Mihail Hărdău
Mihail Hărdău
Sittings of the Senate of September 28, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.120/08-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
07-12-2021
06-12-2021 (joint)
06-12-2021
25-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 28-09-2009 Printable version

Sittings of the Senate of September 28, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:-
  1.5 Mihail Hărdău (PD-L) - declarație politică având ca titlu "Incertitudine și provizorat în învățământul românesc";

Doamna Anca Daniela Boagiu:

................................................

Are cuvântul domnul senator Mihail Hărdău, Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Corneliu Grosu, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnul Mihail Hărdău:

Vă mulțumesc, doamna președinte de ședință.

Domnilor colegi.

Declarația politică mi-am intitulat-o "Incertitudine și provizorat în învățământul românesc".

Am ales acest titlu pornind de la un recent ordin de ministru, neinspirat, desigur, și anulat de facto - descentralizarea deciziei de numire a directorilor de școli.

Se spune că nu a produs efecte încă, dar este evident că a produs fibrilații politice și neliniști majore în sistem.

Era necesară o asemenea decizie? Sunt cel puțin două argumente care fac indezirabil acest ordin de ministru: momentul ales - perioada preelectorală în care ne aflăm - și faptul că anul școlar se desfășura deja.

Aș mai putea adăuga un element de tip moral, indiscutabil, de mare greutate, dacă admitem, prin reducere la absurd, că suntem o societate democratică normală, cu oameni politici care respectă acordurile asumate, în cazul de față Legea educației naționale, aprobată în Guvern.

Mă simt obligat să călătoresc în timp, în trecutul nostru, și, în oricare moment ne-am opri, vom descoperi o constantă comportamentală a deciziilor la nivel național sau regional:

provizoratul.

Au trecut 20 de ani, în care un regim detestat a fost înlocuit cu un regim democratic, cu pași legislativi progresivi, perfectați.

Ce putem constata? Nevoia, de cele mai multe ori, ne-a învățat să ne descurcăm.

Nevoia te învață, Și, uite așa, s-a ajuns ca la nivelul structurilor de conducere, inclusiv în învățământul românesc, să avem o situație anormală de provizorat.

Provizoratul aduce sau conduce la sau spre abuzuri, nesiguranță, vicierea deciziilor, teamă, o cronicizare a neproductivității, într-un cuvânt, dar mai aduce ceva tipic mioritic, aduce multă supușenie, obediență și mai multă certitudine în realizarea unor legături malefice cu obiective clare, toate conducând la fragilizarea statului român.

Să nu uit.., aduce și voturi, o mare problemă a unui stat care este în proces de democratizare, un stat locuit de oameni cu mentalități dintr-o altă epocă, aflați într-o nouă societate, oameni pentru care ipocrizia și dorința de nerespectare sau de eludare a legilor sunt atitudini firești.

Un sistem nu poate fi credibil chiar dacă provizoratul devine etern.

Efectele negative ale provizoratului sunt amplificate de înlocuirea criteriilor de competență cu cele de apartenență la un grup politic sau de interese.

Provizoratul pe funcție în educație, de multe ori, a fost, în mod nefericit, asortat cu joaca de-a schimbarea. Exemplele abundă.

În marea noastră înțelepciune, după 1989, s-a inventat schimbarea în formă, dar nu și în conținut: nume, formulări, concepte.

În educație au existat denumiri precum: MÎȘ, MEC, MECT, MEÎCT, MECI, una mai neinspirată decât cealaltă, de vreme ce esența structurii era și este Ministerul Educației.

Faptul că se cheltuiesc sume imense pentru schimbarea periodică a însemnelor ajunge să nu mai conteze.

Este o cheltuială care trebuie făcută cu orice preț și, de fapt, cu orice risc, totul sub o mască nereușită a reformei care a condus, de fiecare dată, la noutăți în structurile provizorii.

Aș vrea însă să mă refer aici la provizoratul pe funcție, urmare directă a schimbărilor de mai sus, și la efectele dăunătoare pe termen lung: decredibilizarea sistemului în sine, perceput ca unul în permanentă căutare a identității, și criza de autoritate.

Personalul de conducere din teritoriu, inspectori, directori, vine și pleacă de la putere precum anotimpurile în regiunea tropicală.

În ciuda argumentelor pretins obiective ale oficialilor, din 2005 și până azi cele patru schimbări de miniștri au fost urmate de trei schimbări în teritoriu: circa 70% din inspectorii generali, circa 60% din inspectorii școlari, circa 50% din directorii de unități de învățământ.

Vorbim, din 2000 deja, despre PDI (Proiect de Dezvoltare Instituțională), document oficial al organizării, ca rezultat al unui efort de echipă în care șeful are un cuvânt decisiv.

Fiecare nou inspector general, inspector școlar sau director prezintă la concursul de competențe o ofertă managerială proprie, teoretic superioară celei a predecesorului său, faptic schimbată, și care se dorește a fi pusă în practică.

Această ofertă, formală la momentul promovării pe competențe, și nu pe criterii politice, după cum se spune, a concursului pe post, devine element-cheie la momentul evaluării activității manageriale, când, după caz, obiectivele neîndeplinite, indiferent de importanța lor, devin capete de acuzare și, deci, de schimbare din funcție, iar cele atinse, indiferent de importanța lor, sunt motive de acordare a punctajului maxim.

Doamnelor și domnilor senatori, În învățământul românesc se aplică morala din povestea sacului cu șoareci, scuturat permanent pentru a nu fi ros.

Regăsim disimulată neprofesionist o strategie perversă sau o strategie infantilă prin care se reușește ca nicio intenție pe termen lung, bună sau rea, să nu fie finalizată.

Se vorbește pompos despre competențe, încercându-se promovarea ideii că inspectorul școlar general X era competent în Ministerul Educației Naționale, dar incompetent în Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Faptul că în orice concurs de acest gen evaluatorii de competențe nu sunt ei înșiși evaluatori specializați, ci membri în comisie, faptul că vorbim despre funcție, și nu despre ocupația de director sau de manager, par să nu pună pe gânduri pe niciunul dintre cei ce inovează în Ministerul Educației.

La nivelurile de bază ale sistemului, comportamentul este rafinat de o percepție care se pliază perfect pe proverbul arab "Câinii latră, caravana trece" sau pe proverbul românesc "Câinii dintâi turbează", la care se adaugă neaoșul "Lasă că pleacă și acesta așa cum a venit".

Numirile de tip provizoriu aduc în plus perioade variabile de acomodare și toate participă cu aplomb la procesul de stagnare în implementarea oricărui proiect.

Dacă nu s-ar fi cunoscut legenda meșterului Manole, atunci în educație, în mod firesc, s-ar fi realizat.

Pentru beneficiarii direcți, elevii, și cei indirecți, agenții economici ai sistemului, situația este și mai tristă.

Fragmentarea conținuturilor, discontinuitatea filozofiei evaluării, coroborate cu ineficiența metodelor didactice prezentate ca de predare, de predare-învățare sau de predare-învățare-evaluare, induc la elevi neplăcutul sentiment al dezorientării, al nesiguranței și al neîncrederii în sistemul perceput ca un rău necesar.

Pe de altă parte, agenții economici, nevoiți să se adapteze ideilor factorilor de conducere județeni, au încetat de mult să mai poarte un dialog constructiv cu învățământul, un dialog real, de vreme ce, trimestrial, ședințele formalului CDL (Comitet Local de Dezvoltare) sunt conduse tot de către un alt inspector școlar general adjunct.

La nivelul cadrelor didactice, cangrena provizoratului avansează încet, dar sigur.

La concursul de titularizare pe post numărul catedrelor netitularizabile este de 4-5 ori mai mare decât cel al catedrelor titularizabile.

Regăsim aici rezultatul nefast al școlarizărilor din învățământul superior românesc care au eliminat specializările multiple.

Tot aici putem contabiliza rezistența sistemului la reforma unui centralizator privind disciplinele de învățământ, domeniile și specializările care, astfel, asigură venituri substanțiale decidenților din școlile românești și o mulțime de dependenți umili și temători, profesorii angajați provizoriu.

Schimbarea de fațadă, cosmetizarea se înfăptuiesc pe hârtie în nume de structuri (Direcția Rețea Școlară devine Direcția Monitorizarea și Modernizarea Rețelei Școlare), documente curriculare (obiectivele devin competențe) etc.

Am redat succint câteva dintre tarele sistemului educațional.

Vă asigur că lista este inepuizabilă, contribuțiile și participațiile partenerilor decidenți - profesori, părinți - sunt relativ egale.

Se dorește reformă doar la modul declarativ.

Realitatea infirmă peste tot, la orice nivel, aceste declarații.

De ce s-a ajuns în această situație? Cauzalități multiple, ar spune un observator independent.

Doresc să afirm că influența politicului în învățământul românesc a avut efecte devastatoare și, cu regret, constat că are în continuare.

Ultimul exemplu este decizia nefericită a actualului ministru cu privire la numirea de la centru a directorilor de școli.

Sunt sigur că politruci obtuzi în gândire i-au cerut imperativ ministrului să generalizeze schimbarea directorilor de școală, așa cum a realizat-o, de fapt, în județele în care inspectoratele sunt complet "roșii", la nivel de conducere.

Apropiatul proces electoral a condus la înfierbântarea peste măsură a creierelor acestor politruci care, oportuniști prin definiție, au sesizat importanța acestui bazin electoral al directorilor cu delegație.

Păcat că doamna ministru a ascultat aceste ordine, păcat că, ulterior, explicațiile sau justificările deciziei Domniei Sale sunt pline de neadevăr.

Citesc din declarația dânsei: "Vreau să mă asigur că numirile directorilor nu sunt făcute politic".

Tabelele cerute inspectoratelor nu pot reflecta culoarea politică a niciunuia dintre directorii numiți.

Cum se poate, doamna ministru, verifica dacă e politică sau nu numirea unui director din informațiile privind vechimea și gradul didactic al acestuia?

Cum va folosi doamna ministru și în interesul cui tabelele cu datele a mii de directori din țară? Sunt numai câteva dintre incertitudinile care planează asupra obiectivelor care au condus la această decizie de un centralism covârșitor.

De remarcat că totul este pus sub semnul incertitudinii, sub semnul provizoratului.

Provizoratul nu facilitează reforma.

Provizoratul facilitează, în schimb, șpaga, incorectitudinea, obediența politică, provizoratul decredibilizează sistemul.

Învățământul românesc are nevoie de stabilitate, are nevoie de continuitate.

Învățământul românesc are nevoie de certitudini, de reformă și, când spun acest lucru, mă gândesc, în primul rând, la profesor și, apoi, la cadrul legislativ.

Provizoratul trebuie să fie eliminat definitiv din învățământul românesc, din școala românească.

Străduiți-vă, implicați-vă! Reforma să se regăsească în noi, în primul rând, iar, apoi, în mod implicit, se va regăsi în deciziile noastre.

Vă mulțumesc, (Aplauze.)

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie jeudi, 9 décembre 2021, 2:35
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro