Neculai Rebenciuc
Neculai Rebenciuc
Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.67/22-05-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 12-05-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 12 mai 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.42 Neculai Rebenciuc - declarație politică intitulată "Educația: între Acord și... dezacord";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Neculai Rebenciuc:

"Educația: între Acord și ...dezacord"

În sfârșit, după atâtea luni de încordare, acutizate efervescent la mijlocul săptămânii trecute, tensiunile din educație s-au dezamorsat printr-un acord - ce a stârnit ulterior multe dezacorduri mocnite printre profesori -, între Executiv și cele patru federații sindicale. Cine a câștigat? Evident, Guvernul. Deși ambele părți pretind că nu s-au gândit decât la terța parte, elevii, în numele și interesul cărora s-a semnat...cu inima.

Oricum, după atâta agitație și determinare neostoită de-a lungul mai multor luni de zile, ne-am fi așteptat ca dascălii, prin liderii lor sindicali, să fi obținut, totuși, ceva care să justifice cel puțin încrâncenarea cu care au "luptat". Și nu se poate spune că finalul nu a fost unul "apoteotic". Proba de rezistență la maratonul negocierilor a fost câștigată de sindicaliști și Guvern, nu și de profesori: un început "poticnit", la propriu, 5 ore de confruntare, zâmbete sardonice, forțate, gestică nervoasă. O comedie cu final neașteptat, încheiată cu declarația ministrului de finanțe, Gheorghe Pogea: "Sumele de bani vor asigura veniturile salariale pe 2009, fără să fie mai mici decât în 2008. Neacordarea majorării salariale nu înseamnă venituri mai mici. 13,8 miliarde vor fi redistribuite în teritoriu, iar responsabilitatea pentru redistribuire o are Ministerul Educației". Deci, pentru ce s-au zbătut profesorii luni de zile? Ce au câștigat? Nimic. Adică păstrarea statu-quo-ului și... stabilirea datei dezbaterii publice a legilor învățământului. O victorie a la Pyrrhus și o luptă complet inutilă.

Liderii sindicali ai profesorilor au demonstrat că se pot "încorda" în luptă dreaptă sindicală, dar atunci când este atinsă coarda sensibilă, elevii, ei rezonează cu aceștia și semnează ...cu sufletul un Acord, dezaprobat de majoritatea dascălilor. Însă, stima de sine a acestora este salvată de câteva declarații: "Acordul e pe muchie de cuțit și a fost semnat de noi cu multă greutate și după discuții nu prea corecte. Avertizăm guvernul că, atunci când vom constata o ezitare, vom reveni la proteste". Cu alte cuvinte, "pacea este provizorie" și ea va ține atâta timp cât Guvernul își va respecta...promisiunea.

Nu ne putem reține o întrebare, justificată credem noi: cât cântărește un Acord față de o Lege? Noi știm. Va trebui, încă o dată, să redescopere și ei. Căci Acordul în 10 puncte, cât o notă maximă obținută de un elev, pe care și-au pus semnătura 4 miniștri și 4 lideri de federații, nu are nicio legătură cu dezideratele dascălilor, sau doar o legătură tangențială, și poate primi lejer nota 4. Corigență, cum se știe.

Iar ca parodia să fie completă, președintele țării, Traian Băsescu, și-a recunoscut, alături de toată clasa politică, "eroarea" de a fi promulgat Legea 221/2008. Eroare, care, de fapt, nu-i aparține lui. De vină, în concepția sa, este fostul premier Tăriceanu care, stupoare, l-a "dezinformat". Oare prin ce? Prin faptul că i se atrăgea atenția că nu sunt bani, iar majorarea cu 50% este doar o minciună electorală, în jocul căreia nu a vrut să intre, indiferent de prețul plătit? Oricum, declarația președintelui este halucinantă, atât prin faptul că face apel la o psihologie ieftină, domestică, ca să mascheze o "eroare", corectă din punct de vedere machiavelic, cât și prin faptul că insultă inteligența tocmai a acelora care o revendică. Decât să se învârtă în jurul cozii, cu toții cunoscând adevărul, dar prefăcându-se că nu, mai bine s-ar deschide nișa unor momente de sinceritate și s-ar face următoarea declarație: Dragi profesori, nu vă mai agitați, mărirea salariilor voastre cu 50% a fost un act politicianist, singura noastră politică fiind aceea de a câștiga alegerile.

Căci, până la urmă, ce este Educația, decât o eternă Cenușăreasă, interesantă în timpul campaniei, neinteresantă după campanie!

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 21 august 2019, 23:54
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro