Plen
Sittings of the Senate of June 9, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.77/19-06-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
27-10-2021
26-10-2021
25-10-2021
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 09-06-2009 Printable version

Sittings of the Senate of June 9, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 16.00.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Alexandru Pereș, vicepreședinte al Senatului, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Bună ziua, stimați colegi!

Vă cerem scuze pentru întârziere și promitem să nu se mai întâmple.

Declar deschisă ședința Senatului de astăzi, 9 iunie 2009, ședința fiind condusă de subsemnatul, asistat de doamna senator Doina Silistru și de domnul senator Gheorghe David, secretari ai Senatului României.

În programul de lucru de astăzi sunt înscrise declarații politice, dezbaterea unor proiecte de lege și, în final, întrebări, interpelări și răspunsuri din partea Executivului.

Vă propun să începem ședința cu primul punct din ordinea de zi - declarații politice.

 
Titus Corlățean (PSD+PC) - declarație politică având ca temă promovarea proiectului Memorialul patimilor românești;

Îi ofer cuvântul domnului senator Titus Corlățean - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Titus Corlățean:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi, Îmi fac astăzi o datorie de onoare din a aduce în atenția plenului Senatului României un proiect promovat de o serie de organizații ale românilor, ale emigrației românești din Statele Unite ale Americii, un proiect la care - o spun de pe acum - statul român ar trebui să fie extrem de atent și de sensibil.

Proiectul pe care o serie de organizații ale românilor stabiliți în Statele Unitate ale Americii, între care menționez The World Romanian Congress, deci Congresul românilor americani, Consiliul mondial român și alte organizații, îl promovează se numește "Memorialul patimilor românești".

Pe scurt, este vorba despre un proiect-simbol care spune generațiilor prezente și viitoare că românii au datoria să nu uite o parte sensibilă și o parte dramatică a trecutului lor.

Este vorba despre drama românească din teritoriile ocupate de trupele sovietice în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Este vorba despre drama a sute de mii de cetățeni români, la acel moment, născuți în Basarabia, în Bucovina, cetățeni români și de origine germană și de alte naționalități, care au fost luați de lângă familiile lor și deportați în URSS.

Este vorba de faptul că - citez din acest proiect al organizațiilor menționate - "în zonele atribuite URSS prin Tratatul de la Paris a avut loc un adevărat genocid împotriva populației românești.

Prin politica sovietică de epurare și modificare a structurii etnice, circa un milion de români au fost executați, torturați sau au fost deportați în Siberia și stepele Asiei".

Este vorba despre o tragedie românească care nu ar trebui să fie trecută sub tăcere sau uitată, un lucru care trebuie transmis generațiilor mai tinere din România, într-un moment în care este firesc să discutăm despre prezent, să construim viitorul, dar nu avem, în niciun caz, scuza de a uita ceea ce s-a întâmplat în trecut, mai ales că există o tentație și o politică chiar programată și programativă, aș spune, de rescriere a unei istorii într-o perioadă în care României i se aduc tot felul de reproșuri dinspre Est în legătură cu niște lucruri pe care nu le-a săvârșit, uitându-se sau trecându-se sub tăcere o dramă la care cei care au urmat celor care au reprezentat URSS-ul uită faptul că sunt, până la urmă, responsabili moral pentru această dramă românească.

Pe scurt, aceste organizații românești din Statele Unite ale Americii, și nu numai - există un sprijin mai larg la nivelul emigrației românești din Occident -, solicită statului român - și sunt pe deplin de acord cu această solicitare -, de fapt spun foarte clar că statul român are datoria de a cinsti memoria acestor sute de mii de români care au fost torturați, uciși, mutilați sufletește sau deportați de forțe străine doar pentru vina de a fi cetățeni loiali ai României.

În același timp, se solicită Guvernului României și statului român să își asume obligația de a finanța și de a ridica un monument al suferinței românești care să comemoreze tragedia românească prin care sute de mii de cetățeni români au fost supuși unui adevărat genocid etnic, ca urmare a ocupării sovietice a țării și a fostelor teritorii care au aparținut statului român interbelic.

Cred că este de datoria Parlamentului României, a Senatului României, pentru că discutăm acest lucru acum în Senat, de a sprijini și de a deveni coautori la acest proiect, de a solicita Guvernului României să prevadă sumele necesare pentru ridicarea acestui memorial, iar astăzi, de o manieră simbolică, cred că putem face un prim pas, ca un gest de reparație istorică și morală, dacă doriți, pentru cei care au fost cetățeni români, cei care au suferit de pe urma faptului că au fost cetățeni români sub ocupație sovietică. Și sper că acest prim pas îl vom face astăzi prin votarea raportului de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2009

pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991 - avem acest punct programat în această după-amiază, în plen, cu o serie de modificări importante -, sper că senatorii români vor vota fără abțineri și fără voturi împotrivă acest raport important, pentru a continua cu concretizarea unui proiect la care românii din emigrație și eu, personal, ținem foarte mult: ridicarea acestui "Memorial al patimilor românești".

Spun acest lucru și în prezența reprezentanților, la tribună, ai organizațiilor românești din Statele Unite ale Americii și încurajez senatorii României să aibă această poziție.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Nedelcu (PNL) - declarație politică având ca titlu Descentralizarea - între epurare politică și nevoia de competență;

Îi ofer cuvântul domnului senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Am intitulat declarația politică de astăzi "Descentralizarea - între epurare politică și nevoia de competență".

Stimați colegi,

Ceea ce se întâmplă în România zilelor noastre sub conducerea coaliției Băsescu - Boc - Vanghelie, adică, mai exact, spectacolul numit "descentralizare", la care cetățenii acestei țări asistă stupefiați, l-ar face invidios chiar și pe Stalin, pentru că lui i-a reușit de minune epurarea politică, pe care, iată, acum o experimentează cu mult elan actualii guvernanți. Și pentru că nu doresc câtuși de puțin să fac afirmații nefondate, mă voi opri în cele ce urmează la câteva aspecte legate de modul în care cele două partide aflate astăzi la cârma țării înțeleg să facă reforma administrației.

După ce i-a somat pe șefii serviciilor deconcentrate să-și dea demisia, fără nicio evaluare prealabilă și fără a ține seama că mulți dintre aceștia erau profesioniști care ocupaseră respectivele posturi în urma unor concursuri, premierul Boc și echipa sa au trecut la aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, adică la impunerea clientelei obediente de partid după principiul "nu este competent, dar este al nostru".

Cu alte cuvinte, înainte de a se realiza descentralizarea propriu-zisă, guvernanții își asigură controlul administrațiilor locale prin schimbarea tuturor conducerilor direcțiilor agricole, inspectoratelor școlare, direcțiilor de sănătate publică, direcțiilor de cultură, direcțiilor de muncă, oficiilor pentru protecția consumatorilor etc.

"Descentralizarea este una simplă și în folosul cetățeanului", declara ritos premierul Boc, uitând să menționeze că, cel puțin în viziunea Domniei Sale și a colegilor din coaliție, adevărații beneficiari ai reformei administrației vor fi membrii și simpatizanții celor două partide, adică tocmai cei care vor conduce deconcentratele în urma unor concursuri trucate, în timp ce adevărații profesioniști, cu competențe recunoscute, continuă să ocupe funcții de execuție, fiind sfătuiți să nu participe la concursuri, pentru că funcțiile de conducere sunt rezervate unor persoane angajate politic.

Poate că stilul său heirupist îl face pe domnul Boc să nu observe faptul că tot mai multe județe se confruntă deja cu mari dificultăți, întrucât fondurile pentru plata salariilor personalului și cheltuielilor de întreținere din învățământul preuniversitar, precum și din direcțiile deconcentrate au devenit insuficiente în urma rectificării bugetare.

Este și aceasta o altă probă a nepăsării coaliției PD-L - PSD.

Stimați colegi,

Prinse între amenințările cu demiterea pentru insuficienta implicare în campania electorală a PD-L-iștilor numiți recent la conducerea deconcentratelor, lansate de domnul Blaga, și insomniile provocate domnului Geoană de situația grea a pensionarilor, la care se adaugă acțiunile în forță ale domnului Vanghelie de a-și impune propriii clienți din PSD la conducerea deconcentratelor, PD-L și PSD s-au trezit într-un nou impas: constatarea că nu dispun de oameni calificați pentru a fi numiți la cârma deconcentratelor.

Pe de altă parte, PSD își manifestă tot mai puternic nemulțumirea față de abuzurile PD-L-ului în distribuirea funcțiilor de conducere pentru deconcentrate și, în unele județe, amenință cu ruperea protocolului alianței de guvernare.

Dar să vedem pe ce criterii înțeleg cele două partide să-i numească pe șefii deconcentratelor.

Este foarte simplu de observat chiar din relatările presei, de unde aflăm că, de pildă, la direcțiile județene de cultură sunt numiți fie foști securiști "cu dragoste de cultură", fie cântăreți de muzică populară, ingineri sau suplinitori, fie chiar teologi care au vorbit cu Dumnezeu.

Dacă la Direcția Județeană Covasna a fost numit un fost streaper, iar Agenția Națională pentru Protecția Mediului este condusă de o persoană care a fost cercetată de DNA, ce să mai vorbim despre cel propus de PSD pentru șefia CFR, și el posesor de dosar DNA și "garantat" de Vanghelie?! Dar despre noul șef al Agenției Române pentru Dezvoltarea Durabilă a Zonelor Industriale, susținut de actualul ministru PD-L-ist al economiei, ce mai spuneți? Dar despre finanțatorul campaniei doamnei Macovei, la fel, deținător al unui dosar la DNA?

Iată, pe scurt, tabloul unei țări împărțite zilnic după bunul plac al baronilor roșii și portocalii, deveniți latifundiari.

Asta zic și eu descentralizare!

"Patriotismul nu poate fi decât inteligent și, deci, critic, respectul față de competență fiind una dintre calitățile sale eliminatorii." Afirmația aparține unui ilustru liberal care nu se mai află, din păcate, printre noi.

După cum se vede, noțiunea de competență nu face parte din vocabularul coaliției de guvernare conduse de domnul Boc, care de jumătate de an mimează seriozitatea, când, în realitate, generează haos.

Cât privește viziunea dumneavoastră, domnilor guvernanți, asupra reformei în administrație, ea nu înseamnă decât, vai!, o epurare politică în cel mai autentic stil stalinist.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având titlul Aspecte moraljuridice împotriva avortului (declarație politică neprezentată în plen);

Urmează domnul senator Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Attila Cseke - Grupul parlamentar al UDMR.

Aveți cuvântul, domnule senator. (Domnul senator Gheorghe David se deplasează de la prezidiu către tribună pentru a lua cuvântul.)

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

După cum cunoașteți, în 2009 se împlinesc 35 de ani de la Conferința mondială privind populația, organizată la București sub egida Națiunilor Unite.

Subcomisia pentru populație și dezvoltare din cadrul Senatului României organizează aniversarea a 35 de ani de la Conferința mondială privind populația - respectiv cea din 1974 de la București - pe 17 iunie 2009 la Senat, în sala "Constantin Stere".

Întâmplător sau nu, în această perioadă am avut câteva declarații care au legătură cu această temă, și anume: "Pledoarie pentru viață", "Situația demografică a României - realități și perspective", "Avortul, sănătatea și demografia", iar astăzi mi-am propus, legat de aceeași temă, "Aspecte moraljuridice împotriva avortului", material pe care am să-l depun la secretariatul de ședință al Senatului, pentru a da posibilitatea și celorlalți colegi să-și prezinte declarațiile politice.

Mulțumesc. (Domnul senator Gheorghe David revine la prezidiu.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică având ca titlu Descentralizarea administrației publice - visul care nu vrea nicicum să se îndeplinească;

Îi ofer cuvântul domnului senator Attila Cseke - Grupul parlamentar al UDMR, se pregătește domnul senator Gabriel Mutu - Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi "Descentralizarea administrației publice - visul care nu vrea nicicum să se îndeplinească".

Doamnelor și domnilor senatori, Probabil și dumneavoastră, stimați colegi, ați avut vise în copilărie, vise care nu s-au îndeplinit nici atunci și care vă urmăresc toată viața.

Tindeți către realizarea lor, dar ele nu vor nicicum să se îndeplinească.

Cam așa este și cu descentralizarea - un vis frumos al comunităților locale, promis de Executiv membrilor acestora, dar un vis care nu ajunge să mai descrețească frunțile oamenilor.

În capitolul 22 al programului de guvernare putem citi următoarele: "... continuarea reformei în administrația publică, bazată pe creșterea autonomiei colectivităților locale prin realizarea atât a autonomiei decizionale, cât și a celei financiare și patrimoniale, concomitent cu declanșarea reală a procesului de descentralizare, cu respectarea principiului subsidiarității".

Cuvinte frumoase.

La data învestirii Guvernului speram cu toții că vor fi urmate și de fapte pe măsură.

Cu sau fără descentralizare, și în prezent cetățenii se adresează, în primul rând, primarului și autorităților administrației publice locale dacă au vreo problemă cu serviciile oferite de organele de poliție, unitățile sanitare sau de învățământ, astfel încât prin descentralizare nu am face altceva decât am reglementa de iure o situație care există de facto de ani buni și am da pârghii reale în mâinile conducătorilor comunităților locale de a putea dezvolta programe și strategii bazate pe interesul, uneori original, al fiecărei comunități.

Premierul și vicepremierul ne anunțau, după ședința de guvern din data de 7 martie 2009, că s-a discutat viziunea miniștrilor de resort cu privire la descentralizarea în domeniile educației, sănătății, agriculturii și administrației publice și ne asigurau că până la data de 4 mai 2009 vor fi pregătite actele normative necesare prin care să se realizeze o descentralizare reală.

Am așteptat cu toții cu nerăbdare trecerea termenului de 60 de zile pentru a vedea ce se va concretiza din propunerile avansate de Executiv.

În 10 mai am aflat cu toții că, deocamdată, descentralizarea se va limita sau va începe cu domeniul sănătății, cu înființarea Poliției Locale și cu descentralizarea activităților sportive și de tineret.

Deși mai puține decât cele promise, dar bune și ele, ne-am gândit cu toții.

După patru săptămâni de la adoptarea lor, actele normative care să prevadă descentralizarea pe domeniile tineret și sport și Poliție Locală nu sunt încă publicate, respectiv transmise Parlamentului spre dezbatere, astfel că trebuie să ne concentrăm asupra singurului act normativ publicat în domeniul descentralizării, și anume Hotărârea de Guvern nr. 562/2009 privind Strategia de descentralizare în sistemul de sănătate.

Ce prevede această strategie? Principii fundamentale ca principiul autonomiei locale, al subsidiarității și cel al asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterii și reguli obiective.

Sigur, principii frumoase și mai mult decât importante.

Citindu-le, chiar am avut impresia că de data aceasta se face un lucru bun.

Printre competențele ce urmează a fi transferate consiliilor județene și locale găsim și "numirea managerului, pentru unitățile sanitare pe care le dețin, la propunerea consiliului de administrație al unității sanitare".

Chestiune aparent corectă, doar că la componența consiliului de administrație al spitalului avem surpriza să aflăm că proporția dintre reprezentanții consiliilor județene sau locale și alți membri desemnați de alte instituții (Ministerul Sănătății, Casele de asigurări de sănătate, Colegiul Medicilor) este de 2 la 4, adică cel care administrează nu va avea nici măcar un număr egal de reprezentanți cu ceilalți membri și se va trezi în minoritate în conducerea spitalului.

Atunci, întreb și eu retoric:

Ce fel de descentralizare este aceea în care nu se transferă dreptul de decizie autorităților locale care primesc în subordine spitale, școli, poliție sau alte instituții?

Adică să înțelegem bine: responsabilitățile se transferă, dreptul de a decide nu și rămâne în mâna altora fără însă a răspunde în fața comunității pentru buna funcționare a instituțiilor respective.

Ce fel de descentralizare este aceea pentru a cărei implementare Executivul va prevedea, conform declarațiilor factorilor de decizie, o anumită perioadă de timp de provizorat pentru ca autoritățile administrațiilor publice locale să se obișnuiască cu prerogativele conferite prin așa-numita descentralizare?

După ce cu introducerea impozitului minim forfetar Executivul actual a pornit de la premisa că întreprinzătorii din România fac evaziune fiscală și trebuie controlați și pedepsiți prin acest tip nou de impozit, acum, în cazul descentralizării, se pleacă de la premisa că primarii sunt incapabili de a gestiona și coordona aceste instituții și că este necesar să fie supravegheați o perioadă de timp pentru ca nu cumva să facă vreo trăsnaie.

O fi așa în cazul unora, însă am convingerea că marea lor majoritate nu degeaba au fost aleși conducători ai comunităților locale respective și sunt capabili de a face față cerințelor unei descentralizări reale.

Stimați guvernanți, Haideți să nu ne mai jucăm cu cuvintele.

Descentralizarea înseamnă transferul către autoritățile administrației publice locale atât al resurselor financiare de susținere a instituțiilor transferate, cât și al dreptului de a decide asupra managementului și conducerii instituției.

Ne mai întrebăm și noi, invocând acțiunea guvernamentală desfășurată prin intermediul adoptării deja faimoasei Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 37/2009, prin care au fost politizate 40 de servicii deconcentrate, ce se va întâmpla cu acestea.

Întrebarea este logică dacă ne gândim că, deși exact acestea trebuiau transferate autorităților administrației publice locale, ele au fost politizate și nu va mai exista niciun interes de subordonare a acestora autorităților locale, sau Executivul urmărește alt scop, la fel de grav pentru construcția unei administrații publice moderne în România.

Parcă este după dictonul "Trădare, trădare, dar să știm și noi!", doar că în cazul descentralizării se aplică cam în felul următor: "Descentralizare vreți, descentralizare să fie, dar cu oamenii noștri!", astfel că aceste servicii deconcentrate, în cazul fericit al trecerii acestora în subordinea autorităților locale, vor fi transferate cu conducători cu tot și vom vedea atunci scandalul de pe lume, când aleșii comunității locale nu vor fi de aceeași culoare politică cu conducătorii serviciilor deconcentrate descentralizate.

Ceea ce face Guvernul Boc nu este descentralizare.

Este, ca și multe alte domenii, o struțo-cămilă românească, un sistem original, unic, nemaiîntâlnit în alte state, botezat pe nedrept "descentralizare".

Un ultim mic detaliu, aparent nesemnificativ, dar foarte important pentru modul de abordare a descentralizării de către Executiv.

Domnul prim-ministru ne-a anunțat, după reuniunea Comitetului interministerial pentru gestionarea fondurilor comunitare din 26 mai, că pentru fiecare pol de creștere va fi numit un director coordonator care va supraveghea procesul accesării fondurilor europene.

Sper că nu aveți dubii asupra culorii politice a persoanelor care vor ocupa aceste posturi.

Dacă totuși sunt, vă rog să consultați modelul ungar, unde guvernul socialist, pentru a păstra controlul asupra acestor fonduri și pentru a nu da posibilitatea comunităților locale aflate, majoritatea lor, sub conducerea opoziției să aibă un cuvânt de spus, a făcut același lucru, inventând niște suprastructuri în care a numit exclusiv oameni fideli Guvernului.

Noi, UDMR, susținem în continuare cu fermitate o descentralizare reală a administrației publice, cu stabilirea unor atribuții clare pentru autoritățile locale, concomitent cu transferul obligatoriu al resurselor financiare necesare îndeplinirii acestor atribuții și transmiterea expresă a dreptului de a decide asupra managementului și conducerii instituțiilor trecute în subordinea acestor autorități.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

Aș vrea să vă informez că proiectul de lege cu privire la Poliția Locală este la Senat și a fost distribuit comisiilor, așa că, încet-încet, ne îndreptăm spre a dezbate și aceste proiecte de lege.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică intitulată Alături de români la bine și la greu;

Dau cuvântul domnului senator Gabriel Mutu - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Laurențiu Coca - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi, Declarația de astăzi am dorit să o intitulez "Alături de români la bine și la greu" și nu voi face altceva decât să mă refer în cadrul ei la conduita pe care trebuie să o adopte în perioada imediat următoare subsidiarele din România ale unor importante bănci din vestul Europei.

În ultimele luni s-a creat mare vâlvă în România în legătură cu faptul că țara noastră se va împrumuta de la FMI și Comisia Europeană cu aproximativ 20 de miliarde de euro.

După cum spuneam, acest lucru a născut pasiuni, iar unii s-au declarat consternați de această decizie a Guvernului, acuzând, sub masca populismului, că poporul român va fi îndatorat fără voia sa.

Mai mult, s-a mers până acolo încât cei care înțeleg mai puțin cum funcționează mecanismul reprezentării au ajuns să susțină că ar trebui să se facă un referendum național pe această temă.

Însă trebuie să stabilim încă de la început pozițiile pe care ne situăm.

România, în condițiile actualei crize mondiale, reclamă un astfel de împrumut ca fiind vital în vederea evitării cât mai mult a efectelor negative ale crizei.

Nu ne puteam permite să riscăm și, pentru aceasta, s-a preferat să apelăm la un mecanism care să ne ofere un grad mai mare de siguranță în fața unor dificultăți de acest gen.

Stimați colegi, Spațiul Europei Centrale și de Est este unul în care băncile străine dețin peste 80% din piață, România fiind un stat în care prezența băncilor străine se resimte până la o cotă de aproape 88 de procente.

În aceste condiții, a fost perpetuat până mai zilele trecute un scenariu potrivit căruia subsidiarele din România vor transfera din țară aproximativ 4 miliarde de euro către băncile-mamă.

Bineînțeles că se aprecia că acești bani vor fi direcționați către societățile-mamă ulterior primirii de către statul român a banilor de la Fondul Monetar Internațional.

Trebuie să garantăm cetățenilor români faptul că ceea ce s-a petrecut în Serbia, unde în numai două săptămâni băncile străine au scos din țară nu mai puțin de 600 de milioane de euro, reprezintă un fenomen ce nu va putea fi realizat în România.

Spun asta pentru că noi, în calitate de reprezentanți ai cetățenilor, ne-am asumat un mandat prin care nu putem accepta ca banii pentru care vor plăti românii să fie utilizați pentru ieșirea din criză a statelor occidentale.

Băncile, indiferent unde își au sediul, vor trebui să utilizeze banii proveniți de la FMI doar pentru finanțarea unor proiecte benefice pentru societatea românească.

Nu trebuie uitat nici faptul că băncile străine au realizat profituri foarte mari în România înainte de perioada crizei economice.

Păi, atunci, îmi voi permite să le spun reprezentanților acestor bănci din România să fie alături de noi și la bine, dar și la greu.

Forța unei bănci se evidențiază cu precădere în momente de restriște, și nu în timp de creștere economică.

În pofida declarațiilor bombastice susținute de diverși analiști economici, trebuie spus clar și răspicat că statul român a realizat acest împrumut pentru statul român, pentru binele cetățenilor români, și nu pentru firmele străine.

De asemenea, țin să vă sigur că atât noi, în calitate de parlamentari, cât și miniștrii Guvernului Boc vom fi vigilenți și vom crea un cadru în interiorul căruia practica scurgerii de valută dinspre România către băncile din Vest să fie imposibil de realizat.

Am ținut să fac aceste precizări pentru a se renunța la orice părere potrivit căreia Guvernul român nu vrea să facă public acordul cu FMI tocmai din cauza existenței unor astfel de clauze.

Am ținut să fac aceste precizări pentru că simțeam nevoia de a elimina o nedreptate făcută de media și de adversarii politici ai Guvernului Boc, dar, în primul rând, am ținut să fac aceste precizări pentru a oferi garanția contribuabilului român că acest împrumut a fost făcut pentru reașezarea economiei românești, pentru români, și nu pentru țări din Vest care doresc să scape de criză, așa cum spunem noi, românii, prin mijloace mai mult sau mai puțin ortodoxe.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Laurențiu Florian Coca (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu În parcurile naționale drujba face legea!;

Are cuvântul domnul senator Laurențiu Coca - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Marius Petre Nicoară - Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Laurențiu Florian Coca:

Mulțumesc, domnule președinte.

Recent, s-au împlinit 100 de ani de la constituirea primelor parcuri naționale din Europa.

Practic, în urmă cu exact un secol, Suedia anunța crearea primelor nouă parcuri naționale aflate sub protecția statului.

Data de 5 iunie a fost marcată în toată lumea ca Ziua Mondială a Mediului, instituită în 1972 de Adunarea Generală a Națiunilor Unite sub deviza "Avem un singur Pământ!", acordându-se atenție problemelor dezvoltării economice în relațiile cu mediul.

Această zi a fost celebrată în mai mult de 100 de țări din nevoia de a se acționa unitar pentru promovarea patrimoniului natural al planetei, fiecare an având o temă predilectă.

Astfel, se reamintește anual omenirii cât de grave pot deveni lucrurile dacă nu se manifestă grijă pentru patrimoniul natural.

Tema anului 2009 este "Nu lăsați Pământul să se transforme în deșert!".

Manifestările în favoarea mediului se înscriu în efortul comun de transmitere către generațiile viitoare a unui mediu curat și sănătos, cu respectarea dimensiunilor dezvoltării durabile: economică, ecologică, socială și culturală, constituind un exemplu activ de colaborare între autorități și societatea civilă.

Pe aceste coordonate se înscrie demersul pe care îl inițiez pentru ca România, țară membră a Uniunii Europene, să manifeste și în celelalte 364 de zile ale anului grija pentru protejarea parcurilor naționale, a spațiilor verzi și, în ultimă instanță, a mediului.

În anul 2005 statul român mai deținea 87% din suprafața parcurilor naționale.

Doi ani mai târziu, în octombrie 2007, doar 60% din suprafața acestora se mai afla în proprietatea statului.

Fără a deține date la nivelul anului 2009, opinia unanimă a specialiștilor este aceea că nici jumătate din suprafața totală a parcurilor naționale nu se mai află în proprietatea statului, fără a presupune că măcar această suprafață s-ar afla sub protecția reală a statului.

Din materialele de presă, în special presa locală, rezultă un fapt cutremurător: drujba și braconajul fac legea în parcurile naționale, fără nicio discriminare între jumătatea aflată în proprietatea statului și jumătatea aflată în regim privat.

Opinia unanimă a specialiștilor în domeniu, ca singura soluție, o reprezintă răscumpărarea de către stat a terenurilor retrocedate ce fac obiectul prezentului demers, precum și aplicarea fermă a normelor legale, armonizate cu rigoarea prevederilor internaționale.

Apreciez ca lăudabile măsurile dispuse de Ministerul Administrației și Internelor, menite să stopeze acțiunile iresponsabile și criminale îndreptate împotriva valorilor inestimabile ale Rezervației Biosferei "Delta Dunării", dar să nu uităm că în România mai sunt încă 21 de astfel de monumente ale naturii, unele dintre ele confruntându-se cu probleme delicate, cum este și cazul Parcului Național Buila-Vânturarița din județul Vâlcea.

În final, vreau să subliniez că toate cele 22 de parcuri naționale din România așteptau anul acesta dobândirea personalității juridice.

Această calitate le-ar fi permis accesarea de fonduri externe de până la 300 de milioane de euro prin Programul național de dezvoltare rurală.

Ceea ce facem în direcția protejării acestora facem, în primul rând, pentru noi, pentru sănătatea noastră și a generațiilor ce ne vor urma.

Este important a sădi în mintea și sufletul fiecărui cetățean al societății conceptul că omul, ca specie biologică, este dependent de natură și nu poate trăi în afara ei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Marius Petre Nicoară (PNL) - declarație politică despre sloganurile electorale;

Are cuvântul domnul senator Marius Petre Nicoară, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Marius Petre Nicoară:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică se referă la sloganurile electorale.

Campania electorală s-a terminat, rezultatele alegerilor europarlamentare au confirmat așteptările unora sau dezamăgirile altora, în schimb modul de a face campanie al partidelor aflate la guvernare a fost la limita umorului lui Caragiale sau la nivelul tragediilor antice, totul după mottoul roșu-portocaliu: "Cine cerșește mai bine votul va trăi politic mai bine."

Doamnelor și domnilor senatori,

Alegerile europarlamentare au reprezentat pentru partidele aflate la guvernare un exercițiu de manipulare electorală, combinat cu o rețetă complexă de jocuri de culise cum ar fi: fraudă electorală în secțiile de votare, turism electoral, mită electorală, cumpărarea de voturi sau cunoscutul sistem de furt electoral, conceput în anii 1990, suveica.

Dar ceea ce a trezit nemulțumirea și absenteismul electoratului e reprezentat de modul de a face campanie al celor două partide aflate la putere, partide care consideră că se pot comporta față de acest popor după propriul lor interes.

Un astfel de mod electoral l-a reprezentat chiar sloganul de care am amintit mai sus.

Sloganul "La bine și la greu" îmi ridică anumite întrebări chiar și după aceste alegeri.

Cum este PD-L alături de mine, ca cetățean al acestei țări, la bine și rău, când la bine era creștere economică, nivel redus al impozitelor și taxelor, nivelul creditelor era accesibil pentru toată lumea, și totuși, prin vocea liderului de facto Traian Băsescu, ajutat de Emil Boc și Theodor Stolojan, se boicota economia națională, obiectivele sociale ale Guvernului de atunci, se depuneau plângeri la Comisia Europeană pentru blocarea accesării fondurilor europene?

Toate aceste atitudini dovedeau că PD-L, la bine, nu era alături de cetățeni.

La greu, apare impozitul forfetar, scade nivelul de trai, se reduce puterea de cumpărare a românilor din cauza crizei financiare.

Guvernul nu este în stare să stabilească niște pârghii financiare clare pentru stoparea crizei economice, nivelul salariilor bugetarilor este redus, ei suferind fiscal din cauza unei clientele de bugetari de lux de care actuala putere nu vrea să se atingă, doar spune că o face.

Unde este acum PD-L alături de cetățeanul de rând? În mașini 4x4 din care defilează liderii și vorbesc electoratului despre vremurile actuale de austeritate fiscală și socială?

Unde sunt alături de cetățeni, la greu, toți politicienii?

Dacă vorbesc că sunt alături la bine și la greu, le-aș

propune colegilor să renunțe la toate salariile și indemnizațiile, ca să trăiască la fel ca românul de rând.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am ajuns să vedem că în România falsa milă, coagulată cu cerșetoria voturilor, capătă accente publicitare de genul celor la care m-am referit mai sus.

Aș face un apel către toți politicienii ca până la toamnă, când vom avea un nou exercițiu electoral, să dovedim maturitate politică și să ne interesăm cu adevărat de problemele concrete ale colegiilor uninominale de unde venim și să punem interesul alegătorilor noștri deasupra intereselor personale, de grup sau de partid.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică cu titlul Democratizarea la Chișinău - o obligație de lobby pentru europarlamentarii români;

Are cuvântul domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică este intitulată "Democratizarea la Chișinău - o obligație de lobby pentru europarlamentarii români".

Situația politică de la Chișinău cunoaște evoluții spectaculoase care ne privesc în mod direct.

Deși multă lume aștepta ca regimul comunist să-și continue nestingherit stăpânirea, iată că opoziția democratică a înregistrat un prim mare succes.

După cum știți, Parlamentul Republicii Moldova a eșuat în mod repetat să numească un președinte, fapt care deschide calea alegerilor anticipate.

Merită remarcat în această privință un gest de demnitate națională de la care am putea învăța cu toții.

În ciuda enormelor presiuni făcute înaintea voturilor asupra parlamentarilor din opoziție, niciunul dintre aceștia nu a trădat cauza democratizării țării lor.

Este începutul unui drum al unității lor politice, care a lipsit atât de mult și care acum devine speranța unor mari schimbări.

Importanța acestor evenimente pentru România este evidentă.

Fie că este vorba despre legătura istorică specială cu românii de peste Prut, de vecinătatea cu o zonă instabilă sau de conflictul diplomatic în care ne aflăm cu forțele comuniste de la Chișinău, avem dreptul și obligația de a reacționa.

Nu trebuie uitați nici tinerii de peste Prut veniți aici, în România, ca să învețe.

Numai la Iași sunt peste 1.000 de studenți îngrijorați de ceea ce se întâmplă acasă.

Avem datoria să-i ajutăm pe toate căile posibile, ținându-le trează speranța unor mari reforme politice și sociale în Republica Moldova.

Avem deja experiența stilului agresiv, chiar brutal, cu care comuniștii acționează pentru strivirea oricărei urme de schimbare.

Este evident că diplomația directă sau negocierile amicale sunt puțin probabile în fața numeroaselor dovezi de adversitate primite din partea regimului Voronin.

Tocmai de aceea, trebuie să folosim influența noilor reprezentanți pe care îi avem în Parlamentul European.

În ciuda poziției excesiv de prudente pe care instituțiile europene au avut-o față de reprimarea demonstrațiilor de la Chișinău, avem obligația să facem un lobby puternic în această direcție.

România va avea poziții importante în grupurile politice din Parlamentul European.

Fie că sunt populari, social-democrați, liberali, aleșii noștri trebuie să facă eforturi susținute pentru a obține o reacție mai fermă din partea Parlamentului și Comisiei Europene.

Nu este posibil ca niște cazuri flagrante de încălcări ale drepturilor omului, duse ca politică de stat, să fie tolerate de un întreg continent.

Este datoria acestor parlamentari, precum și a diplomației românești, să se asigure că modelul nedemocratic, de inspirație răsăriteană, nu are viitor în regiune, iar dacă România își va îndeplini eficient această misiune poate că nu peste mult timp vom vedea zorii renașterii naționale și în Republica Moldova.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Alexandru Cordoș (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Pledoarie pentru ieșirea din criză după alegerile europarlamentare;

Dau cuvântul domnului senator Alexandru Cordoș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Alexandru Cordoș:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează "Pledoarie pentru ieșirea din criză după alegerile europarlamentare".

Stimați colegi,

Din decembrie 2008 reprezint în Parlamentul României interesele unor alegători de o puternică diversitate etnoculturală:

români, maghiari, germani, pe care încerc să-i înțeleg și să-i cunosc cu toate problemele lor, atât în calitatea mea de senator de Cluj, cât, mai ales, de nativ al acestei zone.

Știți cu toții câte controverse a produs introducerea sistemului de vot uninominal și câte convulsii a consumat acest proiect de lege.

Cu toate acestea, rezultatele mi se par remarcabile, azi suntem cu toții mai aproape de cei care ne-au votat.

De câte ori plec din colegiul meu spre Capitală, spre Parlament, simt că trebuie să fiu purtătorul de mesaj și al problemelor locuitorilor comunei Sâncraiu, confruntați cu șomajul, cu migrarea populației tinere către orașe mari din țară sau din afara granițelor pentru căutarea unui loc de muncă, și al problemelor locuitorilor din Huedin, Căpușu Mare, Gilău sau Florești, ca să nu mai vorbim de Turda, și asta numai pentru a enumera doar câteva din localitățile care alcătuiesc Colegiul electoral nr. 4, Circumscripția electorală nr. 13 - Cluj.

Anul 2009, an de criză economică în plină desfășurare, nu pare a aduce deloc perspective îmbucurătoare.

Oamenii ne-au acordat însă votul lor de încredere și nu ne mai permitem să nu ne îndeplinim față de ei promisiunile din perioada campaniei.

Este adevărat că avem o responsabilitate partajată, având în vedere că avem un guvern de alianță PD-L - PSD, dar asta nu ne scutește, ba dimpotrivă, cred că ne obligă la onorarea obligațiilor asumate.

Foarte mulți locuitori sunt afectați de absența unor condiții de trai care în țările civilizate nu sunt de mult timp un lux, ci doar o simplă dimensiune cotidiană a vieții lor.

Pentru locuitorii din Huedin, de exemplu, rețeaua de gaz abia acum prinde contur.

Alte proiecte importante legate de apă, canal, infrastructură rutieră, locuințe sociale, dezvoltarea turismului sper să nu rămână doar la stadiul de inventar bun de scos de la naftalină pentru vremuri de campanie.

Ne aflăm, din păcate, într-un an negru pentru turdeni, și nu numai pentru ei, an în care șomajul va ajunge ca pe vremea când se obținea declararea Turzii ca zonă defavorizată.

Se pare că cinismul sorții face ca nici măcar statutul de zonă defavorizată să nu mai fie un atu pentru locuitori, investitorii începând să-și ia zborul cu firmele lor cu tot spre alte zone care își vor conserva acest statut până la finele anului 2010, pentru scutirea de impozitul pe profit.

Nu există totuși o lege pentru a pedepsi imoralitatea în afaceri.

Din păcate, repet, Turda își pierde avantajele de până acum, iar oamenii se vor întreba unde le sunt locurile de muncă promise.

Mi-e teamă că răspunsul va întârzia să apară, iar peste toate acestea, ca un corolar al eșecului, pe bugetul local al orașului apasă datorii fără precedent, credite imposibil de onorat și perpetuarea unei organizări defectuoase a vieții socio-economice a orașului, după cunoscuta zicală că un lucru prost început așa are șanse să se și termine.

Au trecut și alegerile europarlamentare și nu vreau, mai ales acum, după ce locuitorii din colegiul meu s-au prezentat la urne pentru a ne da și a-și da o șansă în Europa, să fim sancționați pentru imposibilitatea de a ne onora promisiunile făcute cu bună-credință electoratului nostru.

Nu doresc să plătim polițele Guvernului anterior, care nu a știut să gestioneze eficient economia unei țări care ar fi avut potențialul necesar pentru a depăși mai ușor vremurile de criză în alte circumstanțe.

Confruntați cu lipsa acută a locurilor de muncă, oamenii văd cu îngrijorare și cu un puternic sentiment de insecuritate cum în jurul lor totul se golește, ca într-un film proiectat pe "repede înainte": fabrica de sticlă din Turda, fabrica de ciment din Turda, centrele comerciale încep să fie doar simple amintiri, să se vorbească despre ele doar la trecut.

Sectorul imobiliar este și el complet paralizat.

Peste tot mai întâlnești doar bănci și farmacii, singurele centre care își mai permit - mă întreb până când - să mai plătească niște chirii exorbitante, prin comparație cu viața economică abia pâlpâind din orășelul pe care l-am menționat, anul trecut înregistrându-se, conform datelor statistice, o pondere a șomajului de 2,6% în rândul populației active, cotă care acum depășește și cele mai sumbre predicții ale specialiștilor în statistică.

Regia autonomă de transport local are aceleași probleme cu propriii angajați.

Într-un an când nimic nu mai poate fi ținut sub control, oamenii sunt disponibilizați peste noapte cu un ajutor de șomaj derizoriu.

Desigur, nu vreau să mă transform în profetul dezastrului național, chiar dacă situația generală este generatoare de sentimente nu prea liniștitoare, însă un lucru este cert: la toate aceste probleme va trebui să găsim soluții.

Revin asupra confruntării care ne așteaptă în scurt timp, alegerile prezidențiale.

În curând le vom cere iar locuitorilor țării votul.

Nu putem privi nepăsători degradarea calității vieții oamenilor de lângă noi, de a căror soartă ne-am angajat să fim răspunzători.

Așa cum prevede oferta alianței noastre PSD+PC pentru recent încheiatele alegeri europarlamentare, cuvântul-cheie pentru a depăși împreună criza cu care se confruntă la ceas de cumpănă omenirea întreagă este "solidaritate", chiar dacă socialiștii europeni au înregistrat la nivel european o înfrângere, înfrângere tipică pentru vremurile de criză economică.

Din păcate, pe acest fond atipic se dezvoltă extremele, se nasc "monștri" și prosperă extrema dreaptă ca o reacție de nemulțumire a maselor.

Pentru a opri această tendință de a se închina la idoli falși a celor aflați în derivă, propunerile noastre și ale socialiștilor europeni, din a căror mare familie facem parte, au în vedere următoarele:

  • orientarea bugetului european în direcția stopării crizei și a relansării economice;
  • soluții legate de crearea de noi locuri de muncă, fie prin reconversie profesională, fie prin identificarea unor noi posibilități de investiții, și păstrarea actualelor slujbe;
  • măsuri concrete pentru combaterea abuzurilor la adresa angajaților;
  • protejarea categoriilor sociale defavorizate.

Stimați colegi,

Vă invit să reflectăm împreună asupra problemelor semnalate și să facem fiecare din noi, în colegiul în care am fost aleși, pași importanți pentru a reda încrederea oamenilor în noi și în puterea noastră de a le fi alături.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică intitulată De la mediu, la alegeri;

Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește doamna senator Sorina Plăcintă - Grupul parlamentar al PD-L.

Poftiți, aveți cuvântul.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mi-am intitulat declarația de astăzi "De la mediu, la alegeri".

Ziua Mondială a Mediului, instituită de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în anul 1972 spre a fi sărbătorită în fiecare zi de 5 iunie, anul acesta a trecut mai neobservată ca oricând.

Pregătirea alegerilor europarlamentare a funcționat impecabil ca scuză pentru primarii, care, oricum, nu au niciun apetit pentru mediu și ziua lui.

Acest adevăr poate fi probat relativ ușor prin evidențierea miilor de hectare de bitum și beton ce înghit anual rămășițele spațiilor verzi din orașele României.

Normele Uniunii Europene impun asigurarea unei suprafețe minime de spațiu verde de 26 metri pătrați pentru fiecare orășean.

Organizația Mondială a Sănătății, pe baza unor studii științifice de ultimă oră, arată că sănătatea fizică și, mai ales, psihică a orășeanului este grav prejudiciată dacă suprafața minimă de spațiu verde pe cap de locuitor nu este de cel puțin 52 metri pătrați.

În România anului 2009, potrivit ultimelor date statistice publicate, doar două municipii reședință de județ asigură locuitorilor lor minimul european, adică 26 metri pătrați.

În rest, situația este de la rea până la catastrofală în multe orașe, inconștiența edililor atingând valori criminale.

Astfel, potrivit unor date publicate în media centrală, suprafața de spațiu verde pe cap de locuitor este în București de 16,38 metri pătrați, în Timișoara de 16 metri pătrați, în Cluj de 15,2 metri pătrați, în Târgu Jiu de 9 metri pătrați, în Alba Iulia de 8 metri pătrați, iar în Râmnicu Vâlcea de 4 metri pătrați.

Uniunea Europeană pune la dispoziția orașelor României, prin programele de mediu, miliarde de euro.

Aceste fonduri nu pot fi accesate însă decât în orașele care fac dovada că respectă normele în materie stabilite cu îngăduință de Uniunea Europeană pentru România.

Potrivit acestor norme, vor avea acces la fondurile de mediu doar orașele care vor asigura, potrivit criteriilor europene, o suprafață minimă de spațiu verde pe cap de locuitor de cel puțin 20 metri pătrați până la 31 decembrie 2010 și de 26 metri părați, deci o aliniere la normele europene, până la 31 decembrie 2013.

În disperare de cauză, pentru a pune mâna pe banii europeni, unii edili au devenit penibili prin demersurile birocratice de mărire artificială a suprafeței de spațiu verde pe cap de locuitor.

În acest sens, numai din jenă nu reproduc din media centrală exemplul de un penibil desăvârșit oferit de un primar de municipiu reședință de județ care includea în suprafața de spațiu verde a comunității păstorite tot ce nu era acoperit de beton, respectiv groapa de gunoi și cimitirele orașului.

La ora actuală, edilii cu trecere la Guvern ai marilor orașe au pregătite proiecte de hotărâri de guvern prin care să-și aducă în patrimoniul localităților de care dispun sute și chiar mii de hectare de pădure aflate, în prezent, în administrația "Romsilva", sperând că, în felul acesta, vor înșela vigilența Uniunii Europene în acordarea fondurilor nerambursabile de mediu.

Din păcate pentru locuitorii acestor orașe, ingineria edililor nu le va îmbunătăți calitatea aerului respirat, și nici nu va mări spațiul verde dintre blocuri, fără a mai vorbi despre greu încercata răbdare a Uniunii Europene de inepuizabila șmecherie românească.

Unii primari, pe măsură ce au desființat spațiile verzi, înlocuindu-le cu blocuri, megaspații comerciale și parcări, au împodobit orașul cu jardiniere și ghivece, această cosmetizare fiind mult mai costisitoare decât întreținerea spațiilor verzi desființate, și nici pe departe atât de utilă.

Am ținut să fac o corelație esențială între cele două evenimente recent consumate, respectiv Ziua Mediului, pe 5 iunie, și alegerile europarlamentare de pe 7 iunie, aducându-le în același plan sensibil.

Aparent, între ele nu există nicio punte de legătură.

În fapt, Ziua Mediului nu a existat, pentru că noi, politicienii, am evitat riscul de a fi huiduiți, vorbind despre realizări inexistente într-o zonă plină de angoase pentru cei mai mulți dintre cetățeni.

Corelativ, două zile mai târziu, aceiași cetățeni transformați în alegători prin prezența lor la urne ne-au arătat cât de mulțumiți sunt de noi.

Trebuie să înțelegem, însă, că refuzul exercitării dreptului la vot este doar prima și cea mai inofensivă dintre formele de protest care pun în pericol ordinea socială existentă în momentul de referință.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Sorina Luminița Plăcintă (PD-L) - declarație politică având ca titlu Sprijin de la Guvern pentru societățile comerciale;

Are cuvântul doamna senator Sorina Plăcintă, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Ovidius Mărcuțianu, Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, doamna senator.

 

Doamna Sorina Luminița Plăcintă:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Sprijin de la Guvern pentru societățile comerciale".

Această săptămână a debutat cu discuții foarte aprinse pe tema alegerilor europarlamentare, cu acuzații și opinii contradictorii din toate părțile, care fac deliciul mass-media din România.

Poate acesta este motivul pentru care presa a vorbit foarte puțin despre un succes răsunător al Guvernului, poate primul de o asemenea anvergură la nivel european, care vine în sprijinul sectoarelor economice puternic afectate de criză: executivul european a fost de acord ca Guvernul României să acorde garanții subvenționate pentru credite.

Astfel, Comisia Europeană a avizat o schemă propusă de Guvern pentru susținerea firmelor și societăților care se confruntă cu dificultăți de finanțare prin ajutoare de stat sub formă de garanții subvenționate pentru credite de investiții și de capital de lucru încheiate până la 31 decembrie 2010.

Ceea ce este foarte important este că Bruxelles-ul acceptă că măsura propusă de România facilitează accesul companiilor la credite și că aceasta este o modalitate eficace de a încuraja investițiile în afaceri și redresarea economică fără a denatura în mod nejustificat concurența.

În plus, schema propusă de Guvern îndeplinește condițiile din Cadrul temporar de reglementare a ajutoarelor de stat, introdus de autoritățile Uniunii Europene în contextul crizei financiare și economice, adoptat de Consiliul European, deoarece este limitată în timp, respectă pragurile relevante și este destinată doar firmelor care nu se aflau în dificultate la 1 iulie 2008.

Schema este compatibilă, astfel, cu prevederile din Tratatul Comisiei Europene, care permite acordarea de ajutoare de stat pentru a remedia perturbări grave ale economiei unui stat membru.

Reducerea comisioanelor de garantare se poate aplica pe o perioadă de până la doi ani pentru garanțiile la creditele contractate până la cel târziu 31 decembrie 2010.

În cazul în care durata creditului subsidiar depășește doi ani, primele safe-harbour prevăzute în anexa la Cadrul temporar de reglementare a ajutoarelor se pot aplica pentru o perioadă suplimentară maximă de patru ani.

Această măsură se poate dovedi o adevărată gură de aer pentru toate sectoarele economice, care suferă puternic de pe urma transformării condițiilor de creditare odată cu accentuarea crizei financiare.

Am convingerea că această măsură, împreună cu toate celelalte luate până acum, reprezintă un real sprijin pentru economia românească, însă nu trebuie să ne oprim aici.

Este un pas mare, însă dacă nu va fi urmat de alții la fel de importanți riscăm ca toate eforturile de până acum să fie în zadar.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Și eu vă mulțumesc, doamna senator.

 
Ovidius Mărcuțianu (PNL) - declarație politică cu titlul Agricultura, încotro?;

Are cuvântul domnul senator Ovidius Mărcuțianu, Grupul parlamentar al PNL, se pregătește doamna senator Mihaela Popa, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am o declarație scurtă care se intitulează "Agricultura, încotro?"

Terenurile agricole fărâmițate, lipsa irigațiilor, diversitatea formelor de proprietate, ferme conduse de nespecialiști, lipsa semințelor certificate, a tratamentelor fitosanitare și, în special, a îngrășămintelor chimice au dus la instalarea unei agriculturi de subzistență în România, cu producții foarte mici, fără o planificare de piață, care, ușor, ușor, decapitalizează producătorii agricoli și, în final, suprafețe mari de teren agricol - în 2009 sunt preconizate ca aproximativ 3 milioane de hectare să fie lăsate necultivate.

Satul românesc nu este luat în considerare decât în perioada alegerilor, cu autocare și excursii la mânăstiri.

Se știe că pe globul pământesc agricultura nu se poate face decât cu ajutorul subvențiilor.

Dacă analizăm bugetul pentru agricultură, putem observa că sunt subvenționate numai culturi care sunt răspândite pe suprafețe foarte mici, dar care au interese foarte mari.

Importăm, astfel, până la 80% din produsele agroalimentare, cu calități dubioase.

De ce nu subvenționăm producerea acestora pe sol românesc?

Seceta instalată pe întinsul țării a determinat peisajul culturilor să devină golaș și îngălbenit.

S-a instalat deja seceta pedologică, iar prognoza este una și mai alarmantă.

Nici prognozele Institutului Național de Meteorologie pentru următoarea perioadă nu sunt îmbucurătoare.

Problemele agriculturii românești pot fi rezolvate, dar de unde bani? Nu s-au demarat proiectele structurale la FADR

pentru achiziția de utilaje agricole, nu s-a micșorat acciza la motorină, ca în țările din Uniunea Europeană, nu se dă nicio importanță sectorului zootehnic, nici dezvoltare, nici investiții, nici subvenții, nici cota de lapte.

Nu se dă importanță dezvoltării sectorului legumicol și pomicol prin înființarea piețelor de gross, nici investițiilor în fabricile de conserve, pentru a hrăni cât mai natural populația.

Nu s-a făcut nimic nici până la această dată pentru cultivarea soiei modificate genetic, al cărei șrot este folosit în țările Uniunii Europene în hrana animalelor.

Nu se face nimic pentru cultivarea sfeclei de zahăr.

Atenționez, în final, coaliția de guvernare că starea populației care trăiește din sectorul agricol, circa 45%, se înrăutățește pe zi ce trece.

Bine spuneau unii: când dispare pâinea de pe masa omului, se poate renunța ușor la democrație.

Din cauza lipsei de performanță în agricultură, democrația se năruie pe zi ce trece. (Discuții în sală.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Domnule senator, vă rog...

 
 

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Stimați colegi, vă rog să păstrați liniștea în sală.

Ați terminat, domnule senator, da?

Vă mulțumesc.

 
Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca titlu Educația copiilor cu dizabilități - incompetență sau nepăsare?;

O invit la microfon pe doamna senator Mihaela Popa, Grupul parlamentar al PD-L, și se pregătește ultimul vorbitor la secțiunea declarații politice, domnul senator Dorin Păran, Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, doamna senator.

Stimați colegi...

 

Doamna Mihaela Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Scuzați-mă, doamna senator.

Doamnelor și domnilor senatori, vă rog să luați loc în sală și să păstrați liniștea.

 
 

Doamna Mihaela Popa:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Educația copiilor cu dizabilități - incompetență sau nepăsare?"

În perioada de după anul 2000, la nivelul Uniunii Europene s-au produs progrese fără precedent în realizarea efectivă a unui spațiu european extins educației.

Principalele obiective strategice europene în domeniul educației și formării profesionale, structurate în documente elaborate de Comisia Europeană pentru educație, vizează, cu prioritate, facilitarea accesului la educație și promovarea egalității de șanse.

Îmbunătățirea accesului la educație și formare pentru categoriile de persoane defavorizate, copii și tineri cu dizabilități, este un alt obiectiv prioritar pe care statele membre sunt chemate să-l urmeze.

Educația incluzivă reprezintă o bază importantă pentru garantarea egalității de șanse persoanelor cu nevoi speciale în toate aspectele vieții acestora, iar sistemele de educație din toate statele europene trebuie să devină flexibile, capabile să răspundă nevoilor adesea complexe și specifice ale acestor elevi.

În România educația copiilor cu dizabilități se desfășoară atât în unități de învățământ special, cât și în unități de masă numite școli incluzive, care și-au deschis porțile pentru a primi copii cu cerințe educaționale speciale.

În ultimii ani, chiar dacă nu a fost suficient sprijinit de autorități și factori de decizie, acest proces de incluziune școlară a luat amploare, astfel încât un număr mare de copii cu cerințe educative speciale a rămas să învețe împreună cu ceilalți copii în învățământul de masă, dar, deși au parcurs împreună același curriculum, adaptat nevoilor lor de învățare, din acest an școlar aceștia riscă să fie discriminați din nou de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, instituție chemată să respecte și să promoveze dreptul la educație și șanse egale pentru copii cu CES.

Prin Ordinul ministrului nr. 3.765 din 30 aprilie 2009 se stipulează că, dacă acești copii nu au participat la tezele unice, elevii cu cerințe educative speciale nu mai pot să-și continue educația decât în școlile speciale, chiar dacă vorbim de educație obligatorie.

Oare la nivelul ministerului se cunoaște situația elevilor cu cerințe educative speciale? Câți astfel de elevi sunt școlarizați în învățământul de masă și câți dintre aceștia nu au participat la tezele unice din diferite motive? Unul dintre aceste motive a fost și acela că, pentru a participa la tezele unice, copiii, părinții acestora ar fi trebuit să facă o solicitare către conducerea unității școlare.

Multe dintre școli au încercat să limiteze participarea copiilor cu CES la tezele speciale, tocmai pentru a nu ajunge pe ultimele locuri în clasamentele realizate de inspectoratele școlare.

Poate că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a utilizat doar o exprimare nefericită și se referă la elevii din școlile speciale pentru dizabilități mentale, care nu participă la aceste teze și care parcurg un curriculum special, total diferit de cel din învățământul de masă.

Această măsură luată de minister poate avea grave repercusiuni în sistem, unde integrarea școlară a copiilor cu dizabilități se realizează haotic și legislația este aplicată cu mari diferențe de la un județ la altul.

În tot sistemul de învățământ special cuvântul care guvernează educația copiilor cu dizabilități este inechitatea. Școlile speciale pentru copiii cu deficiențe senzoriale - surzi și nevăzători - sunt insuficient dotate cu materiale și mijloace educaționale adecvate, iar calitatea procesului educativ are, astfel, mult de suferit.

De ce se fac vinovați acești elevi care sunt plasați la marginea sistemului educațional?

Copiii nevăzători și surzi sunt tot la fel de dotați, din punct de vedere intelectual, ca toți ceilalți elevi care au nevoie de învățare specifică.

Copiii nevăzători învață să scrie și să citească utilizând un alfabet specific - alfabetul Braille.

Astfel, în școlile speciale sunt absolut necesare instrumente speciale de învățare a scrisului și cititului, iar computerele trebuie să fie adaptate cu sinteză vocală, tastatură în Braille, însă acestea nu prea sunt de găsit într-o instituție de educație specială sau, dacă sunt, sunt vechi și nu prea mai pot fi utilizate de către elevi.

Accesul la informație se realizează greoi, iar participarea acestora la nivelurile superioare de educație este îngrădită.

În aceeași situație se află și școlile pentru elevii surzi.

Un exemplu în acest sens este Școala Specială pentru Surzi din Iași, care aproape se dărâmă.

Localul este revendicat - iar elevii surzi trebuie să învețe în condiții greu de imaginat, mai ales când afară plouă -, din acest motiv nu pot accesa nici fonduri pentru reabilitarea clădirii.

Este o unitate de învățământ care școlarizează copiii surzi din multe județe ale Moldovei, începând de la grădiniță și terminând cu clasele de liceu și școală profesională, însă nu s-a găsit nicio soluție pentru ei, iar problema lor persistă.

Oare la fel ar fi procedat autoritățile dacă ar fi fost vorba de copii ai căror părinți pot milita pentru respectarea dreptului la o educație de calitate?

O problemă comună, cu care se confruntă tot sistemul de educație special, este lipsa manualelor, iar ministerul nu a rezolvat această problemă, deși li s-a promis de câțiva ani buni.

Pentru elevii cu deficiență mintală, ultima editare a manualelor a fost în anii '70.

Sunt prea puțini ca să conteze și să poată fi luate și nevoile lor educaționale în serios de către autorități? Aceasta este întrebarea pe care o adresez astăzi.

În ceea ce privește programele școlare pentru învățământul profesional, li s-a sugerat să le adapteze singuri după cele de la învățământul de masă, motivația fiind aceea că durează prea mult aprobarea celor specifice.

Noul curriculum pe care ministerul îl propune pentru educația specială a fost realizat fără consultarea cadrelor didactice și a specialiștilor și nu ține cont de specificul diferitelor tipuri de deficiențe, fiind conceput exclusiv în birouri ministeriale.

Propunerile de la școlile speciale au fost transmise, dar nu au fost luate încă în considerare.

Poate, până la aprobarea acestora, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării va încerca și o colaborare cu cei care lucrează direct cu copiii cu dizabilități și le cunosc mai bine nevoile, pentru că un curriculum trebuie realizat, în primul rând, luând în considerare nevoile reale ale celor care trebuie să-l parcurgă.

Mai mult, metodologia permite accesul cadrelor didactice într-o școală specială fără niciun fel de formare specifică.

Nici cadrele didactice care au integrați în clasă elevi cu dizabilități senzoriale nu beneficiază de formare sau de sprijin din partea sistemului.

Majoritatea profesorilor învață limbajul semnelor sau alfabetul Braille de la elevi mai mari sau de la părinții acestora și toate aceste lucruri se petrec în învățământul obligatoriu.

Școala nu-i sprijină, societatea nu le respectă drepturile și nu-i acceptă, egalitatea de șanse rămânând doar un deziderat.

Ca să nu mai spunem că, și din cauza legislației complicate și a implicării mai multor ministere și instituții, agenții și autorități, există o multitudine de anomalii: elevii care învață în școli speciale stau în internatul școlii și sunt considerați instituționalizați chiar dacă ei au familii, înființarea atelierelor protejate nu intră în atribuția clară a unui minister și nu se știe dacă este o problemă care ține de încadrarea în muncă sau de educație și profesionalizare, iar lista problemelor poate continua.

Educația este un drept garantat, nu un drept care trebuie câștigat.

Copilul nu trebuie să-și cucerească dreptul la a învăța, indiferent de condiția socială, boală sau dizabilitate.

Din păcate, pentru marea majoritate a acestor copii, școala poate deveni o experiență traumatizantă dacă cei care ne conduc destinele nu vor lua urgent măsurile menționate.

Având în vedere aspectele menționate anterior, doresc să trag un semnal de alarmă asupra problematicii educației copiilor cu dizabilități, cu cerințe educative speciale și să-i adresez doamnei Ecaterina Andronescu, ministrul educației, cercetării și inovării, următoarea întrebare: când consideră că se vor lua măsuri concrete pentru rezolvarea problemelor sesizate și care vor fi acestea?

Pentru că pe data de 5 iunie am sărbătorit "Ziua Educatorului", aș dori să închei prin a felicita toate cadrele didactice din România și a le transmite guvernanților un mesaj: când statul nu plătește profesorii, copiii sunt cei care vor plăti. (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

Vă reamintesc că trebuie să ne încadrăm în timpul de trei minute, pentru a putea da posibilitatea tuturor să prezinte declarațiile politice.

 
Dorin Păran (PD-L) - declarație politică intitulată Între două paralele - naționalizarea și retrocedarea;

Vă rog, domnule senator Dorin Păran, trei minute, ca să putem trece mai departe, la legiferare.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Dorin Păran:

Declarația mea politică de astăzi se numește "Între două paralele - naționalizarea și retrocedarea".

Stimați colegi,

În urmă cu 61 de ani, adică la 11 iunie 1948, comuniștii aflați la putere introduceau, după cunoscutul mod de acțiune, adică abuziv, Legea nr. 119/1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurare, miniere și de transporturi.

Statul comunist se voia, la acel moment, stăpânul absolut al țării.

Desigur că, după cum sunau declarațiile liderilor politici ai vremii, naționalizarea să făcea sub pretextul binelui colectiv și, mai ales, al binelui poporului.

Propaganda comunistă a făcut ca această lege a naționalizării să pară în acel moment o adevărată binecuvântare.

Se încerca, prin metodele de manipulare clasice, să se acrediteze faptul că noul stăpân al fabricilor și uzinelor țării era muncitorul - acel muncitor care fusese legat întreaga viață de strung ori de mașina de frezat.

Naționalizarea a primit o acoperire, din punct de vedere legislativ, prin Decretul nr. 729 din aprilie 1948.

Practic, acest act normativ era cel prin care fusese promulgată noua Constituție a Republicii Populare Române.

Articolul 11 din Decretul nr. 729/1948 prevedea că, atunci când interesul general ar cere, mijloacele de producție, băncile, societățile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, să poată deveni proprietatea statului, adică bun al poporului, în condițiile prevăzute de lege.

Principiul l-am auzit cu toții de-a lungul acelor ani: luăm de la cei puțini, bogații fără scrupule, moșierii, cei care ne robesc, și dăm la cei mulți și săraci.

Prin actul naționalizării, comuniștii nu făceau altceva decât să clameze egalitatea și succesul măreț al reformelor socialiste care, chipurile, dezvoltau țara.

Falsitatea acestei teze a fost demonstrată zi de zi în toți anii fără glorie ai comunismului.

Nimic nu trebuie să ne determine să uităm dramele atâtor familii care s-au trezit aruncate în stradă, la propriu, în urma naționalizării.

Oameni care au muncit și s-au chivernisit timp de generații s-au dedicat casei lor și familiei lor, au avut de suferit cumplit de pe urma actelor arbitrare ale comuniștilor.

Astăzi, prin Constituția României, se garantează dreptul la proprietate.

Art. 44 alin. (3) din Constituție consfințește că "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii".

De asemenea, alin. (4) al aceluiași articol din Constituție prevede că "Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor."

Doamnelor și domnilor senatori, Dacă urmărim presa, vedem și astăzi diverse cazuri ce apar ca o extensie la acțiuni făcute în urmă cu zeci de ani.

Ce vreau să spun? Sunt și astăzi zeci de cazuri în care foștii proprietari se află în procese cu actualii chiriași.

Totdeauna, acest subiect a fost unul sensibil.

De multe ori, s-a apelat la el ca retorică politică, deoarece era un subiect ce aducea voturi.

La momentul concret, au existat și, de ce să nu o spunem, există și acum nemulțumiri.

Aceste nemulțumiri sunt și de o parte, și de cealaltă.

Vedem atât vechii proprietari deposedați abuziv, care, după zeci de ani de procese, se declară dezamăgiți, iar, pe de altă parte, vedem și nemulțumirile actualilor chiriași care își arată doza lor de revoltă.

Or, sigur, acest gen de situații tensionate, care implică timp, bani și mult stres, nu sunt de dorit, pentru că de suferit au ambele tabere.

În încheiere, stimați colegi, doresc să mai precizez doar atât: am ținut să fac această declarație politică din două motive:

În primul rând, pentru că 11 iunie 1948 a fost o zi care a pus o temelie solidă și nefericită în consolidarea statului totalitar comunist prin naționalizare, producând multe drame.

Acest lucru nu trebuie să-l uităm.

Un al doilea motiv pentru care susțin această declarație politică în fața dumneavoastră este legat de semnalarea faptului că, și în prezent, după, iată, aproape 20 de ani de la revoluție, încă nu s-a reușit în România lămurirea situației retrocedărilor.

Poate veți spune unii dintre dumneavoastră că lucrurile totuși se mișcă.

Da, de acord, se mișcă, dar nu cum ar trebui și, mai mult decât atât, nu așa cum se așteaptă oamenii.

Noi, ca parlamentari, cred că avem datoria să atragem cel puțin atenția asupra acestui fapt, de aici, de la tribuna Senatului României.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
 

Doamnelor și domnilor senatori,

Au depus declarațiile politice la secretariatul ședinței noastre doamna senator Doina Silistru, doamna senator Elena Mitrea.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul ședinței:

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având titlul Aspecte moraljuridice împotriva avortului (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe David:

Declarația politică se intitulează "Aspecte moral-juridice împotriva avortului".

Practicarea avortului, atât în cadrul căsătoriei, cât și în cazul relațiilor extraconjugale și întâmplătoare, este o crimă împotriva vieții umane, în general, și a copilului, în special.

Conform scrierilor biblice, în vechime însă, oricare metodă folosită pentru întreruperea sarcinii era considerată nepermisă.

Fătul a fost socotit întotdeauna și în mod constant om deplin.

Grăitoare în sublinierea acestui aspect sunt cuvintele prof. dr.Nicolae Lăuraș: "Avortul nu este numai o întrerupere a sarcinii, ci o întrerupere a vieții omenești, deci o crimă cu premeditare."

De aceea și în Jurământul lui Hipocrat - și astăzi rostit de absolvenții de medicină la încheierea studiilor - medicul, ca slujitor al vieții, mărturisește în fața lui Dumnezeu și a oamenilor că "nu voi da femeii substanțe avortive".

Există, desigur, și susținători ai avortului, inclusiv personalități din lumea academică.

Ei consideră avortul, ca și practicarea lui, o problemă indiferentă din punct de vedere moral, asemănându-l cu viciul fumatului.

"În conștiința comună - spunea o profesoară universitară de criminalistică -, avortul a încetat a mai fi considerat delict penal.

Legiuitorul este dator să urmeze conștiința socială.

Aceasta s-a întâmplat în toate timpurile - se întâmplă și astăzi -, cu sancționarea sau nesancționarea legală a diferitelor comportamente.

Așa, de exemplu, fumatul se pedepsea în multe țări europene cu moartea.

În zilele noastre, aceasta ni se pare o glumă.

Din contră, pirateria era socotită o faptă de vitejie, pentru ca astăzi ea să se încadreze faptelor criminale."

O asemenea interpretare este mai mult decât simplistă.

Avortul, care înseamnă suspendarea sau nimicirea vieții, nu poate fi comparat cu fumatul, și nici chiar cu pirateria. Și fiindcă gestația este crearea unei vieți pe care niciun studiu din lume al evoluției nu a putut-o nega, proavortoniștii declară că fătul nu este om, deoarece nu are viață proprie, întrucât embrionul - susțin ei - este o bucată de carne a cărei expulzare din corpul mamei este o problemă absolut personală, deci nu constituie o problemă morală și, cu atât mai mult, nu poate fi considerată o crimă.

Oare așa să fie? Eu cred că nu.

Aceste argumente au darul de a ascunde, de fapt, adevărul cu privire la acest fenomen care, din păcate, este și în prezent.

Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu 8 Iunie - Ziua Oceanului Planetar (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "8 Iunie - Ziua Oceanului Planetar".

Ziua Oceanului Planetar, sărbătorită la 8 iunie în fiecare an, are rolul de a reaminti importanța pe care o are oceanul în dezvoltarea unei vieți echilibrate.

Data de 8 iunie, în care se marchează această zi, a fost declarată sărbătoare în 1992, la Summitul Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro, având patru mari obiective: primul obiectiv este acela de a acționa în fiecare clipă, de a schimba perspectiva cetățenilor, încurajându-i să se gândească la ce semnifică marea pentru ei și la ce are ea de oferit oamenilor;

al doilea mare obiectiv este de a le oferi oamenilor șansa să învețe - multe persoane nu-și dau seama de abundența de vietăți care trăiesc în apă și de consecințele pe care le au acțiunile omului asupra lor; un alt punct important este acela de a schimba stilul de viață al oamenilor și percepția acestora asupra mărilor și oceanelor; cel de-al patrulea mare obiectiv este de a sărbători, fie că oamenii locuiesc pe țărm sau nu, pot participa la orice eveniment care are scopul de a promova îngrijirea oceanelor.

Această zi nu este încă recunoscută drept sărbătoare internațională de Națiunile Unite.

De Ziua Oceanului Planetar se organizează diferite activități precum: curățirea plajelor, lecții tematice, concursuri de artă, festivaluri de film și alte festivități care ar ajuta la conștientizarea faptului că viața organismelor vii depinde enorm de ocean.

Oceanul Planetar reprezintă un înveliș unitar de apă al Pământului.

Suprafața Oceanului Planetar este de 361 milioane kilometri pătrați, ceea ce constituie trei sferturi din suprafața Globului.

Volumul apelor oceanice este de 1.370 milioane kilometri cubi și constituie 97% din volumul hidrosferei - învelișul de apă al globului terestru.

Adâncimea medie a Oceanului Planetar este de 3.790 metri, iar cea maximă de 11.516 metri, Groapa Marianelor.

Dacă apa ar fi repartizată uniform pe suprafața terestră, ea ar forma un strat cu grosimea de 2.700 metri.

Evoluând de la nave cu pânze până la submersibile capabile să se scufunde până la cele mai mari adâncimi, explorarea științifică a oceanului a permis dezlegarea mai multor enigme legate de Oceanul Planetar.

Astăzi, oamenii de știință pot descrie marea majoritate a proceselor din ocean, procese de care depinde foarte mult și clima continentelor.

Numit și "Ocean Mondial", Oceanul Planetar este compus din cele cinci oceane - Pacific, Atlantic, Indian, Arctic și Antarctic, împreună cu mările și golfurile care se leagă prin strâmtori sau direct cu Oceanul.

Oceanul Planetar oferă industriei mondiale numeroase resurse, atât biologice, cât și energetice, și conține o imensă diversitate de minerale marine formate în urma diferitelor procese geologice.

Diversitatea resurselor în diferite zone ale Oceanului Planetar este asigurată de proprietățile fizice (transparență, temperatură, culoarea apei etc.) și chimice (salinitate, gaze dizolvate și altele) ale apei.

Mările reprezintă părți separate ale Oceanului Planetar, care se deosebesc de suprafețele oceanice prin anumite proprietăți fizice și chimice ale apei (temperatură, salinitate, densitate, dinamica apelor etc.).

Mările au legătură cu apele oceanelor prin porțiuni înguste, deseori prin strâmtori puțin adânci care nu permit un schimb intens cu apa din zonele abisale ale oceanelor.

Majoritatea mărilor sunt situate pe platforme continentale, fiind înconjurate de insule și peninsule - Marea Nordului, Marea Kara, Marea Baltică etc.

După regimul hidric și așezarea geografică, mările se clasifică în: interioare - continentale -, semideschise, deschise și interinsulare.

Golfurile sunt părți ale oceanului (mării) separate de acestea din cauza configurației țărmurilor și deosebite oarecum de suprafețele acvatice vecine.

Strâmtorile reprezintă părți înguste ale oceanului care despart continente sau insule, leagă oceane și mări.

Cea mai lungă strâmtoare este considerată Strâmtoarea Mozambic, 1.670 kilometri, iar cea mai lată, 900 kilometri, și mai adâncă, 5.248 metri, Strâmtoarea Drake.

Suprafața liberă a apei oceanelor și mărilor, numită și suprafață de nivel, se schimbă atât în spațiu, cât și în timp.

Asupra schimbării suprafeței de nivel influențează temperatura, presiunea atmosferică, vântul, bilanțul de apă, forțele generatoare de maree și mișcările scoarței terestre.

Oscilațiile de nivel, în funcție de cauzele ce le provoacă, poartă un caracter periodic și neperiodic.

Durata oscilațiilor de nivel poate să fie scurtă, câteva ore, și îndelungată, oscilații seculare.

Oscilațiile periodice sunt determinate de mersul anual al temperaturii, presiunii atmosferice, de precipitații, scurgeri, de schimbările direcției vânturilor și forțelor generatoare de maree.

Oscilațiile bruște de nivel pot fi provocate de înaintarea cicloanelor tropicale.

Oscilațiile seculare de nivel pot fi provocate de schimbarea cantității de apă în ocean - cauze hidrocratice -, precum și a volumului oceanului, în legătură cu procesele ce decurg în interiorul Pământului.

Oscilațiile hidrocratice pot fi condiționate și de repartizarea maselor de apă între oceane și continente.

Resursele naturale ale Oceanului Planetar sunt foarte bogate și diverse, dar nu inepuizabile.

Deocamdată însă, ele sunt insuficient studiate și valorificate.

Aceste resurse pot fi convențional clasificate în următoarele grupe: biologice, minerale și energetice.

Resursele biologice, apele Oceanului Planetar, conțin cantități imense de masă biotică.

Conform datelor savantului rus L.A.Zenkevich, masa organismelor vegetale și animale din apele oceanice constituie circa 16 miliarde de tone.

Ele se reproduc permanent.

Cele mai bogate în substanțe organice sunt apele zonei neritice și pelagice.

85% din produsele biologice ce se extrag din apele oceanice le constituie peștele.

Din producția de pește numai 65% sunt folosite în alimentația omului, iar 35% servesc drept hrană pentru păsări și vite sub formă de făină de pește.

Actualmente, în urma pescuitului intensiv, se observă o epuizare a rezervelor de pește în unele regiuni ale Oceanului Planetar.

De aceea, se iau măsuri pentru reglarea pescuitului în scopul măririi rezervelor de pește.

De asemenea, se ține cont de necesitatea de a înmulți grupele de plante și microorganisme ce servesc ca hrană pentru pești.

Dintre mamiferele acvatice au importanță economică balenele, focile, morsele, ursul-de-mare, lutrul-de-mare, cașaloții, delfinii.

Vânatul intensiv în unele regiuni ale Oceanului Planetar a dus la exterminarea unor mamifere marine (vaca-de-mare).

Unele dintre aceste mamifere sunt vânate pentru blana lor prețioasă - lutrul, ursul-de-mare -, altele, pentru carne și grăsime - balena, cașalotul.

Carnea de balenă este utilizată pentru producerea conservelor și făinii folosite în hrana animalelor, iar grăsimea servește la fabricarea margarinei, săpunului, glicerinei, uleiului pentru vopsele.

Din ficatul și pancreasul de balenă se produc medicamente.

Cașalotul este vânat și pentru colectarea ambrei - substanță cu aromă puternică -, care se utilizează în parfumerie.

Vânatul nelimitat al mamiferelor acvatice, încă la începutul secolului al XX-lea, a dus la micșorarea numărului unor reprezentanți ai faunei acvatice, ca balena albastră, lutrul și ursul-de-mare.

Astfel, a apărut pericolul dispariției lor.

În legătură cu aceasta, s-a luat un șir de măsuri în scopul ocrotirii și măririi numărului unor mamifere acvatice.

Este interzis vânatul balenei albastre, iar vânatul balenelor, cașaloților și altor mamifere acvatice este strict reglementat.

În zona litorală și neritică (de șelf), în afară de pește, se pescuiesc și unele specii de moluște comestibile - midiile și stridiile -, care sunt foarte apreciate în unele țări din Europa Occidentală.

De asemenea, sunt pe larg pescuite și unele moluște din clasa cefalopodelor - calmarul, caracatița, octopodele.

Dintre crustacee, în mări și oceane se pescuiesc în cantități mari: crabul, langusta, homarul, creveta, fiind întrebuințate pe larg în alimentație în unele țări ale Asiei.

Trebuie menționat că în zonele de șelf ale unor țări au fost create ferme acvatice, unde se cresc unele forme de moluște și crustacee.

Asemenea țări, ca Franța, Danemarca, Spania, colectează anual până la 100 de mii de tone de midii.

Producția de crustacee atinge 70-80 de mii de tone.

Un interes economic deosebit prezintă algele, care până în prezent sunt folosite insuficient.

Unele dintre ele - varzade- mare, salata-de-mare - constituie produse alimentare foarte ieftine și nutritive.

Alte specii de alge servesc drept materie primă pentru obținerea agar-agarului, iodului, utilizate pe larg în medicină, de asemenea în industria textilă și cofetărie.

Algele mai sunt folosite ca nutreț pentru vite, din ele se fabrică bicarbonat de sodiu.

Algele laminaria servesc ca materie primă pentru fabricarea alginatului (clei), întrebuințat la vopsirea țesăturilor, prepararea săpunului.

Unele alge sunt utilizate în producția drojdiilor, spirtului, hârtiei, cartonului.

China colectează anual circa 1,5 milioane de tone de alge, inclusiv 300 de mii de tone de alge brune, iar în Japonia 0,5 milioane de tone.

Până în prezent, este insuficient folosit planctonul - microorganismele vegetale și animale ce trăiesc în straturile superioare ale apei și servesc ca hrană pentru pești și alte organisme.

Planctonul reprezintă un produs alimentar foarte valoros atât pentru om, cât și pentru păsări și vite.

Din plancton se produc vitamine, grăsimi, medicamente.

Rezervele de pește și moluște nu sunt nelimitate și, pentru că populația lumii, într-o continuă creștere, are nevoie să se hrănească, trebuie găsite mijloace de a mări cantitatea de hrană provenită din oceane.

Soluția ar fi cultivarea artificială a hranei în mări.

Acvacultura, știința creșterii peștilor și a altor vietăți marine, este foarte veche.

Chinezii o aplicau deja în urmă cu cel puțin 4 milenii și ea s-a răspândit rapid și în alte părți din estul și sudul Asiei.

Mai multe tipuri de vietăți marine sunt potențiale surse de medicamente.

De exemplu, unele bacterii oceanice pot produce antibiotice.

Două componente, una folosită în tratamentul cancerului și cealaltă pentru combaterea virușilor, au fost extrase dintr-o specie de burete descoperită în Marea Caraibelor.

Unele specii de alge roșii produc agar-agar, utilizat în medicină, dar și în cercetarea științifică ca mediu de cultură pentru bacterii.

Specia mușchiului irlandez este utilizată în producerea siropului de tuse, a pastei de dinți și înghețatei.

Alte plante și animale marine produc otrăvuri puternice care se pot utiliza în scopuri medicale ca stimulatori cardiaci.

Resurse minerale - cele mai productive zone pentru țiței și gaze naturale - se află în imediata apropiere a continentelor.

Unele ape de coastă conțin și cărbune, și metale, printre care fier, titan și cositor.

Exploatarea marină a țițeiului a început în California în anii 1890 și, până în anii 1960, aproximativ 90 % din totalul acestui gen de exploatări se aflau în apele din jurul Statelor Unite.

Începând de atunci, potențialul de forare marină a fost exploatat de multe alte țări.

Substanțele minerale dizolvate în ocean sau depuse pe fundul acestuia sunt diverse și enorme.

Din apele oceanelor și mărilor se extrag sare, brom, magneziu etc.

În SUA 75 % din bromul folosit este de proveniență marină.

Pe fundul Oceanului Planetar se întâlnesc în cantități inepuizabile concrețiuni de fier, mangan și fosforit.

Numai în Oceanul Pacific sunt concentrate 1,5 milioane de tone de concrețiuni de mangan.

Ele conțin circa 50 % mangan, de asemenea nichel, cupru, cobalt și alte metale.

Dimensiunile acestor concrețiuni sunt de la 5 până la 20-30 centimetri, având masa de 60-70 kilograme.

De pe șelful multor mări se extrag concrețiuni de fosforit.

Milioane de tone de cărbune se dobândesc anual din mediul subacvatic în Japonia, Canada, Anglia.

Au fost descoperite mari zăcăminte de cărbune în mediul marin din apropierea țărmurilor Spaniei, Italiei, Chile.

Aceste zăcăminte reprezintă o prelungire a straturilor de cărbune de pe uscat.

În unele regiuni ale Oceanului Planetar, la adâncimea de 300 - 600 metri, se găsesc îngrămădiri de concrețiuni de sulfat de bariu, BaSO4 - barit, care împreună cu zincul se utilizează la fabricarea vopselelor.

Din depozitele maritime litorale se extrage chihlimbarul, care este folosit pe larg la confecționarea bijuteriilor.

În cantități mari el se găsește în Marea Baltică.

În depozitele marine litorale și de șelf sunt concentrate zăcăminte friabile de aur, platină, diamante, titan, zirconiu, cositor.

Dacă tot aurul din oceane ar fi adunat într-un singur loc, s-ar obține lingouri cu o greutate totală de 8 miliarde de tone.

În regiunile de sud-vest ale Africii, din depozitele de nisip și prundiș, de la adâncimea de 70 metri, se extrag diamante, iar de pe țărmurile Peninsulei Alaska se dobândește aur.

De pe fundul Golfului Mexic, prin forare, se extrage sulf.

Din zona litorală se dobândesc materiale de construcție: nisip, prundiș, iar de pe fundul oceanelor - perle.

Oceanul Planetar este bogat în zăcăminte de petrol și gaze.

Petrolul și gazele constituie 90% din zăcămintele extrase din ocean.

Aceste zăcăminte se găsesc în majoritatea cazurilor în zona șelfului, la 30 - 450 metri adâncime.

Unele dintre cele mai mari zone ale mediului marin de extragere a petrolului și gazului natural sunt:

Marea Caspică, Marea Mediterană - circa 20 de milioane de tone anual -, Marea Nordului - sunt cunoscute 100 de zăcăminte de petrol și gaze naturale, cu un debit al sondelor de petrol de 1.300 - 1.800 tone/zi, iar al celor de gaze de 1,5 milioane metri cubi/zi.

Rezervele de petrol ale unor zăcăminte din Marea Nordului constituie 135 - 400 de milioane de tone.

În ultimul timp, au fost descoperite zăcăminte în sectorul britanic, cu rezerve de 600 de milioane de tone de petrol și 160 de miliarde metri cubi de gaze.

Una dintre cele mai mari provincii petrolifere a mediului marin este Golful Mexic - aici sunt cunoscute 270 de zăcăminte de petrol.

Rezervele de petrol ale unor zăcăminte constituie 60 - 170 de milioane de tone, iar cele de gaze - până la 58 de miliarde metri cubi.

Numai în partea de nord a Golfului Mexic, în prezent, se pot extrage 5,5 miliarde de tone de petrol și 4,5 - 9,1 trilioane metri cubi de gaze.

O altă provincie petroliferă o reprezintă zona atlantică de vest, unde rezervele de petrol constituie 28 de miliarde de tone.

Aproape în toate zonele de șelf ale Oceanului Pacific - Peru, Chile, Ecuador, Japonia, China, Vietnam, Australia - au fost descoperite zăcăminte de petrol și gaze naturale.

În Oceanul Indian una dintre cele mai mari provincii petrolifere este situată în Golful Persic.

Rezervele lui se cifrează la 10,6 miliarde de tone, până în prezent fiind extrase doar 1,35 miliarde de tone.

Zăcăminte de petrol și gaze au fost descoperite și în zonele de șelf ale Mării Beaufort, Canadei, Alaskăi din Oceanul Arctic.

Una dintre resursele naturale ale Oceanului Planetar o reprezintă însăși apa.

Necesarul de apă potabilă crește permanent, iar unele regiuni ale Globului suportă o penurie de apă.

Se resimte lipsa de apă potabilă și de apă pentru irigație.

În legătură cu aceasta, se construiesc stațiuni de desalinizare a apei marine.

Rezerve mari de apă dulce concentrează aisbergurile, care în viitor se prognozează că vor fi utilizate pe larg.

Resurse energetice - izvoarele de energie ale Oceanului Planetar sunt diverse: energia mareelor, curenților, valurilor, vântului, biomasa algelor.

Energia apelor oceanice nu este pe deplin folosită.

În unele țări este utilizată energia mareelor.

Pe baza ei funcționează centrale electrice în Franța (La Manche), Canada (Annapolis), China, Rusia (Murmansk, Golful Mezeni în Marea Albă).

Centrala din Golful Mezeni are o capacitate de 10 mii kW, iar cele din Golful Penjinsk și Marea Ohotsk - de 30 și, respectiv, 100 mii kW.

Apele Oceanului Planetar dețin un imens potențial energetic, care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrică.

Principalele surse de energie luate în considerare, cel puțin la nivelul tehnicii actuale, se referă la:

maree, curenți marini, valuri, diferențele de temperatură ale stratului de apă marină și hidrogenul.

Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 metri, determinând oscilații lente de nivel ale apelor marine.

Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare anumite condiții naturale: în primul rând, amplitudinea mareelor să fie de cel puțin 8 metri, iar, în al doilea rând, să existe un bazin natural care să comunice cu oceanul printr-o deschidere îngustă.

Aceste condiții naturale apar numai în 20 de zone ale globului: țărmurile atlantice ale Franței, Canadei, Marii Britanii, nordul Australiei, SUA, în estul Chinei etc.

Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar fi valorificată integral în centralele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multă energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în funcțiune în prezent pe glob.

Valurile reprezintă o formă de stocare a energiei transmise de vânt, energie calculabilă și demnă de luat în considerare.

Calculele au evidențiat că valurile cu înălțimea de 1 metru, lungimea de 40 metri și perioada de 5 au o putere disponibilă de circa 5 kW pe un front de 1 metru lățime.

Se afla în studiu și unele proiecte ce urmăresc valorificarea energiei mării prin utilizarea diferenței de temperatură dintre diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar.

În mod frecvent, în apele mărilor calde există diferențe mari de temperatură între straturile de suprafață și cele de adâncime, care ar putea permite funcționarea unor instalații energetice pe baza folosirii a două surse de căldură cu temperaturi diferite.

Hidrogenul poate fi obținut din apele mării în cantități practic inepuizabile, prin procedeul cunoscut în chimie de oxidare-reducere.

Hidrogenul obținut în acest mod poate fi lichefiat și stocat sau transportat prin conducte.

El reprezintă un excelent combustibil sau carburant, ușor de depozitat, de transportat la mari distanțe și, ceea ce trebuie subliniat, reînnoibil - prin arderea lui, apa reintră în circuit fără să polueze.

Hidrogenul se folosește deja în SUA și Japonia.

Problema cu care se confruntă omenirea acum este că stratul subțiere al atmosferei s-a îngroșat din pricina uriașelor cantități de bioxid de carbon și a altor gaze de seră, rezultatul acțiunilor iraționale ale omului.

Pe măsură ce se îngroașă atmosfera, ea reține o cantitate mai mare de radiații infraroșii.

Drept rezultat, temperatura atmosferei și a oceanelor crește primejdios de mult.

Iată cum omul, prin acțiunile sale necontrolate, a provocat și continuă să provoace încălzirea globală.

Conform declarațiilor cercetătorului Gary Schaffer, de la Institutul danez Niels Bohr, pe baza modelului de evoluție a ecosistemului planetar elaborat de echipa sa, peștii și mamiferele acvatice vor deveni primele victime ale crizei de oxigen care amenință Pământul.

Oamenii de știință prezic dispariția mai multor vietăți oceanice, pe măsură ce alterarea echilibrului biologic va declanșa o catastrofă globală.

Milioane de animale marine moarte vor acoperi suprafețele mărilor și numai creaturile minuscule și organismele vegetale vor supraviețui în adâncurile oceanice.

Cercetătorii și-au bazat estimările pe analizarea schimbărilor atmosferice, oceanice, tectonice și biosferice suferite de Pământ din anul 1756 și până astăzi.

Două secole și jumătate de industrializare au afectat într-o proporție uriașă mediul, încălzirea globală și concentrația ridicată de dioxid de carbon din atmosfera afectând și resursele acvatice ale planetei.

Pentru că nivelul de oxigen din oceane a scăzut drastic în ultimii ani, formele de viață marine superioare vor alcătui primul grup pe lista de specii decedate.

Reducerea cantității de oxigen din oceane va ucide peștii și mamiferele marine în prima instanță.

Caracatițele, crabii și scoicile vor dispărea apoi.

Bureții și coralii vor suferi schimbări majore, deoarece speciile lor își vor dizolva scheletele.

Fitoplanctonul și planctonul animal de la suprafața oceanelor vor absorbi nitrogenul în apă.

Ca rezultat, biomasa planctonului va cunoaște o sporire uriașă, transformând oceanul într-o uriașă mlaștină.

Primele vestigii ale dezastrului iminent se pot observa deja în apele mici de coastă, contaminate cu fertilizatori agricoli.

Aceste zone sunt practic moarte, nemaifiind populate nici măcar de crabi sau scoici.

Zonele moarte vor continua să-și extindă suprafețele pe parcursul următorilor ani, dacă omenirea nu va lua măsuri pentru a controla activitățile industriale.

O echipă de cercetători de la Smithsonian's National Museum of Natural History, SUA, a demonstrat, pe baza fosilelor marine depozitate în insula Bermuda din Oceanul Atlantic, că acum aproximativ 400.000 de ani nivelul Oceanului Planetar era mai ridicat cu 21 de metri decât este astăzi.

Atunci era tot o perioadă interglaciară, cum este și astăzi.

Astfel, modelizările schimbărilor climatice și ale nivelurilor oceanelor vor trebui actualizate.

Studiul a fost publicat în revista Quaternary Science Review pe 4 februarie 2009.

Căpitanul Jacques Yves Cousteau a fost primul care a tras un semnal de alarmă privind Oceanul Planetar, despre care spunea că "este pe moarte", sufocat de deșeurile oamenilor ce nu înțeleg că acesta este un imens izvor de apă și de resurse care țin în viață Pământul.

În anii '60, Jacques Yves Cousteau a protestat împotriva deversării deșeurilor nucleare în Marea Mediterană, iar în 1974 a înființat "Societatea Cousteau" în SUA și fundația cu același nume în Franța, pentru a promova salvarea planetei și pentru a strânge fonduri necesare expedițiilor în adâncuri.

Zecile de filme, de cărți și studii publicate de "Căpitanul Planet", cum l-a numit presa, au subliniat importanța pe care oceanul o are pentru viața și viitorul omenirii.

Fiul său cel mare, Jean-Michel, continuă activitatea celebrului comandor.

Aproape jumătate din Oceanul Planetar a fost stricat de oameni.

Pescuitul, schimbarea climatică și poluarea sunt principalii factori care au deteriorat mai mult de jumătate din oceanele și mările lumii.

Aproape nicio suprafață de apă nu a scăpat neatinsă de activitatea omului.

Cele mai grav afectate suprafețe marine sunt în Marea Nordului, pe coastele scoțiene și irlandeze ale nordului Atlanticului, în Marea Chinei de Est și de Sud, în Marea Caraibelor, Marea Mediterană, Marea Roșie, Marea Bering și de-a lungul coastelor Oceanului Pacific.

Schimbarea climatică a avut cel mai mare impact asupra mediului, din cauză că temperatura mării a crescut, iar apa oceanelor s-a acidificat.

O a doua cauză gravă este pescuitul, care a dus, în special, la stricarea habitatelor recifelor de corali.

Oamenii de știință spun că, în multe dintre regiuni, pe lângă pescuit și schimbarea climatică, a mai apărut și poluarea, mai ales de la substanțele folosite pentru fertilizare în agricultură, care sunt aduse de apele curgătoare.

Oamenii trebuie să conserve habitatele din mai multe zone ale globului.

De la începutul revoluției industriale și până astăzi temperatura medie globală a crescut cu 0,8°C.

Nu pare mult, dar consecințele ei la nivel mondial sunt enorme.

Calotele glaciare se subțiază de la an la an, iar fenomenele meteo extreme apar tot mai frecvent.

Schimbările climatice periclitează deja ecosistemele și pun în pericol viața a milioane de oameni.

Când temperaturile cresc, iar gheața se topește, și mai multă apă se scurge în ocean și din calotele glaciare, iar apa oceanului se încălzește și crește în volum.

Această combinație de efecte a jucat un rol important în creșterea nivelului mediu al Oceanului Planetar cu 10 până la 20 centimetri în ultima sută de ani, conform Comisiei Interguvernamentale privind Schimbările Climatice (IPCC).

Cercetătorii au indicat faptul că nivelul mărilor a crescut și a scăzut substanțial în istoria de 4,6 miliarde de ani a Pământului, dar actuala rată de creștere globală a nivelului mării s-a îndepărtat de rata medie a ultimilor 2.000-3.000 de ani și crește și mai rapid, cu circa 2,4 milimetri pe an.

O continuare sau o accelerare a acestei tendințe are capacitatea de a produce schimbări izbitoare în regiunile de coastă din întreaga lume.

Ghețarii sunt mase enorme de gheață persistente, formate în regiunile polare și muntoase înalte, care sub influența gravitației se deplasează lent de-a lungul văilor sau pe pante.

Ei sunt cele mai mari rezervoare de apă dulce, iar suprafața lor însumată echivalează cu suprafața Americii de Sud.

Ghețarii au început să se retragă peste tot în lume de la sfârșitul Micii Glaciațiuni, în jurul anului 1850, dar de câțiva zeci de ani încoace aceștia au început să se topească cu un ritm care nu poate fi explicat.

Schimbările climatice preconizate în secolul următor vor afecta mai mult ritmul de topire a ghețarilor.

Temperatura medie a globului va crește cu 1,4 - 5,8oC până la sfârșitul secolului al XXI-lea.

Numai în Alpi s-a pierdut aproximativ o treime din suprafața ghețarilor și jumătate din volum până în 1970.

Deși doar o mică parte a cantității de gheață a planetei se află în afara Antarcticii și Groenlandei, ghețarii sunt importanți pentru că răspund la efectele schimbărilor climatice și pierderea lor afectează populația și ecosistemele.

Dacă procesul de încălzire continuă în același ritm, topirea ghețarilor în următorul secol va cauza inundații devastatoare, pierderea unor rezerve de apă de care beneficiază milioane de persoane, iar creșterea nivelului mării amenință să distrugă întregi comunități costiere.

Ecosistemele marine prezintă importanță din mai multe puncte de vedere: au un rol determinant în definirea climatului și manifestărilor meteorologice; absorb bioxidul de carbon emanat în atmosferă ca urmare a activităților umane;

mările și oceanele sunt și o sursă majoră de hrană, un pilon al prosperității economice, prin pescuit, turism, pentru sănătatea și pentru bunăstarea noastră.

Valorificarea irațională a resurselor biologice și minerale în unele regiuni ale Oceanului Planetar a dus la poluarea apei, la degradarea biocenozelor, la dispariția unor forme de organisme ce au o mare importanță economică.

În legătură cu aceasta, sunt luate măsuri în scopul ocrotirii hidrosferei marine și folosirii raționale a resurselor ei.

Ziua Oceanului Planetar este în fiecare an o ocazie de a onora produsele pe care oceanul le oferă economiei mondiale, ca de exemplu peștele, și, de asemenea, posibilitatea de a-l naviga, și amintește de fiecare dată situația precară în care se află Oceanul Planetar, care, în urma poluării intensive a apei, a pierdut pe parcursul istoriei zeci de specii de animale și plante acvatice.

Elena Mitrea (PSD+PC) - declarație politică intitulată Pentru un dialog politic de esență (declarație politică neprezentată în plen).

Doamna Elena Mitrea:

Declarația politică se intitulează "Pentru un dialog politic de esență".

Comunicarea convingătoare face parte din calitățile speciale, așa-zis soft, ale omului civilizat.

Pentru aceasta este nevoie de idei și informații, nu de vorbe goale.

Informația reală este baza oricărei comunicări eficiente.

În comunicarea politică avem nevoie de o informație corectă, actuală și fără ambiguități.

Parte din aceasta o colectăm direct din teren, din colegiile în care am fost aleși.

Aici ne întâlnim cu cele mai multe probleme, atât ale unor persoane individuale, de cele mai multe ori sub forma unor necazuri personale sau familiale, cât și probleme ale comunităților din sectoarele economice, sociale, culturale.

Avem toată disponibilitatea de a sprijini depășirea lor, dar în rezolvarea unor astfel de probleme, din punct de vedere al informației relevante, ne lovim adesea de lipsa informației pertinente, de caracterul vag, schimbarea rapidă și imprevizibilă a politicilor dintr-un domeniu sau altul.

Din acest punct de vedere, un exemplu este politica industrială, care în viziunea celor mai mulți apare ca un teritoriu necunoscut.

Chiar și pentru cei puțini care mai lucrează în domeniu, dar și pentru cei care ar dori să inițieze investiții și afaceri sau să se pregătească să lucreze în activitatea industrială, direcțiile și tendințele acesteia sunt o necunoscută.

Avem încă institute de proiectare și cercetare pentru diferite ramuri industriale, universitățile noastre tehnice pregătesc la un nivel superior cadre tehnice și inginerești, dar carierea acestora în industria autohtonă rămâne o nebuloasă și astăzi, la 20 de ani distanță de 1989.

Și în privința politicii agricole, proprietarii de terenuri agricole au nevoie de informații, de clarificări și îndrumare, de surse de informare accesibile cu privire la întrebări de felul:

Care ar fi, din punct de vedere comercial, cele mai recomandabile culturi agricole? Aceasta deoarece nu orice proprietar sau țăran poate dispune de studii de piață și marketing agricol.

Ce beneficii s-ar putea obține la sfârșitul unui an agricol, pe ce sprijin din partea statului pot conta, cum s-ar putea integra sau veni în întâmpinarea politicii agricole a Uniunii Europene, ce vor face cu producția obținută sau cu recolta din câmp? - sunt alte întrebări presante pentru cei angrenați în domeniu.

Atâta timp cât oamenii interesați nu vor găsi informația necesară pentru a lămuri astfel de întrebări, terenurile agricole vor rămâne nelucrate, iar noi vom consuma în proporție de peste 70% produse alimentare din import.

Sub acest aspect, consider că și noi, parlamentarii, alături de activitatea principală de legiferare, avem și datoria de a îmbogăți dialogul cu oamenii, ajutându-i să se organizeze și asigurându-le îndrumări spre surse de informare care să-i lumineze în preocupările lor de a face față cu mai mult succes la inițiativele și proiectele la care doresc să se angajeze.

Pentru aceasta, avem nevoie noi înșine să fim conectați la bazele de date cele mai credibile și recente, dar, din păcate, aceste surse, în cele mai multe cazuri, ori nu sunt actualizate, ori nu cuprind cele mai utile informații.

Există o mare lacună pe linia managementului informațional din partea instituțiilor cu obligații de acest fel.

În activitatea mea mă confrunt, adeseori, cu situația că probleme de discutat se găsesc totdeauna, de aceea, pentru a fi utili și mai eficienți, este necesar, ca interlocutori parlamentari, să stabilim dimensiunea politică a subiectului despre care vorbim, nu să pierdem timpul cu amănunte nesemnificative.

Selecția problemelor importante este o altă condiție a unui dialog politic eficient.

Ea decurge din faptul că probleme sunt multe, unele reale, altele pseudoprobleme sau creații artificiale.

Dacă nu stabilim o ordine de priorități, dezbaterea publică se diluează și-i scade audiența.

Ca oameni politici, avem obligația de a orienta dezbaterile publice pe cele mai importante și actuale teme la ordinea zilei.

Pe această direcție consider că avem multe de corectat.

Mi se pare că prea des se recurge la căutarea succesului facil, la abordarea superficială și formală, la jocul de imagine fără altă finalitate practică decât aflarea în treabă.

Ne pierdem timpul în chestiuni minore, în certuri fără o miză majoră, într-un moment greu pentru concetățenii noștri.

Trebuie să dăm mijloacelor de comunicare în masă concluzii, aprecieri, idei, propuneri, acțiuni și evenimente, care sunt interesante și receptate adecvat de publicul-țintă al massmedia.

Furnizând informație corectă și utilă, publicul va fi mai puțin tentat să frecventeze doar mass-media orientată spre spectaculozitate, agresiune și violență, care, în prezent, alimentează exagerat audiența și obsesia unor televiziuni și reviste de pe piață.

O altă direcție de îmbogățire a conținutului mesajului politic constă în abordarea problemelor pe termen mai lung.

Din păcate, discursul politic este cantonat în zone închise, pe probleme concrete, urgente și strict locale.

În felul acesta, dimensiunea politică a problematicii abordabile și care are un orizont mai larg este pusă în umbră, mascată, redusă la chestiunile interne ale birocrației administrative.

Chiar și în campaniile electorale, dintre care una de-abia s-a încheiat, mă gândesc că ar trebui să depășim termenul scurt și orizontul local.

Măcar aici să înlocuim obținerea voturilor cu orice preț prin orientarea pe probleme și soluții de integrare în mecanismele europene, cu asimilarea valorilor civilizației și a comportamentului civic demne de o țară membră a Uniunii Europene. Și la acest nivel cred că există destule teme de interes pentru electoratul din țara noastră, ca, de exemplu, experiența unor țări membre care au făcut față sau au găsit soluții mai bune la criza actuală, politicile antisărăcie care au făcut obiectul unui colocviu european recent, apărarea în comun a mediului, stimularea inovării și a inițiativei private, aplicarea cunoașterii științifice și a progresului tehnic, mai ales pentru combaterea unor maladii, libera circulație a forței de muncă și problematica imigrației în contextul crizei economice, un sprijin mai puternic pentru țările din estul continentului și a celor care au aderat mai târziu etc.

În acest sens, cred, de asemenea, că este necesar un dialog mai strâns între oamenii politici și elita culturalștiințifică a țării, pentru un efort comun de ameliorare a comunicării politice atât pe fond, cât și în formă.

Multiplicarea formelor de dialog prin evitarea formalismului și a blocajelor de comunicare, adecvarea modelului de comunicare la fiecare public-țintă din țară, din Europa și pe plan internațional, global ar trebui să se constituie într-o continuă preocupare a factorilor politici, fie ei la putere sau în opoziție.

S-a demonstrat că, atunci când lucrurile sunt abordate cu seriozitate, dialogul politic și social este util și dă roade.

Am în vedere aici înțelegerile la care s-a ajuns în coaliția de guvernare pe politicile și măsurile de tranziție prin actuala criză, eficientizarea dialogului dintre partenerii sociali - patronate, sindicate și Guvern - prin contribuția deosebită a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și altele.

Premisele sunt, trebuie activate voința și priceperea politică.

În încheiere, consider că dispunem în țara noastră de premisele necesare pentru practicarea și ridicarea la un nivel superior a dialogului politic și social de substanță, care să ajute populația să-și clarifice nedumeririle și să-și atingă țintele de dezvoltare, satisfacție și bunăstare personală.

Când vorbesc de premise favorabile, am în vedere realitatea că ne bucurăm de o viață politică liberă, democratică și pluralistă, că avem un sistem mass-media dezvoltat, cu audiență la public și atent la ceea ce se întâmplă în țară, atât în sens pozitiv, cât și la ceea ce este criticabil, că dispunem de instituțiile politice și de resursa umană capabile să aducă mai multă încredere, speranță și bunăstare în rândul cetățenilor noștri.

   

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 28 octobre 2021, 13:41
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro