Florin-Costin Pâslaru
Florin-Costin Pâslaru
Ședința Camerei Deputaților din 8 septembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.105/18-09-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
04-12-2019
27-11-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 08-09-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 8 septembrie 2009

  1. Declarații politice și intervenții ale deputaților:
  1.59 Florin-Costin Pâslaru - declarație politică "Integrarea în societate a copiilor instituționalizați";

Intervenție consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedință

 

Domnul Florin-Costin Pâslaru:

"Integrarea în societate a copiilor instituționalizați"

Integrarea socială a copiilor instituționalizați continuă să constituie una dintre cele mai delicate probleme, căreia societatea românească nu a reușit să-i găsească un răspuns adecvat.

De obicei, oamenii îi văd ca pe copii orfani, de care le este milă. Însă copiii instituționalizați întâmpină multe alte probleme, majoritatea apărute din cauza despărțirii de familie.

Tânărul care trăiește experiența instituționalizării suferă o serie de transformări progresive ale personalității, modificându-și simultan sentimentul propriei identități și modul de a-i percepe pe ceilalți. De obicei, cele mai multe probleme care apar la copiii din centrele de plasament sunt lipsa de adaptabilitate, de autocontrol, apatia, indiferența. De asemenea, adaptabilitatea lor socială este redusă, din cauza mediului închis în care trăiesc, și există o anumită rigiditate în relațiile sociale, absența sentimentului social. Se întâlnesc frecvent la astfel de copii și comportamente antisociale și delicvente. Adesea nu știu să practice o meserie.

Ei reușesc în mică măsură să se dezvolte într-un grad de normalitate acceptabil și să învingă condițiile nefavorabile. Pentru integrarea socială a acestor copii se impune ca întreaga societate civilă să fie mai receptivă, iar orfanilor să le fie acordată mai multă atenție

Etichetați de către societate ca fiind din "casa de copii", ei poartă acest stigmat întreaga viață.

Locul copilului este în familie și comunitate, iar plasarea lui într-o instituție, în urma unor circumstanțe, trebuie să devină o ultimă soluție, cu statut temporar, până la depășirea situației de dificultate, prin găsirea unei oportunități permanente, ce ar asigura protecția copilului, oferindu-i modele de urmat în viața de adult. Cu regret, în realitate instituțiile au devenit niște "depozite" pentru mii de copii, iar instituționalizarea - oricât de bine intenționată, influențează totuși negativ asupra dezvoltării intelectuale, fizice, emoționale și sociale a copilului. Cu cât vârsta copilului este mai mică și perioada de instituționalizare mai mare, cu atât efectele, consecințele instituționalizării sunt mai grave în plan psihologic și social.

Practica dovedește că alternativele la instituționalizare (adopția, încredințarea, asistenții maternali) sunt o soluție pentru copiii de până la 10 ani. Tinerii adolescenți continuă însă să reprezinte categoria cea mai vulnerabilă. Mulți dintre aceștia și-au petrecut cea mai mare parte a vieții în instituție. Adeseori legătura lor cu familia s-a pierdut. Lumea de dincolo de centrul de plasament îi sperie. La 18 ani ei trebuie să părăsească instituția, fără a avea un minimum de condiții și abilitățile necesare pentru un trai independent.

După ce părăsesc centrele de plasament ei ajung direct în stradă. Tinerii nu au un acoperiș deasupra capului, nu au un loc de muncă și, cel mai grav, nimeni nu se mai interesează de soarta lor.

Rezolvarea problematicii specifice tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului trebuie să constituie o prioritate pentru noi toți, pentru că integrarea în societate a acestor tineri reprezintă elemente esențiale pentru reducerea excluziunii sociale și pentru ajungere la creștere durabilă a oricărei societăți.

Chiar dacă Legea nr.116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale le garantează acestora accesul la o locuință, la un loc de muncă sau educație, acești copii se confruntă cu foarte multe lipsuri. Nu sunt pregătiți pentru plecarea din centru și nici pentru momentul care urmează după aceea. Când părăsesc centrul, ei nu au acoperite nevoile de bază, ci trebuie susținuți în continuare.

Tinerii proveniți din astfel de centre își găsesc cu greu un serviciu. Pe fondul deprecierii continue a situației economice, creșterea șomajului afectează cu prioritate tinerii. Pentru tinerii din instituții, lipsa unei calificări sau slaba calificare fac extrem de dificilă găsirea unui loc de muncă.

Sentimentul de dependență pe care îl creează instituționalizarea de lungă durată, precum și o insuficientă cunoaștere a aptitudinilor, o autoevaluare greșită, de cele mai multe ori cu tendințe de subapreciere, sunt premisele favorabile care duc la o integrare socio-profesionala greoaie a tinerilor ce provin din centrele de plasament, sau uneori chiar la eșec social.

Situația descrisă obligă la asigurarea de condiții optime pentru dezinstituționalizare, pentru crearea și dezvoltarea unor aptitudini pentru o viață independentă și inserția socială a acestor tineri.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București luni, 9 decembrie 2019, 2:10
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro