Plen
Ședința Senatului din 29 iunie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.93/09-07-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-02-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 29-06-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 29 iunie 2009

3. Declarații politice prezentate de domnii senatori:  

 

Domnul Alexandru Pereș:

  ................................................
Dorel Constantin Vasile Borza (PD-L) - declarație politică având ca titlu Politicile publice - între munca Cabinetului Boc și campania PSD la președinție;

Dau cuvântul domnului senator Dorel Borza, pentru a prezenta declarația politică, se pregătește domnul senator Titus Corlățean, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se numește "Politicile publice - între munca Cabinetului Boc și campania PSD la președinție".

Stimați colegi, Legea salarizării unice, Programul "Prima casă", situația absorbției fondurilor europene, pe de o parte, asumarea răspunderii guvernamentale pe Codul penal și Codul civil sau analiza eficienței în aplicarea măsurilor anticriză, pe de altă parte, acestea sunt preocupările noastre, ale Partidului Democrat Liberal.

Inițiem legi prin care se instituie o protecție a intereselor copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și completăm legislația care tot promite sprijin de la stat pentru achiziționarea de locuințe.

Asta ca să nominalizez doar două dintre inițiativele senatorilor noștri.

Numai săptămâna trecută, plenul Senatului a adoptat un proiect al colegilor noștri de la Partidul Democrat Liberal, prin care se mărește numărul de zile de concediu pentru proaspetele mămici.

Acestea sunt preocupările noastre.

Liderii Partidului Social Democrat, colegii noștri de guvernare, au însă cu totul alte priorități.

Pe ei îi doare cu totul altceva.

Citez: "Trebuie să facem o evaluare serioasă până la începutul lui septembrie, ca să vedem dacă poziționarea noastră strategică în cadrul guvernării este un lucru pozitiv sau nu din punct de vedere electoral", spunea președintele PSD, Mircea Geoană, colegilor săi la ultima ședință de analiză a conducerii partidului.

Iată că nu situația românilor de rând reprezintă motorul acțiunilor acestui partid, ci percepția acțiunilor lui în rândul cetățenilor obișnuiți.

Citez din nou: "Nu existăm ca structură distinctă, nu avem propuneri distincte, nu știm să comunicăm politici alternative distincte, suntem o masă amorfă în care Boc comunică în numele întregului Guvern", mai afirmă președintele PSD, Mircea Geoană, în aceeași ședință.

Liderul social-democrat se plânge, iată, că partidul pe care îl conduce nu are propuneri distincte în această guvernare.

Ca urmare, nici n-ar avea ce comunicări distincte să facă.

Dar oare cum ar fi posibil acest lucru? Adică, pe de o parte, Guvernul, în întregul lui - cu miniștri PD-L, cu miniștri PSD -, se străduiește să găsească soluții la problemele cu care țara se confruntă, iar, pe de altă parte, miniștrii PSD, în loc să se dedice activității de guvernare, ar trebui să găsească idei distincte de cele ale Guvernului Boc, pe care să le prezinte oamenilor ca inițiative PSD.

Iată că se demonstrează, astfel, ceea ce spunem de două luni încoace: în timp ce Guvernul Boc muncește, liderii socialdemocrați se preocupă doar de campania electorală, și acest lucru se întâmplă pentru că astăzi suntem în fața a două PSD-uri: unul format din reprezentanții PSD din administrația centrală și locală, aflați la guvernare, și altul, un PSD în plină campanie electorală pentru prezidențiale, aflat în opoziție.

Aceștia din urmă și-au găsit și un purtător de cuvânt pe măsură: Radu Mazăre.

Iată comentariul elevat al acestuia în legătură cu Programul "Prima casă": "A venit Boc cu vrăjeala asta.

Păi cum să îl las eu pe Pogea, când am jumătate de guvern, să facă bagabonțeala asta? Ăștia cum ajung miniștri de finanțe, cum sunt deștepți."

Acest comentariu ne conduce la câteva concluzii interesante:

Radu Mazăre se declară proprietarul miniștrilor PSD, care reprezintă jumătate din Guvern, iar, dacă tot este proprietarul lor, miniștrii PSD trebuie să-și servească stăpânul, adică pe Radu Mazăre, și nu pe cetățenii care, prin votul lor, i-au trimis în Guvern.

O astfel de atitudine nu poate decât să compromită actul de guvernare față de care cele două partide, PD-L și PSD, au o responsabilitate.

Îi invit, deci, pe membrii PSD aflați în opoziție să-i lase pe colegii lor aflați la guvernare să-și facă treaba, pentru că România are nevoie să fie guvernată și Guvernul Boc a dovedit că poate face acest lucru în mod corect și onest.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Titus Corlățean (PSD+PC) - declarație politică intitulată România și Uniunea Europeană - statutul și rolul României în Europa și în regiune;

Dau cuvântul domnului senator Titus Corlățean, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Titus Corlățean:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "România și Uniunea Europeană - statutul și rolul României în Europa și în regiune".

Am ales această temă poate mai puțin interesantă pentru politica internă, pentru că în jocul de putere și de influență în structurile europene acest lucru se traduce, în ultimă instanță, în resurse politice, strategice, economice, bugetare alocate statelor membre, resurse mai mari sau mai mici pentru dezvoltare și, deci, în interesul cetățenilor.

Ani de zile, retorica politică de la București a făcut referire la dorința ca România să joace un rol activ, să influențeze decizii importante, inclusiv din perspectiva intereselor țării noastre în Europa și în regiune.

Niciodată, din păcate, nu a făcut pasul decisiv, din acest punct de vedere, care să depășească simpla retorică.

Care este situația la zi, ce s-a întâmplat în ultima perioadă și care ar trebui să fie perspectivele? Sunt câteva dintre comentariile din declarația politică de astăzi și din lumina experienței activității Comisiei pentru politică externă din ultimele cinci luni de zile.

În primul rând, avem de-a face cu o perioadă de reașezări importante în Uniunea Europeană.

Tratatul de la Lisabona încă nu este ratificat de toate statele membre și, în consecință, toate evoluțiile politice importante, instituționale, dar și procesele de lărgire în continuare a Uniunii Europene sunt înghețate, schimbarea structurii și componenței Comisiei Europene este un proces care va avea loc în doar câteva luni de zile, deoarece am ales, de curând, un nou Parlament European.

Problema statutului, rolului și intereselor României în Uniunea Europeană și în exteriorul Uniunii Europene se pune în acest context complicat.

Ultima perioadă a fost cam agitată, din păcate, pentru România și pentru interesele sale.

Au apărut, cel puțin la nivelul percepției, probleme la care nu ne-am fi așteptat, pe relația cu Republica Moldova, acuze nefondate - pe care le-am respins, în mod clar, ca fiind nefondate -, o retorică politică a Federației Ruse și a unor înalți oficiali ai Federației Ruse la adresa României, pe care iarăși le putem considera ca fără precedent, au fost probleme pe relația cu Ucraina, cu faimosul, deja, spion Floricel, am avut o vizită cu probleme și peripeții a Președintelui Ungariei în România și, mai nou, asistăm la încercări de resuscitare a așa-zisei probleme a centrelor de detenție CIA într-o serie de state europene, între care și România.

Imaginea care s-a dorit a fi dată despre România a fost cea a unei țări membre în Uniunea Europeană și în NATO care nu-și regăsește cadența, care nu profită de noul statut, nu-și promovează încă cu eficacitate interesele, un stat care, iată, are probleme sau generează probleme pe relația cu o serie de țări vecine.

Cred că este de datoria diferitelor instituții românești, de la Președinție, Guvern și Parlamentul României, să fie mult, mult mai active și în activitatea pe fond, dar și în comunicarea publică, și ar trebui să prezentăm public, mai clar și cu o mai mare eficacitate, contribuția reală și contribuția pozitivă a României la procesele europene.

Din acest punct de vedere, Comisia pentru politică externă a fost - îndrăznesc s-o spun, cu modestie - poate mai activă ca niciodată în relațiile externe, încercând să promoveze interesele de fond și să comunice mai bine pe relația cu partenerii noștri europeni într-o serie de capitale importante.

În ultimele cinci luni, de exemplu, am avut posibilitatea, la Varșovia, să discutăm foarte serios despre încheierea, în toamna acestui an, a unui parteneriat strategic cu Polonia, cu tot ceea ce înseamnă beneficii pentru promovarea intereselor economice, bugetare în interiorul Uniunii Europene, între două state importante în Europa Centrală, aparținând ultimelor două valuri de lărgire.

Probabil că nu toată lumea în Uniunea Europeană va fi fericită de posibilitatea apariției unui astfel de cuplu.

La Berlin și la Paris am constatat faptul că există o disponibilitate și o deschidere clară pentru preluarea argumentelor României față de ceea ce se întâmplă în Republica Moldova și am constatat de o manieră ceva mai largă că există prieteni europeni deschiși și doritori să promoveze interesele României acolo unde nu putem s-o facem noi direct, pentru a nu stârni alte interpretări.

Am constatat, din discuțiile de la Atena și cu colegii noștri de la Skopje, că România poate juca un rol pozitiv, activ și cu discreție, atunci când este cazul, în încercarea de a crea o atmosferă bună pentru rezolvarea unei probleme extrem de delicate în acest dialog între Atena și Skopje, acolo unde avem interesul - și mă refer la Balcani - ca procesele de integrare, de stabilizare și de securizare a acestei zone să continue.

Același lucru l-am constatat și vom continua să-l discutăm cu colegii noștri din Serbia, care, de altfel, ne vor face o vizită în luna septembrie a acestui an.

România trebuie să fie foarte activă și să spună foarte clar partenerilor europeni, care, poate, nu înțeleg sensibilitățile zonei, că o decizie în acest an, pe care noi o susținem, de rezolvare a problemei liberei circulații și a vizelor pentru cetățenii din spațiul balcanic care negociază aderarea la Uniunea Europeană este o decizie strategică, iar România trebuie să spună foarte clar acest lucru, având sprijinul și interesul acestor state din Balcani.

Vorbeam despre realitățile din Republica Moldova.

Subliniez încă o dată că argumentele României, poate mai târziu comunicate, încep să producă, în sfârșit, efectul dorit.

Am discutat și am reușit să transmitem un mesaj extrem de important către partenerii noștri din Senatul italian cu privire la interesele comunității românești din Italia și, alături de alte instituții din România, am avut succes.

Situația, astăzi, este diferită de ceea ce se întâmpla acum câteva luni.

Am reușit să fim prezenți într-un cuplu la care nu ne gândeam înainte, cu colegii din Parlamentul irlandez, aici, la București, pe ceea ce înseamnă succesul și experiența Irlandei în atragerea de fonduri europene.

Irlanda este țara care, de ani de zile, consumă mai mult decât ar fi avut dreptul din bugetul Uniunii Europene.

Cei doi președinți ai comisiilor afacerilor europene și de politică externă din Parlamentul irlandez, împreună cu o serie de înalți responsabili din Guvernul Irlandei, au venit și au împărtășit experiența irlandeză colegilor guvernamentali și parlamentari din România și am stabilit încheierea unor parteneriate între instituțiile românești și transferul de expertiză.

Nu în ultimul rând, întors recent din China, am avut încă o dată confirmarea faptului că statul chinez vede în România un partener strategic, un partener în care dorește să investească și să-și dezvolte o serie de investiții și interese economice importante și, evident, în beneficiul României și al cetățenilor, dar vede un partener strategic pe relația cu Uniunea Europeană.

Mai mult decât atât, facem demersuri ca în Parlamentul European Delegația comună cu China a Parlamentului European să fie condusă pentru prima oară de un român.

Sunt lucruri concrete pe care, iată, structurile parlamentare românești le fac și care ne îndreptățesc să punem concluzia că se poate.

Pentru asta însă este nevoie de o activitate de fond bazată pe profesionalism, pe o coordonare a partidelor politice românești, lucru care s-a întâmplat, și este un lucru pe care vreau să-l salut, atunci când este vorba de teme esențiale.

M-am convins, încă o dată, că avem totuși capacitatea de a ne depăși statutul modest pe care ni-l asumăm în dezbaterea politică internă, o dezbatere interminabilă, cu accente de contradictorialitate pe care încă o dată ni le asumăm cu o energie demnă de o cauză mai bună, și că trebuie, în același timp, să evităm greșeli precum recenta chestiune semnalată, prin care România impune condiții suplimentare în momentul acordării vizelor cetățenilor moldoveni.

Nu știm, în continuare, să promovăm constant, consecvent, din păcate, chiar la nivelul instituțiilor guvernamentale, și să ne asumăm un statut pe care îl avem acum în Uniunea Europeană, cu drepturi depline, cu posibilitatea de a determina anumite decizii, de a negocia cu Bruxelles-ul anumite decizii, de a negocia cu Bruxelles-ul atunci când interesele specifice românești își spun cuvântul.

Avem nevoie de mai mult curaj politic și, din acest punct de vedere - și cu asta închei -, constat totuși că Parlamentul României și structurile de specialitate au avut și pot avea un rol extrem de activ și pozitiv, este o bilă albă pe care, de la tribuna Senatului, vreau să o aduc Parlamentului, nu doar în încercarea de a contribui la o posibilă reabilitare a imaginii Parlamentului României și credibilității sale, dar și pentru adevărul pe care îl spun încă o dată:

Parlamentul poate avea un rol extrem de activ și eficace în promovarea intereselor externe ale României.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Foarte adevărat ceea ce a spus domnul senator.

Vă mulțumim.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică cu titlul Circulația rutieră, mai dezastruoasă decât justiția;

Are cuvântul domnul senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Circulația rutieră, mai dezastruoasă decât justiția".

În urmă cu doi ani, datele oficiale date publicității de Oficiul de Statistică al Uniunii Europene EUROSTAT situau România pe tristul loc 2 în Europa în privința numărului de persoane ucise în accidentele rutiere.

Pe primul loc se situa Letonia, cu 752 de victime, la un milion de mașini pe an, urmată de România, cu doar trei victime mai puțin.

Anul acesta, potrivit statisticilor interne, pe primele două luni rata mortalității rezultată din accidentele rutiere în România a crescut cu 61,5%.

Pe următoarele două luni s-a înregistrat un regres atât în privința ratei accidentelor, cât și în privința victimelor.

Pe primele 4 luni ale anului însă s-a constatat că numărul accidentelor grave a scăzut cu 7%, de la 2.828 la 2.620, față de perioada similară a anului trecut.

Tot față de aceeași perioadă, numărul persoanelor decedate s-a diminuat cu 12%, de la 719 la 696.

Numărul persoanelor rănite grav a scăzut, de asemenea, tot cu 7%, de la 2.504 la 2.314.

Dacă ar fi să ne furăm căciula în continuare, așa cum ne-am obișnuit, am concluziona că, în sfârșit, politicile rutiere au început să dea roade în România.

În realitate, lucrurile stau mai rău decât arată statisticile interne.

Astfel, chiar dacă pe primele 4 luni ale anului se evidențiază un regres în privința numărului de accidente, decedați și grav răniți, România trece de pe locul 2 pe locul 1 în această macabră ierarhie în Europa, aceasta ca urmare a diminuării numărului de accidente și ca urmare a efectelor acestora în toate celelalte țări ale Europei, cu procente net superioare celor înregistrate în România.

În treacăt fie spus, potrivit corelațiilor făcute, se pare că trendul european îmbucurător s-ar datora mai degrabă recesiunii prin care trece întreaga lume și care îi obligă pe europeni să-și țină mașinile în fața casei, decât eficienței în domeniu a guvernelor.

Până acum, faptul că accidentele rutiere au stat la baza înmormântării în fiecare an a unei localități rurale medii și a schilodirii alteia de trei ori mai mare nu i-a sensibilizat pe decidenți, la modul real.

De fiecare dată a fost de vină viteza, iar strategia elaborată pe bani grei viza, invariabil, amenzi pentru reducerea vitezei, cu rezultatele cunoscute.

Iată că anul acesta, primul an postdecembrist în care numărul accidentelor rutiere scade, Departamentul de Stat al Statelor Unite a "creionat", cum spune presa, un tablou extrem de sumbru al României, referitor la acest capitol.

Astfel, Departamentul de Stat avertizează asupra faptului că Forumul Economic Mondial plasează România pe locul 126, din 134, în privința calității drumurilor și că foarte mulți șoferi conduc agresiv sau neatent și, deși aceste aspecte duc la cea mai înaltă rată a mortalității din Uniunea Europeană, Poliția Rutieră le ignoră în totalitate.

Știind că cetățenii occidentali sunt extrem de sensibili și receptivi la astfel de semnale, există riscul reapariției unei cortine care să retrimită România în zona gri din care speram să fi ieșit pentru totdeauna.

În câteva zile, cei mai mulți dintre concetățenii noștri își vor începe concediile de odihnă.

Tot în câteva zile, mii de cetățeni occidentali vor răspunde, probabil, invitației Ministerului Turismului de a afla neștiutele frumuseți din Land of Choice. Și tot în câteva zile, pe șoselele României se va declanșa anuala serie a marilor tragedii.

În tot acest timp, haiducii rutieri, înarmați cu radare, vor executa ordinul de a strânge cât mai multe amenzi.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Controverse privind poluarea atmosferică dinspre SC Continental - SA Timișoara către locuitorii din acest oraș;

Are cuvântul domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Florin Constantinescu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea de azi am intitulat-o "Controverse privind poluarea atmosferică dinspre SC "Continental" - SA Timișoara către locuitorii din acest oraș".

SC "Continental" este componenta concernului cu același nume cu unități de producție în mai multe țări din Europa, America de Sud, Australia, Asia.

Una dintre unitățile producătoare de anvelope de diverse dimensiuni și destinații se află la Timișoara. Și-a început activitatea în urmă cu circa 10 ani.

Din informațiile pe care le am, în această fabrică lucrează circa 1.000 de oameni.

De la darea ei în folosință, populația din imediata vecinătate, microcartierul de blocuri destinat cu precădere celor care au lucrat la UMT, circa 800 de apartamente, dar și cartierele din Calea Lipovei, Fabric, zona de nord-est, reclamă tot mai frecvent faptul că aerul pe care sunt nevoiți să-l respire, cu deosebire seara și în cursul nopții, este poluat ca urmare a emisiilor de noxe în aerul atmosferic.

Există voci tot mai numeroase care cer chiar încetarea activității acesteia sau mutarea ei în afara orașului.

Situația este bine cunoscută de autoritățile locale.

Care este situația în momentul de față?

Din informațiile pe care le am, furnizate prin șefa Serviciului implementarea politicilor de mediu din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Timiș, vă prezint următoarele:

De o bună bucată de timp, societatea se află în faza de întocmire a documentației pentru obținerea autorizației de mediu.

În acest scop, în vederea realizării dosarului, au fost întocmite numeroase solicitări.

Prima, și cea mai importantă, se referă la bilanțul de mediu, care include o serie de analize ale calității aerului, 24 de ore din 24, făcute de un laborator independent, acreditat de autoritățile competente.

După fiecare set de determinări s-au organizat dezbateri publice, prin afișare în locuri dinainte stabilite a rezultatelor, a opiniilor exprimate de cetățeni și de către persoane avizate, prin comunicate de presă.

S-a realizat, de asemenea, un studiu de olfactometrie, studiu elaborat de un laborator acreditat din Austria. Și rezultatele acestuia au fost dezbătute public, în urma cărora s-au cerut informații suplimentare furnizate și de alte laboratoare acreditate, neutre, desigur.

Prin ordin al prefectului, a fost întocmită o comisie de analiză tehnică formată din specialiști și reprezentanți ai prefecturii, consiliului județean, primăriei, Direcției de Sănătate Publică, Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Agenției de Mediu, Garda Națională de Mediu și cetățeni, care și-au dovedit interesul și priceperea în abordarea echilibrată a problemelor de mediu.

Soluțiile au început să se contureze.

În funcție de rezultatele finale și de interpretarea acestora, cu participarea ambelor părți, se prefigurează echiparea instalațiilor "vinovate" de emisia în atmosferă a compușilor nocivi cu instalații de filtrare a acestora la un nivel inferior limitelor stabilite prin legile țării privitoare la poluare, care, după cum se știe, au fost elaborate în conformitate cu normele comunitare.

Totodată, se are în vedere necesitatea existenței unui laborator de incintă, acreditat și neutru, care să monitorizeze non-stop nivelul emisiilor și componența acestora, accesibil controlului de către specialiști și publicului prin afișaje și prin materiale de presă.

Conform Planului Urbanistic General, elaborat de Primăria Timișoara, SC "Continental" - SA Timișoara este situată în perimetrul zonei destinate industrializării.

Din câte se cunoaște, pentru a fi acceptată investiția, orice nouă societate are nevoie de o serie de documente, printre care un loc aparte îl ocupă avizul de mediu.

Autorizarea se obține după darea ei în exploatare și în urma unor măsurători amănunțite, care, în cazul de față, din motive obiective, dar și subiective, se desfășoară anevoios.

Din informațiile pe care le deținem, SC "Continental" - SA și-a închis sau urmează să-și închidă capacitățile de producție din Polonia și Cehia.

Pe plan local, se vorbește, inclusiv din partea consiliului de administrației, despre un posibil transfer al unei bune părți din producția celor închise la Timișoara.

O decizie definitivă în acest sens nu s-a luat pentru simplul motiv că nu s-a primit unda verde prin obținerea autorizației de mediu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Florin Constantinescu (PSD+PC) - declarație politică intitulată De ce mai facem reguli dacă nu le putem respecta?;

Urmează domnul senator Florin Constantinescu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică am intitulat-o "De ce mai facem reguli dacă nu le putem respecta?"

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori, Luna trecută, pe 21 mai anul curent, a fost publicată în "Monitorul Oficial" o nouă Hotărâre pentru aprobarea Normelor privind operațiunile în numele și în contul statului de compensare parțială a dobânzii plătite de operatorii economici la creditele în lei, aprobate prin Hotărârea Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări nr. 73/2007.

Astfel, din bugetul aferent anului 2009, se alocă, pe domenii de activitate ale beneficiarilor de compensații de dobândă, industrie - 60%, construcții - 10%, comerț - 10%, hoteluri și restaurante - 10%, alte domenii - 10%.

Nu este prima hotărâre de acest fel, este ultima dintr-un șir lung prin care se reglementează diverse detalii ale acestei activități.

Toate bune și frumoase.

Legea este lege, nu-i tocmeală, dar nu sunt bani ca să fie aplicată.

Mai pe înțelesul tuturor, persoanele juridice care contractează credite pentru investiții beneficiază de o compensare a dobânzilor în funcție de domeniu. Știți foarte bine că un credit de investiții se contractează, de regulă, pe termen lung.

La baza creditului stă un plan de afaceri care este stabilit în funcție de legislația în domeniu.

Cu alte cuvinte, când te înhami la o asemenea treabă, trebuie să te bazezi pe ceva.

Este adevărat că aceste compensări de dobândă au fost incluse în bugetul pe anul 2009? Or, dacă au fost incluse, de ce nu sunt fonduri suficiente? Nu cred că băncile au furat de acolo de unde nu le fierbe oala, și nici că s-a petrecut o catastrofă naturală, astfel încât investitorii să rămână fără ceea ce li se cuvine, compensarea la dobândă.

Desigur, se va spune că suntem în plină criză economică, dar ce înseamnă criza? Să ne închidem cu toții în case și să nu mai mâncăm, să nu mișcăm, să nu mai respirăm până trece?

Adevărul este că buna gestionare a unei crize presupune, pur și simplu, două lucruri:

Primul, să elimini risipa, atât pe cea datorată neglijenței, cât și pe cea datorată - să spunem așa - "exuberanței" perioadelor de creștere.

Al doilea, să revizuiești lista de priorități, adică să pui bani, mulți, puțini pe care îi ai, acolo unde se înmulțesc cel mai repede și cel mai sigur, nu la Loto, ci la investițiile productive.

Cred că interesul național nu este acela de a rămâne fără investitori, fie ei străini sau din țară, deoarece investitorii sunt cei care ridică economia României.

Deci care ar fi interesele statului, stimați colegi?

Despre amenințarea falimentului am vorbit cu alte ocazii.

Suprimarea firmelor prin decizii controversate și, până la urmă, ilegale nu ni se pare firească într-o economie de piață.

E ca și cum ai închide gura presei într-o democrație.

Așa cum democrația s-ar transforma în totalitarism, economia de piață ar deveni economie centralizată în mâna unui decident arbitrar al statului.

Nu vreau să spun cuvinte mari, dar atâta timp cât unii vor să ia și aerul și așa puțin al unor firme și întreprinderi lăsați-mă să cred că nu trebuie să stăm cu mâinile în sân.

Subliniez că aceste întreprinderi și acești investitori nu sunt acele instituții financiare multi sau transnaționale care au făcut ani de zile "bule speculative", și nici bancherii de pe Wall Street care și-au acordat comisioane uriașe, sunt întreprinderi românești, oameni care muncesc din greu, cot la cot cu angajații.

Pentru acești oameni, un leu poate fi diferența între a da faliment și a merge mai departe.

E foarte simplu să spui "nu avem bani!", dar bani există și se dau pe orice altceva, numai pe investiții nu.

Programul anticriză al Guvernului spune clar: ca să ieșim onorabil din criză trebuie să relansăm investițiile, dar, până acum, noi le omorâm și pe acelea care mai există.

Partidul Social Democrat a fost întotdeauna pentru înnoire, pentru reformare.

De asta mă aflu aici în fața dumneavoastră, să reclam un abuz și o lipsă de loialitate față de programul de guvernare.

Sunt într-un partid care se află la guvernare, dar nu este normal ca niște principii asumate explicit de acest Guvern, competitivitate economică și susținerea IMM-urilor și a investitorilor, să fie tratate cu atâta ușurință.

Mai ales în perioada de criză, atitudinea "după noi, potopul!" e criminală.

Este important pentru noi, pentru toți românii, este important pentru țară să susținem aceste firme și acești investitori nu prin suprimare, ci prin sprijin.

În loc să dea bani pe campania de imagine, economiștii și finanțiștii țării ar trebui să se gândească urgent la soluții care să compenseze dobânda, așa cum apare în prevederea legală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Când va arăta PSD responsabilitate în guvernare?;

Domnule senator Dumitru Oprea, aveți cuvântul.

Se pregătește ultimul vorbitor la secțiunea declarații politice, domnul senator Nicolae Dănuț Prunea, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule profesor.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică are un titlu-întrebare "Când va arăta PSD responsabilitate în guvernare?"

Atunci când Grupul parlamentar al PD-L și Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC au convenit să se alieze după alegeri, lucrurile erau, cel puțin teoretic, foarte clare.

Economia dădea primele semne de slăbiciune, criza bătea la ușă, iar cele mai mari partide erau obligate să coopereze, contrar rivalității lor.

Singura rațiune pentru apropierea atât de incomodă pentru fiecare era guvernarea țării într-o perioadă tulbure.

Ultimele evenimente politice ridică însă semne serioase de întrebare în privința partenerilor social-democrați.

Faimoasele stenograme ale întâlnirii Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC de la Turnu Măgurele arată un partid preocupat exclusiv de alegeri prezidențiale, de posturile din teritoriu și de atacarea democrat-liberalilor.

Niciun cuvânt din acea reuniune nu amintea de problemele guvernării, de situația în care se găsește România.

Lupta pentru imagine era prioritatea absolută a unor politicieni care au, de mai multe luni, aceeași obsesie, Traian Băsescu.

Se plănuia acolo un război de uzură contra miniștrilor Partidului Democrat Liberal, conflict care ar fi trebuit să asigure acapararea Cotroceniului.

Dincolo însă de discuțiile de taină, colegii din Alianța politică PSD+PC și-au arătat chiar în Camera Deputaților preocupările lor presante.

După ce l-au îndepărtat ca pe un personaj incomod, social-democrații îl apără acum cu toate forțele pe fostul lor șef.

Probabil că beneficiile garantate partidului în anii din urmă nu pot fi ușor uitate, tocmai de aceea am putut asista la zidul viu făcut în jurul ex-premierului și la tranșeele săpate în fața procurorilor anticorupție.

A fost o unitate deplină la care au participat uniți și colegii PSD-iști de la Iași, cu o singură excepție.

Mă întreb chiar dacă au votat pentru că așa arată conștiința lor sau din cauza disciplinei de partid.

Probabil că au făcut-o din ambele motive.

Interesantă a fost și atitudinea liberalilor, care s-au abținut curajos sau nici nu au mai venit la vot.

Toate acestea se întâmplă în momentul în care criza economică este mai dură ca oricând, iar Comisia Europeană are serioase dubii cu privire la mersul justiției în România.

Guvernarea pare ultima grijă a Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

În vreme ce Grupul parlamentar al PD-L își asumă deschis toate greutățile Executivului, plătind electoral pentru asta, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC are grija imaginii și a blocării dosarelor incomode.

Cred însă că alegătorii și-au făcut deja o idee despre cine muncește și cine păcălește în această guvernare, iar dacă social-democrații vor continua în această direcție pot renunța liniștiți la speranța pentru viitoarele alegeri.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Nicolae Dănuț Prunea (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Controlul Parlamentului asupra unor instituții de reglementare și control trebuie exercitat și în continuare;

Ultimul vorbitor la declarații politice, domnul senator Nicolae Dănuț Prunea, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Nicolae Dănuț Prunea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică se intitulează "Controlul Parlamentului asupra unor instituții de reglementare și control trebuie exercitat și în continuare."

Domnule președinte,

Domnilor senatori,

S-au creat în țara noastră în ultimii 20 de ani, cum era și firesc, instituții indispensabile tipului de societate pe care o edificăm.

Pentru a le menține într-o stare corespunzătoare stadiului de dezvoltare la care a ajuns democrația la noi și pentru a micșora efortul bugetar necesar asigurării funcționării lor, s-a convenit, prin lege, ca ele să fie subordonate Parlamentului și cheltuielile să și le acopere din încasări proprii.

Aceste ultime două condiții de funcționare, deși nu au condus la un optim în activitatea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor - căci la ele mă refer în principal -, au temperat propensiunea conducerii respectivelor instituții spre un arbitrar inacceptabil și un subiectivism mult ieșite din comun.

Conștiința că trebuie să prezinte rapoarte anuale în fața Parlamentului, care să fie și acceptate prin vot, le-a obligat, într-o bună măsură, să urmărească îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit legii lor specifice.

Cât de rezonabile au fost aceste instituții în tot ceea ce fac, putem deduce și din grila de salarizare practicată, care a stârnit, prin nivelul sfidător al retribuțiilor autoatribuite, protestul larg al presei și al populației.

Este greu de tolerat nu atât nivelul salariilor individuale încasate, de peste 10.000 de euro pe lună în cazul comisarilor, cât concepția care a stat la baza conducerii și administrării CNVM.

Astfel, în timp ce veniturile acestei instituții s-au micșorat în anul 2008 cu peste 25%, ajungând la 30,6 miliarde de lei, cheltuielile cu personalul au crescut cu 16%, până la 31 miliarde de lei, depășind totalul veniturilor încasate.

Și această structură de buget s-a acceptat, deși se evolua în condiții de criză și s-a realizat în situația în care principalele surse de finanțare a activității proprii au fost comisioanele din tranzacțiile efectuate de clienți pe piețele reglementate, veniturile din valoarea activului net al fondurilor de investiții și al SIF, veniturile din oferte publice, adică pe seama unei părți din valoarea creată de alți agenți economici, fixată și însușită, astfel încât să ajungă pentru fondul de salarii, sfidător de ridicat, al CNVM.

Mărimea acestor surse de finanțare a scăzut în anul 2008, față de anul anterior, cu 53%.

Cu toate acestea, CNVM, pentru a putea plăti salariile aberante pe care și le-a atribuit, a majorat penalizările aplicate cu 40%, deși indicii bursieri au scăzut cu peste 70%, capitalizarea bursieră s-a diminuat cu 50%, iar numărul de tranzacții s-a redus cu 15,5%.

Așadar, după ce în anul 2008 CNVM a cheltuit cu salariile personalului mai mulți bani decât a încasat în bugetul de venituri și cheltuieli pe 2009, se prevede o creștere a veniturilor la 40,7 miliarde de lei, obținute tot din munca altor agenți economici, pentru a nu mai avea emoții că nu ajung banii de salarii.

Or, este inadmisibil să protejăm veniturile și salariile unei instituții în detrimentul întregii economii, mai ales în condițiile în care această instituție, spre deosebire de altele similare din fostele țări socialiste, are realizări modeste și generează un efect de antrenare în restul economiei cu totul neînsemnat.

Pe acest fond de adevărată neimplicare în viața productivă a țării, în afară de încasatorii de salarii exorbitante, cum apare în lumea afacerilor CNVM, trebuie să ne pronunțăm și asupra unui proiect de lege care vizează, printre altele, două instituții și pe arbitrul pieței de capital.

În acest proiect de lege trimis de Guvern spre analiză și aprobare Parlamentului se găsesc prevederi care modifică fundamental statutul, condițiile de funcționare și locul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în structura instituțională a României.

S-ar putea accepta organizarea celor trei instituții pe baze juridice propuse de Guvern, care să conducă spre o independență ce ne amintește de cea revendicată și dobândită de Banca Națională, dacă se îndeplinesc în mod cumulativ două condiții:

1. Personalul CNVM să dețină o pregătire profesională și o ținută morală ireproșabilă, probate cotidian prin manifestări corespunzătoare.

Or, realitatea se prezintă în cu totul alte coordonate.

Conducerea CNVM este formată, cu foarte puține excepții, din nespecialiști în piața de capital, mulți angajați cu funcții de conducere au o rută profesională fără nicio legătură cu acest domeniu de activitate.

Conduita morală este adesea deviantă, unii dintre conducători au fost cercetați penal, alții au săvârșit fapte cu caracter penal, cum ar fi profesarea ilegală a funcției de avocat.

Acum se propune, ca o sfidare a celui mai elementar bun-simț, ca acești angajați ai CNVM să fie în afara oricărui control instituțional și juridic.

Probitatea profesională redusă se dezvăluie prin revenirea frecventă asupra deciziilor luate sau prin renunțarea în aplicarea unor măsuri dispuse chiar de conducerea acestei instituții, fără a se sancționa sau autosancționa cineva pentru lipsa de discernământ ori pentru consecințele măsurilor anulate.

Reconsiderarea valabilității unor decizii luate este urmare fie a presiunii unor grupuri de interese, fie a unor specialiști care demonstrează iraționalitatea lor.

2. Rezultatele activității CNVM să fie înțelese, recunoscute, am putea spune percepute de pături largi ale populației, încât aceasta să reușească să emită judecăți de valoare pertinente și, în funcție de acestea, să constrângă sau să sancționeze prompt pozitiv sau negativ conducerea CNVM, astfel ca ea să fie sub un control larg, realizat în funcție de performanțe cuantificabile, nu după autoaprecieri subiective.

Spre exemplu, rezultatele activității BNR se relevă zilnic prin controlul variației cursului de schimb al leului, al nivelului dobânzii de politică monetară, prin caracterul politicii de credit etc.

Cred că industria financiară în România, exceptând-o pe cea bancară, nu și cele trei instituții la care se referă proiectul de lege pe care îl analizăm, este prea fragilă, iar experiența dobândită în aceste domenii de activitate se găsește într-un stadiu destul de incipient pentru a le conferi o independență absolută pentru a absolvi personalul lor de orice răspundere civilă ori penală, de a nu le supune activitatea desfășurată validării Parlamentului, cum se prevede în proiectul de lege al Guvernului.

Ce să mai vorbim de oportunitatea creșterii salariului personalului lor! De vreme ce se recunoaște că între țările membre ale Uniunii Europene există diferențe în ceea ce privește gradul de dezvoltare și de maturizare al domeniului financiar, subiect al acestui proiect, consider că și uniformizarea cadrului legislativ în care își desfășoară activitatea instituțiile cu acest profil trebuie să se facă treptat, concomitent cu compatibilizarea suportului lor acționar.

Nu cred că cei care conduc aceste trei instituții, în special CNVM, vor avea, după aprobarea proiectului de lege în discuție, mai multă rușine de oameni și mai multă frică de Dumnezeu pentru a lucra mai corect, mai discret și mai eficient decât până în prezent, arătând că nu au astfel de sensibilități.

Nu a auzit nimeni de vreo sancțiune aplicată de BNR, deși nu cred că s-a sfiit să recurgă la ele când a fost nevoie.

În schimb, CNVM numai cu așa ceva se poate lăuda că face, de parcă ar fi un comisar sovietic din vremea lui Stalin.

Prin urmare, consider că se poate ajunge la o autonomie totală a acestor instituții numai după ce se parcurg mai multe etape în care acțiunile desfășurate justifică și creează premisele profesionale și morale necesare aplicării cu succes a unei astfel de abordări a problemelor pieței de capital, a asigurărilor și pensiilor private.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
 

Am încheiat sesiunea declarațiilor politice.

Vă anunț că următorii domni senatori au depus în scris declarațiile politice la secretariatul ședinței noastre:

  • din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul senator Mihai Niță, domnul senator Ion Rușeț, domnul senator Gabriel Mutu, domnul senator Gheorghe Bîrlea, domnul senator Radu Alexandru Feldman, domnul senator Traian Constantin Igaș, domnul senator Dorin Păran;
  • din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Trifon Belacurencu;
  • din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Paul Ichim, domnul senator Ovidius Mărcuțianu, domnul senator Cornel Popa și domnul senator Romeo Florin Nicoară.
 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Mihai Niță (PD-L) - declarație politică intitulată Rolul activității de asistență și educație religioasă în sistemul penitenciarelor din România (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Mihai Niță:

Declarația politică este intitulată "Rolul activității de asistență și educație religioasă în sistemul penitenciarelor din România".

Activitățile de asistență și educație religioasă sunt parte a demersurilor de reintegrare socială și sunt desfășurate atât de preotul din penitenciar, cât și de reprezentanții legali care aparțin celorlalte culte recunoscute în țară.

Încă de la întemeiere, Biserica Creștină a avut o grijă deosebită față de semenii noștri privați de libertate.

Motivarea grijii pentru acești oameni se află în învățătura ei despre om, mai ales atunci când chipul lui Dumnezeu este umbrit de păcatele lor.

Biserica Ortodoxă Română este prezentă în rândurile deținuților prin slujitorii ei.

Astfel, în urma protocolului încheiat la 21 octombrie 1993 între Ministerul Justiției și Patriarhia Română se acordă asistență religioasă în unitățile subordonate Direcției Generale a Penitenciarelor din România.

În fiecare din cele 39 de penitenciare existente în România este încadrat câte un preot ortodox, iar în 37 din acestea s-au ridicat biserici și capele.

Activitatea preoților din închisori este o acțiune ce constituie temelia activității de reabilitare, de resocializare a celor care la un moment dat au încălcat legea penală și cea morală și care trebuie redați societății.

Misiunea preotului în penitenciar este o misiune grea.

Rolul lui, alături de educator, psiholog și sociolog, este acela de a răspunde dificultăților moral-religioase și dorințelor afective ale deținuților de a fi vizitați de părinți sau soții/soți, care, de foarte multe ori, uită de ei.

În afara misiunii de propovăduire, specifică fiecărui preot, în închisoare trebuie să se pună accent și pe educația moralreligioasă a deținuților.

În penitenciare ajung oameni care știu foarte puțin despre Dumnezeu, ei au nevoie de transmiterea noțiunilor elementare de religie creștină.

Pe lângă cunoștințele teologice, el trebuie să aibă o cultură vastă privitoare la evenimentele istorice petrecute în sistemul penitenciar și să contribuie cu mijloace specifice la reforma penitenciară.

Activitatea preoților din închisori este o acțiune ce constituie baza activității de reabilitare și resocializare a celor ce trebuie redați societății.

Deținuții sunt oamenii care au nevoie cel mai mult de îndrumare, sprijin și mângâiere, ei trebuie ajutați ca, mai târziu, să se bucure de libertate în afara privațiunilor închisorii.

Ziua personalului din sistemul administrației penitenciare, patronată spiritual de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, îmi oferă prilejul de a da expresie considerației și respectului pentru activitatea profesională, tenacitatea și loialitatea acestor oameni.

Misiunea socială nobilă atribuită serviciului penitenciar și dedicată reintegrării deținuților în comunitate reprezintă un deziderat ce poate fi realizat numai cu efort susținut și responsabilitate.

Ion Rușeț (PD-L) - declarație politică cu titlul Ziua Justiției (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ion Rușeț:

Declarația politică se intitulează "Ziua Justiției".

Domnule președinte, Stimați colegi, În urmă cu 15 ani, Guvernul României stabilea, prin Hotărârea nr. 364 din 27 iunie 1994, că anual, în fiecare primă duminică a lunii iulie, se va organiza în România Ziua Justiției.

Așadar, la finele acestei săptămâni, cei implicați în sistemul judiciar românesc vor sărbători Ziua Justiției.

România, în ultimii 20 de ani, a făcut progrese remarcabile în ceea ce privește actul de justiție.

Evident că lucrurile ar fi putut decurge mult mai bine, dar dacă facem o analiză comparativă, chiar și fără a fi experți, observăm diferențele față de perioada de dinainte de 1989.

În primul rând, trebuie apreciat că în ultimii ani în România nu au mai existat procese politice.

Poate că tinerele generații au uitat, ceea ce e posibil să nu fie tocmai bine, că înainte de 1989 foarte multe persoane au fost judecate pentru că nu gândeau în registrul impus de regimul comunist.

Totodată, România a făcut pași importanți în vederea unei cât mai bune delimitări a puterilor în stat.

Ingerințele politicului în actul de justiție nu au mai constituit o regulă după 1989.

Este evident că acest lucru nu se putea realiza încă din primele zile ale anilor '90, însă acum putem afirma că justiția este mai autonomă ca oricând.

Relevant în acest sens este că oameni importanți din România postcomunistă au fost anchetați și judecați în acord cu legea, care a început să se aplice uniform, indiferent de categoria socio-profesională a celui judecat.

Totodată, apariția unor instituții precum Curtea Constituțională, Departamentul Național Anticorupție sau Agenția Națională de Integritate a fost de bun augur.

Momentul care a constituit punctul de pornire a reevaluării manierei de realizare a actului de justiție din România postcomunistă l-a reprezentat aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, altfel spus, armonizarea legislației românești cu cea aflată în vigoare în celelalte state membre, cât și aproprierea principiilor caracteristice actului de justiție practicat în cadrul Comunității Europene au generat o evoluție apreciabilă a justiției românești.

Este evident pentru oricine că nu putem neglija rapoartele mai puțin laudative venite din partea Comisiei Europene în ceea ce privește justiția, dar, dacă observăm, în ultimul timp hibele prezente în această sferă devin din ce în ce mai puține.

Este foarte probabil ca și raportul următor să fie unul în care criticile să predomine, însă ceea ce contează cel mai mult este voința politică manifestă pentru îmbunătățirea acestei zone.

Un bun exemplu în acest sens îl constituie faptul că nu mai târziu de săptămâna trecută Guvernul condus de Emil Boc și-a asumat răspunderea pentru adoptarea unui nou Cod civil și a unui nou Cod penal.

Altfel spus, clasa politică românească a înțeles că este imperios necesar ca un stat democratic, european să înceteze a mai funcționa în baza unor coduri ale căror origini le identificăm în perioada anilor 1960.

Este la fel de important că, în cursul acestui an, Guvernul va veni din nou în fața Parlamentului pentru a-și asuma răspunderea pentru Codul de procedură penală și Codul de procedură civilă.

Toate acestea sperăm că vor atrage după sine ridicarea monitorizării pe justiție.

Vă mulțumesc.

Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Reforma electorală (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gabriel Mutu:

Declarația politică este intitulată "Reforma electorală".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Astăzi, la finele primei sesiuni parlamentare din cadrul noii legislaturi, vreau să vă vorbesc despre necesitatea unei reforme a cadrului juridic ce reglementează alegerea reprezentanților la diferite paliere în societatea românească.

În 1990 România a adoptat un sistem de vot care, în teorie, este recomandat societăților recent ieșite din regimuri totalitare.

Altfel spus, un stat aflat în tranziție are nevoie, în special, de un sistem electoral care să producă mai degrabă consensul, decât opoziția veritabilă, mai degrabă adoptarea unor proiecte în unanimitate, decât trecerea acestora prin simțul critic.

Ca o consecință firească a acestei viziuni, actorii politici de la începutul anilor 1990 au mizat pe virtuțile sistemului politic proporțional.

Evident că, inițial, atât cetățenii, cât și oamenii politici au fost încântați de această formulă electorală care a dat posibilitatea primilor de a vota liber și celor din a doua categorie de a popula noile instituții create.

Acest sistem de a alege a fost, așadar, agreat atât în vederea desemnării reprezentanților în cadrul consiliilor locale și județene, cât și în privința determinării celor care aveau să fie vocea cetățenilor în cadrul Parlamentului.

Nu după mult timp însă, am putut cu toții asista la deprecierea acestui sistem electoral în ochii cetățenilor.

În pofida deselor modificări aduse legilor electorale, am observat faptul că principiul atribuirii mandatelor a rămas același, și anume proporționalitatea.

În aceste condiții, trebuie să identificăm tarele actualului cadru legislativ ce reglementează alegerile atât la nivelul consiliilor locale și județene, cât și la nivelul Parlamentului sau al Parlamentului European.

Experiența ultimilor 20 de ani ne-a arătat ineficiența acestui tip de mecanism electoral.

Faptul că în ultimele legislaturi se formează cu dificultate majorități ne explică și mai bine compromisurile pe care trebuie să le facă, ulterior, partidele politice care își asumă guvernarea.

Toate acestea, după cum am observat, produc cel mai adesea instabilitate, incoerență și, în consecință, inadecvare.

Pentru toate acestea cine are cel mai mult de suferit?

Evident, cei guvernați.

Cu siguranță că efectele negative se răsfrâng, în al doilea rând, și asupra celor care realizează actul de guvernare, prin prisma faptului că nu îți pot impune până la final o viziune asupra manierei în care ar trebui gestionat un anumit palier al Executivului.

Eu nu am putut uita faptul că pe 25 noiembrie 2007 patru români din cinci au votat la referendum că doresc un sistem de alegere pentru Parlament similar cu cel folosit pentru alegerea primarilor.

De asemenea, nu pot neglija că foarte mulți cetățeni au fost dezamăgiți de sistemul de vot folosit în toamna anului trecut, care, în urma unor calcule matematice și fiind departe de a reprezenta alegerea făcută de cetățean, a alocat mandate unor candidați situați pe locul al treilea sau chiar al patrulea.

Altfel spus, în urma sistemului de vot folosit în toamnă, au existat foarte multe cazuri în care candidatul care s-a bucurat de cea mai mare încredere din partea electoratului să fie nevoit să accepte înfrângerea în fața redistribuirii.

O altă problemă importantă a actualului sistem electoral este aceea că generează supradimensionare la nivelul Legislativului, așadar norma de reprezentare actuală determină un număr prea mare de parlamentari.

Stimați colegi,

Pentru a eficientiza această instituție, avem nevoie, în primul rând, să reducem numărul aleșilor prin mărirea normei de reprezentare.

Cu siguranță că vor exista foarte mulți oameni politici care se vor simți amenințați de efectele pe care le va determina o lege electorală care va avea în cuprinsul său asemenea prevederi.

De acord.

Însă, în momentul în care am decis că avem în continuare nevoie să revizuim sistemul electoral, m-am gândit, în primul rând, la cetățeanul care o dată la patru ani își exercită dreptul de vot.

Pentru el nimic nu e mai important în relația cu Legislativul decât să știe că cel care a fost apreciat de majoritate le reprezintă interesele.

Va fi dificil să realizez toate aceste schimbări, în primul rând pentru că am nevoie de sprijinul cât mai multor oameni politici, dar sper că, după 20 de ani de democrație, clasa politică românească a început să se maturizeze și să fie mai degrabă receptivă la doleanțele cetățenilor, decât la interesele ei.

Vă mulțumesc.

Gheorghe Bîrlea (PD-L) - declarație politică intitulată Instituții cu vocația adevărului (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe Bîrlea:

Declarația politică se intitulează "Instituții cu vocația adevărului".

De peste 17 ani sunt preocupat de cunoașterea și scoaterea la lumină a mecanismelor totalitarismului comunist, a victimelor și atrocităților săvârșite în paranteza istorică 1945 - 1989, printre cele mai dramatice din destinul neamului românesc.

Mă număr, de altfel, printre cei care au contribuit la inițierea și realizarea uneia dintre cele mai importante instituții ale memoriei anticomuniste, creată împreună cu Fundația Academia Civică, prin contribuțiile excepționale ale Anei Blandiana și ale lui Romulus Rusan:

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, considerată astăzi printre primele trei instituții europene ce cultivă memoria recentă a Europei, alături de Memorialul Păcii din Normandia și de Memorialul de la Auschwitz.

Manifestările organizate pe plan național și internațional de Fundația Academia Civică, ce patronează Memorialul de la Sighet, sunt bine cunoscute în Europa și apreciate de instituțiile europene, inclusiv de Consiliul Europei, pentru că propun un model instituțional pentru toate fostele țări comuniste.

Argumentele pentru a condamna crimele comunismului și a considera comunismul un sistem criminal ni le-a oferit cu prisosință Comisia prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România, inițiată de Președintele României, domnul Traian Băsescu, comisie condusă de politologul Vladimir Tismăneanu și la care au fost antrenați istorici și oameni de cultură de prestigiu din toate generațiile, care au investigat un imens volum de documente din arhivele politice ale comunismului.

Concluziile comisiei avertizează că activitatea de cercetare trebuie continuată, și cu atât mai mult această misiune revine instituțiilor ce și-au asumat astfel de obiective.

De altfel, s-au creat și funcționează după Revoluție și alte instituții și organizații neguvernamentale care și-au propus și își propun să contribuie la rescrierea adevărului istoric și, nu în ultimul rând, să așeze la locul ce li se cuvine în memoria și în istoria contemporană pe cei ce s-au opus instalării dictaturilor și comunismului în România.

Iată, de pildă, de aproape 20 de ani, Fundația Culturală "Memoria" publică o revistă unică în felul ei, revista "Memoria", în care mărturiile cutremurătoare ale celor ce au cunoscut nemijlocit experiența detenției politice sunt însoțite de analize politologice de mare profunzime.

De mai mulți ani, Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc dezvoltă teme de cercetare prin care restituie opera și activitatea unor ilustre personalități care în perioada comunistă au ales exilul, dar care n-au încetat să spere că, într-o bună zi, România va redeveni liberă și își va regăsi locul în rândul popoarelor civilizate ale Europei.

Memorialul Revoluției din Timișoara proiectează pentru istorie momentele tragice din 15-17 decembrie 1989, care au prefațat Revoluția din decembrie.

Există și alte instituții și organizații neguvernamentale care și-au asumat rolul de instituții cu vocația adevărului, însă nu mi-am propus să fac o ierarhie a acestora, ci, mai degrabă, să relev importanța de principiu a activității pe care acestea o desfășoară, dar cu regret trebuie să remarc, din informațiile pe care le am, că activitatea lor este uneori obstaculată și că anumite organisme publice ale statului manifestă reticențe nejustificate în a sprijini proiectele acestora.

Dacă va fi nevoie, nu vom ezita să incriminăm astfel de atitudini.

În ultima vreme, presa a semnalat câteva evenimente demne de a fi reținute și care pun în valoare activitatea de cercetare în teren desfășurată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

Cel mai recent eveniment a fost redarea către familii și reînhumarea joi, 25 iunie 2009, a rămășițelor pământești aparținând a trei eroi anticomuniști uciși prin împușcare în iunie 1949 în Dealul Crucii, din zona satelor Nepos, Feldru și Rebra, județul Bistrița-Năsăud, de persoane ce aparțineau la acea dată structurilor operative ale Securității din Bistrița.

Execuția s-a făcut arbitrar, fără să existe vreo sentință judecătorească de condamnare în acest sens.

Deși fuseseră omorâți, prin sentința nr. 1.585 din 10 noiembrie 1949, aceștia au fost condamnați în contumacie, fiecare la o pedeapsă de 20 de ani muncă silnică.

Alături de ei au mai primit atunci pedepse privative de libertate încă 63 de persoane.

În cursul lunii mai, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a întreprins o altă acțiune de cercetare în teren, de această dată pentru deshumarea osemintelor unei victime ucise într-o confruntare cu Securitatea în anul 1952.

Activitățile de depistare și de căutare în teren a locurilor unde se află osemintele eroilor anticomuniști se fac la solicitarea familiilor, de regulă a urmașilor victimelor.

Este vorba, se pare, de aproximativ 10.000 de astfel de victime.

Aș dori să menționez, de asemenea, eforturile făcute pentru organizarea Muzeului Memorial al Victimelor Comunismului de la Râmnicu Sărat, prin preluarea în administrare de către institut a fostei închisori, precum și a Memorialului Rezistenței Anticomuniste din Țara Făgărașului.

În încheiere, permiteți-mi ca, în calitate de senator, de la înalta tribună a Senatului României, să apreciez activitatea desfășurată cu profesionalism și dăruire de aceste instituții cu vocația adevărului și să solicit, totodată, Guvernului României, parchetelor civile și militare, structurilor Ministerului Administrației și Internelor să sprijine activitatea acestora, dacă dorim cu adevărat și sincer să ne recuperăm trecutul, cu luminile și umbrele lui, pentru ca generațiile viitoare să prevină, în deplină cunoaștere, orice tentații totalitare și de subminare a destinului nostru în istorie.

Mai mult decât atât, consider că victimele luptei anticomuniste, care, din păcate, din cauza unor carențe legislative, nu pot beneficia de titlul binemeritat de eroi anticomuniști, ar trebui să poată obține acest titlu și mă oblig ca în viitorul apropiat să aducem modificări legii în materie și, astfel, să ne îndeplinim o datorie cetățenească, morală și politică.

Radu Alexandru Feldman (PD-L) - declarație politică cu titlul Ruleta rusească - o constantă a vieții politice românești (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Declarația politică este intitulată "Ruleta rusească - o constantă a vieții politice românești".

Așa cum bine știm, o declarație politică făcută de la tribuna Senatului trebuie să se aplece, de regulă, asupra unui subiect de interes național și să se adreseze unui număr cât mai mare de oameni preocupați de tema pusă în discuție.

Mă abat astăzi de la această regulă nescrisă și voi aborda un subiect, cu siguranță, de interes național, dar intervenția mea se adresează în mod special membrilor PSD, prin amabilitatea colegilor din Senatul României.

Stimați colegi din PSD, "Parteneriatul pentru România", respectiv coaliția de guvernare, s-a născut în exclusivitate în urma opțiunii dumneavoastră.

Spre deosebire de PD-L, care, ca urmare a condiției puse de PNL, "Tăriceanu - prim-ministru", condiție nenegociabilă și inadmisibilă, nu ar fi avut o altă variantă de guvernare decât alianța cu PSD, dumneavoastră ați avut deplina libertate să alegeți între un PNL, partid pe care l-ați ținut la guvernare și care, în contrapartidă, v-a îndeplinit toate dorințele, care acum era gata să vă urmeze necondiționat ca partener, și un PD-L, partid cu care v-ați aflat dintotdeauna într-o susținută luptă politică.

Ați optat pentru PD-L.

Singura rațiune pentru gestul dumneavoastră, pe care vreau s-o iau în calcul și care vă face cinste, este conștientizarea condițiilor extrem de dificile cu care urma să se confrunte România în contextul crizei mondiale și nevoia, mai mult ca oricând, de coerență și stabilitate politică.

Era, într-adevăr, nevoie de o hotărâre demnă de niște autentici oameni politici, iar decizia președinților Boc și Geoană și a președintelui Băsescu a marcat un moment ce s-ar fi putut înscrie în istorie ca un reper pozitiv într-un timp de cumpănă.

Din nefericire, dincolo de satisfacția articulării noii echipe de guvernare într-un timp convenabil, vocile din interiorul coaliției, care au început să se pronunțe cu o condamnabilă agresivitate împotriva coechipierilor, au devenit tot mai sonore și tot mai frecvent audibile.

Statisticile arată, dincolo de orice ambiguitate, că cei care au dat tonul unor asemenea practici au fost membrii PSD, în frunte chiar cu președintele partidului, domnul Mircea Geoană, iar ce s-a întâmplat în urmă cu 10 zile la Teleorman reprezintă o culme greu de egalat a lipsei de elementar fairplay, a duplicității și iresponsabilității.

Pe parcursul celor șase luni și jumătate ale sesiunii parlamentare care se încheie, nici cel care vă vorbește, și niciunul dintre membrii Grupului parlamentar al PD-L nu a atacat vreodată PSD, indiferent de gravitatea acuzelor nefondate pe care ni le-ați aruncat în față și de impulsul de a vă răspunde așa cum se cuvenea.

Vreau să cred că nu ați pus atitudinea noastră pe seama unei neverosimile slăbiciuni și ați fost dispuși, mai curând, să recunoașteți în ea însemnele unei responsabilități asumate.

Dar toate au o limită, și pentru asta am simțit astăzi nevoia să fac această declarație publică.

Stimați colegi din PSD, Nu vreau să repet niciunul dintre comentariile care s-au făcut până acum, nu am să mă opresc nici măcar o clipă asupra evidenței că există o diferență frapantă între poziția rezonabilă și echilibrată a miniștrilor PSD și atitudinea multora dintre colegii lor de partid, vă supun însă atenției un aspect la care vă invit insistent să reflectați.

E limpede că toate derapajele la care asistăm, tot mai frecvente pe măsura scurgerii timpului, au o singură motivație: alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului.

Evenimentul devine tot mai acaparator, împinge pe un plan secund preocupările pentru guvernare, chiar dacă criza, despre care am ajuns să vorbim cu o nefirească familiaritate, nu și-a slăbit cu nimic forța devastatoare.

Nu mai aveți în minte decât o singură întrebare: "Cine va fi viitorul președinte al României?"

Și, pentru ca Mircea Geoană să fie răspunsul mult dorit, sunteți gata să aruncați în aer o construcție altfel menită să dureze.

Că în urma conflagrației numărul victimelor va fi extrem de mare și se vor alege numai din rândurile unui electorat care va sucomba sub povara angajamentelor noastre neonorate e o chestiune care nici nu intră în calculele pe care le faceți.

Este un risc și un păcat din fața cărora nu vă veți putea sustrage.

Șansele lui Mircea Geoană nu cresc cu o linie, dacă face, zilnic, albie de porci PD-L-ul și pe Traian Băsescu, dar zilele Guvernului din care faceți parte se subțiază într-un ritm alarmant.

Spre deosebire de alte popoare, spiritul constructiv nu face parte dintre însemnele care ne definesc.

Legenda "Meșterul Manole" este o pildă tragică și eroică a ceea ce înseamnă spiritul de sacrificiu pus în slujba nevoii de a ridica, de a construi ceva pe pământ.

Dintotdeauna, politica a însemnat construcție.

Din păcate, "modelul Manole" este extrem de rar întâlnit în lumea în care trăim.

În schimb, de douăzeci de ani, clasa politică românească trăiește delicii sublime, dedicându-se în exclusivitate ruletei rusești, fără să observe că, la intervale regulate - scadențele electorale -, reușește performanța să-și mai tragă un glonț în cap.

Stimați colegi ai PSD,

În prag de vacanță parlamentară, mă despart de dumneavoastră cu speranța că, în ceasul al doisprezecelea în care am ajuns, veți înțelege că orice pas în escaladarea conflictului pe care l-ați declanșat în cadrul coaliției de guvernare nu poate avea alt rezultat decât implozia.

Este un adevăr pe care va trebui să vi-l asumați și care, cu siguranță, va fi extrem de costisitor.

Vă rog, nu irosiți șansa de a vă putea sluji cu adevărat țara!

Traian Constantin Igaș (PD-L) - declarație politică având ca titlu Imixtiunea puterii legislative în actul de justiție - o nouă practică în activitatea Parlamentului României? (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Traian Constantin Igaș:

Declarația politică se intitulează "Imixtiunea puterii legislative în actul de justiție - o nouă practică în activitatea Parlamentului României?"

Stimate doamne și stimați domni,

Deputații și senatorii, aleși prin vot în ceea ce constituie unica autoritate legiuitoare a țării, pe toată durata exercitării mandatului, din chiar momentul intrării în exercițiul efectiv al acestuia, sunt cei cărora le revine obligația de a depune toată diligența pentru a materializa rolul deținut de Parlament în cadrul statului român, anume acela de organ reprezentativ suprem al poporului român.

Să fie acesta unul dintre argumentele principale pentru care legea fundamentală, Constituția României, republicată, le conferă imunitate parlamentară doar în ceea ce privește voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului?

Disputa, căci așa poate fi catalogată, a pornit în Biroul permanent al Camerei Deputaților.

Acesta, la solicitarea procurorului general Laura Codruța Kövesi de reluare a procedurii în cazul deputatului PSD Adrian Năstase, a răspuns favorabil, decizând ca în plenul Camerei Deputaților să fie dezbătută propunerea de începere a urmăririi penale a acestuia.

Urma ca deputații să se pronunțe asupra acestui punct din ordinea de zi prin vot, însă disputa a continuat, dosarul fiind practic blocat când deputații PSD, PNL și UDMR au părăsit sala pentru a determina lipsa cvorumului necesar desfășurării lucrărilor plenului.

Probabil aceasta este o nouă formă de exprimare a votului, pe lângă cele deja consacrate -

pentru, împotrivă și, respectiv, abținere -, care se dorește promovată de membrii acestor grupuri politice din Cameră, sau de neasumare a rolului pe care acești distinși domni parlamentari îl aveau în cadrul ședinței Camerei Deputaților, de vreme ce lipsa de cvorum a justificat suspendarea ședinței în care trebuiau să se pronunțe asupra începerii urmăririi penale a social-democratului Adrian Năstase.

Începerea urmăririi penale a acestuia vizează săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, trafic de influență și participație improprie la fals material în înscrisuri sub formă privată.

Or, deputații și senatorii pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, potrivit prevederilor constituționale, dar acestea nu par să aibă importanță, de vreme ce pe parcursul discuțiilor de la tribuna Camerei Deputaților intenția PD-L ca plenul să se pronunțe direct pe începerea urmăririi penale a mai sus menționatului deputat a fost contestată neîntrerupt de PSD, PNL și UDMR, aceștia creând un adevărat zid în jurul liderului socialdemocrat.

PSD a catalogat ca fiind neconstituțională solicitarea procurorului general Laura Codruța Kövesi, cerând ca PD-L să îi accepte acest punct de vedere.

Și, atunci, cum este asigurată finalitatea prevederilor constituționale detaliate în preambulul acestei declarații? Și mă refer la prevederile ce urmăresc tocmai să asigure cadrul legal în care să se deruleze mandatul unui parlamentar, de o manieră care să reflecte caracterul fundamental al acestuia, anume acela că mandatul este reprezentativ, nu creează un statut, statut care să confere posibilitatea de sustragere de la angajarea răspunderii juridice a unui parlamentar atâta vreme cât acesta a comis fapte pentru care competente să le încadreze ca având sau nu natură penală și să dispună în consecință sunt organele judiciare și, respectiv, instanțele judecătorești.

Dar cum poate fi vorba despre așa ceva dacă privim toată această situație creată în Camera Deputaților pe marginea acestui mult tergiversat dosar "Zambaccian 1"?

Diferența de tratament o fi fiind explicată și prin aceea că în cauză, de această dată, a fost un deputat, nu un senator, iar deputatul aparține formațiunii politice PSD, nu celei PD-L?

Dincolo de rațiunile acestei decizii, respingerea de către blocul PSD-PNL-UDMR la Camera Deputaților a solicitării procurorului general de a relua votul pentru începerea urmăririi penale a deputatului Adrian Năstase are semnificația unei clare imixtiuni a Parlamentului României în justiție, negându-se astfel dreptul acesteia de a-și urma cursul.

Vă mulțumesc.

Dorin Păran (PD-L) - declarație politică cu titlul 26 iunie - Ziua Drapelului Național (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dorin Păran:

Declarația politică este intitulată "26 iunie - Ziua Drapelului Național".

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor, Mă aflam, în urmă cu câteva zile, în colegiul meu Orăștie - Brad - Simeria - Geoagiu și Valea Mureșului, din județul Hunedoara, la celebrarea Zilei Drapelului Național.

Aș vrea să evoc astăzi, în fața dumneavoastră, istoria și importanța acestei zile.

Tricolorul a devenit un simbol în timpul Revoluției din 1848, atunci când au avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu și instaurarea Guvernului de la București.

Revoluționarii de la 1848, atât cei din Transilvania, cât și cei din Țara Românească, au arborat steagul tricolor, ca simbol al luptei lor, având inscripționată lozinca "Dreptate - Frăție" și dându-i denumirea de "stindard al libertății".

Roșu, galben și albastru - cele trei culori împărțite în mod egal - reprezintă principiul egalității.

Orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, cifra trei este considerată a fi numărul perfect.

Pe lângă țara noastră, mai există și alte țări europene tradiționale cu steagul tripartit, în mod egal și vertical: Franța, Italia și Belgia.

Culorile roșu, galben și albastru au fost utilizate din vechime de către români ca simbol al lor sau de alții pentru a-i desemna pe români.

Cea mai veche mărturie în acest sens datează din 14 aprilie 535, când împăratul Justinian stabilește simbolul teritoriilor supuse arhiepiscopiei din Justiniana Prima, care cuprindea părți din Panonia Secunda, Dacia Cisdanubiană și Dacia Transdanubiană.

Legenda formării tricolorului național prin contopirea culorilor drapelelor Moldovei și Țării Românești s-a născut după 1860, probabil din dorința de a împăca pe toată lumea în privința alegerii steagului revoluționar muntean de la 1848 ca drapel al întregii Românii.

Această legendă a fost favorizată și de potrivirea coloristică a drapelelor atribuite celor două Principate Române la acest moment - roșu și albastru pentru Moldova și albastru și galben pentru Țara Românească.

Constituția din 1866 a României prevedea la art. 124: "Culorile Principatelor Unite urmează a fi albastru, galben și roșu."

Ordinea și dispoziția culorilor au fost stabilite de Adunarea Deputaților în ședința din 26 martie 1867.

Astfel, potrivit propunerii lui Nicolae Golescu, ele au fost așezate întocmai ca la 1848.

Atribut și simbol al patriei, tricolorul a fost onorat permanent, în el fiecare generație identificându-și trecutul, prezentul și viitorul neamului.

În istoria mai recentă a poporului nostru, drapelul a fost un simbol și o emblemă mobilizatoare și dătătoare de speranță pentru a doborî regimul totalitar comunist.

Stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapelele comuniste la Revoluție, aceasta fiind privită ca însemn al regimului dictatorial al lui Ceaușescu.

Oamenii au tăiat sau au rupt zona centrală a fâșiei galbene din drapel, de unde și sintagma "drapel cu gaură".

Poate e păcat că, în prezent, arborăm tricolorul românesc numai în competițiile sportive, în special, dar nu facem precum americanii, care arborează drapelul lor pe case, pe mașini sau în alte locuri, în SUA existând un adevărat cult al drapelului național.

Amintesc că România este astăzi membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, or, Uniunea Europeană are și ea ca simbol și un drapel, pe baza căruia unii, foști miniștri liberali ai învățământului, se contraziceau cu elevii, având divergențe serioase legate de numărul steluțelor de pe steagul UE.

Până la urmă, stimabilul ministru a înțeles că steagul Uniunii Europene are douăsprezece steluțe, dar, evident, a ratat prăjiturica.

Trebuie acum să respectăm și simbolurile care reprezintă Uniunea Europeană, precum drapelul.

Doamnelor și domnilor senatori, Știm prea bine că istoria, limba, credința, imnul, stema țării sunt simboluri ale unității și independenței neamului românesc.

Nu exagerăm dacă spunem că acestea creează un arc peste timp, acel liant între cei care au fost și cei care vor fi.

Părinții și bunicii noștri povestesc cum, pe timpul lor, la sărbători naționale se puneau drapele la case, ca un simbol al românismului și al recunoașterii trecutului, pentru că, nu-i așa?, tricolorul face trecerea peste istorie, adică peste timp și peste spațiu, încheagă o civilizație și reușește să impună o identitate.

Steagul românesc evidențiază exact modul de gândire, conștiința și frământările poporului.

Acesta mai evidențiază, de asemenea, frământările și tot ceea ce au însemnat structurile noastre sociale.

Flamura tricoloră a drapelului românesc să dăinuie asupra noastră pentru vecie!

Vă mulțumesc.

Trifon Belacurencu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu 29 iunie - Ziua Dunării (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Trifon Belacurencu:

Declarația politică se intitulează "29 iunie - Ziua Dunării".

Dunărea - al doilea mare fluviu al Europei, după Volga, atât ca lungime, 2.840 kilometri, cât și ca debit, circa 5.600 m3/s la intrarea în România - reprezintă o adevărată axă a Europei Centrale, pe care o leagă de Marea Neagră.

Numele fluviului provine de la latinescul Danubius, dar în Antichitate se folosea frecvent și numele Istros sau Ister.

Izvorăște din Munții Pădurea Neagră și se varsă în Marea Neagră tot lângă o pădure neagră, Pădurea Caraorman - în etimologie turcă -, după ce traversează Europa de la nordvest spre sud-est, creând un culoar natural utilizat în decursul anilor ca principală arteră de comunicație.

Lungimea navigabilă este în prezent de 2.575 kilometri, cea mai mare parte din acest traseu fiind accesibilă numai navelor fluviale.

Realizarea canalului Dunăre - Mein între Regensburg și Bamberg, pe o lungime de 204 kilometri, continuat cu Rhinul, a inaugurat o nouă arteră transeuropeană de transporturi navale care leagă Marea Neagră cu Marea Nordului.

Cursul Dunării este aproape în întregime artificializat prin lucrări hidrotehnice de îndiguire și de construcție a 45 de baraje, cu formarea a tot atâtea lacuri de acumulare, cel mai mare fiind Porțile de Fier - 140 kilometri lungime.

Dunărea și afluenții săi formează unul dintre cele mai importante sisteme acvatice din Europa.

De milenii, fluviul Dunărea a jucat un rol crucial în dezvoltarea politico-socio-economică și culturală a Europei Centrale și de Sud-Est.

Este cel mai internațional bazin hidrografic din lume, acoperind 10% din suprafața continentului european și traversând 18 țări.

La data de 29 iunie 1994, 11 dintre statele situate în bazinul Dunării, precum și Comisia Europeană au semnat la Sofia Convenția privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, aducând în atenția opiniei publice necesitatea protejării acestui fluviu.

Acest document asigură cooperarea dintre guverne, organizații nonguvernamentale, instituții de cercetare și industrie, toate acestea consolidându-se, de altfel, în timp.

Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea, cu sediul la Viena, coordonează toate activitățile desfășurate în cadrul Convenției privind cooperarea pentru protecția și utilizarea durabilă a fluviului Dunărea.

Misiunea sa este aceea de a promova și coordona activitatea de management durabil și echitabil al apelor, inclusiv conservarea, îmbunătățirea și utilizarea rațională a apelor în beneficiul țărilor din bazinul hidrografic al Dunării și al celor 81 de milioane de locuitori din acest bazin hidrografic.

Programul dedicat cunoașterii și protejării Dunării a înregistrat un real succes, încât servește drept model pentru restul lumii, astfel că, în anul 2004, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea ICPDR a decis ca ziua de 29 iunie să fie "Ziua Dunării" pentru toate țările situate în bazinul acestui fluviu.

Pentru a sărbători "Ziua Dunării", ICPDR desfășoară activități împreună cu organizații internaționale, agenții guvernamentale, autorități în domeniul apei și ONG-uri, sub umbrela Forumului de Mediu al Dunării (DEF), dar nu numai.

Manifestările dedicate "Zilei Dunării" se vor desfășura în toate statele dunărene, pentru a marca dorința comună a acestora de a-și uni forțele în sprijinul protejării acestui fluviu unic în Europa.

Anul acesta mesajul propus de ICPDR, la nivel bazinal, semnifică faptul că există multiple legături între apă, ca resursă a vieții, și tradițiile culturale ale popoarelor din bazinul fluviului Dunărea.

În plus, cu această ocazie, Ministerul Mediului și partenerii săi vor aduce în atenția oamenilor mesajul importanței protejării și conservării ecosistemelor acvatice ale fluviului și afluenților săi.

Cu ocazia acestui eveniment, astăzi, 29 iunie 2009, Ministerul Mediului organizează la Tulcea, în parteneriat cu autoritățile locale, Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării" - Tulcea, Administrația Națională Apele Române - București și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare "Delta Dunării" - Tulcea, mai multe evenimente pentru public și oficialități, în prezența mass-media, printre care și simularea unui exercițiu de depoluare a apelor Dunării, ca urmare a poluării cu reziduuri petroliere provenite accidental de la o navă maritimă.

Cu toate că festivitățile care celebrează "Ziua Dunării"

sunt în toi, nu este momentul să deschidem șampania sau să dăm drumul focului de artificii.

Proiectele de dezvoltare a navigației pe Dunăre, promovate de guvernele țărilor riverane și sprijinite de Uniunea Europeană, riscă să transforme acest fluviu viu într-un coridor de transport.

Planurile de dezvoltare a navigației pe Coridorul de transport nr. 7 prevăd lucrări de adâncire, regularizare și îndiguire a Dunării pe mai mult de 1.000 de kilometri.

Lucrările vor distruge ultimele peisaje minunate și zone umede ale Europei: ostroavele naturale dintre România și Bulgaria, peisajele excepționale din Delta Dunării, zone precum Straubing-Vilshofen în Germania, zone umede din Ungaria, Croația și Serbia.

Lucrările de adâncire a albiei fluviului prevăzute în proiect amenință să distrugă nu numai zonele umede și biodiversitatea, dar să și coboare nivelul pânzei freatice, periclitând accesul la apă potabilă pentru 20 de milioane de oameni din bazinul fluviului.

Continuarea distrugerii zonelor umede va conduce la probleme majore în ceea ce privește managementul inundațiilor și va reduce cantitatea de nutrienți care se filtrează în mod natural.

Aceasta va determina necesitatea investirii unor sume importante pentru construirea unor facilități pentru tratarea apelor reziduale.

WWF sprijină procesul de dialog coordonat de Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea ICPDR, al cărui obiectiv este elaborarea standardelor de mediu în ceea ce privește navigația pe Dunăre.

În luna martie, WWF a publicat raportul "Cele mai amenințate 10 fluvii din lume", Dunărea fiind singurul fluviu european inclus în top.

Pentru a atrage atenția asupra impactului proiectelor actuale de dezvoltare a navigației pe Dunăre, WWF va derula în această vară o campanie de conștientizare, în colaborare cu organizații partenere din Germania și alte țări dunărene.

WWF și organizațiile partenere solicită Uniunii Europene și țărilor dunărene:

  • să oprească proiectele de dezvoltare a navigației, care riscă să transforme Dunărea într-un coridor de transport;
  • să elaboreze o soluție complexă pentru a utiliza serviciile diverse pe care le oferă fluviul, nu doar navigația, ci și pescuitul, turismul, agricultura, biodiversitatea;
  • să adapteze navele la cerințele fluviului, fluviul la cerințele navelor.
Paul Ichim (PNL) - declarație politică referitoare la Ziua Dunării (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Paul Ichim:

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor senatori,

Inițial, am dorit să fac o declarație politică privind "reforma" promovată de Ministerul Sănătății.

Aș fi dorit să vorbesc despre facultățile no name de medicină, despre profesori universitari no name, făcuți la foc automat pentru a promova facultăți de partid, despre disprețul total față de interpretarea și aplicarea legii la Ministerul Sănătății, interpretări tendențioase și paralele cu legea la adresa adversarilor politici, și toleranța care frizează penalul în aplicarea legii la propriii membri de partid.

Cu toate acestea, cu exemplificare practică privind rezolvarea unor interese personale ale unui ministru secretar de stat, am hotărât să aștept și pseudoordonanțele reformiste în domeniul medical care vor apărea în timpul vacanței parlamentare, asociate cu epuizarea fondurilor sănătății, moment în care, la presiunea electoratului, factorii politici care au asigurat nominalizarea unora în Executiv vor deveni mult mai atenți și critici.

Până atunci, am hotărât să abordez altă temă, legată de data de 29 iunie 2009, dată la care se sărbătorește "Ziua Dunării".

În preambulul prezentării vor fi datele tehnice și frumoase, care, probabil, nu vor interesa pe multă lume, însă, de la aceste date, vom vedea care este locul țării noastre pe hartă și ce strategie a avut clasa politică de-a lungul anilor.

"Ziua Dunării" a fost consemnată pe 29 iunie 1994 la Sofia, odată cu semnarea Convenției pentru cooperarea privind protecția și utilizarea durabilă a Dunării.

Prima zi consemnată a fi sărbătorită a fost în 2004, prin participarea a 13 țări riverane, a mii de organizații și milioane de locuitori.

Dunărea reprezintă al doilea mare fluviu din Europa, după Volga, cu o lungime de 2.857 kilometri și debitul de 5.600 m3/s la intrarea în România.

Are izvoarele în Germania, în munții Pădurea Neagră -

Brege și Brigach, și se varsă în Marea Neagră prin trei brațe: Chilia, Sfântu Gheorghe și Sulina.

Leagă 81 de milioane de locuitori din Germania, Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina.

Are cel mai internațional bazin hidrografic din lume, 817.000 kilometri pătrați, acoperind o treime din Europa.

Asigură biodiversitatea Europei, numai în Delta Dunării fiind consemnate mai mult de 5.200 de specii de floră și faună.

Cei mai importanți afluenți sunt Tisa, Sava, Inn, Morava, Drava, Siret și Prut.

Actualul fluviu mai acoperă doar 20% din suprafața inițială acoperită de apă.

Din cei 20% rămași, doar jumătate mai păstrează caracteristici naturale în adevăratul sens, sistemul fiind distrus de poluare, canalizare, construcții, industrie etc.

Cu referire la România, 37,7% din lungimea Dunării, reprezentând 1.076 kilometri, se află în România. 97,4% din suprafața României este în bazinul hidrografic al Dunării, reprezentând 29% din tot bazinul Dunării.

Delta Dunării reprezintă cea mai mare arie protejată din Europa, biosfera 1 Delta Dunării, acompaniată de biosfera 2, cea mai mare plantație de tei din Europa.

Și acum, considerațiile politice:

Până la proba contrarie, evidența ne arată că e singura autostradă a României și, conform specificului național, neglijată, slab întreținută, chiar și cu un fel de dispreț.

De la intrare, la Baziaș, până la vărsarea în Delta Dunării, niciun oraș din România care-și descarcă canalizările în apele de suprafață, implicit în Dunăre, nu are stații de epurare.

O evaluare efectuată la nivelul anului 2003 consemna că 90% din metalele grele din apă se regăsesc la intrarea în Baziaș.

Îndiguirea abuzivă a Dunării a anulat spațiile-tampon în caz de inundații.

Au fost secate bălțile din Lunca Dunării, locuri numite "maternități" pentru pește, în special sturioni, la nivelul Dunării de Jos, fapt ce a dus la scăderea numărului de pești în aceste ape.

Cu toată poluarea, multe comunități riverane folosesc încă apă din fluviu, în proporții variabile, pentru a asigura apa de consum casnic.

Tone de deșeuri de plastic se scurg pe fluviu și colmatează Delta Dunării.

Frumusețea fluviului, care în oricare din țările vesteuropene ar fi fost pusă în valoare pentru transport, turism, agrement, lipsește aproape cu desăvârșire, exceptând portul de la intrarea în Delta Dunării, Tulcea.

Concluzia este că avem un fluviu din care bem, ne spălăm, deversăm, poluăm, pe care nu-l folosim și pe care îl disprețuim, având în vedere statutul de... canalizare.

Ovidius Mărcuțianu (PNL) - declarație politică intitulată Poluarea morală în agricultură (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

Declarația politică este intitulată "Poluarea morală în agricultură".

În general, ecosistemele agricole în lumea civilizată sunt în așa fel conduse, încât, în egală măsură, să devină purificatoare pentru tot ce se cheamă factor poluant.

Efectul depoluator al sistemelor agricole și naturale se reflectă direct în producții bune și, mai ales, în oxigen mai mult pentru plămânii societății umane din segmentul de biosferă ce ne aparține nouă, românilor.

Sistemele agricole și cele naturale, frumos organizate și întreținute, ar putea să constituie adevărate construcții de arhitectură peisagistică, care să încânte atât ochiul românilor, înroșit de mizeria cotidiană, cât, mai ales, pe cel al turistului străin avizat, dornic să-și deschidă portmoneul numai și numai dacă ceea ce vede îi incită privirea, mintea și spiritul și îi oferă confortul necesar al unei destinderi, al unei relaxări pe măsura dorințelor sale.

România se află însă acum la intersecția tuturor crizelor și poluărilor posibile.

Una dintre ele este poluarea morală, cea care nu rezistă niciunuia dintre sistemele-tampon ale naturii și cea care a distrus, practic, ecosistemele naturale și pe cele agricole.

Este interesant de reafirmat faptul că aceste pierderi, prin devalizarea naturii și agriculturii românești, au depășit 40 de miliarde de euro în numai 30 de ani de nenorocit comunism și ticăloasă tranziție.

De ce s-a ajuns aici, la această urâțenie a naturii? Pentru că alți semeni ai noștri, dotați cu rugină intelectuală de tip comunist, au jefuit sau jefuiesc direct sau prin intermediari atât sistemele de producție agricolă, cât și pe cele naturale.

Nu e treaba mea să-i nominalizez, pentru că ei se cunosc deja, fiind dezvăluiți de presă și televiziuni.

După dezvăluirile din presă și televiziuni, mă așteptam la două lucruri:

Primul, acela ca încriminații să se disculpe: "Oameni buni, nu este adevărat!", să-și dea demisia dacă asupra lor trenează suspiciuni și să se pună la dispoziția justiției.

Nu s-a întâmplat asta și, atunci, nu ți se întărește convingerea că așa este?

Al doilea lucru pe care îl credeam și îl mai cred încă este acela că parchetele se vor sesiza.

Refacerea chipului desfigurat al României va dura mai mult decât își imaginează actuala guvernare.

Toată economia țării, dar, mai ales, sistemele agricole și naturale au fost supuse fărădelegilor.

Oamenii se luptă cu natura, distrugând-o, și se luptă între ei, distrugându-se.

Chipul urât al țării are un nume - comunism metamorfozat în capitalism sălbatic.

Epuizarea biologică a ființei umane și a populațiilor din ecosisteme continuă.

Continuă, de asemenea, distrugerea biodiversității și a resurselor naturale pentru următoarele două generații.

De pus nu s-a pus nimic la loc.

Păcat mare!

Păcat de această frumoasă țară și de oamenii ei.

Vă mulțumesc.

Cornel Popa (PNL) - declarație politică având ca titlu Cele mai mici salarii din țară (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Cornel Popa:

Declarația politică este intitulată "Cele mai mici salarii din țară".

Stimați colegi,

Am vorbit despre acest subiect și cu alte ocazii, dar simt nevoia să îl aduc în discuție din nou - este vorba despre nivelul foarte scăzut al salariilor din județul Bihor.

Paradoxul îl reprezintă faptul că suntem județ fruntaș la încasările la bugetul de stat, dar iată că beneficiem, totuși, de atât de puțin.

Ultima analiză făcută de Comisia Națională de Prognoză indică faptul că județul Bihor se află pe ultimul loc în clasamentul național privind salariul mediu net în 2008, respectiv 857 de lei, câștig ce reprezintă doar jumătate față de salariul mediu net din București, respectiv 1.682 lei.

Ajungem iată la aceeași politică economică dusă de Guvern, care ar trebui să se simtă și în teritoriu.

Este absolut necesar să fie susținută activitatea celor care dau o pâine românilor de rând, nu să fie îngreunată sau, și mai rău, îngropată prin noi și noi impozite... forfetare sau nu.

În acest context, nu este de mirare că este preferată munca la negru sau la gri, că există un deficit în asigurarea calității muncii și că nemulțumirea angajaților este în continuă creștere.

În același timp, guvernanții nu oferă soluții, nici măcar celebra luminiță de la capătul tunelului nu se mai vede.

Credeți-mă: sunt printre senatorii aflați permanent printre alegători și le cunosc problemele și temerile.

Întrebarea cea mai frecvent adresată mie în ultimul timp a fost: "Ce se va întâmpla?"

Românii simt confuzia și haosul în care au fost aruncați de inconsistența măsurilor economice ale Guvernului actual, de răzgândirile politice și sunt de-a dreptul îngroziți de ziua de mâine.

În aceste condiții, să ai cel mai mic nivel al salarizării din țară constituie o nemulțumire în plus din șirul lung de care au parte bihorenii, din păcate.

Bihorul este o zonă căutată de investitori și cu un imens potențial, însă, dacă politicile noastre economice nu vin în întâmpinarea și susținerea acestor investitori, rezultatele nu se vor vedea niciodată.

Mai mult decât atât, vom asista la o deteriorare economică a zonei, și asta numai din cauza proastei administrări și a lipsei de viziune.

Este revoltător să lăsăm la voia întâmplării parcursul economic al județului acestuia care a virat fonduri substanțiale la buget de-a lungul timpului, mai ales dacă ne gândim că la doi pași de noi, în Ungaria, se poate - există investiții care se amortizează rapid, există infrastructură, fonduri și companii care dau de lucru unui număr mare de oameni.

Ce este cel mai important: există voință, în ultimă instanță, și cred că asta face ca mecanismul aparent greoi al dezvoltării economice să se miște atât de bine la alții.

Fac un apel, din nou, la înțelepciunea guvernanților:

haideți să aplicăm măsurile economice care se impun, să susținem economia locală, haideți să facem un efort spre normalitate!

Romeo Florin Nicoară (PNL) - declarație politică având ca titlu Pentru un regim politic democratic și pluralist - Mesaj împotriva instaurării regimului de monopol PD-L - PSD (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Romeo Florin Nicoară:

Declarația politică este intitulată "Pentru un regim politic democratic și pluralist - Mesaj împotriva instaurării regimului de monopol PD-L-PSD".

Doamnelor și domnilor senatori,

Suntem din nou în fața unor discuții publice despre modificarea sistemului electoral și a celui politic.

Din păcate, ele nu sunt rodul unor chestiuni principiale legate de buna funcționare a regimului democratic sau rodul unor nemulțumiri firești vizavi de eficiența politicienilor.

Nu. Aceste discuții s-au născut din dorința politicienilor aflați la putere de a-și elimina cât mai mulți dintre adversarii politici.

Ele s-au născut din dorința acestor politicieni de a elimina de pe scena politică anumite partide politice care le încurcă jocurile.

Discuțiile despre un nou sistem de vot nu vizează, în acest moment, decât eliminarea oricărei opoziții la partidele care se află acum la putere: PSD și PD-L.

Priviți, așadar, ce însoțește dezbaterea despre modificarea sistemului electoral:

  • presiuni asupra primarilor din opoziție;
  • cote de racolare de primari din opoziție pe care le au stabilite liderii județeni ai PSD și PD-L;
  • negocieri pentru împărțirea zonelor de influență între PSD și PD-L la nivelul întregii țări;
  • declarații ale liderilor PD-L sau ale unor consilieri prezidențiali care spun că PNL trebuie să dispară;
  • împărțirea administrației publice între PSD și PD-L în cel mai sinistru și feudal mod cu putință.

Cu certitudine, în aceste condiții, schimbarea sistemului electoral ar fi o caricatură, dar și o tragedie.

Liderii PD-L și PSD și lingușitorii lor discută cu vervă despre necesitatea unui sistem politic bipolar și vorbesc cu emfază despre "polarizarea stânga-dreapta".

Doamnelor și domnilor, Polarizarea este o voință de moment a electoratului, și nu un fapt impus de politicieni, este o stare de fapt, o voință electorală.

Chiar și sociologic ar putea fi dovedit cu greu că în acest moment societatea românească este puternic clivată între două mari opțiuni fundamentale și, mai ales, că ele se regăsesc în două mari partide.

Din contră, participarea recentă la vot ne demonstrează că oamenii nu sunt mobilizați de actualele partide, de temele pe care le propun.

Mai mult, sunt de notorietate mijloacele obscure pe care PSD și PD-L le-au folosit pentru a scoate cu de-a sila oamenii la vot, oameni care nu mai găsesc în mod firesc motive să vină la vot.

Sistemul politic românesc este departe de a se fi așezat.

Succesul a tot mai mulți candidați independenți în diverse alegeri și pluralitatea de partide din Parlament arată nevoia de diversitate, arată căutările pe care electoratul român încă le face.

Am curajul să spun că fără mijloace specifice tranziției, fără presiuni și politizarea administrației, în condițiile unor alegeri nefraudate, PSD și PD-L ar fi doar niște partide de pluton.

Probabil știu și ele acest lucru, știu că ar fi măturate la vot, dacă ar lăsa sistemul deschis unor noi alternative. Și tocmai pentru că știu acest lucru, PSD și PD-L încearcă acum să își salveze pielea, să pună și ultima cărămidă la regimul de monopol asupra vieții politice.

PSD și PD-L vor să ne întemnițeze cu forța într-o lume în care există doar ele ca partide, în care nicio altă voce politică nu se poate auzi.

Refuzăm acest drum pentru România.

În final, îmi exprim ferm părerea că votul de tip uninominal este necesar.

Este însă esențial ca el să fie însoțit, măcar și parțial, de o logică proporțională, pluralistă.

Formula tehnică este deschisă dezbaterii și există numeroase variante disponibile.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc pentru stoicismul de a rezista până la ora opt fără un sfert.

Ne revedem mâine-dimineață la ora 9.00, la ședința de plen a Senatului.

Declar încheiată ședința noastră de astăzi, 29 iunie 2009.

 
 

Ședința s-a încheiat la ora 19.45.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București marți, 25 februarie 2020, 9:13
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro