Doina Silistru
Doina Silistru
Sittings of the Senate of April 27, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.55/07-05-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 27-04-2009 Printable version

Sittings of the Senate of April 27, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.8 Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu "26 Aprilie - Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale"

Domnul Alexandru Pereș:

................................................

Îi ofer cuvântul doamnei senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, urmează domnul senator Gabriel Berca, Grupul parlamentar al PNL.

Doamna Doina Silistru:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

"26 Aprilie - Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale".

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale devine, cu fiecare an, mai populară.

De la lansarea ei, un număr tot mai mare de state și organizații se alătură Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale la sărbătoarea anuală de pe 26 aprilie.

De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale celebrăm nu numai forța enormă a creativității umane, ci și drepturile de proprietate intelectuală care ajută la alimentarea și canalizarea acestei forțe, făcând din ea un important motor al dezvoltării economice, culturale și sociale.

Proprietatea intelectuală este o formă de titlu legal care permite posesorului să controleze utilizarea anumitor intangibile cum ar fi idei sau expresii.

Ea se referă la creații ale minții și se împarte în două categorii: proprietatea industrială (invenții, mărci și indicații geografice, desene și modele industriale) și dreptul de autor (opere literare, lucrări muzicale, de artă și arhitectonice).

Formele comune de proprietate includ:

- brevetul de invenție este un document prin care se acordă un set de drepturi exclusive de către o țară unui inventator sau unui împuternicit ales de inventator, pentru o perioadă fixă de timp, în schimbul divulgării invenției.

O cerere de brevet trebuie să includă una sau mai multe revendicări care definesc invenția ca ceva nou, ceva care necesită creativitate ce se poate aplica industrial.

În cele mai multe țări sunt excluse de la patentare programele de calculator și metodele de afaceri, ambele acceptate de SUA.

Drepturile exclusive acordate prin brevetul de invenție în cele mai multe țări sunt ca să prevină sau să-i excludă pe alții de la a fabrica, a folosi, a vinde, a importa produsul conform brevetului;

- drepturile de autor reprezintă ansamblul prerogativelor de care se bucură autorii, cu referire la operele create;

instituția dreptului de autor este instrumentul de protecție a creatorilor, a operelor lor.

Operele literare și artistice sunt protejate de "Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice", care datează din 1886, fiind revizuită în 1971;

- marca înregistrată reprezintă obiectul de proprietate industrială, susceptibil de reprezentare grafică și constând din cuvinte, litere, desene, cifre, forme tridimensionale și/sau combinații de culori.

Aceasta conferă titularului său drepturi exclusive, acesta putând solicita instanței să interzică terților folosirea, în cadrul activității pe care o desfășoară, a unui semn identic sau similar până la confuzie cu marca înregistrată;

- secretul industrial reprezintă informații, orice documente, alte obiecte sau activități, indiferent de suport, formă, mod de exprimare sau punere în circulație.

Informațiile clasificate sunt informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, din cauza nivelurilor de importanță și a consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.

Informațiile secrete de serviciu se stabilesc de conducătorul persoanei juridice pe baza normelor prevăzute prin hotărâre a Guvernului.

Aceste informații vor purta pe fiecare pagină și mențiunea "personal", când sunt destinate strict unor persoane anume determinate.

Clasele de secretizare a informației sunt: secrete de stat și secrete de serviciu.

Dacă legea nu dispune altfel, secretul industrial reprezintă informații secrete de serviciu.

Primele patente au fost acordate în secolul XV în Anglia și Veneția.

Dreptul de autor nu a fost inventat până la apariția tiparului și răspândirea alfabetizării.

Regele Angliei era îngrijorat de posibilitatea multiplicării cărților și a promulgat Legea licențierii în 1662, care a stabilit un registru al cărților licențiate.

Statutele reginei Ana au fost prima lege care acorda drepturi autorilor pentru o perioadă fixă de timp.

Termenul "proprietate intelectuală" apare în Europa în secolul al XIX-lea, în 1846 e folosit de A.

Nion în lucrarea "Droits civils des auteurs, artistes et inventeurs".

Dreptul de autor protejează forma unei lucrări expresive originale (literare, artistice sau tehnice).

Brevetul de invenție protejează soluții sau idei originale, iar marca înregistrată protejează modul de identificare a unui producător sau a altei surse de reputație.

Aceste drepturi pot fi cedate, închiriate (licențiate), uneori chiar folosite ca garanție, similar unei proprietăți reale.

Aceste drepturi au însă limitări specifice, cum ar fi limitări în timp.

Există diferențe substanțiale față de proprietatea clasică.

Consumul proprietății clasice este exclusiv - dacă cineva mănâncă un măr, nimeni altcineva nu-l mai poate mânca.

În cazul intangibilelor acest lucru nu se întâmplă - o carte poate fi multiplicată în oricâte exemplare fără să afecteze vreun cititor.

Drepturile de proprietate intelectuală sunt acordate de stat în scopul încurajării creării de asemenea intangibile.

Aceste drepturi dau proprietarului dreptul de a-i acționa în justiție pe cei care le încalcă.

Tendința actuală e ca aceste drepturi să fie extinse, încât să acopere domenii noi, cum ar fi bazele de date, să extindă durata acestor drepturi sau să înlăture restricții și limitări ale acestor drepturi.

Există opinia că această extindere dăunează exact scopului pentru care aceste drepturi au fost introduse, anume creșterea creației intelectuale.

Dat fiind că marea majoritate a ideilor noi sunt clădite pe idei mai vechi, blocarea posibilității de a folosi idei vechi va duce la reducerea producției creative a societății.

O manifestare a acestei deformări a utilizării acestor drepturi e apariția de firme care nu creează nimic original, dar obțin profit în urma proceselor intentate altor firme pe teme de proprietate intelectuală.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (conform denumirii originale din engleză, The World Intellectual Property Organization sau WIPO) este una dintre agențiile specializate ale Națiunilor Unite.

WIPO a fost creată în 1967, cu scopul declarat de a încuraja activitatea creatoare și promovarea proprietății intelectuale oriunde în lume.

Această organizație are, în mod curent, 183 de state membre, administrează 23 de tratate internaționale, având sediul mondial în Geneva, Elveția.

Rădăcinile Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale se trag încă din anul 1883, când Johannes Brahms compunea a treia "Simfonie" a sa, Robert Louis Stevenson scria "Insula comorii", iar John și Emily Roebling terminau lucrările la podul New York's Brooklyn.

Nevoia de protecție internațională a proprietății intelectuale a apărut când expozanții străini au refuzat să participe la "Expoziția internațională a invențiilor", la Viena, în 1873, deoarece le era teamă că ideile lor ar putea fi furate și exploatate comercial în alte țări.

Anul 1883 a marcat semnarea "Convenției de la Paris pentru protecția proprietății intelectuale", primul tratat internațional major conceput să ajute indivizii dintr-o anumită țară să își protejeze creațiile într-o altă țară sub forma drepturilor de proprietate industrială cunoscute ca: invenții (brevete), mărci de comerț și design industrial.

Convenția de la Paris a intrat în vigoare în 1884, cu 14 state membre, care au înființat Biroul internațional care să se ocupe de sarcinile administrative cum ar fi organizarea întâlnirilor statelor membre.

În 1886, în arena internațională a intrat copyright-ul prin "Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice".

Scopul acestei convenții era să ajute creatorii din toate statele membre să își protejeze drepturile la nivel internațional, să controleze și să fie plătiți pentru operele lor creative ca: romane, nuvele, poezii, piese de teatru; melodii, opere, vodeviluri, sonate; desene, picturi, sculpturi, opere arhitecturale.

Ca și Convenția de la Paris, Convenția de la Berna a înființat un Birou internațional care să îndeplinească sarcini administrative.

În 1893, aceste două birouri s-au unit și au format organizația internațională Birourile Internaționale Unite pentru Protecția Proprietății Intelectuale (cunoscută mai bine după acronimele sale franțuzești - BIRPI).

Cu sediul în Berna, Elveția, cu un personal de șapte oameni, această organizație modestă a fost precursoarea OMPI - o entitate dinamică de 182 de state membre, un efectiv de 938 de oameni din 95 de țări și cu o misiune și un mandat în continuă dezvoltare.

Cum importanța proprietății intelectuale a crescut, structura și forma organizației s-au schimbat și ele.

În 1960, BIRPI s-a mutat de la Berna la Geneva pentru a fi mai aproape de Națiunile Unite și de alte organizații internaționale.

În 1974, OMPI a devenit agenție specializată a sistemului de organizații a Națiunilor Unite, cu un mandat de administrare a problemelor legate de proprietatea intelectuală recunoscut de statele membre ONU.

OMPI și-a extins rolul și a demonstrat mai departe importanța drepturilor de proprietate intelectuală în organizarea comerțului global, în 1996 intrând într-un acord de cooperare cu Organizația Mondială a Comerțului.

OMPI are un program bogat și variat prin statele membre și secretariat, care dorește: să armonizeze legislația și procedurile naționale cu privire la proprietatea intelectuală; să furnizeze servicii cu aplicabilitate internațională pentru drepturile de proprietate industrială; să transfere informații despre proprietatea intelectuală; să ofere asistență legală și tehnică pentru dezvoltare și pentru alte țări; să faciliteze rezolvarea disputelor cu privire la proprietatea intelectuală privată; să pună la punct tehnologie informațională pentru depozitare, acces și folosire a informațiilor importante de proprietate intelectuală.

Spre deosebire de alte agenții ale Națiunilor Unite, OMPI are semnificative resurse financiare ce sunt independente față de contribuțiile statelor membre.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale se străduiește să promoveze o cultură în cadrul căreia tinerii să-și poată realiza acest potențial.

Prin intermediul sistemelor și structurilor de proprietate intelectuală echitabile și echilibrate, această organizație mondială încearcă să-i ajute pe creatorii din întreaga lume să obțină profit economic de pe urma creațiilor lor și să contribuie astfel la progresul social, cultural și economic din țările lor și din întreaga lume.

O lume în plină dezvoltare nu poate să-și împlinească obiectivele fără să se bazeze pe creativitatea, pe inventivitatea umană și, mai ales, fără să găsească modalitățile și sistemele pentru a proteja și stimula această caracteristică umană, instrument excepțional al progresului economic, social și cultural.

Un segment important din activitățile OMPI în promovarea protecției proprietății intelectuale este dezvoltarea continuă și aplicarea normelor și standardelor internaționale.

În timp ce pietrele de hotar ale OMPI rămân convențiile de la Paris și de la Berlin, alte tratate au lărgit și au adâncit protecția pe care o oferă și au cuprins schimbările tehnologice și noi domenii de interes.

Două exemple sunt Tratatul OMPI pentru reprezentări și fonograme și Tratatul OMPI pentru drepturi de autor.

Aceste tratate conțin regulile de bază care actualizează pentru era internetului protecția internațională a copyright-ului și drepturile derivate și au intrat în vigoare în 2002.

OMPI a inițiat o nouă politică de adaptare la schimbările rapide în domeniul proprietății industriale, folosind noi metode de accelerare a dezvoltării principiilor și regulilor internaționale armonizate.

Adoptarea recomandărilor internaționale pentru protecția mărcilor renumite în 1999, licențe pentru mărci de comerț în 2000 și pentru protecția mărcilor pe internet în 2001 completează abordarea tradițională asupra inițierii standardelor legale internaționale.

Tratatul Legii brevetării a fost adoptat în iunie 2000, pentru standardizarea cerințelor divergente aplicate în sistemele naționale și internaționale.

Utilizatorii sistemelor de brevetare vor putea astfel să se bazeze pe procedee simple și previzibile pentru completarea formularelor de brevetare națională și regională.

În comerțul internațional, punerea eficientă în vigoare în fiecare țară necesită o abordare internațională.

OMPI a înființat un Comitet consultativ pentru punerea în vigoare a drepturilor de proprietate industrială.

Abordarea pe care o transmite comitetul este ca statele membre să se concentreze împreună asupra provocărilor reale pe care le întâmpină toate statele membre în implementarea procedurilor practice de punere în vigoare a drepturilor și să investigheze cele mai bune practici și proceduri care pot fi folosite efectiv pentru a pune în vigoare drepturile de proprietate industrială în același timp cu ținerea timpului și a costurilor administrative sub control.

Evenimente majore în perioada 1883-2002:

  • 1883: Convenția de la Paris;
  • 1886: Convenția de la Berna;
  • 1891: Acordul de la Madrid;
  • 1893: înființarea BIRPI;
  • 1925: Acordul de la Haga;
  • 1960: BIRPI se mută la Geneva;
  • 1967: Convenția OMPI;
  • 1970: înființarea OMPI;
  • 1970: Tratatul de cooperare pentru brevet;
  • 1989: Protocol la Acordul de la Madrid;
  • 1996: Tratatul OMPI pentru copyright;
  • 2000: Tratatul Legii brevetării;
  • 2002: intră în vigoare tratatele OMC și TIRF (Tratatul internațional al reprezentațiilor și fonogramelor).

Constituția României, după mai mult de o jumătate de secol, plus 13 ani de bine dirijate confuzii, revizuiește, în anul 2003, în termeni firești, la art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".

Unii, de pe margini, ar vrea să vadă - interesat, bineînțeles - în această definiție referința la proprietatea materială, dar oricine, în deplinătatea facultăților morale, nu poate să nu înțeleagă și proprietatea intelectuală garantată și ocrotită, în mod egal de lege, indiferent de titular.

În fapt, proprietatea intelectuală este recunoscută de când se scrie istorie.

Dacă nu ar fi așa, astăzi nu am ști că "Odiseea" și "Iliada" au un autor, Homer, că Euripide a urcat pe scenă "Troienele", că "Divina comedie" este creată de divinul Dante.

De altfel, pe vremurile lui Homer sau Dante, autorii, artiștii se bucurau de cea mai înaltă stimă.

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA) este singura instituție din România care reglementează și ține evidența domeniului drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

În cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM)

sunt examinate brevetele, mărcile, desenele și modelele industriale, iar activitatea de protecție a proprietății intelectuale se desfășoară în colaborare cu celelalte instituții ale statului în acest domeniu.

Creația plasticienilor români și, în genere, a creatorilor de artă vizuală era, în mare parte, o proprietate vag definită, era un fel de bun al întregului popor.

Începând cu anul 1996, Parlamentul României a legiferat statutul proprietății intelectuale și, implicit, al creatorului de artă vizuală, recunoscând și rolul creației artistice, beneficiul și protecția de care se va bucura autorul.

E o recunoaștere și, totodată, un semn de gratitudine, e o legătură firească și umană a autorului cu societatea, necesară și reparatorie pentru artistul român.

Tot cu acest prilej și reglementate de către aceeași lege, s-au pus bazele moderne și democratice ale protecției legale privind utilizarea artei mondiale în societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor în domeniul artelor vizuale, drepturilor de autor în cinematografie, audiovizual - Societatea Autorilor Români din Audiovizual.

Mai timid și mai târziu, plasticienii, fotografii, arhitecții, creatorii de artă vizuală, cum sunt numiți într-o singură sintagmă, au înțeles rolul acestei necesare protecții legale, s-au organizat și au început să culeagă beneficiul ce li se cuvine în calitate de autori, deținători de proprietate intelectuală.

Societatea Compozitorilor a existat sub această titulatură până în 1956, când s-a transformat în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR).

Prima președinție a Societății Compozitorilor a aparținut marelui compozitor român George Enescu.

Organizarea și modul de funcționare a Societății Compozitorilor au fost implementate în România de un inspector francez (de origine română), după modelul SACEM (Franța).

Societatea Română a Compozitorilor a aderat la CISAC în 1929.

Primele contracte de reprezentare reciprocă au fost cu SACEM, ASCAP (SUA), PRS (Marea Britanie) și SABAM (Belgia).

De elaborarea tarifelor și a metodologiilor de aplicare s-a ocupat un grup de compozitori coordonat de Ministerul Culturii, în baza Decretului nr. 321/1956.

Prin acest decret s-a statuat cadrul legal de elaborare a normelor și tarifelor aplicate.

În această perioadă, artiștii trebuiau să creeze la comandă.

Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor urmărea drepturile de folosință ale autorilor ca rezultat al difuzării operelor acestora.

UCMR și-a continuat activitatea și în perioada comunistă, cu toate că activitatea sa a fost limitată de către regimul comunist, nemaiputând să colecteze și să distribuie drepturile de autor datorate autorilor străini conform contractelor de reprezentare reciprocă încheiate de Societatea Compozitorilor.

În anul 1990, prin Decretul nr. 27/1990, Uniunile de Creație dobândesc independență totală și, implicit, UCMR a continuat tradiția interbelică începută sub patronajul lui George Enescu.

UCMR a funcționat ca asociație profesională și organism de gestiune, concomitent, până în iulie 1996, când a apărut Legea drepturilor de autor și drepturile conexe nr. 8/1996.

Departamentul de drepturi de autor din cadrul UCMR s-a desprins de societatea-mamă și a devenit o societate de gestiune colectivă de sine stătătoare UCMR - ADA (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația Drepturilor de Autor).

Abordarea strategică a potențialului proprietății intelectuale va contribui la dezvoltarea economiei românești și, în egală măsură, la stimularea potențialului creativ, la promovarea, conservarea și valorificarea culturii românești în context european și internațional.

Să nu uităm că nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală atrage consecințe negative din toate punctele de vedere, de la prejudicierea titularilor de drepturi și a bugetului statului, până la împiedicarea creării unui mediu de afaceri sănătos, competitiv, atractiv pentru investitori, și poate conduce la amprentarea negativă a imaginii României și a guvernanților săi din cauza neîndeplinirii obligațiilor asumate prin semnarea unor tratate, convenții sau acorduri internaționale.

România a realizat în ultimii ani progrese semnificative în punerea în practică a drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv cele ale artiștilor interpreți.

Desigur, acest efort uriaș

pentru ca prevederile legale și consecințele lor financiare să fie azi percepute, înțelese și acceptate de toți actorii de pe piață ca un fapt normal nu a însemnat și o evoluție liniară constantă.

Ea însă este evident pozitivă din punctul de vedere al titularilor de drepturi.

Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale constituie o ocazie de a reflecta la felul în care creativitatea omenească și inovația contribuie la edificarea unei lumi mai bune.

Capacitatea de creație și de înnoire a umanității este fără limite, este o resursă umană fundamentală cu potențial infinit.

Nicăieri nu se vede acest lucru mai bine ca în cazul tinerilor.

Indiferent din ce țară provin sau din ce comunitate fac parte, tinerii au în comun câteva trăsături de caracter frapante:

curiozitatea pentru tot ce este nou, diferit, inedit, pofta lor de joacă, dorința lor de a experimenta în orice domeniu - al obiectelor cotidiene, al ideilor, al tehnologiei - și talentul lor de a găsi soluții originale, căci inovația și creativitatea sunt resursele naturale de care depinde prosperitatea viitoare.

Din sălile de clasă de astăzi vor ieși antreprenorii, managerii, oamenii de știință, stiliștii, artiștii de mâine.

O relație echilibrată între titularii de drepturi și utilizatori este elementul fundamental al unui regim acceptabil al drepturilor de autor și al drepturilor conexe.

Mulți experți consideră dreptul de autor ca un element-cheie al eficienței oricărei strategii de dezvoltare.

Fără o protecție a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, autorii, interpreții, producătorii nu ar găsi mijloacele necesare atât pentru libertatea creației, cât și pentru stimularea ei materială.

Abordarea strategică a potențialului proprietății intelectuale va contribui la dezvoltarea economiei românești și, în egală măsură, la stimularea potențialului creativ, la promovarea, conservarea și valorificarea culturii românești în context european și internațional.

Trebuie să protejăm creatorul și creația sa, furnizor dintotdeauna de confort spiritual, dar și de confort material, dacă ne gândim la cealaltă latură a proprietății intelectuale, proprietatea industrială, adică dreptul brevetelor, al mărcilor de fabrică și de comerț, al desenelor și modelelor industriale etc.

În general, și în această zi în mod special, acționăm pentru a convinge că protecția titularilor de drepturi de autor și drepturi conexe este necesară și utilă.

Protecția juridică a creațiilor noi încurajează investițiile și conduce la alte inovații, iar promovarea și protecția proprietății intelectuale stimulează creșterea economică, ducând la crearea de noi locuri de muncă și noi ramuri de activitate și la îmbunătățirea calității vieții.

Odată cu creșterea dramatică a utilizării internetului, în mod special pentru comerț electronic și schimb de informații și cunoștințe, sistemul proprietății intelectuale capătă o importanță crucială pentru dezvoltarea ordonată a societății digitale.

În schimb, internetul aduce mai multe șanse și provocări complexe pentru comunitatea proprietății intelectuale.

Proprietatea intelectuală este azi, în epoca internetului, unul din criteriile care definesc gradul de civilizație al unei țări.

De ce? Pentru că respectarea dreptului de proprietate intelectuală nu poate fi asigurată acolo unde sărăcia, corupția, abuzul, în general ignorarea legii ca principiu declarat, sunt realități diurne.

Protejarea și stimularea creativității se asigură printr-un sistem juridic relativ simplu, bazat pe principiul vechi de când lumea: "folosești, deci plătești".

Creatorii, adică autorii, artiștii, interpreții și producătorii, cei care participă efectiv la actul creației, primesc o remunerație de la cei care le folosesc comercial înregistrările.

Proprietatea intelectuală se vrea înțeleasă, mai degrabă, ca o formă imaterială, abstractă.

De aceea se și fură fără prea multe remușcări de conștiință.

Ironia face ca CD-writer-ul din calculator, care copiază ilicit muzică sau filme, să fie, de asemenea, o creație intelectuală.

Proprietatea intelectuală va juca un rol din ce în ce mai important pe scena internațională.

Lucrări ale minții, proprietatea intelectuală, cum ar fi: concepte, invenții, branduri, cărți, muzică și filme, sunt folosite acum și consumate cu plăcere în orice colț al mapamondului.

"Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale este acea unică ocazie care oferă omenirii posibilitatea de a reflecta asupra rolului proprietății intelectuale în viața cotidiană și asupra importanței acesteia în activitatea de stimulare și protecție a inovațiilor și creativității", spunea dr.Kamil Idris, directorul general al OMPI.

De Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale aducem un omagiu tuturor inventatorilor și artiștilor, mari și mici, care ne îmbogățesc existența cu roadele gândirii lor inovatoare și ale viziunii lor creatoare și ne amintim de ce drepturile lor de proprietate intelectuală, drepturi pe care ei le-au câștigat prin talentul lor individual sau calitățile lor colective, merită admirația, protecția și respectul nostru.

Mulțumesc.

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, doamna senator.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 28 novembre 2021, 7:04
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro