Sanda-Maria Ardeleanu
Sanda-Maria Ardeleanu
Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.67/22-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 12-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.14 Sanda-Maria Ardeleanu - declarație politică: "Pentru o educație împotriva violenței în școală";

 

Doamna Daniela Popa:

  ................................................

Tot din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Aveți cuvântul, doamna deputat.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi deputați,

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi "Pentru o educație împotriva violenței în școală".

Anul 2008 a fost pentru educația din România un an marcat de acte de violență, un an în care am văzut profesori și conduceri de școli confruntate cu situații de neimaginat până atunci, un an în care mii de elevi au fost teleportați în trecut, în școli fără căldură sau apă potabilă, în ciuda investițiilor fără precedent, dar mai ales fără nicio noimă, pe care Guvernul aflat la cârma țării le-a făcut în sistem.

Și pentru că nu îmi place să vorbesc despre "greaua moștenire", mă raportez doar la consecințele unor politici greșit aplicate în învățământul românesc unde, cu durere o spun, pierderea preocupărilor coerente și sistematice pentru educarea copiilor și tinerilor a condus la apariția și instalarea fenomenului numit violența în școală, alături de alte triste realități cu care ne confruntăm astăzi.

După cum cu siguranță știți, situația gravă din învățământul românesc apare și într-un raport al Organizației Mondiale a Sănătății (pe 2008), raport ce a cuprins o analiză la nivelul a 37 de țări. Documentul plasează România pe locul al doilea la capitolul violența în școală, fapt ce mă determină să trag un nou semnal de alarmă asupra acestui fenomen.

Necesitatea repunerii în discuție a violențelor din școala românească este susținută și de o altă realitate: mai bine de jumătate dintre profesori raportează acte de huliganism la ore sau au nevoie de protecție pentru securitatea lor sau a elevilor.

În acest sens, am primit recent solicitări directe din partea Inspectoratului Școlar Județean Suceava și a Autorității Teritoriale de Ordine Publică Suceava pentru a iniția, împreună cu ceilalți parlamentari suceveni, un proiect legislativ privind creșterea siguranței în perimetrul unităților de învățământ.

Pentru a înțelege actele de violență din școli este mai mult decât important să cunoaștem motivele care duc la declanșarea acestora. În urma unor studii realizate de specialiștii în domeniu și a analizei declarațiilor elevilor din diferite școli, așa-zișii "elevi-problemă" sunt aceia care au dificultăți în comunicarea cu părinții, aceia care provin din familiile în care predomină climatul conflictual sau copiii ai căror părinți muncesc în străinătate.

În aceste condiții, învățământul românesc se pregătește să devină o instituție a delicvenței juvenile: profesorii par să fie încă prinși pe picior greșit de noile realități; părinții - neputincioși sau ignoranți ai faptelor propriilor copii; inspectoratele școlare - lipsite de instrumente de monitorizare și control în aplicarea regulilor în școli; mass-media - promotor al unor modele artificiale și negative. Lecția ar fi: "vinovații se caută la școală, dar și acasă și în societate".

Ne întrebăm retoric acum: Ce se întâmplă cu centrele de consiliere psihopedagogică, în viziunea noastră, nuclee de specialiști (asistenți sociali, psihopedagogi, psihologi) capabili să găsească soluții concrete pentru stoparea violenței în școală?

La nivelul Consiliului Europei există Charta pentru Școlile Democratice fără Violență, adoptată la Strasbourg, în 16 iulie 2004, în temeiul căreia, în 2004-2005, s-a realizat un proiect european la al cărui conținut au contribuit școli din întreaga Europă, inclusiv țări est-europene precum Ungaria, Bulgaria, Croația, Rusia, Macedonia, Serbia, Ucraina, mai puțin România.

Această Chartă își propune să ofere principiile care să călăuzească țările Europei în acțiunea de prevenire și combatere a violenței în școală. În proiectul inspirat de Chartă sunt cuprinse atât informații concrete, cât și propuneri de măsuri ce pot fi aplicate în sistemele de educație afectate de violența în școală.

Sistemul de învățământ românesc trebuie să se racordeze la aceste principii, documente și proiecte europene.

Iată principalele argumente în virtutea cărora un grup de deputați PD-L a inițiat un proiect legislativ pentru modificarea și completarea Legii nr. 35 din 2 martie 2007 privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ, proiect pe care vă rugăm să îl susțineți pentru o educație împotriva violenței în școala românească.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc și eu, doamna deputat.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 23 august 2019, 23:38
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro