Plen
Sittings of the Senate of September 28, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.120/08-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 28-09-2009 Printable version

Sittings of the Senate of September 28, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:-

 

Ședința a început la ora 15.30.

Ședința a fost condusă de doamna senator Anca Daniela Boagiu, vicepreședinte al Senatului, asistată de domnii senatori Gheorghe David și Cornel Popa, secretari ai Senatului.

 
Marian Iulian Rasaliu (PD-L) - declarație politică a Grupului parlamentar al PD-L, având ca titlu PSD, în opoziție;

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Bună ziua încă o dată!

Fac apel la colegii senatori care mai sunt pe holuri să poftească în sală.

Începem ședința noastră de astăzi cu sesiunea de declarații politice.

Dau cuvântul, pentru început, domnului senator Marian Rasaliu, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Marian Iulian Rasaliu:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Declarația politică a Grupului parlamentar al PD-L se intitulează "PSD, în opoziție".

PSD nu iese astăzi de la guvernare! PSD nu mai este de o bună bucată de timp la guvernare, cel puțin nu acolo unde este vorba despre responsabilitate și acolo unde ar trebui să dea coerență actului guvernării, adică în Parlamentul României.

La nivelul Senatului României este vizibil, atât în comisii, cât și la votul legilor în plen, atunci când vorbim despre legi organice sau ordinare, atunci când vorbim despre susținerea actelor Guvernului sau despre aplicarea Programului de guvernare, faptul că social-democrații votează, în mai mult de jumătate din cazuri, alături de opoziție.

Majoritatea de 70%, pe care am clamat-o atât, reprezintă doar declarație de intenție și argument pentru păstrarea portofoliilor din Executiv.

Atunci când este însă vorba despre coerență în actul guvernamental, despre aplicarea politicilor din Programul de guvernare inițiat și de partidul domnului Mircea Geoană, procentele de la voturi se reduc doar la cele aduse de aleșii democrat-liberali.

Declarațiile publice sunt și ele în consonanță cu ale politicienilor care și-au asumat opoziția.

Nu există un exemplu mai bun decât cel oferit săptămâna trecută la adoptarea Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă".

A fost chiar pentru a doua oară când acest program al Guvernului României a fost votat doar de senatorii noștri.

În fapt, toate actele guvernamentale de forță s-au lovit de împotrivirea liderilor social-democrați, deși au miniștri în Guvern și chiar vicepremier.

Politicieni ai PSD au cârtit și când a fost vorba despre plafonarea veniturilor din agențiile guvernamentale și deconcentrate, și când am dorit să eliminăm discrepanțele de nejustificat dintre bugetarii din diferitele instituții, și atunci când ne-am împotrivit pensionarilor de lux, fie ei și din Parlamentul României.

Nu au fost de acord, în declarații politice de suprafață, cu aplicarea impozitului minim forfetar, s-au împotrivit pe șest și la programul "Prima casă".

Declarații discrepante au avut loc și când a fost vorba despre cele două coduri penale și nu s-au manifestat altfel nici atunci când s-a pus problema asumării răspunderii Guvernului pe ultimele acte normative vizând restructurarea statului român.

Decizia ministrului educației naționale, doamna Ecaterina Andronescu, de a înlocui directorii noștri de la nivelul școlilor și liceelor, nu reprezintă decât legiferarea unei practici cu care ne confruntăm de o bună bucată de vreme încoace.

Aceasta este cea mai bună demonstrație în favoarea deciziei noastre de acum câteva săptămâni, de a renunța la colaborarea cu PSD pentru guvernarea țării, de vreme ce colaborarea este doar una formală în actul de conducere a țării.

Este drept, colegii de partid ai domnului Mircea Geoană sunt la putere doar prin exercitarea beneficiilor apărute de pe urma deținerii funcțiilor de miniștri, secretari de stat, directori de agenții și deconcentrate sau deținerii funcțiilor de prefecți.

Cu toate acestea, ca partid preocupat în primul, în al doilea și în al treilea rând doar de buna gestionare a treburilor țării, noi nu ne-am pus problema scoaterii PSD de la guvernare, noi doar am constatat că declarațiile aberante ale vicepremierului Dan Nica privitoare la inițierea unei fraude electorale de proporții de către PD-L la alegerile prezidențiale depășesc mai mult decât ar putea fi acceptabil cadrul declarațiilor specifice campaniei electorale.

Așa că noi nu am făcut altceva decât să cerem argumente vicepremierului Dan Nica în sprijinul afirmațiilor făcute.

Doar în urma faptului că vicepreședintele PSD nu a putut aduce nicio dovadă concretă, prim-ministrul Emil Boc a cerut înlocuirea acestuia.

Ne-am fi dorit păstrarea coaliției de guvernare pentru binele întregii țări.

Am cerut PSD doar nominalizarea unui alt ministru.

Atragem atenția că, dacă PSD se va decide să iasă de la guvernare, este sigurul responsabil pentru criza politică în care se află România.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Marius Sorin Ovidiu Bota (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Siguranța cetățeanului, văzută doar într-un singur sens;

Are cuvântul domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori.

Declarația mea politică se intitulează "Siguranța cetățeanului, văzută doar într-un singur sens".

Apreciez preocupările și grija prim-ministrului pentru siguranța cetățeanului, acum, de când nu vrea și s-a săturat să facă figurație, după cum declara Domnia Sa nu de mult, dar preocuparea pentru siguranța cetățeanului nu trebuie să fie și în cazul dezastrelor care se întâmplă pe calea ferată sau pe șoselele nemodernizate și supraaglomerate din cauza faptului că miniștrii PD-L din ultimii ani nu au construit autostrăzi? Dar siguranța cetățeanului din punct de vedere economic nu-l interesează? Dar siguranța angajaților din CFR care trăiesc de 8 luni cu spaima că de mâine nu vor mai lucra? Spaima indusă printre pasagerii din România nu-l preocupă?

Practic, în acest fel, s-a ajuns la distrugerea unui mit, cel al siguranței transporturilor pe calea ferată, într-o singură săptămână.

Sigur că aceste lucruri, ca și multe altele din alte domenii gestionate de miniștrii PD-L, nu sunt importante decât dacă, Doamne, ferește!, tragediile economice de ieri și de azi se transformă și se soldează și cu victime omenești.

În rest, derbedeii și hoții pot să-și facă de treabă în aceste sectoare.

Cum spuneam în titlul acestei declarații, prim-ministrul vede doar într-un sens.

Eu, azi, îi solicit să se uite și în alt sens și, poate, o să vadă că cel puțin ministrul Radu Berceanu trebuia demis de mult timp, iar siguranța cetățeanului pe calea ferată și șosele să capete importanța cuvenită în România.

Cu siguranță, dacă prim-ministrul nu face nimic în această săptămână în privința incompetenței și jafului care guvernează azi transporturile din România, vom căuta noi, parlamentarii, o soluție pentru remedierea acestei situații.

Practic, după cum am văzut săptămâna trecută, este periclitată siguranța cetățeanului și, mai grav, a fost periclitat actul de justiție prin ingerințele făcute de ministrul Radu Berceanu.

Acesta dă verdicte, după cum suntem obișnuiți deja la televizor, verdictul acestuia fiind indicațiile pentru anchetatori în încercarea de a mușamaliza incompetența și golăniile făcute de către unii conducători din ministerul pe care îl conduce și din companiile din subordinea sa, împreună cu prestatorii de servicii și lucrări.

Dacă premierul Emil Boc nu ia măsuri față de cele semnalate azi și în celelalte declarații făcute până acum, eu, în calitate de senator, voi cere o anchetă parlamentară asupra activității ministrului Radu Berceanu, cât și a predecesorilor săi, care au permis ajungerea în acest stadiu de degradare a căii ferate și la lipsa de autostrăzi în România, în condițiile în care, după finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană în 2004, Guvernul PSD de atunci a lăsat un program coerent și contracte semnate, pe care miniștrii PD-L le-au ignorat, anulat, nepunând nimic în loc, decât creșterea nesiguranței cetățeanului în timpul transportului și lipsa unei rețele funcționabile de 1.000 kilometri de autostradă și a unei căi ferate modernizate și foarte sigure pentru cetățean.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Ioan Ghișe (PNL) - declarație politică având ca subiect unele aspecte privind resursele financiare ale statului;

Permiteți-mi să fac o rectificare.

Ca urmare a solicitării Grupului parlamentar al PNL, primul susținător de declarație politică este domnul senator Ghișe.

Se pregătește domnul senator Attila Cseke, Grupul parlamentar al UDMR.

 

Domnul Ioan Ghișe:

Vă mulțumesc, doamna vicepreședinte.

Stimați colegi, Constituția României, art. 137 alin. (1), prevede că: "Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativteritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege."

Prin caracterul public pe care îl voi invoca mai jos înțelegem: "Monitorul Oficial al României", paginile de internet ale celor două Camere ale Parlamentului, ale Guvernului, ale Ministerului Finanțelor Publice și ale Băncii Naționale a României.

  1. Nu există, public, acordul stand-by prin care România împrumută 12,95 miliarde de euro de la FMI, și nici anexele privind condițiile impuse României de către FMI.
  2. Guvernul nu a cerut Parlamentului mandat pentru împrumuturi în valoare de 20 de miliarde de euro, angajate în anul 2009.
  3. Guvernul nu a justificat Parlamentului necesitatea și oportunitatea unor împrumuturi de o asemenea valoare.
  4. Legea nr. 313/2004 a datoriei publice, art. 19 lit. d), stabilește Ministerului Finanțelor Publice obligația de a "elabora proiectul legii anuale privind plafonul de îndatorare publică și alte acte normative ce decurg din prezenta lege".
  5. Acordurile externe de împrumut ale României nu fac parte din categoria informațiilor clasificate, așa cum sunt ele definite de Legea nr. 182/2002, art. 17.
  6. Singurele patru documente care sunt publice referitoare la împrumuturile publice angajate în 2009 de către România la FMI și Comisia Europeană sunt, în ordine cronologică, următoarele:
  • 1 aprilie 2009: pe site-ul Ministerului Finanțelor Public, o anonimă intitulată "Anexa II - România, Memorandum tehnic de înțelegere".
  • 24 aprilie 2009: pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice, o traducere a unei scrisori către directorul general al FMI, atribuită ca expeditori domnului ministru al finanțelor și domnului guvernator al Băncii Naționale a României, scrisoare nesemnată, nescanată, fără număr și instituție expeditoare.

Observații: Evident, cele două documente menționate - anonima și scrisoarea - nu sunt publicate în "Monitorul Oficial".

  • 30 iunie 2009, data începerii vacanței parlamentare: s-a depus la Parlament, cu nr. 352, Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2009 privind ratificarea Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România, semnat la București și la Bruxelles la 23 iunie 2009, și a Acordului de împrumut, în sumă de până la 5.000.000.000 de euro, dintre România, în calitate de Împrumutat, Banca Națională a României, în calitate de Agent al Împrumutatului, și Comunitatea Europeană, în calitate de Împrumutător, semnat la Luxemburg la 23 iunie 2009 și la București la 18 iunie 2009.
  • Neconvocându-se Parlamentul în termen de 5 zile, s-a încălcat art. 115 alin. (5) din Constituția României.
  • 24 septembrie 2009: s-a depus la Parlament Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/22 septembrie 2009, publicată în "Monitorul Oficial", privind ratificarea Aranjamentului stand-by dintre România și FMI, convenit prin Scrisoarea de intenție transmisă de autoritățile române, semnată la București la data de 24 aprilie, și prin Decizia Consiliului director al FMI din 4 mai 2009, precum și a Scrisorii suplimentare de intenție, semnată de autoritățile române la data de 8 septembrie 2009 și aprobată prin Decizia Consiliului director al FMI din 21 septembrie 2009.

Constatări:

  1. Parlamentul României nu a dat mandat Guvernului României pentru împrumuturi externe în valoare de 20 de miliarde de euro.
  2. Guvernul nu a justificat Parlamentului o astfel de necesitate.
  3. Guvernul nu a depus la Parlament Proiectul de lege privind datoria publică pe 2009.
  4. Parlamentul, opinia publică, dar mai ales cetățenii României nu cunosc cine, în baza cărui mandat și în ce condiții a angajat România pentru 20 de miliarde de euro și a acceptat impunerea de către FMI a unor decizii politice care sunt atributul statului român suveran, prin puterea legislativă și executivă.
  5. Prin condițiile impuse despre care se discută în presă, impuse României de către FMI, se modifică fundamental Programul de guvernare, dar Parlamentul nu a modificat acest program.
  6. Cetățenii României sunt cei îndatorați pe mulți ani, iar doi domni - ministrul finanțelor și guvernatorul BNR -, fără mandat legal dat de Parlament, au angajat țara la împrumuturi de 20 de miliarde de euro în condiții necunoscute public.

Față de situația semnalată și ținând cont de prevederile Codului penal privind uzurparea de calități oficiale, abuz contra intereselor publice și neglijență în serviciu, ar fi cazul ca Parchetul General să se autosesizeze.

Închei, stimați domni senatori reprezentanți ai partidelor care susțin Guvernul, prin a vă face, cu respect - sper să nu fiți jigniți -, două recomandări: cartea laureatului Premiului Nobel pentru economie, în 2001, Joseph Stiglitz - "Mecanismele globalizării" și, respectiv, o carte numită "Confesiunile unui asasin economic", unde John Perkins arată care sunt mecanismele oculte prin care țări subdezvoltate fac împrumuturi de la FMI, intră într-o criză și mai mare, banii se reîntorc la creditorii occidentali și oamenii țărilor respective ajung să plătească.

De aceea, unii devin tot mai săraci, pentru că unii devin tot mai bogați...

În cazul nostru, în mod ilegal.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Cseke Attila Zoltán (UDMR) - declarație politică intitulată Infrastructura României - între realitatea cruntă de a fi la pământ și speranțele guvernanților și ale populației;

Are cuvântul domnul senator Cseke Attila Zoltán, Grupul parlamentar al UDMR, se pregătește domnul senator Mihail Hărdău, Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Cseke Attila Zoltán:

Mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Onorat Senat,

Declarația mea politică de astăzi este intitulată "Infrastructura României - între realitatea cruntă de a fi la pământ și speranțele guvernanților și ale populației".

Stimați colegi,

Infrastructura unei țări spune multe despre stadiul dezvoltării acesteia, dar și despre respectul pe care statul îl acordă propriilor cetățeni și nu numai, punându-le la dispoziție căi de acces moderne și de calitate, compatibile cerințelor mileniului III, Țările est-europene, nu de mult intrate în Uniunea Europeană, nu diferă cu nimic de această cerință și realitate, doar că au înțeles în mod diferit să răspundă nevoilor societății moderne în ceea ce privește necesitatea existenței unei infrastructuri moderne.

Dacă celelalte state au înțeles chemările acestor vremuri, parcă noi, în România, ne-am oprit puțin - cam mult, ce-i drept - să contemplăm asupra necesității sau nu a dezvoltării infrastructurii.

Mi-am amintit de această problematică din nou, dacă mai era necesar, după șirul gropilor pe care le găsești pe drumurile noastre, citind declarațiile unor demnitari care ne-au anunțat la sfârșitul lui iunie că nu vor lua nicio zi de concediu în această vară.

Poate totuși ar fi fost mai bine pentru noi toți ca și prim-ministrul să poată pleca câteva zile într-un mic concediu, recomandabil cu mașina, să observe cum se rupe, practic, harta infrastructurii atunci când treci frontiera ungaro-română și, după mii de kilometri de autostradă pe care i-ai putut lăsa în urmă chiar de la Lisabona până la granița de vest a țării, pășești pe meleagurile mioritice ale României, pardon, în valurile de gropi ce inundă inclusiv drumurile naționale prin județele țării.

Să rămânem la problema autostrăzilor și, în principal, la "Autostrada Transilvania".

Ca orice drum, și autostrăzile au două capete, două părți în care se termină porțiunea mult visată de două benzi de circulație într-o direcție de mers.

Oriunde în lume este așa și oriunde în lume, când se construiește o autostradă, se proiectează și se face în așa fel încât, dacă nu se poate inaugura întreaga autostradă, se construiește mai întâi porțiunea de la un capăt al autostrăzii, preferabil cea care ar putea face o legătură convenabilă țării cu alte autostrăzi.

Haideți să vedem ce se întâmplă însă în România, țara tuturor posibilităților și în acest domeniu.

Sigur, această "Autostradă Transilvania" are istoria ei zbuciumată deja, deși încă nu se poate circula pe niciun kilometru al acesteia.

Necesitatea ei nu poate fi însă contestată de nimeni, în condițiile în care România este singura țară membră a Uniunii Europene care nu are către Occident nicio cale rutieră rapidă de acces.

Este responsabilitatea tuturor guvernelor și miniștrilor transporturilor că am ajuns în această situație jenantă în care, după ce pășești în România cu mașina de pe autostrăzile Europei Centrale și de Vest, parcă te reîntorci brusc și ești în alte vremuri, crezute de noi de mult apuse.

Oricât de patriot ai fi, în acest domeniu te simți depășit de situație.., pardon, de autostrăzile altor țări.

Revenind la realitățile din România, în privința "Autostrăzii Transilvania" lucrările de construcție a acesteia s-au desfășurat în ultimii ani poate anevoios, dar s-au desfășurat pe două tronsoane principale, situate în județele Bihor și Cluj.

Între secțiunile autostrăzii la care se desfășoară lucrări este și cea a tronsonului 3C Suplacu de Barcău - Borș, cu o lungime de 64 de kilometri.

Iată de ce a căzut din senin știrea că firma Bechtel - executantul lucrării - a hotărât că va continua în 2009 lucrările de construcție a "Autostrăzii Transilvania" numai pe alte tronsoane situate pe teritoriul județului Cluj, mutându-și infrastructura și forța de muncă din județul Bihor în județul limitrof.

Acest lucru pare cu atât mai grav dacă avem în vedere faptul că data predării acestui tronson 3C Suplacu de Barcău - Borș, conform contractului aflat în vigoare, este 28 februarie 2010.

Sigur, am înțeles substratul politic al acestei mutări, acela ca premierul să arate clujenilor că va preda prima porțiune de autostradă în județul de unde vine, dar pot spera că nu se va întâmpla ca în cazul centurii ocolitoare a municipiului Gherla, care, din cauza calității lucrărilor executate, s-a surpat exact după patru zile de la inaugurarea cu mare fast.

Poate nu ne-ar deranja nici faptul că este o metodă, după cum am arătat mai sus, puțin ciudată să inaugurezi prima porțiune din această autostradă nu într-unul din cele două capete ale acesteia, ci cam pe la mijlocul întregii autostrăzi, sau poate dânsul știe ceva ce noi nu știm, și anume că această porțiune, a cărei inaugurare se pregătește cu mare pompă în plină campanie electorală, va fi, de fapt, unul dintre cele două capete ale autostrăzii, ceea ce ar fi un lucru extrem de grav, dar vă întreb, domnule prim-ministru, ce ați avut cu porțiunea din județul Bihor, care, oricum, este în mare întârziere, stadiul lucrărilor la sfârșitul anului trecut fiind, după estimările cunoscute, în jurul valorii de 20%.

De ce ați dispus oprirea lucrărilor pe acest tronson și mutarea întregii capacități de construcție pe alt tronson?

Executivul se ascunde în spatele crizei financiare, dar ne spune încontinuu că se investește în măsură nemaiîntâlnită până acum în infrastructură.

Eu salut de aici realizarea electorală a actualului Guvern, care în mare măsură nici nu e a lui, de a inaugura porțiunea dintre Gilău și Turda.

Este bun, necesar României, dar mult, mult prea puțin pentru nevoile unei țări europene în 2009.

Situația catastrofală a infrastructurii rutiere este valabilă însă, din păcate, și în domeniul feroviar, unde avem iarăși un paradox demn de ridicol, ce, probabil, numai la noi se poate întâmpla.

Cei care călătoresc cu trenul au remarcat că în România, în ultimii ani, în loc ca circulația trenurilor să fie mai rapidă, aceasta s-a încetinit semnificativ.

Trenurile ajung în 2009 cu câteva zeci de minute sau chiar ore mai târziu la destinație decât în anii anteriori.

Toate acestea pentru un motiv simplu și asemănător infrastructurii rutiere: din cauza lipsei de investiții în infrastructura feroviară, căile de rulare s-au uzat, accidentele din săptămânile trecute ne arată gravele probleme existente și doar profesionalismul celor de la căile ferate ne-a scutit până acum de vreo nenorocire nedorită de nimeni.

Până nu vom înțelege, stimați colegi, că fără autostrăzi, fără infrastructură modernă rutieră, feroviară și aeriană nu se poate face turism, degeaba suntem o țară dotată cu toate frumusețile, care ar trebui să ne asigure un trai foarte bun, și degeaba așteptăm și marii investitori în economie, care, pe lângă faptul că sunt speriați de efectele și ramificațiile crizei economice ce s-a abătut asupra planetei, dublate de lipsa măsurilor proactive din partea Executivului actual, mai au și problema inexistenței infrastructurii necesare dezvoltării unei afaceri în România.

Reafirm încă o dată sprijinul necondiționat al UDMR pentru orice măsură - inclusiv legislativă - necesară îmbunătățirii infrastructurii României și cerem în mod expres Guvernului și coaliției majoritare aflate la guvernare accelerarea imediată a construcției de autostrăzi, care ar trebui să constituie, în opinia noastră, o prioritate de grad zero a actualului Executiv, care ar putea influența pozitiv ieșirea rapidă a țării din criza economică.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Mihail Hărdău (PD-L) - declarație politică având ca titlu Incertitudine și provizorat în învățământul românesc;

Are cuvântul domnul senator Mihail Hărdău, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Corneliu Grosu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Mihail Hărdău:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Domnilor colegi.

Declarația politică mi-am intitulat-o "Incertitudine și provizorat în învățământul românesc".

Am ales acest titlu pornind de la un recent ordin de ministru, neinspirat, desigur, și anulat de facto - descentralizarea deciziei de numire a directorilor de școli.

Se spune că nu a produs efecte încă, dar este evident că a produs fibrilații politice și neliniști majore în sistem.

Era necesară o asemenea decizie? Sunt cel puțin două argumente care fac indezirabil acest ordin de ministru: momentul ales - perioada preelectorală în care ne aflăm - și faptul că anul școlar se desfășura deja.

Aș mai putea adăuga un element de tip moral, indiscutabil, de mare greutate, dacă admitem, prin reducere la absurd, că suntem o societate democratică normală, cu oameni politici care respectă acordurile asumate, în cazul de față Legea educației naționale, aprobată în Guvern.

Mă simt obligat să călătoresc în timp, în trecutul nostru, și, în oricare moment ne-am opri, vom descoperi o constantă comportamentală a deciziilor la nivel național sau regional:

provizoratul.

Au trecut 20 de ani, în care un regim detestat a fost înlocuit cu un regim democratic, cu pași legislativi progresivi, perfectați.

Ce putem constata? Nevoia, de cele mai multe ori, ne-a învățat să ne descurcăm.

Nevoia te învață, Și, uite așa, s-a ajuns ca la nivelul structurilor de conducere, inclusiv în învățământul românesc, să avem o situație anormală de provizorat.

Provizoratul aduce sau conduce la sau spre abuzuri, nesiguranță, vicierea deciziilor, teamă, o cronicizare a neproductivității, într-un cuvânt, dar mai aduce ceva tipic mioritic, aduce multă supușenie, obediență și mai multă certitudine în realizarea unor legături malefice cu obiective clare, toate conducând la fragilizarea statului român.

Să nu uit.., aduce și voturi, o mare problemă a unui stat care este în proces de democratizare, un stat locuit de oameni cu mentalități dintr-o altă epocă, aflați într-o nouă societate, oameni pentru care ipocrizia și dorința de nerespectare sau de eludare a legilor sunt atitudini firești.

Un sistem nu poate fi credibil chiar dacă provizoratul devine etern.

Efectele negative ale provizoratului sunt amplificate de înlocuirea criteriilor de competență cu cele de apartenență la un grup politic sau de interese.

Provizoratul pe funcție în educație, de multe ori, a fost, în mod nefericit, asortat cu joaca de-a schimbarea. Exemplele abundă.

În marea noastră înțelepciune, după 1989, s-a inventat schimbarea în formă, dar nu și în conținut: nume, formulări, concepte.

În educație au existat denumiri precum: MÎȘ, MEC, MECT, MEÎCT, MECI, una mai neinspirată decât cealaltă, de vreme ce esența structurii era și este Ministerul Educației.

Faptul că se cheltuiesc sume imense pentru schimbarea periodică a însemnelor ajunge să nu mai conteze.

Este o cheltuială care trebuie făcută cu orice preț și, de fapt, cu orice risc, totul sub o mască nereușită a reformei care a condus, de fiecare dată, la noutăți în structurile provizorii.

Aș vrea însă să mă refer aici la provizoratul pe funcție, urmare directă a schimbărilor de mai sus, și la efectele dăunătoare pe termen lung: decredibilizarea sistemului în sine, perceput ca unul în permanentă căutare a identității, și criza de autoritate.

Personalul de conducere din teritoriu, inspectori, directori, vine și pleacă de la putere precum anotimpurile în regiunea tropicală.

În ciuda argumentelor pretins obiective ale oficialilor, din 2005 și până azi cele patru schimbări de miniștri au fost urmate de trei schimbări în teritoriu: circa 70% din inspectorii generali, circa 60% din inspectorii școlari, circa 50% din directorii de unități de învățământ.

Vorbim, din 2000 deja, despre PDI (Proiect de Dezvoltare Instituțională), document oficial al organizării, ca rezultat al unui efort de echipă în care șeful are un cuvânt decisiv.

Fiecare nou inspector general, inspector școlar sau director prezintă la concursul de competențe o ofertă managerială proprie, teoretic superioară celei a predecesorului său, faptic schimbată, și care se dorește a fi pusă în practică.

Această ofertă, formală la momentul promovării pe competențe, și nu pe criterii politice, după cum se spune, a concursului pe post, devine element-cheie la momentul evaluării activității manageriale, când, după caz, obiectivele neîndeplinite, indiferent de importanța lor, devin capete de acuzare și, deci, de schimbare din funcție, iar cele atinse, indiferent de importanța lor, sunt motive de acordare a punctajului maxim.

Doamnelor și domnilor senatori, În învățământul românesc se aplică morala din povestea sacului cu șoareci, scuturat permanent pentru a nu fi ros.

Regăsim disimulată neprofesionist o strategie perversă sau o strategie infantilă prin care se reușește ca nicio intenție pe termen lung, bună sau rea, să nu fie finalizată.

Se vorbește pompos despre competențe, încercându-se promovarea ideii că inspectorul școlar general X era competent în Ministerul Educației Naționale, dar incompetent în Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Faptul că în orice concurs de acest gen evaluatorii de competențe nu sunt ei înșiși evaluatori specializați, ci membri în comisie, faptul că vorbim despre funcție, și nu despre ocupația de director sau de manager, par să nu pună pe gânduri pe niciunul dintre cei ce inovează în Ministerul Educației.

La nivelurile de bază ale sistemului, comportamentul este rafinat de o percepție care se pliază perfect pe proverbul arab "Câinii latră, caravana trece" sau pe proverbul românesc "Câinii dintâi turbează", la care se adaugă neaoșul "Lasă că pleacă și acesta așa cum a venit".

Numirile de tip provizoriu aduc în plus perioade variabile de acomodare și toate participă cu aplomb la procesul de stagnare în implementarea oricărui proiect.

Dacă nu s-ar fi cunoscut legenda meșterului Manole, atunci în educație, în mod firesc, s-ar fi realizat.

Pentru beneficiarii direcți, elevii, și cei indirecți, agenții economici ai sistemului, situația este și mai tristă.

Fragmentarea conținuturilor, discontinuitatea filozofiei evaluării, coroborate cu ineficiența metodelor didactice prezentate ca de predare, de predare-învățare sau de predare-învățare-evaluare, induc la elevi neplăcutul sentiment al dezorientării, al nesiguranței și al neîncrederii în sistemul perceput ca un rău necesar.

Pe de altă parte, agenții economici, nevoiți să se adapteze ideilor factorilor de conducere județeni, au încetat de mult să mai poarte un dialog constructiv cu învățământul, un dialog real, de vreme ce, trimestrial, ședințele formalului CDL (Comitet Local de Dezvoltare) sunt conduse tot de către un alt inspector școlar general adjunct.

La nivelul cadrelor didactice, cangrena provizoratului avansează încet, dar sigur.

La concursul de titularizare pe post numărul catedrelor netitularizabile este de 4-5 ori mai mare decât cel al catedrelor titularizabile.

Regăsim aici rezultatul nefast al școlarizărilor din învățământul superior românesc care au eliminat specializările multiple.

Tot aici putem contabiliza rezistența sistemului la reforma unui centralizator privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările care, astfel, asigură venituri substanțiale decidenților din școlile românești și o mulțime de dependenți umili și temători, profesorii angajați provizoriu.

Schimbarea de fațadă, cosmetizarea se înfăptuiesc pe hârtie în nume de structuri (Direcția Rețea Școlară devine Direcția Monitorizarea și Modernizarea Rețelei Școlare), documente curriculare (obiectivele devin competențe) etc.

Am redat succint câteva dintre tarele sistemului educațional.

Vă asigur că lista este inepuizabilă, contribuțiile și participațiile partenerilor decidenți - profesori, părinți - sunt relativ egale.

Se dorește reformă doar la modul declarativ.

Realitatea infirmă peste tot, la orice nivel, aceste declarații.

De ce s-a ajuns în această situație? Cauzalități multiple, ar spune un observator independent.

Doresc să afirm că influența politicului în învățământul românesc a avut efecte devastatoare și, cu regret, constat că are în continuare.

Ultimul exemplu este decizia nefericită a actualului ministru cu privire la numirea de la centru a directorilor de școli.

Sunt sigur că politruci obtuzi în gândire i-au cerut imperativ ministrului să generalizeze schimbarea directorilor de școală, așa cum a realizat-o, de fapt, în județele în care inspectoratele sunt complet "roșii", la nivel de conducere.

Apropiatul proces electoral a condus la înfierbântarea peste măsură a creierelor acestor politruci care, oportuniști prin definiție, au sesizat importanța acestui bazin electoral al directorilor cu delegație.

Păcat că doamna ministru a ascultat aceste ordine, păcat că, ulterior, explicațiile sau justificările deciziei Domniei Sale sunt pline de neadevăr.

Citesc din declarația dânsei: "Vreau să mă asigur că numirile directorilor nu sunt făcute politic".

Tabelele cerute inspectoratelor nu pot reflecta culoarea politică a niciunuia dintre directorii numiți.

Cum se poate, doamna ministru, verifica dacă e politică sau nu numirea unui director din informațiile privind vechimea și gradul didactic al acestuia?

Cum va folosi doamna ministru și în interesul cui tabelele cu datele a mii de directori din țară? Sunt numai câteva dintre incertitudinile care planează asupra obiectivelor care au condus la această decizie de un centralism covârșitor.

De remarcat că totul este pus sub semnul incertitudinii, sub semnul provizoratului.

Provizoratul nu facilitează reforma.

Provizoratul facilitează, în schimb, șpaga, incorectitudinea, obediența politică, provizoratul decredibilizează sistemul.

Învățământul românesc are nevoie de stabilitate, are nevoie de continuitate.

Învățământul românesc are nevoie de certitudini, de reformă și, când spun acest lucru, mă gândesc, în primul rând, la profesor și, apoi, la cadrul legislativ.

Provizoratul trebuie să fie eliminat definitiv din învățământul românesc, din școala românească.

Străduiți-vă, implicați-vă! Reforma să se regăsească în noi, în primul rând, iar, apoi, în mod implicit, se va regăsi în deciziile noastre.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Corneliu Grosu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul La 65 de ani de la eliberarea Ardealului: despre proiectele de autonomie locală;

Are cuvântul domnul senator Corneliu Grosu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Corneliu Grosu:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Stimați colegi,

Mi-am intitulat intervenția mea de astăzi "La 65 de ani de la eliberarea Ardealului: despre proiectele de autonomie locală".

Doamnelor și domnilor senatori, Sunt momente definitorii în viața unei națiuni, care influențează întreg viitorul acesteia.

În această toamnă comemorăm 65 de ani de la eliberarea Ardealului.

În septembrie 1944, urmând actul de la 23 august de părăsire a alianței cu Germania nazistă, armata română a trecut munții și a eliberat marile orașe transilvane, între care și orașul Târgu Mureș și, într-un final eroic și plin de jertfe militare și civile, întreg pământul strămoșesc al României.

Aduc în atenția dumneavoastră însă, stimați colegi, nu doar o dată istorică semnificativ, folosesc acest prilej pentru a evoca o imagine a Transilvaniei în acești ani de după septembrie 1944.

În această perioadă în care ne-am aflat de multe ori la marginea istoriei, această parte de țară a trecut prin numeroase schimbări, au survenit reorganizări teritoriale, construcții și reconstrucții ale elitelor locale, violențe și dispute.

Toate acestea și-au pus amprenta pe modul în care s-au dezvoltat identitar comunitățile locale transilvane.

Cu mai puțin de 20 de ani în urmă, întreaga Europă era martoră la izbucnirile violente care au urmat căderii comunismului și eșecului politicilor naționale asociate cu acesta.

Transilvania a plătit și atunci prețul multor ani de segregare comunitară, al lipsei unei identități comune, al neîncrederii.

Pentru o lungă perioadă de timp, după martie 1990, comunitatea locală din Târgu Mureș a trăit separat.

De asemenea, comunitățile rurale mureșene au simțit presiunea externă, revizuindu-și pozițiile și atitudinea față de vecinii lor de altă etnie sau cu altă afiliere religioasă.

Ceea ce ar fi trebuit să distingă pozitiv comunitățile locale ardelene, diversitatea în forma ei etnică, culturală sau religioasă, s-a transformat în factor de conflict.

Toleranța, respectul față de celălalt, normalitatea au fost și sunt și astăzi greu de recuperat.

Nu fac referire aici la atitudinile extreme care sunt întâlnite în Transilvania în perioada de după martie 1990: abuzul tricolorului, în ambele sale variante, isteria naționalistă, conflicte etnice care, deși din ce în ce mai rare, colorează încă harta regiunii, vreau să aduc în fața dumneavoastră o stare de fapt care, prin chiar normalitatea ei, îngreunează găsirea unui mod de a trăi împreună.

Numeroase studii au fost făcute de cercetători în comunitățile multietnice ale Transilvaniei și majoritatea observă graduala autoghetoizare a acestora.

Chiar dacă în multe cazuri neintenționată, această separare de celălalt devine îngrijorătoare.

Asigurarea, de la nivel central, a posibilității urmării unui învățământ în limba maternă până la nivel postuniversitar, accesul la cultură în limba maternă, o presă în limba maternă (de la cea scrisă, la audiovizual), în unele locuri, magazine, restaurante, spații dedicate distracției care au ca țintă un public definit etnic, toate au un mare potențial în segmentarea societății locale din Transilvania pe criterii etnice.

Învățământul în limba maternă, o presă liberă, accesul la justiție în limba maternă, inscripționările bi sau trilingve sunt, toate, câștiguri ale unei societăți democratice.

În prelungirea acestora apar însă dificultăți în dezvoltarea unei identități comune, în definirea unor comunități locale funcționale, bazate pe cunoașterea celuilalt, toleranță și respect reciproc.

În concepția mea, și valorile, nevoile comune, vecinătatea fizică, congruența de idealuri și obiective trebuie să dicteze formarea unei comunități locale, nu doar apartenența etnică.

Fac astfel un apel către instituțiile statului la o mult mai precisă aplecare asupra diverselor proiecte actuale de autonomie locală și regională în România.

Aceste proiecte trebuie să ia în considerare particularitățile istorice, culturale, sociale, identitare, pe lângă cele economice, politice sau etnice care primează astăzi.

În ultima perioadă, observăm că autonomia este pusă pe tapet în dispute electorale.

Nu este înțelept, spun eu, să ne grăbim a politiza acest subiect sensibil pentru a-l folosi în scopuri imediate.

Este adevărat că facila comparație dintre Caracal și Harghita sau Târgoviște și Târgu Mureș în dispute pe autonomie poate aduce puncte electorale rapide.

Ea poate însă periclita o muncă continuă, de aproape două decenii, pentru normalizarea traiului împreună al locuitorilor din diferite etnii din Transilvania.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Vasile Nedelcu (PNL) - declarație politică intitulată S-a găsit soluția crizei: sex, droguri și referendum;

Are cuvântul domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "S-a găsit soluția crizei: sex, droguri și referendum".

Doamnelor și domnilor senatori,

În timp ce șefii statelor din Uniunea Europeană, la care am aderat și noi, își mobilizează energiile pentru ca efectele crizei să fie cât mai puțin dureroase pentru cetățenii statelor lor, președintele românilor păstorește comisii prezidențiale din ce în ce mai multe în ultima vreme, comisii care, vezi Doamne, fac analize menite să scoată țara din impas.

După discursul din Parlament în care a vorbit aproape exclusiv despre mărețele realizări ale mandatului său de cinci ani - realizări care, fie vorba între noi, sunt ale Guvernului Tăriceanu -, iată că zilele acestea președintele ne trimite lumină tot de la Cotroceni.

Așa au aflat românii de conținutul unui raport emis de Comisia prezidențială, formată din specialiști așa-zis independenți, pentru analiza riscurilor sociale și demografice, care propune nici mai mult nici mai puțin decât dezincriminarea consumului de droguri și legalizarea prostituției.

Argumentele comisiei sunt că, prin aceste măsuri, vor fi aduși la suprafață consumatorii de droguri și, prin urmare, monitorizați, iar legalizarea prostituției va determina reducerea bolilor cu transmitere sexuală.

Într-adevăr, trebuie să recunosc, stimați colegi, că am rămas de-a dreptul uluit când am aflat care sunt prioritățile Administrație Prezidențiale, cu atât mai mult cu cât domnul președinte Traian Băsescu și-a asumat conținutul acestui raport, afirmând că acesta se poate constitui într-un excelent document de la care să pornească politici guvernamentale adaptate României.

Să fim serioși, domnule președinte, dumneavoastră sunteți în căutarea unor bazine electorale, ca să spun așa, și se pare că le-ați găsit.

În sfârșit, prostituatele și drogații își vor putea desfășura activitățile la lumină, adică la lumina venită de la Cotroceni, evident.

Tot zilele acestea, Transparency International România a dat publicității raportul național asupra corupției, din care rezultă că România se află într-o criză instituțională și socială fără precedent.

Aceleași raport arată că protestele magistraților, dar și lipsa transparenței decizionale a Guvernului denotă o deteriorare dramatică a climatului de integritate publică din România, la care se adaugă lipsa de coordonare strategică a măsurilor legislative și instituționale.

Totodată, raportul subliniază că anul 2009 a fost marcat de politici și decizii care destructurează sistemul național de integritate și contribuie la creșterea fără precedent a vulnerabilităților sectorului public, la corupție.

Și în domeniul justiției raportul amintit arată că activitatea acesteia denotă lipsa unei strategii reale de reformă.

Stimați colegi, Coroborând cele două rapoarte, ne putem da seama unde ne aflăm la ora actuală, adică în loc să se ocupe de șomaj, de faptul că tinerii absolvenți ai unor instituții de învățământ superior nu-și găsesc un loc de muncă, dacă, bineînțeles, nu au pile, de faptul că descentralizarea s-a făcut exclusiv pe criterii politice, de faptul că un guvern și-a asumat răspunderea pe niște legi făcute pe picior, Președinția se ocupă de prostituție și dă liber la droguri, adică o variantă originală pentru, citez, "dat poporului pâine și circ".

"Bravos, mon cher", ar fi spus Caragiale, "așa da patriotism!"

Nu pot încheia declarația mea politică de astăzi fără a mă opri asupra ultimei găselnițe a președintelui Băsescu, evident cu conotație electorală, propunerea de a se face referendum pentru ca Parlamentul României să devină unicameral și de a se reduce numărul parlamentarilor.

Motivațiile invocate de președinte sunt: "prin Tratatul de la Lisabona România va avea o Cameră la Bruxelles și Strasbourg, și aceasta ar face inutil bicameralismul, iar prin reducerea numărului de parlamentari vor scădea costurile și va crește viteza de legiferare".

Teorie cât se poate de falsă, domnule președinte!

În primul rând, numărul redus de parlamentari și viteza mare de dezbatere și aprobare a legilor nu vor determina, în mod obligatoriu, creșterea calității procesului de legiferare.

În al doilea rând, este cât se poate de limpede și pentru ultimul naiv din această țară că în spatele acestei inițiative a domnului președinte Băsescu stă intenția sa de a influența votul la alegerile prezidențiale în favoarea sa.

Acesta s-a erijat în adversar neînduplecat al parlamentarilor, mai ales după ce a fost suspendat în anul 2007.

De altfel, am observat cu toții că, tot de doi ani, președintele nu omite nicio ocazie pentru a incrimina gestul celor 322 de parlamentari care și-au permis să-l suspende printr-un vot cât se poate de democratic.

Stimați colegi, 14 din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au parlamente bicamerale.

Nu am auzit ca vreunul dintre ele să intenționeze să schimbe acest sistem în perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În realitate, intenția actualului șef al statului român de a amputa Parlamentul este primul pas către dictatura personală.

Despre asta este vorba, pentru că - o știm cu toții - și iadul este pavat cu bune intenții.

În încheiere, v-aș aminti o frază dintr-un discurs al lui Machiavelli, datând din 1520.

Citez: "Cred că binele cel mai mare care poate fi făcut și cel mai plăcut lui Dumnezeu este cel pe care-l faci propriei țări."

Oare acestea să fie și gândurile domnului Băsescu?

Vă las pe dumneavoastră să răspundeți la această întrebare.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Și eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Investiție și reabilitări ale unităților școlare din județul Timiș;

Dau cuvântul domnului senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Marius Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Gheorghe David:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Titlul declarației mele este "Investiție și reabilitări ale unităților școlare din județul Timiș".

Pentru anul școlar în curs, Inspectoratul Școlar Județean Timiș a întocmit o listă de lucrări, care fie au fost executate, dar nu s-au plătit, fie se cer a fi executate în regim de urgență.

În total, este vorba de 53 de unități școlare, din care 24 sunt nominalizate ca obiective de investiții.

Suma totală necesară pentru acest an, de exemplu, este de 12.684 mii de lei, din care numai restanțele se ridică la 8.384 mii de lei.

Diferența de 4.300 mii de lei este absolut necesară pentru efectuarea unor lucrări de importanță majoră.

Problema prioritară o reprezintă însă grădinițele din orașele Timișoara, Lugoj, Buziaș, Gătaia, Recaș, dar și din mediul rural, unde, din cauza spațiului limitat și a dotărilor insuficiente, procesul de învățământ se desfășoară încă anevoios.

După cum, probabil, vă mai amintiți dintr-o intervenție făcută de mine în precedenta sesiune parlamentară, ca urmare a retrocedărilor către foștii proprietari, de exemplu, la ora actuală, Inspectoratul Școlaj Județean Timiș plătește o chirie lunară de 3.262 de euro Fundației "Caritatea" din Timișoara.

Din acest motiv, în planul de investiții cu finalizare anul viitor a fost inclus și acest obiectiv pentru care proiectul este în curs de elaborare, iar studiul de fezabilitate este trimis Ministerului Educației, Cercetării și Inovării.

Pentru a urni cât de cât lucrurile, este nevoie de bani, pentru început suma solicitată fiind de 270.000 de lei.

Cât privește Palatul Copiilor, pe care l-am mai prezentat în declarații anterioare, prin amenajările făcute într-unul din internatele Grupului Școlar "Azur" din Timișoara, pentru moment, problema este rezolvată, ceea ce nu înseamnă nici pe departe că o nouă clădire a Palatului Copiilor este - aș spune - obligatorie, în primul rând, pentru că, în cei peste 50 de ani de activitate, această instituție și-a dobândit un prestigiu de netăgăduit atât în țară, cât și peste hotare, în al doilea rând, pentru că mai bine de jumătate din elevii învățământului preuniversitar învață în Timișoara, iar în al treilea rând - și este foarte important acest lucru -, o serie întreagă de activități nu se pot desfășura sau se desfășoară cu dificultate în clădirea Grupului Școlar "Azur", să ne gândim numai la formațiile artistice, cum ar fi cele de balet, dansuri populare, cor, muzică etc., sau la cercurile care presupun spații corespunzătoare.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Romeo Florin Nicoară (PNL) - declarație politică cu titlul Iluziile antidemocratice și falimentul unui președinte;

Rectificare, Din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Romeo Nicoară.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L se pregătește domnul senator Dumitru Florian Staicu.

 

Domnul Romeo Florin Nicoară:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică de astăzi se numește "Iluziile antidemocratice și falimentul unui președinte".

Instituția Parlamentului menține prima pagină a ziarelor.

Din păcate, nu este vreun merit al ei sau al nostru, ci un motiv de a ne îngrijora.

Atunci când Parlamentul este citat cu atât de multă ostilitate și încărcat cu atâtea sensuri negative, este timpul să ne axăm consistent pe aceste dezbateri.

Toate semnalele despre care vorbim ne indică o criză severă de reprezentativitate a instituțiilor democrației.

Ca membri ai unei generații de noi oameni politici aleși în spiritul unei legături directe cu românii, avem datoria să dăm un răspuns acestei chestiuni fundamentale.

Însăși reforma electorală realizată acum doi ani a avut ca scop înlesnirea unei mai bune reprezentări a vocii națiunii.

Sensul reformei a fost de a ne face pe noi, cei aflați în serviciul public, a fi mai responsabili.

Cred ferm în sensul schimbării uninominale și, mai ales, cred în sensul ei profund - schimbarea de atitudine a oamenilor politici, însă o asemenea mobilizare nu se poate obține așa cum ne invită astăzi Președintele României să o facem.

Nu redesenarea Parlamentului în fel și chip ne va face pe noi toți - parlamentari, guvernanți, președinți de țară - să ne adresăm problemelor românilor, ci, pur și simplu, mai multă responsabilitate.

Da, e adevărat că o rectificare a numărului de parlamentari și alte corecturi administrative pot aduce un spor de eficiență pe ici, pe colo, dar sunt false soluții, sunt doar iluzii, iar falsele soluții duc doar la dezamăgire, o dezamăgire ce va adânci mai mult criza de reprezentativitate, pentru că românii se vor trezi peste încă doi ani să vadă că, de fapt, nu le-a folosit prea mult reducerea numărului de parlamentari și vor vedea că, în continuare, alta este problema.

Președintele se angajează într-un demers pe care nu-l pot califica decât drept o mare amăgire.

Este grav că gestul său politic, dincolo de a avea doar o motivație imediată și personală, nu rezolvă, ci prelungește și amplifică problema societății românești.

Din păcate, acesta este modul învechit de a face politică, cel împotriva căruia, cel puțin noi, liberalii, luptăm.

Este o conduită în care politicianul Băsescu și alții ca el sunt conduși de sondaje, în loc să fie ei cei care, cu viziune, să dea un sens temelor testate în sondaje, să propună teme noi, idei care să devină subiect de dezbatere și de testare sociologică.

Dar românii vor să fie redus numărul de parlamentari, însă au ajuns la această concluzie pentru că, pur și simplu, nu li s-au dat alte variante.

Gesturile președintelui nu îndeamnă la reformă, ci la un faliment al democrației, la un triumf al instinctului politic antidemocratic asupra responsabilității.

Din păcate, criza politică, criza reprezentativității se regăsește cu cea mai mare putere în mandatul actualului președinte al țării.

El este cel care vinde iluzia unei false reprezentări, precum și soluții simpatice, dar ineficiente.

Este datoria noastră să susținem orice măsură ce va face Parlamentul mai eficient, dar e și mai important să arătăm cine vinde iluzii și fantasme.

De aceea, domnule președinte, mă adresez dumneavoastră: a reprezenta poporul nu înseamnă un număr de voturi obținut în alegeri instigând la ură și discordie, ci un mandat în folosul acelui popor, o viziune care să vă lege, în mod autentic, de oameni, ceea ce dumneavoastră, după cinci ani, vă lipsește cu desăvârșire.

Falimentul mandatului dumneavoastră este lipsa lui totală de reprezentativitate în raport cu România și românii.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Dumitru Florian Staicu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Lupta politică - un motiv să uităm de națiune;

Are cuvântul domnul senator Dumitru Florian Staicu, din partea Grupului parlamentar al PD-L, iar din partea Grupului parlamentar al PNL se pregătește domnul senator Ovidius Mărcuțianu.

 

Domnul Dumitru Florian Staicu:

Mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

Îmi intitulez declarația politică: "Lupta politică - un motiv să uităm de națiune", denumire care se află în deplină concordanță cu unele atitudini și acte la care recurg anumiți politicieni în contextul actual.

Doresc să vă adresez aceste cuvinte nu numai din postura de senator și coleg, dar, mai ales, de pe poziția de cetățean al acestei țări, preocupat de viitorul ei.

Este o realitate necesitatea înfăptuirii reformei structurale în România și, prin aceasta, rectificarea erorilor și a situației nefavorabile pe care a generat-o Guvernul care ne-a precedat, reușind să creeze iluzia că trăim într-o țară a cărei economie "duduie", iar instituțiile statului merg ca pe roate.

Și, când spun reformă, mă refer la drepturile tuturor cetățenilor de a se bucura de un tratament just și corect, singura modalitate de realizare a acestei prerogative fiind elaborarea de legi bune, echilibrate și echitabile în regim de urgență.

Mă întristează să văd că, mânați de ambiții politice și conflicte personale, unii politicieni nu pot acționa în interesul cetățenilor României, pentru binele tuturor și în scopul redresării economice.

În situația actuală mă întreb de ce nu poate opoziția să se gândească la binele națiunii, ci preferă să acuze actualul Guvern în scopul propriei afirmări pe plan politic.

De ce unora le este mult mai ușor să-i adreseze injurii premierului, în loc să critice obiectiv un proiect de lege?

De ce nu se gândește opoziția la necesitatea și beneficiile acestei reforme, punând umărul la realizarea acesteia?

Doamnelor și domnilor senatori, Există specialiști interesați să analizeze situația actuală din țară, să prezinte realități pe care mulți preferă să le ignore.

Politicianismul duce însă la reacții demagogice de critică a necesității prezentării acestor stări de fapt, cu toate că prioritatea lor este evidentă.

Ignoranța nu este atitudinea pe care ar trebui să o adoptăm în această perioadă dificilă prin care trece România, iar soluțiile sunt singurele mecanisme care pot să redreseze starea actuală.

Faptul că organisme economice internaționale investesc cu încredere Guvernul României este un motiv în plus care să ne dea de gândit, să ne facă să realizăm că poate a venit momentul să-i acordăm și noi aceeași încredere, Și când apelez la susținerea Domniilor Voastre, o fac pentru că mă gândesc la reformă și la acest pachet de legi care reprezintă un prim pas spre crearea mediului adecvat pentru dezvoltarea viitoarelor generații.

Nu doresc să reiau teme concrete precum echitatea în sistemul salarizării bugetare, stoparea risipei din sectorul bugetar sau faptul că elevul trebuie să se situeze în centrul procesului educațional, pentru că știu că aveți cu toții în vedere aceste chestiuni.

Cu toate acestea, preferați să le ignorați și să apelați la jigniri neîntemeiate și acuze vulgare doar pentru că plasați ambițiile politice mai presus de cetățeni.

Eu cred că, mai ales în actualul context, ar trebui să punem mână de la mână și să încercăm împreună să reparăm ceea ce se mai poate repara.

Stimați colegi, Ne mirăm că nu suntem iubiți de popor, când singuri ne discredităm prin limbajul pe care-l folosim și comportamentul nedemn față de colegii noștri de guvernare.

Coloratura politică și atacurile necivilizate nu ar trebui să fie mai presus de binele națiunii, iar angajamentele față de cetățeni să fie respectate până la capăt.

Este timpul să fim uniți și să acționăm ghidați de principii sănătoase, să gândim strategii și să inovăm actualul sistem de conducere.

Acum avem șansa să corectăm erorile și să nu mai rămânem neutri în fața unor probleme care privesc interesul național.

A venit momentul să gândim sustenabil și să ne asumăm răspunderea, pentru că numai așa putem da dovadă de demnitate în fața cetățenilor României.

Închei cu speranța că aceste cuvinte vă vor da de gândit și vor reuși să pună bazele unei viitoare colaborări, în beneficiul tuturor.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

 
Ovidius Mărcuțianu (PNL) - declarație politică intitulată Cine blochează inițiativa particulară?;

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Are cuvântul domnul Emilian Frâncu, se pregătește domnul senator Secășan...

Scuzați-mă! Domnul senator Mărcuțianu.

 

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

Doamna președinte,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "Cine blochează inițiativa particulară?", o declarație politică generală pentru România și, în mod special, pentru agricultură.

Această declarație politică a fost inspirată de realitatea zilelor noastre și demonstrează maniera în care specialiștii români dornici de a munci își sparg capul într-o criză care a menținut aproape intacte mentalitățile vechi și, cu deosebire, blocarea inițiativei particulare în agricultură, birocrația și incompetența.

În țările cu guverne adevărate, civilizate, alcătuite din oameni normali, agricultura constituie o prioritate națională, indiferent de deficiențele ecosistemelor.

În România, avantajele comparative sunt net în favoarea agriculturii, iar cu puțin și decent sprijin și protecție rezultatele ar putea fi în măsură să declanșeze o adevărată revoluție economică.

Repet, este vorba despre o lucidă analiză a avantajelor și despre o decizie politică pertinentă.

Dacă nu se vrea acest lucru, atunci se întâmplă ceea ce s-a întâmplat, adică evoluție spre subdezvoltare economică și deprimare socială.

Producătorii agricoli, încorsetați din toate părțile, au trimis oamenii în șomaj sau le-au oferit salarii foarte mici, totul pentru a supraviețui, în așteptarea unor vremuri mai bune.

La toate acestea se adaugă penalitățile plătite la stat, ca urmare a zeci de controale abuzive făcute conform principiului "nu plecăm până nu te ardem", pentru că așa sunt dispozițiile și... șpăgile.

Un manager, oricât de bun ar fi el, poate fi declarat infractor.

Omul este penalizat, pedepsit - poate, fără să știe de ce -, pierzând orice încredere în instituțiile statului și în noțiunea de democrație.

Managerul renunță la preceptele și însușirile sale de întreprinzător, consideră economia de piață ca pe o fatalitate, își vinde ce se mai poate vinde, închide întreprinderea și trimite oamenii în șomaj.

El a constatat că niciun flux nu funcționează în favoarea sa, toate sunt orientate spre stat, bănci, finanțe, Garda Financiară și alte organe de control.

Ceața tranziției în agricultura românească, criza, haosul promovat de lege, fărădelegea promovată ca normalitate descurajează pe orice manager, și aceasta pentru că nu se vrea producție agricolă românească, nu se vrea dezvoltarea agriculturii românești.

Toate sunt sacrificate pe altarul unor interese personale și partinice.

Vă mulțumesc.

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc.

 
Iosif Secășan (PD-L), Șerban Rădulescu (PD-L) și Tudor Udriștoiu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Iminența de prăbușire a funcționalității spitalelor din România - o realitate gravă;

Are cuvântul domnul senator Iosif Secășan, Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Iosif Secășan:

Doamnă președinte,

Stimați colegi,

Susțin în fața dumneavoastră declarația politică "Iminența de prăbușire a funcționalității spitalelor din România - o realitate gravă".

Susțin această declarație, alături de mine, colegii senatori Șerban Rădulescu - senator de Cluj și Tudor Udriștoiu - senator de Dolj.

Un semnal de alarmă asupra disfuncționalităților sistemului de sănătate publică din România își face loc tot mai frecvent, cu referire la asistența medicală spitalicească, semnal enunțat cu terminologia specifică "colaps".

Citim și auzim despre iminența colapsului spitalelor din Timișoara, Cluj, Craiova, Baia Mare, Iași, Arad sau Reșița.

Toate spitalele clinice universitare, spitalele județene și chiar cele orășenești au semnalat, din ce în ce mai serios, criza financiară în care se adâncesc.

Este cunoscut că suntem într-o continuitate de subfinanțare cronică a sistemului de sănătate.

Avem alocat doar 3,9% din PIB.

Anul acesta, pe Fondul național de asigurări sociale de sănătate avem cu 10% mai puțin decât anul trecut, în condițiile în care costurile în sistem au devenit mai mari prin liberalizarea consumului de medicamente din farmacii, ceea ce a dus la o creștere a costurilor cu 45% față de 2008 și la creșterea salariilor în spitale.

Situația reală și gravă în care se află spitalele este următoarea: contractele cu casele județene de asigurări de sănătate se situează la aproximativ 60% din necesarul de servicii medicale ale populației.

Adică, deși spitalul internează și tratează, conform solicitărilor, 100 de bolnavi, el nu primește de la Casa Națională de Asigurări Sociale decât contravaloarea pentru 60 de bolnavi.

Din suma contractată și onorată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, spitalele abia plătesc salariile.

În ultima lună, unele spitale nu mai reușesc nici acest lucru, și asta în condițiile în care, în ultimii ani, din România au plecat 5.000 de medici.

Media medicilor în România este 1,9 medici la mia de locuitori, iar în Uniunea Europeană este de 4,2 la mia de locuitori.

Oricum s-ar manageria, spun directorii de spitale, în fiecare lună rămâne o datorie de 5 sau 10 miliarde de lei vechi.

În fapt, spitalele nu mai pot achita utilitățile - apă, curent, gaz -, au datorii mari la furnizorii de hrană, iar la medicamente și materiale sanitare, pe total sistem, sunt restanțe de plăți de 85 de milioane de euro, spun reprezentanții Asociației furnizorilor de medicamente și materiale sanitare.

Furnizorii emit tot mai frecvent modificări de penalizare și de reziliere a contractelor.

În concluzie, așa cum spune președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, profesorul Irinel Popescu, lipsesc din sistem 3-4 miliarde de lei noi.

Pe de altă parte, nedemn și injust, bolnavii cumpără medicamente și materiale sanitare pentru tratamentul în spital.

Este clar că în luna octombrie situația se va agrava, iar colapsul spitalelor poate deveni o realitate.

Pentru a nu se ajunge aici, casele județene de asigurări de sănătate trebuie să întocmească cu spitalele noi acte adiționale la contracte.

Fondul național al asigurărilor de sănătate trebuie susținut de Guvern, colectările proprii fiind insuficiente.

În acest sens, este necesară o rectificare bugetară pozitivă pentru a putea alimenta casele județene de asigurări de sănătate.

Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Finanțelor Publice trebuie să creeze rapid și eficient cadrul de drept și de fapt al deblocării financiare pentru susținerea funcționalității spitalelor, în ultimă instanță chiar și în contul bugetului pe anul viitor.

Semnalul nostru este de alarmă.

Alarmă înseamnă urgență, iar acțiunea decidenților se impune a fi imediată și promptă.

Mulțumesc, (Aplauze în sală.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică cu titlul Cântecul de lebădă al lui Traian Băsescu;

Îi ofer cuvântul domnului senator Emilian Frâncu, Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc mult, doamnă președinte de ședință.

Declarația mea politică se intitulează "Cântecul de lebădă al lui Traian Băsescu".

Am asistat, în ultimele săptămâni, la o adevărată reprezentație artistică a președintelui țării, care a interpretat consecutiv mai multe roluri, dorind să intre în atenția cât mai multor români.

Astfel, un prim spectacol s-a desfășurat la ședința comună a Senatului și Camerei Deputaților din data de 15 septembrie 2009, unde Traian Băsescu s-a pus în postura unui adevărat prim-ministru, lăudându-se și atribuindu-și cele mai multe dintre realizările Guvernului Tăriceanu.

De la introducerea cotei unice de impozitare și până la creșterea economică, niciuna dintre faptele Guvernului liberal, care au contribuit semnificativ la bunăstarea românilor, nu a scăpat de "implicarea" decisivă a președintelui țării.

Ulterior, Traian Băsescu, aderând la ideile fiicei sale, europarlamentarul Elena Băsescu, a lansat ideea legalizării prostituției și a drogurilor ușoare.

Gestul său, departe de a fi unul responsabil, ar putea fi interpretat ca o tentativă de a genera o temă de dezbatere nouă, care să îndepărteze media națională de abordarea problemelor legate de criza în care ne aflăm.

În final, după ceva ce ar semăna mai degrabă cu rezultatul unui profund zbucium interior decât cu o decizie gândită și evaluată, Traian Băsescu a anunțat intenția organizării unui referendum în aceeași zi cu alegerile prezidențiale, pentru reducerea numărului de senatori și deputați și transformarea Parlamentului într-un Parlament unicameral.

Se captează, astfel, bunăvoința electoratului, care nu are o părere bună despre parlamentari și ar vota cu o majoritate absolută eliminarea Parlamentului, dacă acest lucru i s-ar cere.

În stilul său caracteristic, Președintele României nu se dezice nici la sfârșitul mandatului de obiceiul de a șoca societatea prin luarea pripită a unor măsuri iresponsabile.

Acțiunile sale sunt nedemne de un șef de stat, care pare depășit de cerințele constituționale și morale din România, iar atitudinea sa nu amintește decât de cântecul unei lebede, care, simțind că i se apropie sfârșitul - sfârșitul politic în cazul lui Traian Băsescu -, realizează un ultim act de creație.

Din păcate, o creație populistă.

Mulțumesc, (Aplauze în sală.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

S-au epuizat declarațiile politice ale Grupului parlamentar al PNL.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Trecerea la sistemul unicameral - o șansă pentru credibilizarea Parlamentului;

Urmează domnul senator Gabriel Mutu, Grupul parlamentar al PD-L, Nu este în sală.

Îi ofer cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Radu F, Alexandru.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Dragi colegi,

Declarația politică de astăzi are titlul "Trecerea la sistemul unicameral - o șansă pentru credibilizarea Parlamentului", iar pentru cei care hăhăie am un motto: "Cine nu cunoaște istoria României s-o citească!" (Discuții neinteligibile în sală din partea membrilor Grupului parlamentar al PNL.)

Este vorba de statutul României, pe care mulți români nu-l știu.., Și abia în 1864 Cuza a trecut la sistemul bicameral.

Citiți un pic istoria!

Așa cum era de așteptat, propunerea președintelui Traian Băsescu privind referendumul din 22 noiembrie 2009 a provocat reacții dure din partea celor ce nu cunosc istoria României.

Toți acești oponenți invocă o tradiție politică românească, spectrul autoritarismului ori, pur și simplu, calcule pur electorale.

Adevărul este că politicienii acceptă adesea ca, în principiu, să se reformeze orice în societate, în afară de statutul lor.

Propriile lor interese nu trebuie atinse în niciun chip, iar mandatele, dacă s-ar putea, le-ar face și mai numeroase, să ajungă și pentru colegii lor de partid ghinioniști la alegeri.

Să vedem însă dacă există argumente pentru asemenea reformă.

Orice sondaj de opinie, făcut din 1990 încoace, arată o imagine dezastruoasă a Parlamentului.

Pe scurt, ineficiență și corupție, asta vede poporul în Legislativ.

Se înșală oare acest popor? Desigur, el se poate înșela o dată, de două ori, dar nu timp de 20 de ani.

Pretindem de la toți bugetarii mai multă productivitate, dar cine poate afirma că tocmai această instituție este eficientă?

Care dintre noi poate justifica credibil rostul celor două Camere pentru Parlament sau numărul mare de membri ai acestora?

Există câteva sute de deputați, peste o sută de senatori și alt rând de parlamentari la Bruxelles.

Toți acești aleși înseamnă alte câteva sute, dacă nu mii de angajați, adică imense cheltuieli din bugetul statului, Știm, de asemenea, cât de ușor se pot amâna unele proiecte de lege, dacă există interese politice în acest sens.

Cerem tuturor românilor să facă sacrificii.

De două decenii tot așteptăm de la oamenii de rând să strângă cureaua, în vreme ce noi ne stabilim singuri pensii și fonduri de cheltuieli.

Nimeni nu este sancționat, cu adevărat, dacă nu vine la comisii sau ședințe, fiindcă nu se vrea, nimeni nu răspunde pentru ineficiența instituției, iar pentru a ne justifica existența și obezitatea birocratică invocăm mereu necesități democratice.

Ideea unui Parlament unicameral și reducerea numărului de aleși la maximum 300 este puternic contestată chiar de cei care pretind că se află în tranșeele democrației.

Am văzut printre ei politicieni cu un trecut glorios în perioada comunistă, care au condus România imediat după revoluție, atunci când românii primeau libertate cu lingurița.

Acum, tot ei ne apără de tirani, ca în Rusia, uitând că Uniunea Sovietică a avut un alt sistem, pe care Domniile Lor îl pun acum sub semnul întrebării.

Alții au trecut cu greu pragul Parlamentului, mari norocoși ai unei redistribuiri perverse.

Firește că se tem pentru scaunul lor.

România trebuie să se reformeze.

Dincolo de orice interese personale, avem nevoie de instituții democratice mai eficiente și mai ieftine.

Cred că un Parlament unicameral ar fi mult mai puternic decât cel de acum.

Valorile s-ar cerne mult mai ușor.

Responsabilitatea per persoană este mult mai mare, iar neaveniții s-ar strecura mult mai greu în această clădire și, mai presus de toate, sunt absolut convins că un Parlament reformat va reuși să câștige de la români tocmai ceea ce i-a lipsit acut în toți acești 20 de ani - credibilitatea.

Vă mulțumesc, (Aplauze în sală.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Alexandru Feldman (PD-L) - declarație politică având ca temă maxima Omul este măsura tuturor lucrurilor;

Îi ofer cuvântul domnului senator Radu Alexandru Feldman.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc foarte mult.

Stimată doamnă vicepreședinte al Senatului, Înainte de a prezenta declarația politică pe care o supun atenției dumneavoastră, aș vrea să vă rog.., (Discuții neinteligibile la tribună între domnul senator Puiu Hașotti și domnul senator Radu Alexandru Feldman.)

Reiau.

Stimată doamnă președinte de ședință.

Înainte de a prezenta declarația politică, aș vrea să vă rog insistent ca în următoarea ședință a Biroului permanent al Senatului să faceți apelul cuvenit pentru ca activitatea senatorilor să se desfășoare în condiții normale, respectiv într-un deplin respect față de Regulamentul Senatului, înțeleg prin aceasta asigurarea cvorumului de ședință la punctul din ordinea de zi care se numește declarații politice.

Mă întăresc în cererea pe care v-o adresez cu tot respectul, amintind și o intervenție mai veche a domnului senator Puiu Hașotti, care arăta, la începutul actualei legislaturi, că un punct extrem de important și extrem de semnificativ în activitatea parlamentarilor, fie că este vorba de Camera Deputaților, fie că este vorba de Senat, se desfășoară într-un total dezinteres din partea parlamentarilor, într-o sală aproape goală, aruncând în derizoriu un moment care, altfel, îmi pare rău să spun, în legislaturile trecute era urmărit cu maxim interes atât de parlamentari, cât și de mass-media.

Deci vă rog insistent, aveți bunăvoința și faceți demersurile cuvenite pentru a putea, într-adevăr, să tratăm cu seriozitatea cuvenită munca noastră.

Acum, vă supun atenției declarația politică.

Stimați colegi, Protagoras din Abdera a trăit cu câteva sute de ani înainte de Cristos și a fost cel mai important dintre filozofii sofiști.

Scrierea lui de referință despre zei începe cu un enunț esențial: "Omul este măsura tuturor lucrurilor".

Sub semnul aceleiași adânci preocupări pentru problema morală, Socrate merge mai departe și pune bazele științei măsurii, metretica.

Principiul fundamental pe care marele filozof își articulează sistemul ne învață că salvarea vieții constă în a face o alegere justă între plăcere și neplăcere, între prea mult și prea puțin.

Foarte mulți oameni, deși cunosc definiția binelui, preferă să facă răul, cunoscând cele bune, nu vor să le facă, deși le este cu putință, și le fac pe celelalte.

Stimați colegi,

Mi-au venit în minte învățăturile celor doi corifei ai spiritului omenesc, ascultând, zilele trecute, intervenția, în cadrul dezbaterii moțiunii de cenzură, a celui care a fost ministrul economiei și finanțelor, domnul Varujan Vosganian.

Nu este prima dată când urmăresc expozeurile liderului PNL

în cele 9 luni de când partidul din care face parte a trecut pe băncile opoziției.

Invariabil, în tot acest timp, ex-ministrul liberal a blamat, a condamnat, a somat, a avertizat, a înfierat actualul Executiv, dar nu a găsit de cuviință ca o dată, măcar o singură dată să invoce și cea mai palidă neîmplinire a Guvernului din care a făcut parte.

Ieri, lapte și miere, azi numai fiere.

Apogeul felului în care Domnia Sa înțelege să depășească orice măsură și să se plaseze flagrant în afara unor adevăruri de notorietate publică a fost atins în clipa neinspirată în care, de la microfonul Parlamentului, cu privirea cea mai senină și cu tonul cel mai contondent, l-a somat pe premierul Boc să dovedească veniturile astronomice, "salariile nesimțite" - cum le-a catalogat massmedia - din agențiile Guvernului Tăriceanu, probe irefutabile ale dezmățului pe banul public practicat ani de zile.

Nu-mi propun să ofer nicio explicație a acestui gest stupefiant și descalificant la care am fost martor, dar, pentru că amnezii de felul celor practicate de vicepreședintele Partidului Național Liberal reprezintă recorduri ale mistificării și ale relei-credințe și pot da naștere unor nefericite confuzii, mă simt dator să fac o extrem de sumară trecere în revistă a topului "salariilor nesimțite" în 2007-2008:

  • Locul I - directorul Fondului "Proprietatea": 17 mii de euro pe lună;
  • Locul II - președintele AVAS: 12.247 de euro pe lună;
  • Locul III - comisar CNVM: 9.235 euro pe lună;
  • Locul IV - președintele CNVM: 8.619 euro pe lună;
  • Locul V - vicepreședinte CNVM: 8.246 euro pe lună.

Alături de acești baroni din agențiile guvernamentale, să-i mai reamintim fostului ministru liberal și de baronii din ministere, bugetarii care și-au expandat veniturile prin faimosul program "Aga și șpaga".

Lista lor este lungă, așa că, din rațiuni de timp, nu mă voi opri decât la câțiva dintre cei care au "trudit" chiar în ministerul condus de domnul Varujan Vosganian:

  • Elena Dascălu, secretar de stat în Ministerul Finanțelor - câștig de peste 90.000 de euro în anul 2007, din nominalizarea în șase comisii, comitete și consilii, pe lângă salariul lunar de 46.761 de lei;
  • Daniel Chițoiu, secretar de stat în Ministerul Finanțelor - câștig de peste 85.000 de euro, aceleași surse, consiliu de administrație și AGA, pe lângă un salariu de 46.350 lei;
  • Alice Bîtu, secretar de stat în Ministerul Finanțelor, se plasează pe un merituos loc trei, cu venituri de peste 80.000 de euro, pe lângă cei 46.761 lei salariul în minister.

Scandalul declanșat de nerușinarea cu care toată această clientelă politică s-a înfruptat din banul public a fost atât de mare, că ați fost nevoiți, domnilor foști guvernanți, să emiteți o ordonanță de urgență prin care să interziceți cumulul de consilii de administrație și să mai reduceți din veniturile copioase pentru care toți acești oameni nu mai erau nici măcar obligați să participe la ședințele consiliilor din care, formal, făceau parte.

În finalul memorabilei sale intervenții, vicepreședintele Partidului Național Liberal ne-a îndemnat, cu compasiune, să nu mai tot invocăm trecutul, prezentul și viitorul sunt timpii care au valoare și care trebuie să ne intereseze.

Nu este inedită opinia domnului Varujan Vosganian, am auzit-o frecvent și din gura altor lideri ai partidului pentru care trecutul rămâne un subiect profund dezagreabil.

Personal însă, sunt gata să urmez recomandarea domnului senator Varujan Vosganian, dar, ca să ne putem despărți în bună ordine de trecut, trebuie să ni-l asumăm cu cinste, cu cele bune și cu cele rele, apți de a evita, în viitor, gravele erori pentru care astăzi plătim atât de mult.

Vă mulțumesc pentru atenție, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Am luat notă de sugestia dumneavoastră, însă doresc să vă informez că la începutul ședinței eram în cvorum, erau înscriși 69 de colegi senatori.

Aveți dreptate, momentul declarațiilor politice este un moment politic important la care ar trebui să asistăm nu doar prin semnătură, ci și prin prezența efectivă în sală.

Vă mulțumesc.

 
Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică despre parlamentele bicamerale și parlamentele unicamerale;

Pentru două minute, are cuvântul domnul senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Puiu Hașotti:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Și eu vreau să aduc laudă domnului senator Feldman Radu Alexandru că și-a amintit că am fost poate primul dintre dumneavoastră, stimați colegi, care am atras atenția asupra acestei chestiuni.

De asemenea, subliniez încă o dată - am subliniat și săptămâna trecută - că declarația domnului senator, foarte interesantă, la modul foarte sincer, mă face încă o dată să fiu convins că o viitoare colaborare între PNL și PD-L este imposibilă.

Aș dori să fac câteva precizări, foarte pe scurt.

Vreau să vă spun că, acum doi ani, Partidul Național Liberal a lansat spre dezbatere un proiect de Constituție, care prevedea diminuarea foarte serioasă a numărului de parlamentari, atribuțiuni diferite, total diferite, pentru cele două Camere, erau însă două Camere!

Iată, inițiatorul acestui proiect intră acum în sala de ședințe, domnul senator Meleșcanu.

Aici trebuie să separăm niște lucruri.

Diminuarea numărului de parlamentari trebuie făcută prin modificarea, revizuirea unei legi, pe când una sau două Camere, Parlament bicameral sau Parlament monocameral, este o chestiune de Constituție.

Dacă se dorește atât de aprig Parlament unicameral, nu rămâne Guvernului Boc decât să emită o ordonanță de urgență pe această temă, și cu aceasta se încheie discuția.

Dacă este Parlament bicameral este altă discuție.

Vreau să vă atrag atenția că Parlamentul de la Bruxelles nu înseamnă că România și-a pierdut din suveranitate, România are aceeași suveranitate, însă a delegat doar niște competențe.

Să nu confundăm lucrurile.

A doua chestiune, din punct de vedere istoric, ni s-a spus aici de către un distins coleg că va face apel la istorie.

Nu am văzut acel apel.

Istoria arată că în 1864 Alexandru Ioan Cuza a înființat Senatul, care a fost desființat de regimul comunist.

Înainte de Alexandru Ioan Cuza au fost adunările ad-hoc, domnule senator.

Adunările ad-hoc nu erau parlamente.

Să știți că nu puteți duce în eroare chiar pe toată lumea.

Adunările ad-hoc nu erau parlamente, cum nici Kiseleff nu a făcut un parlament, ca să fim sinceri.

În altă ordine de idei, vreau să vă spun că suntem de acord cu scăderea numărului de parlamentari, dar, din toate țările foste comuniste, România are cei mai puțini parlamentari la suta de mii de locuitori.

Bulgaria are Parlament unicameral, dar are 250 de parlamentari la o populație de nouă milioane de locuitori, iar Lituania are aproape trei milioane de locuitori și 100 de parlamentari.

Să vă mai spun însă ceva, apropo de Parlament, de bicameral sau unicameral: niciun stat cu peste zece milioane de locuitori nu are o singură Cameră.

De altfel, presa a spus astăzi că - este al cincilea argument -, mai devreme sau mai târziu, în 2013, vom fi obligați să avem două Camere.

Înainte de a veni cu chestiuni din acestea populiste, care să placă urechii unuia sau unora, haideți să stăm strâmb și să judecăm drept și să lăsăm deoparte discursurile acestea care au o anumită notă de ipocrizie.

Sunt foarte multe chestiuni de discutat.

Legea votului uninominal este o aberație și a fost un atac dur la adresa partidului.

Noi avem nevoie de partide puternice, și o spun de la această tribună:

partidele trebuie lăsate să-și facă liste și să promoveze pe cine doresc ele.

Electoratul poate vota, Și peste tot, luați Uniunea Europeană și veți vedea în câte țări există votul uninominal și ce fel de țări sunt acestea, dacă tot vorbim de votul uninominal, dar nu este acum momentul pentru o astfel de discuție.

În privința CNVM-ului, și cu aceasta închei, am observat ce a spus domnul senator Radu Alexandru Feldman, interesant, dar la CNVM eu, aici, am cerut să votăm o inițiativă a colegului dumneavoastră Ion Oltean, prin care toată conducerea CNVM-ului să primească salarii la nivel de secretar de stat, și dumneavoastră ați votat împotrivă.

Luați stenograma și veți vedea că așa este.

Ar fi foarte multe de discutat.

Suntem de acord cu o dezbatere publică pe această temă, și a Parlamentului unicameral, și a reducerii numărului de parlamentari, dar vă repet, noi, acum doi ani de zile, am propus spre dezbatere un astfel de proiect.

Nu este niciun fel de problemă, dar dacă totuși doriți așa mult, ordonanță de urgență!, Guvernul Boc, și reducem numărul de parlamentari, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Mulțumesc, domnule senator.

 
Petru Bașa (PD-L) - declarație politică cu titlul Sprijin pentru crescătorii de bovine autohtoni;

Are cuvântul domnul senator Petru Bașa, Grupul parlamentar al PD-L.

Ultimul vorbitor, doamna senator Mihaela Popa.

 

Domnul Petru Bașa:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu vreau să fiu dur, dar pentru că au fost colegi care au vorbit despre lebede, eu vă cer permisiunea să vorbesc despre.., bovine.

În această perioadă în care unele televiziuni obediente unor potentați strigă mereu "Jos Băsescu!", cred că ar trebui să se abordeze și alte teme care interesează națiunea, cea care ne-a trimis aici, în această aulă.

Declarația mea se intitulează "Sprijin pentru crescătorii autohtoni de bovine".

Luni, 21 septembrie, 80.000 de producători de lapte din 8 țări membre ale Federației Europene a Laptelui au vărsat pe câmp 25 de milioane de litri de lapte în semn de protest față de prețul pe care aceștia îl primesc pe un litru de lapte, respectiv 0,18 euro.

Pentru a-și acoperi costurile, aceștia i-au cerut președintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, să facă posibil ca valoarea să crească la 0,4 euro.

Este vorba de fermieri din Franța, Germania, Italia, Luxemburg, Belgia, Elveția și Olanda.

Faptul că producătorii autohtoni de lapte nu au ajuns încă să recurgă la astfel de strategii pentru a ne atrage atenția asupra nemulțumirilor lor și asupra nevoii de sprijin pe care o resimt tot mai acut nu le exclude pe acestea din urmă.

În deplasările în teritoriu în circumscripția electorală am luat contact cu acești producători, care mi-au exprimat nemulțumirile și mi-au prezentat problemele lor.

Producătorii autohtoni de lapte - sunt colegi în sală din județul Brașov, eu sunt din județul Mureș - primesc pentru fiecare litru de lapte de vacă livrat la fabricile de profil sau la centrele de colectare 0,3 lei subvenție, asta dacă au aprobată cota de lapte, și alți 0,8-0,9 lei pe fiecare litru comercializat.

Sunt cazuri fericite, dar mulți fermieri au ajuns să dea laptele la porci, încât firmele de procesare sau intermediarii au încetat să mai preia cantitățile de lapte de la micii producători, fie din cauza scăderii consumului de produse lactate, fie din cauza noilor norme de calitate pe care micii producători nu le mai îndeplinesc.

Sunt alții care nu au avut atâția porci și au aruncat laptele în șanțul de drenaj din fața curții.

Dragi colegi,

Tocmai pentru ca aceste situații să fie cât mai mult limitate, Federația Crescătorilor de Bovine din România intenționează să deschidă fabrici de prelucrare a laptelui în fiecare județ din țară.

Proiectul, unul destul de îndrăzneț, prevede două modele de fabrici de procesare a laptelui: unul pentru o unitate cu o capacitate de procesare de 4.000 de litri pe schimb, iar celălalt, cu o capacitate de 10.000 de litri pe schimb, iar asociațiile județene de crescători vor avea posibilitatea de a alege unul din cele două modele.

După ce acest proiect va fi definitivat, ținând cont de condițiile actuale de creditare, pentru a contacta creditele necesare acestor investiții vor avea nevoie de garanții guvernamentale.

Este de datoria noastră să le acordăm acest sprijin, pentru că zootehnia și agricultura românească trebuie sprijinite și privite ca un factor decisiv în dezvoltarea durabilă a economiei românești.

Nu este normal ca producătorul autohton de lapte să primească bani sub prețul de producție al unui litru de lapte vândut, iar marile magazine să vândă lapte din import la de 3 ori prețul cu care l-ar vinde un producător autohton.

În momentul de față, potrivit crescătorilor de bovine, laptele adus din afară se regăsește în 80% din produsele lactate de pe piața românească.

În Evul Mediu, dragi colegi, reprezentanții unor bresle - vă spun fiindcă sunt din Sighișoara și știu istoria breslelor - dintr-un oraș sau cetate aveau întâietate în comercializarea produselor lor.

Nu spune nimeni că ar trebui să ne întoarcem în acea perioadă, dar trebuie să încurajăm producția și desfacerea internă.

Tot mai mulți producători ne semnalează faptul că fabricile mari, multe doar cu filiale în România, au monopolizat toată piața, iar, cu toată cofinanțarea de la stat, producătorii autohtoni spun că, în lipsa unei forme structurate de organizare, nu pot face față.

Dragi colegi, În România există 28 de asociații județene ale crescătorilor de bovine, care reunesc circa 30.000 de fermieri.

În România o mare parte din populație trăiește în mediul rural, îndeletnicirea principală în multe județe o reprezintă sectorul zootehnic, iar în cadrul acestui sector un rol important îl are creșterea bovinelor, majoritatea pentru producția de lapte.

Sunt câteva date suplimentare care să ne determine să găsim soluții și să acordăm sprijinul necesar crescătorilor de bovine, pentru a nu ajunge la falimentarea și acestui domeniu în care putem spune că România are tradiții.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

 
 

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca titlu 1 octombrie - Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice;

Până ajunge doamna senator Popa să citească declarația politică, permiteți-mi să vă informez că au depus în scris declarații politice următorii colegi: Anca Daniela Boagiu, Gabriel Mutu, Traian Constantin Igaș, Alexandru Mocanu, Dorel Borza, Dan Voiculescu, Gheorghe Pop, Adrian Țuțuianu, Sorin Lazăr, Elena Mitrea, Sorin Serioja Chivu, Nicolae Moga, Valer Marian, Cornel Popa, Marius Nicoară.

Vă mulțumesc.

 

Doamna Mihaela Popa:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează "1 octombrie - Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice".

Pe data de 1 octombrie celebrăm Ziua Internațională a Vârstnicilor, dată stabilită prin Rezoluția ONU de la 1 iunie 1991.

Declarația Adunării Parlamentare a Consiliului Europei evidențiază că îmbătrânirea demografică, modernizarea, criza economico-financiară și alte schimbări sociale aflate în curs sunt însoțite de o serie de amenințări la adresa, în special, a persoanelor vârstnice și a coeziunii sociale.

În ultimii ani, în societatea românească au avut loc mari schimbări în toate domeniile, iar vârstnicii au rămas pe un prag al societății undeva la limita dintre existență și supraviețuire.

Mass-media redă, în permanență, cazuri disperate ale persoanelor vârstnice care nu au asigurate nici cele mai elementare condiții de viață pentru a trăi într-un mod decent.

În România anului 2009 doar 30% din persoanele de peste 75 de ani sunt îngrijite de familie, restul de 70% au nevoie de ajutor din partea comunității.

Cei mai mulți dintre ei trăiesc izolați în propriile case sau în cămine de bătrâni, neglijați de societate și uneori de propria familie.

Foarte mulți dintre bătrânii noștri se confruntă, zi de zi, cu sentimentul dureros al singurătății și al lipsurilor materiale, tocmai de aceea ei au nevoie de acțiuni concrete, de proiecte de solidaritate socială, care să le asigure o mai bună protecție socială, care să răspundă nevoilor specifice ale acestei categorii de populație, pentru a putea beneficia de o viață autonomă și demnă, potrivit aspirațiilor sociale.

Dragi colegi, În decursul celor 20 de ani, uneori fără pensii, alteori cu pensii de 3 lei, drepturile persoanelor vârstnice au fost subminate.

PD-L și-a propus și a realizat introducerea unei pensii minime de 350 de lei, oferind un sprijin real acestei categorii sociale.

Cu toate demersurile făcute de Guvernul Boc pentru a îmbunătăți situația persoanelor vârstnice, această categorie socială rămâne, în continuare, una vulnerabilă, mai ales în această perioadă dificilă.

De aceea, grija societății și, în special, a noastră, a celor din Legislativ, ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a lor și de dezvoltare a unor programe care să le ofere posibilitatea continuării unor activități care să promoveze atât incluziunea socială, cât și participarea activă a acestora la viața societății.

În acest context, aș dori să amintesc unul dintre proiectele mele care se adresează și acestei categorii sociale - se numește "Societatea - a doua familie" -, prin care propun susținerea socială și promovarea egalității de șanse pentru persoanele dezavantajate.

Mai mult, PD-L Iași lansează "Gala centenarilor", pentru a-i sărbători pe cei 40 de centenari din județ, precum și pe cei 22 care vor împlini în anul 2009 această vârstă respectabilă.

Este un proiect amplu care se adresează tuturor acestor persoane.

Astfel, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice nu trebuie să fie doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunși în această etapă a vieții, ci și un prilej de reflecție a noastră asupra condiției lor, de a face mai bine cunoscute problemele reale cu care se confruntă persoanele vârstnice din toată țara.

Stimați colegi,

Nu trebuie să uităm că vârstnicii, aceste persoane cu mai multe amintiri - le-am numit eu -, au dreptul la independență, integrare socială și demnitate, ce pot fi obținute doar prin politici coerente care să le aducă mai aproape de standardele stabilite de statele membre la nivel ONU.

Să încercăm, împreună, un gest de solidaritate umană și socială, redându-le demnitatea de a se bucura de viață, tratându-i cu respect, ajutându-i să se simtă integrați în societate, activi și, mai ales, prețuiți, (Aplauze.)

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Anca Daniela Boagiu (PD-L) - declarație politică intitulată Revocarea domnului Nica sau consecința proverbului Dacă tăceai, filozof rămâneai (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Declarația politică se intitulează "Revocarea domnului Nica sau consecința proverbului «Dacă tăceai, filozof rămâneai»".

Dragi colegi,

Am asistat în ultimele zile la un carusel al declarațiilor iresponsabile care au avut ca autor un singur om politic.

Din păcate, nu este vorba despre un politician oarecare, ci de deja fostul ministru de interne al României, adică demnitarul care ar trebui să gestioneze din punct de vedere executiv problema ordinii publice în țara noastră.

Să luăm aceste declarații pe rând.

Mai întâi, domnul Dan Nica ne semnala, cu emfază, marea sa performanță în depistarea câtorva cazuri de așa-zisă infracțiune în exercitarea dreptului electoral la alegerile europarlamentare.

Despre cine e vorba, dacă acele cazuri sunt investigate mai departe, dacă se va ajunge la o anchetă judiciară, despre toate aceste lucruri nu am aflat nimic.

Am aflat, în schimb, că domnul Nica se luptă cu mafioții, că le va veni de hac și să aibă ei grijă cu cine se pun.

Declarații bune, într-un registru comic, dacă nu chiar parodic și caricatural.

Asta în timp ce statisticile Ministerului Administrației și Internelor arată că, de la începutul anului, nu a trecut nicio lună fără un jaf armat extrem de mediatizat.

În acest ritm, ar trebui să ne așteptăm, probabil, la devalizarea Trezoreriei, așa cum s-a întâmplat, recent, în Suedia.

Recent, ministrul Nica anunța triumfător lansarea a două operațiuni de mare amploare împotriva infractorilor din România: "Strada 2009" și "Tunetul".

De mare amploare au fost, dar numai ca resurse bugetare consumate.

Ca de obicei, rezultatele au fost jalnice, iar balonul electoral s-a dezumflat imediat.

Concluzia: domnul Nica s-a făcut din nou că muncește.

Dacă astfel de fapte mai pot fi luate în glumă, alte declarații ale domnului ministru au fost explozive pentru imaginea instituțiilor pe care le avea în subordine și pentru imaginea României, în general.

Acum câteva luni, marele lider PSD Marian Vanghelie afirma, fără nicio reținere, că arhiva "Doi și-un sfert" este pe mâini bune, sugerând astfel un control ilegal al politicului asupra unui serviciu intern de informații.

Reacția domnului Nica la un atac fără precedent asupra credibilității unei instituții de o asemenea importanță?

Inexistentă! Domnul Nica era mai preocupat de protejarea intereselor domnului Vanghelie decât de credibilizarea Direcției Generale de Informații și Protecție Internă DGIPI.

Picătura care a umplut însă paharul a fost declarația absolut incalificabilă și cu efecte dezastruoase asupra imaginii României în străinătate în legătură cu posibilitatea fraudării alegerilor prezidențiale.

Deși aceste declarații s-au dovedit a fi fără obiect, total tendențioase și iresponsabile, domnul Nica nu a dorit să își asume răspunderea.

Ca om politic conectat la peisajul politicii externe europene, vă spun cu mâna pe inimă că, dacă domnul Nica nu era revocat din funcție, România ar fi fost arătată cu degetul în Europa și suspectată de derapaje de la regulile democratice.

Acesta este adevăratul motiv pentru revocarea domnului Nica, și nu alte considerente de ordin politicianist invocate de colegii noștri de la PSD.

Când este vorba de imaginea și numele României în lume, este bine să ne gândim de două ori când declarăm ceva.

În cazul domnului Nica s-a aplicat însă zicala "Dacă tăcea, filozof rămânea".

Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca temă propunerea de referendum privind Parlamentul unicameral în România (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gabriel Mutu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a-mi expune punctul de vedere asupra declarației de joi a Președintelui României.

Declarația mea nu vine ca urmare a ceea ce a declarat Președintele României, ci pentru maniera în care opoziția a reacționat.

Mesajul de joi al actualului președinte a avut trei puncte esențiale, care aveau să fie răstălmăcite ulterior, și anume:

scăderea numărului de parlamentari, transformarea actualului Parlament din bicameral în unicameral, toate acestea în urma unui referendum care să fie organizat simultan cu alegerile prezidențiale.

Ce este rău în asta, vin eu și întreb? Nimic.

De fapt, este un alt mecanism prin care actualul președinte Traian Băsescu nemulțumește clasa politică în favoarea cetățenilor.

Asta deranjează foarte mult.

După ce a venit Guvernul Emil Boc să spună că printr-o lege a salarizării unice se va face dreptate în sistemul de remunerare efectuat din banii publici, acum mai vine și președintele să coboare ștacheta privilegiaților.

Pentru opoziție acest gest este unul cel puțin revoltător.

În privința numărului de parlamentari, trebuie să spunem de la început că, în urma unor calcule matematice și statistice, literatura de specialitate afirmă că cifra optimă de parlamentari pentru o țară se calculează după următoarea formulă: rădăcina cubică din numărul populației.

Pentru actuala populație a României, această cifră se situează undeva în jurul a 280 de parlamentari.

Dar se pare că în ultimii 20 de ani nimeni nu a fost cu adevărat deranjat de această suprareprezentare inutilă, ineficientă și ineficace.

Ba nu, domnilor colegi, lucrurile nu au stat chiar așa.

Cineva a fost nemulțumit, dar nu i-a păsat nimănui, pentru că acel cineva nu are puterea decât o dată la patru ani și atunci este amăgit cu reforme ce întârzie să apară.

Acesta este adevăru, nimănui nu-i pasă de faptul că omul simplu, contribuabilul, trebuie să plătească din propriul buzunar pentru încă 200 de parlamentari.

Să vă mai întreb acum altceva.

Sunt foarte mulți deranjați că numărul parlamentarilor va scădea.

De ce? Iar nu pot înțelege.

Eu sunt parlamentar ales în București.

Vă pot oferi multe exemple de senatori din această legislatură a căror prezență la vot, în prima sesiune, lasă de dorit.

O treime dintre senatorii de București au avut o prezență medie sub 30% în sesiunea trecută, și atunci de ce mai avem nevoie de peste 470 de parlamentari? Să se bucure de această demnitate și să nu fie nici măcar prezenți în Parlament?

Acest lucru trebuie spus clar și răspicat: anumiți senatori nu sunt prezenți în Parlamentul României decât atunci când există o miză.

Cu alte cuvinte, decât atunci când sunt prezente în număr foarte mare televiziunile, atunci apar și dumnealor, fac câteva declarații flamboaiante și, apoi, dispar.

Stimați colegi,

Este bine știut că cei 165 de parlamentari ai PD-L, încă din campania electorală, au susținut că vor depune toate eforturile necesare în vederea reducerii numărului de parlamentari și pentru trecerea la un sistem parlamentar de tip unicameral.

Totuși, sper că și ceilalți membri ai Legislativului vor lua în calcul rezultatul referendumului.

Sper, stimați colegi, că nu veți mai neglija opțiunea cetățenilor, așa cum ați făcut după referendumul din 25 noiembrie 2007, când peste 80% din români au votat pentru o schimbare radicală a sistemului electoral, iar dumneavoastră ați croit o struțo-cămilă ce v-a surprins și pe dumneavoastră în cele din urmă.

Sper ca, de această dată, fiind aleși în colegii uninominale, să aveți un alt tip de conduită.

Ați ieșit pe toate posturile TV să declarați că un sistem unicameral este tipic statelor comuniste.

Nu ați făcut altceva decât să vă faceți de râs.

Numai dacă ne uităm în Uniunea Europeană, vom vedea că există 14 state cu parlamente unicamerale și doar 13 state cu parlamente bicamerale, și cred că nimeni nu poate spune că în Uniunea Europeană, un construct care s-a fondat în jurul ideii de democrație, predomină totalitarismul.

Am văzut cu toții cum o pondere importantă din legislația statelor europene este influențată de ceea ce se întâmplă la Bruxelles sau la Strasbourg.

Prin urmare, putem afirma că noi, cei din clubul european, avem o parte a Legislativului acolo, motiv pentru care putem afirma că, pentru celeritatea procesului legislativ, ar fi suficientă o singură Cameră.

Totodată, potrivit art. 1 din Constituție, statul român este unul unitar, iar soluția unicamerală devine astfel cea mai viabilă soluție, pentru că ideea de unitate a națiunii conduce la ideea de unicameralism.

Nu în ultimul rând, cuplarea referendumului cu alegerile prezidențiale este legată, pe de o parte, de costurile pe care le implică o consultare populară de o asemenea anvergură, dar și de dorința de a obține o imagine cât mai fidelă în ceea ce privește doleanțele cetățenilor.

Este foarte bine, așadar, că referendumul are loc simultan cu alegerile prezidențiale, întrucât în ultimii 20 de ani s-a observat că la acest tip de scrutin prezența românilor este mai crescută.

Așadar, stimați colegi, prin acest referendum se vrea o schimbare fundamentală a sistemului parlamentar al României, schimbare ce nu dorește altceva decât punerea în acord a caracteristicilor statului cu sistemul de reprezentare și legiferare.

Traian Constantin Igaș (PD-L) - declarație politică având ca titlu Politicile sociale - temă secundară pentru politicienii români de până acum (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Traian Constantin Igaș:

Declarația politică se intitulează "Politicile sociale - temă secundară pentru politicienii români de până acum".

Politicile publice sunt sarcina clasei politice.

Dacă ne întrebați pe cei de la Partidul Democrat Liberal, aceasta este singura rațiune pentru care sistemul democratic a instaurat clasa politică drept clasă conducătoare.

Spuneți dumneavoastră, stimați colegi, care sunt subiectele de interes manifestate în intervențiile publice și inițiativele legislative ale oamenilor politici din România.

Vorbesc politicienii români despre altceva decât persoane, calități ale lor, manifestări ale acestora, sau de proiecte de legi disparate, aruncate în Parlament la întâmplare, pentru a rezolva probleme de moment, în stil pompieristic?

Singurele analize serioase, cu date statistice solide, cu evaluări profesioniste, efectuate de cei mai buni specialiști români în domeniu, au fost efectuate la Palatul Cotroceni, în ultimii cinci ani, sub conducerea și la cererea președintelui Traian Băsescu.

Interesul pentru programele de politici publice l-a distanțat pe actualul șef al statului de oricare dintre persoanele publice care își dau cu părerea, doct, pe televizoare și în presă.

Lipsa de coerență și eficiență a politicilor sociale este evidentă pentru oricare dintre locuitorii acestei țări, blocați în straturi sociale polarizate excesiv.

Opozanții reformelor structurale necesare statului român mai găsiseră un pretext pentru stagnarea care ne caracterizează de douăzeci de ani încoace: nu se fac reforme radicale în momente de criză.

S-au găsit tocmai național-liberalii să spună asta, cei care pretind că au în vocabular și înțelesul exact al termenului "criză".

De fapt, în mod evident, și semnatarii moțiunii de cenzură de săptămâna trecută știu că esența termenului "criză" este "oportunitate", adică șansa de a reforma tot, fără să mai fie nevoie să dărâmi tot ce se dovedise ineficient până la acea perioadă.

Nevoia de reformare nu mai este satisfăcută, în perioade de criză, prin necesitatea de a dărâma întâi, din temelii, tot ceea ce încurcă procesul, ca abia apoi să reconstruiești, criza rezolvă ea, în sine, problema dărâmării structurilor care s-au dovedit ineficiente.

Nu mai rămâne decât ca noua viziune asupra domeniului atins de criză să fie pusă în aplicare.

Întreaga istorie a lumii a dovedit asta cu asupra de măsură.

Doamnelor și domnilor colegi, Știți foarte bine că am dreptate atunci când afirm că este rușinos pentru societatea românească să continue tergiversarea modernizării statului și să blameze, pe motive inventate, reformele structurale absolut vitale.

Raportul prezidențial elaborat pe marginea situației socioeconomice arată clar faptul că, în contextul socioeconomic de astăzi, ar trebui să facem față unei duble provocări: reducerea încasărilor bugetare și a veniturilor populației și nevoia de creștere a cheltuielilor de protecție socială.

Dacă ne uităm dincolo de realitatea de peste o oră sau de peste cinci ore, atunci realizăm și altfel de realități, pe care le tot ignorăm, pentru că ne afectează prea puțin în acest moment: îmbătrânirea accelerată a populației prin politicile implicite de descurajare a natalității și prin migrație.

Nu s-a preocupat nimeni de asta până acum, așa cum nu s-a preocupat nimeni nici de șansele reale ale generației tinere într-o societate globalizată, și nici de asigurarea calității actului medical prin calificarea unui personal care să fie și dispus să sprijine concetățenii în efortul de asigurare a sănătății.

Cu alte cuvinte, dezinteresul pentru resursa umană în România a depășit de mult cotele acceptabile.

Nicio politică socială promovată de vreun guvern social-democrat, liberal sau țărănist n-a avut în vedere o viziune pe termen mediu și lung asupra dezvoltării societății românești, în ansamblul ei.

Carențele sistemului național de protecție socială identificate de comisia prezidențială reprezintă baza de la care oricare dintre noi, de bună-credință, poate enumera cauzele lipsei de perspectivă față de evoluția românilor, în ansamblu, ca națiune.

Specialiștii au pomenit, în raport, despre lipsă de coerență instituțională și de planificare strategică, despre risipa banului public, inechitatea flagrantă în distribuirea resurselor bugetare, dar, mai ales, despre existența unor riscuri sociale majore generate de tendințele de evoluție a structurii populației.

Adică, tot despre lipsă de politici publice vorbim, pentru că problemele rezolvate de guvernanții români din 1990 și până acum au fost doar cele ale clasei privilegiate, cea care are acces la structurile de putere și de conducere din statul român.

Nici nu-i de mirare că mai mult de o zecime din populația țării a ales să părăsească țara, în efort individual de salvare familială, de vreme ce tot situația grupurilor restrânse a fost rezolvată și prin actele de guvernare.

Ar fi un gest de mare responsabilitate din partea noastră, a celor care ne aflăm aici tocmai pentru a da coerență și viziune eforturilor de transformare a statului român într-unul capabil să aibă grijă de cetățenii săi, să ne preocupăm cu adevărat de șansele cetățenilor noștri de a se împlini personal și profesional pe aceste planuri mioritice, nu în alte zone ale globului.

Planurile de monitorizare și evaluare a strategiilor curente și anterioare ar trebui să fie punctul de plecare pentru orice nou plan elaborat.

Gândiți-vă, stimați colegi, nimeni n-a efectuat vreodată în vreo instituție românească, în afara Curții de Conturi, o analiză obiectivă a execuției bugetare proprii.

Numai când vom fi capabili de o asemenea performanță vom putea să găsim soluții pentru îmbunătățirea mecanismelor de alocare eficientă a resurselor și pentru creșterea productivității muncii.

Iată de ce propunerea președintelui Traian Băsescu de a trasa, la unison cu întreaga clasă politică, liniile directoare pe care să poată fi construit actul de guvernare coerent și predictibil merită luată în considerare și merită să întrunească adeziunea noastră.

Alexandru Mocanu (PD-L) - declarație politică intitulată De ce Parlament unicameral și mai puțini parlamentari? (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Alexandru Mocanu:

Declarația politică este intitulată "De ce Parlament unicameral și mai puțini parlamentari?"

Joi, 24 septembrie, președintele Traian Băsescu a cerut avizul Parlamentului pentru organizarea unui referendum național prin care cetățenii României să se pronunțe dacă sunt de acord cu un Parlament unicameral, care să funcționeze cu cel mult 300 de parlamentari.

Este nevoie de referendum? Părerea mea este că da.

Mai mult, cred că președintele era obligat să cheme poporul la referendum pentru că:

a) De 6-7 ani, toate cercetările sociologice arată că românii acordă Parlamentului, pe zi ce trece, mai puțină încredere, pronunțându-se, invariabil, pentru reducerea numărului de parlamentari.

b) Ținând cont de această voință explicită rezultată din sondaje, clasa politică trebuia să ia act și să procedeze în consecință.

Aceasta este regula de fier care trebuia să funcționeze și în democrația noastră, insuficient consolidată, dar nu a funcționat.

Singurii politicieni care încă din 2005, în mod constant, au adus de mai multe ori în dezbatere publică această chestiune și s-au pronunțat în favoarea cererii populare au fost Traian Băsescu și cei din PD-L, dar neavând majoritate nu au putut demara procedura.

Restul politicienilor au îngânat ceva - nimic concret, nimic categoric -, adică s-au făcut că plouă, ca de obicei.

c) Dacă voința poporului nu este luată în seamă de către cei trimiși de acesta să îi reprezinte, atunci, spune Constituția, poporul decide inclusiv pentru politicieni.

De aceea, președintele, cel mai reprezentativ ales al poporului, era obligat să ceară organizarea referendumului.

Amintiți-vă că așa s-a întâmplat și cu votul uninominal cerut insistent de cetățeni.

N-a fost aleasă cea mai potrivită formă, dar se poate corecta, altfel nu am fi avut niciodată votul uninominal dacă șeful statului nu ar fi convocat un referendum pe această temă.

Peste tot în lume, reforma statului nu se face de la sine.

Adesea ea trebuie împinsă vârtos de la spate, alteori este nevoie de revolte sau chiar de revoluții, și asta pentru că reforma se face împotriva intereselor diriguitorilor vremii.

Dar iată, în câteva date statistice, cum este rezolvată această chestiune în lume:

Astăzi, 60% din statele lumii și 65% din statele europene afiliate Uniunii Interparlamentare au parlamente unicamerale.

Din cele 27 de state ale Uniunii Europene, 14 au parlamente unicamerale.

Cât privește numărul de parlamentari, în țările europene numărul mediu de parlamentari este de 170.

În Uniunea Europeană numărul mediu este de 185, niciunul din parlamente nedepășind 400 de membri.

România are 471 de parlamentari, 334 deputați și 137 senatori.

Oricum, avem un număr excesiv de senatori, chiar prin comparație cu țările care au parlament bicameral.

Astfel: Germania are 69 de senatori, la 82 de milioane de locuitori, Polonia are 100 de senatori, la 38 de milioane de locuitori, Statele Unite ale Americii au 100 de senatori, la 302 milioane de locuitori, România are 137 de senatori, la 22 de milioane de cetățeni.

Nu este cazul, aici și acum, să trec în revistă avantajele și dezavantajele unui Parlament unicameral, spun doar că, în situația României de azi și de mâine, ele pledează net în favoarea introducerii sistemului monocameral, care asigură, de departe, o eficiență sporită a activității de legiferare.

Prin renunțarea la o Cameră și reducerea numărului de parlamentari, se reduce și birocrația excesivă și se fluidizează procesul de adoptare a legilor.

În plus, astăzi, toate statele lumii sunt afectate de criza economică și toate încearcă să găsească modalități de reducere a cheltuielilor publice.

La noi, prin această măsură, se va realiza o economie anuală de minimum 400 de milioane de euro.

Propunerea i-a luat prin surprindere pe preopinenții domnului Băsescu, care, la primele declarații, păreau căzuți de pe Lună.

De exemplu, profesorul de istorie Crin Antonescu, deși nu-l întrebase nimeni, s-a simțit obligat să zică ceva, și atunci a spus că unicameralul este un fel de Marea Adunare Națională, pe modelul Sovietului Suprem.

Se vede că și ca profesor de istorie a făcut cam tot atâția câlți cât a făcut ca deputat de Teleorman (2000-2004), altfel trebuia să știe că Sovietul Suprem avea două Camere:

Sovietul Uniunii (Camera inferioară) și Sovietul Naționalităților (un fel de Senat, cu reprezentare egală a republicilor și teritoriilor autonome).

Dacă nu știe, să-l întrebe pe "primarul care este", care este prieten cu...

Goagăl!

În același timp, Mircea Geoană, vânăt ca sulfatul de sodium, silabisea ceva despre nu știu ce panică în care ar fi intrat Traian Băsescu.

De altfel, aceasta face diferența între președintele Băsescu și ceilalți politicieni:

Traian Băsescu ascultă vocea națiunii, iar ceilalți doar se prefac că o ascultă.

Prin ceea ce a făcut și face în continuare, Președintele României răspunde nevoii de reformă și de modernizare a societății românești.

Traian Băsescu are puterea și curajul de a recunoaște că fără reforme profunde România nu poate recupera decalajul față de statele vechi ale Uniunii Europene.

Ne place sau nu, reforma nu este completă dacă nu se reflectă și asupra clasei politice.

Avem nevoie de eficientizare și de reducere a cheltuielilor la toate nivelurile.

Dacă va înțelege comandamentul momentului, clasa politică are șansa să (re)câștige încrederea românilor.

Aceștia ar vedea că și clasa politică este dispusă să se reformeze, să devină mai eficientă, dar și să suporte un cost în vremuri de criză economică.

În fine, dacă referendumul are loc în noiembrie pe 15, pe 22 sau pe 29, ori în decembrie, pe 6 sau pe 13, asta, credeți-mă, are puțină importanță.

Pentru români va conta doar cine susține voința lor, Și numele acesta este deja cunoscut:

Traian Băsescu, Președintele României.

Dorel Constantin Vasile Borza (PD-L) - declarație politică având ca titlu PD-L, un partid responsabil (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Declarația politică este intitulată "PD-L, un partid responsabil".

Alături de reforma învățământului și Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru restructurarea agențiilor statului, o lege extrem de importantă, care vine pe linia reformării profunde a statului, demarată de Guvernul Emil Boc.

Foarte mulți au zâmbit pe sub mustață atunci când domnul prim-ministru Emil Boc anunța, cu câteva luni în urmă, că va diminua drastic numărul agențiilor de stat.

Mulți credeau că nu va avea curajul să scuture acest sistem al agențiilor mari consumatoare de bani de la buget.

Cum să faci acest lucru în an electoral?

Cum să sacrifici clientela politică bine înfiptă în fruntea sutelor de agenții, autorități și alte astfel de structuri?

Uitați că acest lucru s-a înfăptuit prin asumarea răspunderii de către Guvern pe marginea legii referitoare la reorganizarea agențiilor.

PD-L a demonstrat, încă o dată, că este un partid responsabil, pentru care interesele țării prevalează asupra celor mărunte de partid.

Potrivit acestei legi, din 232 de agenții vor rămâne 112, iar aproape zece mii de posturi vor fi restructurate, dar poate cel mai important aspect este faptul că veniturile agențiilor vor intra în bugetul de stat.

Nu vor mai exista agenții care să se lăfăie în bani pe motiv că sunt venituri proprii.

La urma urmei, și acele venituri înseamnă tot ban public.

În acest moment, la dispoziția agențiilor există fonduri de aproximativ un miliard de euro.

Acești bani vor intra în bugetul de stat.

Nu vor mai exista salarii care să sfideze pe toată lumea și, în primul rând, bunul-simț.

Vremurile bugetarilor de lux de la agențiile statului au trecut.

A trecut și vremea achizițiilor de lux, a limuzinelor de sute de mii de euro, a sediilor impozante etc.

Știm cu toții, și ar fi o ipocrizie să nu recunoaștem acest lucru, că multe agenții s-au transformat în locuri de sinecură pentru clienții politici ai tuturor partidelor.

Numărul experților din agențiile statului este, în medie, de 50%, restul locurilor de muncă fiind posturi din aparatul administrativ.

Prin reducerea posturilor din agenții, statul va câștiga anual peste 20 de milioane de euro.

Acești bani urmează să fie investiți în infrastructură.

Iată, așadar, că vor fi mai multe câștiguri prin aplicarea acestei legi importante.

Aceeași lege conține măsuri pentru stimularea mediului de afaceri.

Astfel, profitul reinvestit nu va mai fi impozabil.

De asemenea, o măsură în favoarea mediului de afaceri este extinderea programului "Rabla"

pentru persoanele juridice.

Aceeași lege vizează unele aspecte din domeniul agricol.

Se va majora astfel plafonul Fondului de garantare pentru agricultură, iar programul "Rabla" va viza și tractoarele.

Iată, așadar, că avem de-a face cu o lege extrem de importantă, care vizează mai multe sectoare ale economiei românești.

O lege care va produce efecte benefice, mai ales într-o perioadă de criză cum este aceasta pe care o traversăm.

Dan Voiculescu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Traian Băsescu - o necesitate istorică (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dan Voiculescu:

Declarația politică este intitulată "Traian Băsescu - o necesitate istorică".

Mandatul președintelui Băsescu se apropie de final.

Dacă va fi sau nu continuat de un al doilea mandat, vom decide cu toții peste două luni.

Analizând obiectiv prestația lui Traian Băsescu, pot afirma, în deplină cunoștință de cauză, că Domnia Sa a devenit un reper politic semnificativ, o veritabilă necesitate istorică.

Voi explica de ce.

Până la alegerea sa în fruntea statului, funcționarea democrației românești a fost strict formală, iar separarea puterilor în stat pur simbolică.

În timpul guvernărilor PSD, partidul care câștigase alegerile deținea întreaga putere, Legislativul, Executivul și puterea judecătorească având, toate, aceeași culoare și aceleași obiective.

Bune sau rele, istoria va decide.

Sigur, au mai existat fricțiuni între domnii Iliescu și Năstase, dar acestea au fost mai curând certuri de familie decât o confruntare între instituții ale statului.

Iar în guvernarea CDR, 1996-2000, ne-am confruntat cu un veritabil conflict tribal între capii care se coalizaseră pentru a forma Guvernul, și nu cu o tensiune instituțională între cele trei puteri în stat.

După cinci ani sub mandatul de președinte al lui Traian Băsescu, situația este radical schimbată: Guvernul este condus autoritar de președinte, Parlamentul se confruntă sistematic cu Executivul, după model american, miniștrii sunt anchetați de comisii parlamentare, iar ordonanțele și proiectele de lege înaintate de Guvern trec selectiv, în funcție de dorințele și agenda forului legislativ.

La rândul lor, magistrații se află în conflict deschis cu Guvernul și Parlamentul, solicitând tocmai respectarea de facto a statutului lor de putere în stat, iar Curtea Constituțională este frecvent solicitată să tranșeze disputele dintre puterile statului.

În aceste condiții, se impun două concluzii:

  1. Sub presiunea constantă a președintelui său, România traversează o criză instituțională fără precedent.
  2. Această criză poate constitui momentul emancipării instituțiilor fundamentale ale satului, momentul majoratului întârziat al democrației românești.

Tentația naturală a lui Traian Băsescu spre gesturi autoritare a determinat o contrareacție pe măsură, parlamentarii și magistrații, care până de curând păreau preocupați doar de mize private, au fost, practic, obligați să lupte pentru interese generale în care nu mai credea nimeni: democrație și separarea puterilor în stat.

Totodată, imposibilitatea acută a domnului Băsescu de a respecta onest un parteneriat politic fie cu stânga, fie cu dreapta a făcut posibil.., imposibilul: de aproape trei ani PSD și PNL colaborează eficient, cu sau fără o înțelegere explicită.

Toate acestea demonstrează că, în ciuda rezervelor pe care le aveam cu toții, democrația românească este un organism sănătos, capabil să lupte împotriva oricărui virus.

Și, pentru că în lupta cu virusul organismul se întărește, la cinci ani de la alegerea lui Traian Băsescu, România ar trebui să aibă astăzi anticorpi puternici care să poată respinge orice infecție autoritaristă.

În 2004 eram vulnerabili, în 2009 ar trebui să devenim imuni.

Au fost cinci ani de febră, dar se pare că aveam nevoie de pericolul unei noi dictaturi pentru a învăța să-i rezistăm.

Mulțumim Traian Băsescu!

Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe Pop:

Declarația politică este intitulată "Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice".

În sesiunea ONU din februarie 1991 s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca "Zi Internațională a Persoanelor Vârstnice".

Tot în același an, la 16 decembrie, Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 46/91, a adoptat "Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă, destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați", dintre care aș enumera:

principiul participării, principiul independenței, principiul integrării, principiul autorealizării și principiul demnității.

Începând din anul 1998, la data de 1 octombrie și în România este sărbătorită "Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice".

Devenită deja o frumoasă tradiție, sărbătorirea acestei zile se află sub semnul atenției și al prețuirii de care se bucură în țara noastră persoanele de vârsta a treia.

Ziua de 1 octombrie este o zi specială pentru toți, tineri și vârstnici deopotrivă.

Această zi nu trebuie să reprezinte doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunși în această etapă a vieții, ci și un prilej de reflecție asupra condiției de pensionar în societatea de astăzi.

Pensionarii de azi sunt părinții noștri, cei care zeci de ani, prin eforturi și sacrificii, și-au făcut datoria față de noi și față de țară.

Încă de la naștere, oamenii parcă s-ar lupta să ajungă bătrâni.

Etapele vieții se succed cu repeziciune: copilăria, adolescența, tinerețea, maturitatea, bătrânețea.

Se pare însă că viața a demonstrat că etapa cea mai grea este bătrânețea.

Viața, pentru foarte mulți, trece așa de ușor, încât pur și simplu te trezești bătrân.

Cei care au știut să-și organizeze viața au muncit asigurându-și o pensie, care însă, oricât de consistentă ar fi, după o anumită vârstă și în anumite condiții nu este suficientă.

De multe ori, viața bătrânilor a devenit temă a discursului politic, dar aceste discursuri nu țin de cald, și nici de foame.

Este de datoria noastră, a oamenilor politici și a guvernanților, să căutăm modalitățile prin care viața bătrânilor să fie cel puțin mulțumitoare.

Societatea românească trebuie să devină o societate pentru toate vârstele, în care orice individ, fiecare cu drepturi și responsabilități, are un rol activ de jucat.

Sărbătoarea aceasta, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să prilejuiască pentru noi toți niște reflecții, pentru că, în graba către viitor, nu trebuie să scăpăm din vedere dezideratele, cerințele, nevoile celor ajunși la această vârstă și să ne întoarcem mai mult privirile spre cei care au construit prezentul și o parte din trecut.

Un vechi proverb spune: "Cine nu are bătrâni să și-i cumpere.", iar cei care au avut nevoie măcar o dată în viață de un sfat, de o vorbă bună și de un sprijin în momente grele înțeleg perfect aceste cuvinte.

De aceea, avem datoria morală de a identifica soluții de protecție a pensionarilor, respectiv a persoanelor vârstnice, fără a aduce atingere demnității lor, și care nu trebuie să-i facă să se simtă excluși social.

În această zi dedicată cinstirii persoanelor vârstnice doresc să-mi exprim sentimentele mele de respect, de prețuire față de toți cei care fac parte din familia părinților și bunicilor noștri.

La mulți ani cu sănătate!

Adrian Țuțuianu (PSD+PC) - declarație politică intitulată Romania - The land of president's choices (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Adrian Țuțuianu:

Declarația politică se intitulează "Romania - The land of president's choices".

Stimați colegi,

Nu mai este un secret pentru nimeni că avem una dintre cele mai frumoase țări: peisaje de vis, oameni primitori, bogății naturale nebănuite.

Turiștii îndepărtați au descoperit-o cu bucurie și se întorceau aici ori de câte ori aveau ocazia.

Toate acestea ar fi trebuit să fie o oportunitate de dezvoltare pentru români și tema principală a acestei declarații cu ocazia Zilei Mondiale a Turismului.

Numai că nu este deloc așa.

De ce? Simplu: avem, de aproape cinci ani, un președinte-jucător, iar acesta protejează, fără nicio jenă sau reținere, o doamnă care a ținut și loc de.., cocoș la Cotroceni, o doamnă care a croșetat în direct, de dragul popularității, care a spălat podelele cu mopul pentru a ne convinge de aptitudinile gospodărești înnăscute, care i-a dus președintelui-pacient prăjiturile preferate, iar lista poate continua cu multe alte dovezi de atașament față de.., valorile prezidențiale.

Și pentru atâta sârguință, era normal să fie răsplătită regește.

A primit în dar un.., minister, înființat special pentru Domnia Sa, cu dedicație de la Cotroceni:

Ministerul Turismului.

Ați recunoscut-o, desigur, pe Elena Udrea, blonda care a detronat-o pe Magda Ciumac la numărul aparițiilor din tabloide.

Cumva pentru a-și intra în rol, "prima turistă a țării" a început să colinde plaiurile mioritice, cu o traistă tradițională pe umăru-i delicat, obligat să se adapteze rapid la noul brand, mai puțin faimos decât Louis Vuitton, Prada sau Gucci.

Nu s-a dat în lături de la nimic.

Ea spune că pentru promovarea turismului, noi spunem că pentru propria imagine.

Deși credeam că știe, a învățat să călărească și s-a asigurat că talentele sale vor fi intens mediatizate la ore de vârf.

A dorit să redeschidă, plină de evlavie, căile turismului ecumenic, demers care, pornind de la ea, li s-a părut multora o glumă cel puțin nereușită.

S-a plimbat cu căruța și i-a dat gestului său curajos un nume: ecoturism.

Le-a dat startul salvamarilor, chiar dacă la final de sezon estival, ce mai conta, cât timp era în scopul nobil de a promova plajele românești.., la final de august?!

Toate acestea pe fondul unui scandal monstru care planează de câteva luni asupra ministerului condus de Domnia Sa, Și asta pentru că doamna Udrea a dorit să fie mereu în centrul atenție, un moft care ne-a costat pe toți foarte mulți bani publici și o pată imensă aruncată pe imaginea turismului românesc.

Ce păcat că în tot acest timp plajele noastre au rămas aproape goale, pensiunile de la munte mai uitate ca niciodată, turiștii preferând să-și petreacă vacanța în alte țări.

De altfel, cifrele care ies la iveală sunt îngrijorătoare:

numărul românilor care și-au petrecut vacanța în țară a scăzut cu 20%, încasările hotelierilor au scăzut și ele cu 50 de milioane de euro.

Cât despre străinii care ne-au vizitat țara, numărul acestora a scăzut cu 30%.

Trăgând linie, sezonul estival 2009 întoarce turismul românesc la rezultatele obținute în urmă cu patru ani, și asta în condițiile în care proaspăt-înființatul Minister al Turismului estima creșteri de 10%, mizând, probabil, pe rezultatele aduse de campania de promovare internațională a României.

Un vis frumos care a costat o groază de bani și s-a transformat destul de repede într-un coșmar.

Totuși, n-am fi corecți până la capăt dacă nu am recunoaște că o latură a turismului a funcționat destul de bine anul acesta: cel electoral.

Au fost vizitate intens de autocare pline de oameni localități conduse de primari "portocalii".

Poate pentru faptul că doar acolo pot fi văzute obiective de maxim interes turistic...

Un lucru e cert: doamna Udrea nu vrea să piardă timpul.

Plimbările cu iz de baladă câmpenească au fost înlocuite cu un du-te-vino penibil la comisia de anchetă a Parlamentului - pe care își face timp să o persifleze de fiecare dată - sau, de ce nu?, cu câte o cină "discretă" alături de însuși protectorul de la Cotroceni, un semnal clar adresat tuturor că, după cum iarna nu-i ca vara, nici Udrea nu-i ca Ridzi.

Prin urmare, șefa salvamarilor nu-și poate sfârși cariera politică printr-o demisie rușinoasă.

Mă veți întreba unde e turismul în toată această declarație.

Tocmai asta e problema:

România anului 2009 nu mai are turism! Bine că, în schimb, are minister!

Vă mulțumesc.

Sorin Constantin Lazăr (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Avem nevoie de locuri de muncă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Sorin Constantin Lazăr:

Declarația politică este intitulată "Avem nevoie de locuri de muncă".

Ajutorul de șomaj a devenit unica sursă de venit pentru mii de moldoveni.

Numai în județul Iași există peste 20.000 de șomeri, rata oficială de șomaj fiind de 7,06%.

Situația se prezintă la fel de grea și în celelalte județe ale Moldovei, unde se înregistrează următoarele rate ale șomajului: Vaslui - 12,5%, Bacău - 8,3%, Neamț - 6,7%, Suceava - 6,59%, Vrancea - 6,3%, Botoșani - 5,8%, Media pe țară este de 6,6%.

Foarte afectate de șomaj au ajuns, în ultima perioadă, persoanele din mediul rural, dar și absolvenții de învățământ superior și mediu.

Grav este faptul că universitățile și liceele ieșene au devenit, peste noapte, fabrici ce produc șomeri pe bandă rulantă.

Tinerii care au absolvit școala în 2009 reușesc cu greu să se integreze în câmpul muncii.

Astfel, în bazele de date ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), la sfârșitul acestei veri figurau ca șomeri 1.226 de absolvenți, dintre care 673 de persoane nou-intrate în sistem.

Din păcate, încă nu se întrevăd soluții pentru depășirea acestei situații, cel puțin la nivelul județului Iași.

Analizele economice arată că, la fel ca în toată țara, doar puțin peste 10% din firmele existente își propun noi angajări de personal.

Restul societăților fie merg pe păstrarea numărului actual de angajați, fie vor recurge și ele la concedieri.

Prin urmare, regiunea de nord-est a României rămâne printre cele mai sărace zone ale țării, în pofida diferitelor programe economice, politice sau doar electorale care își propuneau dezvoltarea rapidă a acestei regiuni.

În aceste condiții, este cu atât mai curioasă încetineala cu care autoritățile locale consumă fondurile europene.

Aici, în capacitatea României de a absorbi eficient banii europeni poate sta una dintre soluțiile diminuării efectelor crizei economice care ne bântuie.

De aceea, cerem Guvernului mai multă hotărâre și implicare în această chestiune.

Dacă nici banii europeni nu suntem în stare să-i cheltuim așa cum trebuie, înseamnă că undeva, în sistem, există o mare problemă.

Vă mulțumesc.

Elena Mitrea (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Legalizarea prostituției și a drogurilor - distrugerea familiei și înrobirea femeii (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Elena Mitrea:

Declarația politică se intitulează "Legalizarea prostituției și a drogurilor - distrugerea familiei și înrobirea femeii".

Săptămâna care tocmai s-a încheiat ne-a oferit un pachet consistent de subiecte, așa încât, ca femeie, nu pot să trec indiferentă peste subiecte care aduc atingere familiei și societății în care trăim.

Comisia prezidențială de analiză a riscurilor sociale și demografice, prin asumare prezidențială, intenționează să legifereze prostituția și să dezincrimineze consumul de droguri ușoare.

Aceste teme lansate vor fi înaintate, cu siguranță, spre studiu Guvernului și, apoi, Parlamentului spre asumare sau, în cel mai fericit caz, spre dezbatere.

Femeia în politică, ca și în viață, aduce eleganță și echilibru.

Vreau să cred că prezența noastră va reuși, cu eleganță, să impună un echilibru în acest sens, pentru că victimele acestui viciu sunt, în primul rând, femeile, egalele noastre, și copiii pe care noi îi aducem pe lume.

Dezincriminarea consumului de droguri ușoare nu reduce numărul de consumatori, ba chiar încurajează consumul, pentru că aceasta le va permite să nu se mai ferească, și așa se va dezvolta și mai mult traficul de droguri.

Consumul de droguri afectează sănătatea, produce consecințe dramatice asupra familiilor, în care tot femeia trăiește mai intens drama copilului copleșit de acest viciu.

Este o problemă foarte serioasă cu care trebuie să ne luptăm, pentru înființarea și dezvoltarea de servicii specializate de prevenție și tratament, și nu pentru promovarea acestui flagel care poate pune stăpânire pe tinerii noștri aflați tot mai mult în imposibilitatea de a-și găsi un loc decent în societate, privind oferta serviciilor și facilităților create pentru ei, cât și posibilitatea de a locui în condiții adecvate în care să-și întemeieze o familie sănătoasă.

Este foarte greu să împarți drogurile în categorii și să vorbești de prostituție fără să te gândești la femeia care a ajuns să facă prostituție.

Voi dezvolta, cu precădere, subiectul legiferării prostituției, deoarece, conform statisticilor, este acela pe care bărbații îl doresc împlinit mai mult decât femeile, cu convingerea că problema drogurilor o vom respinge în tandem, ca o problemă comună a tinerilor, față de care suntem datori să le oferim un climat educațional sănătos.

Prostituția este o forma de discriminare și de excludere pentru un stat democratic, este un pas înapoi făcut în lupta pentru emanciparea femeii în zilele noastre, când promovăm mai mult, deși cu rezultate puține, egalitatea de șanse între femei și bărbați.

Legiferarea prostituției înseamnă crearea în societate a unei noi instituții, care, prin însăși natura ei, se află în opoziție sau în conflict de interese cu aceea a familiei.

Condamnăm totdeauna femeia care a ales sau a fost nevoită să aleagă practicarea acestei meserii, fără să analizăm cauzele care au adus-o acolo, fără să incriminăm bărbatul care profită de serviciile ei.

Auzim tot mereu de amenzile pe care le primesc prostituatele și pe care oricum nu le plătesc.

Legiferarea prostituției pretinde crearea condițiilor "igienice și discrete".

În realitate, femeia prostituată nu este protejată, ci, dimpotrivă, i se refuză cele mai elementare drepturi ale omului, dreptul de a-și construi o viață normală.

Angajarea într-o instituție legală nu creează femeilor prostituate un alt statut, în continuare ele vor fi excluse din societate, pentru că dintotdeauna și pretutindeni au existat prostituate, dar niciodată nu au făcut parte din societate, ci din subteranele ei.

Chiar cei care le folosesc le privesc cu cel mai mare dispreț, ca pe cel mai nedemn lucru.

Ca și cum nu este suficient ce se petrece în sufletul ei, tot asupra femeii se răsfrâng urmările negative care apar în mentalitatea bărbatului - lipsa de respect pentru soția sa sau, chiar mai mult, tendința să aplice același raport de posesiune și forță.

Bărbatul poate aduce boli în familie, care pot provoca infertilitatea femeii, cât și o situație conflictuală de criză familială sau divorț.

Criza familială într-o societate înseamnă copii instituționalizați sau crescuți doar de un părinte, tineri lipsiți de căldura unui cămin, de stabilitatea unei educații sănătoase, aflați în derivă existențială (drog, alcool etc.).

Pentru tineri, efectele educaționale ale legiferării prostituției ar fi dezastruoase.

Odată legalizate, bordelurile ar deveni centre de educare sexuală a tinerilor.

Infracționalitatea, conform statisticilor efectuate în țări unde prostituția este legiferată, va crește traficul de persoane, traficul de droguri, permanența frecventării locului care creează probleme în familii, iar numărul celor care frecventează locul va crește, sub falsa publicitate că bordelurile legalizate elimină riscul contaminării cu boli.

Ca o concluzie, legiferarea prostituției nu poate însemna decât legiferarea nedreptății sociale, a violenței, a abuzului și a exploatării sexuale, a încălcării demnității umane, legiferarea crimei, a uciderii sufletului și trupului.

Să nu uităm că, înainte de a fi prostituate, înainte de invadarea răului în viețile lor, aceste femei au fost copii, au fost ca fiicele și surorile noastre.

"Am putea, oare, să acceptăm ca fiicele și surorile noastre să practice vreodată meseria de prostituată?

Dacă întrebarea ne jignește, atunci trebuie să recunoaștem că, validând prostituția ca meserie, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostituția ca ființe de rangul al doilea, fete ce aparțin unei lumi subumane, vrednice de disprețuit, de exploatat și de folosit ca o marfă sau ca un instrument de satisfacere a plăcerii bărbaților.

Statul, precum și oamenii care validează prostituția ca meserie nu pot fi numiți nici creștini și nici măcar produsul unei civilizații a dreptului și a echitabilității, ci doar garanți ai ipocriziei, ai violenței, ai încălcării celor mai elementare drepturi și a demnității umane."

"Cine va pierde prin legalizarea prostituției în România?

Statul, pentru care veniturile rezultate din impozitarea prostituției vor fi depășite de cheltuielile suplimentare cu asigurarea ordinii și a sănătății publice etc., fiecare dintre noi, prin proliferarea bolilor cu transmitere sexuală, prin degradarea morală pe care o va aduce frecventarea bordelurilor, prin creșterea numărului de divorțuri cauzate de slăbirea relațiilor familiale, prin nesiguranța socială și creșterea infracționalității, prin sporirea numărului de femei și fete care vor eșua în prostituție, ca o meserie pe care statul o garantează prin legalizarea ei, prin deteriorarea statutului femeii în societate, femeia ajungând o ființă de rangul al doilea, care poate fi exploatată în anumite condiții până la inuman."

Mi-am permis să folosesc idei și concluzii dintr-un studiu concret, materializat într-o lucrare apreciabilă - "Fața ascunsă a prostituției legalizate", material realizat de Grupul de Inițiativă pentru Apărarea Familiei.

Sorin Serioja Chivu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Perversitate prezidențială (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Sorin Serioja Chivu:

Declarația politică este intitulată "Perversitate prezidențială".

Guvernul și-a asumat, recent, răspunderea pe Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, un act normativ care a generat mari și frământate discuții în rândul clasei politice, al sindicatelor, al celor direct afectați.

După cum se știe, PSD nu a participat la vot, deși, în principiu, este de acord cu o astfel de lege, dar, după părerea mea, retragerea de la vot a fost un semnal că totuși lucrurile nu sunt bine așezate în cuprinsul legii menționate.

În acest context, ținând cont că nici personalul bugetar nu-și regăsește interesele rezolvate prin aceasta, apreciez că este firesc ca președintele țării să nu promulge Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ci să o trimită Parlamentului pentru a fi dezbătută în amănunt, pe măsura importanței și a rolului său în viața socială și în cea economică, în general.

Solicit, așadar, domnului președinte Traian Băsescu - domnul aventură - să acționeze în conformitate cu prevederile Constituției, legea fundamentală cu care a ademenit poporul când i-a promis că va juca pe o singură carte, ridicând mâna și ținând la vedere Constituția.

Domnul președinte trebuie să arate că este, într-adevăr, mediatorul necesar acum între puterile statului, precum și între stat și societate - așa cum se spune în art. 80 alin. (2) din Constituție - și să purceadă la retrimiterea Legii privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în Parlament, organul reprezentativ al poporului suveran, invocat chiar de către Domnia Sa.

Este momentul ca domnul președinte Traian Băsescu - domnul aventură - să demonstreze că este bărbatul de stat care apară interesele tuturor cetățenilor României, și nu doar un președinte-jucător capabil să dribleze una sau alta dintre puterile statului sau dintre categoriile sociale.

Într-o democrație trebuie să se țină cont de toate părerile, dar de această dată părerea poporului suveran nu a fost luată în seamă, documentul fiind plămădit și copt doar în palatele puterii.

De aceea, repet, președintele trebuie să uzeze de prerogativa constituțională pe care o are la dispoziție și să retrimită Parlamentului legea cu pricina, pentru a arăta că este echidistant, că totuși îi are în vedere și pe profesori, medici, militari, cercetători, magistrați, cadre din administrație și pe toți ceilalți bugetari ale căror voturi i-au fost de mare folos în obținerea mandatului prezidențial.

Astfel, dacă domnul președinte Traian Băsescu va promulga Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, așa cum a fost elaborată de Guvern, Domnia Sa nu va face decât să dovedească, încă o dată, perversitatea prezidențială cu care ne-a tratat aproape cinci ani - și continuă -, chiar și prin recenta propunere de referendum pe care, în interesul său nemijlocit, a lansat-o pentru a trage jarul pe turta candidatului Traian Băsescu.

Poporul însă nu va înghiți așa ceva, deoarece la 22 noiembrie își va aminti de toate intrigile băsesciene de pe scena noastră politică, de eludarea Constituției însăși și a legilor țării, când a preferat "să navigheze" neînduplecat pe furtuna cu valuri mari, de mârșăvia cu care a apărat neîncetat interesele membrilor familiei sale, ale prietenilor și ale cercurilor de afaceri ce l-au înconjurat permanent, și-i va spune "Băsescu, PA!", nu doar prin simplul gest al aplicării ștampilei de vot.

Vă mulțumesc.

Nicolae Moga (PSD+PC) - declarație politică intitulată Parlamentul unicameral sau o nouă încercare de contabilizare a voturilor într-un singur cont (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Nicolae Moga:

Declarația politică se intitulează "Parlamentul unicameral sau o nouă încercare de contabilizare a voturilor într-un singur cont".

De câteva zile, o idee aparent nouă, de fapt una mai veche, dar cosmetizată pentru a trezi interesul electoratului, agită scena politică românească.

De fapt, aceasta numai fără subiecte nu rămăsese, dar venise momentul pentru președintele republicii să arunce din nou năvodul pentru a-și contabiliza un nou potențial succes, prin comasarea în aceeași zi a alegerilor prezidențiale cu organizarea unui referendum pe subiectul unicameralismului parlamentar și a reducerii numărului de parlamentari.

Să ne amintim, privind retrospectiv, că ideea nu este nouă, că președintele PSD, domnul Mircea Geoană, a avut-o cu mult timp în urmă, acum patru ani, exact când, întors dintr-o vizită în SUA, președintele actual al țării o trâmbițase ca aparținându-i.

Vă mai amintiți, cred, ce controverse a stârnit la vremea respectivă această idee, cum s-au contrazis chiar lideri sau personalități de marcă din interiorul aceluiași partid, și unii, și alții invocând în sprijinul argumentelor lor pro sau contraargumentele istorice.

Adevărul este că și atunci, ca și acum, același om urmărea coagularea simpatiei populare pentru a-și adjudeca eventualele alegeri, anticipate atunci, alegerile prezidențiale acum.

Dar, fiind invocată tradiția istorică cu atâta fervoare, trebuie să facem obligatoriu o incursiune în acest domeniu al trecutului democrației.

Nu vom insista prea mult asupra Greciei antice, unde toți cetățenii liberi aveau dreptul de a participa la conducerea cetății.

Principiul respectiv era, în fapt, o expresie a lărgirii puterii pe care o dețineau odinioară acele celebre și utile "sfaturi ale bătrânilor".

Parlamentarismul actual cu două Camere își are însă origini istorice profunde în tradiția politică engleză.

În secolul al XVII-lea, pentru a scoate din impas criza prin care trecea tronul regal, lordul Oliver Cromwell avea să înființeze cea de-a doua Cameră a Parlamentului, pentru a da satisfacție și burgheziei care își cerea drepturile.

În 1689, Parlamentul dobândește supremația politică și adoptă "Bill of Rights", legea drepturilor cetățeanului.

După cum știm cu toții, Camera Comunelor și Camera Lorzilor supraviețuiesc până astăzi, într-o colaborare perfectă, fiecare cu rolul său.

În Franța, avem la ora actuală tot un sistem bicameral, format din Senat și Adunarea Națională.

La fel în Germania, Elveția și Austria, pentru a nu cita decât câteva dintre țările care au o tradiție în acest sens.

La rândul lor, formele parlamentare românești au avut denumiri diverse, cum ar fi: Adunare Națională, Adunare ad-hoc, Adunare electivă, Adunare legislativă, șeful statului fiind acela care primea puterea de a decreta dizolvarea ei.

Abia la 1 iulie 1866 va fi promulgată Constituția României, formată după modelul belgian, rămasă în vigoare până în 1923, când un nou act fundamental întărește rolul Parlamentului în viața politică a țării.

Parlamentul îl proclama pe rege ca șef al statului, acesta exercitând însă prerogativele promulgării legilor, revocării guvernelor și convocării alegerilor.

Știm cu toții ce criză a urmat până în 1946 și cum a fost dat decretul de desființare a Parlamentului bicameral, instituindu-se Adunarea Deputaților, cu caracter unicameral.

În 1948, Parlamentul ia denumirea de Marea Adunare Națională, care votează o Constituție bolșevică, care și-a făcut din plin efectele până la evenimentele din decembrie 1989.

Stimați colegi,

Tocmai acest aspect legat de unicameralism ar trebui să ne fie mai mult decât o lecție de istorie, din păcate mult prea recentă.

Să nu uităm totuși că această concentrare a puterii în mâinile unui singur for legislativ a condus la atâtea excese, aspect ce a generat reînființarea, după 50 de ani de absență a parlamentarismului democratic, a Parlamentului bicameral.

Să nu uităm câte decizii memorabile s-au luat în ședințele comune ale celor două Camere, câte dezbateri furtunoase și interesante au condus la propulsarea noastră în NATO și în Uniunea Europeană.

Să nu uităm de semnarea tratatelor cu atâția vecini importanți, toate proiectele de lege legate de aceste aspecte făcând istorie bicamerală.

Știm că și Constituției din 1991 i s-au reproșat multe neajunsuri, printre care dublarea rolurilor celor două Camere parlamentare, fapt ce a determinat, printre altele, modificarea Constituției în 2003, cu păstrarea însă a aceleiași formule, dar cu adaptarea ei la cerințele integrării în Uniunea Europeană.

Este adevărat că lumea evoluează, și noi odată cu ea, că idei moderne privind ori remodificarea Constituției - deși nu face nimănui o impresie bună să schimbi atât de des Legea fundamentală a țării -, ori apelul la referendum pentru a afla opinia votanților noștri nu ar fi, în esență, o idee rea, dar aruncarea momelii exact într-un moment când lumea trebuie să cupleze la ideea de a veni la votul pentru prezidențiale reușește să fie, vizibil, o încercare de a contabiliza voturi de popularitate într-un singur cont.

Cu acest aspect nu suntem de acord, domnule președinte, și vă rugăm să vă reconsiderați poziția.

Valer Marian (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Mai mult respect față de Biserica Ortodoxă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Valer Marian:

Declarația politică este intitulată "Mai mult respect față de Biserica Ortodoxă".

Raportul prezentat marți, 22 septembrie 2009, de Comisia prezidențială de analiză a riscurilor sociale și demografice a creat consternare și indignare în rândul clericilor și credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române (BOR), prin cele două propuneri referitoare la legalizarea prostituției și dezincriminarea consumului de droguri.

Biserica Ortodoxă a reacționat, de altfel, imediat, prin purtătorul de cuvânt, care a condamnat ferm ideile asumate oficial de președintele Traian Băsescu.

Indignarea Bisericii Ortodoxe a fost sporită de un pasaj din introducerea raportului, prin care și preoții sunt considerați o categorie privilegiată de cetățeni: "Până și preoții, de asemenea, o categorie socială cu influență mare în comunitate și la nivel politic central, au obținut privilegii (salarii din bani publici, subvenționarea masivă a construcției și reparațiilor bisericilor, obligativitatea predării religiei în școală, care asigură venituri absolvenților de teologie)."

Asemenea etichetare este nefondată, în condițiile în care preoții ortodocși, deși reprezintă biserica majoritară în România, primesc doar jumătate din salariu de la stat, iar pentru majoritatea dintre aceștia retribuția bugetară se cifrează în jurul salariului minim pe economie.

Cealaltă jumătate de salariu trebuie asigurată de credincioșii din parohie, în condițiile în care, cel puțin în Transilvania, numeroase parohii ortodoxe nu depășesc 100 de familii, din care multe sunt îmbătrânite și nu dispun de resursele financiare necesare.

Pentru a i se asigura un statut demn și un trai decent, ar trebui ca preoții din aceste parohii să fie salarizați integral de stat.

O asemenea măsură se impune cu atât mai mult în Transilvania, unde celelalte biserici și culte sunt sprijinite substanțial sub aspect financiar din străinătate.

Bisericile tradiționale maghiare (romano-catolică, reformată, unitariană și evanghelică) sunt ajutate din Ungaria și de emigrația maghiară din Occident.

Cultele neoprotestante (penticostal, baptist, adventist și altele) sunt ajutate din Occident.

Biserica Română Greco-Catolică, precum și Biserica Romano-Catolică sunt ajutate de Vatican.

În schimb, sprijinul statului român față de Biserica Ortodoxă a început să se diminueze, și pot să dau exemplu în acest sens faptul că în cursul acestui an, începând din luna iunie, în județul Satu Mare a fost suspendată salarizarea a 300 de angajați auxiliari (clopotarii) din parohii ortodoxe, care primeau salariul minim pe economie.

Cu tot respectul pentru aceste culte și față de valorile ecumenice, în mod paradoxal, o anumită ploconire în fața Occidentului și o preluare exhaustivă a principiului discriminării pozitive au generat o discriminare tot mai vizibilă a Bisericii Ortodoxe Române majoritare, care a început să se simtă neglijată și marginalizată, deși de aproape două decenii Biserica se situează pe primul loc în încrederea populației.

Clasa politică românească a refuzat să-i acorde Bisericii Ortodoxe Române statutul de biserică națională, deși aproape 87% din locuitorii României s-au declarat ortodocși la ultimul recensământ al populației, iar coaliția politică PD-L-PNL-UDMR a afectat profund Biserica Ortodoxă Română prin inițierea și adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, statuând principiul restitutio in integrum, ce este favorabil Bisericii Române Greco-Catolice, care revendică biserici și alte bunuri imobiliare aferente - case parohiale, capele, cimitire, terenuri, păduri - în Transilvania.

În reglementarea acestei probleme trebuia ținut cont de mersul cronologic și logic al lucrurilor.

Până la începutul secolului al XVIII-lea, când Transilvania a fost anexată de Imperiul Habsburgic, care a impus religia catolică în rândul unei părți a populației românești prin înființarea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), românii ardeleni au fost ortodocși, iar bisericile lor au aparținut Bisericii Ortodoxe.

Imperiul Habsburgic a adus și a impus, pe lângă cultul greco-catolic, și sistemul cărților funciare, în care bisericile românești au fost înscrise ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice.

Recunoaștem meritele Bisericii Greco-Catolice în ceea ce privește trezirea conștiinței naționale și în realizarea unității naționale, dar Biserica Ortodoxă Română nu are nicio vină pentru desființarea acestui cult de către regimul comunist în anul 1948, când lăcașurile acesteia au fost preluate sau repreluate de Biserica Ortodoxă Română, împreună cu credincioșii.

În ultimele două decenii, Bisericii Greco-Catolice i-au fost retrocedate o serie de biserici și catedrale din localități urbane din Transilvania, printre care și catedrala "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" din municipiul Satu Mare.

Retrocedarea acestei catedrale a avut loc în anul 2006, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, fiind justificată de faptul că sute de credincioși greco-catolici au participat după 1989 la slujbe religioase sub cerul liber, în parcul central din municipiul Satu Mare, iar în imediata apropiere a acesteia, la circa 100 de metri, se află o catedrală ortodoxă, Catedrala "Adormirea Maicii Domnului".

În ultimii ani, încurajați de prevederile Legii nr. 247/2005, reprezentanții Bisericii Greco-Catolice au declanșat procese de retrocedare în 31 de parohii din localități rurale din județul Satu Mare, pretinzând, în baza înscrierilor din cartea funciară, restituirea în natură a bisericilor ortodoxe, cu bunurile imobiliare aferente - case parohiale, cimitire, terenuri, păduri.

În majoritatea parohiilor în litigiu sunt înregistrați doar de la unu până la 10, ori câțiva zeci de credincioși greco-catolici, aceștia reprezentând o minoritate infimă.

În majoritatea parohiilor în litigiu nu există preoți greco-catolici ori consilii curatoriale constituite.

Cu toate acestea, Biserica Greco-Catolică a inițiat acțiuni de retrocedare în justiție prin preoți greco-catolici din alte parohii din județul Satu Mare sau chiar din județele învecinate (Sălaj, Bihor).

Într-un asemenea context, se impune intervenția legiuitorului pentru reglementarea unor astfel de situații litigioase, în care lăcașurile de cult și bunurile imobiliare aferente au rămas înscrise în cartea funciară ca fiind proprietatea Bisericii Greco-Catolice, iar credincioșii din parohia respectivă sunt ortodocși aproape în totalitate (90-99%).

Pentru reglementarea unor astfel de situații, în cursul anului 2008 au fost inițiate două proiecte de lege de către parlamentari din Transilvania, unul de către un grup de deputați PSD, iar celălalt de către un grup de deputați PD-L.

Cele două proiecte de lege prevăd, în esență, ca în cazul unor astfel de litigii lăcașul de cult și bunurile imobiliare aferente să revină cultului majoritar din parohia în cauză, urmând ca celălalt cult să primească despăgubiri de la stat.

Ambele proiecte de lege au fost îngropate însă de fosta guvernare PNL-UDMR, la ora actuală zăcând în sertarele Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților.

Pentru sensibilizarea Parlamentului în acest sens, mâine se va prezenta la Senat și la Camera Deputaților o delegație de 50 de preoți ortodocși, reprezentând parohii din județele Satu Mare și Maramureș care au fost acționate în judecată de Biserica Greco-Catolică pentru retrocedarea proprietăților bisericești.

Cornel Popa (PNL) - declarație politică intitulată Despre drogul referendumului sau prostituția pentru un vot (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Cornel Popa:

Declarația politică se intitulează "Despre drogul referendumului sau prostituția pentru un vot".

Stimați colegi din Parlamentul României,

Vă port un respect prea mare ca să mă cobor la a vă vorbi despre droguri și prostituție.

Mă tem însă că președintele țării nu are aceleași respect, transformând drogurile și prostituția în priorități naționale în aceste vremuri cu adevărat dificile pentru români.

Respectul, această rara avis în ziua de azi, exclude, cu certitudine, colaborarea cu dexteritatea politică de gherilă.

Așadar, suntem învățați, gratuit, că, dacă vrei să obții politic un avantaj, este obligatoriu să uiți de această calitate, să sacrifici chiar și cele mai inofensive urme de bun-simț și să dai senzația acută că nu mai ai nimic sfânt în tine, așa cum spuneau bunicii noștri.

Aceasta este lecția aplicată în campania prezidențială de anul acesta de către președintele în funcție.

Altfel, nu îmi explic cum am ajuns să avem la loc de cinste pe agenda publică întrebări existențiale gen: "Te-ai drogat vreodată?"

sau "Să legalizăm sau nu prostituția?"

Scuzați-mi lipsa de înțelegere a acestei acțiuni orchestrate de comunicare electorală, a acestei tactici de a deturna atenția, sunt profund dezamăgit de cât de ușor cădem în plasa acestor manevre.

România este în criză! Chiar nu putem discuta despre asta și despre ce avem de făcut ca să reducem pierderile masive în bani, credibilitate și putere de refacere economică?

Chiar ne-am pierdut orice urmă de rațiune și răspundem oricărei provocări lansate doar pentru a ne abate atenția?

Sunt perfect de acord că drogurile și prostituția sunt, într-adevăr, două probleme reale ale zilelor noastre - mai mult decât atât, raportul prezidențial oferă date statistice pertinente și chiar și propuneri de soluții -, dar cum pot crede eu în necesitatea unui astfel de raport acum? Sunt mai grave aceste două probleme acum, foarte aproape de luna noiembrie, decât au fost în ianuarie, de exemplu, sau în septembrie 2008?

Ca să pară că este profund îngrijorat și preocupat de România, primul om în stat are o idee genială de reducere a cheltuielilor: să trimită parlamentari acasă.

Nu spun că ideea unicameralului este greșită, spun doar același lucru: este prea bine ales momentul pentru astfel de propuneri, un referendum exact în ziua alegerilor prezidențiale.

Nu vrea oare să adoarmă simțurile alegătorilor cu o altă momeală, cu un altfel de drog?

Sunt profund îngrijorat și acesta este adevăratul motiv pentru care țin această declarație politică.

Mă îngrijorează ușurința cu care acceptăm gravele abuzuri ale președintelui, ca vizitele la petreceri dansante în teritoriu, în elicoptere și avioane ale căror zboruri le finanțăm noi, intervenția brutală în judecarea unor dosare aflate pe rolul instanțelor de judecată, minimizarea marilor cazuri de corupție din Guvern și, mai nou, discuția despre prostituție și drogați, într-o țară în care nu știm dacă mai avem locuri de muncă mâine.

Nu ne sperie nici faptul că șeful statului este respins în marile reuniuni din afara țării, nici că fiica Domniei Sale l-a făcut celebru în Parlamentul European pentru nepotismul de care a dat dovadă în ascensiunea fulminantă a acesteia?

Pe mine mă îngrozește, stimați colegi.

Sper ca data viitoare când mai survolează o localitate din județul Bihor, așa cum s-a întâmplat în acest sfârșit de săptămână, să aibă măcar decența să aleagă o altă formulă de salut, căci "Treceți, batalioane române, Carpații!" nu i se potrivește defel.

Marius Petre Nicoară (PNL) - declarație politică având ca titlu Schimbare de dragul schimbării (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Marius Petre Nicoară:

Declarația politică este intitulată "Schimbare de dragul schimbării".

Stimate doamne și stimați domni senatori,

Constat, în lumina evenimentelor din ultimele zile, că ceea ce ne-a fost prezentat ca "marea reformă a României" este, în fapt, marea păcăleală a acestei guvernări.

După ce am dezbătut o vară întreagă, am ascultat pledoarii nesfârșite despre binefacerile noilor legi ale educației, salarizării și sistemului bugetar, în general, în fiecare zi aflăm că se mai modifică ceva.

Păi ce nevoie are de îmbunătățire ceva atât de bun, desăvârșit chiar?

Ce mă uimește este faptul că, la angajarea răspunderii, Guvernul și-a asumat responsabilitatea inclusiv pentru greșeli, știind de la bun început că vor fi destule modificări, Și noi știam asta, dar nu am crezut că va trebui să reinventăm legile.

Ultima lovitură în amorul propriu al acestui Guvern narcisist este recomandarea celor de la Fondul Monetar Internațional de a modifica Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care trebuie să devină mai transparentă și mai ușor de implementat, iar eliberarea următoarelor tranșe din împrumut depinde de răspunsul autorităților.

Dacă nouă, românilor, ne pot vinde ursul din pădure cu piele cu tot, iată că responsabililor Fondului Monetar Internațional nu le pot vorbi frumos despre o lege proastă.

Evidența trece de talentul oratoric al domnului Boc, cel care și-a asumat cu atâta entuziasm cele trei legi contestate de toată lumea, fără excepție.

Este un act de totală iresponsabilitate să vrei să aplici niște legi atât de contestate, știind efectul pervers al acestora.

Este la fel de grav să te lauzi că vei reforma sistemul bugetar, când, de fapt, condamni această clasă profesională la sărăcie.

Creșterile salariale anunțate sunt doar pe hârtie.

Bugetarii de rând vor suferi în continuare, ba cu sporurile diminuate, în baza noii legi a salarizării.

Aștept cu nerăbdare campania electorală, când candidații la prezidențiale din partea PD-L și PSD vor apela tot la sensibilizarea acestor mase de bugetari, le vor promite din nou beneficii nesperate și o țară în care va curge numai lapte și miere.

Nădăjduiesc totuși că mai există o urmă de bun-simț în reprezentanții partidelor care ne conduc și nu vor lua în derâdere protestele care au învrăjbit România, punându-le pe seama crizei și atât.., ca și cum criza trece de la sine, ca o răceală pe care o poți ignora.

Nu, stimați colegi parlamentari, criza nu trece decât tratată serios și responsabil, ceea ce nu am văzut încă.

Vă mulțumesc.

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania saturday, 14 december 2019, 12:00
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro