Gheorghe Bîrlea
Gheorghe Bîrlea
Sittings of the Senate of June 15, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.81/25-06-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2022 2021 2020
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 15-06-2009 Printable version

Sittings of the Senate of June 15, 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  2.8 Gheorghe Bîrlea (PD-L) - declarație politică intitulată «"Pururi tânăr..." - 120 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu»;

Domnul Mircea Dan Geoană:

................................................

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Gheorghe Bîrlea.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Nicolae Dănuț Prunea.

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Domnule președinte,

Domnilor senatori,

Intitulată "«Pururi tânăr...» - 120 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu", declarația mea politică, dincolo de crizele financiare, economice și morale, de disputele politice, dorește să vă amintească că exact astăzi se împlinesc 120 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, pentru a preveni, pe cât este posibil, uitarea inacceptabilă în cazul poetului nostru național.

"Pământul nostru e mai sărac în genii decât Universul în stele fixe și mai lesne se naște în văile nemăsurate ale chaosului un nou sistem solar decât pe Pământ un geniu", afirma Eminescu, aducând astfel un elogiu lui Kant, nebănuind că în adevărul axiomatic al acestei judecăți cu reverberații cosmice își surprindea și propriul destin, pentru că, după 120 de ani de convulsiuni spirituale, în spațiul cugetării românești un nou Eminescu nu a apărut, așa cum nu a mai apărut un Shakespeare pentru englezi, un Dante pentru italieni.

El face parte, așadar, din familia marilor spirite care prin titanismul creației, prin noblețea exemplară și exponențială a operei lor dau o șansă în plus unei culturi, unui popor, de a țâșni din carcasa temporalității și a istoricității spre sfera inefabilă a eternității valorilor, singura "stea fixă" care pare să scape eroziunii materiei în timp.

"Expresie integrală a sufletului românesc", cum îl numește Nicolae Iorga, Eminescu s-a răsfrânt ca un spectru solar în memoria neamului său pentru toate timpurile viitoare.

Din nevoia sinceră de a-i defini identitatea, el este numit adesea "Luceafăr", "planeta Eminescu", evident metafore și licențe poetice, stridente pentru unii, agreate de alții.

Optând pentru măsură, ne permitem să vedem în aceste licențe o încercare sinceră de a defini uimirea celui ce se adâncește în studiul și înțelegerea operei eminesciene, fără egal în istoria culturii române.

Indiscutabil, cu sau fără voia contestatarilor conjuncturali, care nu au lipsit în nicio epocă, Eminescu a dat neamului românesc un plus de măreție și identitate universală, a relevat ca nimeni altul sensibilitatea și spiritualitatea noastră, conturând cu rigoare de geometru un loc al nostru în matca umanității.

N-a așteptat poporul român, din mijlocul căruia "Dumnezeul geniului l-a sorbit", cum însuși se exprimă, ca opera lui, în vasta și caleidoscopica-i alchimie spirituală, să fie pusă neapărat pe cântarul judecății critice, pedant savante, ca să și-o aproprieze.

S-a petrecut, în cazul lui Eminescu, faptul miraculos și atât de rar în experiența spirituală a unui popor, în devenirea unei culturi, ca în opera sa poporul să se regăsească pe sine, oglindit cu toate ritmurile ființei și istoriei sale.

A resimțit și a conștientizat faptul că Eminescu a realizat "cea mai vastă sinteză făcută de un suflet român", cum se exprima Nicolae Iorga, că "veacul al XX-lea avea să înceapă sub auspiciile geniului său", cum inspirat și profetic spunea Titu Maiorescu, alt titan al cugetării, contemporan în timp și spirit cu poetul.

Eminescu a împărtășit soarta omului de rând, încărcat cu poverile zilnice, prin magnifica-i omniprezență în viața socială, nu doar a cugetării pure, pentru că geniul său își trage seva din ea.

Un binom existențial, creație și viață, coerent și provocator pentru toate generațiile ce au urmat.

S-a spus, pe bună dreptate, că fiecare generație are un Eminescu al ei, imaginat, definit, funcție de multiple circumstanțe și paradigme culturale specifice perioadelor istorice de după moartea sa.

Exaltărilor etnocentriste, mitizante, mesianice li s-a replicat cu cugetări profunde, judecăți de valoare corect obiectivitate în substanța și integralitatea operei eminesciene, aparținând unor personalități exponențiale ale culturii naționale, critici literari, istorici, filozofi, politicieni.

Dar nu au lipsit nici contestările, negările virulente ale omului Eminescu și operei sale.

Sămânța de scandal a fost, mai întotdeauna, nu atât excelența operei poetice, ci publicistica eminesciană.

Am putea spune că opera publicistică a lui Eminescu a fost mai mereu manipulată și cenzurată, ceea ce explică multiplele etichetări: precursor al legionarismului, al naționalismului xenofob, protomarxist, antisemit, antirus, antibulgar și așa mai departe.

Mereu s-au găsit "actori", veleitari, agresivi, care au "transpirat" intelectual în tentativele de maculare a gândirii eminesciene.

E de reținut că, în genere, contestatarii cei mai virulenți nu au rămas în galeria personalităților de referință din cultura română, și asta nu datorită faptului că l-au hulit pe poetul și cugetătorul Eminescu, ci pentru că resursele lor de exprimare intelectuală și morală au fost insignifiante și conjuncturale.

A nu se înțelege că Eminescu nu ar fi trebuit și nu trebuie supus unor judecăți critice, obiective, care să releve ambiguitățile și limitele operei și convingerilor sale.

Stau mărturie în acest sens lucrările unor eminescologi iluștri, dar care, în pofida rezervelor formulate, nu au adus atingere ideii și convingerii că Eminescu rămâne pentru totdeauna o conștiință exemplară a neamului și timpului său și o întruchipare a geniului creator.

Solidaritatea lui cu sufletul neamului nu a fost una exterioară, rece, ci s-a contopit ca o rană pe rana celor mulți.

Aici găsim explicația faptului că opera sa reprezintă o neîntreruptă întruchipare a patriei, iar Eminescu, reper pentru eternitate, nu încetează să ni se arate "pururi tânăr" nouă, urmașilor.

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie lundi, 8 ao?t 2022, 1:02
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro