Doina Silistru
Doina Silistru
Sittings of the Senate of June 9, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.77/19-06-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 09-06-2009 Printable version

Sittings of the Senate of June 9, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.15 Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu "8 Iunie - Ziua Oceanului Planetar" (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "8 Iunie - Ziua Oceanului Planetar".

Ziua Oceanului Planetar, sărbătorită la 8 iunie în fiecare an, are rolul de a reaminti importanța pe care o are oceanul în dezvoltarea unei vieți echilibrate.

Data de 8 iunie, în care se marchează această zi, a fost declarată sărbătoare în 1992, la Summitul Națiunilor Unite de la Rio de Janeiro, având patru mari obiective: primul obiectiv este acela de a acționa în fiecare clipă, de a schimba perspectiva cetățenilor, încurajându-i să se gândească la ce semnifică marea pentru ei și la ce are ea de oferit oamenilor;

al doilea mare obiectiv este de a le oferi oamenilor șansa să învețe - multe persoane nu-și dau seama de abundența de vietăți care trăiesc în apă și de consecințele pe care le au acțiunile omului asupra lor; un alt punct important este acela de a schimba stilul de viață al oamenilor și percepția acestora asupra mărilor și oceanelor; cel de-al patrulea mare obiectiv este de a sărbători, fie că oamenii locuiesc pe țărm sau nu, pot participa la orice eveniment care are scopul de a promova îngrijirea oceanelor.

Această zi nu este încă recunoscută drept sărbătoare internațională de Națiunile Unite.

De Ziua Oceanului Planetar se organizează diferite activități precum: curățirea plajelor, lecții tematice, concursuri de artă, festivaluri de film și alte festivități care ar ajuta la conștientizarea faptului că viața organismelor vii depinde enorm de ocean.

Oceanul Planetar reprezintă un înveliș unitar de apă al Pământului.

Suprafața Oceanului Planetar este de 361 milioane kilometri pătrați, ceea ce constituie trei sferturi din suprafața Globului.

Volumul apelor oceanice este de 1.370 milioane kilometri cubi și constituie 97% din volumul hidrosferei - învelișul de apă al globului terestru.

Adâncimea medie a Oceanului Planetar este de 3.790 metri, iar cea maximă de 11.516 metri, Groapa Marianelor.

Dacă apa ar fi repartizată uniform pe suprafața terestră, ea ar forma un strat cu grosimea de 2.700 metri.

Evoluând de la nave cu pânze până la submersibile capabile să se scufunde până la cele mai mari adâncimi, explorarea științifică a oceanului a permis dezlegarea mai multor enigme legate de Oceanul Planetar.

Astăzi, oamenii de știință pot descrie marea majoritate a proceselor din ocean, procese de care depinde foarte mult și clima continentelor.

Numit și "Ocean Mondial", Oceanul Planetar este compus din cele cinci oceane - Pacific, Atlantic, Indian, Arctic și Antarctic, împreună cu mările și golfurile care se leagă prin strâmtori sau direct cu Oceanul.

Oceanul Planetar oferă industriei mondiale numeroase resurse, atât biologice, cât și energetice, și conține o imensă diversitate de minerale marine formate în urma diferitelor procese geologice.

Diversitatea resurselor în diferite zone ale Oceanului Planetar este asigurată de proprietățile fizice (transparență, temperatură, culoarea apei etc.) și chimice (salinitate, gaze dizolvate și altele) ale apei.

Mările reprezintă părți separate ale Oceanului Planetar, care se deosebesc de suprafețele oceanice prin anumite proprietăți fizice și chimice ale apei (temperatură, salinitate, densitate, dinamica apelor etc.).

Mările au legătură cu apele oceanelor prin porțiuni înguste, deseori prin strâmtori puțin adânci care nu permit un schimb intens cu apa din zonele abisale ale oceanelor.

Majoritatea mărilor sunt situate pe platforme continentale, fiind înconjurate de insule și peninsule - Marea Nordului, Marea Kara, Marea Baltică etc.

După regimul hidric și așezarea geografică, mările se clasifică în: interioare - continentale -, semideschise, deschise și interinsulare.

Golfurile sunt părți ale oceanului (mării) separate de acestea din cauza configurației țărmurilor și deosebite oarecum de suprafețele acvatice vecine.

Strâmtorile reprezintă părți înguste ale oceanului care despart continente sau insule, leagă oceane și mări.

Cea mai lungă strâmtoare este considerată Strâmtoarea Mozambic, 1.670 kilometri, iar cea mai lată, 900 kilometri, și mai adâncă, 5.248 metri, Strâmtoarea Drake.

Suprafața liberă a apei oceanelor și mărilor, numită și suprafață de nivel, se schimbă atât în spațiu, cât și în timp.

Asupra schimbării suprafeței de nivel influențează temperatura, presiunea atmosferică, vântul, bilanțul de apă, forțele generatoare de maree și mișcările scoarței terestre.

Oscilațiile de nivel, în funcție de cauzele ce le provoacă, poartă un caracter periodic și neperiodic.

Durata oscilațiilor de nivel poate să fie scurtă, câteva ore, și îndelungată, oscilații seculare.

Oscilațiile periodice sunt determinate de mersul anual al temperaturii, presiunii atmosferice, de precipitații, scurgeri, de schimbările direcției vânturilor și forțelor generatoare de maree.

Oscilațiile bruște de nivel pot fi provocate de înaintarea cicloanelor tropicale.

Oscilațiile seculare de nivel pot fi provocate de schimbarea cantității de apă în ocean - cauze hidrocratice -, precum și a volumului oceanului, în legătură cu procesele ce decurg în interiorul Pământului.

Oscilațiile hidrocratice pot fi condiționate și de repartizarea maselor de apă între oceane și continente.

Resursele naturale ale Oceanului Planetar sunt foarte bogate și diverse, dar nu inepuizabile.

Deocamdată însă, ele sunt insuficient studiate și valorificate.

Aceste resurse pot fi convențional clasificate în următoarele grupe: biologice, minerale și energetice.

Resursele biologice, apele Oceanului Planetar, conțin cantități imense de masă biotică.

Conform datelor savantului rus L.A.Zenkevich, masa organismelor vegetale și animale din apele oceanice constituie circa 16 miliarde de tone.

Ele se reproduc permanent.

Cele mai bogate în substanțe organice sunt apele zonei neritice și pelagice.

85% din produsele biologice ce se extrag din apele oceanice le constituie peștele.

Din producția de pește numai 65% sunt folosite în alimentația omului, iar 35% servesc drept hrană pentru păsări și vite sub formă de făină de pește.

Actualmente, în urma pescuitului intensiv, se observă o epuizare a rezervelor de pește în unele regiuni ale Oceanului Planetar.

De aceea, se iau măsuri pentru reglarea pescuitului în scopul măririi rezervelor de pește.

De asemenea, se ține cont de necesitatea de a înmulți grupele de plante și microorganisme ce servesc ca hrană pentru pești.

Dintre mamiferele acvatice au importanță economică balenele, focile, morsele, ursul-de-mare, lutrul-de-mare, cașaloții, delfinii.

Vânatul intensiv în unele regiuni ale Oceanului Planetar a dus la exterminarea unor mamifere marine (vaca-de-mare).

Unele dintre aceste mamifere sunt vânate pentru blana lor prețioasă - lutrul, ursul-de-mare -, altele, pentru carne și grăsime - balena, cașalotul.

Carnea de balenă este utilizată pentru producerea conservelor și făinii folosite în hrana animalelor, iar grăsimea servește la fabricarea margarinei, săpunului, glicerinei, uleiului pentru vopsele.

Din ficatul și pancreasul de balenă se produc medicamente.

Cașalotul este vânat și pentru colectarea ambrei - substanță cu aromă puternică -, care se utilizează în parfumerie.

Vânatul nelimitat al mamiferelor acvatice, încă la începutul secolului al XX-lea, a dus la micșorarea numărului unor reprezentanți ai faunei acvatice, ca balena albastră, lutrul și ursul-de-mare.

Astfel, a apărut pericolul dispariției lor.

În legătură cu aceasta, s-a luat un șir de măsuri în scopul ocrotirii și măririi numărului unor mamifere acvatice.

Este interzis vânatul balenei albastre, iar vânatul balenelor, cașaloților și altor mamifere acvatice este strict reglementat.

În zona litorală și neritică (de șelf), în afară de pește, se pescuiesc și unele specii de moluște comestibile - midiile și stridiile -, care sunt foarte apreciate în unele țări din Europa Occidentală.

De asemenea, sunt pe larg pescuite și unele moluște din clasa cefalopodelor - calmarul, caracatița, octopodele.

Dintre crustacee, în mări și oceane se pescuiesc în cantități mari: crabul, langusta, homarul, creveta, fiind întrebuințate pe larg în alimentație în unele țări ale Asiei.

Trebuie menționat că în zonele de șelf ale unor țări au fost create ferme acvatice, unde se cresc unele forme de moluște și crustacee.

Asemenea țări, ca Franța, Danemarca, Spania, colectează anual până la 100 de mii de tone de midii.

Producția de crustacee atinge 70-80 de mii de tone.

Un interes economic deosebit prezintă algele, care până în prezent sunt folosite insuficient.

Unele dintre ele - varzade- mare, salata-de-mare - constituie produse alimentare foarte ieftine și nutritive.

Alte specii de alge servesc drept materie primă pentru obținerea agar-agarului, iodului, utilizate pe larg în medicină, de asemenea în industria textilă și cofetărie.

Algele mai sunt folosite ca nutreț pentru vite, din ele se fabrică bicarbonat de sodiu.

Algele laminaria servesc ca materie primă pentru fabricarea alginatului (clei), întrebuințat la vopsirea țesăturilor, prepararea săpunului.

Unele alge sunt utilizate în producția drojdiilor, spirtului, hârtiei, cartonului.

China colectează anual circa 1,5 milioane de tone de alge, inclusiv 300 de mii de tone de alge brune, iar în Japonia 0,5 milioane de tone.

Până în prezent, este insuficient folosit planctonul - microorganismele vegetale și animale ce trăiesc în straturile superioare ale apei și servesc ca hrană pentru pești și alte organisme.

Planctonul reprezintă un produs alimentar foarte valoros atât pentru om, cât și pentru păsări și vite.

Din plancton se produc vitamine, grăsimi, medicamente.

Rezervele de pește și moluște nu sunt nelimitate și, pentru că populația lumii, într-o continuă creștere, are nevoie să se hrănească, trebuie găsite mijloace de a mări cantitatea de hrană provenită din oceane.

Soluția ar fi cultivarea artificială a hranei în mări.

Acvacultura, știința creșterii peștilor și a altor vietăți marine, este foarte veche.

Chinezii o aplicau deja în urmă cu cel puțin 4 milenii și ea s-a răspândit rapid și în alte părți din estul și sudul Asiei.

Mai multe tipuri de vietăți marine sunt potențiale surse de medicamente.

De exemplu, unele bacterii oceanice pot produce antibiotice.

Două componente, una folosită în tratamentul cancerului și cealaltă pentru combaterea virușilor, au fost extrase dintr-o specie de burete descoperită în Marea Caraibelor.

Unele specii de alge roșii produc agar-agar, utilizat în medicină, dar și în cercetarea științifică ca mediu de cultură pentru bacterii.

Specia mușchiului irlandez este utilizată în producerea siropului de tuse, a pastei de dinți și înghețatei.

Alte plante și animale marine produc otrăvuri puternice care se pot utiliza în scopuri medicale ca stimulatori cardiaci.

Resurse minerale - cele mai productive zone pentru țiței și gaze naturale - se află în imediata apropiere a continentelor.

Unele ape de coastă conțin și cărbune, și metale, printre care fier, titan și cositor.

Exploatarea marină a țițeiului a început în California în anii 1890 și, până în anii 1960, aproximativ 90 % din totalul acestui gen de exploatări se aflau în apele din jurul Statelor Unite.

Începând de atunci, potențialul de forare marină a fost exploatat de multe alte țări.

Substanțele minerale dizolvate în ocean sau depuse pe fundul acestuia sunt diverse și enorme.

Din apele oceanelor și mărilor se extrag sare, brom, magneziu etc.

În SUA 75 % din bromul folosit este de proveniență marină.

Pe fundul Oceanului Planetar se întâlnesc în cantități inepuizabile concrețiuni de fier, mangan și fosforit.

Numai în Oceanul Pacific sunt concentrate 1,5 milioane de tone de concrețiuni de mangan.

Ele conțin circa 50 % mangan, de asemenea nichel, cupru, cobalt și alte metale.

Dimensiunile acestor concrețiuni sunt de la 5 până la 20-30 centimetri, având masa de 60-70 kilograme.

De pe șelful multor mări se extrag concrețiuni de fosforit.

Milioane de tone de cărbune se dobândesc anual din mediul subacvatic în Japonia, Canada, Anglia.

Au fost descoperite mari zăcăminte de cărbune în mediul marin din apropierea țărmurilor Spaniei, Italiei, Chile.

Aceste zăcăminte reprezintă o prelungire a straturilor de cărbune de pe uscat.

În unele regiuni ale Oceanului Planetar, la adâncimea de 300 - 600 metri, se găsesc îngrămădiri de concrețiuni de sulfat de bariu, BaSO4 - barit, care împreună cu zincul se utilizează la fabricarea vopselelor.

Din depozitele maritime litorale se extrage chihlimbarul, care este folosit pe larg la confecționarea bijuteriilor.

În cantități mari el se găsește în Marea Baltică.

În depozitele marine litorale și de șelf sunt concentrate zăcăminte friabile de aur, platină, diamante, titan, zirconiu, cositor.

Dacă tot aurul din oceane ar fi adunat într-un singur loc, s-ar obține lingouri cu o greutate totală de 8 miliarde de tone.

În regiunile de sud-vest ale Africii, din depozitele de nisip și prundiș, de la adâncimea de 70 metri, se extrag diamante, iar de pe țărmurile Peninsulei Alaska se dobândește aur.

De pe fundul Golfului Mexic, prin forare, se extrage sulf.

Din zona litorală se dobândesc materiale de construcție: nisip, prundiș, iar de pe fundul oceanelor - perle.

Oceanul Planetar este bogat în zăcăminte de petrol și gaze.

Petrolul și gazele constituie 90% din zăcămintele extrase din ocean.

Aceste zăcăminte se găsesc în majoritatea cazurilor în zona șelfului, la 30 - 450 metri adâncime.

Unele dintre cele mai mari zone ale mediului marin de extragere a petrolului și gazului natural sunt:

Marea Caspică, Marea Mediterană - circa 20 de milioane de tone anual -, Marea Nordului - sunt cunoscute 100 de zăcăminte de petrol și gaze naturale, cu un debit al sondelor de petrol de 1.300 - 1.800 tone/zi, iar al celor de gaze de 1,5 milioane metri cubi/zi.

Rezervele de petrol ale unor zăcăminte din Marea Nordului constituie 135 - 400 de milioane de tone.

În ultimul timp, au fost descoperite zăcăminte în sectorul britanic, cu rezerve de 600 de milioane de tone de petrol și 160 de miliarde metri cubi de gaze.

Una dintre cele mai mari provincii petrolifere a mediului marin este Golful Mexic - aici sunt cunoscute 270 de zăcăminte de petrol.

Rezervele de petrol ale unor zăcăminte constituie 60 - 170 de milioane de tone, iar cele de gaze - până la 58 de miliarde metri cubi.

Numai în partea de nord a Golfului Mexic, în prezent, se pot extrage 5,5 miliarde de tone de petrol și 4,5 - 9,1 trilioane metri cubi de gaze.

O altă provincie petroliferă o reprezintă zona atlantică de vest, unde rezervele de petrol constituie 28 de miliarde de tone.

Aproape în toate zonele de șelf ale Oceanului Pacific - Peru, Chile, Ecuador, Japonia, China, Vietnam, Australia - au fost descoperite zăcăminte de petrol și gaze naturale.

În Oceanul Indian una dintre cele mai mari provincii petrolifere este situată în Golful Persic.

Rezervele lui se cifrează la 10,6 miliarde de tone, până în prezent fiind extrase doar 1,35 miliarde de tone.

Zăcăminte de petrol și gaze au fost descoperite și în zonele de șelf ale Mării Beaufort, Canadei, Alaskăi din Oceanul Arctic.

Una dintre resursele naturale ale Oceanului Planetar o reprezintă însăși apa.

Necesarul de apă potabilă crește permanent, iar unele regiuni ale Globului suportă o penurie de apă.

Se resimte lipsa de apă potabilă și de apă pentru irigație.

În legătură cu aceasta, se construiesc stațiuni de desalinizare a apei marine.

Rezerve mari de apă dulce concentrează aisbergurile, care în viitor se prognozează că vor fi utilizate pe larg.

Resurse energetice - izvoarele de energie ale Oceanului Planetar sunt diverse: energia mareelor, curenților, valurilor, vântului, biomasa algelor.

Energia apelor oceanice nu este pe deplin folosită.

În unele țări este utilizată energia mareelor.

Pe baza ei funcționează centrale electrice în Franța (La Manche), Canada (Annapolis), China, Rusia (Murmansk, Golful Mezeni în Marea Albă).

Centrala din Golful Mezeni are o capacitate de 10 mii kW, iar cele din Golful Penjinsk și Marea Ohotsk - de 30 și, respectiv, 100 mii kW.

Apele Oceanului Planetar dețin un imens potențial energetic, care poate fi valorificat pentru producerea de energie electrică.

Principalele surse de energie luate în considerare, cel puțin la nivelul tehnicii actuale, se referă la:

maree, curenți marini, valuri, diferențele de temperatură ale stratului de apă marină și hidrogenul.

Mareele se produc cu regularitate în anumite zone de litoral de pe glob, cu amplitudini care pot ajunge uneori la 14-18 metri, determinând oscilații lente de nivel ale apelor marine.

Pentru o valorificare eficientă a energiei mareelor sunt necesare anumite condiții naturale: în primul rând, amplitudinea mareelor să fie de cel puțin 8 metri, iar, în al doilea rând, să existe un bazin natural care să comunice cu oceanul printr-o deschidere îngustă.

Aceste condiții naturale apar numai în 20 de zone ale globului: țărmurile atlantice ale Franței, Canadei, Marii Britanii, nordul Australiei, SUA, în estul Chinei etc.

Cantitatea de energie disponibilă la această sursă, dacă ar fi valorificată integral în centralele electrice mareomotrice, ar produce de circa 100.000 de ori mai multă energie electrică decât toate hidrocentralele aflate în funcțiune în prezent pe glob.

Valurile reprezintă o formă de stocare a energiei transmise de vânt, energie calculabilă și demnă de luat în considerare.

Calculele au evidențiat că valurile cu înălțimea de 1 metru, lungimea de 40 metri și perioada de 5 au o putere disponibilă de circa 5 kW pe un front de 1 metru lățime.

Se afla în studiu și unele proiecte ce urmăresc valorificarea energiei mării prin utilizarea diferenței de temperatură dintre diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar.

În mod frecvent, în apele mărilor calde există diferențe mari de temperatură între straturile de suprafață și cele de adâncime, care ar putea permite funcționarea unor instalații energetice pe baza folosirii a două surse de căldură cu temperaturi diferite.

Hidrogenul poate fi obținut din apele mării în cantități practic inepuizabile, prin procedeul cunoscut în chimie de oxidare-reducere.

Hidrogenul obținut în acest mod poate fi lichefiat și stocat sau transportat prin conducte.

El reprezintă un excelent combustibil sau carburant, ușor de depozitat, de transportat la mari distanțe și, ceea ce trebuie subliniat, reînnoibil - prin arderea lui, apa reintră în circuit fără să polueze.

Hidrogenul se folosește deja în SUA și Japonia.

Problema cu care se confruntă omenirea acum este că stratul subțiere al atmosferei s-a îngroșat din pricina uriașelor cantități de bioxid de carbon și a altor gaze de seră, rezultatul acțiunilor iraționale ale omului.

Pe măsură ce se îngroașă atmosfera, ea reține o cantitate mai mare de radiații infraroșii.

Drept rezultat, temperatura atmosferei și a oceanelor crește primejdios de mult.

Iată cum omul, prin acțiunile sale necontrolate, a provocat și continuă să provoace încălzirea globală.

Conform declarațiilor cercetătorului Gary Schaffer, de la Institutul danez Niels Bohr, pe baza modelului de evoluție a ecosistemului planetar elaborat de echipa sa, peștii și mamiferele acvatice vor deveni primele victime ale crizei de oxigen care amenință Pământul.

Oamenii de știință prezic dispariția mai multor vietăți oceanice, pe măsură ce alterarea echilibrului biologic va declanșa o catastrofă globală.

Milioane de animale marine moarte vor acoperi suprafețele mărilor și numai creaturile minuscule și organismele vegetale vor supraviețui în adâncurile oceanice.

Cercetătorii și-au bazat estimările pe analizarea schimbărilor atmosferice, oceanice, tectonice și biosferice suferite de Pământ din anul 1756 și până astăzi.

Două secole și jumătate de industrializare au afectat într-o proporție uriașă mediul, încălzirea globală și concentrația ridicată de dioxid de carbon din atmosfera afectând și resursele acvatice ale planetei.

Pentru că nivelul de oxigen din oceane a scăzut drastic în ultimii ani, formele de viață marine superioare vor alcătui primul grup pe lista de specii decedate.

Reducerea cantității de oxigen din oceane va ucide peștii și mamiferele marine în prima instanță.

Caracatițele, crabii și scoicile vor dispărea apoi.

Bureții și coralii vor suferi schimbări majore, deoarece speciile lor își vor dizolva scheletele.

Fitoplanctonul și planctonul animal de la suprafața oceanelor vor absorbi nitrogenul în apă.

Ca rezultat, biomasa planctonului va cunoaște o sporire uriașă, transformând oceanul într-o uriașă mlaștină.

Primele vestigii ale dezastrului iminent se pot observa deja în apele mici de coastă, contaminate cu fertilizatori agricoli.

Aceste zone sunt practic moarte, nemaifiind populate nici măcar de crabi sau scoici.

Zonele moarte vor continua să-și extindă suprafețele pe parcursul următorilor ani, dacă omenirea nu va lua măsuri pentru a controla activitățile industriale.

O echipă de cercetători de la Smithsonian's National Museum of Natural History, SUA, a demonstrat, pe baza fosilelor marine depozitate în insula Bermuda din Oceanul Atlantic, că acum aproximativ 400.000 de ani nivelul Oceanului Planetar era mai ridicat cu 21 de metri decât este astăzi.

Atunci era tot o perioadă interglaciară, cum este și astăzi.

Astfel, modelizările schimbărilor climatice și ale nivelurilor oceanelor vor trebui actualizate.

Studiul a fost publicat în revista Quaternary Science Review pe 4 februarie 2009.

Căpitanul Jacques Yves Cousteau a fost primul care a tras un semnal de alarmă privind Oceanul Planetar, despre care spunea că "este pe moarte", sufocat de deșeurile oamenilor ce nu înțeleg că acesta este un imens izvor de apă și de resurse care țin în viață Pământul.

În anii '60, Jacques Yves Cousteau a protestat împotriva deversării deșeurilor nucleare în Marea Mediterană, iar în 1974 a înființat "Societatea Cousteau" în SUA și fundația cu același nume în Franța, pentru a promova salvarea planetei și pentru a strânge fonduri necesare expedițiilor în adâncuri.

Zecile de filme, de cărți și studii publicate de "Căpitanul Planet", cum l-a numit presa, au subliniat importanța pe care oceanul o are pentru viața și viitorul omenirii.

Fiul său cel mare, Jean-Michel, continuă activitatea celebrului comandor.

Aproape jumătate din Oceanul Planetar a fost stricat de oameni.

Pescuitul, schimbarea climatică și poluarea sunt principalii factori care au deteriorat mai mult de jumătate din oceanele și mările lumii.

Aproape nicio suprafață de apă nu a scăpat neatinsă de activitatea omului.

Cele mai grav afectate suprafețe marine sunt în Marea Nordului, pe coastele scoțiene și irlandeze ale nordului Atlanticului, în Marea Chinei de Est și de Sud, în Marea Caraibelor, Marea Mediterană, Marea Roșie, Marea Bering și de-a lungul coastelor Oceanului Pacific.

Schimbarea climatică a avut cel mai mare impact asupra mediului, din cauză că temperatura mării a crescut, iar apa oceanelor s-a acidificat.

O a doua cauză gravă este pescuitul, care a dus, în special, la stricarea habitatelor recifelor de corali.

Oamenii de știință spun că, în multe dintre regiuni, pe lângă pescuit și schimbarea climatică, a mai apărut și poluarea, mai ales de la substanțele folosite pentru fertilizare în agricultură, care sunt aduse de apele curgătoare.

Oamenii trebuie să conserve habitatele din mai multe zone ale globului.

De la începutul revoluției industriale și până astăzi temperatura medie globală a crescut cu 0,8°C.

Nu pare mult, dar consecințele ei la nivel mondial sunt enorme.

Calotele glaciare se subțiază de la an la an, iar fenomenele meteo extreme apar tot mai frecvent.

Schimbările climatice periclitează deja ecosistemele și pun în pericol viața a milioane de oameni.

Când temperaturile cresc, iar gheața se topește, și mai multă apă se scurge în ocean și din calotele glaciare, iar apa oceanului se încălzește și crește în volum.

Această combinație de efecte a jucat un rol important în creșterea nivelului mediu al Oceanului Planetar cu 10 până la 20 centimetri în ultima sută de ani, conform Comisiei Interguvernamentale privind Schimbările Climatice (IPCC).

Cercetătorii au indicat faptul că nivelul mărilor a crescut și a scăzut substanțial în istoria de 4,6 miliarde de ani a Pământului, dar actuala rată de creștere globală a nivelului mării s-a îndepărtat de rata medie a ultimilor 2.000-3.000 de ani și crește și mai rapid, cu circa 2,4 milimetri pe an.

O continuare sau o accelerare a acestei tendințe are capacitatea de a produce schimbări izbitoare în regiunile de coastă din întreaga lume.

Ghețarii sunt mase enorme de gheață persistente, formate în regiunile polare și muntoase înalte, care sub influența gravitației se deplasează lent de-a lungul văilor sau pe pante.

Ei sunt cele mai mari rezervoare de apă dulce, iar suprafața lor însumată echivalează cu suprafața Americii de Sud.

Ghețarii au început să se retragă peste tot în lume de la sfârșitul Micii Glaciațiuni, în jurul anului 1850, dar de câțiva zeci de ani încoace aceștia au început să se topească cu un ritm care nu poate fi explicat.

Schimbările climatice preconizate în secolul următor vor afecta mai mult ritmul de topire a ghețarilor.

Temperatura medie a globului va crește cu 1,4 - 5,8oC până la sfârșitul secolului al XXI-lea.

Numai în Alpi s-a pierdut aproximativ o treime din suprafața ghețarilor și jumătate din volum până în 1970.

Deși doar o mică parte a cantității de gheață a planetei se află în afara Antarcticii și Groenlandei, ghețarii sunt importanți pentru că răspund la efectele schimbărilor climatice și pierderea lor afectează populația și ecosistemele.

Dacă procesul de încălzire continuă în același ritm, topirea ghețarilor în următorul secol va cauza inundații devastatoare, pierderea unor rezerve de apă de care beneficiază milioane de persoane, iar creșterea nivelului mării amenință să distrugă întregi comunități costiere.

Ecosistemele marine prezintă importanță din mai multe puncte de vedere: au un rol determinant în definirea climatului și manifestărilor meteorologice; absorb bioxidul de carbon emanat în atmosferă ca urmare a activităților umane;

mările și oceanele sunt și o sursă majoră de hrană, un pilon al prosperității economice, prin pescuit, turism, pentru sănătatea și pentru bunăstarea noastră.

Valorificarea irațională a resurselor biologice și minerale în unele regiuni ale Oceanului Planetar a dus la poluarea apei, la degradarea biocenozelor, la dispariția unor forme de organisme ce au o mare importanță economică.

În legătură cu aceasta, sunt luate măsuri în scopul ocrotirii hidrosferei marine și folosirii raționale a resurselor ei.

Ziua Oceanului Planetar este în fiecare an o ocazie de a onora produsele pe care oceanul le oferă economiei mondiale, ca de exemplu peștele, și, de asemenea, posibilitatea de a-l naviga, și amintește de fiecare dată situația precară în care se află Oceanul Planetar, care, în urma poluării intensive a apei, a pierdut pe parcursul istoriei zeci de specii de animale și plante acvatice.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie mardi, 30 novembre 2021, 11:03
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro