Plen
Sittings of the Senate of April 27, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.55/07-05-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 27-04-2009 Printable version

Sittings of the Senate of April 27, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.35.

Lucrările au fost conduse de domnul senator Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

 
Ion Bara (PD-L) - declarație politică având ca temă descentralizarea administrației publice din România

Domnul Alexandru Pereș:

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să-mi permiteți să deschid lucrările ședinței noastre de astăzi, 27 aprilie 2009.

Ședința va fi condusă de subsemnatul, în calitate de vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

Prima parte a ședinței noastre de astăzi - declarații politice.

O invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pe doamna senator Sorina Plăcintă.

Ați depus declarația? Vă mulțumesc.

Îl invit pe domnul senator Dorin Păran.

Este în sală? Nu este în sală.

Vă rog, domnule senator Ion Bara, poftiți la microfon.

 

Domnul Ion Bara:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Partidul Democrat Liberal a promis în campania electorală aplicarea soluțiilor optime pentru obținerea bunăstării, pe termen lung, a fiecărui român în parte.

În condițiile critice ale economiei mondiale și ale unei risipiri fără cap a banului public, Guvernul Boc a tratat cu multă chibzuială liniile de dezvoltare a societății și de modernizare a instituțiilor statului.

Doamnelor și domnilor senatori, Nu ne dorim modernizarea structurii statului român de dragul concurenței cu structurile celorlalte state europene și democratice, ne dorim ca eficiența și standardele de performanță din țările democratice dezvoltate să devină și ale noastre.

Bunăstarea fiecărui român depinde de realizarea acestui deziderat.

Strategia democrat-liberală în această direcție, transpusă practic în programul de guvernare al Cabinetului Boc, se află în plin proces de aplicare.

Premierul Emil Boc a anunțat după ședința de guvern de săptămâna trecută: trasarea cadrului general pentru fundamentarea mult așteptatei legi a salarizării bugetarilor, emiterea, săptămâna viitoare, a primelor acte normative necesare descentralizării și, de asemenea, foarte important, îmbunătățirea activității în administrația publică prin obligarea șefilor de servicii deconcentrate de a-și demonstra eficiența prezentând la concursul pentru ocuparea postului proiecte fezabile de management al domeniului de care urmează să se ocupe.

Stimați colegi, Știm cu toții faptul că putem avea foloase, ca societate, de pe urma calității de membru al Uniunii Europene, dar doar în condițiile în care această apartenență la marea familie europeană este însoțită de o organizare instituțională care să permită un nivel înalt de performanță și de exploatarea la maximum a tuturor resurselor umane și materiale de care dispunem.

Este obligatoriu să profităm din plin de fiecare cent pe care îl putem accesa, iar asta se va putea realiza doar printr-o adevărată revoluție în administrația românească.

Or, descentralizarea reprezintă elementul-cheie al revoluției instituționale românești.

Conform definiției din dicționar, descentralizarea reprezintă transferul competențelor administrative și financiare în ceea ce privește furnizarea de servicii publice de bună calitate la un preț mai redus, concomitent cu modernizarea structurilor cărora le revine responsabilitatea pentru furnizarea acestor servicii.

Descentralizarea pleacă de la premisa că autoritățile administrației publice locale sunt în mult mai mare măsură capabile să identifice și să răspundă adecvat față de necesitățile cetățenilor.

Autoritățile locale au, în mod firesc, cunoștință despre problemele reale ale cetățenilor pe care îi reprezintă.

Sistemul centralizat nu va putea răspunde niciodată în mod adecvat la varietățile infinite ale nevoilor comunităților locale.

Evident, descentralizarea reprezintă doar o metodă de a furniza servicii publice mai eficiente, corelate, mai ales, cu cerințele și preferințele beneficiarilor.

Avem nevoie...

Nu, doamnelor și domnilor senatori, aveam nevoie, din 2007 încoace, de o administrație flexibilă, eficientă, capabilă să identifice soluții rapid și să le pună în practică cu bună-credință și profesionalism, pentru ca România să fi fost deja capabilă să absoarbă toate fondurile comunitare la care avea dreptul.

Cu toții știm despre blocarea, imediat după aderare, a procesului de transformare a structurii administrative a statului român dintr-o birocrație supradimensionată, greoaie, suprasaturată de dezinteres și incompetență într-una mult diminuată ca număr de organisme, îmbunătățită spectaculos în ceea ce privește competența și interesul pentru sprijinirea cetățeanului.

Blocarea descentralizării, doamnelor și domnilor senatori, a fost cea care a dus și la situația de la sfârșitul anului trecut:

pentru 2008, fostul Guvern își propusese să absoarbă 2,87 milioane de euro din banii europeni.

Rezultatul final a fost total nemulțumitor: doar un sfert din acești bani au luat calea României.

De aceea, noi considerăm că trebuie purces foarte rapid la realizarea descentralizării în mod corect.

Atunci, efectele vor fi imediat vizibile, iar cetățenii vor beneficia de cele mai bune servicii la cele mai reduse costuri.

Suntem pregătiți și determinați, doamnelor și domnilor senatori, să controlăm riguros modul în care se cheltuiește banul public de către unitățile centrale și să dăm unităților locale dreptul și obligația să se ocupe de ceea ce este firesc să le revină lor, ca responsabilitate, pentru că factorii de decizie de la nivelul unităților administrativ-teritoriale trebuie să înțeleagă foarte clar că descentralizarea implică și responsabilități foarte mari.

Premierul a spus că tot pachetul legislativ al descentralizării va fi adoptat până la sfârșitul anului 2009, însă unele ordine de ministru vor intra în vigoare imediat după data de 4 mai.

Acesta este punctul zero, doamnelor și domnilor senatori, al revoluției administrative și, odată cu ea, vom putea, în sfârșit, după 20 de ani, să nu ne mai rușinăm de martirii noștri de la Revoluția Română din 1989, pentru că vom putea spune că a avut sens și din punctul de vedere al bunăstării să schimbăm regimul.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
Mario Ovidiu Oprea (PNL) - declarație politică având ca subiect activitatea actualului Guvern al României

Domnul Alexandru Pereș:

Dau cuvântul domnului senator Mario Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Attila Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog, domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Mario Ovidiu Oprea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Distinși colegi,

În scurta mea declarație am să mă refer la activitatea Guvernului României așa cum se reflectă în documentele primite până acum la Parlament.

De la învestitura din luna decembrie 2008 și până în prezent, Guvernul a trimis Parlamentului pentru legiferare un număr de 11 proiecte de lege, 5 ordonanțe simple și 56 de ordonanțe de urgență.

Trecând peste cele două proiecte privind bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, rectificarea de buget aferentă, precum și codurile - Codul civil, Codul penal și codurile de procedură civilă și penală -, majoritatea documentelor emise de Guvern se referă, în special, la reorganizarea administrației publice centrale și locale.

De notorietate, însă, este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățirea a activității administrației publice, zisă a descentralizării.

Este apogeul performanței acestui Guvern.

Interesul vădit față de instituțiile statului are ca unică preocupare înlocuirea vechilor funcționari de la conducere și instalarea unor noi conducători care fac parte din clientela politică.

Deci clar îmbunătățire a activității!

Se reușește astfel eliminarea acelor incomode criterii, precum competență sau pregătire, în schimbul criteriului carnetului de partid.

Se mută concurenții din sălile de examen la porțile celor două partide - PD-L și PSD.

Nu se mai completează fișe de examinare, ci adeziuni de partid.

Se ia apoi clientela politică de moțul băștii și se așază în fotoliile instituțiilor deconcentrate.

Se prezintă în următoarea etapă rețeta ca fiind o mare reușită a actualului Guvern care, pasămite, are curajul să recunoască pe față politizarea instituțiilor.

De ce au mai făcut prefecții apolitici nu se mai știe!

De altfel, această ordonanță de urgență a fost criticată chiar și de Președintele României Traian Băsescu, care și-a permis să facă o recomandare publică domnului Boc, în sensul modificării acesteia.

Sfatul nostru către eventualii noi directori este să nu se așeze prea confortabil în fotoliile respective.

Veți spune că noi suntem opoziția și că asta ne este treaba.

Eu vă răspund că asta ne este treaba deocamdată, pentru că, în curând, și electoratul are să se așeze în opoziție față de actualul Guvern al României.

Pe măsură ce trece timpul, se observă incapacitatea actualei conduceri de a se ține de promisiunile făcute în campania electorală.

Mărirea pensiilor și salariilor profesorilor, creșterea salariului mediu brut nu sunt împiedicate de actualii directori sau directori adjuncți ai instituțiilor deconcentrate, ci de neputința dumneavoastră, membri ai Guvernului, de a găsi soluții viabile.

Închei, amintindu-vă sloganul folosit de unul dintre actualii miniștri atunci când a candidat la Primăria Capitalei: "Soluții, nu discuții!"

Oare așa să fie?

Deocamdată, vorbe goale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică având ca titlu Descentralizarea administrației publice poate fi faultată decisiv prin politizarea serviciilor deconcentrate de către Guvernul Boc

Dau cuvântul domnului senator Attila Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR, și se pregătește domnul senator Dorin Păran.

Vă rog, aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația mea politică de astăzi "Descentralizarea administrației publice poate fi faultată decisiv prin politizarea serviciilor deconcentrate de către Guvernul Boc".

Doamnelor și domnilor senatori, \

În Monitorul Oficial nr. 264 din data de 22 aprilie 2009 a fost publicată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Un titlu frumos, aș putea spune chiar pompos, dar care ascunde însă măsuri cu consecințe deosebit de grave atât asupra evoluției și tendințelor din ultimii ani din administrația publică, cât și asupra a ceea ce trebuie să fie, până la urmă, o administrație publică aflată aproape și în slujba cetățeanului.

De fapt, prin acest act normativ nu se prevede altceva decât politizarea tuturor serviciilor deconcentrate.

Ceea ce nu a putut obține coaliția majoritară în Parlament, prin promovarea și adoptarea unei propuneri legislative cu același conținut, a făcut Executivul, dintr-un șut, prin adoptarea acestui act normativ.

Sigur, știm cu toții că exista pericolul real ca legea adoptată în Parlament să fie declarată neconstituțională și, atunci, Executivul, fără a aștepta decizia Curții Constituționale, deși era logic și conform principiilor de drept, a rezolvat toată problema prin adoptarea acestui act normativ.

Că este imorală o asemenea procedură este evident.

Problema este însă că este și contrar spiritului Constituției și funcționării democratice a instituțiilor de drept din România.

Dar ce să facem când cele două săptămâni erau considerate imposibil de a mai fi așteptate de toți cei care, în teritoriu, în județe, și-au împărțit de mult posturile mult râvnite?

Cred că toată clasa politică este de acord că modernizarea și descentralizarea administrației publice trebuie să fie nu doar o dorință, ci mult mai mult decât atât: o necesitate stringentă a societății românești, care nu poate rămâne la stadiul de declarații politice, de campanie electorală sau de program politic.

În ultimul deceniu, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, a existat un anumit consens politic între partidele politice privind crearea unui cadru juridic și constituirea unui corp al funcționarilor publici.

Sigur, se poate discuta dacă nu se putea face mai mult, dacă câteodată nu s-a politizat prea mult ocuparea unor funcții, dar o evoluție și o tendință de constituire a unui corp de funcționari publici apolitici au existat cu certitudine.

Ce se prevede de fapt în această, de acum, fatidică Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 37/2009?

Toate funcțiile publice și posturile încadrate în regim contractual care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate, precum și adjuncții acestuia se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ.

La expirarea acestui termen, aceste servicii vor fi conduse de un director coordonator, funcție nou-înființată.

În anexa actului normativ în cauză sunt enumerate nu mai puțin de 40 de servicii deconcentrate, din subordinea a 11 ministere, cărora li se aplică măsura desființării funcțiilor de conducere.

Practic, tot ceea ce este în subordinea acestor ministere se politizează.

Câteva exemple până unde va coborî valul de schimbări din funcție, pe lângă cele consacrate, de la direcții de sănătate publică, de cultură, de muncă, case de pensii, direcții de finanțe, direcții pentru agricultură, direcții de statistică, până la altele, înțelegem, "foarte importante pentru îmbunătățirea actului managerial în administrația publică", așa cum Executivul justifică măsura: case de cultură ale studenților, oficii de studii pedologice și agrochimice județene, inspectorate teritoriale pentru calitatea semințelor și materialului săditor sau cluburi sportive municipale și orășenești.

Am dat doar câteva exemple până la ce nivel va coborî politizarea administrației publice din România.

Se pare că există o meteahnă a guvernanților în relația aparent diametral opusă: descentralizare versus politizarea funcțiilor, și anume că una cântăm, și alta dansăm pe melodie.

Consecințele adoptării acestui act normativ sunt previzibile: vor fi schimbați toți conducătorii serviciilor publice deconcentrate, vor fi numiți oameni politici și se va crea o relație inedită între conducătorii din administrația publică centrală și locală.

O consecință însă și mai gravă este că se cam termină astfel, înainte de a începe, mult trâmbițata descentralizare.

Exact serviciile deconcentrate care trebuiau transferate autorităților administrației publice locale (consiliilor județene și consiliilor locale) vor fi superpolitizate și nu va mai exista niciun interes de supunere a acestora autorităților locale.

Deși Executivul susține sus și tare că va descentraliza, cu această măsură a politizat și a centralizat tot ce se putea în administrația publică.

În ultima perioadă, în viața politică nu puține au fost situațiile în care noi, cei de la UDMR, nu am avut aceeași părere, nu am avut idei întotdeauna convergente cu cele aparținând Președintelui României, domnul Traian Băsescu.

Uneori chiar, aceste păreri păreau a fi ireconciliabile.

Remarc însă că, de această dată, punctul de vedere al Președintelui României este pe linia celor susținute, de ani buni, de UDMR.

Mai mult decât reflectarea partidelor de la guvernare asupra ordonanței privind deconcentratele - după cum a declarat domnul președinte Traian Băsescu -, este stringent necesară descentralizarea acestor servicii deconcentrate.

Solicităm în mod expres partidelor de la guvernare și coaliției majoritare măsuri urgente de descentralizare, măsuri care pot fi un punct de reper în reformarea și modernizarea administrației publice și găsirea unor soluții juridice imediate pentru blocarea efectelor acestei ordonanțe de urgență care prevede un adevărat măcel, nemaiîntâlnit până acum în administrația publică românească.

UDMR susține în continuare cu fermitate o descentralizare reală a administrației publice, cu stabilirea unor atribuții clare pentru autoritățile locale, concomitent cu transferul obligatoriu al resurselor financiare necesare îndeplinirii acestor atribuții.

Aceasta este singura măsură și cale obligatorie pentru a încerca să aducem administrația publică românească la standarde europene, conform cărora dezideratul principal trebuie să fie interesul și rezolvarea problemelor cetățenilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumim, domnule senator.

 
Dorin Păran (PD-L) - declarație politică cu titlul Împrumutul de la FMI și Uniunea Europeană - o necesitate obiectivă

Are cuvântul domnul senator Dorin Păran, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Dorin Păran:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Împrumutul de la FMI și Uniunea Europeană - o necesitate obiectivă".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Se vorbește extrem de mult despre acest împrumut pe care România, prin Guvernul său, dorește să-l implementeze începând cu luna mai 2009.

În funcție de culoarea politică, din păcate doar în funcție de culoarea politică, manifestăm păreri pro și contra, ca de obicei.

Cei care știu cum se măsoară lucrurile într-o societate de consum, care au avut de-a face cu construirea unui plan de afaceri și s-au aflat în poziția de a avea angajați de a căror soartă ar fi trebuit să aibă grijă sunt pro.

O să-i denumesc pe aceștia optimiști.

Ceilalți, pentru care împrumuturile financiare n-ar fi însemnat decât consum înainte de a produce, sunt împotrivă.

Eu le spun că sunt pesimiști.

Eu fac parte din categoria optimiștilor, iar în declarația mea politică pe care o susțin astăzi în plenul Senatului României am să explic de ce sunt pentru.

Faptul că România împrumută de la FMI și Uniunea Europeană (prin BEI, BERD și BCE) suma de aproximativ 20 de miliarde euro în această perioadă de criză este cel mai bun și eficient lucru pe care, din punct de vedere financiar, Guvernul României îl poate face atât pentru stabilitatea cursului leu/euro, cât și pentru cofinanțări pentru lucrările de infrastructură.

Așa cum știm, criza a pătruns în casele tuturor românilor fără voia lor.

Acest lucru s-a întâmplat în toată lumea:

SUA, Anglia, Germania, Franța, Ungaria etc.

Guvernul României, prin buget, a luat măsurile necesare atenuării crizei, alocând aproximativ 20%, circa 10 miliarde de euro, pentru lucrări de infrastructură: autostrăzi, drumuri naționale, reparații școli, blocuri și așa mai departe.

Majoritatea țărilor, în perioadele de criză, a făcut la fel: a alocat de la buget fondurile necesare pentru infrastructură.

Scopul: efecte multiplicatoare generate de oferirea de lucru eventualilor șomeri și încurajarea, în acest fel, a consumului pe care angajații îl pot realiza acum de pe urma faptului că au venituri.

Este foarte important ca banii, odată împrumutați, să fie cheltuiți numai și numai acolo unde s-a convenit cu Fondul Monetar.

Pot să vă spun că un împrumut bancar, într-o economie de piață, trebuie să ducă la progres, dacă, bineînțeles, cureaua rămâne strânsă în toată perioada derulării împrumutului.

Se vor face presiuni mari asupra Guvernului din partea sindicatelor, a ministerelor, a unor categorii sociale, a patronatelor pentru ca o parte din bani să se ducă pe creșteri salariale, pensii, ajutoare de stat și așa mai departe.

Domnule prim-ministru Boc, Domnule ministru al finanțelor publice Pogea, Trebuie să rezistați acestor presiuni și să utilizați acești bani împrumutați pentru scopul convenit cu experții FMI și ai Uniunii Europene.

Pe bună dreptate, se pune întrebarea: cum acționăm noi, politicienii, în această perioadă? Care este rolul nostru?

Doamnelor și domnilor senatori, Noi, oamenii politici - și aici mă refer atât la cei de la putere:

PD-L, PSD, cât și la cei din opoziție -, într-o perioadă grea de criză, cum este cea de acum, trebuie să avem un comportament unitar, să folosim același limbaj și la București, cât și la Timișoara, Constanța, Brașov, Harghita, Olt sau Hunedoara.

Ca oameni politici, devine imperios necesar să informăm corect populația despre avantajele atragerii acestui tip de împrumut.

Sunt convins că finanțarea de care beneficiem, grație acordului cu FMI, are și un impact psihologic pozitiv.

Este ca și cum, ca persoană fizică, ai avea o sumă de bani în cont și ai utiliza această sumă doar dacă situația o impune, în rest, te-ai descurca cu salariul și alte mici venituri pe care le poți avea.

Anul 2009 este un an greu, iar din punct de vedere politic este anul cu două alegeri, cu două campanii:

europarlamentarele și prezidențialele.

Candidații vor avea tot timpul altă viziune asupra politicii Guvernului decât cei puși să conducă destinele țării, vor dori să ofere electoratului sentimente de securitate personală a vieții de fiecare zi, în afara celor justificate de o guvernare responsabilă și coerentă.

Un lucru este cert: în ceea ce privește împrumutul, trebuie să avem toate partidele politice aceeași poziție pozitivă în fața cetățenilor și a electoratului.

FMI și băncile Uniunii Europene nu au culoare politică.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Chelaru (PSD+PC) - declarație politică intitulată Despre divorț, cu dragoste

Dau cuvântul domnului senator Ioan Chelaru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Mircea Diaconu, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Mulțumesc tare mult, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Despre divorț, cu dragoste".

"De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și cei doi vor fi un singur trup.", spune Biblia în capitolul Efeseni.

Comuniunea intimă de viață întemeiată de Creator face ca experimentarea unității să fie aprofundată pe deplin, iar darul său către oameni, suprema iubire, să prindă contur și omul să devină mai conștient de iluzia separării dintre el și Dumnezeu.

Rolul căsătoriei este să facă din această iubire o realitate.

Căsătoria constituie o nevoie de natură spirituală, dorința de a pune capăt dualității, de a te întoarce la starea de plenitudine, este un sacrament al indisolubilității, al fidelității, al abnegației și al procreației responsabile.

În lucrarea sa "Familiaris consortio", Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea aprecia: "Pentru unii familia este sensul mântuirii pe care Hristos o desăvârșește în lume, iar pentru alții familia este sensul refuzului pe care omul îl opune dragostei lui Dumnezeu."

Ce este Dumnezeu? Este viața eternă din spatele tuturor formelor de viață.

Ce este iubirea? Este simțirea prezenței acestei vieți adânc în sufletele noastre.

De aceea, orice iubire este iubirea lui Dumnezeu, și una dintre manifestările acestei iubiri de Dumnezeu este și taina căsătoriei, constituirea unei familii.

În Vechiul Testament acceptarea reciprocă și legătura existentă între bărbat și femeie devin imagine și asemănare a alianței lui Dumnezeu cu oamenii.

Supusă însă inevitabilului proces de schimbare în timp, ca orice altă instituție umanizată, mentalitatea omului actual despre căsătorie poartă amprenta inconfundabilă a epocii contemporane.

La acest început de mileniu, dominat de criza economică, dar și de cea spirituală, asistăm și la o schimbare evidentă a multiplelor aspirații ale oamenilor.

Așa s-a ajuns și la o criză a familiei.

Într-o societate deschisă precum cea din vremurile noastre se ține din ce în ce mai puțin seama de legile divine, viața conjugală suferind permanente transformări, devenind prea umană și prea personală, uneori atingând extremele de inuman și impersonal.

Complexitatea vieții conjugale, circumstanțele, uneori severe și austere, în care ea se desfășoară pot crea situații care să întrerupă temporar sau total conviețuirea conjugală sau, uneori, soții nu pot menține între ei iubirea ce i-a unit cândva.

Instituția căsătoriei, reglementată prin lege, este o instituție cu caracteristici clar stabilite, cu un scop unic, încheiată cu respectarea strictă a unor condiții de fond și formă prevăzute cu caracter obligatoriu.

La polul opus, divorțul reprezintă disoluția sau ineficacitatea căsătoriei.

În prezent, conform prevederilor Codului familiei și Codului de procedură civilă, instanța judecătorească este abilitată să desfacă o căsătorie numai atunci când există motive temeinice, însă noile prevederi ale proiectului Codului civil, printr-un monstruos act de reducționism, anulează profunzimea infinită a ceea ce reprezintă uniunea dintre un bărbat și o femeie și limitează la un singur articol de lege posibilitatea desfacerii actului sacru al căsătoriei, lăsând-o pe mâna unor funcționari ai statului, respectiv ofițerul stării civile, primarul, care oricum are rolul de moașă comunală, sau notarul.

Consider că este inadmisibil ca acest proces al desfacerii unei căsătorii, ca acest act ce marchează destine să fie lăsat la libera apreciere a unor instituții ale statului, mai ales a unora fără pregătire juridică specifică.

Judecătorul este singurul în măsură să stăruie prin toate mijloacele legale pentru descoperirea adevărului, singurul abilitat să dea ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor soților.

Nicio altă instituție a statului nu este și nici nu cred că poate să aibă astfel de atribuții și responsabilități, și de aceea apreciez că nu putem lăsa o astfel de procedură la discreția primarilor, notarilor sau chiar a ofițerului stării civile.

Dacă divorțul se va obține cu o astfel de ușurință, acest fapt nu poate avea decât o influență defavorabilă asupra relațiilor de familie chiar din momentul întemeierii acestora, seriozitatea și simțul răspunderii fiind absente total.

O asemenea reglementare nu este nici în interesul societății, nici al Bisericii și, mai ales, nici în interesul tinerilor.

Fenomenul divorțului a pătruns mult prea adânc în societatea noastră, astfel încât rata căsătoriilor este aproape identică cu cea a divorțurilor.

În anul 2008 s-a atins, din păcate, în România tristul record de peste 40.000 de divorțuri.

Pe lângă faptul că viețile celor afectați se află în dificultate, modul în care reprezentanții cultelor și legiuitorii au ajuns la concluzii diferite, uneori contradictorii pe tema divorțului, are darul de a-l umple pe om de nedumerire.

Asemenea acte ce privesc destine trebuie trecute prin filtrul unor persoane cu experiență și, în cazul de față, apreciez că instanța judecătorească este singura în măsură s-o facă.

Pe lângă această necesitate strict tehnică de a face mai ușoară navigarea prin hățișul legislativ postrevoluționar, există și alte necesități de natură conceptuală, care țin de filozofia dreptului, de natura politică a acestor coduri și de impactul social pe care-l vor avea.

Aceste coduri nu sunt doar un exercițiu de sistematizare a unui domeniu oarecare.

Odată adoptate, ele vor modela existența întregii societăți românești pentru o perioadă lungă sau chiar foarte lungă.

De aceea, adoptarea lor este unul dintre evenimentele cele mai importante după 1989, poate la același nivel cu adoptarea noii Constituții și cu aderarea la NATO sau aderarea la UE.

Odată adoptate, ele vor modifica felul în care oamenii își desfășoară viața.

Pe de altă parte, noile coduri, din rațiuni de expeditivitate, nu recunosc legii un caracter de suport al moralității tradiționale.

Astfel, divorțul este banalizat, simplificat și practici precum incestul sunt, aparent, dezincriminate pe motivul că faptele produse între adulți care consimt nu sunt treaba statului.

Acesta este un alt tip de filozofie a raporturilor dintre lege și societate, care modifică radical percepția cu privire la rolul legii în societate.

Impactul acestei schimbări nu este de neglijat.

Dacă legea nu mai ocrotește moralitatea, ci are doar rolul de prevenire, impactul ei asupra societății este mult diminuat.

Această filozofie provine dintr-o societate în care valorile morale sunt ferm întipărite în conștiința cetățenilor, dar societatea românească nu este încă, din păcate, o asemenea societate.

La noi, a fi adult nu înseamnă și a fi responsabil moral, după cum o dovedesc și recentele cazuri în care anumiți părinți au înțeles, din păcate, să-și comercializeze propriii copii.

Stimați colegi, Nu doresc să par o persoană cu idei prea conservatoare, nu doresc ca susținerile mele să fie ascultate doar din politețe sau condescendență, ci vreau ca dezbaterile pe aceste domenii atât de fragile și sensibile să fie cât mai temeinice și eficiente, sfânta taină a căsătoriei să nu rămână fără sprijin, și mai ales eu, personal, nu simt nevoia să mă fac răspunzător pentru instabilitatea și haosul create într-o asemenea modificare legislativă esențială, și cred că nici dumneavoastră.

Îmi doresc, spre binele copiilor noștri, să luăm cele mai înțelepte decizii, iar actul căsătoriei să rămână, așa cum spunea Rabindranath Tagore, "arta care trebuie creată din nou în fiecare zi".

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Diaconu (PNL) - declarație politică având ca subiect salariile unor funcționari publici parlamentari

Îi ofer cuvântul domnului senator Mircea Diaconu, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Marian Iulian Rasaliu, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator Diaconu.

 

Domnul Mircea Diaconu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Colegul nostru, domnul senator Ghișe, mi-a spus adineauri un proverb chinezesc care sună așa: "Cine poate vorbi într-o oră ceea ce poate spune în trei minute poate face și ticăloșii mai mari".

De aceea, am să fiu foarte... scund.

Nu vă temeți, nu am să vorbesc despre ordonanța de schimbare a directorilor, deși aș face o observație.

S-a făcut o enormă greșeală - poate că se corectează între timp -, au scăpat grădinițele!

Trecând la ceea ce mă doare - și este motivul pentru care vin în fața dumneavoastră -, o să vă rog să-mi permiteți să fac o pauză din serialul pe care mi l-am propus privind punctualitatea și, în fine, noțiunea despre care am vorbit data trecută, numită "sfertul parlamentar", care este de o oră și jumătate, deoarece domnul președinte de ședință nu mă stimulează, făcând marea greșeală politică de a începe ședințele chiar când trebuie, chiar la timp.

De aceea, astăzi, o să-mi manifest o altă îngrijorare.

Vedeți, sunt nou aici, sunt proaspăt în Parlamentul României și recunosc cinstit acest lucru.

Unii zic că ar trebui să mă schimb - am primit deja câteva replici de genul acesta -, să mă obișnuiesc.

Cazna mea este să nu mă obișnuiesc, pentru că, venind de afară și stând tot timpul afară, muncind pe unde pot, am aflat despre Parlamentul României tot felul de lucruri urâte, care fac parte dintr-un fel de obișnuință, dacă vreți.

La pachet spus, experiență în cazul în speță.

Cu astfel de "experiențe" chiar nu vreau să mă obișnuiesc, ca și dumneavoastră, de altminteri.

Vă dau un exemplu de experiență de caz.

Vedeți, fac și eu efortul, cum și dumneavoastră îl faceți peste tot, să apărăm ceea ce suntem, ceea ce reprezentăm fiecare dintre noi și toți laolaltă, până la urmă rodul muncii noastre.

Mi se pare esențial s-o facem fiecare în orice împrejurare.

Asta fac și în clipa aceasta.

Unul dintre motivele pentru care suntem ironizați câteodată, alteori huliți, simplu spus: lefurile parlamentarilor, câștigurile fabuloase, huzurul parlamentarilor.

La începutul sesiunii, când se comentau aceste lucruri - presa era plină de sume, salarii medii din diverse categorii, după diverse criterii și așa mai departe - era vorba și despre Senatul României.

M-am pregătit să fiu puțin rușinat.

Este un adevăr, este un salariu, este o indemnizație mai mare decât cele obișnuite, cele normale, în orice caz mai mare decât cele cu care am fost obișnuit toată viața mea, și m-am pregătit să roșesc când am aflat cu surprindere că, de fapt, media salarială în Senatul României este mai mare decât indemnizația pe care o văd eu pe hârtiuța aceea, și m-am întrebat de unde.

Nu am înțeles mare lucru până când, zilele trecute, am aflat - de la televizor, bineînțeles - că există salarii foarte mari - slavă Domnului că există televizorul! -, sunt salarii mult mai mari decât indemnizațiile parlamentarilor.

Acest lucru este unul dintre criteriile pentru care nu ar trebui să roșim, dar ar trebui, probabil, să-l îndreptăm.

Vă dau un singur exemplu.

Am făcut, în urmă cu vreo două săptămâni - ca să vedeți despre ce vorbesc -, o cerere.

Pentru prima dată și pentru foarte scurtă vreme, vă rog să-mi dați voie să citesc, pentru că, altfel, nu am să-mi permit să țin nicio hârtie în mână la această tribună:

"Către Direcția generală de logistică a Senatului României"...

O să vă citesc răspunsul pe care l-am primit, ca să vedeți câtă competență este sub semnătura unui director general din Senatul României:

"Urmare adresei dumneavoastră către Secretariatul General al Senatului României, înregistrată..." și așa mai departe, trec peste acest lucru, "prin care ne solicitați transferul unor bunuri scoase din funcțiune, vă aducem la cunoștință faptul că, în baza ordonanței nr." ".. - nu contează -, "a fost blocată achiziționarea de mobilier".

Deci la dorința și rugămintea mea de a ni se da pentru cabinetul parlamentar, bineînțeles, obiecte scoase din uz, mi se răspunde competent și cu un salariu dublu decât al meu că a fost blocată achiziționarea obiectelor noi de mobilier.

Iată competența sub care semnează domnul director Sorin Boaru, pe care nu-l cunosc, dar pe care îl admir pentru că a izbutit să ajungă la asemenea salariu și la asemenea competență în asemenea instituție și, dacă domnul președinte al Senatului României ar fi fost de față azi, acum, l-aș fi rugat din suflet ca măcar trei minute din cele o oră și jumătate în care, în general, lipsește sau întârzie de la ședințele noastre să rezolve și aceste probleme mărunte, dar pentru care, din păcate, și eu roșesc pe stradă și, oricine îmi spune că salariile noastre sunt foarte mari, trebuie să roșesc.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Doar o scurtă remarcă.

Dacă v-ați referit cumva la mine, nu am întârziat o oră și jumătate la ședință.

 
 

Domnul Mircea Diaconu (din sală):

Nu m-am referit la dumneavoastră, m-am referit la domnul președinte al Senatului României!

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc.

 
Marian Iulian Rasaliu (PD-L) - declarație politică având ca temă prezența României și Bulgariei în Uniunea Europeană

Îi ofer cuvântul domnului senator Marian Iulian Rasaliu, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește doamna senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Marian Iulian Rasaliu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi, Săptămânile acestea, la Bruxelles, s-au întețit rumorile la adresa prezenței României și Bulgariei în Uniunea Europeană.

Lipsa de credibilitate a reformelor în justiție, temerile legate de modul de gestionare a fondurilor Uniunii Europene vin să mărească simțitor corul celor care ar dori ca banii europeni să nu mai ajungă în cele două țări.

În pofida interpretărilor, de obicei atinse de morbul catastrofic, dacă nu al răutății, încă nu există un document oficial care să taie România de la beneficiile financiare ale apartenenței la marea familie europeană.

Ceea ce a influențat săptămâna trecută întreaga societate românească este doar o jumătate de frază din textul unui document oficial care face vorbire despre faptul că raportorii vor avea libertatea de a propune în documentele de evaluare din luna iulie chiar stoparea fondurilor, dacă analiza pe care o fac asupra modului în care se produce managementul cheltuirii acestora manifestă disfuncționalități care sugerează frauda.

Dacă realitatea este mai puțin deprimantă, cenușiul situației nu poate fi ignorat.

Am putea fi în pericol să rămânem fără finanțare comunitară, dacă factorii de decizie ar fi aceia care se băteau, în toamna trecută, cu pumnii în piept că nu trebuie să dăm socoteală nimănui despre ce facem în țară nici cu reforma în justiție, nici cu programele pentru atragerea de fonduri, și nici cu taxele și impozitele care îngrădesc libera circulație a mărfurilor.

Nu mai este cazul, doamnelor și domnilor senatori, să deplângem situația în care suntem puși acum, cu toții, de pe urma lipsei de responsabilitate a administrației Tăriceanu în tratarea chestiunilor de interes național.

Modul în care a fost mimată timp de doi ani și jumătate reforma justiției române nu a reușit să convingă pe nimeni, nici pe români, cu atât mai puțin pe oficialii europeni.

Din fericire, avem din nou în fruntea Guvernului echipa care a dat garnitura de premianți în procesul de aderare a României.

Unul după altul, de la o zi la alta, într-o întrecere permanentă cu clipele, stegulețele roșii au căzut de pe harta contractului de aderare.

Miniștrii democrați Anca Boagiu, Vasile Blaga și Monica Macovei nu au avut zi sau noapte în lupta cu lipsa de performanță a administrațiilor anterioare în domeniile-cheie ale descentralizării, depolitizării administrației, securizarea frontierelor și, mai ales, reforma justiției.

Principiile europene au fost odată respectate și promovate în activitatea noastră de modernizare a statului român.

Avem determinarea necesară și, prin intermediul actualului Guvern, am purces deja la îndepărtarea tuturor cauzelor unor proaste percepții la nivel european în ceea ce privește țara noastră.

Relația cu Uniunea Europeană este prioritatea zero a administrației de la Palatul Victoria, precum și atragerea fondurilor comunitare care ne-au fost destinate încă de acum trei ani.

Noi nu vom permite ca România să facă pași înapoi în procesul său de obținere a bunăstării pentru fiecare român în parte.

Suntem garanția unui rezultat pozitiv în acest proces.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu 26 Aprilie - Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale

Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmează domnul senator Gabriel Berca, Grupul parlamentar al PNL.

 

Doamna Doina Silistru:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

"26 Aprilie - Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale".

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale devine, cu fiecare an, mai populară.

De la lansarea ei, un număr tot mai mare de state și organizații se alătură Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale la sărbătoarea anuală de pe 26 aprilie.

De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale celebrăm nu numai forța enormă a creativității umane, ci și drepturile de proprietate intelectuală care ajută la alimentarea și canalizarea acestei forțe, făcând din ea un important motor al dezvoltării economice, culturale și sociale.

Proprietatea intelectuală este o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile cum ar fi idei sau expresii.

Ea se referă la creații ale minții și se împarte în două categorii: proprietatea industrială (invenții, mărci și indicații geografice, desene și modele industriale) și dreptul de autor (opere literare, lucrări muzicale, de artă și arhitectonice).

Formele comune de proprietate includ:

- brevetul de invenție este un document prin care se acordă un set de drepturi exclusive de către o țară unui inventator sau unui împuternicit ales de inventator, pentru o perioadă fixă de timp, în schimbul divulgării invenției.

O cerere de brevet trebuie să includă una sau mai multe revendicări care definesc invenția ca ceva nou, ceva care necesită creativitate ce se poate aplica industrial.

În cele mai multe țări sunt excluse de la patentare programele de calculator și metodele de afaceri, ambele acceptate de SUA.

Drepturile exclusive acordate prin brevetul de invenție în cele mai multe țări sunt ca să prevină sau să-i excludă pe alții de la a fabrica, a folosi, a vinde, a importa produsul conform brevetului;

- drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii, cu referire la operele create;

instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor, a operelor lor.

Operele literare și artistice sunt protejate de "Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice", care datează din 1886, fiind revizuită în 1971;

- marca înregistrată reprezintă obiectul de proprietate industrială, susceptibil de reprezentare grafică și constând din cuvinte, litere, desene, cifre, forme tridimensionale și/sau combinații de culori.

Aceasta conferă titularului său drepturi exclusive, acesta putând solicita instanței să interzică terților folosirea, în cadrul activității pe care o desfășoară, a unui semn identic sau similar până la confuzie cu marca înregistrată;

- secretul industrial reprezintă informații, orice documente, alte obiecte sau activități, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau punere în circulație.

Informațiile clasificate sunt informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, din cauza nivelurilor de importanță și a consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.

Informațiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului.

Aceste informații vor purta pe fiecare pagină și mențiunea "personal", când sunt destinate strict unor persoane anume determinate.

Clasele de secretizare a informației sunt: secrete de stat și secrete de serviciu.

Dacă legea nu dispune altfel, secretul industrial reprezintă informații secrete de serviciu.

Primele patente au fost acordate în secolul XV în Anglia și Veneția.

Dreptul de autor nu a fost inventat până la apariția tiparului și răspândirea alfabetizării.

Regele Angliei era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărților și a promulgat Legea licențierii în 1662, care a stabilit un registru al cărților licențiate.

Statutele reginei Ana au fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp.

Termenul "proprietate intelectuală" apare în Europa în secolul al XIX-lea, în 1846 e folosit de A.

Nion în lucrarea "Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs".

Dreptul de autor protejează forma unei lucrări expresive originale (literare, artistice sau tehnice).

Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale, iar marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație.

Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate (licențiate), uneori chiar folosite ca garanție, similar unei proprietăți reale.

Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum ar fi limitări în timp.

Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică.

Consumul proprietății clasice este exclusiv - dacă cineva mănâncă un măr, nimeni altcineva nu-l mai poate mânca.

În cazul intangibilelor acest lucru nu se întâmplă - o carte poate fi multiplicată în oricâte exemplare fără să afecteze vreun cititor.

Drepturile de proprietate intelectuală sunt acordate de stat în scopul încurajării creării de asemenea intangibile.

Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a-i acționa în justiție pe cei care le încalcă.

Tendința actuală e ca aceste drepturi să fie extinse, încât să acopere domenii noi, cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricții și limitări ale acestor drepturi.

Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste drepturi au fost introduse, anume creșterea creației intelectuale.

Dat fiind că marea majoritate a ideilor noi sunt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilității de a folosi idei vechi va duce la reducerea producției creative a societății.

O manifestare a acestei deformări a utilizării acestor drepturi e apariția de firme care nu creează nimic original, dar obțin profit în urma proceselor intentate altor firme pe teme de proprietate intelectuală.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (conform denumirii originale din engleză, The World Intellectual Property Organization sau WIPO) este una dintre agențiile specializate ale Națiunilor Unite.

WIPO a fost creată în 1967, cu scopul declarat de a încuraja activitatea creatoare și promovarea proprietății intelectuale oriunde în lume.

Această organizație are, în mod curent, 183 de state membre, administrează 23 de tratate internaționale, având sediul mondial în Geneva, Elveția.

Rădăcinile Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale se trag încă din anul 1883, când Johannes Brahms compunea a treia "Simfonie" a sa, Robert Louis Stevenson scria "Insula comorii", iar John și Emily Roebling terminau lucrările la podul New York's Brooklyn.

Nevoia de protecție internațională a proprietății intelectuale a apărut când expozanții străini au refuzat să participe la "Expoziția internațională a invențiilor", la Viena, în 1873, deoarece le era teamă că ideile lor ar putea fi furate și exploatate comercial în alte țări.

Anul 1883 a marcat semnarea "Convenției de la Paris pentru protecția proprietății intelectuale", primul tratat internațional major conceput să ajute indivizii dintr-o anumită țară să își protejeze creațiile într-o altă țară sub forma drepturilor de proprietate industrială cunoscute ca: invenții (brevete), mărci de comerț și design industrial.

Convenția de la Paris a intrat în vigoare în 1884, cu 14 state membre, care au înființat Biroul internațional care să se ocupe de sarcinile administrative cum ar fi organizarea întâlnirilor statelor membre.

În 1886, în arena internațională a intrat copyright-ul prin "Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice".

Scopul acestei convenții era să ajute creatorii din toate statele membre să își protejeze drepturile la nivel internațional, să controleze și să fie plătiți pentru operele lor creative ca: romane, nuvele, poezii, piese de teatru; melodii, opere, vodeviluri, sonate; desene, picturi, sculpturi, opere arhitecturale.

Ca și Convenția de la Paris, Convenția de la Berna a înființat un Birou internațional care să îndeplinească sarcini administrative.

În 1893, aceste două birouri s-au unit și au format organizația internațională Birourile Internaționale Unite pentru Protecția Proprietății Intelectuale (cunoscută mai bine după acronimele sale franțuzești - BIRPI).

Cu sediul în Berna, Elveția, cu un personal de șapte oameni, această organizație modestă a fost precursoarea OMPI - o entitate dinamică de 182 de state membre, un efectiv de 938 de oameni din 95 de țări și cu o misiune și un mandat în continuă dezvoltare.

Cum importanța proprietății intelectuale a crescut, structura și forma organizației s-au schimbat și ele.

În 1960, BIRPI s-a mutat de la Berna la Geneva pentru a fi mai aproape de Națiunile Unite și de alte organizații internaționale.

În 1974, OMPI a devenit agenție specializată a sistemului de organizații a Națiunilor Unite, cu un mandat de administrare a problemelor legate de proprietatea intelectuală recunoscut de statele membre ONU.

OMPI și-a extins rolul și a demonstrat mai departe importanța drepturilor de proprietate intelectuală în organizarea comerțului global, în 1996 intrând într-un acord de cooperare cu Organizația Mondială a Comerțului.

OMPI are un program bogat și variat prin statele membre și secretariat, care dorește: să armonizeze legislația și procedurile naționale cu privire la proprietatea intelectuală; să furnizeze servicii cu aplicabilitate internațională pentru drepturile de proprietate industrială; să transfere informații despre proprietatea intelectuală; să ofere asistență legală și tehnică pentru dezvoltare și pentru alte țări; să faciliteze rezolvarea disputelor cu privire la proprietatea intelectuală privată; să pună la punct tehnologie informațională pentru depozitare, acces și folosire a informațiilor importante de proprietate intelectuală.

Spre deosebire de alte agenții ale Națiunilor Unite, OMPI are semnificative resurse financiare ce sunt independente față de contribuțiile statelor membre.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale se străduiește să promoveze o cultură în cadrul căreia tinerii să-și poată realiza acest potențial.

Prin intermediul sistemelor și structurilor de proprietate intelectuală echitabile și echilibrate, această organizație mondială încearcă să-i ajute pe creatorii din întreaga lume să obțină profit economic de pe urma creațiilor lor și să contribuie astfel la progresul social, cultural și economic din țările lor și din întreaga lume.

O lume în plină dezvoltare nu poate să-și împlinească obiectivele fără să se bazeze pe creativitatea, pe inventivitatea umană și, mai ales, fără să găsească modalitățile și sistemele pentru a proteja și stimula această caracteristică umană, instrument excepțional al progresului economic, social și cultural.

Un segment important din activitățile OMPI în promovarea protecției proprietății intelectuale este dezvoltarea continuă și aplicarea normelor și standardelor internaționale.

În timp ce pietrele de hotar ale OMPI rămân convențiile de la Paris și de la Berlin, alte tratate au lărgit și au adâncit protecția pe care o oferă și au cuprins schimbările tehnologice și noi domenii de interes.

Două exemple sunt Tratatul OMPI pentru reprezentări și fonograme și Tratatul OMPI pentru drepturi de autor.

Aceste tratate conțin regulile de bază care actualizează pentru era internetului protecția internațională a copyright-ului și drepturile derivate și au intrat în vigoare în 2002.

OMPI a inițiat o nouă politică de adaptare la schimbările rapide în domeniul proprietății industriale, folosind noi metode de accelerare a dezvoltării principiilor și regulilor internaționale armonizate.

Adoptarea recomandărilor internaționale pentru protecția mărcilor renumite în 1999, licențe pentru mărci de comerț în 2000 și pentru protecția mărcilor pe internet în 2001 completează abordarea tradițională asupra inițierii standardelor legale internaționale.

Tratatul Legii brevetării a fost adoptat în iunie 2000, pentru standardizarea cerințelor divergente aplicate în sistemele naționale și internaționale.

Utilizatorii sistemelor de brevetare vor putea astfel să se bazeze pe procedee simple și previzibile pentru completarea formularelor de brevetare națională și regională.

În comerțul internațional, punerea eficientă în vigoare în fiecare țară necesită o abordare internațională.

OMPI a înființat un Comitet consultativ pentru punerea în vigoare a drepturilor de proprietate industrială.

Abordarea pe care o transmite comitetul este ca statele membre să se concentreze împreună asupra provocărilor reale pe care le întâmpină toate statele membre în implementarea procedurilor practice de punere în vigoare a drepturilor și să investigheze cele mai bune practici și proceduri care pot fi folosite efectiv pentru a pune în vigoare drepturile de proprietate industrială în același timp cu ținerea timpului și a costurilor administrative sub control.

Evenimente majore în perioada 1883-2002:

  • 1883: Convenția de la Paris;
  • 1886: Convenția de la Berna;
  • 1891: Acordul de la Madrid;
  • 1893: înființarea BIRPI;
  • 1925: Acordul de la Haga;
  • 1960: BIRPI se mută la Geneva;
  • 1967: Convenția OMPI;
  • 1970: înființarea OMPI;
  • 1970: Tratatul de cooperare pentru brevet;
  • 1989: Protocol la Acordul de la Madrid;
  • 1996: Tratatul OMPI pentru copyright;
  • 2000: Tratatul Legii brevetării;
  • 2002: intră în vigoare tratatele OMC și TIRF (Tratatul internațional al reprezentațiilor și fonogramelor).

Constituția României, după mai mult de o jumătate de secol, plus 13 ani de bine dirijate confuzii, revizuiește, în anul 2003, în termeni firești, la art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Unii, de pe margini, ar vrea să vadă - interesat, bineînțeles - în această definiție referința la proprietatea materială, dar oricine, în deplinătatea facultăților morale, nu poate să nu înțeleagă și proprietatea intelectuală garantată și ocrotită, în mod egal de lege, indiferent de titular.

În fapt, proprietatea intelectuală este recunoscută de când se scrie istorie.

Dacă nu ar fi așa, astăzi nu am ști că "Odiseea" și "Iliada" au un autor, Homer, că Euripide a urcat pe scenă "Troienele", că "Divina comedie" este creată de divinul Dante.

De altfel, pe vremurile lui Homer sau Dante, autorii, artiștii se bucurau de cea mai înaltă stimă.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) este singura instituție din România care reglementează și ține evidența domeniului drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

În cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)

sunt examinate brevetele, mărcile, desenele și modelele industriale, iar activitatea de protecție a proprietății intelectuale se desfășoară în colaborare cu celelalte instituții ale statului în acest domeniu.

Creația plasticienilor români și, în genere, a creatorilor de artă vizuală era, în mare parte, o proprietate vag definită, era un fel de bun al întregului popor.

Începând cu anul 1996, Parlamentul României a legiferat statutul proprietății intelectuale și, implicit, al creatorului de artă vizuală, recunoscând și rolul creației artistice, beneficiul și protecția de care se va bucura autorul.

E o recunoaștere și, totodată, un semn de gratitudine, e o legătură firească și umană a autorului cu societatea, necesară și reparatorie pentru artistul român.

Tot cu acest prilej și reglementate de către aceeași lege, s-au pus bazele moderne și democratice ale protecției legale privind utilizarea artei mondiale în societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul artelor vizuale, drepturilor de autor în cinematografie, audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual.

Mai timid și mai târziu, plasticienii, fotografii, arhitecții, creatorii de artă vizuală, cum sunt numiți într-o singură sintagmă, au înțeles rolul acestei necesare protecții legale, s-au organizat și au început să culeagă beneficiul ce li se cuvine în calitate de autori, deținători de proprietate intelectuală.

Societatea Compozitorilor a existat sub această titulatură până în 1956, când s-a transformat în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR).

Prima președinție a Societății Compozitorilor a aparținut marelui compozitor român George Enescu.

Organizarea și modul de funcționare a Societății Compozitorilor au fost implementate în România de un inspector francez (de origine română), după modelul SACEM (Franța).

Societatea Română a Compozitorilor a aderat la CISAC în 1929.

Primele contracte de reprezentare reciprocă au fost cu SACEM, ASCAP (SUA), PRS (Marea Britanie) și SABAM (Belgia).

De elaborarea tarifelor și a metodologiilor de aplicare s-a ocupat un grup de compozitori coordonat de Ministerul Culturii, în baza Decretului nr. 321/1956.

Prin acest decret s-a statuat cadrul legal de elaborare a normelor și tarifelor aplicate.

În această perioadă, artiștii trebuiau să creeze la comandă.

Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor urmărea drepturile de folosință ale autorilor ca rezultat al difuzării operelor acestora.

UCMR și-a continuat activitatea și în perioada comunistă, cu toate că activitatea sa a fost limitată de către regimul comunist, nemaiputând să colecteze și să distribuie drepturile de autor datorate autorilor străini conform contractelor de reprezentare reciprocă încheiate de Societatea Compozitorilor.

În anul 1990, prin Decretul nr. 27/1990, Uniunile de Creație dobândesc independență totală și, implicit, UCMR a continuat tradiția interbelică începută sub patronajul lui George Enescu.

UCMR a funcționat ca asociație profesională și organism de gestiune, concomitent, până în iulie 1996, când a apărut Legea drepturilor de autor și drepturile conexe nr. 8/1996.

Departamentul de drepturi de autor din cadrul UCMR s-a desprins de societatea-mamă și a devenit o societate de gestiune colectivă de sine stătătoare UCMR - ADA (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația Drepturilor de Autor).

Abordarea strategică a potențialului proprietății intelectuale va contribui la dezvoltarea economiei românești și, în egală măsură, la stimularea potențialului creativ, la promovarea, conservarea și valorificarea culturii românești în context european și internațional.

Să nu uităm că nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală atrage consecințe negative din toate punctele de vedere, de la prejudicierea titularilor de drepturi și a bugetului statului, până la împiedicarea creării unui mediu de afaceri sănătos, competitiv, atractiv pentru investitori, și poate conduce la amprentarea negativă a imaginii României și a guvernanților săi din cauza neîndeplinirii obligațiilor asumate prin semnarea unor tratate, convenții sau acorduri internaționale.

România a realizat în ultimii ani progrese semnificative în punerea în practică a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv cele ale artiștilor interpreți.

Desigur, acest efort uriaș

pentru ca prevederile legale și consecințele lor financiare să fie azi percepute, înțelese și acceptate de toți actorii de pe piață ca un fapt normal nu a însemnat și o evoluție liniară constantă.

Ea însă este evident pozitivă din punctul de vedere al titularilor de drepturi.

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale constituie o ocazie de a reflecta la felul în care creativitatea omenească și inovația contribuie la edificarea unei lumi mai bune.

Capacitatea de creație și de înnoire a umanității este fără limite, este o resursă umană fundamentală cu potențial infinit.

Nicăieri nu se vede acest lucru mai bine ca în cazul tinerilor.

Indiferent din ce țară provin sau din ce comunitate fac parte, tinerii au în comun câteva trăsături de caracter frapante:

curiozitatea pentru tot ce este nou, diferit, inedit, pofta lor de joacă, dorința lor de a experimenta în orice domeniu - al obiectelor cotidiene, al ideilor, al tehnologiei - și talentul lor de a găsi soluții originale, căci inovația și creativitatea sunt resursele naturale de care depinde prosperitatea viitoare.

Din sălile de clasă de astăzi vor ieși antreprenorii, managerii, oamenii de știință, stiliștii, artiștii de mâine.

O relație echilibrată între titularii de drepturi și utilizatori este elementul fundamental al unui regim acceptabil al drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

Mulți experți consideră dreptul de autor ca un element-cheie al eficienței oricărei strategii de dezvoltare.

Fără o protecție a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, autorii, interpreții, producătorii nu ar găsi mijloacele necesare atât pentru libertatea creației, cât și pentru stimularea ei materială.

Abordarea strategică a potențialului proprietății intelectuale va contribui la dezvoltarea economiei românești și, în egală măsură, la stimularea potențialului creativ, la promovarea, conservarea și valorificarea culturii românești în context european și internațional.

Trebuie să protejăm creatorul și creația sa, furnizor dintotdeauna de confort spiritual, dar și de confort material, dacă ne gândim la cealaltă latură a proprietății intelectuale, proprietatea industrială, adică dreptul brevetelor, al mărcilor de fabrică și de comerț, al desenelor și modelelor industriale etc.

În general, și în această zi în mod special, acționăm pentru a convinge că protecția titularilor de drepturi de autor și drepturi conexe este necesară și utilă.

Protecția juridică a creațiilor noi încurajează investițiile și conduce la alte inovații, iar promovarea și protecția proprietății intelectuale stimulează creșterea economică, ducând la crearea de noi locuri de muncă și noi ramuri de activitate și la îmbunătățirea calității vieții.

Odată cu creșterea dramatică a utilizării internetului, în mod special pentru comerț electronic și schimb de informații și cunoștințe, sistemul proprietății intelectuale capătă o importanță crucială pentru dezvoltarea ordonată a societății digitale.

În schimb, internetul aduce mai multe șanse și provocări complexe pentru comunitatea proprietății intelectuale.

Proprietatea intelectuală este azi, în epoca internetului, unul din criteriile care definesc gradul de civilizație al unei țări.

De ce? Pentru că respectarea dreptului de proprietate intelectuală nu poate fi asigurată acolo unde sărăcia, corupția, abuzul, în general ignorarea legii ca principiu declarat, sunt realități diurne.

Protejarea și stimularea creativității se asigură printr-un sistem juridic relativ simplu, bazat pe principiul vechi de când lumea: "folosești, deci plătești".

Creatorii, adică autorii, artiștii, interpreții și producătorii, cei care participă efectiv la actul creației, primesc o remunerație de la cei care le folosesc comercial înregistrările.

Proprietatea intelectuală se vrea înțeleasă, mai degrabă, ca o formă imaterială, abstractă.

De aceea se și fură fără prea multe remușcări de conștiință.

Ironia face ca CD-writer-ul din calculator, care copiază ilicit muzică sau filme, să fie, de asemenea, o creație intelectuală.

Proprietatea intelectuală va juca un rol din ce în ce mai important pe scena internațională.

Lucrări ale minții, proprietatea intelectuală, cum ar fi: concepte, invenții, branduri, cărți, muzică și filme, sunt folosite acum și consumate cu plăcere în orice colț al mapamondului.

"Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este acea unică ocazie care oferă omenirii posibilitatea de a reflecta asupra rolului proprietății intelectuale în viața cotidiană și asupra importanței acesteia în activitatea de stimulare și protecție a inovațiilor și creativității", spunea dr.Kamil Idris, directorul general al OMPI.

De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale aducem un omagiu tuturor inventatorilor și artiștilor, mari și mici, care ne îmbogățesc existența cu roadele gândirii lor inovatoare și ale viziunii lor creatoare și ne amintim de ce drepturile lor de proprietate intelectuală, drepturi pe care ei le-au câștigat prin talentul lor individual sau calitățile lor colective, merită admirația, protecția și respectul nostru.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

 
Gabriel Berca (PNL) - declarație politică având ca subiect reducerea salariilor în sistemul bugetar

Are cuvântul domnul senator Gabriel Berca, de la Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Ion Rușeț, de la Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Gabriel Berca:

Stimați colegi,

Criza economică a determinat două instituții bancare importante, Fondul Monetar Internațional și Banca Centrală Europeană, să solicite țărilor Uniunii Europene reducerea salariilor în sistemul bugetar.

În pofida opoziției sindicatelor, o serie de țări europene, dintre care Irlanda, Ungaria, Letonia, au trecut deja la politici de restricționare a cheltuielilor destinate salariilor bugetarilor.

Pe de altă parte, un raport al Organizației Internaționale a Muncii privind evoluția salariilor în 2009 avertiza, de curând, că încetinirea dezvoltării economice și creșterea prețurilor vor avea un impact negativ îndeosebi asupra persoanelor cu venituri salariale mici și chiar asupra celor cu venituri medii.

Consecința imediată va fi, potrivit aceluiași raport, amplificarea tensiunilor și izbucnirea unor conflicte sociale greu de controlat.

Aș menționa în această ordine de idei faptul că în urmă cu câteva luni președintele Băncii Centrale Europene recomanda țărilor din zona euro să reducă salariile din sistemul public pentru a-și recâștiga competitivitatea, fără a cheltui mult peste mijloacele de care dispun.

De altfel, se cunoaște faptul că una dintre exigențele Fondului Monetar Internațional impusă țărilor care i-au solicitat împrumuturi, între care se află și România, a fost ca acestea să-și diminueze cheltuielile alocate funcției publice.

Sub presiunea organismelor internaționale, actualii guvernanți s-au hotărât să grăbească elaborarea unei legi destinate reformării sistemului de salarizare a bugetarilor.

Ca unul care am făcut parte din Guvernul Tăriceanu, mă văd obligat să reamintesc faptul că, în toamna anului trecut, fostul ministru liberal al muncii și, respectiv, reprezentanții sindicatelor și patronatelor căzuseră de comun acord asupra principiilor ce urmează să stea la baza unei noi legi unitare de salarizare pentru toți cei care lucrează în sistemul public.

Și, pentru a nu denatura adevărul, menționez că Partidul Democrat a fost singurul partid care a refuzat să facă parte din grupul de lucru ce urma să analizeze, în octombrie 2008, detaliile legate de noua lege.

Săptămâna trecută, premierul Boc ne-a anunțat decizia Executivului prin care noua lege a salarizării angajaților din sistemul public va exprima un raport de 1/15 între salariul minim de bază și salariul maxim.

Premierul a promis, totodată, că noul sistem de salarizare va fi implementat până în 2012 și că, în timp ce salariile mari vor fi înghețate, cele foarte mici vor crește substanțial.

Stimați colegi, Acest tip de salarizare unitară este absolut necesar pentru o economie căreia îi trebuie un sistem de referință.

Cum rămâne, însă, cu echivalarea funcțiilor? Deocamdată, nu avem o grilă prin care funcția și statutul profesional să fie recunoscute.

Declarația mea politică de astăzi nu are ca obiect criticarea Guvernului pentru intenția acestuia de a reforma sistemul de salarizare a bugetarilor, dar, în calitatea mea de liberal și membru al unui partid aflat în opoziție, nu pot să nu constat că o lege care ignoră principiul performanței va conduce, în mod inevitabil, la demotivarea salariaților bugetari performanți, care se vor îndrepta spre alte sectoare.

Pe de altă parte, nu se vor mai ocupa posturile rămase vacante, astfel încât administrația va rămâne cu oameni tot mai slab pregătiți sau, și mai grav, vor rămâne doar clienții politici.

De aceea, atrag atenția guvernanților că se impune elaborarea unui nomenclator de funcții bugetare pe baza unor grile pentru fiecare sistem, separat.

În cazul în care criteriile echivalării funcțiilor vor fi stabilite la întâmplare riscăm să instigăm categoriile sociale unele împotriva altora.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Ion Rușeț (PD-L) - declarație politică intitulată Repararea efectelor exploatării resurselor asupra comunităților locale

Are cuvântul domnul senator Ion Rușeț, de la Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Ion Rușeț:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat declarația mea politică "Repararea efectelor exploatării resurselor asupra comunităților locale".

De cele mai multe ori, realitățile triste care afectează ireversibil comunitățile locale aflate departe de centrul țării ajung greu sau nu ajung deloc la cei care pot lua decizii în sensul ameliorării situațiilor grave cu care se confruntă și pentru care nu au nicio vină, dar cu care se confruntă, totuși.

Este și cazul pe care îl aduc la cunoștința dumneavoastră, din județul Gorj, unde zeci de familii așteaptă, cu spaimă, ca locuințele lor să fie îngropate de alunecările de teren.

În comunele Mătăsari și Dragotești, al căror relief a fost disecat de exploatarea cărbunelui, fenomenul se repetă din 1996 încoace, și încă previzibil, sub ochii autorităților.

De 13 ani încoace, oamenii s-au adresat, pe rând, primăriilor, conducerii exploatărilor miniere, inspectoratelor pentru situații de urgență, conducerii consiliului județean și ministerelor de resort.

La fața locului s-au deplasat comisii, au fost analizați factorii de risc și au fost întocmite rapoarte.

Specialiștii geologi au redactat sute de pagini cu studii menite să perfecționeze tehnici de investigare pentru prevenirea declanșării altor fenomene similare.

Toate concluziile au relevat amplificarea instabilității naturale de existența abatajelor, golurilor subterane, făcându-se simțite efectele odată cu primele fisuri din pereții caselor în anii '80.

Puținele consolidări ale zonelor instabile au fost făcute cu nivelări superficiale, astfel încât gospodăriile au continuat să fie înghițite de pământ, iar pericolul este cu atât mai mare, deoarece în aceste case locuiesc oameni care adorm cu gândul că ar putea fi îngropați de vii până dimineața.

Este nevoie să se ajungă acolo pentru ca cei în măsură să corecteze situația să găsească soluții și faptic, nu numai pe hârtie.

Deși toți factorii implicați au fost de acord că alunecările de teren în localitățile în care are loc exploatarea cărbunelui prezintă un grad din ce în ce mai ridicat de risc, nu numai că au fost emise soluții, dar s-a încercat și găsirea oricărui alt vinovat, ca de exemplu lipsa precipitațiilor, care ar fi favorizat tasări de terenuri cu repercusiuni asupra construcțiilor, sau modul defectuos de realizare a caselor.

Procesul evoluției vieții și societății pe care contăm cu toții nu presupune pasarea problemelor, ci evaluarea lor corect și găsirea metodelor pentru rezolvare.

Exploatarea resurselor subsolului, atât de necesare mersului înainte, trebuie făcută cu responsabilitate față de mediu și față de comunitățile locale, iar acolo unde efectele negative s-au produs deja tratarea situațiilor create nu are voie să implice superficialitatea.

Nu putem lua decizii politice pentru a schimba mentalități, dar este strict necesar să luăm atitudine față de trenarea în fapt a situațiilor care afectează grav oameni și localități, cu atât mai mult cu cât, în acest caz, prin societățile de exploatare a lignitului, statul român este beneficiarul direct al producției obținute.

Instituțiile statului trebuie să-și recapete credibilitatea, fie că este vorba de modul în care tratează cetățenii, fie de repararea pagubelor generate de activitatea lor.

Astfel, democrația își pierde tocmai calitățile care o fac dezirabilă: responsabilitatea, apărarea proprietății private, aplicarea consecventă și egală a legii - toate angajamentele pe care timpul în care trăim le testează din ce în ce mai des.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Florin Constantinescu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Ce rezolvăm cu nededucerea TVA?

Are cuvântul domnul senator Florin Constantinescu, de la Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, de la Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică are un titlu-întrebare, întrebare ce mi-o pun de vreo două săptămâni: "Ce rezolvăm prin nededucerea TVA?"

Doamnelor și domnilor senatori,

Stimați colegi,

Ce rezolvăm prin nededucerea TVA? Întrebarea aceasta mi-am pus-o când am văzut textul din capitolul referitor la măsurile din domeniul politicii fiscale din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

Am înțeles că aplicarea acestei ordonanțe este strategia pentru a primi împrumutul de la FMI care ne-ar putea salva din criza economică.

Strategie să fie, dar să o vedem și noi!

România a avut mai mereu neșansa unei clase politice care preia ca atare tot ce aude și tot ce vede, fie că ne place, fie că nu ne place, fie că ne face bine sau nu.

Despre vorbele fără fond s-a tot vorbit de la începuturile României moderne.

Acum am văzut că impozitul forfetar se aplică și în celelalte țări și am zis: de ce să nu avem și noi? Am aflat despre taxa de poluare din alte state, am zis să facem și noi așa, că așa e mai bine.

Acum am văzut că în alte state nu se deduce TVA

aferentă achizițiilor vehiculelor, și nici taxa aferentă de combustibil destinat utilizării pentru vehicule.

Am zis: de ce să nu facem și noi la fel?

Să fiu bine înțeles, nu am pretenția să inventăm noi apa caldă.

Nu vreau să fim autiști, nu vreau să devenim un popor de ceaușiști încuiați în propria noastră lume.

Trebuie să ne uităm în permanență la cei din jur, trebuie să preluăm ce e valoros, dar nu oricum.

Ne-am întrebat, cumva, înainte: măi, o fi bine, o fi rău să facem asta? Cade bine haina asta pe economia românească sau stă ca pe gard? Care sunt calculele? Ce pierdem? Ce câștigăm? Nu am văzut niciun fel de dezbatere.

Noi știm că trebuie să tăiem în dreapta și în stânga ca să primim acel împrumut.

Ce dacă dăm în industria auto? Ce dacă lovim în microîntreprinderi? Și ce dacă nu mai pot deconta combustibilul și nu-și mai pot lua mașini de serviciu? Noi să ne alegem cu împrumutul! Colateral, vor pierde cei care lucrează pe piața asigurărilor auto, cei care furnizează combustibil, benzinăriile, băncile, pentru că nu vor mai încheia contracte de leasing pentru persoane juridice.

Dar vă întreb: s-a calculat cumva câte firme există în țara asta, în care lucrează o familie întreagă și toți trei au câte o mașină, fiindcă derulează contracte în toată țara și chiar au nevoie să se deplaseze? Ce vor face ei? Vor renunța la două dintre mașini, se vor căruți cu una peste tot, căci nu vor putea deconta în niciun fel combustibilul, sau, eventual, vor da faliment și vor rămâne pe drumuri.

V-ați întrebat câte firme există în țara asta care nu au decât un singur angajat, adică patronul, și care, chit că îi trebuie, va trebui să renunțe la a achiziționa o mașină pentru că nu i se va deduce TVA-ul? Și atunci va închide firma și va rămâne șomer.

Eu aș vrea să văd calcule făcute de cei care au gândit proiectul ordonanței.

Aș vrea să văd negru pe alb câte firme există, neprofitabile, ale căror patroni cumpără două-trei mașini pentru soție și copii pe firmă.

Adică acesta să fie, oare, scopul pentru care trebuie să introducem asemenea măsuri austere pentru micii întreprinzători?

În aceste condiții, vom vedea, fără doar și poate, și mai mulți șomeri decât ne-am fi închipuit.

Criza se va transforma într-una a șomajului.

Or, ca o reacție în lanț, vom constata că ceea ce statul câștigă din impozite și taxe sau din programe de stimulare economică va pierde, pe de altă parte, vertiginos, pentru că multe firme vor da faliment.

Nu vor mai plăti nici dările la stat, iar statul va trebui să acopere și cheltuielile de șomaj ale unor foști angajați.

Noi vedem statul acesta ca pe un Gulliver care trebuie să ne distreze, să ne dea când avem nevoie, să ne ocrotească, să ne salveze când suntem în șomaj și așa mai departe.

Eu vă spun că Gulliver nu va putea rezista foarte mult.

Odată și odată, i se va lua de toate fanteziile și toate gogoșile pe care le îmbrăcăm în acte normative, se va sătura de toți politicienii care nu spun lucrurilor pe nume și duc cu zăhărelul pe unul sau pe altul.

Lui Gulliver nu-i plac piticii fără personalitate și e foarte probabil să intre în colaps, pentru că nu are cum să-i mai ocrotească pe acești pitici fără strategie clară de salvare a economiei.

Nu acesta este motivul, nu pentru că nu știu câți își iau mașină pe firmă și o folosesc în scop propriu, ci pentru că unii nu vor să taie de acolo de unde trebuie. Și până acum s-a întâmplat lucrul acesta, și până acum firmele au avut mașini și le-au folosit, și au decontat benzina pe firmă fără nicio problemă.

Nu acum s-a inventat roata, nici nu am descoperit acum să sunt evazioniști, ci de mai mult timp în urmă, numai că acum ni s-a cerut să gândim strategic și, din păcate, nu știm să o facem.

Am recurs la unele soluții la îndemână, cele mai simple, pentru că să gândim ne-ar fi luat ceva mai mult timp, din păcate.

Nu sunt pentru revenirea la situația anterioară.

Există niște condiții impuse de FMI, există presiune fiscală.

Noi trebuie să găsim o modalitate prin care această nouă situație să nu lovească atât de mult în micii întreprinzători, să fie reglementată mai bine, astfel încât să vizeze doar acele firme care practică evaziunea.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Graba strică treaba

Dau cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, de la Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Valentin Gigel Calcan, de la Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "Graba strică treaba".

Până la urmă s-a adeverit: graba finalizării până la 15 mai 2009 a celor patru coduri juridice - penal, civil, de procedură penală și de procedură civilă - nu reprezintă decât o ambiție personală a președintelui Traian Băsescu, susținută, în mod docil, de ministrul justiției.

Nici perspectiva întocmirii unui raport de țară la Comisia Europeană, și nici data la care sunt prevăzute să intre în vigoare noile coduri nu impun cu necesitate încheierea dezbaterii asupra celor patru proiecte mai înainte chiar ca dezbaterea să înceapă în mod real și onest.

Realizarea progreselor în domeniul justiție și afaceri interne nu presupune nicidecum adoptarea unor legi imperfecte, susceptibile să fie ulterior modificate ori de câte ori se vor constata greșeli și deficiențe.

Dimpotrivă, faptul că inițiem acum o dezbatere serioasă în Parlament va face ca raportul ce va fi prezentat Comisiei Europene să ne acorde o posibilă bilă albă.

Dezbaterea serioasă asupra modificării unor legi mai complexe chiar decât Constituția reprezintă, ea însăși, un semn de maturitate și progres, iar opusul unei asemenea dezbateri va fi taxat ca atare.

Își imaginează oare ministrul justiției că punerea pe tavă a unor legi imperfecte va fi considerată benefică de raportorii europeni în cursul documentării pentru întocmirea noului lor raport, conform mecanismului de cooperare și verificare?

Își închipuie oare președintele Traian Băsescu că adoptarea forțată a codurilor, prin procedura asumării răspunderii Guvernului, va legitima pretențiile de progres în domeniul justiției și afacerilor interne și că, astfel, îi vom păcăli pe raportorii europeni?

Sunt convins să graba heirupistă de a raporta, într-o manieră triumfalistă, adoptarea codurilor până la 15 mai ar putea să ducă la un raport pe justiție mai slab decât cel dorit inclusiv de ministru, inclusiv de șeful statului.

Singura concluzie care se impune este că Parlamentul trebuie lăsat să își facă treaba, adică să dezbată pe îndelete, cu răbdare și maximă competență, cele patru proiecte de lege.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
Valentin Gigel Calcan (PD-L) - declarație politică având ca temă salarizarea unică în sectorul bugetar

Dau cuvântul domnului senator Valentin Gigel Calcan, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Gheorghe Pop, de la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Valentin Gigel Calcan:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Unul dintre obiectivele programului de guvernare al PD-L 2009-2012, cel legat de elaborarea unui sistem unitar de salarizare a funcționarilor din sectorul bugetar, a început să prindă contur în cadrul activității eficiente a actualei guvernări.

În ședința de guvern din 22 aprilie 2009 Guvernul Boc a adoptat acest set de principii care va sta la baza elaborării noii legi a salarizării unice din domeniul sectorului bugetar și, evident, la baza tuturor negocierilor care vor avea loc în perioada următoare cu partenerii sociali în vederea elaborării actului normativ.

În esență, principiile vor fi următoarele:

Va exista o singură lege a salarizării tuturor persoanelor care sunt plătite din fonduri publice în România.

Cu alte cuvinte, nu vom mai avea legi sectoriale pentru diversele categorii de persoane care sunt plătite din fonduri publice în România și prin intermediul cărora, în decursul timpului, s-au creat sisteme privilegiate pentru diverse categorii de bugetari.

Se pornește de la premisa că trebuie să existe un singur sistem de salarizare a tuturor persoanelor care sunt plătite din fondurile publice, pe baza normelor europene.

În al doilea rând, raportul dintre salariul de bază minim pe economie și salariul maxim al personalului plătit din fonduri publice va fi de 1 la 15.

În prezent, există discrepanțe uriașe în sectorul bugetar cu privire la diversele categorii de personal ce sunt plătite din bani publici.

Această lege va permite, pe de o parte, eliminarea acestor discrepanțe prezente în momentul de față și, pe de altă parte, va oferi satisfacție echitabilă fiecărei categorii sociale care este plătită din bani publici.

Stimați colegi, Un aspect trebuie să fie clar precizat: nicio persoană nu va înregistra o diminuare a salariului.

În fapt, salariile mai mari existente în momentul de față în sistemul bugetar vor fi înghețate un număr de ani, în timp ce salariile altor categorii de bugetari, care astăzi sunt la baza piramidei salarizării în România, vor avea creșteri accelerate.

Sunt astăzi profesori, medici cu salarii sub 10 milioane de lei vechi în România.

Dau doar un exemplu de aceste categorii care vor avea o creștere mai accelerată a salariilor în raport cu alte categorii de bugetari care, astăzi, se află în vârful piramidei sociale.

Un alt principiu de bază care stă la baza salarizării unice este faptul că salariul de bază va fi elementul principal al câștigului salarial care se va realiza prin includerea în salariul de bază a unor sporuri cu caracter general.

Acest lucru exista și în forma anterioară, noutatea însă este următoarea:

ponderea sporurilor în totalul câștigurilor salariale va fi de maximum 30%.

Situațiile pe care le avem în momentul de față, când, prin sporuri, practic se ajungea ca acel raport să ajungă de la 1 la 100, acum vor fi eliminate și, în totalul câștigurilor salariale, un bugetar, prin sporuri, nu va putea avea mai mult de 30%.

De amintit este faptul că noul sistem de salarizare va fi implementat într-un interval de 3 ani, până în 2012 (2010-2011-2012), astfel încât să genereze tuturor categoriilor de bugetari din România o satisfacție a echității și dreptății.

De ce este nevoie de această perioadă de timp? Pentru că salariile unora dintre categoriile sociale trebuie să crească mai accentuat, în timp ce ale altor categorii vor trebui să crească mai lent sau chiar să fie oprite.

De asemenea, s-a stabilit ierarhizarea diverselor funcții bugetare sau a diverselor tipuri de salarizare pentru categoriile sociale bugetare - aceste lucruri vor rezulta în urma negocierilor cu partenerii sociali -, însă la aceste negocieri trebuie avute în vedere modelele existente în Uniunea Europeană, care să se aplice și în România în privința raporturilor dintre diversele categorii sociale.

Prin această inițiativă dorim să realizăm o salarizare justă a tuturor oamenilor care sunt plătiți din bani publici, în baza pregătirii profesionale, a muncii pe care o prestează și, evident, ținând cont de reglementările și normele europene în materie.

În ceea ce privește impactul asupra bugetului, legea se va aplica începând cu anul 2010, iar, ca element de noutate, vor fi eliminate categoriile privilegiate prin legi speciale.

Stimați colegi, Fac un apel la dumneavoastră și vă spun că cel mai important lucru pe care îl avem de făcut în acest moment este să susținem Guvernul pentru acest proiect de lege, pentru eliminarea discrepanțelor existente și pentru ca fiecare categorie socială să primească recunoașterea muncii pe care o prestează în sistemul public.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică având ca subiect necesitatea sprijinirii proprietarilor de terenuri agricole

Are cuvântul domnul senator Gheorghe Pop, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Ioan Ghișe, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Gheorghe Pop:

Domnule președinte,

Dragi colegi,

În ședința din 23.03.2009 am adresat o interpelare Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în care au fost cuprinse trei puncte sensibile din agricultură.

În urma acestei interpelări, domnul ministru Ilie Sârbu răspunde punctual pe problemele ridicate.

Cu privire la neaplicarea Legii privind completarea anexei nr. 2 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2006, lege care prevede susținerea costurilor la tratamentele fitosanitare, arat, pregătit teren și alte lucrări agricole în plantații pomicole în sistem intensiv și clasic, precum și în plantațiile de arbuști fructiferi cu 1.500 de lei pe hectar: nu se aplică, deoarece măsura în cauză a fost aprobată ulterior aderării României la Uniunea Europeană și nu a fost notificată Comisiei Europene ca ajutor de stat.

Proiectul de hotărâre a Guvernului pentru aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2008 privind sprijinul financiar pentru pierderi cauzate de înghețul târziu de primăvară în pomicultură este în curs de avizare, iar în ceea ce privește acordarea ajutoarelor de minimis în sectorul producției de produse agricole suma totală acordată unei anumite întreprinderi nu poate să depășească 7.500 euro pentru o perioadă de trei exerciții fiscale.

Prin urmare, ajutorul de minimis este un instrument de plată pentru micii fermieri.

Această formă de sprijin urmărește, în fapt, angajarea de investiții în comun și constituirea de către micii producători a grupurilor de producători.

Grupurile de producători și organizatorii de producători pot beneficia de sprijin financiar comunitar.

Cu respect și cu mare părere de rău față de guvernarea trecută, realizez starea de fapt.

Nu este de dorit ca unui guvern, oricare ar fi el, să i se întâmple să scape din vedere o notificare atât de importantă sau să i se întâmple să nu ducă la îndeplinire o procedură de avizare sau să nu fie suficient de pregătit sau interesat de punerea în aplicare în practică a normelor juridice și tehnice de consiliere a populației privind organismele în cauză, de acordare de ajutoare, subvenții și alte forme de ajutor.

Cu regret, constat dezinteresul guvernării trecute și față de producătorii mici și mijlocii.

Ne aflăm în an de criză.

Agricultura ne poate ajuta să trăim decent, iar sprijinul și efortul de a-i consilia și a-i îndruma pe oameni, deținătorii de terenuri agricole, pentru unii este o obligație de serviciu, pentru alții va fi un voluntariat benefic.

În cadrul birourilor parlamentare din județ suntem dispuși a-i îndruma pe cetățenii proprietari de terenuri agricole pentru a beneficia de ajutoarele acordate și a-i conștientiza de importanța cultivării, îngrijirii acestor terenuri.

Trebuie să-i înțelegem și să-i susținem pe agricultori.

Sunt ai noștri, sunt părinții unora dintre noi, sunt cetățeni români, sunt cei mai încercați, atât de climă, cât și de efortul de a fi în timp cu vremurile.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Ghișe (PNL) - declarație politică intitulată Guvernul Boc își încalcă propriul program de guvernare

Are cuvântul domnul senator Ioan Ghișe, se pregătește domnul senator Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L.

Poftiți, domnule senator.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Declarația politică se intitulează "Guvernul Boc își încalcă propriul program de guvernare"... ceea ce aproape a devenit pleonasm.

Programul de guvernare, la Capitolul 5 - "Educație", precizează că Guvernul va respecta Pactul național pentru educație și va aplica strategia "Educație și cercetare pentru o societate a cunoașterii", elaborată pe baza pactului național și asumată de Președintele României și de sindicatele din educație.

La 16 martie 2008, cu ocazia semnării Pactului național pentru educație, președintele de atunci al PD-L, actualul premier, domnul Boc, preciza observațiile PD-L, anume că se referă la reforma curriculară: "descentralizare, reducerea inechității, investiții pentru campusuri și depolitizarea și profesionalizarea managementului în educație".

În programul de guvernare pe perioada 2009-2012, propus în campania electorală din noiembrie - decembrie 2008, PD-L spunea, la Capitolul 5 - "Educație, resurse umane", că va face profesionalizare și depolitizarea carierei manageriale în educație.

Conform Legii nr. 188/1999, art. 57, respectiv Legea nr. 161/2003, Titlul III, art.XIII, art. 10, se precizează că toate funcțiile publice se ocupă prin concurs.

Prin Legea nr. 251/2006, la punctul 12, prin art. 71 se precizează ce reprezintă, ca funcții, șefii serviciilor deconcentrate, respectiv, în anexă este precizată lista acestor funcții.

Și acum, cireșica de pe tort, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009, art. 13 litera (d), Guvernul Boc modifică aceste funcții publice, scoțându-i pe șefii structurilor deconcentrate din condiția de funcționari publici, pentru a-i putea schimba pe criterii politice.

Cu câteva săptămâni înainte, la începutul lunii aprilie 2009, europarlamentarul german Doris Pack, coordonator al Grupului politic PPE-DE pe probleme de educație, spunea - citez: "România trebuie să respecte reglementările Tratatului de la Lisabona și reglementările recente ale Comisiei Europene pentru educație în ceea ce privește descentralizarea unităților de învățământ și numirea de directori de licee și școli și de inspectori școlari care nu sunt membri ai niciunui partid politic".

Efectele nocive, în opinia noastră, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 deja își găsesc și își vor găsi din ce în ce mai mult concretul în ceea ce se petrece cu funcționarii publici din administrație, în mod special în sistemul de educație.

Închei sensibilizarea mea față de dumneavoastră prin a vă aduce aminte o glumă care se spunea la "Radio Europa Liberă" în timpul comunismului, cu referire la Guvernul PCR de atunci: "Dacă ei ne zic - era vorba de guvernanți - că ne este așa de bine, și nouă ne este așa de rău, de ce ne este nouă așa de rău și ei ne zic că ne este așa de bine?"

Închei prin a spune: haos, numele tău este guvernarea Boc, visul împlinit al președintelui Băsescu!

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică cu titlul O poziție schimbată de opoziție

Domnul Alexandru Pereș:

Are cuvântul domnul senator Gabriel Mutu și se pregătește ultimul vorbitor, domnul senator Mircea Marius Banias.

Poftiți, aveți microfonul.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimate colege și stimați colegi, Mi-am intitulat declarația politică de astăzi "O poziție schimbată de opoziție", ea dorește să scoată în evidență faptul că, odată cu asumarea opoziției, anumiți parlamentari s-au dezbărat de ceea ce susțineau în perioada în care se aflau la putere.

Acest lucru nu mă poate determina decât să afirm că, din păcate, cameleonismul a devenit în ultimii ani, pentru politicienii pe care îi am în vedere, un principiu călăuzitor.

Pentru a fi mai explicit, vă voi reaminti un episod relevant pentru modul în care principalul partid de opoziție a renunțat la verticalitatea caracteristică unui partid ce, în urmă cu un secol, se coordona ireproșabil după principiile brătieniste.

După 2007, odată cu scoaterea aliatului de la putere, acest partid politic și-a schimbat, fără urmă de remușcare, discursul politic, fiind principalul acuzator al celor fără ajutorul cărora nu ar fi reușit, cu siguranță, să acceadă la putere.

La acel moment, ne reamintim cum o serie de conducători de instituții publice au fost schimbați din funcție pe motiv că nu erau competenți, lucru insesizabil până la acea dată.

Adevăratul motiv era însă că acei șefi de deconcentrate nu cântau partitura partidului care rămăsese la conducerea țării.

Ne aducem cu toții aminte de cazul Mioara Mantale, un prefect schimbat din funcție în pofida activității ireproșabile.

Mioara Mantale a fost înlocuită, la acea dată, cu un membru de partid - Cătălin Deaconescu - în pofida faptului că Instituția Prefectului fusese depolitizată începând cu anul 2006.

Astăzi vedem însă cum aceleași personaje politice blamează ideea de a numi șefii instituțiilor deconcentrate pe o perioadă determinată de timp.

În cadrul democrațiilor, programele de guvernare sunt implementate atât pe orizontală, cât și pe verticală.

Nu poți, ca partid politic, să-ți realizezi programul de guvernare cu oameni ostili.

Așa este jocul politic.

După câștigarea alegerilor, la nivel decizional, oamenii sunt schimbați în virtutea faptului că majoritatea cetățenilor au creditat un alt partid să guverneze.

Este foarte important ca Executivul să poată colabora coerent cu reprezentanții săi din teritoriu, astfel încât efectele resimțite de populație să fie benefice.

Este evident că aceste modificări nu vor și nu pot afecta funcționarii publici de execuție, ci doar pe conducătorii acestor instituții deconcentrate.

Prin aceasta nu se dorește decât creșterea eficienței și eficacității serviciului public.

Partidul Democrat Liberal este unul dintre principalii susținători ai descentralizării administrative, astfel încât deciziile de orice natură să fie adoptate în funcție de specificul comunităților locale, însă, pentru a putea implementa un astfel de principiu, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că deconcentrarea serviciilor publice reprezintă o fază intermediară între tipul de administrație centralizat și cel în care descentralizarea este funcțională.

Altfel spus, trebuie ca, în momentul de față, să putem crea pârghiile necesare pentru ca deconcentrarea serviciilor publice să se realizeze într-o manieră performantă, care să poată genera condițiile necesare trecerii la o administrație cu adevărat descentralizată.

Potrivit art. 123 alin. (2) din Constituția României, "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".

În aceste condiții, este normal ca, odată cu schimbarea Guvernului, să fie schimbați și reprezentanții acestuia la nivel local.

Potrivit celor din opoziție, trebuie ca aceste practici să continue, dar într-o manieră mascată, să susținem, în teorie, că șefii deconcentratelor se bucură de stabilitate pe post, dar, în practică, să-i schimbăm în funcție de partidul aflat la putere.

Nu trebuie să neglijăm că de mai bine de doi ani de zile România este un stat membru al Uniunii Europene, Uniune pentru care principii precum transparența și legalitatea sunt fundamentale.

În aceste condiții, consider că ar fi util să începem să funcționăm în concordanță cu aceste valori și să renunțăm la practicile prin care adoptăm o poziție în funcție de cum ne situăm: la putere sau în opoziție.

Vă mulțumesc.

 
Mircea Marius Banias (PD-L) - declarație politică având ca temă Acordul de împrumut dintre Guvernul României și Fondul Monetar Internațional

Domnul Alexandru Pereș:

Ultimul vorbitor la această secțiune a declarațiilor politice, domnul senator Mircea Marius Banias, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Mircea Marius Banias:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor senatori,

Domnilor senatori,

Stimați colegi, România a intrat în linie dreaptă în privința Acordului de împrumut cu Fondul Monetar Internațional.

Boardul Fondului va analiza condițiile acordului la începutul lunii mai, după care România va primi prima tranșă, în valoare de 5 miliarde euro, ce va permite menținerea unui curs valutar stabil, păstrarea locurilor de muncă și va duce la dezghețarea creditării.

Se poate constata acum că Guvernul României a negociat cu responsabilitate și grijă față de toți cetățenii săi, indiferent de starea lor socială și materială.

Așa cum s-a angajat premierul Emil Boc la începutul discuțiilor cu Fondul Monetar Internațional, salariile și pensiile românilor nu sunt și nu vor fi afectate.

Acordul de împrumut nu conține prevederi care să limiteze sau să micșoreze salariile, fapt ce permite menținerea, în 2009, a unui nivel de salarizare comparabil cu cel de anul trecut.

Documentul convenit cu FMI are și o componentă socială explicită pentru protejarea șomerilor și a persoanelor cu salarii și pensii mici.

În același timp, spre deosebire de alte state din zonă care au negociat împrumuturi cu Fondul Monetar Internațional, Guvernul Boc a reușit să mențină neatinse cota unică și taxa pe valoarea adăugată, care au fost motoarele creșterii economice românești în ultimii patru ani.

Economia nu se poate relansa dacă firmele autohtone nu prosperă și, ca partid de dreapta, PD-L va avea întotdeauna în vedere încurajarea sectorului privat.

Sunt convins că Guvernul României va veghea la utilizarea eficientă a fondurilor de la Fondul Monetar Internațional, astfel încât economia să cunoască o relansare cât mai rapidă.

Mă aștept ca și Parlamentul României să dea dovadă că este capabil să se ridice deasupra jocurilor politice și să ratifice Acordul cu Fondul Monetar Internațional fără ca partidele parlamentare să recurgă la tergiversări și la o retorică electorală iresponsabilă.

Ca senator PD-L, voi depune, alături de colegii mei, toate eforturile pentru ca Parlamentul României să adopte, până la finele acestui an, cele trei legi convenite de Guvernul României și de Fondul Monetar Internațional pentru continuarea reformelor structurale vitale pentru construirea unui stat european.

Legea salarizării unice în sistemul bugetar, Legea responsabilității fiscale și Legea privind reforma sistemului de pensii sunt menite să pună capăt risipei banului public, să ducă la o mai bună colectare și să direcționeze fondurile către acele sectoare ale vieții economice și sociale care au cea mai mare nevoie de ele.

În negocierile cu Fondul Monetar Internațional, Guvernul Boc și-a făcut datoria.

Acum este rândul Legislativului să demonstreze, prin adoptarea la termen a unor legi eficiente, că știe să se ridice la înălțimea situației.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
 

Stimate colege,

Stimați colegi,

Am încheiat prima secțiune a ședinței noastre de astăzi.

Vă informez că doamnele și domnii senatori Sorina Luminița Plăcintă, Anca Daniela Boagiu, Marius Gerard Necula, Dumitru Oprea, Iulian Urban, Mihaela Popa, precum și Paul Ichim au depus declarațiile politice la secretariatul ședinței.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul ședinței:

 
Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu Gripa porcină - o amenințare de care nu avem nevoie (declarație politică neprezentată în plen)

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte al Senatului României, Stimați colegi, Declarația politică de astăzi se intitulează "Gripa porcină - o amenințare de care nu avem nevoie".

În zilele acestea, continentul american se confruntă cu o situație deosebit de gravă.

Chiar în timp ce vorbim, o epidemie de gripă porcină face ravagii în Mexic și SUA, însă deja au fost raportate cazuri în Canada și Noua Zeelandă și, mai grav, chiar în Scoția și Spania.

Focarul epidemiei de gripă porcină a fost localizat în Mexic, unde autoritățile au prezentat astăzi un bilanț cutremurător: 103 cazuri mortale provocate de această boală sau suspectate că ar avea această cauză.

În jur de 1.500 de oameni au fost puși sub supraveghere medicală.

Armata mexicană a împărțit populației peste șase milioane de măști de protecție.

Cei care intră sau părăsesc țara sunt supuși unui control medical amănunțit.

În SUA alte 20 de cazuri de gripă porcină au fost confirmate.

Oficialii Administrației Obama au fost convocați la Casa Albă pentru o reuniune specială.

Autoritățile au decretat stare de urgență sanitară.

Canada a raportat primele șase cazuri de gripă porcină.

În Spania au fost depistate șapte posibile cazuri de infectare cu gripă porcină, iar oamenii sunt sub supravegherea medicilor.

După cum știm cu toții, gripa porcină este o maladie respiratorie specifică porcilor din crescătorii.

Ea se transmite prin contact direct cu animalele sau de la om la om.

Stimați colegi, În situația și așa delicată în care ne găsim astăzi la nivel economic, în situația precară în care se găsește agricultura românească, o criză a cărnii de porc, o epidemie a unui virus deosebit de periculos sunt ultimele lucruri de care avem nevoie.

În condițiile expuse mai sus, fac un apel către toate autoritățile statului, atât cele de la nivel central, dar mai ales cele de la nivel local, să ia măsuri urgente pentru a elimina posibilitatea apariției virusului gripei porcine în România.

Se poate întâmpla oricând.

Trebuie să știm că, săptămânal, sunt peste 100 de curse aeriene Spania - România și retur.

Este necesară notificarea tuturor punctelor de frontieră, în special cele din porturi și aeroporturi, pentru verificarea importurilor de orice natură venite din zona Americii.

În plus, trebuie demarată cât mai curând o amplă campanie de informare pentru crescătorii de porci, ca aceștia să-și ia măsuri de biosecuritate, să facă vaccinurile necesare.

Un rol special în toată această problemă îl are Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cea care desfășoară activitatea de prevenție a gripei porcine.

Mă bucură faptul că ANSVSA a reacționat prompt la cele întâmplate și a dispus constituirea unui Comitet de monitorizare, la nivelul Autorității, care se va ocupa, începând de astăzi, cu analiza evoluției situației și va stabili modul de desfășurare a campaniei de informare referitoare la epidemia de gripă porcină.

Dacă toate autoritățile vor urma acest exemplu, dacă vor reacționa și își vor face treaba, avem toate șansele de a nu fi afectați de această criză care, odată cu propagarea pe diferite continente, poate deveni una de nivel mondial.

Vă mulțumesc.

Anca Daniela Boagiu (PD-L) - declarație politică intitulată Protecția copilului - între legislație europeană și instituții românești (declarație politică neprezentată în plen)

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Domnule președinte,

Stimate colege și stimați colegi,

Declarația politică de astăzi este intitulată "Protecția copilului - între legislație europeană și instituții românești".

În perioada premergătoare aderării la Uniunea Europeană una dintre problemele pe care a trebuit să o soluționăm a fost cea a protecției copiilor.

Ne amintim cu toții imaginile pentru care era cunoscută România în lume: copii abandonați în orfelinate, subnutriți, bolnavi, copii vânduți spre adopție prin filiere instituționale deja.

La presiunea UE, am reușit în perioada 2004-2005 să adoptăm o serie de reglementări și să înființăm instituții care să garanteze respectarea principiului interesului superior al copilului.

Ca și în alte cazuri însă, legile și instituțiile preluate doar ca să mai bifăm "o misiune îndeplinită" nu înseamnă neapărat că și realitățile din teren se schimbă.

Chiar dacă există și progrese vizibile în ce privește protecția copiilor, vedem săptămânal la televizor cazuri de copii exploatați, vânduți, abandonați.

Un caz aparte îl reprezintă copiii celor care au plecat la muncă în străinătate, rămași în îngrijirea bunicilor, a altor rude sau a unor prieteni.

Chiar dacă în cele mai multe cazuri cei plecați în afară au avut ca motiv să le ofere un trai mai bun copiilor, efectul riscă să devină contrar: copii care abandonează școala, devin deprimați, sunt atrași în diferite grupuri infracționale din cauza absenței dragostei și grijii părintești.

Tocmai de aceea am încredere că propunerea legislativă pe care am inițiat-o cu alți colegi pentru a le oferi acestor copii protecția de care au nevoie va primi susținerea dumneavoastră.

Vreau însă să mă refer și la un alt caz care privește protecția copiilor, și anume alternativa pe care o reprezintă asistenții maternali față de centrele de îngrijire.

Chiar dacă acești asistenți maternali nu sunt părinții naturali ai copiilor, ei le pot oferi acestora un cămin, dragostea și îngrijirea de care au nevoie pentru a se dezvolta normal.

Din păcate însă, asistenții maternali sunt mai degrabă considerați simpli angajați, și nu oameni care iubesc copiii și care le oferă acestora un cămin.

Aș vrea să vă supun atenției un caz care mi-a fost adus la cunoștință de o familie de asistenți maternali din sectorul 2, care aveau în îngrijire trei copii, dintre care o fată de 11 ani suferind de epilepsie.

Cei trei copii le-au fost luați din îngrijire de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectorul 2 din cauza unei măsuri abuzive luate de directoarea adjunctă a acestei direcții, măsură justificată de lipsa spațiului suficient creșterii și dezvoltării, copiii fiind trimiși într-un centru de îngrijire.

În ciuda faptului că o acțiune de control a Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și a Oficiului Român pentru Adopții a concluzionat că cei trei copii erau bine îngrijiți și se adaptaseră mediului oferit de familia asistenților maternali, iar motivele pentru retragerea atestatului de asistent maternal nu sunt susținute de rapoartele de evaluare, în continuare cei trei copii au rămas într-un centru de îngrijire, iar cererea asistenților maternali de a adopta unul dintre copii este tergiversată.

Articolul 58 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că plasamentul copiilor se face în primul rând în familie, în al doilea rând la un asistent maternal și abia în al treilea rând, în ultimă instanță, în centrele de tip rezidențial.

Articolul 102 din aceeași lege prevede expres că:

"Autoritățile administrației publice locale au obligația să garanteze și să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unitățile administrativ-teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinții săi, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de îngrijirea părinților săi."

În ciuda acestor prevederi legale, în sectorul 2 asistăm la o domnie a bunului plac al unor persoane lipsite în mod evident de competențe profesionale în ceea ce privește îngrijirea copiilor.

Adoptarea unor reglementări, înființarea unor instituții, descentralizarea atribuțiilor trebuie să aibă în vedere, în orice caz, un sistem de control reciproc care să evite luarea unor măsuri discreționare.

Vă mulțumesc.

Marius Gerard Necula (PD-L) - declarație politică având ca titlu Extinderea măsurilor anticriză (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Marius Gerard Necula:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Extinderea măsurilor anticriză".

Efectele tot mai vizibile ale crizei economico-financiare solicită din partea Guvernului Emil Boc măsuri compensatorii stimulative pentru zonele economice grav afectate.

Împrumutul acordat și girat de Fondul Monetar Internațional, recent confirmat, are rolul de a asigura, în primul rând, promovarea unor inițiative legislative de urgență care au ca scop sprijinirea agenților economici prin înlesniri care să conserve, cu prioritate, locurile de muncă.

Este cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2009, prin care, la art. 2 alin. (1), Guvernul a acordat facilitatea ca "pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de 3 luni, angajatorul și salariații sunt scutiți de la plata contribuțiilor de asigurări sociale datorate atât de angajatori, cât și de salariații care beneficiază de indemnizația de minimum 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat".

Prin această ordonanță, Guvernul a renunțat la veniturile datorate bugetului de asigurări sociale pentru încurajarea angajatorilor, dar și a salariaților, de a nu renunța la locul de muncă pe parcursul celor trei luni, perioadă în care se pot evalua trendurile privind evoluția sectorului de activitate al companiei și profila programul și bugetele de activitate.

Cu toate acestea, ordonanța își poate produce efecte suplimentare prin includerea în prevederi nu numai a societăților care și-au întrerupt temporar activitatea, ci și a societăților care au reducere temporară a activității.

Există exemple de companii cu o mare pondere în produsul intern brut, precum și în exporturile României, care, în actuala formă a ordonanței, nu pot beneficia de facilități.

Acestea sunt companiile cu foc continuu, cele din metalurgie și siderurgie.

Combinatul siderurgic Galați ArcelorMittal, pentru că fluxul tehnologic nu-i permite să stopeze, chiar și temporar, activitatea, nu poate beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2009, cu toate că de la nivelul acționariatului, al conducerii executive și al reprezentanților salariaților există disponibilitatea de a acorda o cotă de 85% din salariul de bază pe perioada șomajului tehnic.

De asemenea, există disponibilitate pentru păstrarea locurilor de muncă, chiar dacă producția de oțel, ca și cererea, este foarte redusă.

Prevederile ordonanței nu pot fi puse în practică nici într-un alt sector afectat foarte puternic de recesiune, construcțiile.

Chiar dacă în perioada de iarnă există o compresie a activității de construcție, lipsa de proiecte și finanțări a condus la o criză consistentă cronică în acest sector, cel care a asigurat principalul motor al creșterii economice în anii anteriori.

În consecință, am promovat un amendament care completează art. 2 alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/2009 astfel: "Pe durata întreruperii sau reducerii temporare a activității angajatorului, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 51/2003..."

Acest amendament, votat în unanimitate de membrii Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități, a fost înaintat Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială, comisia de fond a Senatului, prima Cameră sesizată.

Acest amendament reprezintă o gură de oxigen pentru societățile care nu au întrerupt activitatea, dar care și-au redus-o, activând în zone vitale de activitate ale economiei românești.

Chiar dacă în primă fază va exista un recul în ceea ce privește veniturile din impozite, există mari șanse ca prin această decizie să fie salvate locuri de muncă, pe termen lung, care să producă venituri constante la bugetele centrale și locale.

Vă mulțumesc.

Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Tinerii absolvenți - prioritate zero pentru Guvern (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Dumitru Oprea:

Domnule președinte al Senatului,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Tinerii absolvenți - prioritate zero pentru Guvern".

Săptămâna trecută a fost bursa locurilor de muncă.

Solicitanți au fost foarte mulți, dar ofertele nu s-au ridicat la același nivel.

Una dintre cauzele neîntâlnirii cererii cu oferta este manifestarea din ce în ce mai accentuată a crizei.

Mulți analiști încearcă să identifice care sunt cele mai afectate segmente sociale ale ei.

În mod firesc, primele categorii luate în considerare sunt persoanele cu venituri mici și pensionarii.

Este incontestabil faptul că situația lor este dificilă, iar previziunile economice pentru lunile următoare nasc îngrijorări suplimentare.

Puțini sunt însă aceia care iau în calcul și problemele întâmpinate de tinerii care și-au încheiat sau își încheie acum studiile.

Climatul economic a dus la reducerea drastică a angajărilor atât în mediul privat, cât și în instituțiile publice.

Ca în alte cazuri, există și aici o lege, legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, care ar putea ameliora situația, dar sunt situații când ea nu se aplică.

S-a încercat impulsionarea încadrării tinerilor în muncă prin oferirea de avantaje semnificative firmelor dispuse să facă acest lucru.

Era o măsură unanim apreciată, care ajuta atât angajatorul, cât și pe cel dornic să lucreze.

Din păcate, sunt semnale că plățile pentru unele firme nu s-au mai făcut de mai bine de jumătate de an.

În acest moment, există o sursă suplimentară de finanțare a angajatorilor, prin fondurile structurale, însă este posibil ca birocrația și restricțiile la care vor fi supuse firmele să le îndepărteze de o astfel de facilitate.

În plus, tinerii absolvenți din 2008, dar mai ales cei ai anului 2009, se vor confrunta cu o mare problemă: blocarea posturilor la nivelul instituțiilor publice, motiv pentru care o parte dintre ei nu-și vor putea vedea împlinită dorința ocupării unui loc de muncă, în condițiile în care și cele din mediul privat sunt înghețate.

Efectele combinate ale blocării posturilor și îndepărtării firmelor de sursele de finanțare a locurilor de muncă vor fi resimțite din plin de către absolvenți.

Pe lângă dificultățile sociale directe de care se lovesc, ei sunt afectați și de aspectul psihologic al problemei.

Înțelegeți desigur cât de important este primul serviciu și câtă încredere oferă acest lucru unui om la început de drum.

Este dreptul său de a-și câștiga atât existența, cât și un nou statut social prin propriile forțe.

Din păcate, confruntat și cu serioase dificultăți financiare, statul pare să neglijeze acum interesul față de soarta acestor tineri.

Prioritățile sunt mereu altele, iar cea mai importantă resursă pentru un viitor mai bun al țării a devenit ignorată.

Distinși colegi, Atât problema fondului de pensii, cât și cea a demografiei în România sunt de notorietate.

Chiar săptămânile trecute, Banca Mondială ne recomanda ca până în anul 2050 să creștem vârsta de pensionare la peste 70 de ani.

Este o perspectivă sumbră, care șochează pe mulți.

Asta, în vreme ce noi amânăm angajarea tinerilor, obligându-i să muncească până la adânci bătrâneți.

Tocmai de aceea, fac un apel către Guvernul României să ia în calcul ușurarea accesului la subvenții pentru firmele dispuse să angajeze tineri.

Eventualele măsuri suplimentare în această direcție ar fi, de asemenea, bine-venite.

Consider că o astfel de atitudine este o necesitate socială și o obligație morală pentru copiii noștri, iar în termeni economici ea este, cu siguranță, cea mai bună investiție în viitor.

Vă mulțumesc.

Iulian Urban (PD-L) - declarație politică intitulată Justiția și magistrații trebuie să fie prioritatea zero a politicii statului român (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Iulian Urban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Justiția și magistrații trebuie să fie prioritatea zero a politicii statului român".

Consider că devin îngrijorătoare măsurile sau, mai bine spus, ne-măsurile care se iau și tind să afecteze iremediabil justiția română și, în primul rând, drepturile și poziția magistraților.

Se apropie luna iunie 2009 și România trebuie să finalizeze procedurile care se vor lua în calcul la elaborarea raportului pe justiție, unul dintre punctele de critică acerbă și întemeiată adusă statului român de către forurile europene.

Numai cu o justiție independentă și puternică putem face ordine în România, iar acest lucru trebuie să ducă la instituirea unei priorități zero în sistemul juridic românesc.

De aceea, eu susțin puternic magistrații din România.

Indiferent de ceea ce spun unii politicieni, suntem duplicitari dacă spunem că nu se dă un semnal excelent societății civile și o puternică atenționare grupărilor infracționale din România prin faptul că, în sfârșit, după 20 de ani de haos, judecătorii și procurorii români au decis să întreprindă acțiuni spectaculoase, să aplice legea, să nu se mai sfiască să impună legea în fotbal între miliardarii de carton, în politică, adică acolo unde era considerat ca fiind un teren tabu de care nici nu se îndrăznea a crede că ar putea să se atingă cineva.

România începe să fie dată drept exemplu în Europa și am văzut titluri de ziare europene care spuneau: "Uite că în România corupția din fotbal este trimisă în spatele gratiilor.

Noi de ce nu putem?"

Așadar se poate, însă pentru a avea mereu garanția aplicării imparțiale a legii trebuie să avem o justiție puternică și independentă.

Or, aceasta nu se poate construi - și spun acest lucru cu toată responsabilitatea - dacă reducem bugetele justiției, unde există și așa o penurie enormă de fonduri, unde lipsa de personal este colosală (doar 28% din numărul normal de posturi de judecători sau procurori cu care am funcționa în regim normal sunt ocupate), multe din clădirile instanțelor de judecată stau să se prăbușească peste contribuabili, nu avem o lege a salarizării magistraților.

De unde provine problema restanțelor de peste un miliard de RON invocată de ministrul Predoiu? Tocmai din gestionarea nerațională și sfidătoare a problemei salarizării magistraților.

Aceste restanțe nu au apărut peste noapte, domnule ministru, ci ele s-au acumulat în ultimii 3-4 ani de zile pe fondul ignoranței Guvernului Tăriceanu, care a crezut că face bine încercând să domine și să controleze magistrații punându-le pumnul în gură, neplătindu-le drepturile salariale și încercând să le impună politica cizmei și a piciorului în fund.

Nu așa se tratează magistrații și degeaba acum domnul ministru al justiției încearcă să abordeze poziția neputinciosului care, chipurile, este strâns în chingile Ministerului Finanțelor Publice.

Nu este așa, iar dimensiunea dezastrului actual este uriașă tocmai din cauza faptului că actualul ministru nu s-a impus, în primul rând, în guvernarea trecută.

Să vă aduc aminte că domnul ministru a refuzat să ia în discuție măcar cererea CSM de a primi în administrare banii destinați funcționării instanțelor de judecată la începutul acestui an?

Să fim serioși, eu cred că, deși de bună-credință, Guvernul Boc chiar a crezut că face un lucru bun când l-a păstrat pe domnul Predoiu la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești.

Îmi dau seama - și mulți colegi parlamentari, și din PD-L, sunt în asentimentul meu - că acest portofoliu trebuia să revină unei persoane noi, iar noi în PD-L avem soluția în acest caz.

Trebuie să ne asumăm răspunderea, să înțelegem că este vital să nu coborâm în derizoriu magistratul, faptul că nu îl putem plăti la fel ca pe un lăcătuș mecanic.

Dau dreptate CSM și Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru că reducerea salariilor va duce la demisii masive din justiție și ne vom trezi cu săli de judecată goale. Și atunci cine va judeca procesele: lăcătușul mecanic, politicienii care cer reducerea salariilor magistraților?

Când vom vedea că un proces va ajunge să dureze și 4-5 ani de zile, doar pe fond, pe cine o să mai acuzăm?

Cum să facem justiție, cum să cerem unui procuror sau judecător să nu dea curs tentațiilor financiare când în fața lui, la bară, stă o armată de avocați ai unui latifundiar, plătiți cu zeci și sute de mii de euro, iar ei, magistrații, să accepte să facă față presiunilor străzii, invectivelor venite din unele părți ale mass-media, și asta pentru un salariu de doar 2.000-3.000 de RON? Să fim serioși!

O altă problemă gravă este cea a finanțării justiției. Și aici, din nou, remarc lipsa de fermitate a actualului ministru.

Taxele de timbru.

Președintele CSM are dreptate când spune că justiția produce venituri importante la bugetul de stat prin taxele de timbru.

Acestea ajung însă în bugetul primăriilor, iar ministrul nu mișcă un deget să se lupte să ceară ca acești bani să ajungă acolo unde este nevoie de ei, adică în justiție.

Păi cum să acceptăm ca la Judecătoria Bolintin, unde clădirea stă să se prăbușească, banii să intre în contul primăriei locale, în loc să se folosească la reparația clădirii?

Să așteptăm să cadă și să ucidă oameni ca să luăm măsuri?

Ultima chestiune, și anume reducerea bugetului Înaltei Curți de Casație și Justiție este o enormitate.

Acolo unde se termină toate procesele din România, unde se judecă cele mai importante căi de atac din sistemul juridic românesc, ce vrem să facem noi? Să reducem bugetele? Și ce vom obține?

De ce nu, să mutăm atunci ICCJ direct în vreun closet public dezafectat și să lăsăm doar doi judecători plus paznicul, dacă tot vrem să facem reduceri.

Uităm așa de ușor că atunci când sunt probleme, inclusiv în politică, toată lumea se repede să își caute dreptatea în justiție, pe care unii vor să o supună prin forță și prin amenințarea reducerii bugetelor.

Doar că justiția română este, la acest moment, o persoană atât de slabă, încât are burta lipită de șira spinării și nu mai are găuri la curea să o mai strângă.

Militez pentru o justiție puternică și independentă și cred că, dimpotrivă, nu trebuie să reducem bugetele justiției, ci trebuie să le creștem.

Trebuie să înțelegem că singura putere din stat care controlează și ține în frâu excesele societății este justiția.

Vă recomand să mergeți pe mâna mea și să încercăm să vedem dacă nu cumva, acordând independență financiară totală justiției, vom obține un rezultat remarcabil.

Este, practic, aceeași soluție pe care un manager inteligent o adoptă în afaceri: angajatul bine plătit va munci mai mult, iar angajatorul are o cădere mai mare să ceară creșterea performanței și rezultate.

Rezultatele nu apar pe timp de foame și nevoi.

Cei care nu sunt în stare să se lupte să apere interesele justiției trebuie să lase locul celor care se vor dovedi a fi niște negociatori mai buni.

Nu se supără nimeni.

Însă nu trebuie să ne agățăm de un scaun, dacă nu avem coloana verticală să încercăm să convingem Guvernul că ne trebuie, ca stat și națiune, o justiție puternică, și nu o mârțoagă toată numai piele și os.

Așa cum am mai declarat, eu voi continua să fiu un susținător al magistraților din România.

Vă mulțumesc.

Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca temă ziua de 26 Aprilie - Ziua Internațională a Proprietății Intelectuale (declarație politică neprezentată în plen)

Doamna Mihaela Popa:

Doamnelor și domnilor colegi, Vreau să marchez prin această declarație politică ziua de 26 aprilie, Ziua Internațională a Proprietății Intelectuale.

Și, cu această ocazie, vreau să trag un semnal de alarmă asupra situației din România.

Suntem pe primele locuri din lume în ceea ce privește pirateria de DVD-uri, alături de Rusia, China sau Columbia.

Suntem pe locul doi în Europa de Est în ceea ce privește nerespectarea drepturilor de autor, cu un procentaj de 50% în 2008, în scădere, totuși, de la incredibilul 74% din 2007.

Problema proprietății intelectuale se traduce foarte simplu în bani.

Zeci de milioane de euro sunt pierdute în special de pe urma pirateriei de software din România.

Cauzele acestui adevărat fenomen sunt simple.

În primul rând, legislația noastră este încă firavă în acest domeniu și, de multe ori, se aplică fără fermitate.

În al doilea rând, constatăm o acută lipsă de informare la nivelul populației, care, de cele mai multe ori, nu conștientizează infracțiunile din domeniul pirateriei de soft.

În ultima perioadă s-au înmulțit știrile din mass-media care relatează despre anchete privind pirateria de soft, verificările de licență ale programelor utilizate sau ale produselor gen CD sau DVD scoase la vânzare.

Potrivit statisticilor, aproximativ 70% din programele de soft folosite de companiile românești sunt utilizate fără licență.

În schimb, sub 5% din dosarele referitoare la infracțiunile de proprietate intelectuală ajung în instanță.

Avem de-a face cu o slăbiciune a sistemului, ezitant în a aplica legea și a remedia deficiențele.

Pe de altă parte, cei mai mulți dintre români s-au obișnuit atât de mult cu actuala stare de fapt, încât o consideră normală, iar anchetele penale în domeniul proprietății intelectuale sunt privite mai degrabă ca acte ostile împotriva consumatorului final, ceea ce nu este adevărat.

Din păcate, lipsa de informare consistentă a dus la crearea acestor false impresii.

Doamnelor și domnilor senatori, Consider că efortul autorităților competente pe această problemă trebuie dublat de o campanie consistentă de informare.

Trebuie ca informația despre ce înseamnă drepturile de autor și proprietatea intelectuală să circule cât mai mult, la cât mai mulți, cât mai repede.

Utilizatorii finali trebuie să aibă posibilitatea să aleagă, în deplină cunoștință de cauză, între a folosi un soft cu licență sau a se expune riscului de a folosi un soft piratat.

Vă mulțumesc.

Paul Ichim (PNL) - declarație politică având ca subiect protecția mediului înconjurător în România (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Paul Ichim:

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori,

Motivul pentru care vin astăzi în fața dumneavoastră este faptul că săptămâna trecută a fost Ziua Pământului și, spre deosebire de România, absolut toate mediile străine au dezbătut problema.

De aceea, cred că e momentul potrivit să vă reamintesc, dacă nu știați deja, câteva date concrete privind modul în care este tratat mediul înconjurător în România.

Astfel, dacă la nivelul anului 1800 în România erau împădurite aproximativ 8,5 milioane hectare, adică o suprafață de circa 35-40%, în anul 1974 numărul s-a redus la 6,5 milioane de hectare (27%).

Mai precis, între 1864 și 1914, ca urmare a reformei agrare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, au avut loc defrișări masive.

De altfel, și în secolul trecut au avut loc defrișări masive, în perioada comunistă și mai ales până în anul 1977.

Practic, suprafața împădurită a scăzut cu 2 milioane de hectare.

Cauzele scăderii dramatice a suprafeței împădurite din țara noastră sunt multiple.

Amintesc doar poluarea industrială, defrișarea abuzivă și, totodată, iresponsabilă sau pășunatul excesiv.

Mai mult, autoritățile au permis tăierea pădurilor retrocedate, fără a condiționa acest lucru de plantarea altora.

Cele mai afectate județe de acest fenomen sunt: Vâlcea, Argeș, Alba, Harghita, Covasna, Maramureș, Satu Mare, Bistrița-Năsăud, Suceava, Bacău, Călărași, Teleorman și Constanța.

Ca să nu mai amintim faptul că despăgubirile din ultimii ani au păgubit statul cu aproximativ 1,5 miliarde de euro!

România ocupă locul 13 în Europa la suprafață împădurită, cu circa 26%.

Prin comparație, în Cehia și Slovacia suprafețele împădurite au ajuns la 34,7%, în Bulgaria la 35,2%.

Dacă în România suprafața împădurită/locuitor este de 0,33 hectare, în Irlanda, Suedia și Norvegia cifrele variază între 2,3 și 4,6 hectare/locuitor.

Față de ritmul împăduririlor anuale din țara noastră, în Finlanda acesta este de 130.000 hectare/an, în Suedia de 140.000 hectare/an, iar în Turcia de 60.000 hectare/an.

Ca să mă fac bine înțeles, vă voi enumera câteva dintre funcțiile pădurii, pentru a înțelege de ce insist în asemenea măsură pe acest subiect.

În primul rând, pădurea are o funcție hidrologică și antierozivă.

Din punct de vedere climatic, o suprafață mai mare de pădure contribuie la îmbunătățirea atmosferei.

Pădurea este producătoare de oxigen, atât de vital vieții.

Conform Planului național de dezvoltare rurală, în următorii patru ani suprafața împădurită ar trebui să crească de la 27% la 30%, ceea ce înseamnă că până în 2013 ar trebui împădurite 80.000 hectare/an.

Ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale a alocat anul acesta 10 milioane de lei pentru împăduriri, cu doar 700.000 mai mult decât anul trecut.

Statul va mai aloca 1,5 milioane de lei pentru studii de fezabilitate în domeniul silvic și 500.000 de lei pentru evaluarea terenurilor degradate.

Totodată, Romsilva intenționează să împădurească 5.000 hectare teren afectat de calamități și intenționează să acceseze, până în 2013, 150 de milioane de euro din fondurile structurale europene pentru construcția sau reabilitarea drumurilor forestiere și 70 de milioane de euro pentru înființarea a 22 de parcuri naturale.

Aș fi curios să aflu cum văd actualii guvernanți situația pe care v-am prezentat-o, care este aceeași de la revoluție încoace.

Înțeleg că se propune înființarea unei Jandarmerii Silvice.

Bun, dar acest lucru înseamnă alocarea de fonduri de la bugetul de stat, fonduri care nu există.

Ce se va întâmpla cu personalul silvic, în condițiile în care 1.000 de angajați au fost disponibilizați și se pregătește disponibilizarea altor 4.200?

Conform legislației actuale, proprietarii de teren degradat care îl împăduresc primesc de la stat 830 RON pentru fiecare hectar împădurit.

Dar asta abia după ce a cheltuit din banii proprii! Cine-și mai cheltuiește banii în sărăcia actuală?

Verdeața naturii acoperă și murdăria, și sărăcia.

Dacă vrem turism, măcar să împădurim!

Și tare mi-aș dori ca declarația mea politică să nu se încadreze la categoria "Problema e veche, prostul e nou!"

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania sunday, 28 november 2021, 8:04
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro