Plen
Ședința Senatului din 1 septembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.101/10-09-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
25-02-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 01-09-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 1 septembrie 2009

5. Declarații politice prezentate de domnii senatori:

 

Domnul Mircea Dan Geoană:

  ................................................
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Politica și orgoliile partidelor nu trebuie să amenințe legile educației;

Trecem la următorul punct din ordinea de zi, declarații politice, și-l invit să ia cuvântul, în debutul acestor declarații, pe domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.

Se pregătește domnul senator Viorel Arcaș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnule senator Oprea, vă rog.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Titlul declarației politice este "Politica și orgoliile partidelor nu trebuie să amenințe legile educației."

Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor colegi, Stimați invitați, Toată vara am asistat la show-uri politico-mediatice care mai de care mai explozive sau mai atrăgătoare de ratinguri.

Problemele esențiale ale României au rămas în spatele cortinei televiziunilor.

PSD, chiar dacă participă la guvernare, împreună cu PNL atacă acum problema asumării răspunderii guvernamentale pe două legi importante pentru viitorul nostru: legea salarizării unice și legea educației.

Motivul cel mai des vehiculat - lipsa dezbaterilor publice.

Aceste dezbateri puteau să aibă loc dacă se lăsa deoparte obsesia atacurilor nesfârșite la adresa președintelui și a celor prin care se putea lovi președintele.

Legile educației sunt de urgență extremă.

Sistemul educațional este bulversat cu totul, la fel cum bulversați sunt principalii săi beneficiari: copiii.

Nu știu ce îi va aștepta la anul sau câți ani de școală vor fi obligați să frecventeze orele, la ce cheltuieli trebuie să facă față părinții, unde își vor duce copiii la școală și care sunt formele sub care vor putea să îi înscrie.

De asemenea, inspectoratele școlare, unitățile de învățământ, profesorii nu au în momentul de față nicio strategie pe care să o aplice, nu vor ști să răspundă la numeroasele întrebări privind viitorul celor care absolvă o formă de învățământ sau alta.

Ce se va întâmpla cu elevii de la sate? Pentru că, prin declarațiile ministrului educației, cercetării și inovării, nu se întrevede nimic bun pentru ei, cele mai multe școli fiind propuse pentru desființare, iar decizia, se pare, se bazează strict pe niște calcule simple, meschine, care nu au nimic în comun cu obiectivul de reducere a abandonului școlar.

Cei care decid soarta învățământului românesc trebuie să lase deoparte orgoliile și politica propriilor partide și să gândească strict la nevoile școlii, să găsească soluții la multiplele crize cu care ea se confruntă: vorbim despre criză instituțională, pentru că nu avem nicio viziune și nicio strategie în privința sistemului educațional, de criză organizațională, prin lipsa unui cadru care să asigure flexibilizarea, asumarea responsabilității și autonomia unităților de învățământ.

Poate una dintre cauzele tuturor crizelor educației este criza financiară, nu cea pe care o trăiește globul acum, ci cea pe care educația României o tot suportă de mai bine de 20 de ani, pentru că nu există curajul și voința de a finanța beneficiarii direcți ai învățământului, și nu pe cei care asigură serviciile educaționale.

Există, desigur, și alte tipuri de criză în sistem.

Nu asta este important, ci faptul că trebuie să ieșim din criza valorilor morale, că reforma nu mai trebuie făcută sub presiunea orgoliilor politice sau a diferitelor grupuri de interese.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumim domnului senator Dumitru Oprea.

 
Viorel Arcaș (PSD+PC) - declarație politică având ca temă desființarea Societății Naționale Romgaz - SA Mediaș;

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Viorel Arcaș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Puiu Hașotti - Grupul parlamentar al PNL.

Domnule senator, aveți cuvântul.

 

Domnul Viorel Arcaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Tema declarației politice se referă la interesele ministrului economiei în desființarea "Romgaz".

Stimați colegi,

În fața dumneavoastră, de la microfonul Senatului, îl întreb deschis și sincer pe domnul ministru Adriean Videanu:

Ce interese urmăriți, domnule ministru, prin desființarea Societății Naționale de Gaze Naturale "Romgaz"?

Sunt martor în aceste zile la una dintre cele mai șocante și machiavelice acțiuni din ultimii ani.

Nu numai că interesul național este călcat în picioare, dar ceea ce urmărește domnul ministru Videanu prin desființarea "Romgaz" sfidează orice, de la bunul-simț până la gândirea managerială.

Nicio explicație logică și rațională nu poate fundamenta decizia sa de desființare a unicei companii de exploatare a gazului natural din România, "Romgaz".

În anul 2009 se împlinesc 100 de ani de gaz românesc, 100 de ani de la prima forare în subsolul țării pentru descoperirea de gaz natural.

Acest an aniversar, pentru "Romgaz" și pentru România, este transformat de domnul ministru într-un an de doliu național, pentru că ministrul Videanu vrea să îngroape "Romgaz" și, odată cu asta, să îngroape definitiv exploatarea gazului românesc și, nu în ultimul rând, vrea să îngroape orașul Mediaș.

Ce a făcut domnul Videanu? Împreună cu echipa Domniei Sale de la ministerul pe care îl păstorește, a dat naștere celei mai elucubrante ordonanțe de urgență din istoria postdecembristă.

Prin ordonanța de urgență referitoare la stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea Sistemului Energetic Național, care în realitate este un certificat de deces pentru "Romgaz", societate-simbol a României și a economiei autohtone, domnul ministru decide înființarea a două companii naționale energetice, cu sediul în București, care adună la un loc complexuri energetice și companii naționale de mult falimentare, cum este cea a lignitului și a huilei, cu sucursale ale "Hidroelectrica", "Termoelectrica", "Nuclearelectrica" și "Romgaz".

Este vorba de o struțo-cămilă gigant în care companii profitabile cum este și "Romgaz" sunt puse pe același palier cu companii aflate de mult în groapă, companii cu obiect de activitate diferit, cu patrimonii diferite sunt puse la un loc, mixate și apoi numai bunul Dumnezeu va ști ce va ieși.

Ca să nu mai vorbim de faptul că, în timp ce la toate nivelurile vorbim și acționăm în direcția descentralizării și dezvoltării regionale, ministrul Videanu vine să centralizeze toate companiile care au legătură cu sistemul de energie electrică.

Aceste companii nu au nicio legătură una cu cealaltă, nu interesează pe nimeni.

Care este logica acestui demers și ce interese se ascund în spatele lui, numai domnul ministru ne poate răspunde.

Poate că aș fi mai puțin interesat de experiențele domnului ministru dacă acestea nu ar avea ca scop distrugerea uneia dintre ultimele mari societăți de stat românești, mai mult, o companie profitabilă, cu un renume deosebit pe piața internațională.

Acest obiectiv reiese clar din proiectul ordonanței de urgență, care la art. 23 spune negru pe alb că, după fuziunea tuturor societăților gândite de domnul ministru ca fiind bune de pus în acest amalgam nedeslușit, respectiv după comasarea patrimoniilor, toate companiile, cu excepția "Termoelectrica" și "Nuclearelectrica", se vor desființa.

Devine evident care este soarta "Romgaz", companiesimbol a gazului natural și a României: după ce varsă profitul în patrimoniul amestecat al celei de-a doua companii naționale energetice și acoperă toate găurile celorlalte companii, este desființată.

Nimeni nu ia în calcul faptul că "Romgaz" produce puțin gaz pentru energia electrică, dar foarte mult pentru consumatorii casnici și consumatorii industriali.

Nu se ține cont nici de faptul că iarna trecută, când "Gazprom" a oprit livrările de gaze către Europa, dacă nu exista "Romgaz", probabil că muream de frig.

Bineînțeles, nimănui nu îi pasă că prin desființarea acestei companii un oraș întreg, Mediașul, va ajunge în faliment, iar locuitorii săi vor fi șomeri, pentru că acest oraș trăiește, direct sau indirect, din producția, exploatarea și transportul gazului metan.

Stimați colegi, În încheiere, vreau să vă rog să nu permiteți o astfel de atrocitate, să nu lăsați să dispară o companie de o asemenea valoare și importanță cum este "Romgaz", să nu lăsați să moară un oraș ca Mediașul.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică având ca subiect participarea președintelui Traian Băsescu, la Tulcea, la evenimentele organizate de Comunitatea Aromână din România în perioada 28-30 august a.c.;

Domnul senator Puiu Hașotti.

Se pregătește domnul senator Cseke Attila Zoltán - Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Nerăbdarea cu care am așteptat în ultimele zile reluarea lucrărilor Senatului și, implicit, întâlnirea cu dumneavoastră, colegi de partid sau colegi de Senat, mi-a fost umbrită, și nu în mică măsură, de o nouă acțiune, aș zice de un nou gest purtând inconfundabila marcă a domnului președinte Traian Băsescu.

Procedând așa cum am să arăt în cele ce urmează, adică în disprețul total al unei realități istorico-culturale incontestabile asupra căreia m-am pronunțat oficial de nici nu mai știu câte ori, președintele țării, de la înălțimea funcției pe care o ocupă în stat, a dat gir unei năstrușnicii, ca să nu folosesc un cuvânt mai apăsat, năstrușnicie pe cât de aberantă, pe atât de periculoasă pentru ceea ce înseamnă unitatea românismului, așadar interesul național.

Pentru a nu lungi vorba, am să vă spun cu amărăciune că domnul președinte Traian Băsescu, "președintele tuturor românilor", cum îi place să se înfățișeze în orice împrejurare publică, mai ales atunci când își face nelipsitele băi de mulțime, a participat la o întrunire publică, chipurile culturală, orchestrată de un grup în fruntea căruia se află domnul deputat PD-L Costică Canacheu, în comuna Stejaru, județul Tulcea.

Această întâlnire culturală, chipurile, s-a făcut sub pretextul de a reprezenta această asociație și de a vorbi în numele unei întregi comunități a aromânilor din România, această asociație fiind un grup care face eforturi disperate, și nu de ieri de azi, care are o unică și dezastroasă finalitate, urmărită printr-o diabolică tenacitate: aceea de a declara de facto și de iure că aromânii sunt o minoritate națională în România.

Concret, mă refer la prezența domnului președinte Traian Băsescu, duminică, 30 august, cum spuneam, în localitatea tulceană Stejaru, la o nouă ediție a unei sărbători a comunității aromâne din zonă, secvență a unei manifestări culturale de trei zile organizate la Constanța și în amintita așezare de către așa-zisa Comunitate Aromână din România.

Pentru cei mai puțin familiarizați cu existența și acțiunile organizațiilor/asociațiilor/societăților neguvernamentale care cuprind în rândurile lor membri ai aromânilor din România, dobrogeni în majoritate, precizez că această autointitulată Comunitate Aromână din România, dar și o altă organizație, Asociația Comunitatea Aromânilor din România, s-au evidențiat încă de la înființare, pe la începutul anilor '90, prin a cere, pe diverse canale, așa-zise "drepturi legitime" pentru pretinsa etnie - sau minoritate națională, cum spun dânșii - aromână din România, mergând, cum am spus deja, până la a presa în fel și chip, inclusiv prin mijloace parlamentare în legislatura trecută, în vederea recunoașterii statutului de minoritate etnică a așa-zisului "popor aromân", în rând cu celelalte 19 adevărate minorități etnice recunoscute în țara noastră.

Ca să fiu și mai tranșant în exprimare, se urmărește, dacă, Doamne, ferește!, așa ceva s-ar întâmpla, recunoașterea aromânilor - nimic altceva decât ramura balcanică a unuia și aceluiași popor nord și sud-dunărean, adică a poporului român - drept etnie separată de poporul român.

Altfel spus, o aberație din toate punctele de vedere: istoric, lingvistic, cultural, etnografic etc., similară până la identitate cu teza sovieto-kaghebistă a comuniștilor de la Chișinău, referitoare la existența "poporului moldovenesc", care, nu-i așa?, ar fi cu totul deosebit de poporul român.

De la comunistul Vladimir Voronin, evident, nu ne putem aștepta la ceva mai bun, dar de ce ne facem rău singuri?

Oare doar din ignoranță?

Doamnelor și domnilor, Din respect pentru timpul dumneavoastră, nu voi relua aici întreaga documentație istorică și lingvistică, sinteza unor vechi și ilustre opere datorate vârfurilor cercetării științifice în domeniu, naționale și mondiale, pe care în nenumărate împrejurări am utilizat-o în combaterea hotărâtă a unor asemenea aberații, în schimb, ca unic argument, reiterez punctul de vedere categoric al Academiei Române față de pericolul ca unii sau alții, mânați fie de crasă ignoranță, fie de meschine interese politicianiste, sau, poate, de amândouă la un loc, să se lase antrenați într-un joc cu totul păgubos pentru istoria și interesul nostru național.

Citez ce spune Academia Română:

"Aromânii sunt o parte integrantă a poporului român, iar limba lor este româna, caracterizare dată de oamenii de știință români și străini din Evul Mediu și până astăzi.

Acestea sunt date istorice imposibil de schimbat, căci limba, argumentul de bază, pune în evidență acest lucru.

Unitatea limbii române vorbite la nordul și la sudul Dunării este atât de concludentă, încât se poate spune nu numai că aromâna - ca și meglenoromâna și istroromâna - și dacoromâna sunt asemănătoare, ci că sunt chiar identice în trăsăturile lor fundamentale, constituite de-a lungul secolelor."

Am încheiat citatul din comunicatul Academiei Române.

Este al treilea comunicat în ultimii 10 ani. Știu sigur că acest comunicat al celui mai înalt for științific al țării a ajuns și la Cotroceni. Știu acest lucru.

Indirect, prin participarea sa la manifestările din comuna Stejaru, domnul președinte Traian Băsescu contrazice cele mai luminate minți aflate în Academia Română, și nu numai, contrazice concluziile istoricilor bizantini, ale călătorilor străini în Peninsula Balcanică, concluziile marilor istorici români printre care amintesc: A.D.Xenopol, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Gheorghe Brătianu, Constantin C.Giurescu și Petre Țuțea.

Mai grav, a spune că aromânii sunt minoritate etnică în România înseamnă a accepta că țara noastră a recurs la o imixtiune gravă în Peninsula Balcanică în perioada 1865-1939, când i-a ajutat pe românii de la sudul Dunării să nu-și piardă identitatea etnică, iar dacă aromânii ar fi minoritate etnică în România, cum ar putea statul român să-i ajute pe acești conaționali ai noștri din Peninsula Balcanică?

În niciun fel!

Față de cele prezentate mai sus, mă întreb: oare cât de ahtiat este domnul Traian Băsescu în goana după voturile electoratului pentru a câștiga încă un mandat de președinte, din moment ce este dispus la orice, inclusiv la asemenea gesturi populiste care încalcă flagrant propriile sale declarații prin care ni s-a înfățișat, de atâtea ori, ca apărător al identității românești din toate zările?

Întreb din nou: Domnia Sa și cohorta de consilieri din preajma sa, înainte de a da curs invitației de a merge la Stejaru, nu au tresărit citind programul manifestărilor de la Constanța și din județul Tulcea și văzând, bunăoară, titlul unui simpozion de pe 29 august de la Constanța care suna așa: "Credința, taina dăinuirii poporului armân peste milenii"?

Repet: "poporului armân"!

Altfel, cu totul altfel, sută la sută împotriva interesului național și a comunicatelor oficiale ale Academiei Române.

Orice om avizat în chestiune și mai ales atent la formulări și la nuanțe ar fi sesizat că organizatorii și participanții la simpozion pleacă de la ideea, cu totul eronată, că, de fapt, sunt două popoare distincte, românii și aromânii, și, în consecință, moldoveni, meglenoromâni, istroromâni și așa mai departe.

Domnul Traian Băsescu a rostit un discurs, apoi s-a prins - cum altfel? - în hora localnicilor din Stejaru.

Totul cam într-o oră.

Și totuși îmi este greu să cred că doar pentru câteva voturi domnul Traian Băsescu a lezat interesul național.

Sau cine știe?!

Dar dumneavoastră, colegii senatori de la PD-L, poate aveți ceva de spus când vă întâlniți cu colegii deputați, cu domnul Canacheu.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator Hașotti.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică cu titlul Vacanța parlamentară - un sfetnic rău al Guvernului Boc;

Urmează domnul senator Cseke, din partea Grupului parlamentar al UDMR, se pregătește domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi, Onorat Senat, Declarația politică se intitulează "Vacanța parlamentară - un sfetnic rău al Guvernului Boc".

De obicei, se spune că după o activitate îndelungată, cu mult stres este foarte bine și chiar indicat ca omul să-și facă un concediu de cel puțin 8-10 zile, în care să încerce să se rupă puțin de realitățile muncii de zi cu zi.

Este o metodă de mult descoperită și folosită de cei care muncesc în țările occidentale și care își fac astfel, după eforturi zilnice depuse de dimineața până seara, cel puțin o dată pe an, timp pentru o vacanță de reîncărcare a bateriilor.

La noi, în România, membrii actualului Executiv au anunțat în mod solemn că nu vor pleca în concediu anul acesta, doar este criză economică și trebuie să se dea exemplu țării că măcar îi preocupă acest fapt.

Această atitudine ar putea fi chiar salutată până la un moment dat.

Sigur, nu a fost respectată chiar de toată lumea, unii miniștri mai plecând, așa, pe șest, în vacanță.

Doar primministrul Emil Boc a stat viteaz pe baricade, neplecând nicăieri și făcând vizite de lucru prin județele țării.

Poate ar fi fost mai bine ca și dânsul să plece câteva zile într-un mic concediu și să revină cu forțe noi, cu gânduri și cu proiecte mai așezate.

Nu, domnul prim-ministru nu s-a dus în concediu, deși, poate, țării i-ar fi fost mult mai bine.

Măcar nu am fi avut atâtea decizii greșite și, în mod sigur, brambureala Executivului în privința reducerii cheltuielilor bugetare ar fi fost semnificativ redusă.

Nu am să fac o retrospectivă a acțiunilor guvernamentale din această vară, dar cred că unele decizii și proiecte ale Executivului trebuie comentate, pentru că arată o stare de spirit în acțiunea acestora.

La începutul acestei vacanțe, Executivul ne-a prezentat epopeea prin care se lăuda cu plata salariilor și pensiilor, dar a uitat să spună că, din cauza lipsei oricărei strategii în combaterea crizei economice, a trebuit să se roage de FMI să poată folosi o parte însemnată din împrumutul contractat pentru aceste plăți.

Este pentru prima dată în ultimii 20 de ani când un guvern este nevoit a se împrumuta pe plan extern pentru plata salariilor și pensiilor.

Se mai lăuda Executivul la începutul lui iulie cu adoptarea programului "Prima casă", care, pe baza celor întâmplate în ultimele două luni, putem spune că nu și-a atins scopul, și cred că am fost foarte reținut în declarații.

Oricum, în ritmul acesta de contractare ne trebuie o perioadă mai îndelungată să folosim resurse financiare pentru acest program, iar faptul că marea majoritate a aplicanților acceptați de bănci au folosit resurse financiare pentru cumpărarea de locuințe deja construite pune la îndoială serioasă atingerea obiectivului declarat al programului, acela de impulsionare a sectorului de construcții.

Ca să nu vorbim despre criteriile pe care le solicită băncile celor dornici de a accesa un asemenea împrumut, programul devenind astfel inaccesibil pentru foarte mulți dintre doritori.

Apoi ne-a mai spus domnul Boc că va reduce cu 50% numărul agențiilor guvernamentale, pentru ca, după câteva săptămâni, să decidă să includă această chestiune în pachetul de asumare a răspunderii Guvernului în fața Parlamentului.

Rațiunea folosirii acestui demers, pentru mine, rămâne un mister, deoarece organizarea structurilor guvernamentale este o atribuție ce poate fi exercitată de orice executiv și este chiar dreptul acestuia de a decide cum își construiește această structură.

Așa s-a întâmplat și cu desființarea Cancelariei Primului-Ministru, decisă de Executiv printr-o ordonanță de urgență.

De ce se inovează totuși acum?

Mai nou, aflăm că Guvernul dorește să-și asume răspunderea și pe neimpozitarea profitului reinvestit, alături de legea educației, restructurarea agențiilor guvernamentale și salarizarea unică.

Eu chiar nu mai înțeleg, noi, parlamentarii, votați pe deasupra și prin vot uninominal, ce mai facem aici? Am să încep să dau dreptate unei părți din societatea românească care spune că parlamentarii nu fac nimic la București.

Am mai primit asigurări de la domnul prim-ministru că nicio sarcină nu va fi transferată autorităților administrației publice locale fără a se asigura finanțarea aferentă acesteia.

Întrebarea, desigur retorică, pe care mi-o pun în legătură cu această afirmație este: despre ce vorbim? Doar nu despre descentralizarea mult trâmbițată de actualul Executiv, al cărei termen de finalizare se schimbă din aprilie în mai, din mai în iunie, din iunie în august, iar din august am ajuns și noi, uite așa, în toamnă.

Dar să lăsăm descentralizarea și să vorbim puțin despre amestecul "binevoitor" al statului în problemele comunității locale.

Mult discutată a fost măsura stabilirii unor normative pentru personalul unităților administrativ-teritoriale, Executivul dorind să introducă limite exprese privind necesarul de personal pentru fiecare primărie, în funcție de numărul de locuitori ai unității administrativ-teritoriale respective.

Viceprim-ministrul Dan Nica a mers și mai departe, declarând în mod expres că "în cazul primăriilor cu angajați peste numărul ce va fi decis, dacă primarul instituției decide păstrarea lor, nu va putea primi de la bugetul anual fonduri pentru investiții și dezvoltare", ceea ce este o afirmație gravă, practic, un șantaj ridicat la nivel oficial, care arată disprețul guvernanților față de comunitățile locale, față de activitatea desfășurată uneori chiar cu profesionalism, nesocotirea completă a necesității susținerii proiectelor viabile și profesional întocmite și uitarea definitivă a descentralizării.

Stimați colegi, Când statul va plăti o cotă-parte din salariile funcționarilor dintr-o primărie, va avea, cu siguranță, acest drept de a decide, dar, până atunci, lăsați autoritățile locale în pace și nu le mai șantajați și cu asemenea măsuri!

Ca să încheiem, pentru astăzi, într-un ton optimist, vă reamintesc o altă știre a ultimelor zile din august, și anume că un coleg de-al nostru din arcul guvernamental a anunțat că va înainta o propunere legislativă de introducere în Codul penal a infracțiunii de minciună în campania electorală.

Deși nu sunt de acord cu ea, totuși trebuie să respect dreptul fiecărui parlamentar de a face propuneri legislative, mai ales dacă mă gândesc la faptul că, mai mult ca sigur, colegul nostru a avut o sursă de inspirație foarte serioasă în ceea ce privește promisiunile electorale din toamna anului trecut ale propriului partid.

Ca să închei triumfalist și să vedeți și dumneavoastră deschiderea Guvernului față de democrația pluripartidă, aflăm de câteva zile ceea ce de ieri a devenit certitudine, și anume că s-a decis în coaliție ca alegerile prezidențiale să aibă loc în 22 noiembrie.

Nici măcar de fațadă nu i-a venit în minte nimănui să consulte, măcar să consulte, și partidele din opoziție, că doar aceste alegeri nu-i privesc decât pe guvernanți, restul societății românești nu e important.

Așa că, stimați colegi, gândindu-mă numai la aceste măsuri ale guvernanților din vacanța parlamentară și la câte au mai rămas neenunțate, cred că toate sunt spre bine și nu pot veni decât vremuri mai frumoase.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Apel la conștiința maturității politice;

Domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Urmează domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnul senator Frâncu a depus-o, atunci domnul senator Mircea Diaconu imediat după domnul senator Pop.

Vă rog, domnule senator.

 

Domnul Gheorghe Pop:

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Apel la conștiința maturității politice".

Domnule președinte, Stimați colegi, Suntem la începutul unei sesiuni parlamentare, după o vacanță presărată cu evenimente și manifestări mai mult sau mai puțin politice, care au arătat încă o dată alegătorilor cum înțeleg unele partide și unii dintre colegii noștri să-și manifeste așa-zisa grijă față de ei.

Mai avem patru luni până la finele acestui an, timp în care țara noastră trebuie să organizeze alegeri prezidențiale.

Data a fost fixată și sper ca toți actorii scenei politice să înțeleagă importanța și necesitatea acestui act și să nu lase interesele personale sau partinice să interfereze cu ducerea la îndeplinire în bune condiții a acestuia.

În aceste câteva luni până la finalul acestui an există o serie de priorități pe care trebuie să le tratăm cu deosebită seriozitate, există o multitudine de proiecte importante, există o mulțime de aspecte pe care fiecare dintre noi le-a sesizat în circumscripțiile pe care le reprezentăm și care așteaptă să fie soluționate.

Fiecare an din ultimii 20 de autentică democrație a fost caracterizat prin evenimente neașteptate, nebănuite sau nevisate.

Nu putea face excepție nici 2009, care se va caracteriza prin deosebite cutremure financiare în portofelele românilor, pentru că începutul fiecărei luni a fiecărui trimestru va aduce câte o scumpire.

Sărăcia, traiul la limita subzistenței, lipsa unui loc de muncă sau a unei locuințe, precum și lipsa unei perspective îi aduc la disperare pe mulți dintre români.

Alegerile prezidențiale din toamna acestui an se vor desfășura pe fondul marii crize economice ce afectează România.

Băsescu va candida din nou, în mod sigur, numai dacă nu cumva se vor produce mari frământări sociale care îi vor imputa direct dezastrul în care s-ar putea afla țara.

Asta pentru că se implică direct în conducerea Guvernului, în politicile economice ale acestuia, fără a fi jenat de vreo prevedere constituțională.

Lupta dintre partidele și liderii politici se radicalizează, temele de atac pentru campanie încep să se definească și scandalurile se țin lanț, așa cum toți am observat.

Toate aceste aspecte definesc contextul politic în care se vor desfășura alegerile prezidențiale din 2009.

Fac astfel un apel către dumneavoastră, stimați colegi, să vă aplecați mai mult asupra problemelor serioase, asupra proiectelor care soluționează neajunsurile cu care cetățenii României se confruntă în fiecare zi și să lăsăm deoparte, să marginalizăm personajele care diminuează importanța muncii pe care o depunem și care fac ca toate eforturile noastre să fie umbrite de cancanuri populiste și de încercări din ce în ce mai disperate de a confisca agenda publică și de a-și aroga merite pentru absolut tot ce se întâmplă în această țară.

Sper ca această sesiune să dovedească maturitatea politică a tuturor parlamentarilor acestui mandat, iar anul 2009, care marchează doi ani de la intrarea României în Uniunea Europeană, să se încheie arătând Europei că suntem o țară care își dorește cu adevărat binele.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Mircea Diaconu (PNL) - declarație politică având ca subiect aspecte privind actuala clădire a Teatrului Național București și, respectiv, a Senatului României;

Îl invit să ia cuvântul pe domnul senator Mircea Diaconu.

Doresc să vă informez că domnii senatori Iulian Urban, Alexandru Mocanu, Iosif Secășan, Mihai Niță și Emilian Valentin Frâncu au depus în scris declarațiile politice.

Ele sunt consemnate ca atare în stenograma ședinței de azi.

Domnule senator, vă rog.

 

Domnul Mircea Diaconu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor, Din nou sufăr că sala este pe jumătate.

Din păcate, o dată în plus, nu înțelegem sensul major al acestui spațiu de manifestare individuală a Parlamentului.

Intrând în subiect, vreau să vă spun că, în afară de bucuria de a vă revedea pe unii dintre dumneavoastră, firește, pe cei pe care îi cunosc, și care este reală, de început de an școlar, cel puțin pentru mine, sunt ușor iritat, asta pentru că am avut nu concediu, ci trei șantiere pe care le-am ținut, care nu s-au terminat încă și vă rog să-mi înțelegeți acest gen de iritare, sper, pozitivă.

Aș vrea să vorbesc azi o clipă despre o sintagmă care, nenorocită fiind, ne-a apărut în viața socială și politică exact în urmă cu 20 de ani.

Se numește: "Mircea, fă-te că lucrezi!"

Defilăm, din păcate, de 20 de ani sub această deviză, neînțelegând nici măcar în 20 de ani diferența între "a face" și "a te face că faci".

Sigur, "Mircea, fă-te că lucrezi!" e o chestiune deja cu doză de divertisment, rămasă într-un spațiu desuet al istoriei noastre contemporane, dar, dacă ne uităm atent, ea a făcut pui, prozeliți în viața de zi cu zi.

Cel puțin două istorii vreau să vi le povestesc azi.

Una este, generic spus, Teatrul Național.

Obișnuim să spunem zi de zi: "Avem teatru național".

Nimic mai greșit.

De ce vă spun asta? Pentru că a izbuti, a merita să fii teatru național înseamnă să fii un spațiu întâi spiritual, o nevoie culturală a unei nații, urmată de o manifestare evidentă și reală a acestei nații și, bineînțeles, într-un târziu, chiar și de o clădire care, în timp, prin fapte, se instituie ca atare, are memorie, ca să spun așa, are simbol, ca să spun așa.

Aveam un teatru național cu această valoare, care, în timpul bombardamentului din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost deteriorat, aproape să cadă, și a fost demolat, deci Teatrul Național, ca și clădire, a murit în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Au urmat niște ani în care Teatrul Național a fost în clădirea actuală a Teatrului Odeon.

Sigur, erau alte vremuri.

La un moment dat, cineva a construit o clădire mare în centrul orașului căreia astăzi i se spune Teatrul Național și care, după părerea mea cel puțin, este ca o ladă frigorifică și atât.

Este o ladă fără memorie, fără sens, e o sală de conferințe uriașă.

Am jucat în teatrul acela.

Nu e teatru, este, repet, o ladă frigorifică, este un spațiu imens, demn de conferințe internaționale, dar nicidecum de teatru.

Nu mai spun că memoria sa, simbolurile sale sunt de cu totul altă natură decât ce ne-ar trebui.

După revoluție am sperat că putem gândi altfel și, în discuții de tot felul, mai ales că ministrul culturii, la vremea aceea, cel puțin, era un fost coleg de cabină de-al meu sau eu de-al lui, mai bine zis...

Ar fi de dorit ca exact în acel loc să revenim și să refacem Teatrul Național, clădire pe care o avem în fotografii, care, bineînțeles, trebuia să păstreze o fațadă egală și plină de semnificații, iar înăuntru să dispună de tot ce înseamnă tehnică modernă, așa cum se face la Florența, la Roma, peste tot.

Din păcate, vedeți bine, pe spațiul gol rămas acolo - pentru cine nu știe, este vorba de Calea Victoriei, lângă Palatul Telefoanelor -, pe spațiul acela a apărut un building.

Un building! Nu comentez mai departe.

E o chestie de gust să-ți placă, să vrei sau nu și atât.

Acel building păstrează din tot Teatrul Național o arcadă, dacă ați observat, la intrare, care pare a fi ceva ce sugerează fostul Teatru Național.

În schimb, continuăm să existăm spunând:

Teatrul Național este, cum spun, acea clădire pătrată, banală, cu niște culoare uriașe, cu niște săli și spații uriașe și fără memorie.

E tristețea mea, am ținut să v-o comunic.

Din păcate, acum, acest Teatru Național urmează a fi consolidat, renovat.

Sumele sunt uriașe în raport cu suma mult mai mică care, probabil, ar fi fost necesară pentru a reconstrui Teatrul Național la locul lui.

Merg mai departe, cu riscul de a vă supăra lucrul acesta, dar nu cred, așa cum vă cunosc pe mulți dintre dumneavoastră și vă respect pe mulți dintre dumneavoastră, astăzi, când se vorbește real și intens despre reduceri materiale - și, în orice caz, de bani e vorba -, zi de zi, peste tot, e real și dureros, în acest timp, iarăși sintagma numită "Mircea, fă-te că lucrezi!" funcționează aberant.

Aud de tăieri benevole de salarii, aud de concedii fără plată benevole de 10 zile și așa mai departe.

Rezultatul lor mă interesează, în bani, că despre asta e vorba.

Este infim.

Și, atunci, întrebarea mea legitimă este: Nu cumva nu facem, ci ne facem că facem? Nu cumva înseamnă, la nesfârșit, "Mircea, fă-te că lucrezi!"?

Și vin în ziua de azi, în clipa de față, și mă uit în jur.

Primul gând care mi-a venit în prima săptămână când am fost membru în Senatul României, m-am uitat în sus, în toate părțile, am vizitat această clădire și mi s-a părut că nu am ce să caut aici, din aceleași motive pentru care nu mă simt bine când joc sau când mă duc la Teatrul Național.

Din absolut aceleași motive.

Este o clădire uriașă care costă enorm și, în schimb, undeva în București există, zace și cred că ne așteaptă, mai ales în astfel de zile în care contează foarte mult suma finală a efortului nostru, ne așteaptă clădirea vechiului Senat de dinainte de război, de care mă tem că mulți dintre noi nu știm care este și unde este.

Nu este la fostul sediu al CC, la fostul sediu al Ministerului de Interne, este lângă Primăria Capitalei și este fosta clădire a Senatului.

Este splendidă, e încărcată de istorie, de memorie.

Din păcate, azi acolo sunt câteva firme, o poștă la parter, în spațiul acela, repet, plin de semnificație, plin de istorie.

Dacă tot vorbim, dacă tot încercăm să ajutăm fiecare cu câte ceva la bunul comun care se numește bugetul național, părerea mea, chiar dacă pare azi, în clipa asta, de Don Quijote, este să ne mutăm la locul nostru, în vechiul Senat al României, cu tot ce înseamnă aceasta, clădire, memorie și comportament, dând, ca să spun așa - repet, ca un Don Quijote vorbesc și știu asta -, un altfel de semnal nației noastre, de efort și de înțelepciune, și de onorabilitate, și această uriașă clădire poate că și-ar găsi atunci menirea, s-ar putea face nunți, s-ar putea face botezuri, s-ar putea câștiga bani foarte mulți, bineînțeles, în bugetul Senatului și Camerei Deputaților nemaiexistând sumele uriașe care înseamnă încălzire, iluminat, cunoscute și ronțăite de presă zi de zi.

Cred că ar plăti oricât nu știu ce alt naș - pentru că țara e plină de nași, de unchi, de cumnați - să stea în această sală și să-și facă nunta stând la biroul președintelui Senatului.

A fost o glumă în final.

Vreau să ne despărțim prieteni până la pauza următoare.

Mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Mircea Dan Geoană:

Mulțumesc domnului senator pentru metafora teatrală pe care ne-a oferit-o.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință.

 
Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca temă protestul magistraților din România (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Deși legea nu le permite, judecătorii mai multor curți de apel din țară au decis să intre, practic, în grevă: amână toate dosarele pentru anul viitor și asigură doar judecarea urgențelor.

Peste 300.000 de procese se vor amâna, iar consecințele sunt dezastruoase mai ales pentru dosarele comerciale care implică creanțe, în care sunt implicate peste 800.000 de companii (creditori sau debitori) și care riscă să fie cuprinse în blocaj financiar generalizat.

Adunările generale ale judecătorilor mai multor curți de apel din țară au decis, la sfârșitul săptămânii trecute, să declanșeze, practic, greva, refuzând să mai judece orice alt dosar în afară de urgențele penale care privesc starea de arest și de cele civile care privesc răpirile internaționale sau plasamentul minorilor.

Legea le interzice magistraților să facă grevă.

Curtea de Apel București, cea mai mare instanță din România, care are pe rol, anual, peste 300.000 de dosare, a decis să amâne toate procesele pentru anul viitor și a amenințat să boicoteze alegerile prezidențiale, refuzând să facă parte din birourile electorale și să judece contestațiile.

Judecătorul Cristian Danileț, președintele "SoJust", ne-a declarat că forme de protest similare vor fi adoptate de curțile de apel din toată țara în cursul acestor zile.

Cristian Danileț recunoaște că protestul extrem al judecătorilor este, într-adevăr, o formă de grevă generală și că legea nu le permite magistraților să protesteze în acest fel.

"Dacă trebuie să încălcăm legea pentru a asigura funcționarea legii, o vom face.", spune însă Danileț.

Judecătorul ne-a explicat că protestul ar trebui privit într-un context mai larg: "Politicul a ignorat toate semnalele din partea noastră.

Controlul financiar al justiției este la mâna politicienilor.

Va fi o reacție de nemulțumire justificată din partea populației, dar sper să înțeleagă că justiția nu poate fi la mâna politicienilor.", spune Danileț.

Am susținut mereu că justiția este liantul unui stat de drept și al economiei naționale.

A spune însă că pentru a face legea să funcționeze trebuie ca ea să fie încălcată - și acest lucru îl fac exact gardienii legii, adică judecătorii - este un precedent, este o declarație politică de o periculozitate incredibilă.

Susțin, ca senator, lupta magistraților, însă asemenea afirmații nu pot fi făcute.

Romanii spuneau:

Fiat justitia pereat mundi, adică faptul că legea trebuie respectată chiar de ar pieri lumea.

Este nepermis ca un magistrat să creadă că are voie să încalce legea pentru că numai astfel ea va funcționa.

Adică, de exemplu, părintele poate să își schilodească în bătaie copilul ca să îl dea pe brazdă sau soțul să își ologească nevasta în bătaie ca să înțeleagă cine este stăpânul în casă etc.

Așa începe orice stare de haos, atunci când fie magistrații, fie politicienii spun: "Hai să încălcăm legea, pentru că astfel o vom face să funcționeze." Asta a spus Hitler când a început marșul de la München din 1933.

Nu acest exemplu trebuie dat, sub nicio formă și în niciun context.

În prezent, un judecător obișnuit, fără funcții de conducere și cu vechime medie, câștigă între 5.000 și 6.000 de lei pe lună.

Funcțiile de conducere ajung la salarii burdușite cu sporuri, considerate de lux în sistemul bugetar: între 3.000 și 6.000 de euro lunar.

Totuși, în medie, magistrații români au printre cele mai mici salarii din sistemul judiciar european.

Alexandru Mocanu (PD-L) - declarație politică intitulată Adio, PSD!(declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Mocanu:

Declarația politică este intitulată "Adio, PSD!"

În PSD sunt probleme grave.

Problemele grave sunt liderii, cu precădere liderii naționali.

Ei au fie probleme grave de memorie, fie probleme grave de bun-simț, ori ambele.

Pentru PSD, partid responsabil de 50% din guvernarea țării, tratamentul pentru memorie nu este la fel ca la maladia Alzheimer, ci unul mai simplu: se ia protocolul Parteneriatului pentru România, semnat de domnul Mircea Geoană, dimpreună cu Programul de guvernare 2008-2012, aprobat de Parlament, și se citesc cu atenție, dar mai ales cu bunăcredință, o dată pe zi, înainte de a face declarații la televiziune, dacă este cazul, de mai multe ori pe zi, până se memorează.

Dacă amnezia persistă, recomandabil este a evita televiziunile, spre a nu te face de râs, ori, dacă nu este posibil, nu este nicio rușine dacă ai la tine textul sintezei celor două documente și, când ești întrebat, tragi cu ochiul, școlărește, înainte de a răspunde, altfel riști să te faci de râs, punând aceeași placă în fiece seară, că tu și ai tăi sunteți buni, iar pentru tot ce e rău în țara asta de vină este celălalt partid, responsabil de cealaltă jumătate de guvernare, adică PD-L.

Și eu și PD-L rămânem consecvenți acestui program, dar pare puțin probabil ca unii lideri social-democrați, cum ar fi eminența cenușie, domnul Vanghelie, să fi avut chemarea și răbdarea să citească angajamentul scris al PSD din decembrie 2008, nu atât față de PD-L, cât mai ales față de români.

Membrilor PSD care s-au trezit miniștri sau directori la deconcentrate fără a citi aceste documente, dar mai ales liderilor fățarnici care populează televiziunile la ceas de seară le reamintesc că Guvernul PD-L-PSD s-a angajat să reformeze și să restructureze administrația de stat, inclusiv sectoare ca educația și sănătatea, dar și să susțină sectoare care au potențial să aducă mai mulți bani bugetului de stat, cum ar fi agricultura și turismul.

De câteva luni, mulți dintre ei se prefac că nu știu ce-au semnat și că nici gura nu le miroase.

De bună seamă că românii vor fi observat că, de fapt, la liderii PSD problemele nu sunt de memorie, ci de caracter, aș zice.

Pe măsură ce ne apropiem de alegerile prezidențiale, liderii PSD se dovedesc a fi tot mai inconsecvenți și iresponsabili, mai populiști și demagogi.

Pentru toate astea, românii le vor trimite factura cu scadență în 22 noiembrie.

Găselnița cu faimoasele comisii de anchetă parlamentară, în care indiferent ce bagi iese 322, a fost devoalată chiar de ei înșiși.

Astfel, Vanghelie - un fel de Deng Xiaoping mai tânăr, dar agramat și în "Versace" îmbrăcat - declara pe 24 iulie la toate televiziunile că "este vorba de o strategie a PSD care urmărește compromiterea miniștrilor PD-L pentru scăderea încrederii populației în Traian Băsescu", după care micul Ponta - poreclit, probabil în bătaie de joc, "micul Titulescu" - declara pe 28 iulie la "Antena 3" că "PD-L trebuia să se aștepte la înființarea acestor comisii, având în vedere comportamentul său la dezbaterea în Parlament a cererii de începere a urmăririi penale a lui Năstase".

Apoi adaugă: "Asta se întâmplă când dezgropi securea războiului!"... Și unde mai pui că insul se pretinde a fi ministrul justiției!

Deși liderii PSD sunt conștienți de suprapopularea și lipsa de eficiență a aparatului birocratic de stat și s-au angajat prin Programul de guvernare să rezolve problema, astăzi, când Guvernul Boc și Traian Băsescu cer urgentarea reformării administrației, ei se dovedesc cei mai mari opozanți.

Alt exemplu: deși Geoană și liderii PSD au semnat Pactul național pentru educație, astăzi nu doar că refuză asumarea răspunderii Guvernului pe legile din acest pact, dar cer o dezbatere parlamentară - adică sine die - pe un proiect făcut pe genunchi, intitulat Codul educației.

Sau, după ce în decembrie liderii PSD au fost de acord cu înființarea Ministerului Turismului, avându-l în vedere ca ministru chiar pe fratele lui Mazăre, acum s-au sucit și afirmă că niciodată nu ar fi avut nevoie de acest minister, dar acum, pentru că au format Comisia Udrea, cred că dă bine dacă se dezic de nevoia existenței acestui minister.

Apropo, Bogdan Olteanu - această odraslă a regimului comunist și "frate de cruce" al lui Hrebenciuc, la fel de mercantil, de versatil, de alunecos și de penal ca și nenicul său - declara pe 28 iulie, dar la Realitatea TV: "...în cazul Udrea nu există (...) suspiciuni legate de comiterea unor ilegalități, dar comisia se va pronunța doar pe... oportunitate".

Adică pe ceea ce niciun ministru, nicăieri în lume, nu poate fi tras la răspundere.

De aceea întreb, așa, într-o doară: atunci de ce-ați mai făcut această comisie, agariciule?

Și tot pe aceeași linie, nu mai departe de ieri, Mircea Geoană, liderul partenerului nostru de guvernare, declară: "...cel mai sigur mod de a ieși din criză e ca la finalul anului 2009 regimul Băsescu-Boc să nu mai guverneze!"

Așa înțelege Mircea Geoană să-și asume guvernarea.

Josnică atitudine! Oare așa înțelege să-și asume și președinția țării?

În concluzie, văzând acest jalnic joc la două capete al partenerilor, spun direct: dacă PSD nu mai e de acord cu Programul de guvernare, cu structura Guvernului sau cu bugetul de stat pe care le-a asumat acum opt luni, este liber să plece de la guvernare! Iar dacă nu pleacă - și sunt convins că așa va face, totul fiind doar un joc de imagine -, îl invit pe Emil Boc să dea PSD afară din Guvern, fără zăbavă!

Regret că propunerea mea din 2 decembrie 2008 de a face guvern fără PSD nu a întrunit susținerea necesară în partid și că am fost nevoit să mă supun majorității.

Astăzi însă nu mai pot să rabd.

Prin tot ceea ce au făcut și fac au întrecut măsura.

Și apoi este inuman, domnule prim-ministru, să țineți lângă dumneavoastră, în Guvern, un partid cu chiulangii de parlamentari ce par a fi detașați la televiziuni, de unde reclamă zilnic că toate deciziile neconvenabile ale Guvernului se întâmplă împotriva voinței lor.

Serios vorbind, angajarea prematură a PSD în campania electorală aduce grave prejudicii cetățenilor acestei țări.

Se dovedește astfel, a câta oară, că PSD este un partid care, pe o miză măruntă, de grup, e dispus să sacrifice viitorul României.

Zicerea potrivit căreia "dacă plecăm noi, plecați și voi"

este o utopie dovedită.

Dacă parlamentarii când erau aleși pe listă n-au votat pentru dizolvarea Parlamentului și declanșarea alegerilor anticipate, astăzi cu atât mai puțin ar face așa ceva.

Așa că... adio, PSD! După asta puteți trimite în fiece seară la televizor pe toți "bănicioii" din "corul 322", care, pe acordurile "ariei prohodului", să explice alor voștri - din deconcentrate, mai ales -, dar în special românilor, cum ați fost zvârliți afară din Guvernul de care vă deziceți de mai multe ori pe zi atât înainte, cât și după cântatul cocoșului.

Iosif Secășan (PD-L) - declarație politică având ca titlu Legi stabile și strategii consecvente - un deziderat neîmplinit în învățământul românesc (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iosif Secășan:

Declarația politică este intitulată "Legi stabile și strategii consecvente - un deziderat neîmplinit în învățământul românesc".

Educația, unul dintre domeniile vitale ale unui popor, este pilonul pentru cvasimajoritatea activităților, dar, din păcate, în timp, modificările frecvente de formă și fond i-au adus mai multe deteriorări decât beneficii, afectând buna tradiție a școlii românești, care ar trebui continuată, consolidată și modernizată.

Motivația acestor rânduri vizează dascălii adevărați.

Consider că profesorii trebuie să fie modele sau, cel puțin, exemple pentru elevi.

Într-o societate aflată în criză de valori - sociale, culturale etc. -, rolul și responsabilitatea fiecărui profesor sporesc.

Privind retrospectiv, le mulțumesc profesorilor mei, profesori adevărați, dascăli de școală și viață.

Ei m-au învățat că respectul se câștigă.

Profesorii autentici nu au probleme cu elevii, încurajează personalitatea elevului și spun mereu: "Gândiți!".

Ei se poartă modest, nu suferă de domnie, sunt oamenii care învață pe alții - dar și pentru sine - toată viața, din dorința de a cunoaște, ca o motivație a existenței lor.

Ei sunt profesorii cu chemare, cum obișnuim unii să spunem.

Pe de altă parte, suntem conștienți că fiecare categorie profesională, deci și a dascălilor, are rateurile sale, din punct de vedere al pregătirii, vocației, conștiinciozității.

La întrebarea: Care ar fi motivele responsabile de scăderea interesului pentru învățătură?, regăsim răspunsuri ca:

  • schimbările dese din sistemul de învățământ;
  • susținerea scăzută din partea familiei;
  • scăderea interesului pentru profesie al cadrelor didactice;
  • ușurința cu care se acordă și se obțin note mari.

După 20 de ani de democrație, se menține aceeași mentalitate: toți vrem la liceu, la facultate, toți vrem diplome, nu ne interesează dacă știm sau nu carte.

Trebuie să existe măcar o soluție de urgență, fiindcă a aștepta ca mentalitățile să dispară și societatea să se lecuiască de metehne înseamnă a periclita școala românească încă mulți ani.

Este imperios necesar ca Ministerul Educației, Cercetării și Inovării să ia în discuție organizarea unor variante alternative de bacalaureat, așa cum se întâmplă și la francezi, și la nemți, chiar și la vecinii noștri maghiari.

Altfel spus, cine vrea să învețe să aibă posibilitatea să o facă și să-și aleagă examenul de maturitate în funcție de capacitățile și interesele sale, cei care nu doresc să obțină performanțe să-și poată finaliza studiile liceale într-un examen a cărui miză să fie doar aceea de a-i confirma trecerea prin școală.

Factorii care ar putea duce la eliminarea multora dintre neajunsurile sistemului actual de evaluare, cu predilecție în cazul bacalaureatului, pot fi regăsiți în enumerarea de mai jos:

  1. Autonomia: factorul local să fie prezent în decizia la nivel de educație, inspectoratele școlare având doar rol de coordonator și de control în respectarea legislației și identificarea relevanței proiectelor propuse de comunitatea locală, în contextul gândirii și direcțiilor naționale, al strategiilor naționale.
  2. Reforma educațională fără reforma sistemului de evaluare, cu adresă la examenele naționale, în special bacalaureatul, nu are eficiență.

Schimbarea sistemului de evaluare ar elimina o parte a problemelor generate de acesta:

  1. Frauda;
  2. Presiunile asupra dascălilor din partea părinților, din partea sistemului de învățământ superior care, prin modul în care organizează admiterea, forțează goana după note, și nu după competențe;
  3. Costurile mari legate de logistica desfășurării examenului: transport, cazare, consumabile, tipărituri etc.;
  4. Nu pot exista examene corecte în condițiile în care plata serviciilor cadrelor didactice este mai mult decât necorespunzătoare.

Pachetul legislativ în domeniul învățământului, emis de comisia prezidențială, este, după părerea mea, șansa modernizării sistemului educațional românesc, pornind de la realitățile și nevoile acestuia.

Integrarea în Uniunea Europeană a României pune noi cerințe asupra capitalului uman al țării, creând astfel noi provocări în acest sector.

În pofida unei lungi serii de reforme în educație întreprinse până acum, constatăm în continuare că:

  • performanțele elevilor sunt tot mai scăzute în raport cu standardele UE și ale Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCED);
  • performanța slabă a României, comparativ cu cea a vecinilor și a noilor ei parteneri din Uniunea Europeană, este și mai nemulțumitoare dacă se au în vedere nivelurile scăzute de cuprindere în învățământul secundar și superior;
  • diferențele observate între mediul urban și cel rural relevă diferențe semnificative în privința rezultatelor la învățătură;
  • competitivitatea forței de muncă din România este scăzută, comparativ cu cea a țărilor UE, și nu poate fi interpretată în afara procesului educațional.

Reforma educației din România trebuie să înceteze a mai fi un prilej de dispută a partidelor și liderilor politici și sindicali.

Educația este miza întregii societăți și ori pledăm pentru reformarea sistemului de educație, ori ne resemnăm în fața propriei noastre neputințe.

Declarația mea de astăzi se vrea un semnal de solidaritate cu profesorii, cu părinții și, nu în ultimul rând, cu elevii și un apel ferm pentru legi stabile și strategii consecvente în învățământul românesc.

Mihai Niță (PD-L) - declarație politică având ca titlu Criză de locuri în creșele și grădinițele județului Olt (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Mihai Niță:

Declarația mea politică se intitulează "Criză de locuri în creșele și grădinițele județului Olt".

În învățământul preșcolar cea mai stringentă problemă a momentului actual este numărul insuficient de locuri.

Înscrierea la facultate sau la liceu devine o bagatelă în comparație cu primul stadiu de educație al unui copil, iar criteriile după care se fac înscrierile sunt de-a dreptul discriminatorii.

Prioritatea la înscriere o au copiii care locuiesc în zonă sau care au fost înscriși în anul precedent.

În județul Olt sunt aproximativ 15.000 de preșcolari și se estimează că numărul acestora va rămâne constant și în anul școlar 2009-2010.

Pe raza județului există 244 de grădinițe cu program normal, din care 197 se află în mediul rural și 47 în mediul urban, iar grădinițe cu program prelungit sunt 17.

La grădinițele cu program normal abia se pot forma grupele programate, în timp ce la grădinițele cu program prelungit se analizează posibilitatea suplimentării locurilor.

Înscrierile s-au făcut încă din luna martie, dar locurile s-au epuizat încă din primele zile.

Slatina este orașul care se confruntă anual cu această problemă, în grădinițele cu program prelungit fiind înregistrate cu 160 de cereri mai mult față de numărul de locuri.

Pentru a rezolva parțial problema, se preconizează înființarea a trei noi grupe, dar și așa numai jumătate din copiii care riscă să rămână pe dinafară vor avea acces la grădiniță.

Situație similară este și în Caracal, unde numărul cererilor este cu 90 mai mare decât al locurilor disponibile.

Cu aceeași situație, dar nu la fel de gravă, se mai confruntă Corabia, Balș și Drăgănești-Olt.

În municipiul Slatina funcționează trei creșe, având disponibile 140 de locuri.

Locurile sunt epuizate, în momentul actual existând 200 de cereri de înscriere.

Problema locurilor la grădinițele din Slatina s-ar putea rezolva dacă s-ar finaliza construcția a două imobile care au început să se construiască în acest scop, dar nici până acum nu au fost finalizate din cauza lipsei de fonduri.

Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică intitulată În județul Vâlcea iluminatul public stradal a devenit de culoare roșie (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarația politică este intitulată "În județul Vâlcea iluminatul public stradal a devenit de culoare roșie".

În această declarație politică nu voi face referire la marele necaz produs de criza economică mondială, ci voi vorbi despre dezastrul provocat și alimentat de coaliția PSD-PD-L

nu numai la nivel național, ci și la nivel local.

În județul Vâlcea această alianță a permis PSD-ului preluarea întregii puteri până la punctul în care nu mai sunt două partide care conduc, PD-L-ul fiind aproape ieșit din ecuație.

Președintele Consiliului Județean Vâlcea, practic, "a demisionat" din slujba pe care o avea, aceea de a face administrație: leafa încă o primește, funcția o ocupă, dar Domnia Sa nu mai lucrează pentru instituția pe care o conduce, ci pentru șeful mai mare de la București.

În județul Vâlcea nu se mai face administrație, ci doar politică și campanie electorală.

"Omul roșu" aflat pe cel mai înalt scaun al județului conduce într-un mod dictatorial.

Fondurile alocate discreționar, șantajul politic, "vânătoarea" de primari sunt numai câteva dintre abuzurile comise de președintele Consiliului Județean Vâlcea.

Audiențele din teritoriu sunt motivate de către Domnia Sa ca fiind o soluție benefică cetățenilor, care nu numai că ușurează accesul acestora la conducerea județului, dar, mai mult decât atât, îl aduc pe dumnealui în mijlocul oamenilor pentru a afla cât mai concret problemele cu care se confruntă.

Dacă ar fi adevărat ceea ce susține, atunci Domnia Sa ar vedea că zeci de primării sunt pe cale să-și închidă porțile, pentru că nu au primit bani pentru salariile personalului, numeroase lucrări de investiții aflate în derulare au fost sistate din lipsă de cofinanțare.

Mai mult decât atât, de luni de zile, până și iluminatul public a fost oprit, tot din cauza insuficienței fondurilor.

Trebuie menționat că această situație problematică există, cu precădere, la primăriile vâlcene care nu poartă drapelul roșu.

Totuși, trebuie recunoscut faptul că domnul președinte al Consiliului Județean Vâlcea a găsit o soluție la problemele enumerate anterior.

Prin intermediul audiențelor din teritoriu, Domnia Sa a aprins felinarul roșu, sugerându-le primarilor care nu fac parte din partidul său că numai urmându-l pe dumnealui vor avea din nou lumină.

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București miercuri, 26 februarie 2020, 19:17
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro