Plen
Ședința Senatului din 21 septembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.113/01-10-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2020-prezent
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
24-02-2021
17-02-2021 (comună)
Arhiva video:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 21-09-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 21 septembrie 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Domnul Alexandru Pereș:

  ................................................
Sorin Fodoreanu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Partidul Democrat Liberal, interesat doar de buna guvernare;

Dau cuvântul domnuui senator Sorin Fodoreanu - Grupul parlamentar al PD-L -, urmează doamna senator Doina Silistru - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Stimați colegi,

Tocmai pentru că avem 45 de minute la dispoziție, vă rog să vă încadrați în cele trei minute, pentru a da posibilitatea colegilor senatori care au declarații politice să le susțină.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Sorin Fodoreanu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Voi susține în fața dumneavoastră declarația politică intitulată "Partidul Democrat Liberal, interesat doar de buna guvernare".

Este vorba despre declarația politică a Grupului parlamentar al PD-L din Senat.

Partidul Democrat Liberal este interesat de o bună guvernare.

Noi am impus, încă de anul trecut, prin aleșii noștri locali - cei mai performanți pe care i-a dat România postdecembristă -, criteriul performanței drept criteriu esențial în analizarea eficienței unei guvernări.

De asemenea, am avut destinele țării în mâinile noastre în perioada 2005-2007.

Miniștrii noștri au fost cei care au făcut și imposibilul acolo unde a fost nevoie, pentru ca toate angajamentele luate în vederea integrării europene să fie îndeplinite la timp, fără scăpări și fără putință de îndoială asupra seriozității demersurilor.

Aveam și atunci strategii de reorganizare a întregului sistem statal românesc, după direcții care urmăreau eficientizarea și optimizarea structurilor administrației centrale și locale.

Începuserăm deja să le punem în practică.

Ne interesasem și atunci, în mod aplicat, de construirea mecanismelor capabile să absoarbă întreaga masă de finanțare europeană care ne era pusă la dispoziție pentru dezvoltare și modernizare.

Nimic din ceea ce fusese trasat și demarat de miniștrii noștri nu a fost continuat de miniștrii liberali care ne-au înlocuit în structura de conducere a statului român după integrare.

Doamnelor și domnilor senatori, Partidul Democrat Liberal are din nou o șansă unică.

Noi credem că este șansa noastră ca, în timpul unei crize economice și financiare severe care a cuprins întregul mapamond, să avem oportunitatea de a demonstra că știm, vrem și putem să determinăm evoluția pe baze solide, sănătoase a economiei românești.

Este șansa noastră să arătăm că și în România, ca în toate țările necuprinse de corupție endemică, se poate să se transfere în buzunarul și în nivelul de trai al fiecărui român evoluția obținută în mersul economiei statului.

Am vorbit despre asumarea răspunderii Guvernului pe liniile majore ale reformării structurale ale statului român de la începutul lunii august.

Era deja evident că, după încheierea primei sesiuni parlamentare a actualei legislaturi, dincolo de cifrele și declarațiile oficiale, dincolo de pacte de guvernare, dincolo de programe asumate, votate și adoptate, legile necesare rămâneau, în continuare, în stadiu de proiect, cum în stadiu de intenție utopică sunt de cel puțin două decenii.

Construiserăm această coaliție de guvernare, aparent contra naturii, dintr-o rațiune ce ni s-a părut de bun-simț și firească: să lăsăm la o parte calculele de voturi și de linie de comunicare politică și să facem, în sfârșit, un lucru esențial și pentru cetățenii care ne cred atunci când le promitem și care ies din casă pentru a ne onora cu încrederea lor la diferite tururi de scrutin.

Cele trei legi pentru care Cabinetul Emil Boc și-a sumat răspunderea săptămâna trecută reprezintă doar începutul a ceea ce trebuie să facem pentru a restructura statul român.

Una dintre acestea urmărește reducerea cheltuielilor la stat, a numărului de agenții.

Alta pune, în sfârșit, bazele unui sistem de salarizare unitară a bugetarilor din România, ca în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, am purces, în sfârșit, să dăm importanță firească educării și instruirii generației care va trebui să aibă grijă de societatea românească în mai puțin de 20 de ani de acum încolo.

Impunerea interesului pentru generația tânără drept prioritate națională a avut un parcurs destul de lung.

Discutăm de ani de zile de Pactul pentru educație, ca urmare ar fi trebuit să spunem că nu este o noutate pentru nimeni nevoia unor atari pachete legislative care să fie implementate și cărora să li se dea șansa de a produce roade.

Ele nu reprezintă reforma în sine, să fim bine înțeleși, ci doar începutul, primele baze ale suportului pe care să reorientăm structura statului român democrat și european.

Ar trebui să fie hilar, dacă nu ar fi dramatic, faptul că, în timp ce interesul nostru este doar buna guvernare, partenerii noștri social-democrați, cei cu care avem un protocol semnat, cu care am bătut palma, au cu totul alte preocupări decât respectarea angajamentelor asumate.

Nici nu s-a uscat bine cerneala cu semnătura pe noua lege a educației, iar doamna ministru le încalcă pe amândouă, și pe cea anterioară, și pe cea de acum.

Mutarea deciziei de la nivelul inspectoratului școlar la pixul doamnei ministru nu face altceva decât să îl transforme pe ministrul educației, cercetării și inovării într-un Dumnezeu.

Doamna ministru nu respectă legea și a decis să o calce în picioare cu două luni înainte de alegerile prezidențiale, crezând că punerea zecilor de mii de directori și inspectori școlari la cheremul său poate plăti susținerea politică pentru scrutinul din această toamnă.

Doamna ministru a uitat că poziția de ministru nu-i oferă drepturi depline, inclusiv acela de a se juca de-a Dumnezeu cu posturile a peste 16 mii de oameni.

Prin emiterea acestui ordin, ministrul educației, cercetării și inovării și-a semnat singur demisia și așteptăm ca doamna Andronescu să acționeze în consecință.

În același timp, nu ne așteptăm ca foștii noștri parteneri de guvernare să acționeze în sensul celor pe care le declară, adică în sensul reformării statului român, despre care au început, brusc, să vorbească.

Este firesc, în conformitate cu lipsa de coerență pe care deja o cunoaștem, ca liberalii să mimeze opoziția acum, după cum au mimat guvernarea atunci când au avut frâiele ei în mâini.

Așa cum atunci au acționat după cum a tras sforile Partidul Social Democrat, așa se prefac acum că au puterea unei opoziții constructive, în momentul în care inițiază moțiuni de cenzură exact asupra actelor normative care vin să pună ordine în funcționarea instituțiilor statului românesc.

Au fost negocieri dure chiar și cu FMI pe legea referitoare la sistemul unic de salarizare, au fost înțelegeri din partea FMI.

Fondul Monetar Internațional a acceptat ca în anul 2015

ponderea din PIB alocată cheltuielilor cu salarizarea bugetară să crească de la 5,9% la 7%.

Nu au fost negocieri ușoare.

În plus, este deja știut că România avea un grant chiar de pe vremea Guvernului Adrian Năstase, luat de la Banca Mondială, pentru a realiza această lege.

Atunci ar fi trebuit ca Ministerul Muncii să rezolve sistemul de salarizare a bugetarilor, iar la Ministerul Administrației și Internelor să se elaboreze o lege de salarizare a funcționarilor publici.

Proiectele au fost gata chiar la acel moment, erau aceleași principii, doar că nu a putut trece nimeni peste sistemul încrengăturilor de interese pentru a le da viață.

 
 

Domnul Emilian Valentin Frâncu (din sală):

Doar trei minute!

 
 

Domnul Sorin Fodoreanu:

Cum de s-au gândit acum cei de la PNL că pot avea credibilitate cenzurând Cabinetul Emil Boc tocmai pe această temă este un lucru care depășește puterea de înțelegere a celor care doresc binele pentru țara asta.

Așteptăm cenzura electoratului, singura capabilă să ne arate că nu suntem în acord cu interesele celor care ne-au trimis în Parlament și în Guvern.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Domnule senator, ați consumat 8 minute din cele 34 de minute acordate Grupului parlamentar al PD-L.

 
Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică intitulată Unitatea protejată - o soluție pentru regenerarea economică și socială;

Are cuvântul doamna senator Doina Silistru.

Revin cu rugămintea să concentrați declarațiile politice, pentru a putea lua cuvântul cât mai mulți colegi senatori care au declarații politice.

Se pregătește domnul senator Puiu Hașotti, care a vorbit deja un minut.

 

Domnul Puiu Hașotti (din sală):

Am vorbit pe procedură!

 
 

Doamna Doina Silistru:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Unitatea protejată - o soluție pentru regenerarea economică și socială".

Stimați colegi,

Este criză financiară, cu toții suntem siguri de asta, iar întrebarea care îi frământă pe toți - fie conducători de autorități și instituții publice, persoane juridice, publice sau private, fie administratori de companii - este cum să susținem valoarea veniturilor la un nivel suficient pentru a putea rezista crizei.

Răspuns: prin diminuarea cheltuielilor neproductive.

Dar diminuarea cheltuielilor am făcut-o cu toții, am scăzut sau am renunțat cu toții la tot ceea ce nu este, în mod obligatoriu, necesar.

Este suficient?

S-ar putea diminua și impozitele către stat? Da.

Ești conducătorul unei autorități, instituții publice sau administrator al unei companii cu peste 50 de angajați și ești interesat de soluții de minimizare a cheltuielilor? Cred că există soluții.

Conform legislației în vigoare, lucrând cu o unitate protejată, salvezi banii care trebuie plătiți lunar ca impozite și taxe către stat, care se pot folosi în alte scopuri.

Art. 78 alin. (2) și (3) din Legea nr. 448/2006, republicată, impune autorităților și instituțiilor publice, persoanelor juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, obligația de a angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați sau pot opta să plătească lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând 50% din salariul de bază minim brut pe țară, înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap, sau să achiziționeze produse sau servicii de la unități protejate autorizate, pe bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat.

În România, în prezent, există 367 de unități protejate.

Unitățile protejate pot fi înființate și autorizate de către persoanele fizice sau juridice, de drept public sau privat și funcționează în baza mai multor acte normative privind funcționarea unei întreprinderi sociale tip unitate protejată, și anume:

  • Legea nr. 448/2006, republicată;
  • Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 - Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006;
  • Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2008 de modificare a Legii nr. 448/2006;
  • Ordinul ANPH nr. 590/2008 cu privire la aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 78 din Legea nr. 448/2006;
  • Legea nr. 207/2009.

Beneficiile de ordin fiscal obținute de unitățile protejate autorizate potrivit legii sunt următoarele:

  • scutirea de plată a taxelor de autorizare la înființare și de reautorizare;
  • scutirea de plată a impozitului pe profit, cu condiția ca cel puțin 75% din fondul obținut prin scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziționarea de echipamente tehnologice, mașini, utilaje, instalații și/sau amenajarea locurilor de muncă protejate.

Stimați colegi,

În concluzie, sumele datorate bugetului de stat pentru neangajarea persoanelor cu handicap se pot utiliza achiziționând produse sau servicii de la unități protejate autorizate.

De asemenea, înființarea unităților protejate aduce o serie de beneficii, care reprezintă scutiri de la plata unor taxe și impozite, însemnând economia unor sume importante.

Este util să ne gândim la expresia "economie socială" în termenii regenerării locale economice și sociale.

Termenul de "economie socială" este folosit pentru a indica acele organizații din sectorul nonprofit și se situează între sectorul public și cel privat.

Organizațiile care se încadrează în categoria "economie socială" sunt, deseori, strâns corelate cu regenerarea economică și socială de care beneficiază o mare comunitate.

De asemenea, dezvoltarea acestui sistem în țara noastră este necesară, mai ales că finanțatorii tradiționali au început să plece din România după aderarea la Uniunea Europeană, iar ONG-urile sunt forțate să se reorienteze spre alte domenii generatoare de venituri.

Pe de altă parte, este bine de știut că în România sunt înregistrate 250 de mii de persoane cu dizabilități, cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, care sunt îndreptățite să aibă aceleași drepturi ca toți cetățenii României.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, doamna senator.

Ați consumat 4 minute din timpul afectat grupului dumneavoastră parlamentar.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică referitoare la afirmațiile făcute de președintele Traian Băsescu la Radio România Actualități în data de 20 septembrie a.c.;

Dau cuvântul domnului senator Puiu Hașotti - Grupul parlamentar al PNL are 18 minute -, se pregătește domnul senator Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L.

Este? Nu este.

Atunci se pregătește domnul Iosif Secășan - Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Mulțumesc.

Regret că începeți și dumneavoastră, domnule președinte de ședință...

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Domnule senator, vă rog să vă referiți la subiectul dumneavoastră.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

Este declarația politică și vă rog să lăsați să curgă timpul, da?

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Da. Vă rog.

 
 

Domnul Puiu Hașotti:

În primul rând, luați tot mai mult din maniera dictatorială a șefului dumneavoastră.

În al doilea rând, îi dau dreptate domnului senator Fodoreanu.

Într-adevăr, o colaborare între PNL și PD-L este imposibilă de aici încolo, pentru mult timp, așa cum ați spus dumneavoastră, domnule senator.

Mă refer acum la ceea ce a spus domnul Traian Băsescu la Radio România Actualități pe 20 septembrie 2009.

Citez: "Neavând o relație optimă cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu în 2007, reforma s-a oprit".

Și voi face o analiză numai pe această afirmație.

Este ca și când în 2005-2006 a avut o relație bună cu premierul Tăriceanu.

Nu! Relația PNL - Traian Băsescu s-a deteriorat total din mai 2005.

Dar problema este nu că a avut o relație proastă cu Tăriceanu, ci a avut o relație proastă cu PNL, pentru că deciziile pe care le-a luat PNL timp de patru ani nu au fost ale lui Tăriceanu, ci au fost ale partidului.

La noi nu este ca la PD-L, partidul-cazarmă în care unul gândește, cum gândește, hotărăște și ceilalți execută.

Așadar, relația proastă a fost cu PNL.

Dar cu cine a avut relații bune domnul Traian Băsescu, în afară de PD, actualmente PD-L, cum spuneam, partidulcazarmă.

Și spun partidul-cazarmă fiindcă domnul Blaga a spus că "în România există două sau trei partide, celelalte sunt cluburi".

Așa o fi, cum spune domnul Blaga, dar, cu siguranță, așa este, cum spun și eu:

PD-L este un partid-cazarmă și, dacă vreți să adoptăm discursuri din acestea abrupte, o putem face.

Cu PSD ați avut relații bune, domnule Băsescu?

Că ați început prin a monta așa-zise țepe, pe care nu le-ați montat, până la urmă.

Dar cu PC, pe care l-ați chemat la guvernare și pe urmă l-ați gonit?

Dar cu UDMR ați avut relații bune? Nu.

Ați avut relații bune doar cu PRM în anul 2008, când ați învârtit venirea lui Corneliu Vadim Tudor ca vicepreședinte al Senatului, cu ordinul dumneavoastră, și lucrul acesta se știe.

Dar cu cine ați avut relații bune, domnule Băsescu?

Cu vecinii României ați avut relații bune? Nu.

Cu cancelariile europene? Nu.

Cu faimoasa axă Washington - Londra - București, care nici nu a existat vreodată, ați avut vreo relație? Nu.

Dar cu presa ați avut o relație bună? Nu.

Dar cu societatea civilă? Nu.

Cu magistrații ați avut și aveți o relație bună? Doar cu cei care vă ascultă, o mână de oameni, în rest, nu.

Dar cu consilierii prezidențiali ați avut o relație bună? Nu.

La ora actuală, nu mai există niciun consilier prezidențial care a fost numit acum cinci ani la dumneavoastră.

Dar cu Parlamentul ați avut o relație bună? Nu.

Faimoasa chestiune cu 322, mulți acum sunt aliații dumneavoastră la putere.

Cum spuneam, doar cu PD-L și cu câțiva oameni lipsiți de onoare și de caracter, care au fost la noi și care acum sunt la dumneavoastră, gen Gheorghe Flutur, care dimineață era umil și servil pe lângă prim-ministrul de atunci, Călin Popescu-Tăriceanu, și după-amiază își anunța înscrierea în PD sau PL-D, ce o fi fost atunci, cu aceștia ați avut o relație bună, cu cei care nu au știut vreodată să stea altfel decât cocoșați în fața dumneavoastră.

Vă lăudați cu Comisia Miclea.

Uite ce a făcut Comisia Miclea!

Vă lăudați că ați introdus votul uninominal.

O aberație!

Votul uninominal a arătat că s-a ales un Parlament - și nu mă refer la nimeni, ci vorbesc global - mult mai slab decât Parlamentul trecut.

Votul uninominal nu a făcut decât să sporească cumpărarea voturilor, mituirea electoratului.

Asta este realitatea și trebuie spusă până la urmă.

Ca să nu mai spun că președinții consiliilor județene au fost aleși prin așa-zis vot uninominal.

Este neconstituțional, domnilor, pentru că președintele consiliului județean nu este autoritate publică.

Cine a creat și întreținut permanente scandaluri politice în România? Cine?

Și de ce nu v-ați înțeles cu PNL, ca să ne lămurim? Sunt foarte, foarte multe probleme, dar câteva, de fond, trebuie amintite: pentru că nu am fost de acord să dispărem, să fuzionăm cu PD-L, de asta nu v-ați înțeles cu noi, pentru că nu am vrut să facem alegeri anticipate în urma unei discuții la Cotroceni, când, a doua zi, ați întors cuvântul, domnule președinte. Și va veni vremea când vom spune, cu date exacte, ce s-a întâmplat.

Pentru că pe 6 iulie 2006, la Vila Lac 1, în fața a cinci lideri PNL, discuția cu noi s-a încheiat: "Am să vă distrug!", pentru că nu am fost de acord să vină domnul Stolojan în fruntea partidului și a Guvernului.

"Am să vă distrug!"...

Ce pretenții puteați să aveți în 2006, nu în 2007, ca să vă înțelegeți cu PNL?

Și are încă o dată dreptate domnul senator Fodoreanu.

Văd că nici PD-L nu mai dorește niciun fel de colaborare pe termen lung cu PNL.

Foarte bine!

De ce nu v-ați înțeles cu noi și cu Tăriceanu? - dar eu îl las la o parte pe Tăriceanu, vorbesc de PNL -, pentru că am știut să spunem nu! ori de câte ori am crezut că trebuie să spunem așa, spre deosebire de partidul-cazarmă pe care îl patronați.

Iată, s-a demonstrat încă o dată că PNL a avut o atitudine absolut corectă, 100% corectă, când a refuzat să intre la guvernare, deoarece am fi pățit mai rău decât pățește PSD.

Și PSD merită să pățească ceea ce pățește, fiindcă a făcut o mare prostie.

A refuzat să învețe din greșelile altora, vrea să învețe pe propriile lui greșeli și merită să fie umilit și batjocorit, și mă bucur pentru asta.

Acum doriți și o reformă constituțională, să avem un Parlament cu o Cameră, pentru că oricum mai avem o Cameră la Bruxelles?!

Domnilor, asta este o tâmpenie de acum.

Da, asta este o tâmpenie, că avem încă un Parlament la Bruxelles.

Nu, domnilor, mai bine să desființăm Parlamentul.

Colegilor de la PD-L, nu ați fi de acord?

Numai dacă se încruntă puțin la voi și... gata!

Ca să nu mai vorbesc de altă reformă constituțională.

Dar, până la urmă, a spus și o chestie hazlie domnul Băsescu, și cu asta închei.

Citez: "Uitați-vă la nivelul de sărăcie din alte țări democratice.

Priviți la săracii și cerșetorii din New York."

Păi, domnilor, Președintele României moare de grija amărâților din SUA?! Dar de grija amărâților de români moare cumva?

Vă dați seama ce dezastru ar fi pentru această țară ca Traian Băsescu să fie reales? (Aplauze.)

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Șapte minute, domnule senator Hașotti.

 
Iosif Secășan (PD-L) - declarație politică cu titlul Descentralizarea sistemului de sănătate publică - o reformă insuficientă;

Pe un ton mai liniștit, domnul senator Iosif Secășan - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Gheorghe Marcu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Iosif Secășan:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mi-am intitulat declarația politică "Descentralizarea sistemului de sănătate publică - o reformă insuficientă".

Devenită membră a Uniunii Europene și racordată la sistemul de valori vest-european, România trebuie să confere serviciilor de sănătate oferite cetățenilor săi standardele de calitate din țările Uniunii Europene și să aducă starea de sănătate a națiuni la un nivel comparabil cu al acestora.

Sistemul sanitar din România prezintă disfuncții severe.

Ineficiența sistemului de sănătate publică face ca afecțiuni care în multe state ale Uniunii Europene sunt aproape eradicate să afecteze un număr mult prea mare de români.

Un exemplu este incidența hepatitei B și C, aproape dublă față de media europeană.

România are cea mai mare incidență a tuberculozei din Uniunea Europeană, iar rata decesului prin cancer de col uterin este cea mai mare, adică vreau să spun că mortalitatea evitabilă este îngrijorătoare în țara noastră.

Conceptul Organizației Mondiale a Sănătății de performanță a unui sistem sanitar funcțional prin analiza a trei parametri - ameliorarea sănătății, creșterea capacității de răspuns față de așteptările populației, asigurarea echității în contribuția financiară - situează România pe locul 99-100

între țările lumii.

Așadar, pornind de la analiza disfuncționalităților, trebuie lansată strategia de reformă.

Ne asumăm principiile de bază - echitate, calitate, responsabilitate și centrarea pe pacientcetățean - și, apoi, ne fixăm obiectivele.

Disfuncțiile principale cunoscute sunt:

  • accesul la serviciile de sănătate de bază prezintă discrepanțe între zonele țării și între rural și urban;
  • modelul actual pune accent pe asistența curativă, în principal, și preponderent pe cea spitalicească, în defavoarea celei ambulatorii și a asistenței primare;
  • finanțarea sistemului este, în fapt, o subfinanțare cronică (nivel de finanțare scăzut în comparație cu țările Uniunii Europene, chiar din centrul și estul acesteia).

Disfuncționalitatea provine din mari deficiențe în colectarea fondurilor, centralizarea lor, re-repartizarea acestora și în utilizarea lor neechilibrată între furnizorii de servicii repartizați pe profiluri și tipuri de asistență medicală sau între rural și urban;

  • managementul resurselor umane, oarecum sub media europeană, inechitabil repartizat între orașe și sate, și care acum face față unei noi provocări: oferta europeană și fenomenul de migrațiune în spațiul european, fenomen devenit și el îngrijorător;
  • mai adăugăm aici neintegrarea serviciilor într-un sistem de permanență a asistenței medicale în teritoriu, managementul deficitar al informației în sănătate, precum și colaborarea intersectorială inadecvată.

Am schițat complexitatea și profunzimea disfuncționalităților sistemului sanitar românesc nu neapărat într-o intenție de diagnoză, ci pentru a ne pune următoarele întrebări:

Ce va reuși descentralizarea?

Va reuși să anihileze aceste disfuncționalități majore și să compatibilizeze sistemul sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană?

Vor reuși consiliile județene și primăriile să asigure o creștere continuă și predictibilă a resurselor financiare alocate serviciilor de sănătate dependente de autoritățile locale?

Cum vor crește bugetele locale și ce procent va reveni sănătății?

Într-un bilanț final se vor bucura comunitățile locale de o finanțare corespunzătoare nevoilor lor de sănătate?

Se va instaura transparența în luarea deciziei și alocarea fondurilor?

Se va reuși delimitarea atribuțiilor și competențelor cu armonizarea relațiilor instituționale și echilibrarea tipurilor de servicii medicale cu colaborarea între discipline și profesii înspre satisfacția cetățeanului?

Cetățenii vor avea acces facil la servicii de sănătate? Vor fi acestea uniform repartizate teritorial și vor avea calitatea standard garantată?

Se va reuși stabilizarea profesioniștilor din sistem prin asigurarea condițiilor de profesare, înlăturarea riscurilor și creșterea veniturilor acestora?

Se va asigura accesul echitabil la informații privind serviciile medicale și asupra modalității de a obține serviciile dorite?

Vom reuși să conferim pacientului sentimentul de securitate în fața actului medical?

Cetățeanul-pacient va obține rolul de partener pentru sănătate la deciziile din sistem, având rol de control?

Cu siguranță, majoritatea acestor deziderate nu va fi îndeplinită prin implementarea strategiei de descentralizare propuse de Ministerul Sănătății prin Hotărârea Guvernului nr. 562/2009.

Știm ce își propune strategia de descentralizare:

delimitarea prerogativelor de putere publică între nivelul central și local, debirocratizare și nivelul de competențe și atribuții în scopul declarat al întăririi responsabilității autorităților locale, a decidenților locali față de serviciile de sănătate.

Sper ca toate acestea să aibă loc întocmai și cu rezultatele dorite.

Singurele lucruri clare din strategia propusă sunt cele cu referire la:

  • numirea managerilor de spital de către consiliul județean sau consiliul local, la propunerea consiliului de administrație al unității spitalicești;
  • asigurarea finanțării pentru utilități, reparații curente, reparații capitale, consolidări, modernizări și achiziții de echipamente și aparatură medicală, altele decât cele de înaltă performanță.

Aceste elemente sunt absolut ineficiente pentru o reformă adevărată a sistemului de sănătate.

Anihilarea disfuncționalităților prezentate și compatibilizarea sistemului românesc de sănătate cu cel din Uniunea Europeană impun o abordare complexă, amplă, înseamnă o reformă structurală de profunzime, într-un proces solidar cu reformarea celorlalte sisteme vitale ale statului, cu conștiința clară a decidenților că starea de sănătate a națiunii este prima prioritate.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Șase minute din timpul afectat.

 
Gheorghe Marcu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Învățământul botoșănean sub semnul ilegalității;

Are cuvântul domnul senator Gheorghe Marcu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL.

Vă rog, vă reamintesc, pe cât posibil, trei-patru minute.

 

Domnul Gheorghe Marcu:

Declarația politică de astăzi se intitulează "Învățământul botoșănean sub semnul ilegalității".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Consider că este de datoria mea, ca senator în Colegiul uninominal nr. 1 Dorohoi-Flămânzi, din județul Botoșani, și ca cetățean al acestei țări, să intervin în legătură cu încălcări ale legislației în numirea și schimbarea directorilor de unități de învățământ și a inspectorilor din județ, efectuate de către inspectorul școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Botoșani, doamna Ada Alexandrina Macovei.

Această doamnă, membru marcant al Organizației Județene PD-L Botoșani, a efectuat schimbarea a peste 70 de directori și directori adjuncți.

Deciziile aberante ale acesteia - luate nu se știe când, dar cu aplicabilitate începând cu data de 1 septembrie 2009 - au fost aduse la cunoștința celor schimbați, prin fax, în intervalul 13-19 septembrie.

Procedându-se astfel, managerii acestor instituții școlare au fost umiliți și batjocoriți, nefiindu-le recunoscută munca depusă în pregătirea unităților de învățământ, astfel ca elevii să înceapă noul an școlar în cele mai bune condiții.

Din cauza faptului că mulți parlamentari ai PD-L și chiar prim-ministrul au luat atitudine acuzând ministrul de resort, prezint încălcări ale legislației în domeniu săvârșite de doamna Ada Alexandrina Macovei, care a creat haos în învățământul botoșănean:

  1. Directorii numiți prin concurs, cu ordin de ministru, au fost eliberați cu decizia inspectoratului școlar general, fără acordul ministrului. Astfel, s-a încălcat art. 25 din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
  2. Există directori adjuncți care au fost numiți prin decizii de către inspectorul general școlar, fără decizia directorului unității de învățământ, fără avizul consultativ al consiliului local, fără hotărârea consiliului de administrație al unității de învățământ.
  3. Pentru numirea directorilor cu delegație, inspectorul școlar nu a solicitat avizele consultative ale consiliului local și ale consiliului de administrație al unității de învățământ, așa cum prevede art. 21 alin. (6) din aceeași Metodologie de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, și nici nu a cerut aprobarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării pentru numirea în funcție cu delegație.
  4. În prezent, directorii și directorii adjuncți numiți prin delegație, cărora le-a expirat contractul la 31 august 2009, nu au primit decizii de eliberare din funcție și nici nu au fost numiți alți directori în loc.
  5. Organigrama inspectoratului școlar județean nu a fost aprobată în consiliul de administrație al inspectoratului școlar județean.

La acestea se adaugă modul de lucru din inspectorat, haotic și dictatorial, despre care amintim:

  • activitatea nu este organizată prin planuri manageriale și grafice de monitorizare și control;
  • nu există programe de activitate pe compartimente;
  • nu s-a respectat graficul de evaluare anuală a directorilor.

Precizez că la baza declarației mele stau zecile de plângeri primite din partea celor care modelează și creează personalități.

Lista ilegalităților comise poate continua, însă eu mă opresc.

Sunt revoltat de această manieră ilegală și nedemocratică de schimbare a directorilor de școli, care nu are nimic în comun cu procesul de management al instituțiilor de învățământ, cu actul decizional care trebuie să se întemeieze pe respectul pentru lege și om.

În spiritul aflării adevărului, al confirmării celor declarate și al eliminării acestor abuzuri, solicit implicarea instituțiilor abilitate în acest sens.

Am în fața mea o parte dintre declarațiile acestor oameni care, pur și simplu, au fost umiliți.

Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Nedelcu (PNL) - declarație politică intitulată Mult zgomot pentru nimic sau Gâlceava înțeleptului cu lumea;

Dau cuvântul domnului senator Vasile Nedelcu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gabriel Mutu - Grupul parlamentar al PD-L.

Am rugămintea să concentrați puțin, dacă puteți, declarațiile politice.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată "«Mult zgomot pentru nimic» sau «Gâlceava înțeleptului cu lumea»".

Stimați colegi,

Vă mărturisesc că discursul rostit zilele trecute în Parlament de șeful statului m-a făcut să ezit în alegerea unui titlu pentru declarația mea politică.

Nu mi-am propus nicidecum să vă plictisesc cu analiza textului prezentat de președinte, dar, asemenea colegilor mei liberali - l-ați auzit pe domnul Puiu Hașotti, și nu numai -, am fost neplăcut surprins să constat că Domnia Sa continuă să considere Parlamentul nu un pilon al democrației, ci o simplă anexă de care se poate folosi din când în când.

Voi încerca să argumentez această afirmație în cele ce urmează.

Astfel, după ce a ținut să ne comunice că motivul pentru care a decis să vină în fața Parlamentului a fost acela de a-și prezenta punctul de vedere asupra propriului mandat, pentru a nu lăsa interpretarea textului la cheremul "mogulilor de presă", domnul Băsescu a făcut apologia realizărilor sale în cei cinci ani de când păstorește România.

Pe parcursul celor aproape două ore, folosind circa 11.000 de cuvinte, cu aroganța și ipocrizia ce-l caracterizează, șeful statului și-a atribuit meritul de a fi făcut reforme, de a fi întărit instituțiile democratice, de a fi pus capăt complicității dintre clientela politică și politicieni, subliniind că acesta este un bilanț onest.

Cât privește erorile sale, acestea sunt puține, comparativ cu realizările, și se referă, în optica sa, doar la o relație proastă cu Guvernul și Parlamentul, la anunțul "demisiei în cinci minute", cu ocazia suspendării, sau la graba cu care a decis promulgarea legii de majorare a salariilor profesorilor.

În palmaresul său impresionant domnul Băsescu a trecut aderarea României la Uniunea Europeană, creșterea economică fără precedent, pe care și-o atribuie tot Domniei Sale, altfel spus tot ceea ce este pozitiv.

Niciun cuvânt despre învrăjbirea partidelor politice, a unor categorii sociale împotriva altora, despre disprețul față de presă și, cel mai grav, despre izolarea, practic, României pe plan internațional.

Să fim serioși, domnule președinte! Ați venit în fața Parlamentului să felicitați Guvernul, pe care l-ați girat, pentru curajul de a-și asuma un pachet de legi aberante.

Ați venit în fața noastră să ne reamintiți - pentru a câta oară? - faptul că parlamentarii și-au permis să folosească dreptul constituțional de a vă suspenda și să subliniați că la referendum ați fost reînscăunat prin votul a 75% din români.

Fals, domnule președinte! Ați fost votat de către 75% din cei vreo 29% care s-au prezentat la urne.

Restul nu au dorit să se prezinte la vot, pentru că nu aveau niciun motiv să vă mai voteze.

Ați venit în fața noastră să invocați faptul că nu sunteți agreat pentru că nu ați făcut compromisuri și pentru determinarea dumneavoastră de a curăța sistemul ticăloșit.

Care curățenie, domnule președinte? Curățenia începe cu propria ogradă, din câte știm noi, iar în ograda dumneavoastră se pare că sunt cam multe gunoaie.

Cred că românii așteaptă să vă cumpărați un aspirator mai performant.

Stimați colegi,

Președintele Băsescu ne-a spus că "este onorat de a-și fi slujit națiunea și că o va face în continuare".

Cum va realiza acest lucru? O spune tot Domnia Sa în același discurs.

După ce constată că în România sunt 11 milioane de asistați, adică prea mulți, în opinia sa, șeful statului propune înființarea unei comisii prezidențiale - a câta în cei cinci ani de zile? - care să analizeze situația demografică a țării noastre, pentru că - vezi, Doamne! - a îmbătrânit populația.

Îi reamintesc domnului președinte că între cei 11 milioane de asistați se află pensionarii care au trudit o viață întreagă în această țară și care au dreptul firesc de a se bucura, la bătrânețe, de o pensie și îi reamintesc că unul dintre proiectele lui Ceaușescu era acela de a da o lege prin care pensionarii ar fi trebuit să părăsească marile orașe, fiindcă îl deranjau.

Cât privește criza economică, faptul că România se află pe un butoi cu pulbere, faptul că salariații nu știu dacă își vor mai păstra posturile sau dacă vor mai fi plătiți, domnul Băsescu tocmai i-a anunțat pe români, într-un interviu la postul public de radio, citez: "Președintele ar trebui să aibă atribuții sporite în ceea ce privește medierea, astfel încât soluția pe care o propune să fie obligatorie pentru părțile aflate în conflict".

Și, ca să revin la Parlament, domnul președinte a găsit și aici o soluție:

România trebuie să renunțe la bicameralism, fiindcă - nu-i așa? -, odată intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona, țara noastră va mai avea o Cameră la Bruxelles și Strasbourg.

Curat reformă constituțională, domnule președinte!

Stimați colegi, Ca senator al României, ca membru al Partidului Național Liberal, un partid cu vechi tradiții democratice, sunt obligat să atrag atenția asupra faptului că nu putem permite, fie că suntem la dreapta sau la stânga eșichierului politic, ca rolul Parlamentului să fie diminuat doar pentru a satisface tendințele dictatoriale ale unui președinte, fie el și Traian Băsescu.

În decembrie 1989 s-a murit pentru democrație, pentru pluralism politic, pentru un parlament democratic și, chiar dacă în multe privințe mai suntem corigenți la democrație, chiar dacă orizontul de așteptare al multor români pare să se fi îngustat considerabil, noi nu avem dreptul să permitem diminuarea rolului Parlamentului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat încă cinci minute din timpul afectat Grupului parlamentar al PNL.

Partidul Național Liberal mai are șase minute.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Zilele Bucureștiului;

Domnule senator Gabriel Mutu, aveți cuvântul.

Se pregătește domnul senator Corneliu Grosu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Vă rog.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică pe care o voi citi astăzi în fața dumneavoastră, intitulată "Zilele Bucureștiului", are în vedere faptul că, nu mai târziu de ieri, s-au împlinit 550 de ani de la prima atestare documentară a orașului București.

De la data de 20 septembrie 1459, această urbe s-a dezvoltat continuu, ajungând, în scurt timp, capitala Țării Românești și un punct important pe harta geopolitică din orientul european.

Bucureștiul a fost, de-a lungul acestor secole, martorul unor evenimente importante ce au marcat istoria acestei țări.

În acest oraș a fost atins punctul culminant al Revoluției lui Tudor Vladimirescu, al cărei efect a fost revenirea la domniile pământene atât în Moldova, cât și în Țara Românească, și tot aici a fost ales ca domn al Țării Românești Alexandru Ioan Cuza, act ce a făcut posibilă Unirea de la 1859.

În București au fost întâmpinați, la finele Primului Război Mondial, ostașii români care se luptaseră eroic în vara anului 1917, pe fronturile de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Nu mai puțin adevărat este faptul că acest oraș și-a pierdut o parte din suflet odată cu instalarea regimului comunist. Știm cu toții cum o serie de biserici au fost dărâmate sau mutate pe locuri cât mai ascunse sau cum cartiere întregi au fost demolate pentru construirea Casei Poporului și a bulevardului Victoria Socialismului.

Această coloană urbanistică, ce avea rolul să marcheze centrul orașului, se afla într-un total dezacord cu evoluția orașului și cu caracteristicile sale dobândite de-a lungul timpului.

Să nu uităm, de asemenea, că astăzi ne aflăm aici, în Parlamentul României, datorită înverșunării tinerilor, manifestată în fața Intercontinentalului, împotriva regimului totalitar ce, o jumătate de secol, distrusese, practic, esența acestei țări și, implicit, a capitalei sale.

Urmele Revoluției din decembrie 1989 se păstrează și astăzi pe fațadele unor clădiri din București.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani cu acest oraș este foarte greu de definit în câteva cuvinte, de aceea ce putem spune fără nicio jenă este că cel mai bun administrator al acestei urbe a fost actualul Președinte al României, domnul Traian Băsescu.

Dacă avem îndoieli în această privință, putem să mergem să observăm votul cetățeanului, care a girat de două ori consecutiv pentru aceeași persoană, lucru unic în istoria postcomunistă a Bucureștiului.

Astăzi, din păcate, primarul general, mânat de prea mult orgoliu, lasă deoparte toate proiectele bune pe care începuseră să le deruleze predecesorii săi, tocmai din dorința de a ieși dumnealui în relief.

Din nefericire, din această ambiție personală nu avem de pierdut decât noi, cetățenii Capitalei, care vedem cum, zilnic, se degradează Bucureștiul, se degradează proiectul care reînvia centrul istoric al orașului și cum parfumul acestui oraș de altădată s-a transformat într-un miros greu de suportat din cauza munților de gunoaie care cresc, pe zi ce trece, pe vechile străzi.

De asemenea, observăm că domnul Oprescu nu a făcut doar cel mai mare cârnat înregistrat vreodată în Cartea Recordurilor, ci este responsabil și de cel mai mare șir de mașini care se desfășoară zilnic pe străzile orașului.

Altfel spus, tot "un mare cârnat", automobilistic de această dată.

Este bine știut că astăzi există în Capitală o serie de străzi sau bulevarde care poartă numele unor primari iluștri din trecut, precum Pache Protopopescu sau Dem Dobrescu.

Acțiunile sau, mai bine spus, inacțiunea caracteristică actualului primar vor determina ca, peste zeci de ani, numele său să-l regăsim la vreo opreliște.

De exemplu, poate nu vom mai regăsi în București Bariera Vergului, ci Bariera Oprescu.

Mi se pare expresiv atât numele - ca o paranteză fie spus, ce poate fi mai sugestiv pentru a te opri decât Oprescu? -, cât și ceea ce face actualul primar al Capitalei, care se comportă precum o barieră în calea modernizării orașului.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

Ați consumat trei minute din timpul afectat Grupului parlamentar al PD-L.

 
Corneliu Grosu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul «Despre ce ar trebui să facem și se întâmplă prea rar: Să avem atitudine! sau Ce se întâmplă acum în justiție?»;

Are cuvântul domnul senator Corneliu Grosu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește ultimul vorbitor de astăzi, domnul senator Cornel Popa.

 

Domnul Corneliu Grosu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Despre ce ar trebui să facem și se întâmplă prea rar: «Să avem atitudine!» sau «Ce se întâmplă acum în justiție?»".

Stimați colegi,

Zilele trecute, pe unul dintre portalurile de știri am citit un articol despre gestul unui tânăr român ce trăiește de când s-a născut în Serbia.

Pe scurt, la Festivalul de Folclor și Muzică Românească al românilor din Voivodina, în localitatea Seleuș - Serbia, un grup de sârbi extremiști au aruncat steagul României în foc, iar acest tânăr, cu mâine goale, a scos din foc drapelul și l-a stins, protejându-l.

Din păcate, în această perioadă, în România și în afara ei, despre noi, ca neam, se discută - și chiar noi discutăm - ca despre ceva în derivă și fără perspective.

Percepția majoritară resimțită în varii modalități - de la sondajul de opinie, ca formă științifică de analiză, și până la pulsul vieții cotidiene, pe care îl simțim cu toții - este aceea a unei lipse totale de direcție, de consistență, a unei letargii păguboase.

Societatea a ajuns, din păcate, să respire acest mod de percepție.

Această stare se resimte atât la nivelul omului de rând, cât și la nivel instituțional.

Cineva îmi spunea, zilele trecute, că trăim cu o lipsă totală de direcție a națiunii.

Oare când ați auzit ultima dată folosindu-se cuvântul "națiune" cu referire la națiunea română, în afara discursurilor colorate ale unora?

Dacă acest tânăr a înțeles să-și ardă mâinile pentru a proteja drapelul național, trăind într-o altă țară și demonstrând că el crede în națiunea română și în simbolurile ei, înseamnă că nu este totul pierdut.

Iar aceasta ne obligă!

Auzim zilnic critici, formulăm noi înșine critici și suntem plini de repulsie la ceea ce vedem în jurul nostru.

Unii spun că trebuie să plecăm naibii în altă parte sau ne invită să privim ce se întâmplă în jurul nostru în mod necorespunzător.

În general, la nivel instituțional, ne-am obișnuit că totul se "îngroapă", iar omul de rând sau întreprinzătorul care încearcă să-și dezvolte propria afacere se gândește dacă va avea noroc să-și rezolve problemele cu instituțiile statului, când, de fapt, statul, prin instituțiile sale, ar trebui să lucreze pentru el dintr-un singur motiv: statul este plătit din banii acestor oameni.

Gestul acestui tânăr m-a determinat să scriu acest material și să vi-l prezint.

Sunt lucruri pe care le știm, dar pe care le facem prea puțin.

Trebuie să credem în șansa noastră, să facem ceea ce trebuie, adică să avem atitudine!

Din fericire, ca acest tânăr mai sunt și alții, iar atâta vreme cât mai sunt, putem să îi considerăm vectori de atitudine și să reînvățăm, dacă am uitat, să credem, să căutăm, să generăm ceva sănătos.

Tot timpul am fost de părere că, pentru a nu face ceva, poți găsi milioane de justificări care să-ți arate că nu se poate.

Ar trebui să începem să vedem cum se poate.

Am ajuns undeva atât de jos, încât singura noastră opțiune este să urcăm, și succesul lungului drum către normalitate este asigurat de normalitatea comportamentului individual și colectiv în această perioadă extrem de dificilă prin care trecem.

Ce se întâmplă, astăzi, în justiție este un fapt grav pentru statul de drept, un fapt grav atât prin efectele pe care le produce, dar, mai ales, prin cauzele care au generat această situație, iar totul denotă criza instituțională în care ne aflăm.

Reacția magistraților este extremă, este, dacă vreți, o răbufnire din care nimeni nu câștigă, dar mă surprinde și mă întristează modul în care această situație este gestionată.

Este inadmisibil ca, în aproape patru săptămâni, acest blocaj să nu fie înlăturat.

Judecătorii și procurorii au partea lor de vină, prin faptul că, atâția ani, în loc să ia taurul de coarne, să aibă curajul necesar de a se delimita de relaționările cu oameni nocivi, cu influență în afaceri sau politică, și să facă justiție, au intrat în relații partizane cu aceștia.

Nu vreau să generalizez.

Din punctul meu de vedere, peste 70% din actualul corp al magistraților îndeplinește cerințele necesare unei astfel de poziții normale, dar trebuie să aibă curajul și responsabilitatea etică de a-și face curățenie în propria ogradă și de a înceta să ne demonstreze că puterea justiției se clădește pe manifestări, gesturi și solicitări care excedează normalitatea conceptului căilor drepte.

Nimeni nu pune la îndoială că rolul puterii judecătorești este acela de a elimina nedreptatea, indiferent dacă vorbim de relații private sau de relații cu instituții publice.

Aveți, doamnelor și domnilor din magistratură, curajul necesar de a face treaba așa cum ar trebui să o faceți, pentru că justiția este puterea statului de drept care asigură echilibrul și funcționalitatea.

Aveți un rol extrem de important, pe care se impune să vi-l asumați pe deplin, cu respectul cuvenit societății de la care așteptați recunoașterea poziției, puterii și a recompensei, nu numai bănești.

A continua să ne demonstrați că, astăzi, accesul românului la actul de justiție este suficient prin deschiderea pasageră, de către arhivari și grefiere, a birourilor de evidență și că puterea Legislativului este dată de tenacitatea cu care se urmăresc nivelurile salariilor, multitudinea de sporuri sau alte privilegii, nu vă aduce nici credibilitatea, și nici recunoașterea pe care, altfel, în normalitate, le meritați.

Nu contest nici dreptul, nu numai al celor din justiție, la o plată onestă a muncii depuse, dar cred cu tărie că, și atunci când acest drept este lezat, comportamentul puterilor în statul de drept trebuie să construiască, nu să dezbine și să învrăjbească.

Nu sunt singurul care are o astfel de atitudine față de ceea ce se întâmplă astăzi în justiția de la noi din țară, cum nu sunt nici singurul care este convins de incapacitatea acestui Guvern de a gestiona corect și cu chibzuință această criză, deși a "beneficiat" din nou de mult prea inteligenta "consiliere" a președintelui țării.

Fenomenul disfuncționalității instituțiilor statului are un efect extrem de nociv.

Societatea îl resimte.

Cauzele trebuie înlăturate.

Eu cred că Parlamentul, ca putere legislativă, reprezentând voința electoratului, trebuie să ia atitudine. Și asta depinde de fiecare în parte.

Parlamentul trebuie să legifereze, nu numai să voteze.

Activitatea de legiferare se impune a fi dublată continuu și efectiv de exercitarea controlului asupra activității Executivului.

Așa cum prim-ministrul trimite pachete legislative spre aprobare prin asumarea răspunderii Guvernului, apărându-se prin Constituție în mod mai mult sau mai puțin fericit, la fel se impune ca Parlamentul să dea legi, pe care Guvernul să le pună în aplicare, și să controleze Guvernul în mod continuu și constant, pentru a evita derapaje, inclusiv cele gen Ridzi, Udrea, și nu numai.

În concluzie, cred că totul este o problemă de atitudine și vă invit, stimați colegi, să reflectăm și să acționăm în consecință, pentru a-i determina și pe alții să facă la fel, pentru și în folosul națiunii române, al celor care ne-au trimis aici și așteaptă mai mult de la noi.

Pentru ce se întâmplă azi în România acest lucru trebuie să-l facem: să avem atitudine, chiar dacă aceasta înseamnă abnegație și sacrificiu, așa cum a arătat-o întregii lumi tânărul român din Serbia.

Vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică având ca titlu Anul școlar protestatar;

Domnule senator Cornel Popa, vă rog, aveți cuvântul.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică am intitulat-o "Anul școlar protestatar".

Doamnelor și domnilor senatori,

Vin de la Oradea, orașul meu, pe care îl știam cel mai liniștit și mai calm din toată țara, cu oameni pașnici și zâmbitori.

Ei bine, această imagine este astăzi amintire, pentru că, așa cum cred că ați văzut în emisiunile de știri în urmă cu două săptămâni, dascălii maghiari au pichetat inspectoratul școlar, săptămâna trecută, sindicaliștii bihoreni din învățământ au plecat într-un marș prin oraș și se anunță proteste și în perioada următoare.

Oamenii sunt nemulțumiți de deciziile Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și nu mai pot tolera minciuna.

Calmul ardelenesc bine-cunoscut va deveni o poveste, pentru că în ochii oamenilor se citește astăzi revolta, mânia și, mai ales, neputința de a se salva de la sărăcie.

Da, stimați colegi.

Educatorii, învățătorii și profesorii noștri sunt săraci și disperați.

Am început anul școlar cu proteste.

Aceasta a fost prima lecție predată copiilor noștri.

S-a ajuns în punctul critic în care spiritele fierb și clocotul nemulțumirii amenință buna desfășurare a cursurilor în acest prim semestru școlar.

Salariul de merit, gradația de merit sau sporul din învățământul rural sunt câteva exemple din lunga listă de revendicări ale dascălilor.

Toate acestea au fost furate din venitul salarial, și așa mic, pe care îl aveau.

Promisiunea premierului că salariile nu vor scădea a fost, de fapt, o păcăleală, un joc de cuvinte.

Salariile nu scad, dar scad veniturile prin reducerea sporurilor.

Despre ce competențe ale elevilor vorbea prim-ministrul, săptămâna trecută, chiar aici, în Parlament? Despre ce reformă? Cum vor face performanță profesorii furați de propriul Guvern?

Criteriile de performanță, care au fost intens lăudate, sunt o bătaie de joc din moment ce performanța nu este răsplătită.

Dacă, săptămâna trecută, sindicaliștii au fost afară, lângă zidurile Palatului Parlamentului, astăzi, ar trebui să fim noi lângă ei.

Partidul Național Liberal face asta prin moțiunea pe care a depus-o.

Toate derapajele de neiertat ale Guvernului Boc trebuie sancționate!

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Alexandru Pereș:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
 

Vă informez, stimați colegi, că au depus declarațiile politice la secretariatul ședinței domnii senatori: Gheorghe David, Iulian Urban, Dumitru Oprea, Dorel Borza, Adrian Țuțuianu, Nicolae Prunea, Nicolae Moga, Valer Marian, Sorin Constantin Lazăr, Alexandru Cordoș, Paul Ichim, Emilian Frâncu și Marian Bîgiu.

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul ședinței:

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică intitulată Practica - important aspect privind calitatea actului educațional (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe David:

Declarația politică este intitulată "Practica - important aspect privind calitatea actului educațional".

Un alt aspect care, privit mai îndeaproape, ține tot de calitatea actului educațional este cel al practicii pe care un elev/student trebuie să o facă într-o unitate economică, de asistență socială, de învățământ, de administrație etc.

Deși această cerință este stabilită prin programa școlară, îndeplinirea ei se rezumă, de cele mai multe ori, la prezentarea de adeverințe obținute pe bază de... relații.

Neajunsul ar putea fi corectat prin adoptarea unui act normativ prin care o societate comercială/instituție acceptă - pe baze contractuale, cu obligații și răspunderi precis stabilite și reciproc acceptate - să primească anual pentru practică un anumit număr de elevi sau studenți.

În urmă cu două decenii, principalele instrumente de lucru ale dascălului în săvârșirea actului educațional - în afara manualului - erau tabla și creta, iar ale elevului, creionul/pixul, caietele de notițe și caietele de teme.

Intrarea masivă a tehnicilor informaționale la toate nivelurile de învățământ și însușirea rapidă de către elevi a deprinderilor de a le folosi - este cunoscută receptivitatea caracteristică vârstelor copilăriei, mult superioară maturilor - au consecințe nebănuite în procesul de formare profesională, socială, morală etc. a viitorului adult.

Este, consider eu, un aspect insuficient studiat din punct de vedere psihopedagogic.

Cu mai bine de 30 de ani în urmă, într-una dintre scrierile sale consacrate predicțiilor asupra viitorului, Mircea Malița vorbea despre copilul și adolescentul secolului al XXI-lea, care nu va mai fi obligat să știe pe de rost tabla înmulțirii, formule matematice simple, să știe ce înălțime are Everestul etc., pentru simplul motiv că le va putea afla printr-un click pe calculator.

Spațiul de memorie degrevat de aceste obligații va fi ocupat de informații mult mai utile creativității.

Până una-alta, la noi, și nu numai, aprecierea pregătirii se face preponderent prin notarea volumului de cunoștințe, și nu a felului în care elevul/studentul și-a format deprinderile de a le folosi creativ.

Înclin să cred că, la nivelul învățământului, nu am ajuns încă să inducem în rândul copiilor percepția calității de partener a tehnicii informaționale, alături de dascăli, părinți, societate.

Iulian Urban (PD-L) - declarație politică cu titlul Bugetarii au decis să îngroape România (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Declarația politică este intitulată "Bugetarii au decis să îngroape România".

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Șefii "roșii" din sindicalismul pesedist românesc au decis să îngroape România.

Evitând orice fel de discuție pe tema celor 50% din bugetarii care taie frunze la câini, evitând orice discuție despre salarizarea bugetarilor contra competență și profesionalism, mânați din biroul din strada Atena doar cu scopul de a păstra în funcții bugetarii amplasați acolo de PSD

ca să le poată culege voturile la alegerile prezidențiale din noiembrie, șefii "roșii" din sindicalismul pesedist românesc nu înțeleg că vor distruge economia privată.

Această grevă anunțată de ei azi are deja efecte.

Leul a pierdut, joi, teren în fața monedei europene, cursul de referință publicat de Banca Națională a României (BNR) urcând la 4,2495 lei pentru un euro.

Este de așteptat ca, pe fondul haosului organizat anunțat de sindicate, capitalul străin să părăsească România - o țară în care și așa străinii încep să refuze să mai investească, din cauza lipsei forței de muncă calificate -, iar leul să o ia către pragul de 5, fără ca BNR să mai poată face ceva.

Șefii "roșii" au misiunea să păstreze intacte posturile obținute în administrația publică de către bugetarii pesediști care vor căra voturi pentru Oprescu.

Nu-i interesează că distrug România, nu-i interesează că, pe fondul grevei din justiție, mediul privat este cel care are cea mai mare dinamică de implozie.

Numai în august, încă 10.000 de firme și-au închis porțile, adică alte zeci de mii de șomeri din mediul privat se adaugă celor care trăiesc o adevărată dramă.

Lucrând în domeniul colectării, gestiunii și managementului debitelor, vă spun că asistăm la cel mai mare blocaj financiar existent vreodată în România.

În acest ritm, sub presiunea bugetarilor care se lasă seduși de mesajele lascive ale șefilor "roșii" de sindicat, până la finele anului avem un milion de șomeri, toți din zona privată, și peste 70% din firmele românești din zona IMM-urilor închise.

Cine va mai plăti salariile bugetarilor când mediul privat românesc va fi trecut în neființă?

O țară nu poate exista fără mediu privat economic, astfel încât ceea ce fac acum șefii "roșii" din zona bugetară este distrugerea deliberată a acestei țări.

Vom trăi și vom vedea, însă să ne ferească Dumnezeu să asistăm la vremurile în care vom fi martori la propriul nostru priveghi!

În biroul din strada Atena nu există decât un singur țel: cu prețul intrării țării în colaps, cu prețul nenorocirii a milioane de familii românești, steagul roșu trebuie înfipt încă o dată în Dealul Cotrocenilor.

Dacă asta ne dorim, ăsta ne va fi sfârșitul!

Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică cu titlul Susținerea Republicii Moldova - obligație istorică a României (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dumitru Oprea:

Declarația politică este intitulată "Susținerea Republicii Moldova - obligație istorică a României".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Stimați invitați,

După ani de luptă politică în care s-au agățat doar de un fir de speranță, forțele democratice din Republica Moldova au reușit ceea ce părea, la un moment dat, imposibil.

Unite de interesul național și de nevoia depășirii agoniei comuniste, partidele de dreapta au ajuns, în sfârșit, la putere, o putere care nu lasă însă vreme de culcat pe lauri.

Centralismul stângist a pus finanțele țării la pământ, iar sectorul privat este dominat de clanuri mafiote.

În plus, ca peste tot în lume, lovește nemilos și criza economică.

Așadar, fragila coaliție democrată are numeroase și grele piedici în față.

Ceea ce este sigur și îmbucurător la Chișinău ține de bunele intenții ale noilor guvernanți.

În mod admirabil, președintele Mihai Ghimpu a ridicat deja vizele pentru cetățenii români, cerând public scuze pentru acest episod diplomatic nefericit.

Domnia Sa a pledat, de asemenea, pentru relansarea unor relații excelente cu Bucureștiul, atitudine pe care o putem aștepta și din partea premierului Vlad Filat.

Așadar, există toate premisele renașterii cooperării politice comune.

Întrebarea care se pune, în mod firesc, acum este: Ce va face, concret, Bucureștiul mai departe?

Cu toate problemele de la noi, nu avem voie să uităm pericolele imense care apasă asupra Republicii Moldova:

indicatorii economici arată dezastruos, mass-media publică și privată face, în continuare, jocurile comuniștilor, iar Executivul este nevoit să înceapă reforme structurale adânci și dureroase.

Cu alte cuvinte, dacă până acum România și-a scuzat pasivitatea prin opreliștile comuniste, în acest moment are obligația să devină activă.

Putem face descentralizare în același timp cu vecinii noștri.

Putem să le oferim sprijin energetic în cazul unor atitudini ostile din partea Moscovei.

Putem face lobby la Bruxelles pentru o apropiere accelerată de structurile Uniunii Europene.

Avem experiența necesară pentru a le acorda asistență în privința reformelor instituționale preaderare.

În același timp, ne-am putea conecta proiectele de infrastructură la cele din Republica Moldova.

Propun, în acest sens, să se ia serios în calcul planul construcției unei autostrăzi Iași-Chișinău, ca element strategic în relațiile dintre cele două țări.

Există deci lucruri care pot fi făcute în comun.

Suntem o țară membră a Uniunii Europene și NATO, iar acest statut trebuie folosit la maximum pentru a ajuta Chișinăul să se apropie de civilizația europeană.

Avem în față examene cu dificultăți enorme atât pentru noi, cât și pentru frații noștri de peste Prut, iar depășirea acestor provocări constituie o șansă istorică.

Ea nu trebuie ratată în niciun chip.

Vă mulțumesc.

Dorel Constantin Vasile Borza (PD-L) - declarație politică având ca titlu O lege dreaptă și echitabilă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Declarația politică se intitulează "O lege dreaptă și echitabilă".

Pe linia reformării din temelii a statului român, asumată cu mare curaj și multă responsabilitate de către domnul prim-ministru Emil Boc, Guvernul și-a asumat răspunderea pe Legea salarizării unice.

Alături de Legea educației naționale și de cea a reformării agențiilor, această lege își propune să schimbe din temelii un sistem în multe locuri inechitabil.

Cu toate că s-a lovit de o mare rezistență din partea unor grupuri de interese, trebuie să recunoaștem cu toții că această lege este una revoluționară și, mai ales, dreaptă.

Ea va elimina, pe de o parte, discrepanțele din sistemul de salarizare, iar, pe de altă parte, privilegiile unor grupuri, va îngheța salariile astronomice și le va majora pe cele mici.

Legea salarizării unice aduce unele noutăți extrem de importante.

În primul rând, nu vom mai avea 39 de legi ale salarizării personalului bugetar din România, ci vom avea o singură lege.

În al doilea rând, raportul dintre cel mai mic și cel mai mare salariu din sistemul bugetar este de 1 la 12.

Vom avea o creștere mai accelerată a salariilor de la baza piramidei (dascăli, medici, funcționari publici) și vom avea de-a face cu o înghețare a salariilor din vârful piramidei.

Până în acest moment, au fost foarte multe voci și din interiorul clasei politice, și din partea liderilor sindicali, care solicitau eliminarea vechilor disparități.

Noua lege a rezolvat acest mare neajuns.

În multe cazuri, aceleași voci critică acum și noua lege.

Oare aceste voci nu aparțin sau nu sunt purtătoarele de cuvânt ale grupurilor de interese privilegiate în acest moment, ale celor care vor să-și păstreze actualele privilegii?

Sau această lege trebuie criticată pe motive politice, deoarece ne aflăm în pragul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale?

Este dreptul constituțional al opoziției de a critica și de a nu vota o lege propusă de Guvern, dar are, oare, dreptul aceeași opoziție ca, din considerente absolut politicianiste, să blocheze o lege așteptată de marea majoritate a acestui popor?

De dragul politicianismului primitiv, avem voie să ne batem joc de milioane de români care așteaptă această lege cu sufletul la gură? Oare nu a venit vremea să mai tragem cu ochiul și pe agenda cetățeanului român, și nu doar pe directivele meschin politicianiste?

Eu cred că avem o mare datorie față de această țară, față de toți cetățenii care ne-au trimis în Parlament, iar printre componentele acestei datorii se numără și aceea de a da acestui popor o lege dreaptă și echitabilă, așa cum este Legea salarizării unice.

Adrian Țuțuianu (PSD+PC) - declarație politică intitulată Controlul parlamentar asupra activității miniștrilor (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Adrian Țuțuianu:

Declarația politică este intitulată "Controlul parlamentar asupra activității miniștrilor".

Stimați colegi,

Am asistat cu stupoare, în ultimele săptămâni, la o încercare concentrată a forțelor PD-L de a intimida, prin toate mijloacele pe care le au la dispoziție, instituția Parlamentului.

Fie că vorbim de angajarea răspunderii pe câteva legi esențiale pentru reformarea statului și a societății românești, fie că vorbim despre verificarea activității unor miniștri care nu reușesc să facă lumină în cazuri scandaloase de cheltuire a banului public, s-a încercat trecerea în plan secund a forului legislativ și chiar discreditarea parlamentarilor.

Opinia publică a fost martora unor afaceri scandaloase, descoperite de mass-media, protagoniste fiind nimeni altele decât două membre marcante ale Partidului Democrat Liberal și, nu întâmplător, apropiate ale familiei Băsescu: Monica Iacob-Ridzi și Elena Udrea.

Dacă în cazul fostului ministru al tineretului și sportului comisia parlamentară de anchetă a putut să lucreze, cel puțin în aparență, fără să fie supusă presiunilor de tot felul, la ministrul turismului situația s-a complicat.

Parlamentarii care fac parte din Comisia Udrea au avut de suportat șicane, jigniri și amenințări, toate pe fondul unei atitudini permanent disprețuitoare, în locul unor răspunsuri oneste, ferme și limpezi, care să facă lumină în acest caz.

Grav este faptul că, prin această atitudine, Elena Udrea a arătat, de fapt, dispreț față de cetățenii simpli, care au dreptul să știe cum sunt cheltuiți banii publici, banii lor. Și cum cetățenii sunt reprezentați de parlamentari, aceștia din urmă au datoria de a verifica activitatea membrilor Executivului.

De altfel, controlul parlamentar este una dintre consecințele nemijlocite ale principiului democratic al reprezentării.

Parlamentarii, ca reprezentanți ai națiunii, au dreptul și, mai ales, obligația, în virtutea chiar a mandatului lor reprezentativ obținut prin alegeri, să controleze afacerile publice care, prin natura lor, sunt legate de asigurarea binelui comun și de apărarea interesului național.

De aceea, în orice Parlament democratic, controlul Executivului și al vieții socialpolitice, în general, constituie o prerogativă esențială, a cărei dezvoltare este indisolubil legată de democratizarea vieții sociale.

Parlamentul este singurul loc unde miniștrii sunt obligați, în sensul juridic al termenului, să se explice, răspunzând criticilor.

Tocmai de aceea, s-a susținut că funcția de control este chiar mai importantă decât cea legislativă (Marcel Prélot și Jean Bouloius).

Și, ca să rămânem în sfera cugetărilor lăsate drept repere de către personalități marcante ale filozofiei politice, putem să-l amintim aici pe Montesquieu - părintele principiului separației și colaborării puterii -, care spunea: "Într-un stat liber, puterea legislativă are dreptul și trebuie să aibă împuternicirea de a examina în ce chip au fost puse în aplicare legile pe care le-a făcut ea."

Sau: "Atunci când membrii Legislativului au încredințat altcuiva puterea de a executa legile pe care ei le-au făcut, acestora le-a rămas totuși posibilitatea de a recăpăta puterea, atunci când au un temei pentru aceasta, și de a pedepsi orice rea administrare a legilor." Cei care sunt familiarizați cu literatura de specialitate l-au recunoscut, desigur, pe John Locke, cunoscutul filozof și om politic britanic.

Cele două distinse reprezentante ale Guvernului - dintre care una a fost obligată să-și dea demisia, cu speranța că scandalul va înceta - nu numai că nu cunosc toate aceste aspecte, dar niciuna nu manifestă dorința de a respecta principiile de funcționare ale unui stat democratic.

Înlocuiesc, astfel, respectul față de normele și regulile democratice cu o doză infinită de tupeu și cinism față de cetățeni și instituții.

Din păcate, cât timp li se suflă puternic în pânze - fără niciun apropo marinăresc! -, nici nu ne putem aștepta la altceva.

Este clar că le fuge pământul de sub picioare, iar gesturile de asemenea natură sunt expresia vie a disperării date de iminenta trezire la realitate a cetățenilor care nu mai pot fi înșelați și batjocoriți și care, peste toate, mai cred în instituțiile statului.

Vă mulțumesc.

Nicolae Dănuț Prunea (PSD+PC) - declarație politică cu titlul România are nevoie de o singură instituție de supraveghere și control al sistemului financiar (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Nicolae Dănuț Prunea:

Declarația politică este intitulată "România are nevoie de o singură instituție de supraveghere și control al sistemului financiar".

Domnule președinte, Doamnelor și domnilor senatori, Modificarea statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, deci și a legislației privind piața de capital, propusă de Guvernul Boc în cadrul schimbării și completării unor acte normative, ridică o serie de probleme de ordin constituțional, instituțional, organizatoric și financiar peste care nu se poate trece cu ușurință.

Or, dacă se face acest lucru, în sensul că se acceptă modificările propuse în proiect, trebuie să se spună, pentru a cunoaște toată lumea, care sunt prevederile Constituției care se încalcă în mod deliberat, fiindcă este vorba de atribuirea unor drepturi speciale unor instituții.

Acceptându-se schimbarea raporturilor dintre agenții economici, se vor înregistra grave consecințe în planul relațiilor dintre ei, ca și în funcționarea mecanismului economic autohton, care și așa nu este suficient de bine articulat.

Mai mult, prin modificările propuse, se promovează interesele unor grupuri de putere deja constituite, fapt care contravine principiului fundamental invocat, care stă la baza noului tip de democrație care se edifică în țara noastră.

Propunerea ca aceste instituții, îndeosebi CNVM, să-și poată manifesta larg "independența politică și autonomia financiară", în sensul că-și "stabilesc singure politicile și nivelul de remunerare", că "bugetul lor nu este aprobat de Parlament", iar "raportul anual de activitate, respectiv raportul anual de audit financiar și execuția bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul precedent nu vor fi supuse votului celor două Camere ale Parlamentului", echivalează cu diminuarea și mai pronunțată a rolului Parlamentului, care și așa s-a micșorat nepermis de mult după instituirea metodei aprobării legilor prin asumarea răspunderii Guvernului.

Astăzi, când și miniștrii pot fi chemați în justiție pentru faptele lor, a veni cu propunerea că "personalul CNVM nu răspunde civil sau penal, după caz, dacă instanțele judecătorești constată îndeplinirea sau omisiunea de către aceste persoane, cu bună-credință și fără neglijență, a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condițiile legii, a atribuțiilor de serviciu" reprezintă o sfidare a prevederii Constituției "nimeni nu este mai presus de lege".

Imposibilitatea corelării politicilor și a acțiunilor principalelor instituții ale statului, urmărită a se realiza și prin prevederea că "membrii și personalul CNVM nu vor solicita sau primi instrucțiuni de orice natură de la nicio altă instituție sau autoritate publică", este în măsură să favorizeze dezintegrarea pe mai departe a unității de acțiune a pârghiilor existente în statul român.

Prin acceptarea acestor modificări, va crește numărul celor care se vor considera stat în stat, iar maniera lor de acțiune va fi ca atare.

Dacă avem în vedere că:

  1. activitatea specifică sectorului bancar se desfășoară corespunzător, luând în considerare condițiile date, că evenimentele perturbatoare din cadrul lui sunt ținute sub control de Banca Națională a României, că operațiunile de supraveghere și control sunt îndeplinite de către această instituție fără a se produce disfuncțiuni în sistem, scandaluri publice, abuzuri și reculuri păgubitoare pentru economie, că BNR își îndeplinește cu regularitate, și la un nivel mulțumitor, sarcinile și obiectivele care decurg din lege;
  2. băncile sunt prezente, direct sau indirect, pe piața de capital, desfășurând activități de mare amploare specifice acesteia;
  3. personalul BNR se bucură de un meritat prestigiu în rândul populației, datorită calităților profesionale și morale pe care le-a etalat de-a lungul timpului - afirmație care nu se poate face cu referire la angajații din CNVM;
  4. și în alte țări există acest tip de organizare și supraveghere unitară a pieței financiare, propun ca atribuțiile date de Parlament CNVM să fie preluate de Banca Națională a României.

Propunerea mea, care, cu siguranță, va fi contestată de cei care, prin acceptarea ei, și-ar pierde multe privilegii nemeritate, ar atrage după sine numeroase avantaje.

Rețin pentru moment trei:

  1. Activitățile desfășurate acum pe piața de capital autohtonă ar avea de câștigat, sub aspectul perceperii lor ca fiind de o altă calitate, fiindcă nu se pot compara, sub niciun aspect, subalternii domnului guvernator Mugur Isărescu cu cei ai doamnei președinte Gabriela Anghelache. S-ar produce, neîndoielnic, ceea ce se numește în sociologie "transfer de prestigiu". Or, acesta ar aduce cu sine o stare de care are mare nevoie acum această piață, și anume un plus de încredere din partea investitorilor.
  2. Politicile bancare și cele proprii pieței de capital s-ar putea corela și elabora mai ușor, iar agenții economici ar putea beneficia din plin de acest fapt, mai ales că vital pentru ei este costul la care își finanțează activitatea.
  3. S-ar realiza mari economii în plan financiar, dat fiind nivelul cunoscut ca fiind foarte ridicat al salariilor personalului CNVM, aspect deloc neimportant azi pentru agenții economici.

Vă mulțumesc.

Nicolae Moga (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu «NUP pentru ministrul mediului mută turela PD-L pe ministrul educației, cercetării și inovării» (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Nicolae Moga:

Declarația politică se intitulează "NUP pentru ministrul mediului mută «turela» PD-L pe ministrul educației, cercetării și inovării".

În timp ce doi dintre miniștrii PD-L sunt: unul deja descoperit cu nereguli extrem de grave și intrat în atenția "specială" a justiției, iar celălalt cu trei capete de acuzare, toate descoperite de comisia parlamentară de anchetă, ministrul social-democrat al mediului iese cu fruntea sus din încercarea partenerilor de coaliție de a-l pune și pe el sub urmărire penală.

Nu neagă nimeni că ar exista și aspecte legate de îndeplinirea nu tocmai exactă a unor atribuții de serviciu, dar între încălcarea Legii privind finanțele publice, a celei a răspunderii ministeriale, încălcarea liberei concurențe în licitațiile publice și proceduri alese eronat este o oarecare diferență.

Una este să te lansezi în probleme de anvergură pe banii publici, conștient fiind că nu există suport legal pentru derularea unor contracte de publicitate, și alta este să fii prost sfătuit, dar să nu fi acuzat de rea intenție pentru aspecte asemănătoare.

Este fix diferența dintre infracțiune și contravenție.

Ceea ce deranjează mai mult decât orice este aspectul legat de sustragerea de la controlul parlamentar a unui ministru.

Regulile jocului nu pot fi schimbate după dictatura bunului plac.

Controlul parlamentar este unul dintre bastioanele cucerite de democrația noastră după atâția zeci de ani de totalitarism.

Noi, parlamentarii, suntem mandatați să reprezentăm interesele publice și avem datoria să sancționăm drastic orice încercare de sustragere de la obligația membrilor Executivului de a răspunde solicitărilor noastre.

Cel mai grav îmi apare faptul că, prin disprețul față de comisia de anchetă, în speță față de instituția legislativă pe care o reprezentăm, sunt afectați în buna lor credință cetățenii acestei țări, care au nu interesul, ci dreptul să știe cum sunt cheltuiți banii publici.

În orice caz, văzând că nu dovedesc presupusa vinovăție a ministrului nostru, onorabilii parteneri de coaliție, prin vocea premierului, și-au găsit o altă țintă: ministrul educației, cercetării și inovării, care este pe nedrept pus la zid tocmai pentru că încearcă să depolitizeze conducerea școlilor.

Mai mult decât atât, pe lângă faptul că amenință cu remanierea acestui membru al Executivului, despre care nu cred că este nevoie să vorbesc eu laudativ, pentru că rezultatele de până acum o confirmă, premierul susține că protocolul de guvernare nu îl obligă să ne consulte, ci doar să ne informeze în legătură cu "debarcarea" unor miniștri.

Ca să nu mai vorbim despre tupeul unui deputat, fost, mult timp, doar lider de sindicat, care cere nici mai mult, nici mai puțin decât identificarea "faptelor de natură penală" ale ministrului educației, cercetării și inovării.

În replică la aceste manevre de vodevil sau de telenovelă cu iz dâmbovițean, care nu mai impresionează pe nimeni, mă raliez punctului de vedere exprimat tranșant de către președintele Partidului Social Democrat, domnul Mircea Geoană, și recomand domnului Emil Boc să privească cu mai multă atenție în curtea proprie și să pună sub lupă ministerele de care depinde soarta economiei și pe responsabilii de acest lucru.

Cu siguranță, de aici ar putea începe să bată vânt de remaniere.

Vă mulțumesc.

Valer Marian (PSD+PC) - declarație politică intitulată Și minoritățile trebuie să manifeste respect (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Valer Marian:

Declarația politică este intitulată "Și minoritățile trebuie să manifeste respect".

La finele lunii august, Consiliul Național Secuiesc (CNS) și Partidul Civic Maghiar (PCM) au organizat, la Odorheiu Secuiesc, o mare adunare în care au fost adoptate șapte hotărâri privind limitele teritoriale și simbolurile așa-zisului Ținut Secuiesc.

Această adunare a stabilit imnul, stema și drapelul Ținutului Secuiesc, care urmează să fie arborat pe instituțiile publice cu sprijinul autorităților locale.

Totodată, această adunare a hotărât organizarea de referendumuri în fiecare unitate administrativă din județele Harghita, Covasna și Mureș, în vederea creării premiselor pentru înființarea unei unități administrativ-teritoriale a Ținutului Secuiesc și susținerea propriului proiect de autonomie teritorială în Parlamentul României.

Apreciind la unison că se pune în discuție Constituția României, partidele politice românești au condamnat acțiunea de la Odorheiu Secuiesc, în care organizațiile secuiești și-au parafat simbolurile, fluturând drapele revizioniste interzise chiar și în Ungaria, cum este steagul lui Arpad, simbol utilizat de organizația extremistă Garda Maghiară, scoasă în afara legii în țara vecină, inclusiv s-a solicitat Parchetului să declanșeze o anchetă cu privire la reuniunea de la Odorheiu Secuiesc, dar, deși au trecut mai bine de trei săptămâni de la eveniment, Parchetul nu a dat niciun semn că s-ar fi sesizat și că ar întreprinde cercetările de rigoare.

Deciziile organizațiilor secuiești sunt absolut neconstituționale și neavenite, în contextul în care, pe de o parte, marile cancelarii ale lumii, de dincolo și de dincoace de Atlantic, au apreciat că România constituie un model de respectare a drepturilor minorităților naționale, iar, pe de altă parte, actuala guvernare a inițiat un amplu program de descentralizare administrativă a României, după ce procesul de descentralizare a fost blocat de fosta guvernare PNL - UDMR.

În România, minoritățile naționale, îndeosebi minoritatea maghiară, au asigurat învățământul în limba maternă, de la grădinițe, școli și licee până la linii de studiu în universități de stat și universități particulare.

În România, minoritățile naționale au asigurate ziare, reviste și emisiuni radio și de televiziune în limba maternă.

În România, minoritățile naționale au asigurate teatre și alte instituții culturale în limba maternă.

În România, minoritățile naționale își pot prezerva și promova tradițiile, muzica și dansurile în limba maternă în cadrul unor festivaluri sau al altor manifestări culturale organizate și finanțate de instituții de stat.

În România, minoritățile naționale au asigurată inscripționarea bilingvă a denumirii instituțiilor publice și a localităților în care dețin o pondere însemnată.

În România, minoritățile naționale au asigurată folosirea limbii materne în administrația publică și în justiție.

România chiar a depășit standardele europene în materie de drepturi ale minorităților naționale, asigurând, prin Constituția din 1991, reprezentarea în Parlament a tuturor minorităților naționale importante din țara noastră.

Mai mult, în România, UDMR, ca principal reprezentant politic al celei mai însemnate minorități naționale, a fost asociată la guvernare de principalele partide românești pe perioada a trei legislaturi, 1996-2008.

Unii spun sau vor spune că așa este în toată Uniunea Europeană ori că aceste lucruri ne sunt impuse de la Bruxelles, dar nu este chiar așa, și o să dau exemplul Slovaciei, țară care a fost admisă în Uniunea Europeană înaintea României și în care locuiește a doua minoritate maghiară importantă, după cea din România.

În data de 1 septembrie 2009 în Slovacia a intrat în vigoare o lege adoptată de Parlamentul de la Bratislava, prin care se aduc modificări legii privind utilizarea limbii de stat.

În esență, prin noua lege se stipulează că limba slovacă este "limba de contact public" a țării și se cere ca în toate afacerile publice să fie folosite denumirile slovace ale localităților.

Totodată, această lege interzice utilizarea limbii unei minorități în sistemul de sănătate și asistență socială, dacă cel puțin 20% din populația locală nu aparține respectivei minorități, și prevede sancționarea folosirii incorecte a limbii slovace sau a altor violări ale legii cu amendă între 100 și 5.000 de euro.

România își respectă în continuare angajamentele privind drepturile minorităților naționale, iar românii le acordă acestora respectul cuvenit, dar și minoritățile naționale trebuie să manifeste respect față de populația majoritară românească, precum și față de Constituția, legile și simbolurile naționale ale României.

Sorin Constantin Lazăr (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu O problemă: apa nepotabilă din fântâni (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Sorin Constantin Lazăr:

Declarația politică se intitulează "O problemă: apa nepotabilă din fântâni".

Autoritățile sanitare din Iași au tras, recent, un semnal de alarmă: cele mai multe fântâni din județul Iași au apă nepotabilă.

Apa conține nitrați, nitriți și amoniac mult peste limita admisă, substanțe care, ingerate zilnic, pot cauza hepatită, cancer, boli digestive, infertilitate și avorturi spontane.

Cei mai afectați sunt copiii mici, cărora apa cu nitrați le poate fi chiar fatală.

De asemenea, există permanent riscul producerii unei epidemii majore, mai ales în perioadele de secetă.

Problema este cu atât mai gravă cu cât multe comune nu dețin o sursă alternativă de alimentare cu apă, iar închiderea puțurilor ar face ca sute de mii de ieșeni să nu mai aibă de unde bea apă.

Din păcate, autoritățile locale nu au o soluție pentru această problemă.

Legea obligă primăriile care au în administrare fântâni publice să verifice apa, trimițând la Iași cel puțin cinci probe din cinci fântâni aflate pe domeniul public.

Sunt vizate, în special, punctele aglomerate ale unui sat, precum școala, dispensarul, piața și primăria.

Totuși, din cauza faptului că amenzile pentru nerespectarea acestei legi sunt modice, nu toți primarii din județ se achită de această sarcină.

Dintre cele peste 15.000 de fântâni publice din județ, aproape jumătate conțin apă nepotabilă, dar nu toate fântânile au fost verificate.

Mai mult, unele comune au raportat că nu dețin niciun fel de fântâni publice, deși este greu de crezut așa ceva.

Alte comune au menționat expres că fântânile sunt folosite doar pentru animale și udat, dar poți fi sigur că este chiar așa?

Așa se face că situația poate scăpa oricând de sub control.

Cu ani în urmă, existau în fiecare sat asistenți de igienă care identificau factorii de risc și fântânile cu probleme.

Probabil, mulți dintre noi ne aducem aminte de acele anunțuri care avertizau că apa nu este potabilă pentru sugari.

Tot acei asistenți se ocupau de dezinfecție.

Acum, supravegherea mediului și a riscului epidemiologic pare a nu mai interesa pe nimeni.

Până la extinderea rețelei de apă în toate localitățile României, cred că oamenii de la sate merită să fie măcar avertizați în legătura cu apa pe care o beau zilnic.

Mai târziu vom plăti cu vârf și îndesat această indiferență.

Vă mulțumesc.

Alexandru Cordoș (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Zilele Europene ale Patrimoniului (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Cordoș:

Declarația politică se intitulează "Zilele Europene ale Patrimoniului".

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

În fiecare an, în luna septembrie, cetățenii Europei sunt invitați să viziteze monumente istorice cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului, eveniment organizat la inițiativa Consiliului Europei și a Uniunii Europene.

Începând cu anul 1992, și România sărbătorește acest eveniment și ne oferă posibilitatea descoperirii nu numai a monumentelor istorice protejate, dar și a siturilor sau a zonelor mai puțin cunoscute, care, în mod obișnuit, nu sunt accesibile publicului larg.

Apropierea față de patrimoniul cultural conștientizează sentimentul de apartenență comună la valorile țării, ale regiunii, ale orașului sau ale mediului rural și îmbogățește diversitatea societății noastre, contribuind la o mai bună înțelegere mutuală între oameni.

Sâmbătă, 19 septembrie 2009, a fost sărbătorit acest eveniment și la Cluj-Napoca, unde am participat, în ambianța creată, la două dintre monumentele emblematice ale orașului, la Turnul Croitorilor, care era inaccesibil până în urmă cu câteva luni, și Hotelul New York - Continental, care s-a deschis publicului special pentru această ocazie.

La Turnul Croitorilor a fost un atelier de fotografie realizat de către elevi ai școlilor clujene, fotografii din care au fost premiate cele mai bune, și au fost acordate diplome pentru patrimoniu construit aferente anului 2009.

La Hotelul Continental au avut loc vernisajul expoziției de fotografie "Patrimoniul alterat.

Monumente istorice pe cale de dispariție" și un recital de muzică clasică.

Expoziția a avut ca temă agresiunea neîntreruptă asupra patrimoniului.

Dacă analizăm, observăm că în orașe este atacat chiar patrimoniul urban prin reciclări intempestive ale fondului construit, iar construcțiile noi sunt cazuri de supraconstruire.

Pe lângă demolări, apar îndesiri și parazitări ale clădirilor, montarea corpurilor de ventilație pe fațade și aplicarea unor decorațiuni nepotrivite sau chiar înlocuirea tâmplăriilor vechi cu unele noi, din PVC.

În lumea satului, problema este lipsa reperelor.

Relativa prosperitate a unora se traduce prin înlocuirea caselor tradiționale cu unele lipsite de funcționalitate și simț estetic.

De asemenea, bisericile sunt părăsite pe două căi: comunitatea le reduce numeric sau se construiesc unele noi, cele din urmă având o calitate arhitecturală îndoielnică.

Principala finalitate a demersului de sâmbătă este constituită de accesul către monumentele istorice privite atât ca embleme identitare, dar și ca factor de coeziune.

Vă invit, stimați colegi, să reflectăm împreună asupra problemelor legate de patrimoniul cultural pe care fiecare dintre noi îl avem în colegiile din care venim și să facem pași importanți pentru protejarea acestuia și facilitarea accesului cetățenilor înspre aceste valori.

Vă mulțumesc.

Paul Ichim (PNL) - declarație politică având ca titlu Boala uitării (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Paul Ichim:

Declarația politică se intitulează "Boala uitării".

Pe 21 septembrie, la nivel mondial, este Ziua dedicată bolii Alzheimer.

Făcând abstracție de specializarea medicală a subsemnatului și de titlul afecțiunii, voi prezenta consecințele sociale și economice ce rezultă din neglijarea acestei probleme.

Ea este abordată, pe plan mondial, ca o problemă centrală de sănătate publică, cu importanță socială deosebită.

Boala Alzheimer este o afecțiune degenerativă a creierului ce apare la persoane de vârstă înaintată.

De asemenea, ea se caracterizează printr-o deteriorare accentuată a funcțiilor de cunoaștere (pierdere a capacităților intelectuale ale individului, a valorii sociale a personalității sale, tulburări de comportament) și a devenit tot mai întâlnită odată cu înaintarea în vârstă (creșterea longevității).

Incidența ei în Europa este următoarea:

  • 65 ani: 2-3%;
  • 70 ani: 3%;
  • 75 ani: 6%;
  • peste 85 de ani: 25-40%.

În România nu avem raportate date statistice.

Dintre factorii de risc amintim: vârsta, riscuri pentru aparatul cardiovascular (diabetul zaharat, colesterolemia crescută, fumatul), traumatisme cranio-cerebrale repetate, anumite infecții bacteriene, factori ereditari genetici.

Boala determină probleme grave sociale.

Este etichetată în lume drept o problemă centrală de sănătate publică.

Majoritatea bolnavilor sunt îngrijiți la domiciliu de familie, însă, din fazele incipiente, este nevoie de instituirea unei tutele pentru rezolvarea unor relații de tip oficial și financiar.

În stadiile avansate nu se poate gestiona cazul acasă.

În România nu sunt suficiente instituții specializate pentru asistarea acestei probleme sociale.

Trebuie ținut cont și de aspectul moral privind decizia de internare într-o instituție de acest fel.

Comisia Europeană a aprobat în 1997-1998 o linie de buget pentru implementarea măsurilor de ajutorare a persoanelor care suferă de demență.

În urma unei cercetări efectuate pe 1.100 de îngrijitori din cinci țări europene, s-a demonstrat că 50% din îngrijitori își dedică peste 10 ore pe zi pentru supravegherea celor dragi, majoritatea nu au acces la centre de îngrijire, centre de zi, de îngrijire la domiciliu, și când sunt disponibile trebuie să plătească pentru ele.

Problema socială deosebită este reprezentată de procesul de îmbătrânire a populației la nivel european, cu precădere în Europa de Est, care va deveni până în 2025

una dintre zonele cu cei mai mulți bătrâni din lume.

Ritmul rapid al schimbărilor demografice are un trend dramatic - implicări majore economice și sociale.

În Europa de Vest îmbătrânirea a început mai demult - parțial rezolvată de migrarea populației active din Europa de Est și din nordul Africii.

Oamenii care au locuri de muncă trebuie să asigure bunăstarea celor în vârstă, astfel încât șocul cheltuielilor este dat de asigurarea sănătății celor în vârstă.

Singura soluție în România, la momentul actual, este reprezentată de creșterea vârstei de pensionare, care este anulată de șomajul extrem din perioada actuală de criză.

România a intrat în al 17-lea an de natalitate scăzută, ne-am împuținat cu un milion de persoane în ultimii 12 ani, conform unui studiu ONU.

România are, în prezent, 21,6 milioane de locuitori, din care 10,5 milioane adulți, 5 milioane tineri și copii și 6 milioane vârstnici.

Avem un număr de aproximativ 4,3 - 4,5 milioane de adulți angajați, care asigură 6 milioane de vârstnici, precum și suportul financiar pentru celelalte 5 milioane de tineri și copii prinși în procesul de învățământ.

Un sfert din românii activi contribuie la PIB-ul altor țări, de preferință neplătind în țară asigurări de sănătate, taxe, impozite etc.

De aici se poate vedea dezechilibrul sever economic și social pe care-l ridică această problemă în țara noastră.

Ca dinamică populațională la nivelul Uniunii Europene, în momentul actual există patru persoane sub 65 de ani la o persoană peste 65 de ani, iar în 2050 vor fi două persoane sub 65 de ani la o persoană peste 65 de ani.

Ca un comentariu politic, nu pot să nu țin cont de factorii de risc pe care i-am consemnat mai sus, respectiv hipertensiune, obezitate, diabet zaharat, tabagism, hipercolesterolemie, care se descoperă într-un studiu făcut pe întreaga populație a țării.

Controlul periodic al întregii populații a țării demarat de Guvernul Tăriceanu a constituit cel puțin fundamentul unor studii privind sănătatea publică.

Programul ar fi trebuit continuat, pentru a avea o oglindă completă a sănătății publice.

Ce se întâmplă la ora actuală, din punct de vedere medical, în România este departe de ce ar trebui să se întâmple într-o țară normală.

Guvernul actual ar trebui măcar să recunoască programul de sănătate demarat pe afecțiunile cardiovasculare, care a avut ca fundament evaluarea sănătății populației.

Ca o consolare, deoarece finanțele, la nivel mondial, sunt folosite prioritar în alte direcții decât sănătatea publică, preluăm afirmațiile laureatului Premiului Nobel pentru literatură pe anul curent, parafrazând, în lume se cheltuiesc actual de cinci ori mai mulți bani pentru virilitatea la bărbați și silicoane la femei decât pentru boala Alzheimer și, în curând, vom avea babe cu sânii mari și moși virili care nu-și vor aminti ce să facă cu ele.

Am lăsat la urmă unele din manifestările clinice ale bolii, respectiv: pierderea orientării, pierderea capacității de a iniția anumite activități, neadaptarea la stadii noi, reacție întârziată și capacitate de memorare încetinită, tulburări de judecată și decizii greșite, dificultăți în utilizarea banilor, tulburări de dispoziție afectivă, instabilitate, neliniște, dificultăți de citire, scriere și calcul, greutăți de gândire logică, tulburări de dispoziție accentuate, ostilitate față de persoane apropiate, suspiciuni nejustificate, ideea de persecuție.

Toate acestea parcă ar caracteriza actualul Guvern, mai ales că și bolnavii, și Guvernul necesită permanentă supraveghere.

Doresc ca în problema aceasta, reprezentând un segment în continuă creștere, Guvernul să găsească și soluții, neevoluând, ca și boala, în stadiul de "pampersiști"...

Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică intitulată Problemele românilor nu intră în competențele Guvernului Boc (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Declarația politică se intitulează "Problemele românilor nu intră în competențele Guvernului Boc".

Prim-ministrul Emil Boc dovedește, aproape zilnic, că nu și-a format cabinetul de miniștri după criteriul competenței, ci că s-a înconjurat de persoane vădit implicate doar în obținerea unor avantaje politice sau economice - persoane care nu doresc, nu pot sau nu știu să-și asume responsabilități.

Observ că am avut așteptări prea mari de la acest Guvern, care, atunci când nu dorește sau nu poate să rezolve o situație, răspunde politicos: "nu intră în competențele noastre."

Am crezut totuși o vreme că celor din Guvernul Boc le mai și pasă de problemele cetățenilor.

Acesta este răspunsul pe care l-au primit cele 80 de familii din punctul Goruniș, orașul Ocnele Mari, județul Vâlcea, acolo unde, din cauza exploatărilor de sare și a așa-zisei prăbușiri controlate, gospodăriile lor stau să se surpe.

Oamenii au fost în audiențe la mai-marii județului, apoi au semnalat situația la Ministerul Economiei.

De fiecare dată au primit același răspuns: "Nu intră în competența noastră.

Adresați-vă altundeva!"

Mai mult decât atât, prin răspunsul primit de la Ministerul Economiei, chiar li se explică cetățenilor faptul că pereții caselor se surpă din cauză că ele nu au fost bine construite de către proprietari, și nu ca urmare a lucrărilor din zonă.

Li se recomandă celor afectați să aibă puțină răbdare, că, poate, mai târziu, se va întruni o comisie formată din diverși specialiști, care să analizeze situația, să realizeze o documentație, pentru a se vedea dacă într-adevăr casele se surpă din cauza exploatărilor din zonă, și abia atunci ar putea primi despăgubiri.

Ne aflăm în plin anotimp ploios și peste două luni va veni iarna. 80 de familii din Ocnele Mari, județul Vâlcea, cetățeni ai României, care plătesc taxe și impozite către bugetul unui stat care ar trebui să-și exercite funcția administrativă, se află, în prezent, în pragul unei catastrofe, aceea de a rămâne fără locuințe, din cauza exploatărilor de sare din zonă.

În acest context, Guvernul român, prin intermediul Ministerului Economiei, în loc să-i mute sau să-i despăgubească pe cei afectați, închide ochii la această problemă semnalată și își vede mai departe de vechile obiceiuri - acelea de a pregăti viitoarea campanie electorală și de a servi doar intereselor unei clientele politice.

Recunosc că trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului:

problemele românilor nu intră în competențele Guvernului Boc.

Așteptăm atunci învestirea unui alt guvern care, într-adevăr, să lucreze pentru cetățeni și pentru rezolvarea problemelor acestora.

Marian Cristinel Bîgiu (PNL) - declarație politică având ca titlu Despre ce vorbim? (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Marian Cristinel Bîgiu:

Declarația politică se intitulează "Despre ce vorbim?".

Stimați colegi, Ca să parafrazez un personaj politic, dar literar, voi spune:

asumare, asumare, dar s-o știm și noi!

Mă refer la faimoasa triadă legislativă care a pus pe jar o țară întreagă.

Bugetarii au ieșit în stradă mânați de nemulțumirile de tot felul, dar principala revendicare este aceea legată de salarii.

România sărăcește văzând cu ochii, iar Guvernul o jupoaie și mai hotărât.

Ba mai mult, își și asumă răspunderea.

Bun, am acceptat și asta.

Dar pe ce? Văd că legile se schimbă de la o zi la alta, forma asumată nu e cea reală, completă și corectă, iar domnul Băsescu ne confirmă faptul că legile trebuie modificate.

Păi atunci despre ce am vorbit o vară întreagă? Ce anume s-a lucrat la Palatul Victoria până târziu în noapte?

Este din ce în ce mai greu de crezut că această coaliție are vreo idee viabilă pentru ieșirea din impas, dar chiar și atunci când au una - cum este cea a salarizării unice -, să o precipite și să o modifice până în ultima secundă nu este de acceptat, dovadă că s-a ajuns la erori grave, cum este cea a uitării unor capitole de lege.

Este posibil să te numești cel mai responsabil guvern de după revoluție și să bulversezi țara în acest hal? Chiar nu văd Domniile Lor că țara arde?

Nu exagerez, stimați colegi, chiar nu pot cuprinde în cuvinte frica, revolta și disperarea românilor în așteptarea deciziilor marca Emil Boc.

V-ați întrebat de ce nu vă mai miră știrile cum că mai protestează cineva? De ce priviți nepăsători când sindicatele amenință cu încetarea activității?

Vă răspund: pentru că asta este România promisă de președintele Băsescu, artizanul realității actuale în care atâta ne-am zbătut, până ne-am sugrumat.

În vreme ce alte țări ies din criză, noi acum ne afundăm tot mai mult... Și nu văd vreo speranță.

Sincer vă mărturisesc, mi-e groază când știu că premierul sau ministrul finanțelor publice mai anunță ceva, și nu pentru că sunt în opoziție, ci pentru că sunt cetățean în România, pentru că am rude care lucrează la patroni strânși cu ușa de sistem, pentru că am copii la școală, învățați de profesori sărăciți de Guvern, pentru că trăiesc, zilnic, lipsa promisiunilor făcute în campania electorală.

Așadar, într-o astfel de Românie, era de așteptat ca legile care aveau să reformeze și sistemul de învățământ, și pe cel de salarizare, și viața bugetarilor, în general, să fie măcar corect redactate.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Alexandru Pereș:

Întrerupem, deocamdată, ședința noastră de astăzi.

Vom participa la ședința comună având ca punct pe ordinea de zi citirea moțiunii de cenzură, în sala de ședințe a Camerei Deputaților, și am rugămintea ca, după citirea moțiunii de cenzură, să ne reîntâlnim în plenul Senatului, pentru a ne continua activitatea.

 
 

- PAUZĂ -

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București vineri, 26 februarie 2021, 9:48
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro