ionel Haiduc, președintele Academiei române, Wojciech Zajaczkowski, ambasadorul Republicii Polone în România, membri ai comisiei-mixte de istorie a celor două Academii, reprezentanți ai corpului diplomatic acreditat în România, precum și personalități ale lumii academice și societății civile.

Marcarea acestor evenimente istorice contribuie la amplificarea contactelor dintre România și Polonia, la dezvoltarea și cooperarea în cadrul Uniunii Europene și la consolidarea dialogului politic bilateral. Evenimentul a fost important nu numai pentru ambele noastre țări, ci și pentru întreaga Europă Centrală.

Relațiile polono-române în secolul XXI dispun de o bază puternică. Mai avem și șansa de a juca un rol important în politica europeană, bazându-ne pe potențialul economic și pe numărul de locuitori existent în țările noastre, pe modernizarea rapidă, pe așezarea geografică și pe comunitatea de interese în multe domenii.

Astăzi, Polonia și România participă la diferite forme de colaborare multilaterală, care le garantează dezvoltarea și securitatea. Suntem membre ale uniunii europene și NATO. cooperarea între statele noastre a cunoscut o nouă dimensiune în cadrul euro-atlantic, tocmai valorile europene oferind o bază extrem de fertilă pentru construirea unor parteneriate durabile.

Suntem recunoscători țării care ne-a primit și, totodată, guvernului României, care finanțează activitatea Uniunii Polonezilor din România. În același timp, organizația noastră se bucură de sprijinul Senatului Republicii Polone, prin intermediul Asociației "Wspolnota Polska".

  Ion Burnei - intervenție pe tema celebrării, la 3 mai, a Zilei Internaționale a Presei și a 60 de ani de existență ai AGERPRES;

Domnul Ion Burnei:

La 3 mai, în toată lumea a fost celebrată Ziua Internațională a Presei, proclamată în 1993 de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, ca urmare a recomandării Conferinței Generale a UNESCO din anul 1991. Din păcate, în toiul crizei economice și al prea intenselor preocupări electorale, la noi evenimentul a cam trecut neobservat, deși de la apariția primului ziar din Țara Românească, în speță "Curierul românesc", editat de Ion Heliade-Rădulescu, s-au scurs 180 de ani. Nu-i mai puțin adevărat însă că, de-a lungul timpului, presa din țara noastră și-a dus existența într-un adevărat zig-zag. Puținele perioade de libertate au fost estompate de măsuri antidemocratice dintre cele mai dure, impuse în timpul dictaturii regale, a celei legionare și militare, dar mai cu seamă a regimului comunist, când ziarele, revistele, posturile de radio și televiziunea au fost supuse unei cenzuri totale, fiind transformate în instrumente ale propagandei de partid.

Din păcate, deși dictatura politică a fost înlăturată încă de acum două decenii, presa românească nu se bucură nici astăzi de o deplină libertate, autoritățile ignorând contribuția fundamentală pe care mass-media o are în susținerea democrației, drepturilor omului și suveranității legii. Semnificativ, în această privință, este recentul clasament publicat de ONU cu privire la gradul de libertate a presei, în cadrul căruia România ocupă locul 92 din 180 de țări, pe primele locuri, indicând un grad mare de libertate a presei, situându-se țările nordice - Islanda, Norvegia, Suedia și Danemarca.

Cu toate opreliștile pe care le-a întâmpinat, presa din țara noastră a supraviețuit, ba, mai mult, ea s-a înrolat întotdeauna în primele rânduri ale marilor bătălii pentru apărarea libertății, unității și democrației în România.

Amintim, în acest sens, că România se numără printre primele țări din Europa care dispunea de o agenție de presă, înființată la scurt timp după primul război mondial. Este vorba de RADOR (Agenția Orient Radio), creată în vara anului 1921 ca societate anonimă pe acțiuni, constituind proprietatea Băncii Chrissoveloni. În 1925, RADOR a fost cumpărată de Ministerul de Externe, iar din 1926 a devenit Agenția oficială de presă a guvernului. În 1947 a fost reorganizată, iar din mai 1949, dotările sale, destul de vechi și de reduse, au trecut în patrimoniul AGERPRES, care devenise Agenția oficială de presă a statului român. Deci, printr-o coincidență fericită, în luna mai, când se celebrează Ziua Presei, AGERPRES împlinește 60 de ani de existență.

Începuturile activității unei asemenea instituții unicat, care trebuia să asigure informarea promptă a organelor statului, dar și știrile interne și externe pentru presa scrisă și pentru radio, par desprinse din epoca de piatră. Vreo 15 reporteri în capitală, având la dispoziție doar două posturi telefonice, alergau de dimineață până-n miez de noapte pe la ministere și celelalte instituții centrale, primării, tribunale, teatre, stadioane și spre locurile de desfășurare a unor evenimente marcante. Un motociclist făcea trei-patru curse pe zi ca să remită diverșilor abonați seturi de file pe care erau tipărite știri din țară și din lumea largă.

Recepția știrilor externe, transmisă prin alfabetul Morse, se făcea la cască, de către telegrafiști lăsați la vatră de unitățile de transmisiuni. Imprimarea filelor de buletin se realiza cu ajutorul unor mașini acționate manual.

În decursul câtorva decenii, modernizarea a pătruns adânc în redacțiile agenției de presă, astfel încât astăzi AGERPRES a devenit cel mai important furnizor de informații și fotografii din țara noastră, principala sursă de știri pentru piața media românească și alte instituții, constituind, în același timp, cea mai credibilă sursă de informații din România pentru agențiile de presă străine.

Agenția Națională de Presă AGERPRES, prezență majoră în informarea corectă a opiniei publice, emite de-a lungul a 24 de ore cinci fluxuri de știri online din actualitatea internă și internațională, 11 fluxuri speciale, realizate în urma a patru selecții de știri, editează patru buletine zilnice, două buletine săptămânale și două lunare, transmite zilnic în direct 200 de fotograme de înaltă rezoluție și șase fluxuri online în limbi străine, dispunând de cea mai mare arhivă foto și cea mai cuprinzătoare arhivă de documentarii.

AGERPRES transmite anual, în medie, 50 de milioane de cuvinte în română și engleză, 70.000 de știri din actualitatea internă, 50. 000 de știri și 4.000 de comentarii din actualitatea internațională, 7.000 de materiale documentare și 35.000 de fotografii de presă.

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră, al tuturor, ca de la această tribună să transmitem întregului corp redacțional cele mai calde felicitări cu prilejul celor 60 de ani de existență ai AGERPRES și urări de bine pentru viitor.

  Ion Dumitru - declarație politică intitulată Cercetarea, în pericol!;

Domnul Ion Dumitru:

"Cercetarea, în pericol!"

Renașterea noastră nu va veni de la puținele rugăciuni pe care le adresăm bunului Dumnezeu pentru salvarea neamului, ci mai ales de la capacitatea noastră de a elabora un "management al dezvoltării" și stabilirea priorității acestuia.

Dacă am ajuns unde am ajuns și continuăm să evoluăm negativ, nu se datorează neputinței poporului român de a crea bunuri, mărfuri și profit, ci faptului că nu s-a dat importanța cuvenită cercetării.

Agricultura s-a născut ca necesitate obiectivă a conlucrării dintre om și natură. Ea a fost prima ramură economică care a permis societății umane să progreseze, să evolueze. Evoluția omului s-a făcut în strânsă legătură cu evoluția ecosistemelor cu care acesta s-a contopit definitiv.

S-a demonstrat clar că au supraviețuit acele popoare care au acordat agriculturii importanța cuvenită. De fapt, tunelul de intrare a speciei umane în "civilizație", "umanitate" a fost agricultura.

Cercetarea românească din agricultură a fost pusă pe baze moderne de marele om de științe și patriot, academicianul prof. dr. Gheorghe Ionescu Șișești. El a creat și Academia care astăzi îi poartă numele.

După 1990, cercetarea a fost mai întâi abandonată și apoi extrem de agresată. Este clar că cercetarea, ca orice alt domeniu de activitate, trebuie acum să fie supusă restructurării, pentru a contribui la dezvoltarea unei agriculturi comerciale - concurențiale, conform prevederilor Legii nr. 45/2009, inițiată de comisia noastră.

O țară fără propria ei cercetare nu poate să devină decât cel mult o "colonie".

Pentru aceasta, cercetătorii, profesorii, academicienii s-au sesizat primii, solicitând legislativului promovarea legii sus-menționate.

Neglijând Legea nr.45/2009, se vor aduce grave atingeri institutelor și stațiunilor de cercetare-dezvoltare care funcționează ca instituții publice. A devenit de notorietate publică faptul că astăzi se "mușcă" din terenurile proprietate publică ale institutelor și stațiunilor de cercetare-dezvoltare. Lovitura dată cercetării agricole nu este una nevinovată, în necunoștință de cauză. Dimpotrivă, furtul terenurilor proprietate publică se prezintă acum ca o veritabilă "caracatiță", în care sunt implicați tot mai mulți amatori "de șpagă" sau "de tunuri".

Iată de ce, în tentaculele acesteia a intrat și cercetarea agricolă.

Ce se va întâmpla cu terenurile institutelor și stațiunilor de cercetare-dezvoltare? Vor fi adunate pe prețuri de nimic de către mafia terenurilor?

Dacă Dumnezeu ne-a dat minte, de ce n-o folosim pentru a gândi și la aceste adevăruri, care ne descalifică ca specie umană.

  Filip Georgescu - evocarea lui Marin Petcuț, personalitate marcantă a silviculturii românești;

Domnul Filip Georgescu:

Se împlinesc în curând 120 de ani de la nașterea lui Marin Petcuț, personalitate marcantă a silviculturii românești. Prin orientările științifice și metodele tradiționale de exploatare, elaborate în decursul îndelungatei și prodigioasei sale activități, Petcuț a demonstrat, în mod incontestabil, rolul deosebit de benefic pe care-l joacă pădurea în ameliorarea mediului înconjurător, înrâurirea sa puternică asupra calității vieții omului și a dezvoltării economiei naționale, fundamentând, în același timp, o serie de probleme esențiale legate de necesitatea ocrotirii, conservării și extinderii ecosistemelor forestiere din țara noastră.

Fiu de țăran, născut în Teleorman, pe Valea Călmățuiului, a refuzat să urmeze cursuri universitare de matematici, așa cum îl sfătuiau profesorii săi de la Liceul Mihai Viteazul din București, dând frâu liber chemării lăuntrice, izvorâtă dintr-o nespusă dragoste față de pădure. Ca atare, s-a înscris la Școala Specială de Silvicultură din Brănești, apoi la Facultatea de Silvicultură a Institutului Politehnic din București, iar mai apoi a urmat cursuri de specializare la Universitatea din Viena.

Grefând pe marea sa pasiune față de pădure o muncă neobosită și o întinsă erudiție, Marin Petcuț a pătruns profund în esența silviculturii timpului său, ale cărei probleme erau, în mare parte, necunoscute sau ignorate. A activat la început ca inginer în cadrul ocoalelor silvice Drăgănești și Comănești, din 1938 a predat la Facultatea de Silvicultură a Institutului Politehnic din București, a lucrat în Ministerul Agriculturii și Domeniilor. A desfășurat, totodată, o bogată activitate de cercetare în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului, Institutul de Cercetări și Experimentări Forestiere și al Academiei Române, reușind, astfel, o abordare completă a direcțiilor de lucru în silvicultură.

Marin Petcuț a studiat intens zonele de vegetație, fiind preocupat în mod deosebit de problemele regenerării pădurilor, care atunci, ca și azi, fuseseră cumplit jefuite, dar și de combaterea secetei, cu ajutorul perdelelor forestiere de protecție. De altfel, de numele său se leagă crearea, în 1937, pe criterii științifice, a primei rețele de perdele de protecție din țara noastră, realizată în comuna Schitu din județul Constanța, unde, un an mai târziu, avea să ia ființă Stațiunea Experimentală Forestieră Dobrogea. Speciile de arbori asupra cărora și-a fixat cu precădere cercetările au fost stejarul, frasinul, paltinul, jugastrul, arțarul, teiul și aninul. Pentru bogata sa activitate și rezultatele excepționale obținute în domeniul regenerării, conservării și dezvoltării pădurilor în țara noastră și pentru osârdia în domeniul cercetării, Marin Petcuț a fost distins de ultimii trei monarhi ai României cu Ordinul Coroana României în grad de cavaler (1929), Meritul Agricol în grad de cavaler (1938) și Ordinul Steaua României în grad de cavaler (1940).

Rodnica activitate desfășurată de Marin Petcuț în inima pădurii, dar și în laboratoarele de cercetare și în incintele experimentale, este reflectată în nenumăratele lucrări pe care ni le-a lăsat și în cadrul cărora generațiile de lucrători din sistemul forestier, care i-au urmat, au găsit soluții viabile pentru rezolvarea marilor probleme cu care se confruntă silvicultura din țara noastră.

În intervalul 1935-1957 a publicat 19 lucrări științifice de specialitate, alte șapte au rămas în manuscris, dar multe altele au fost prezentate în cadrul unor conferințe, lecții și demonstrații practice ținute în fața studenților sau a lucrătorilor din unele ocoale silvice. Este, de asemenea, coautor al unei enciclopedii de profil. Realizate printr-o muncă asiduă, lucrările reflectă nu numai însemnătatea problemelor abordate, dar și personalitatea autorului care, împreună cu prietenul său apropiat, Marin Drăcea, s-au impus ca cei mai de seamă promotori în nobila muncă de promovare în rândul maselor largi din țara noastră a acelei "conștiințe forestiere" pe care orice țară civilizată trebuie s-o pretindă poporului său.

De altfel, aceste două personalități s-au apropiat încă de pe băncile școlii. S-au cunoscut în aula Facultății de Silvicultură, unde Marin Drăcea era asistent. Din acel moment, în viața celor doi au apărut multe trasee comune. Ambii s-au preocupat de refacerea pădurilor exploatate irațional și de regenerarea ecosistemelor forestiere degradate, împreună au acționat pentru înființarea Institutului de Cercetări Forestiere, ambii au fost profesori universitari, și unul și celălalt au luptat pe front, în primul război mondial, pentru înfăptuirea României Mari. Și Marin Petcuț și Marin Drăcea (ambii având același prenume) s-au stins din viață în 1958, lăsând în urmă o imensă moștenire teoretică și practică pentru silvicultura noastră, dar și un imens gol pe care, din nefericire, nu reușim să-l umplem de atâta amar de vreme.

  Cristian Buican - declarație politică intitulată Abuz PD-L-ist la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură;

Domnul Cristian Buican:

"Abuz PD-L-ist la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură"

Mă aflu astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă semnala un act de o gravitate maximă, un abuz al puterii asupra cetățeanului simplu, pe care Parlamentul, ca primă instituție democratică a țării, trebuie să îl stopeze, altfel existând pericolul ca aceste practici să se generalizeze. În Colegiul uninominal nr.5 din județul Vâlcea, al cărui parlamentar sunt, cererile de acordare a subvențiilor pentru bovine au fost transmise în teritoriu prin intermediul organizațiilor de partid ale PD-L. după cum probabil bine știți, acestea ar fi trebuit să ajungă la cetățenii care beneficiază de aceste subvenții prin intermediul funcționarilor de la APIA, în colaborare cu administrațiile publice din fiecare localitate.

Acest abuz mi-a fost semnalat de către cetățenii din localitățile colegiului uninominal pe care îl reprezint în Parlamentul României, și am responsabilitatea să vi-l aduc la cunoștință și dumneavoastră, pentru a lua măsuri împotriva acestui tip de abuzuri.

Abuzul prezentat este unul clasic, prin care un partid de guvernământ își subordonează instituțiile statului pentru a câștiga capital electoral, cu atât mai mult cu cât, în ziua în care eu prezint această declarație, suntem în plină campanie electorală.

Vă asigur că transmiterea cererilor de acordare a subvențiilor pentru bovine prin intermediul organizațiilor de partid ale PD-L are ca scop atragerea a cât mai multe voturi în campania electorală în care ne aflăm, insinuându-se faptul că numai votând reprezentanții acestui partid poți primi subvenția acordată pentru animale, încălcându-se astfel drepturile cetățenilor.

Stimați colegi,

În fața acestui tip de abuz, Parlamentul României rămâne singura redută în calea generalizării acestui fenomen, instituția Parlamentului fiind cea care poate lua măsuri în astfel de cazuri.

Mai mult, eu voi semnala acest act abuziv și la Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și altor organe competente, însă responsabilitatea noastră este aceea de a lua măsuri imediate și eficiente împotriva acestui tip de acțiuni abuzive.

De asemenea, folosirea instituțiilor statului în scop personal și electoral constituie un act de o gravitate extremă într-un stat democratic al Uniunii Europene, generalizarea acestui fenomen fiind un pericol real la care noi, parlamentarii, trebuie să răspundem prompt.

Stimați colegi,

Chiar dacă nu sunt de acord, pot înțelege fundamentele raționale ale unei legi care încearcă politizarea funcțiilor de conducere, însă tipul de acțiune prin care un partid politic subordonează o întreagă instituție intereselor personale și electorale și care folosește activul de partid pentru a acorda subvenții de stat preferențial, fără criterii obiective de selecție, mă duce cu gândul la un stat autoritar, în care drepturile cetățeanului sunt grav încălcate. Pe această cale, vă rog să reflectați asupra acestui abuz grav și să luăm împreună măsuri pentru ca acest tip de situație să nu se mai întâmple.

  Costică Macaleți - Apel la dialog pentru sănătate;

Domnul Costică Macaleți:

"Apel la dialog pentru sănătate".

Declarația mea politică de azi vine în completarea unei declarații susținute luna trecută. Referindu-mă la insuficienta mediatizare a unui drept pe care îl au pacienții, și anume acela de a beneficia de consultații medicale la domiciliu pentru cei grav bolnavi și cei netransportabili, lansăm un apel la autorități, pentru a întreprinde cele necesare astfel încât un număr cât mai mare de bolnavi aflați în situația de mai sus să poată fi îngrijiți la domiciliu.

Între timp, ca ecou al declarației mele politice, mi-au parvenit și alte informații din partea cetățenilor, în cadrul programului de audiențe săptămânale pe care le susțin la cabinetul meu parlamentar din Botoșani. Mai precis, am aflat că nu mai puțin de patru autoturisme destinate consultării la domiciliu zac în parcarea de la Serviciul județean de ambulanță Botoșani, din cauza bugetului insuficient, care nu permite angajarea de personal.

Cele patru autoturisme, marca Fiat, au fost primite de la Ministerul Sănătății în perioada 2007-2008 pentru a efectua consultații la domiciliu și, dacă se impune, pentru a chema o ambulanță, în caz că pacientul consultat este o urgență. Aceste autoturisme erau destinate inclusiv pentru a sluji medicilor de familie care efectuează gărzi. Din nefericire, însă, se pare că nu sunt bani pentru a acoperi costurile de deplasare și întreținere a acestor autoturisme, precum și ale personalului care trebuie să facă deplasarea.

Recunosc că eu consider această abordare ca una insuficient analizată și neapărat de corectat. Asta pentru că, așa cum specificam în declarația mea anterioară, asistența medicală este oferită de personal medical specializat, prin intermediul serviciilor unor firme, servicii care sunt decontate de Casa județeană de asigurări de sănătate.

Or, în aceste condiții, consider că ar trebui inițiat un dialog între Casa județeană de sănătate Botoșani, spitalul județean, Serviciul de ambulanță, autoritățile locale și firmele respective, pentru a include în circuitul de prestări servicii pentru pacienții imobilizați la domiciliu și aceste automobile, a eficientiza economic această activitate și a presta servicii cât mai multor pacienți aflați în suferință.

Nu trebuie să uităm că vorbim despre categorii defavorizate sau lovite de neșansă, de cetățeni precum bătrânii, bolnavii de cancer sau pacienții de la neurologie, care sunt cei care au cea mai mare nevoie de serviciu medical la domiciliu, asistență pe care familia nu o poate asigura. Este imperios necesar să fim alături de ei și să-i ajutăm, pe cât este posibil.

  Mircea Dușa - declarație politică intitulată Politici într-un județ din centrul țării;

Domnul Mircea Dușa:

Declarație politică intitulată "Politici într-un județ din centrul țării".

A început noua guvernare, un partid, o formațiune politică sau o asociație rămâne în afara guvernării. problemă mare, dacă acest partid nu este la guvernare, este epurare etnică...?

Se inventează scenarii, se inventează pietre funerare de îngropare a instituțiilor deconcentrate, de parcă pentru acest județ s-ar adopta legi speciale. Nu, domnilor, legea este una în toată țara, și procesul de descentralizare și deconcentrare este unul unitar pe tot teritoriul României.

Referitor la schimbarea directorilor de la deconcentrate, pentru că acesta este subiectul, aș face un scurt istoric. Când un partid vine la guvernare, își aduce în funcții o echipă. Sigur, se pune problema până la ce nivel se merge cu politizarea și de unde începe funcția publică.

Vă amintesc că de fiecare dată guvernanții au găsit căi "mai ocolite" de schimbare a directorilor de la deconcentrate: în anul 2001 au fost schimbate denumirile ministerelor și a deconcentratelor; în anul 2006 a fost modificată Legea funcționarului public, funcția de director fiind înlocuită cu funcția de director-executiv.

Actualul guvern a luat o măsură mai tranșantă și a stabilit că politizarea merge până la directorii și directorii adjuncți ai deconcentratelor.

Pe baza noii legi, au fost destituiți nu numai directorii din județul Harghita, au fost destituiți directorii din întreaga țară, urmând ca pe baza unui concurs de proiecte să fie selectate persoanele care vor fi numite în funcțiile de directori-coordonatori.

Reamintesc că în Harghita, peste 95% din funcționarii publici sunt de etnie maghiară; de asemenea, reamintesc că în anul 2006, mulți directori români de la deconcentrate au fost schimbați din funcții și nimeni nu a comentat.

Nu neg faptul că și de această dată s-au purtat discuții cu UDMR-ul, și am avut în vedere opțiunile acestora. Menționez că aceste discuții s-au purtat cu conducerea la vârf a UDMR, și nu cu președintele consiliului județean.

Înțeleg, de asemenea, că ne aflăm în campanie electorală pentru europarlamentare, și că, neavând argumente economice și sociale de mobilizare a cetățenilor la vot, folosim sloganul "epurare etnică", uitând că în Harghita sunt cele mai proaste drumuri, că românii și maghiarii nu au locuri de muncă și trăiesc din ce în ce mai greu.

Domnilor,

suntem cetățeni europeni. Este cazul să ne apucăm de lucruri serioase și să lăsăm deoparte copilăriile electorale care ne-au animat în anii '90.

  Tudor Ciuhodaru - declarație politică intitulată Stop fenomenului Lăzărescu, să mă salveze cineva... dar nu oricine;

Domnul Tudor Ciuhodaru:

Declarație politică intitulată "Stop fenomenului Lăzărescu - să mă salveze cineva - ... dar nu oricine".

Ce facem în caz de incendiu? Strigăm: "Foc"... și așteptăm pompierii?

Ce facem când ne doare, când ne e rău și locuim la țară? Sunăm și așteptăm... pe cine?

Este o veche problemă a sănătății, de asigurare a serviciilor medicale la sate, în special a celor de urgență. A fost uitată mult prea mult printre dosare sau rezolvată-n pripă, pompieristic. Vorbesc de-un pompieristic bivalent. Insinuat la propriu și la figurat în viața noastră.

Mă uit prin țară și văd zone pustiite medical. Zone în care personalul medical calificat lipsește cu desăvârșire. Mă uit afară. Și văd tineri medici și asistenți români în căutarea pâinii spre soare-apune. Avem un paradox?

Când viața mea depinde de cei ce pleacă afară sau de distanța față de oraș, nu pot să nu mă gândesc la ce să facem.

Soluția sănătoasă este una medicală, dar nu numai.

Reintroducerea stagiaturii la proaspeții absolvenți ar putea fi o primă măsură pentru oprirea hemoragiei de personal sanitar, asigurând eficient și "transfuzia" acestuia oriunde este nevoie.

Pe de o parte, acești tineri ar beneficia de un loc de muncă și de o primă treaptă în căpătarea experienței medicale. Pe de altă parte, comunitățile aflate la distanță de orașe au la îndemână un personal medical cu calificare superioară.

Cum putem convinge acest personal să presteze servicii medicale în aceste zone este o problemă de voință și vizionarism care ne aparțin nouă, clasei politice.

Până atunci, domnul Lăzărescu se va îngrămădi pentru consult în piață la Brașov și își va contabiliza șansele de supraviețuire pompieristic. visând să aibă parte de-un slujitor crescut de Hipocrat.

  Cornel Itu - declarație politică având tema Industria de celuloză și hârtie din România: stare economică și încotro se îndreaptă;

Domnul Cornel Itu:

Declarație politică intitulată "Industria de celuloză și hârtie din România: stare economică și încotro se îndreaptă?"

S.C. "Someș" S.A. - Dej a fost înființată în anul 1963. Are capital integral privat, iar pachetul majoritar de acțiuni este deținut de Serviciile Comerciale Române, corporație care se dezvoltă și evoluează depășind constant așteptările clienților.

Obiectul activității sale îl constituie producerea și comercializarea de celuloză sulfat albită și naturală din lemn de rășinoase și foioase, hârtie kraft albită și naturală, și hârtie pentru scris și tipărit.

Combinatul poate produce 50.000 t/an hârtie și 70.000 t/an celuloză, din care aproximativ 30.000 t/an celuloză sunt destinate vânzării.

S.C. "Someș" S.A. - Dej a fost și este interesată să satisfacă cerințele clienților cu produse de înaltă calitate, angajându-se să protejeze mediul și să își desfășoare activitățile în conformitate cu legile și reglementările în vigoare. Promovează, totodată, un management la cel mai înalt nivel, prin implementarea și menținerea sistemului integrat de management al calității și de mediu, conform standardelor SR EN ISO 9001: 2001 și SR EN ISO 14001: 2005.

Poziția geografică și dotările de care dispune orașul Dej - oferă societății Someș toate condițiile necesare desfășurării activității sale:

  • sursă de apă, râul Someș se află în imediata apropiere a combinatului;
  • acces direct prin liniile de cale ferată din interiorul fabricii la rețeaua de cale ferată;
  • se situează în apropierea bazinelor forestiere importante ale țării, Munții Rodnei și Bârgăului, Covasna și Harghita;

S.C. "Someș" S.A. - Dej are o tradiție de peste 40 de ani în domeniu și este singurul producător de hârtie albită și nealbită din România. În momentul de față, în România nu mai există în funcțiune nicio capacitate de fabricare a celulozei, ceea ce a determinat o scădere drastică a exporturilor și o reducere a tipurilor de hârtii produse pe piața internă de la 30 de sortimente, la sub 10 sortimente. Sectorul papetar are avantajul de a folosi ca materii prime lemnul, o sursă regenerabilă, și maculatura, o sursă reciclabilă, având, de asemenea, și un rol de ecologizare, folosind în mare măsură deșeurile de lemn și maculatura.

Până acum, S.C. "Someș" S.A. - Dej a avut un rol deosebit de important în economia zonei, rol susținut de relațiile economice cu unități de transport auto și CFR, bănci, societăți de asigurări și alte peste 300 de firme mici din municipiul Dej și împrejurimi, cu care se desfășurau activitățile de desfacere și aprovizionare.

Datorită crizei economice, secția de fabricare a celulozei a fost închisă temporar și au fost disponibilizați aproximativ 360 de angajați.

Prin restrângerea activității, au fost afectate grav și toate relațiile economice cu partenerii, activitățile desfășurate de către aceștia având de suferit.

Fabrica are nevoie de comenzi și datorită faptului că beneficiarii externi lucrează la sub 50% din capacitate, reducându-și corespunzător comenzile. Cu toate acestea, societatea nu are datorii la bugetul de stat.

Situația grea, din punct de vedere economic, are repercusiuni grave în plan social, fiind necesare eforturi de rezolvarea a problemelor, prin sprijinirea pe toate planurile a proiectelor propuse de conducerea S.C. "Someș" S.A. - Dej, cu privire la accesarea de fonduri structurale pentru repornirea activității de producere a celulozei și modernizarea cu creștere de capacitate a instalațiilor din cadrul societății.

Consider că, prin sprijinirea demersurilor făcute de S.C. "Someș" S.A. - Dej în vederea accesării de fonduri structurale se vor soluționa probleme economice, sociale, se va realiza un echilibru în zonă, se va crea un cadru potrivit dezvoltării, progresului și, de ce nu, integrării europene.

Am o deosebită încredere în proiectul societății "Someș", în echipa ei managerială, și cred că problema lor are mari implicații locale, în strategiile de dezvoltare zonale.

  Lucia-Ana Varga - declarație politică intitulată Alegerile pentru Parlamentul European și obiectivul promovării egalității de gen;

Doamna Lucia-Ana Varga:

"Alegerile pentru Parlamentul European și obiectivul promovării egalității de gen"

Pe 7 iunie 2009, România își va desemna cei 33 de deputați pentru Parlamentul European, pentru mandatul 2009-2014. un mandat important, în condițiile în care, în urma ratificării Tratatului de la Lisabona, această instituție comunitară va avea o putere mai mare de decizie. Și când afirm acest lucru, nu mă refer doar la faptul că Parlamentul va deveni, în calitate de legiuitor, pe picior de egalitate cu Consiliul Uniunii Europene în 95% dintre domeniile de politică ale Uniunii Europene sau că va avea paritate absolută cu Consiliul în ceea ce privește aprobarea bugetului general al Uniunii Europene și a cadrului financiar multianul, ci și la faptul că acesta va trebui să facă față unor provocări legislative în domenii prioritare, precum serviciile financiare, politica socială, schimbările climatice sau agricultura. Sunt provocări determinate nu doar de imperativul adâncirii construcției europene sau de impactul globalizării, ci și de nevoile, de așteptările reale ale cetățenilor, în condițiile actualei crize economice și financiare.

Însă fie că ne referim la modul de realizare a procesului decizional la nivel european, sau la efectele acestui crize asupra cetățenilor, pornind de la percepțiile acestora din urmă, vom observa că femeile sunt cele care au sentimentul că se fac mai puțin auzite, la nivel european, decât bărbații; că ele sunt cele care au tendința de a avea o opinie neutră față de Uniunea Europeană, mai mare decât bărbații; că au cunoștințe mai reduse cu privire la Parlamentul European; că manifestă un interes mai scăzut față de alegerile europene, în pofida intenției declarate de a participa la vot; sau că sunt mai puțin optimiste decât aceștia în ceea ce privește situația economiei naționale și europene. Și tot ele sunt cele care, la nivel european, câștigă, în medie, cu 17% mai puțin decât bărbații; care au o rată de angajare mai mică decât bărbații; care muncesc în medie 40 de ore pe săptămână, cu trei ore mai puțin decât bărbații, dar petrec ore întregi cu copiii, în gospodărie sau îngrijind rude în vârstă. Sau care, de multe ori, sunt victimele unor diferite forme de discriminare și violență.

Acestea sunt câteva dintre motivele care au determinat Parlamentul European să își stabilească ca obiective prioritare pentru mandatul următor nu doar promovarea unor condiții similare de lucru între bărbați și femei, ori combaterea violenței și discriminării, ci și realizarea echilibrului între viața profesională și cea familială - abordând aspecte precum timpul flexibil de lucru, munca de acasă, concentrarea orelor de muncă în mai puține zile sau concediul de maternitate.

Sunt teme care sunt confirmate și în România atât de datele statistice, cât și de așteptările femeilor de la viitorii membri români ai Parlamentului European. Astfel, la nivelul anilor 2007-2008, se remarcă o diferență de salarizate de 12,7% între cele două genuri; o rată de ocupare a forței de muncă de 52,8% (cu 12% mai redusă decât cea a bărbaților) și a șomajului de 5,4% (față de 7,2% a bărbaților). Mai mult, româncele au optat, ca domenii prioritare pentru mandatul 2009-2014, pentru șanse egale la angajare (30%), lupta împotriva violenței și a traficului de femei (29%), plată egală, considerarea anilor de creștere a copilului ca vechime pentru pensie sau asigurarea unor servicii suficiente pentru copii.

Pentru toate aceste motive, următorul mandat al Parlamentului European va fi unul foarte important, inclusiv prin prisma atingerii unei noi etape în promovarea egalității de gen, la nivel european. Fiindcă, dincolo de faptul că egalitatea de gen este un drept fundamental, ea reprezintă o condiție necesară pentru atingerea obiectivelor de creștere a locurilor de muncă și a coeziunii sociale ale Uniunii. Iar depășirea procentului de 31% deputați femei ar aduce o valoare adăugată procesului de luare a deciziilor din Parlamentul European și a celui interinstituțional comunitar.

În România, Partidul Național Liberal dă o șansă reală femeilor să devină deputați în Parlamentul European, prin desemnarea pe locuri eligibile a patru femei, astfel, obiectivul promovării egalității de gen fiind atins.

Să le dăm fiecare dintre noi o șansă, să le dăm votul nostru!

  Vasile Filip Soporan - declarație politică având tema Dialogul, între confruntare și soluții, sau transformarea confruntării în soluții.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Doresc să prezint declarația politică intitulată "Dialogul, între confruntare și soluții, sau transformarea confruntării în soluții".

Dialogul, în situația în care este utilizat cu seriozitate și responsabilitate, are rolul de a pune în discuție probleme majore de confruntare, care așteaptă soluții novatoare, concrete și eficiente în momente de criză.

În actuala criză economică, în care se împletesc influențele internaționale cu nepriceperile naționale, apare necesitatea de a pune în discuție și a găsi mijloacele de aplicare a principiilor care țin de demnitatea umană, democrație, statul de drept, pace și solidaritate, scopul principal fiind acela de a stimula și orienta acțiunea de consolidare a normelor financiare, de a relansa economia și a influența ocuparea forței de muncă, în nevoia ca justiția socială să rămână o prioritate a procesului de luare a deciziilor politice.

Având în vedere faptul că, în România, biserica se bucură de cel mai înalt prestigiu în percepția populației și de faptul că, la nivelul Uniunii Europene, s-a permanentizat reuniunea anuală a conducătorilor politici cu liderii religioși, consider că a sosit momentul realizării, la nivel național, a unei reuniuni care să cuprindă reprezentanții principalelor instituții - Parlamentul, Președinția, Guvernul, Justiția, autoritățile locale, Academia Română, Camera de Comerț și Industrie - cu reprezentanții religioși ai cultelor recunoscute în România.

Fac această propunere deoarece, la nivelul Uniunii Europene, aceste reuniuni au devenit o realitate începând cu anul 2005, ca urmare a unei inițiative lansate de președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, rezultatele fiind apreciate ca un succes real la nivelul comunicării și implicării societății civile în luarea deciziilor majore.

Aprecierile președintelui Comisiei Europene, făcute la reuniunea anului 2009, subliniază faptul că, pe măsură ce criza financiară și economică se accentuează, este din ce în ce mai evident că a venit momentul reconcilierii între gestionarea economiei cu valorile etice fundamentale, pe care proiectul european s-a bazat în ultimii 50 de ani. În același cadru, se precizează că este deosebit de importantă respectarea valorilor fundamentale, precum demnitatea umană, justiția socială, coeziunea economică și socială, atrăgându-se atenția asupra riscului reprezentat de consumism și materialism, dimensiunea socială fiind foarte importantă într-o perioadă în care nevoia de dialog este mai prezentă ca niciodată.

Având în vedere această abordare plină de responsabilitate, prezentă la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, propun colegilor din Parlament inițierea unei reuniuni anuale între reprezentații principalelor instituții și reprezentanții cultelor religioase.

Având în vedere reprezentativitatea pe care o au, în care sunt reprezentanți și ai învingătorilor și ai învinșilor - Puterea și opoziția -, solicit Birourilor permanente ale celor două Camere să ia în discuție propunerea făcută, cu scopul de a institui o formă democratică a unui dialog de care societatea românească are nevoie în momentul de față.

Pe când, dragi colegi, prima reuniune?

     

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 20 august 2019, 20:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro