Plen
Sittings of the Senate of October 5, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.124/15-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Query debates
for legislature: 2016-present
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
12-12-2019 (joint)
11-12-2019
Video archive:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 05-10-2009 Printable version

Sittings of the Senate of October 5, 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

  ................................................
Ovidiu Marian (PD-L) - declarație politică având ca titlu Guvernarea este grea, declarațiile politicianiste nu;

În consecință, vă rog să-mi permiteți să-l invit la microfon pe domnul senator Ovidiu Marian, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Liviu Pașca, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă rog, domnule senator.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Ovidiu Marian:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur că și mie mi-ar fi făcut plăcere să fie prezenți în sală colegii de la PSD, cu atât mai mult cu cât declarația politică li se adresează în special lor și este intitulată "Guvernarea este grea, declarațiile politicianiste nu".

Este grea guvernarea în perioade de criză.

Nimeni nu se înghesuie atunci când deciziile corecte produc imediat nemulțumiri, iar roadele viitoarei redresări pot fi culese de alții.

Nici nu ne mirăm că social-democrații au construit un adevărat circ pentru a încerca să justifice motivele pentru care renunță la responsabilitatea guvernării țării.

Costurile să le plătească ceilalți - face parte dintr-o strategie firească la debutul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale, și nici nu este prima dată când partidul lui Adrian Năstase apelează la aceste subterfugii.

Nu, în pofida aparențelor, nu am greșit când am spus partidul lui Adrian Năstase.

Acest tip de tactică politică, de a pune pe alții să plătească acele costuri ale măsurilor luate de tine, a mai fost aplicat de acest partid în 1996, când liderul era Adrian Năstase, pe vremea când Nicolae Văcăroiu își lua în fapt de seară mapa cu documentele ce ar fi trebuit aprobate în ședințele de guvern și mergea în strada Atena pentru a primi aprobare de la cei 17 vicepreședinți ai PDSR

asupra hotărârilor pe care el trebuia să le semneze.

Liderul Adrian Năstase a aprobat împrumuturile externe pe termen scurt, împrumuturi ce urmau să greveze definitiv asupra bugetului de stat al României după terminarea mandatului Cabinetului Văcăroiu.

Ne aducem și acum aminte cum era să intre România în incapacitate de plată din pricina acestor datorii.

Este drept, lecțiile politicianiste pe spinarea bugetului de stat, adică pe spinarea taxelor și impozitelor pe care le plătim noi toți din munca noastră, au fost învățate și aplicate cu succes și de alții.

Cabinetul Tăriceanu a decis să facă identic, și anume să lase următoarei guvernări sarcina să se descurce cu un deficit care atrage procedura de deficit excesiv din partea Uniunii Europene.

Cu alte cuvinte, doamnelor și domnilor senatori, ne-a rămas nouă, celor de la Partidul Democrat Liberal, sarcina de a plăti costurile unei perioade de criză economică globală și ale măsurilor nepopulare luate în vederea stopării efectelor acesteia.

Continuăm să acceptăm pierderea de popularitate și rămânem mai departe la guvernare, acolo unde putem fi de folos românilor.

Îi așteptăm pe ceilalți parteneri de Parlament să se înghesuie să dorească a prelua frâiele puterii după ce a trecut războiul, după încheierea competiției pentru președinția României.

Suntem de acord să guvernăm fără foștii noștri parteneri, din cauza faptului că social-democrații lui Mircea Geoană sunt interesați să contabilizeze voturi, și nicidecum măsuri pentru relansarea economică.

Este adevărat, și PD-L este un partid care are de purtat o campanie electorală pentru susținerea unui candidat la președinția României, dar noi suntem, în primul rând, preocupați de urmările măsurilor pe care Guvernul Emil Boc le ia acum, urmări care se vor vedea, probabil, peste vreo doi ani.

Noi oferisem PSD-ului toate variantele posibile și le-am lăsat timp suficient pentru a face altă nominalizare la Ministerul Administrației și Internelor.

PSD a ajuns la concluzia că numele unui ministru și visele de mărire ale lui Mircea Geoană sunt mai prețioase decât mersul țării în vremuri de cumpănă.

Am guvernat împreună, deși PSD a fost primul adversar al Guvernului din care făcea parte.

Agenda foștilor noștri parteneri a fost dictată de agenda electorală disperată a lui Mircea Geoană.

Nu a mai fost loc acolo de salarii, de pensii și de locuri de muncă.

Și când spunem că social-democrații au fost primii adversari ai Cabinetului din care făceau parte, mă refer la proiectele din Programul de guvernare care au primit votul de împotrivire din partea parlamentarilor PSD.

Mă mai refer la politica dusă de oamenii acestui partid din Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, care au organizat ședințe în școli pentru a-i convinge pe profesori că nu vor mai primi salarii începând cu 1 decembrie și pentru a-i convinge pe aceștia că proiectul de lege asumat de Guvernul Boc le micșorează salariile.

Adevărul nu a contat pentru aceștia.

Informațiile reale pe care le aveau - cele privitoare la existența fondurilor pentru plata salariilor și pensiilor și cele privitoare la mărirea salariilor din sectorul educației - au fost trecute sub tăcere pentru că nu le puteau sluji în campania electorală.

Noi am decis să facem ceea ce trebuie făcut, practic, pentru binele românilor, iar declarațiile politicianiste le lăsăm pe seama celor care nu-și aduc aminte de cetățeni decât atunci când fac declarații sforăitoare la televizor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Liviu Titus Pașca (PNL) - declarație politică intitulată Sistemul românesc de sănătate, în cădere liberă;

Îl invit la microfon pe domnul senator Liviu Titus Pașca - Grupul parlamentar al PNL.

 

Domnul Liviu Titus Pașca:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Sistemul românesc de sănătate, în cădere liberă".

Stimați colegi,

Recentul raport dat publicității zilele trecute de Indexul European de Sănătate, care a clasat România pe penultima poziție, înainte de Bulgaria, din cele 33 de țări europene evaluate, cu un număr de 489 de puncte din 1.000 posibile, ar fi trebuit să constituie un serios semnal de alarmă pentru actualii guvernanți și, totodată, punctul de plecare pentru a demara un program urgent de reabilitare a sistemului de sănătate.

Fac această afirmație nu numai în calitatea pe care o am, de senator al României, ci și din aceea de medic, pentru că în condițiile în care, potrivit aceluiași raport, România înregistrează scoruri proaste în majoritatea sectoarelor sănătății, iar șpaga, mai elegant spus plata informală așteptată de la pacient, reprezintă încă o piedică în calea instituirii unui sistem de sănătate bazat pe echitate, atunci mă întreb ce se va întâmpla totuși cu acest domeniu.

Datele de care dispunem la ora actuală sunt cât se poate de îngrijorătoare.

Bugetul alocat sănătății în anul 2009 este cel mai mic din ultimii 9 ani, adică 3,2% din PIB, în timp ce fondurile pentru sănătate în 2009, cu 30% mai mici decât anul trecut.

Și toate acestea au loc în timp ce țările europene încep să folosească informațiile despre sănătate pentru a implica pacienții în luarea deciziilor, construind un proces de jos în sus pentru îmbunătățirea performanțelor.

Din păcate, după 20 de ani de democrație, România se situează mereu pe ultimele locuri în clasamente în ceea ce privește sănătatea, rămânând blocată într-un sistem lipsit de transparență, anchilozat.

Cu un acces limitat la servicii medicale de calitate, confruntându-se cu lipsa unor criterii clare de stabilire a priorităților, cu programe de sănătate costisitoare, nefinalizate, cu discrepanțe uriașe între zone urbane și rurale, cu această imagine, este limpede pentru orice om de bună-credință că România nu poate fi decât codașa Europei la capitolul sănătate, iar consecințele nefaste ale lipsei educației sanitare, lipsei de informare și de organizare a unor campanii de prevenire, precum și ale inexistenței unor controale anuale care să evalueze starea reală de sănătate a românilor fac din România deținătoarea unor recorduri triste.

Țara noastră are de 10-15 ori mai mulți bolnavi de tuberculoză, de 20 de ori mai mulți infectați cu virusul hepatitei A, de trei ori mai mulți purtători ai virusului hepatitei B decât celelalte țări europene.

Ca să nu mai vorbim despre faptul că, potrivit unui recent studiu al Societății Academice din România, speranța de viață a românilor este cu șapte ani mai scăzută decât în țările Uniunii Europene și că înregistrăm cel mai mic consum de medicamente, 100 de euro, față de 430 de euro în țările Uniunii Europene, la care putem adăuga și faptul că, deși 50% din populația României locuiește în mediul rural, doar 20% din medici lucrează în aceste zone, unde funcționează doar 30% din farmacii.

Cât despre spitalele din țara noastră, ce să mai vorbim?!

O parte dintre ele vor fi închise, iar cele existente se confruntă cu lipsa de medicamente și de materiale sanitare, în timp ce piața asigurărilor medicale suferă și ea din cauza crizei economice.

Stimați colegi,

Dacă vom continua să nu tratăm criza din sănătate la dimensiunile ei reale, dacă nu vom avea criterii raționale de cheltuire a resurselor de la buget destinate sectorului sanitar, dacă nu va exista o evaluare riguroasă a persoanelor bolnave la nivel național, cu siguranță vom ajunge în colaps, pentru că nu pot să nu constat că guvernanții noștri, mult prea preocupați cu propriile bătălii mărunte, au depășit magnitudinea admisă, ignorând un sector fundamental pentru însăși ființa acestei nații: sănătatea.

Mă văd obligat, în finalul declarației mele politice de astăzi, să constat un fapt cel puțin stupefiant.

După ce a adus sectorul sănătate aproape de dezastru, iată că, dintr-odată, după retragerea PSD de la guvernare și cu puțin timp înainte de declanșarea grevei generale, premierul Emil Boc a găsit soluția crizei din sănătate, și anume creditele de angajament.

Subliniez faptul că această găselniță de ultimă oră este departe de a rezolva criza din sănătate.

Românii se vor confrunta în continuare cu lipsa medicamentelor din farmacii, iar medicii cu lipsa materialelor din spitale.

Stimați guvernanți, Vă atrag atenția că unul dintre cele mai importante sectoare, sănătatea, nu poate funcționa pe buget de avarie, și nici cu fumigene electorale.

În caz contrar, există riscul să nu mai aveți pe cine guverna.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Șerban Constantin Valeca (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Indiferența științei;

Îl invit pe domnul senator Valeca Șerban Constantin, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Gabriel Mutu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Șerban Constantin Valeca:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația mea politică se intitulează "Indiferența științei".

Am primit aseară o listă de revendicări din partea sindicatelor din ramura cercetare-dezvoltare.

Datorită formației mele, precum și datorită faptului că am o experiență personală în dialogul cu sindicatele și patronatele din domeniu, dialog care, în cele mai multe cazuri, nu a fost ușor, am prezentat, de această dată, câteva idei care reprezintă strigăte de alarmă la adresa menținerii în stare de funcțiune a domeniului de cercetare-dezvoltare românească măcar la un nivel minimal.

Pe această bază, am considerat că trebuie să discutăm public aceste idei, văzând o indiferență tot mai mare a Guvernului față de acest domeniu și față de oamenii care deservesc știința românească.

Prima solicitare pe care o amintesc este "reînființarea Comisiei de dialog social la nivelul domeniului cercetare-dezvoltare-inovare".

Este imperios necesară înființarea acestei comisii, pentru a respecta atât legislația română, cât și Carta europeană a cercetătorului, care reglementează clar acest lucru.

Stimați colegi, Constat cu uimire că, prin dispariția dialogului, democrația din zilele noastre se diminuează pe zi ce trece și tindem să ne îndreptăm spre voința unică.

O altă solicitare este "modificarea strategiei domeniului și, pe cale de consecință, a priorităților strategice ale Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare, implicit a normelor metodologice privind evaluarea și acreditarea unităților de cercetare științifică, așa cum sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 551 din 2007".

Această solicitare repune în drepturi sistemul de evaluare a activității de cercetare-dezvoltare-inovare, în sensul justei punctări a prototipurilor, a rezultatelor transferate în economie.

Vreau să vă informez că aplicațiile în economie reprezintă obiectivul major, peste 75% din preocupările cercetătorilor din întreaga lume.

Numai în România acest criteriu nu se punctează.

În acest fel, conducem cercetătorii spre proiecte pur teoretice.

Reîntoarcerea investiției din cercetare în mediul socioeconomic va duce, implicit, la creșterea competitivității economiei românești, a produsului intern brut, obiectiv esențial mai ales în condițiile generate de criza cu care ne confruntăm.

Un ultim lucru de bun-simț solicitat de cercetători îl reprezintă aplicarea prevederilor Cartei europene a cercetătorului și ale Codului de conduită privind recrutarea cercetătorului.

Este de neînțeles faptul că, deși domeniul de cercetare a fost unul care a deschis porțile Uniunii Europene, fiind printre primele capitole închise în procesul de aderare la Uniunea Europeană, constatăm că, la trei ani de la aderare, sunt reglementări care nu se aplică.

Nu amintesc aici probleme salariale și de statut pe care lucrătorii din domeniu le solicită, deoarece nu doresc să dau conotații politice acestui demers al meu, având în vedere mișcările sindicale care se anunță în această perioadă și pe care Guvernul trebuie, oricum, să le rezolve.

Stimați colegi, Consider că trebuie să ne solidarizăm în susținerea acestui domeniu de vârf, să promovăm știința românească, să fim alături de cercetătorii români.

Intelectualitatea românească reprezintă o masă tăcută, cu mult bun-simț, a cărei unică formă de protest a fost să părăsească meleagurile noastre, dacă ne uităm în istoria modernă a României.

Un minim gest de recunoaștere a acestor valori naționale din partea senatorilor români ar putea conduce la stoparea migrației inteligenței românești.

De aceea, vă invit să ne aplecăm cu interes asupra oamenilor care servesc acest domeniu, să nu fim indiferenți față de problemele lor, căci reversul dureros pentru națiune poate fi indiferența științei.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu.

 
Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Despre greva magistraților;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gabriel Mutu - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește doamna senator Elena Mitrea - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Microfonul central.

 

Domnul Gabriel Mutu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică pe care o voi susține în această săptămână în fața dumneavoastră se intitulează "Despre greva magistraților" și are ambiția de a face o scurtă radiografie a ceea ce a însemnat greva magistraților.

Încă de la început, îmi doresc să privesc problema de pe ambele baricade, pentru că numai în acest fel vom putea cântări mai bine efectele.

În primul rând, trebuie spus că atunci când avem în vedere magistrații trebuie să facem o distincție clară între competență și indiferență, între motivație și indiferență, între onestitate și indiferență.

Evident că în tagma magistraților există foarte bine reprezentată atât prima categorie, cât și a doua, dar pe noi ne va interesa cu precădere a doua, asta pentru că greva magistraților - trebuie spus - a fost inițiată și continuată până în pânzele albe, chiar până în absurd, de către a doua categorie.

Pentru Domniile Lor această grevă a reprezentat o grevă a foamei.

Da, domnilor colegi, o grevă în care o parte semnificativă a greviștilor au fost hămesiți după drepturi salariale nejustificate, o foame după privilegii și avantaje.

Pentru ceilalți cetățeni greva s-a soldat cu efecte diametral opuse.

În timp ce magistrații au obținut creșteri salariale și o serie de drepturi, care au dorit să fie expres stipulate în Legea unică a salarizării, cetățenii și statul au avut numai de pierdut.

Restrângerea activității a determinat, spre exemplu, blocarea procedurilor de înregistrare a firmelor.

Un caz concret l-a reprezentat grupul energetic spaniol IBERDROLA, care a fost nevoit să amâne punerea în funcțiune a primelor turbine eoliene pentru anul viitor tocmai din cauza acestei greve a magistraților. Și iată cum a fost amânată o investiție uriașă ce putea aduce beneficii majore statului român.

Magistratul, de-a lungul timpului, a fost caracterizat de adjective care sunt conforme cu moralitatea.

Nu același lucru se poate spune și despre magistrații români din anul 2009.

În ciuda faptului că România traversează o criză care afectează neîndoielnic economia țării, greva magistraților a dat o grea lovitură multor firme, care, domnilor magistrați, nu au mai putut beneficia de bani veniți din fonduri structurale.

Vi se pare normal așa ceva?

Merg mai departe și vă întreb: va fi tras cineva la răspundere pentru toate acestea sau cetățeanul plătitor de taxe și impozite va fi nevoit să suporte, o dată în plus, toate aceste pierderi?

O altă problemă generată de această grevă, pe lângă pierderile uriașe de natură economică, a reprezentat-o prejudiciul adus cetățeanului prin lipsirea acestuia de o justiție care acționează corect, eficient și cu celeritate.

Văduvirea cetățeanului de o justiție care să fie caracterizată de aceste atribuții nu a interesat pe nimeni.

Observând toate acestea, nu putem pune decât un singur diagnostic: această castă închisă și nereformată trebuie să se trateze cât mai repede, pentru că altfel riscă să viruseze și alte părți ale sistemului politic, juridic, economic și social din România.

Altfel spus, magistrații trebuie să înțeleagă că cea mai bună soluție este o reformă care vine din interior.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

 
Elena Mitrea (PSD+PC) - declarație politică intitulată Holocaustul - o pată neagră în istoria umanității;

O invit la microfon pe doamna senator Elena Mitrea - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Marius Nicoară - Grupul parlamentar al PNL. Microfonul central, vă rog.

 

Doamna Elena Mitrea:

Mulțumesc, domnule președinte.

Dragi colegi,

Declarația mea politică din această săptămână marchează un eveniment important al acestei săptămâni și are ca titlu "Holocaustul - o pată neagră în istoria umanității".

Dacă am face un bilanț al marilor drame din istoria umanității, cu siguranță Holocaustul s-ar afla pe locuri fruntașe, o tristă celebritate pe care o plătim cu toții scump și astăzi, la 68 de ani de când, la 9 octombrie 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina de Sud, revenită la România după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, și de acolo a început tragedia evreilor ajunși în Transnistria, nu numai a lor, ci și a unei părți însemnate din populația de origine romă.

Data de 9 octombrie, de când, începând cu anul 2004, Holocaustul a fost recunoscut de autoritățile române, pe baza concluziilor formulate de comisia specială pentru studierea lui, marchează în România "Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului".

Manifestarea este dedicată memoriei victimelor Holocaustului și rolului pe care țara noastră l-a avut în acest episod dramatic al istoriei.

Este, totodată, un semn de solidaritate față de suferința celor care au trăit pe viu aceste împrejurări nefaste, cu toate ororile ei.

România și-a asumat în deplină cunoștință de cauză greșelile trecutului.

De altfel, ultimii ani au reprezentat o serie de pași importanți și un semn de împăcare cu destinul, prin reculegerea în fața paginilor de istorie întunecată.

Înființat în 2005, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România are o activitate deja remarcabilă, completată de studierea în liceu a Holocaustului și a ororilor sale, în așa fel încât tinerii să afle adevărul despre acele momente tragice, despre anii de teroare și neputință și să aibă grijă să nu se mai repete toate acestea.

Actele care au sfidat imaginația cea mai bolnavă a umanității din timpul Holocaustului nu trebuie să se mai repete vreodată.

Fenomene precum Holocaustul nu pot fi negate, nu pot fi îngropate în uitare și, mai mult decât orice pe lume, nu trebuie repetate.

Ca să nu mai permitem asemenea scene de barbarie, trebuie să ne concentrăm forțele pentru lupta contra oricăror forme de discriminare, abuz și intoleranță.

Avem fiecare dintre noi datoria de a împiedica orice fel de manifestări extremiste generate de diferențe inevitabile de rasă, identitate, cultură sau religie.

Ne place să credem că trăim într-o societate democratică, cu pluralitate de opinii și cu curajul răspunderii față de faptele noastre.

Opinia publică este cea care ar trebui să facă diferența între ceea ce este drept și nedrept, bine și rău, corect și incorect.

Nu ne putem permite să mai întunecăm vreodată istoria noastră cu fapte abominabile, care s-ar răsfrânge ca un blestem asupra generațiilor viitoare.

Trebuie să lăsăm copiilor noștri o Românie pură, o Românie curată.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu doamnei senator Mitrea.

 
Marius Petre Nicoară (PNL) - declarație politică cu titlul Țara arde, și președintele dansează;

Îl invit la microfon pe domnul Marius Nicoară - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dorel Jurcan - Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Marius Petre Nicoară:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Țara arde, și președintele dansează".

Stimați colegi,

Ultimele zile au fost adevărate probe de foc pentru Guvern, pentru politica de vârf din țara aceasta, pentru noi în general.

Începând de joi, de la plecarea PSD-ului din Guvern, România fierbe în sucul atent preparat de coaliția atât de dorită de președintele în funcție.

Ce m-a surprins cu adevărat, stimați colegi, nu a fost semnătura pusă pe revocarea ministrului Nica, nici măcar decizia de a pleca a celor din PSD.

Atitudinea unui om m-a frapat cu adevărat.

Vorbesc despre un om care deține frâiele acestui stat, Traian Băsescu, cel care, în timp ce la București se demisiona în bloc din Guvernul Boc, la Cluj, acesta juca în horă.

Mi se pare incredibil că trăim aceste momente.

Ce păcate avem oare de trebuie să suportăm un asemenea tratament?

Să se danseze pe mormântul unui guvern, în vreme ce sindicaliștii ies în stradă? - ca să-l parafrazez pe dansatorul numărul unu în stat.

Pot să înțeleg strategiile de campanie, pot să înțeleg planurile politice complicate pentru ajungerea în funcția de președinte al unei țări, dar refuz categoric să accept să fim sacrificați pentru obsesia de mărire a unui om.

Nu, nu am căzut în patima celor care îl critică pe Traian Băsescu, sunt doar un cetățean care are privilegiul să deplângă de la tribuna Parlamentului soarta lui de român.

Situația noastră este, într-adevăr, disperată.

O știu atât de bine angajații din ministere, care nu mai știu exact cui să ducă hârtiile la semnat, cei care au închis cărți de muncă pe bandă rulantă în aceste zile, o știu consilierii și sfătuitorii de tot felul aduși de PSD prin instituții, o știu românii obișnuiți din toată țara a căror activitate a fost blocată de criza din Guvern.

Acestora li s-a promis stabilitate în urmă cu mai bine de nouă luni.

Ce au primit în schimb? Legi aberante, ordonanțe de urgență neconstituționale, concedieri și măsuri anticriză ineficiente. Și pentru că cineva își imaginează că putem reveni în vremea când se trăia cu circ și pâine, iată că avem parte și de acest meniu complet: președintele dansează pentru noi, cântă la petreceri pentru noi și, câteodată, mai și lăcrimează, emoționat, la dezveliri de busturi sau alte evenimente, tot pentru noi.

Regret, stimați colegi, că am ajuns la un asemenea nivel, că am ajuns chiar să și vorbim despre astfel de lucruri degradante în Parlament, forul legiuitor suprem al țării.

Nădăjduiesc în alegerea cu cap a viitorului președinte, un om echilibrat, serios și responsabil.

Știu, portretul pe care l-am făcut pare tern și neinteresant, dar credeți-mă, deja sunt sătul de oamenii surprinzători și cu farmec.

Se dovedesc în timpul mandatului diabolici și obsedați de propriile interese.

Vă mulțumesc și vă urez succes! Avem cu toții nevoie de el.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Marius Nicoară.

 
Dorel Jurcan (PD-L) - declarație politică având ca titlu Un nou punct de atracție pe harta turistică a județului Vâlcea - Parcul salin de la Ocnele Mari;

Îl invit la microfon pe domnul senator Dorel Jurcan - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Viorel Arcaș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Dorel Jurcan:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Declarația mea politică de azi se intitulează "Un nou punct de atracție pe harta turistică a județului Vâlcea - Parcul salin de la Ocnele Mari".

În data de 5 septembrie, în prezența a sute de localnici și turiști, a fost inaugurat cel mai mare parc salin din România.

Parcul a fost amenajat de Societatea Națională a Sării, împreună cu Primăria Ocnele Mari.

Salina, amenajată la 225 de metri față de nivelul mării, se întinde pe o suprafață de 10.000 de metri pătrați.

Parcul are o biserică, un muzeu, restaurant, magazine de suveniruri, baruri, terenuri de fotbal, baschet, tenis, masă de biliard, locuri de joacă pentru copii și o piscină.

Sucursala Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea a început lucrările de investiții pentru deschiderea unei noi saline la Ocnele Mari în anul 1992, salină ce urma să acopere necesitățile de sare gemă și sare în soluție din zonă, în special ale platformei chimice, și să creeze disponibilități pentru export.

Salinele Ocnele Mari sau Ocna Mare, cum i se mai spunea, sunt amintite în numeroase documente și scrieri vechi, pentru că de aici se aprovizionau cu sare nu numai Oltenia, Banatul și partea de vest a Transilvaniei, ci și Bazinul Adriatic al Peninsulei Balcanice.

Aici s-au introdus, pentru prima dată în anul 1845, metode de exploatare cu camere trapezoidale și tot aici, după aproape 100 de ani, în anul 1960 au început să funcționeze primele sonde de extragere a sării prin dizolvare.

La realizarea Parcului salin de la Ocnele Mari au contribuit plasticieni, muzeografi și oameni de cultură din județul Vâlcea.

Rezultatul este unul spectaculos, care i-a surprins plăcut și pe cei mai sceptici dintre vâlcenii care au ales să vină la deschiderea complexului.

Parcul salin de la Ocnele Mari nu este încă finalizat.

Autoritățile estimează că lucrările vor mai dura cel puțin doi ani de acum înainte, pentru că există foarte multe alte galerii, situate pe mai multe niveluri, care trebuie amenajate în circuit turistic.

Primarul orașului, Petre Iordache, spunea că are de gând să construiască la intrarea în salină un campus turistic, dar și un ștrand cu apă sărată.

Pentru toate aceste investiții este nevoie de resurse.

Deschiderea Parcului salin de la Ocnele Mari este un moment istoric, fiind aproape unic tot ceea ce s-a realizat acolo.

Inițiativa acestui parteneriat între primărie și exploatarea minieră este extraordinară pentru turismul din județul Vâlcea și zona Olteniei.

Este important acum să punem în valoare această investiție, atât din punct de vedere turistic, cât și din punct de vedere medical, deoarece aici se pot trata afecțiuni ale aparatului respirator, ORL și, în plus, pentru imunizare toată lumea poate să facă o cură la Salina Ocnele Mari.

Acesta este doar începutul unui proiect mai amplu.

Tot ce se investește în acest loc este în interesul turiștilor, care au ocazia să vadă lucruri inedite.

Felicit demersul primarului orașului Ocnele Mari și al Exploatării Miniere Râmnicu Vâlcea, întrucât au realizat un nou punct de atracție pe harta turistică a județului Vâlcea - Parcul salin de la Ocnele Mari.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc și eu.

 
Viorel Arcaș (PSD+PC) - declarație politică intitulată Rusia, Beslan - In memoriam;

Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Arcaș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL.

Domnule senator Arcaș, vă rog.

 

Domnul Viorel Arcaș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică poartă titlul "Rusia, Beslan - In memoriam".

Stimați colegi,

M-am întors recent dintr-o vizită oficială în Federație Rusă, desfășurată la invitația personală a domnului Aleksandr Babakov, vicepreședintele Dumei de Stat.

Nu vreau să vă rețin atenția cu necesitatea de a întări relațiile cu Federația Rusă.

Avem niște parteneri de discuție extraordinari la Moscova și ar fi păcat să nu profităm de această șansă.

Sunt interesați de schimburi comerciale, culturale, sportive cu România.

Eu, în calitate de președinte al Grupului parlamentar de prietenie cu Federația Rusă, voi depune toate eforturile necesare pentru ca dialogul constructiv început cu Duma de Stat și cu parlamentele statelor unionale să continue și să se materializeze în programe concrete, cu rezultate deosebite pentru ambele părți.

Stimați colegi, Cuvintele pe care voiam să vi le adresez astăzi sunt, mai degrabă, o rugăminte, rugămintea de a ne gândi câteva minute la cele 360 de victime ale atacului terorist de la Beslan.

Au trecut cinci ani de la cumplitul atac asupra școlii din Beslan, în care au murit 360 de persoane, majoritatea copii.

Timpul nu a vindecat rănile în Beslan.

Simți acest lucru în gesturile oamenilor, vezi acest lucru în privirile lor și mai vezi undeva, în cimitirul special dedicat victimelor acestui atac, unde crucile pe care sunt înscriși anii de naștere ai morților, anii 2000, 2001, își strigă în continuare suferința, dar și în centrul medical creat pentru a trata rănile fizice și sufletești ale supraviețuitorilor.

Timpul nu a vindecat rănile în Beslan și nu le vindecă nicăieri în lume unde au loc atacuri teroriste, atacuri nelegiuite împotriva unor oameni nevinovați.

Vă rog să ne gândim la ce avem de făcut pentru o lume mai sigură, în care copiii să se joace în parcuri și să nu fie carne de tun.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc foarte mult domnului senator Arcaș.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică cu titlul România are nevoie de un președinte legitim;

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Ion Bara - Grupul parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "România are nevoie de un președinte legitim".

Anul 1990 reprezintă un an de referință pentru istoria contemporană a României, simbolizând zorii unei libertăți îndelung așteptate, precum și premisele unui nou început.

Datorită schimbărilor politice de atunci, în români a renăscut spiritul civic, paralizat în perioada comunismului.

Acest lucru s-a concretizat la alegerile prezidențiale din 1990, când, dintr-un total de 17 milioane de români înscriși pe listele electorale, 14.800.000 de români au mers la vot.

Acest număr de alegători prezenți la vot a reprezentat un procent record de 86,19, care, probabil, nu va mai fi egalat niciodată.

Datele statistice ne arată că prezența la vot a scăzut continuu din 1990.

Astfel, în 1992 au venit la vot 76,28% din români, în 1996 au venit la vot 73% din români, iar în anul 2000 au votat pentru președinte doar 57,5% din alegători.

Un alt an de referință din istoria contemporană a României a fost anul 2004, când finala prezidențială de atunci l-a adus la Cotroceni pe președintele care obținuse cel mai mic număr de voturi de până atunci din istoria postdecembristă a României.

Traian Băsescu a obținut mai puțin de jumătate din numărul de voturi cu care Ion Iliescu a fost ales președinte în anul 1990.

Președintele care se autointitulează "al tuturor românilor" este, de fapt, alesul a cinci milioane de români, din totalul de 22 de milioane.

Sincer să fiu, cred că, în prezent, Traian Băsescu nu se mai bucură nici măcar de jumătate din încrederea celor care l-au votat în anul 2004.

Am făcut acest scurt istoric al prezenței la vot din 1990 până în prezent pentru a demonstra ilegitimitatea unui președinte care, într-o democrație semiprezidențială, conduce singur.

Traian Băsescu a reușit "performanța" de a regiza o întreagă criză a infracționalității din România, când, de fapt, criza este politică, economică și morală, pentru a-și determina partenerii de guvernare să plece de la Palatul Victoria și să-i lase lui toată puterea.

Și azi vedem consecințele acestui act: greva profesorilor, grevă în sistemul sanitar, greva tuturor bugetarilor.

Mai avem două luni până la alegerea unui nou Președinte al României.

Accentuez acest lucru - un nou președinte! Nu îndrăznesc să-mi imaginez cum va arăta statul român, după toate show-urile politice realizate până acum de Traian Băsescu, dacă acesta va fi reales.

Sper că cel puțin un lucru bun se va întâmpla totuși, va crește, aproape sigur, prezența la vot.

De data aceasta, pentru prima dată din 1990, românii vor veni din nou la vot în număr mare pentru a schimba un guvern incompetent și un președinte dictator.

Astfel, și anul 2009 va fi un an important pentru istoria postdecembristă a României, pentru că, după epoca Traian Băsescu, vor exista din nou premisele unui nou început, într-un stat condus de un președinte care să respecte Constituția și legile țării.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator.

 
Ion Bara (PD-L) - declarație politică având ca titlu Comisia (anti)Udrea - unde dai și unde crapă!;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Bara - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Alexandru Cordoș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Domnule senator, aveți cuvântul. Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Ion Bara:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Comisia (anti)Udrea - unde dai și unde crapă!".

Doamnelor și domnilor senatori,

Știm cu toții că, în urmă cu câtva timp, s-a constituit, la nivelul Camerei Deputaților, faimoasa Comisie parlamentară de anchetă pentru verificarea sumelor cheltuite de Ministerul Turismului pentru acțiuni de promovare a turismului și imaginii României.

Spun "faimoasă", pentru că această comisie a lucrat într-o "transparență" incredibilă, alegându-și drept birou de lucru spațiul din spatele ecranului de televizor, adică în fața fiecărui cetățean al României.

Trebuie să apreciem performanța, de domeniul idealului, a comisiei, din acest punct de vedere, căci nu a ascuns nimic, chiar și atunci când, pe teren fiind, adică în Parlament, plănuia, în fața microfoanelor, și nicidecum în șoaptă, cum anume să-și îndeplinească adevăratul scop: defăimarea unui ministru, și nu oricare.

Dar să trecem la lucrurile serioase, cele care m-au determinat să fac această declarație politică, căci unde a dat comisia știm, dar să vedem unde a crăpat.

Comisia de anchetă a încheiat un raport prin care propune Camerei Deputaților redistribuirea la alte ministere a sumelor alocate proiectelor administrațiilor publice locale pentru investiții în infrastructura turistică.

Cu alte cuvinte, comisia cere înapoi banii alocați pentru dezvoltarea infrastructurii turistice.

În cazul în care raportul comisiei va fi aprobat în forma actuală de către Camera Deputaților, consecințele vor fi deosebit de grave pentru județul Tulcea, și nu numai pentru județul Tulcea, care are investiții de peste 100 de milioane RON în cadrul subprogramului național "Dezvoltarea echilibrată și integrată a zonei turistice din Delta Dunării și a stațiunilor de pe litoralul Mării Negre".

Este vorba de proiecte de investiții care nu vizează reabilitarea sau modernizarea unei infrastructuri deja existente, ci crearea acesteia, și anume amenajarea plajei Sulina, miniportului Sfântu Gheorghe, miniportului Murighiol, miniportului Enisala-Sarichioi.

Efectele s-ar resimți negativ asupra strategiei de dezvoltare durabilă a județului Tulcea, pentru că ar limita drastic oportunitățile de investiții și ar afecta, implicit, crearea de noi locuri de muncă și noi ocupații, cu precădere în domeniul turismului, pentru populația autohtonă din Delta Dunării, singura deltă locuită din lume.

Autoritățile locale sunt realmente îngrijorate de această propunere care ar bloca investițiile mult așteptate de locuitorii din Delta Dunării, ca și de turiștii de oriunde, îndrăgostiți de acest loc minunat.

Încetarea finanțării acestor investiții ar conduce la întreruperea lucrărilor la acele proiecte la care acestea au fost deja demarate, ca și la irosirea sumelor importante cheltuite deja în faza de proiectare.

Nu cred că membrii comisiei își imaginează că lucrările ar putea fi continuate cu fonduri financiare din bugetele locale, ci, pur și simplu, abordând ancheta în chip politicianist, în scopul menționat la începutul declarației, nu au mai contat mijloacele folosite, și nici efectele posibile.

Cred însă că membrii Camerei Deputaților sunt convinși de necesitatea continuării investițiilor în infrastructura turistică din Delta Dunării, și nu numai.

Este de prisos să vorbesc despre mirifica noastră zonă umedă sau despre recunoașterea mondială a acestui patrimoniu natural cu care ne mândrim și pe care ni-l dorim cât mai bine valorificat din punct de vedere turistic și, de aceea, cred că vor respinge această aberantă propunere.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc.

 
Alexandru Cordoș (PSD+PC) - declarație politică intitulată Guvernul Boc a intrat în moarte clinică;

Îl invit la microfon pe domnul senator Alexandru Cordoș - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Ovidius Mărcuțianu - Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central, vă rog.

 

Domnul Alexandru Cordoș:

Mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi "Guvernul Boc a intrat în moarte clinică".

Ceea ce se întâmplă de câteva zile încoace pare desprins dintr-un spectacol al absurdului, ca să nu spun al grotescului absolut.

Nu era suficient că traversăm o perioadă extrem de nesigură economic, cu greve generate de pierderea locurilor de muncă, cu scăderea dramatică a puterii de cumpărare, cu escaladarea fenomenului infracțional - situație clasică pentru vremuri incerte -, dar să suprapui, prin crearea unui fals conflict, și criza politică peste cea deja existentă, financiareconomică, este un act de trădare a interesului național, mai ales când este un gest premeditat.

Stimați colegi,

Scena politică nu este un joc pe o tablă de șah în care cel care dă mat este și cel care câștigă.

Dimpotrivă, câștigătorul aparent, de fapt, este perdantul.

De ar fi însă numai el, poate că nu ar regreta nimeni, dar cetățenii, mulțimea fără chip, cu răbdarea ajunsă la limită, sunt cel mai mare perdant.

Această mulțime tăcută își pusese speranța pentru o viață mai bună, pentru ieșirea din impasul economic care ne afectează pe toți, deopotrivă, în coaliția căreia i s-a semnat actul de deces când încă mai pâlpâia în ea o umbră de viață.

Așa cum afirma Hobbes și, mai târziu, John Locke, mulțimea și-a încredințat, prin "contractul social", drepturile ei naturale guvernanților, voia, deci, o reprezentare democratică, adică onestă a intereselor sale.

Frica de catastrofe de tipul celei actuale, economică, a făcut-o să renunțe la anumite prerogative în schimbul promisiunii că va fi apărată cum se cuvine.

Așa spuneau părinții contractului social, contract pe care unii l-au încălcat cu rea-credință la doar câteva luni de la "căsătoria" politică PSD-PD-L.

Am fost împreună când le-am promis oamenilor că vom duce la bun sfârșit un mandat de patru ani, și nu am stat alături decât nouă luni, mai rău ca într-o căsnicie din interes.

Unii ar spune că este destul timp pentru a da naștere unui proiect viabil.

Noi am descoperit că acest proiect - și nu din vina noastră - s-a născut mort.

Revoltător este faptul că, imediat după ruptură, unii miniștri PD-L au spus că suntem singurii vinovați de situația creată, un act de cinism și de lașitate care nu merită nici măcar menționat.

"Cronica unui divorț iminent", "Războiul de weekend", au titrat ziarele și posturile TV, care, de ce să nu recunoaștem?, își au întotdeauna partea leului în escaladarea conflictelor mocnite și în pusul gazului pe foc, iar, uneori, chiar în crearea crizelor.

Dacă nu este un război cât de mic pe undeva, măcar un avion prăbușit, vreun accident groaznic sau altele, inventează.

Așa se discută uneori, și nu numai în presa autohtonă, când cei care mânuiesc condeiul pentru mânuirea sufletelor dumneavoastră rămân în pană de subiecte.

De data aceasta nu a fost nevoie să se inventeze nimic.

Spre satisfacția presei, săptămâna a debutat cu criza autobuzelor și s-a încheiat, apoteotic, cu asumarea de către premierul Boc a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și cu anularea ordinului ministerial vizând directorii de școli al Ecaterinei Andronescu, ținta predilectă a domnului Boc în toate cele nouă luni de așa-zisă conviețuire guvernamentală.

Ținând cont de câte gafe lingvistice produce domnul Boc într-un discurs, nu putem decât să ne amuzăm de alegerea Domniei Sale.

Poate agricultura ar fi fost mai potrivită cu înclinația sa de a semăna vânt spre a culege furtună.

Miniștrii PSD au fost nevoiți să iasă de la guvernare.

Au făcut-o cu fruntea sus.

Nu au nimic să-și reproșeze.

Orice bâlbâială și încălcare a demnității lor ar fi fost o umilință pe care niciun politician responsabil de soarta celor care i-au încredințat-o nu ar fi putut s-o suporte.

PSD nu este un partid-remorcă al unui partid discreționar care guvernează țara după bunul plac, încălcând toate punctele asumate în Programul de guvernare.

O coaliție prost încropită va purta totdeauna stigmatul pentru vina celeilalte părți.

Partidul Social Democrat a ales calea demnității, dar nu și a abdicării de la îndatoririle care i-au fost încredințate prin mandatul său.

Stimați colegi, Mai avem aproape 50 de zile până la momentul adevărului.

Votul românilor va da semnalul pentru debarasarea de un guvern aflat deja în moarte clinică.

Formula "providențială" găsită de Guvernul Boc, de a încredința câte două ministere celor rămași la guvernare, este sortită eșecului.

Cancelariile occidentale sunt complet dezorientate.

Revenim la formula surdă cu doctori la agricultură și cu economiști la sănătate.

Agențiile de rating ne numără și ele zilele, pentru că, deși au prevăzut cataclismul, nu se așteptau la proporții gigantice.

Unda de șoc a răscolit tot teritoriul: de la prefecți și directori de școli, a început marea migrațiune doar pentru satisfacerea orgoliului prostesc al unora.

Specialiștii recunoscuți în domeniul lor regretă că nu au putut da măsura priceperii, pentru că portavocea prezidențială nu a mai avut răbdare.

Să vedem ce efecte imediate a avut sâmbătă, conform opiniei "Business Standard" și a unor specialiști bancari, ieșirea forțată a PSD

de la guvernare: leul în picaj, imediat, bursa în scădere generalizată.

Ar putea urma efecte pe termen mai lung, cum ar fi erodarea încrederii în economia românească, potențiala creștere a primelor de risc de țară (CDS), posibila amânare a emisiunilor de euroobligațiuni, dar și a unor investiții străine.

Mai mult, instabilitatea politică ar putea pune piedici în atingerea țintei de deficit bugetar, ceea ce ar pune în pericol acordul cu Fondul Monetar Internațional.

Instabilitatea politică ar putea limita capacitatea Guvernului de a întări și mai mult controlul asupra finanțelor publice și de a reduce deficitul bugetar.

Acest lucru ar putea pune în pericol acordul cu Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană, fapt ce ar putea avea impact negativ asupra percepției de risc a României și, implicit, asupra cursului de schimb și a economiei reale.

Aceasta ar însemna o adâncire și mai drastică a recesiunii.

Deocamdată, nu este decât un sumbru pronostic, dar care ar putea deveni realitate - o situație fără precedent și o întoarcere în timp nu numai pentru percepția finanțiștilor, ci și a mediilor politice occidentale.

Avem nevoie de liniște pentru a ne putea decide soarta în deplină cunoștință de cauză.

Nu vrem să fim liberi de contract pentru că așa a decis o singură persoană.

Vouă, alegătorilor noștri, vă cerem să decideți ce este mai bine pentru voi și pentru copiii voștri.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Cordoș.

 
Ovidius Mărcuțianu (PNL) - declarație politică cu titlul Cine plătește pentru politicile agrare greșite?;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ovidius Mărcuțianu - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L.

Vă rog. Microfonul central.

 

Domnul Ovidius Mărcuțianu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația de astăzi este intitulată "Cine plătește pentru politicile agrare greșite?".

Agricultura românească de astăzi exprimă în mod dramatic incompetența și indiferența cu care au fost privite problemele ei majore.

S-a dovedit că nu sunt suficiente declarațiile de complezență privind însemnătatea agriculturii, făcute la învestirea echipelor guvernamentale și uitate foarte repede, și că asemenea declarații demagogice nu pot avea decât o consecință sigură: degradarea și prăbușirea agriculturii, a unei pârghii hotărâtoare pentru salvarea economiei naționale, pentru asigurarea securității alimentare și, în general, a securității naționale.

Cele mai multe dintre măsurile întreprinse au avut darul să distragă atenția de la situațiile dramatice din acest sector, au fost mai degrabă niște măsuri de cosmetizare, iar proverbialele ordonanțe au avut cel mult dimensiunea unei picături de apă într-un ocean.

Prin ele s-au încurajat intermediarii, și nu autorii de fapt ai producției agricole.

Milioanele de hectare rămase nearate, reculul grav înregistrat în zootehnie, deprecierea activităților din industria alimentară deschid o perspectivă deloc încurajatoare pentru redresarea, necesară ca aerul și ca apa, a acestui sector vital al economiei țării.

Politicile agrare trebuiau destinate obținerii de performanțe în agricultură.

Până acum, ele au fost orientate într-o singură direcție: spre refacerea proprietăților.

S-a ignorat complexitatea problemelor acestui domeniu, s-a perseverat și se perseverează în eroarea de a se identifica proprietatea cu exploatația agricolă.

Sutele de mii de microproprietăți nu pot asigura o agricultură performantă, iar rezistența la comasare, pentru lucrarea în condiții moderne a pământului, excesiv politizată, nu va fi decât în detrimentul proprietarilor de pământ și al economiei, în general.

În ceea ce ne privește, consider că politicile agrare au fost greșite, cadrul legislativ nu a permis refacerea proprietății, reușind, în schimb, să ducă la distrugerea exploatațiilor agricole și a structurilor agricole, singurii acceptori de tehnologie agricolă modernă.

În aceste condiții, orice proprietate neproductivă sau contraproductivă se dovedește a fi un balast pentru producători.

Așa se face că agricultura în România a devenit una dintre cele mai mari consumatoare de energie pe produs.

S-a produs un lucru foarte grav și în ceea ce privește atitudinea izvorâtă din politicile agrare față de știință și înfăptuitorii ei.

În esență, politicile agrare trebuie să prevadă refacerea ecosistemelor naturale și agricole, precum și refacerea structurilor de producție agricolă.

Dacă nu vom acționa în această direcție, atunci vom practica în continuare doar o agricultură de Ev Mediu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc, domnule senator Ovidius Mărcuțianu.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică având ca titlu Nu avem voie să renunțăm la Programul național pentru ameliorarea solurilor;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David - Grupul parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gheorghe David:

Doamnelor și domnilor senatori,

M-am bucurat când am aflat că încă un coleg tratează o problemă foarte importantă pentru noi toți, și dacă nu am ține cont de prioritățile naționale, atunci ar fi foarte grav.

Ne dăm seama de acest lucru atunci când hrana noastră este foarte scumpă sau ni se pare foarte scumpă.

De aceea, în scurta mea declarație politică mă voi referi la una dintre problemele cu care se confruntă agricultura României.

Titlul acestei declarații este "Nu avem voie să renunțăm la Programul național pentru ameliorarea solurilor".

După cum știm, România este una dintre țările europene cu un bogat areal geografic.

O parte importantă din suprafața acestei țări o reprezintă câmpiile și zona de dealuri, zone cu pretabilitate foarte bună și bună pentru majoritatea culturilor agricole.

Solurile din zona de câmpie sunt cele cu fertilitatea cea mai ridicată, însă există suprafețe, ce-i drept restrânse, cu soluri alcaline, care necesită lucrări de ameliorare pentru corectarea reacției solului dinspre bazic spre neutru.

Probleme mai mari sunt însă în zona de dealuri și munte, unde procentul solurilor acide este destul de ridicat, în multe cazuri chiar critic, motiv pentru care de mai multe zeci de ani aceste terenuri au fost incluse în Programul național de ameliorare prin amendare calcică.

Din datele pe care le am din teritoriu la această dată, dar și din cele discutate în cadrul Comisiei pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, când s-a prezentat bugetul pentru anul 2009, au fost alocate fonduri, dar se pare că acestea nu se mai regăsesc în repartiția transmisă de minister în teritoriu.

Tocmai de aceea, eu v-am semnalat astăzi și voi reveni cu alte declarații referitoare la această situație.

Este o situație care pare de mică importanță, însă care poate genera mari probleme, mai ales pe termen mediu și lung, în ceea ce privește agricultura, prin degradarea tot mai accentuată a solului României, implicit prin reducerea producției agricole și a hranei pentru populație.

Mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Gheorghe David.

 
Adrian Țuțuianu (PSD+PC) - declarație politică având ca temă statul de drept și reforma constituțională propusă de către Președintele României;

Îl invit la microfon pe domnul senator Adrian Țuțuianu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Cornel Popa - Grupul parlamentar al PNL.

Vă rog. Microfonul central.

 

Domnul Adrian Țuțuianu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Mi-am propus astăzi să vorbesc despre statul de drept și despre reforma constituțională propusă după ureche de către Președintele României, încă în funcție.

Mai întâi de toate, aș vrea să vă spun că în acest an, pe data de 6 decembrie, se împlinesc 145 de ani de la înființarea Senatului României.

La 6 decembrie 1864 domnitorul Alexandru Ioan Cuza, adresându-se senatorilor, a afirmat că "misiunea acestei noi instituții este aceea de a menține în echilibru puterile statului și de a păstra neatinse pactul fundamental și libertățile publice ale României".

Iată că la 145 de ani de la reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Președintele României, din considerente evident electorale, și-a propus desființarea Senatului, sub pretextul reducerii cheltuielilor și scăderii corupției.

De ce face astăzi Traian Băsescu acest lucru? Sunt câteva chestiuni pe care cred că trebuie să le spunem foarte ferm.

În primul rând, nu are soluții la problemele crizei economice și, după cum a spus ieri, nici nu și-a propus să rezolve criza economică, iar, în al doilea rând, pentru că nu prea mai are ce să spună românilor.

Sloganul "Să trăiți bine!" nu mai ține, pentru că oamenii trăiesc rău.

Președintele nu mai poate aborda problema corupției, pentru că astăzi corupția stă cu președintele la masă, nu mai poate spune că Adrian Năstase este răul absolut, pentru că astăzi 70% din români cred că Traian Băsescu folosește instituțiile statului împotriva adversarilor politici, nu mai poate vorbi de fraudarea alegerilor, pentru că astăzi se pregătește de către președinte fraudarea alegerilor din data de 22 noiembrie.

De aceea trebuie noi, senatorii, să avem grijă de ce se întâmplă cu această instituție fundamentală.

Eu sunt la primul mandat și vă spun că nu am de gând să plec de aici senator peste 20 sau 25 de ani, dar sunt câteva argumente asupra cărora v-aș invita să medităm.

Argumentul istoric: ține de tradițiile acestui stat să avem Parlament bicameral.

La 1864 Alexandru Ioan Cuza a preluat Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, prima noastră Constituție, după cum spun cei care sunt oameni de doctrină, care a prevăzut sistem bicameral.

La 1866 Carol I a propus o Constituție cu sistem bicameral, la 1921 am avut, din nou, o Constituție cu sistem bicameral.

Argumente de drept comparat: țări precum Austria, Belgia, Elveția, Irlanda, Italia, Olanda, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii, Republica Cehă, Spania sunt țări cu parlament bicameral.

Al treilea argument ține de avantajele dovedite din practica parlamentară a țărilor democratice, respectiv, dubla examinare a unui proiect de lege în cele două Camere legislative poate contribui la îmbunătățirea lui; prin existența celor două Camere se împiedică tendința ipotetică a concentrării puterii legislative de către o singură Cameră; se asigură echilibrul și soliditatea regimului democratic și, în cazul în care avem Parlament bicameral, avem posibilitatea unei duble judecăți asupra importanței, conținutului și semnificației unor anumite legi, permițând o mai bună gândire a soluțiilor juridice, să se evite graba în adoptarea unor decizii și să se ofere un sistem reciproc de contrapondere a forțelor politice care participă la activitatea parlamentară.

Vă mărturisesc că, de nouă luni, constat că Senatul nu prea își găsește locul și nu prea și-a putut îndeplini menirea democratică pe care Alexandru Ioan Cuza le-a considerat necesare.

Adoptăm numai ordonanțe de urgență și ordonanțe simple, discutăm numai de asumarea răspunderii, asumarea răspunderii a devenit regulă, în timp ce dezbaterea parlamentară a devenit excepția.

Parlamentul este sfidat de miniștri, ceea ce este de neadmis în orice sistem democratic.

Și, ultima chestiune, Guvernul Boc funcționează de câteva zile, evident, pe lângă Constituția României.

Pentru toate acestea, eu cred că noi, cei care suntem astăzi aici - poate meritat, poate mai puțin meritat -, avem datoria să gândim cu adevărat la reforma democratică a statului român, nu din fuga calului, nu după ureche, ci văzând lucrurile așa cum sunt.

Suntem datori să facem acest lucru nu pentru noi, ci pentru România și pentru viitorul statului de drept.

Vă mulțumesc mult. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Eu vă mulțumesc, domnule senator.

 
Cornel Popa (PNL) - declarație politică având ca titlu Când scopul nu scuză mijloacele;

Îl invit la microfon pe domnul senator Cornel Popa - Grupul parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Dumitru Oprea - Grupul parlamentar al PD-L.

 

Domnul Cornel Popa:

Mulțumesc, domnule președinte.

Prezenta declarație politică am intitulat-o "Când scopul nu scuză mijloacele".

Ca pe o mână necâștigătoare la poker, ne-a pierdut Guvernul Boc.

Am fost o miză prețioasă, este adevărat, totuși o simplă miză.

S-au jucat posturile românilor, salariile românilor, sănătatea și educația lor.

Nu mai credem că vom trăi bine, pentru că nu mai știm dacă mai putem trăi cu adevărat.

Ni s-a luat până și dreptul de a mai da vina pe cineva.

Președintele nostru ne-a spus, cu o sinceritate dezarmantă, că nici el și nici Guvernul nu și-au propus să rezolve criza. Și noi care credeam în timpul acesta că cineva lucrează pentru noi?! Nici vorbă!

Se continuă jocul, cu mize mai mari decât bunăstarea celor mulți, stimați colegi de Parlament inutil! De ce vă numesc astfel? Pentru că așa a declarat domnul Videanu, că putem fi dizolvați în viitorul apropiat.

Înțeleg de aici că putem fi inutili și pentru România, și pentru jocul care continuă între personajele care decid la ora aceasta viitorul celor care vor fi, apoi, invitați la vot.

Până atunci însă, votanții sunt în stradă, sunt în grevă, sunt mulți și nemulțumiți, sătui de metoda curelei strânse care se aplică numai lor. Și totuși sunt situații în care scopul nu scuză mijloacele, în care chiar contează calitatea jocului, felul în care te raportezi la celălalt și respectul pe care i-l arăți.

Vreau să cred că înțelegem măcar acum, în al doisprezecelea ceas, că noi, românii, suntem implicați cu toții.

Din miză trebuie să devenim parte activă, așa că dacă ne-a fost oferit un spectacol întreg în toată această perioadă de către un președinte-jucător, propun să devenim și noi alegători-jucător.

Lansez de aici, de la tribuna Senatului, o invitație tuturor românilor să se informeze în această campanie electorală, să discearnă ce este adevăr și ce este doar promisiune electorală și, în final, să pună ștampila pe cel care corespunde așteptărilor, pe cel care va face ce promite și promite doar ceea ce îi este permis să facă.

Dacă până acum am întâlnit oameni care mi-au spus că nu mai merg la vot pentru că toată lumea minte, de acum înainte vreau să înțelegem cu toții că este important să alegem, să participăm, să jucăm în jocul care decide destine.

Nu sunt cuvinte mari, sunt adevăruri spuse pe nume.

Astăzi, când asistăm la cea mai mare grevă generală din istoria noastră, vreau să învățăm implicarea, solidaritatea adevărată, nu cea jucată, să fim cei care decid cu adevărat, nu cei care nu vor conta la numărătoarea voturilor.

Nu mai putem sta deoparte, pentru că, după cum ați înțeles cu toții, candidații sunt deja în campanie electorală.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator Cornel Popa.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică intitulată PSD - «templu» al moralității politice;

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul Sergiu Serioja Chivu.

 

Domnul Sorin Serioja Chivu (din sală):

Sorin!

 
 

Domnul Dumitru Oprea:

Declarația politică de astăzi se intitulează "PSD - «templu» al moralității politice".

Mărturisesc că ultimele zile mi-au dezvăluit un adevăr.

Bănuiam că despărțirea de PSD va produce doar contre electorale.

S-a întâmplat însă ceva mai mult: rănirea unor arbitri ai moralei.

Ecranele televiziunilor patriei sunt împânzite de PSD-iști suferinzi.

Nu-i doare că au pierdut posturi în ministere, prefecturi sau deconcentrate, lăcrimează doar pentru soarta țării de la a cărei administrare ar fi fost mișelește înlăturați.

De aceea, dacă foștii parteneri de guvernare apără cu pieptul gol integritatea eticii în România, ar fi bine să le amintim isprăvile lor recente.

Nu este un secret pentru nimeni că intrarea PSD la guvernare nu a fost dorită de toți capii acestuia.

Din orgolii sau diferite interese, unii au făcut tot posibilul să rupă colaborarea cu PD-L.

Drept urmare, în vreme ce unii socialdemocrați erau miniștri sau prefecți, alții criticau din răsputeri Guvernul, făcând opoziție în toată regula.

Despre atacuri la adresa președintelui Băsescu nici nu mai are rost să mai amintim, de fapt chiar acesta este motivul trecerii în opoziție.

Alegerile din noiembrie bat la ușă, iar domnul Geoană știe că pe trendul actual nu are nicio șansă de izbândă.

Toate sondajele îl arată sub scorul partidului, prin urmare mizează pe o singură carte: partidul pierde totul acum, iluzionându-se cu un oarecare câștig la iarnă.

Așadar, trecerea în opoziție și sacrificarea PSD au o explicație internă: șeful PSD știe foarte bine că, în cazul unui eșec în fuga către Cotroceni, va fi înlăturat imediat din fruntea formațiunii sale.

În plus, trebuia să găsească soluția de a se distanța de cele nouă luni de guvernare, crezând că populația va fi amnezică și va uita că partidul lui a participat la actul guvernamental.

Drept urmare, a luat în brațe aberanta teză a fraudării alegerilor și a trecut cu ea în opoziție, considerată total neinspirată chiar și de unul dintre foștii miniștri de interne ai PSD. Șansele de câștig nu îi cresc spectaculos, dar măcar va avea, asemenea lui Vadim, o scuză pentru dezastrul de la urne.

Dincolo de orice calcule electorale, avem însă o certitudine liniștitoare: morala politicii românești are stâlpi de seamă.

Cu sufletul lor curat, PSD-iștii cred doar în binele țării.

De aceea, ei promit deja justiție, pensii enorme, case și nemărginite ajutoare pentru milioane de compatrioți ai noștri, iar dacă românii nu-i vor crede nici acum, nu-i nimic, oricând se poate face și o a patra lansare la președinție pentru domnul Geoană și o a treia negociere de a sta la putere-opoziție. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Dumitru Oprea.

 
Sorin Serioja Chivu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Surogatul lui Băsescu;

Îl invit la microfon pe domnul senator Sergiu Serioja Chivu - Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Viorel Constantinescu - Grupul parlamentar al PD-L, ultimul vorbitor.

 

Domnul Sorin Serioja Chivu:

Sorin!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Sorin Serioja Chivu. Vă mulțumesc.

Mielul... De Paști.

 
 

Domnul Sorin Serioja Chivu:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi, ca o continuare a declarației mele politice de săptămâna trecută, "Surogatul lui Băsescu".

Am sperat, după precedenta declarație pe care am făcut-o pentru același demnitar, că un șef de stat poate dovedi, până la urmă, și un dram de demnitate și de respect, de minimă responsabilitate pentru poporul său.

Speranțele mele, ale colegilor de partid și, sunt sigur, ale multor români de a nu fi promulgată Legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-au spulberat odată cu noul gest prezidențial de a aproba demiterea unui vicepremier și a unui ministru de interne doar pentru simplul motiv că ar încurca socotelile electorale ale candidatului Traian Băsescu.

Actualul președinte și viitorul candidat Traian Băsescu ne-a demonstrat din nou comportamentul său duplicitar, spiritul său conflictual, împănat uneori cu momente, bine mascate, de împăciuitor, atitudinea sa, evident, în disprețul legii.

Președintele-jucător, cum îi place să-și marcheze personalitatea, nu lasă în urma sa decât vrajbă între instituțiile statului sau între acestea și societate, deși Constituția prevede, în mod expres, funcția de mediator.

Este un veritabil ping-pong jucat pe terenul întregii Românii, cu două scopuri bine ticluite: de a escamota cât mai bine fărădelegile arhicomentate sub titlurile "Ridzi" și "Elena Udrea", care, cu multă râvnă, pritocesc la campania prezidențială în a adjudeca un al doilea mandat la Cotroceni.

Prin toate acestea președintele Băsescu nu face decât să mărească prăpastia ce-l desparte de țară și popor, să se acopere și mai mult de ridicolul gesturilor, acțiunilor și vorbelor sale.

Justificarea demiterii vicepremierului Dan Nica, de exemplu, a fost cusută nu cu ață, ci cu frânghie albă, pentru că tot Traian Băsescu, doar cu 5 ani în urmă, vorbea, cu gura până la urechi, despre marea fraudă a alegerilor din 2004, pe care totuși le-a câștigat.

Aritmetica de două parale cu care a argumentat hoția de atunci nu a dovedit decât caracterul găunos al unui om pătimaș, dornic să treacă peste cadavre pentru a-și atinge scopul, și o demagogie, aș putea spune, la puterea n.

Altfel cum s-ar justifica aprobarea, girul care îi sunt date acestui semiguvern, acestei caricaturi de Cabinet guvernamental plin de portofolii interimare? Egoismul, egocentrismul dumneavoastră diabolic, domnule Traian Băsescu, nu au nimic de-a face cu demnitatea pe care poporul v-a încredințat-o, deoarece comportamentul, atitudinile și modul dumneavoastră de acțiune nu sunt decât o veritabilă trădare a intereselor oamenilor.

Prerogativele constituționale ce vă revin, aceea de reprezentare și aceea de mediere, au fost terfelite constant, pentru că, pe de o parte, l-ați reprezentat doar pe fostul comandant al navei "Biruința", pe care ați condus-o la dezastru, iar, pe de altă parte, medierile prezidențiale au lipsit cu desăvârșire în cei cinci ani de mandat, pe ele le-ați înlocuit cu cel mai drag slogan al dumneavoastră: divide et impera.

Astfel, ați ajuns să împărțiți o țară în derivă pe marea crizei mondiale, a cărei șansă de a ajunge la un liman liniștit este minimă atâta timp cât dumneavoastră, domnule Traian Băsescu, veți fi la timonă.

Albert Camus scria cândva: "Libertatea este dreptul de a nu minți." Dumneavoastră, domnule Traian Băsescu, nu sunteți un om liber.

Dumneavoastră ați mințit neîncetat de la cei mai buni prieteni și apropiați, la un popor întreg.

Sunteți robul răului perpetuu pe care îl degajați în jur prin toți porii ființei dumneavoastră, dovedindu-vă, efectiv, un surogat de președinte.

Iată de ce, prahovean fiind, ca membru al Partidului Social Democrat, voi parafraza una dintre cugetările din 1931 ale marelui Nicolae Iorga: "Am iubire pentru orice om de ispravă și o ură nepotolită împotriva acelora care își bat joc de liniștea și averea țării."

Domnule Traian Băsescu, Nu vă bateți joc de țara și poporul care v-au ales, deoarece, asemenea unui proverb românesc pe care cu siguranță îl cunoașteți, "Cine seamănă vânt culege furtună", iar pe 6 decembrie vă veți afla într-o furtună, când și Sfântul Nicolae cu biciul său vă va aplica atâtea corecții, câte și meritați pentru răul semănat de dumneavoastră de la un capăt la altul al țării.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator Sorin Serioja Chivu.

 
Viorel Constantinescu (PD-L) - declarație politică intitulată Suprastructura școlii românești;

Înainte de a-l invita la microfon pe domnul senator Viorel Constantinescu, aș dori să vă informez, stimați colegi, că au mai depus și au renunțat să citească declarații politice, de la Grupul parlamentar al PD-L, domnii senatori Iulian Urban și Dorel Constantin Vasile Borza, de la Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Dan Voiculescu, doamna senator Doina Silistru, domnii senatori Gavril Mîrza, Nicolae Moga, Gheorghe Pop și Laurențiu Chirvăsuță.

Îl invit la microfon pe domnul senator Viorel Constantinescu, ultimul vorbitor la declarații politice.

 

Domnul Viorel Constantinescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Stimați colegi,

Declarația politică se intitulează "Suprastructura școlii românești".

Noua Lege a învățământului, împreună cu cea a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice au inflamat sindicatele din învățământ, care au trecut la operațiuni probate în timp, exprimate prin greve de toate felurile.

La o analiză atentă se poate stabili cu precizie că această atitudine se răsfrânge direct asupra elevilor, adică asupra celor pe care dumnealor ar trebui să-i protejeze și să-i slujească.

Dacă domnii care țin mâna în permanență pe butonul roșu al grevei ar analiza mai atent aspectul esențial al Legii învățământului, și anume că aceasta are ca domeniu de definiție mulțimea elevilor, poate că nu s-ar grăbi atât de mult cu acționarea mecanismului facil al grevei.

Dar de ce suntem în această situație critică în privința suprastructurii din învățământ? Cauza principală se exprimă prin faptul că beneficiarii direcți, elevii, care sunt copiii cetățenilor ce au ales un consiliu local la nivel de comunitate, sunt scoși din ecuație și, prin urmare, anesteziați.

Dacă, așa cum este normal, s-ar da posibilitatea comunității să se exprime în interes propriu asupra profesorilor pe care doresc să-i aibă în localitate, plătindu-i în consecință, ecoul butonului roșu al grevei s-ar estompa și, prin extrapolare, societatea românească ar avea de câștigat.

Este ultimul pas pe care trebuie să-l facem pentru a da posibilitatea beneficiarilor direcți, comunitățile locale, să poată decide cine le poate învăța copiii carte și cu câți bani.

Este evident că, atribuind sume mai mari profesorilor care sunt dedicați educației și neglijându-i pe cei care așteaptă primul maxi-taxi pentru a răspunde butonului roșu, comunitatea își atinge scopul de a avea copii instruiți, cu aceleași cheltuieli.

Vă mulțumesc.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca titlu Susținem Guvernul, susținem reforma (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Declarația politică se intitulează "Susținem Guvernul, susținem reforma".

Grupul senatorial al PD-L înțelege în aceste momente de cumpănă să susțină necondiționat eforturile și provocările deosebite la care va fi supus Guvernul PD-L în perioada următoare.

Este de datoria parlamentarilor PD-L să susțină Guvernul, întrucât astfel se va susține reforma.

O să urmeze o perioadă extrem de dificilă în Parlament, întrucât majoritatea parlamentarilor PSD și PNL va bloca absolut toate legile, va lucra pentru menținerea dezordinii, se va împotrivi reformelor, va acționa împotriva țării și intereselor românilor, mânați doar de gândul de a distruge.

Ce vor face acești parlamentari va fi pur și simplu echivalent cu un act de trădare a țării.

Va fi dificil, însă cu atât mai mult PD-L trebuie să rămână acel nucleu din Parlament care trebuie să lupte pentru România, pentru români, să facă reformă, să muncească. Și poate că atitudinea celorlalți parlamentari va demonstra încă o dată că este nevoie urgentă ca Parlamentul să devină unicameral, să se reducă numărul trântorilor care consumă degeaba voturile, nervii și banii publici ai românilor.

Militez pentru trecerea urgentă, încă din anul 2010, la acest Parlament redus numeric, pentru că nu doresc ca acest circ ieftin creat de PSD să fie laitmotivul pentru care nu se va face nimic, nicio lege adecvată pentru români până în 2012.

PSD a lăsat haos și dezastru la ministerele gestionate, a învrăjbit oamenii, a hărțuit funcționarii, încercând să politizeze statul român, a gestionat și a susținut salarii nesimțite de sute de milioane de lei pe lună, întrucât a dorit să creeze haos în România.

Singurul partid care este îngrijorat și dorește salvarea mediului privat românesc de afaceri și păstrarea locurilor de muncă în sectorul privat este PD-L.

PSD nu dorește decât să plângă pe umărul bugetarilor cu lefuri nesimțite.

Cele 3,4 milioane de români angajați în sectorul privat plătesc pentru ineficiența aparatului bugetar, adică pentru cei angajați în funcțiile publice pe criteriul salariu contra voturi de către PSD și PNL în perioada 2007-2009.

PSD dorește să sacrifice sectorul privat din această țară numai pentru a câștiga voturile acelor bugetari care știu că nu au ce să caute în funcțiile ocupate.

PD-L militează pentru menținerea în aparatul de stat strict a acelor funcționari care sunt competenți și doresc să muncească în interesul națiunii, nu doar să învârtă hârtii și să politizeze întreaga structură a statului român.

Dorel Constantin Vasile Borza (PD-L) - declarație politică intitulată Între responsabilitate și demagogie (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Declarația politică este intitulată "Între responsabilitate și demagogie".

Evenimentele derulate săptămâna trecută erau, într-un fel, anunțate de mai mult timp.

Am guvernat împreună cu PSD, cu toate că, din punct de vedere politic, era în dezavantajul PD-L.

Am făcut acest lucru doar fiindcă am fost conștienți că interesele țării erau mai importante decât cele ale partidului.

Începea o perioadă de criză, iar Guvernul avea nevoie de o mare susținere parlamentară.

Ce s-a întâmplat s-a văzut ulterior.

În Parlament nu puține au fost ocaziile când PSD s-a plasat, împreună cu PNL, în opoziție.

Partidul Democrat Liberal și președintele său, domnul prim-ministru Emil Boc, au trecut peste aceste lucruri.

Și au fost multe alte piedici pe care ni le-au pus foștii colegi de coaliție, nu le mai reamintesc acum.

Având o responsabilitate față de această țară, am spus că mergem înainte, cu toate că așa-zișii noștri aliați erau deja angrenați în campania electorală a lui Mircea Goană, treburile guvernării lăsându-le pe un plan secund, până a venit incidentul Nica, peste care niciun prim-ministru responsabil nu mai putea trece.

Să ne amintim de la ce a început ultima criză?

Un ministru care avea ca principală atribuție în perioada următoare organizarea alegerilor a declarat că procesul electoral va fi fraudat.

O declarație de o iresponsabilitate crasă.

Nu mai spunem că nu s-a prezentat nicio dovadă în sensul celor afirmate.

Mă întreb însă cine își va cumpăra o casă dacă constructorul va spune că la prima rafală de vânt acea casă se va dărâma, cine s-ar urca într-un avion dacă pilotul va spune de la început că acel avion se va prăbuși.

Cred că toată lumea este de acord că un asemenea pilot n-ar mai trebui să urce la manșele unui avion și sunt convins că un astfel de ministru nu are ce căuta în fruntea unui minister important cum este Ministerul Administrației și Internelor, un minister unde trebuie să dai dovadă de mai multă responsabilitate și de mai puțină demagogie, o demagogie pe care am văzut-o tot mai accentuată la liderii PSD.

Culmea populismului, aceștia au început să critice tot mai vocal un guvern din care au făcut parte în urmă cu câteva zile.

Au uitat acest lucru sau dă bine electoral?

Românii nu au însă amnezie.

Electoratul român va avea de ales între cei responsabili, care și-au asumat să ducă lucrurile înainte, și cei pentru care demagogia este principala armă în alegeri.

Așa cum am văzut cu toții, Guvernul României continuă să muncească și fără miniștrii PSD.

Nu este ușor, ba chiar e foarte greu, dar PD-L dă încă o dată dovadă că este preocupat, în primul rând, de această țară și de problemele ei și mai puțin de campania electorală care bate la ușă.

Avem și noi o campanie electorală în față, dar ne-am asumat și responsabilitatea de a conduce o țară într-o perioadă foarte grea.

În altă ordine de idei, în ultimele zile, tot mai multe voci din PSD urlă ca din gaură de șarpe pe motiv că sunt demiși prefecții susținuți de acest partid.

Așadar, Domniile Lor au părăsit Guvernul, la nivel național, din motive demagogice și electorale, dar vor neapărat să rămână la putere la nivel local.

Vorba românului: "Și în car, și-n teleguță".

De ce să fie părtași la măsurile dure anticriză, când pot să apese pe butonul populismului în perioada electorală? Dar nici n-ar pleca din prefecturile care au un rol important în organizarea alegerilor, în coordonarea serviciilor deconcentrate și așa mai departe.

PD-L, în schimb, își asumă și guvernarea țării într-o perioadă foarte grea, dar va câștiga și alegerile, prin Traian Băsescu.

Dan Voiculescu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu 200 de zile de abuz. Numărătoarea continuă... (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dan Voiculescu:

Declarația politică se intitulează "200 de zile de abuz. Numărătoarea continuă...".

În data de 1 martie 2009 a expirat termenul legal până la care premierul Emil Boc avea obligația să publice Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 1/2009, cea care reglementează despăgubirea foștilor proprietari ai caselor naționalizate fără a-i mai evacua pe actualii proprietari.

Este o lege simplă, de bun-simț: statul plătește pentru vina sa de a fi vândut un bun care nu-i aparținea, iar cumpărătorul de bună-credință, care a plătit corect prețul cerut de stat, nu mai este aruncat în stradă. Și totuși, de peste 200 de zile această lege nu se aplică, pentru că Emil Boc are ordin să o blocheze.

Pentru această flagrantă încălcare a obligațiilor sale legale, prim-ministrul a fost deja chemat în judecată, și sunt convins că justiția română îl va obliga să-și execute îndatoririle, dar pentru a repara și prejudiciul creat în cele 200 de zile de abuz, intenționez să solicit ca prim-ministrul Boc, personal, să plătească 10.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Suma totală va fi donată Asociației proprietarilor pe Legea nr. 112/1995.

Cu acești bani vor fi despăgubiți acei proprietari de bună-credință care, din martie până în prezent, și-au pierdut locuințele sau au suportat tensiunea proceselor de retrocedare.

Așadar, domnule Boc, mai devreme sau mai târziu, tot veți plăti.

Această plată a devenit o fatalitate.

Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică cu titlul 1 octombrie - Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică este intitulată "1 octombrie - Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice".

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a desemnat ziua de 1 octombrie ca Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă, în Rezoluția 45/106 din 14 decembrie 1990, și de atunci, an de an, au loc manifestări dedicate acestora.

Această decizie a fost precedată de o serie de inițiative ONU și acțiuni pentru promovarea, consacrarea și protecția drepturilor specifice acestei categorii de vârstă, dintre care Planul internațional de acțiune pentru probleme legate de îmbătrânire, de la Viena, adoptat în 1982 de summitul mondial și aprobat ulterior de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 47/86.

În 1998, Națiunile Unite au declarat perioada 1 octombrie 1998 - 1 octombrie 1999 ca fiind Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice.

Potrivit reprezentanților Fondului ONU pentru Populație, Ziua Internațională a Vârstnicilor reprezintă o încercare de a aminti faptul că societățile trebuie să asigure creșterea calității vieții și implementarea unor sisteme de securitate socială puternice, care să furnizeze servicii pentru un standard de viață mai înalt al persoanelor în vârstă.

Persoana vârstnică este acea persoană care a împlinit vârsta legală de pensionare.

Asistența socială a persoanelor vârstnice este reglementată de Legea nr. 17/2000, prin care se stabilesc serviciile sociale asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu, în instituții rezidențiale, centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente și locuințe sociale.

Beneficiază de asistență socială cel care:

  • nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare;
  • nu are locuință, și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii;
  • nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
  • se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociomedicale, din cauza bolii ori stării fizice sau psihice.

Creșterea fără precedent a ponderii persoanelor vârstnice în societate, în special a persoanelor vârstnice care trăiesc singure, implică o creștere substanțială a cererii pentru îngrijire și servicii.

Etapele vieții se succed cu repeziciune: copilăria, adolescența, tinerețea, maturitatea, bătrânețea.

Etapa cea mai grea este, fără nicio îndoială, bătrânețea.

Este imposibil de imaginat astăzi progresul unei țări fără a lua în considerare ponderea populației de vârsta a treia și nevoile acesteia, rolul pe care vârstnicii îl au, deopotrivă, în familie, în comunitățile în care trăiesc.

Bătrânii simbolizează înțelepciunea, cumpătarea, echilibrul.

Bătrânii care ne înconjoară sunt, în general, persoane care au avut grijă de noi sau de părinții noștri.

Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani, și-au făcut datoria față de țară, față de generația actuală.

Neglijați de societate, și uneori de propriile familii, izolați în căminele pentru bătrâni, invizibili pentru cei tineri, foarte mulți dintre bătrânii noștri se confruntă zi de zi cu sentimentul dureros al singurătății.

Cel mai tulburător este faptul că, în multe țări, incidentele de neglijare, abuz și violență împotriva persoanelor în vârstă nu sunt cazuri izolate.

Singurătatea, tristețea și sentimentul de inutilitate agravează problemele de sănătate.

Mulți bătrâni sunt singuri și neajutorați.

Acești bătrâni ai nimănui trăiesc de azi pe mâine.

Pensia este mică, medicamentele sunt scumpe, iar ei ajung în situația de a trăi la limita subzistenței.

În mediile sociale, vârstnicii se pot confrunta cu lipsa recunoașterii și a respectului.

Ei pot fi privați de includerea totală și de participarea la chestiunile sociale, economice, culturale și politice.

Este absolut necesar să existe preocupare constantă pentru a găsi soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă.

Oamenii ar trebui să se bucure de o viață plină de împliniri, de sănătate, de siguranță și de participare activă la viața socială, economică, culturală și politică a societății lor și să-și poată folosi la maximum competențele și abilitățile pe care le-au dobândit de-a lungul vieții.

Bătrânii noștri sunt un izvor de povețe și un veritabil îndreptar moral pentru urmași, de aceea ne aplecăm cu respect în fața concetățenilor noștri vârstnici pentru contribuția însemnată pe care au adus-o de-a lungul anilor la dezvoltarea întregii societăți.

Grija societății ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a vârstnicilor, dezvoltarea legăturilor sociale dintre generații, îmbunătățirea imaginii pe care vârsta a treia o are în societate.

Este de datoria guvernanților și a oamenilor politici să caute modalitățile prin care viața bătrânilor să fie cel puțin mulțumitoare.

Nu este întotdeauna clar care sunt fenomenele ce țin de îmbătrânire.

Uneori, declinul funcțional cauzat de vârsta avansată poate fi confundat cu declinul funcțional cauzat de o boală.

Majoritatea gerontologilor consideră bătrânețea drept efectul cumulativ al interacțiunilor corpului cu diferiți factori de-a lungul vieții.

Acești factori sunt reprezentați de mediu, influențe culturale, alimentație, mișcare, timp liber, boli și mulți alții.

Fiecare persoană îmbătrânește într-un ritm unic.

În mod tradițional, vârsta de 65 de ani a fost considerată limita de trecere spre vârsta înaintată.

Motivul alegerii acestei valori îl găsim în istorie, 65 de ani fiind desemnată vârsta de pensionare în Germania, prima națiune care a instituit un program de pensionare.

Îmbătrânirea poate viza trei aspecte diferite:

  • vârsta cronologică: reprezintă vârsta unei persoane în ani; odată cu înaintarea în vârstă, crește probabilitatea instalării unei probleme de sănătate;
  • vârsta biologică: se referă la modificările ce apar în organism odată cu îmbătrânirea; putem întâlni persoane bătrâne biologic la vârsta de 40 de ani, respectiv persoane tinere biologic la 60 de ani sau mai mult;
  • vârsta psihologică: se referă la felul în care oamenii se simt și se comportă; o persoană de 80 de ani care muncește, participă la multe activități este considerată tânără din punct de vedere psihologic.

Procesul îmbătrânirii este rezultatul unor fenomene complexe ce imprimă modificări continue și ireversibile în structura organismului.

Aceste modificări antrenează, în a doua jumătate a vieții, o scădere a capacitații de adaptare la mediu și o creștere a sensibilității și vulnerabilității individului fața de factorii perturbatori din exterior.

Modificări legate de vârstă apar în toate celulele, țesuturile și organele și ele afectează funcționarea tuturor sistemelor din corp.

Vârstnicii sunt mult mai frecvent expuși la supraîncălzire (hipertermie) sau la scăderi periculoase de temperatură (hipotermie).

Pe măsura îmbătrânirii, organismul nu mai tolerează la fel de mult efort.

E nevoie de mai mult timp ca pulsul să crească în timpul efortului și de mai mult timp să scadă după încetarea acestuia.

Modificările de la nivelul pielii se numără printre cele mai vizibile semne ale îmbătrânirii, prin prezența ridurilor și a pielii care își pierde elasticitatea.

Pe măsura trecerii anilor, stratul extern al pielii, epiderma, se subțiază.

Pielea apare astfel mai subțire, palidă, translucidă.

Pete pigmentare mari pot să apară în zonele expuse soarelui.

Albirea părului este determinată genetic.

Acuitatea auditivă scade treptat de la 50 de ani, probabil din cauza modificărilor nervului auditiv, în special pentru sunetele cu frecvență înaltă și, mai ales, în cazul persoanelor care au fost expuse la zgomote de-a lungul vieții.

Toate structurile ochiului se modifică cu vârsta.

La vârsta de 60 de ani pupilele mai au o treime din dimensiunea pe care o aveau la 20 de ani.

Pupila reacționează mai încet la întuneric și la lumină.

Numărul papilelor gustative începe să scadă la 40-50 de ani la femei și la 50-60 de ani la bărbați.

Dacă se pierde senzația gustativă, gusturile dulce și sărat sunt primele care dispar, iar amar și acru persistă puțin mai mult.

Simțul mirosului începe să scadă după vârsta de 70 de ani.

Acest lucru se datorează pierderii terminațiilor nervoase de la nivelul nasului.

În general, vârstnicii prezintă o tensiune arterială crescută moderat.

Modificările ce apar la nivelul rinichilor odată cu vârsta le scad capacitatea de a concentra urina și de a reține apa.

Deshidratarea apare frecvent, pentru că vârstnicii își pierd senzația de sete.

Infecțiile tractului urinar sunt frecvente la bătrâni, din cauza, pe de o parte, a golirii incomplete a vezicii, iar, pe altă parte, din cauza modificării echilibrului chimic de la nivelul tractului urinar.

Densitatea osoasă scade la persoanele în vârstă, în special la femei, după menopauză, din cauza faptului că osul pierde calciu și minerale, iar oasele sunt mult mai fragile, predispuse la fracturi.

Odată cu îmbătrânirea, modelul de somn se schimbă.

Vârstnicii adorm mai greu și se trezesc deseori în timpul nopții.

Perioada totală de somn rămâne aceeași sau scade ușor.

Principalele probleme ale persoanelor de vârsta a treia sunt: probleme fiziologice, probleme psihologice, probleme sociale.

a) Probleme fiziologice: probleme auditive (formarea repetată a dopurilor de ceară, precum și disfuncționalități la nivelul sistemului nervos); probleme vizuale (dificultate în identificarea unor obiecte statice sau mobile); modificări ale gustului și mirosului (bărbații între 70-88 de ani sunt foarte puțin capabili să deosebească o soluție preponderent sărată de una sărată normal, iar femeile mai în vârstă pot deosebi mai bine gusturile sărat și amar); probleme sexuale (scăderea intensității activității sexuale); apariția osteoporozei, care constă în pierderea de minerale din organism, ce conduce la fracturarea cu ușurință a oaselor, și a osteoartritei, care afectează capacitatea persoanelor în vârstă de a roti degetele, de a apuca, de a apăsa.

Psihologia bătrânului are anumite particularități care pot fi observate nu numai în sfera funcțiilor psihice elementare.

Sunt bine-cunoscute labilitatea afectivă a vârstnicului, hiperemotivitatea și impresionabilitatea lui.

Adesea, bătrânețea se însoțește de o stare depresivă, cu tendință la izolare și singurătate.

Pensionarea și bătrânețea sunt asociate cu inutilitatea, mizeria și singurătatea.

Sentimentul de izolare socială, de abandonare a profesiunii accentuează îmbătrânirea psihologică.

b) Problemele psihologice sunt legate de memorie, învățare și capacitate cognitivă.

Procesul de învățare durează mai mult decât la adulții tineri și este mai puțin aprofundat.

Persoanele în vârstă utilizează strategii proprii de memorare, dar cu rezultate mai slabe decât la adulții tineri.

Factorii ce determină degradarea abilitaților mentale la bătrâni:

  • sănătatea precară - bolile cronice, afecțiunile cardiovasculare, lipsa exercițiilor fizice, utilizarea excesivă a medicamentelor;
  • stilul de viață - izolare socială, amplificarea sentimentului inutilității;
  • demența sau senilitatea - pierderea capacitaților cognitive, care duce la declinul abilitaților intelectuale. Cauza demenței o reprezintă boala Alzheimer, produsă de formarea pe creier a unor plăci alcătuite din celule moarte care înconjoară neuronii, producând un blocaj neurofibrolatoriu, principalul rezultat fiind deteriorarea ireversibilă a neuronului;
  • starea de depresie - procent ridicat al femeilor cu stări depresive (complexitatea sarcinilor femeii în familie și societate).

c) Probleme sociale - pensionarea reprezintă un moment important în viața individului, atitudinea față de momentul pensionării depinzând de statutul socioeconomic al persoanei respective, de tipul de activitate depusă, de starea de sănătate la momentul pensionarii, de tipul de comportament individual.

Pensionarea și bătrânețea trebuie pregătite și efectele lor prevenite.

Trebuie învinse rigiditatea vârstnicului, dificultatea de adaptare la noua situație creată.

Pensionarea înseamnă pentru bărbați o schimbare totală a rolului și funcției sale, femeia trece cu ușurință de la activitatea profesională la cea familială.

Se descriu trei faze prin care trece individul pensionat:

perioada de stres, favorabilă trezirii tulburărilor nevrotice, faza de neliniște și de căutare a unui nou rol social, a unui rol psihologic, și faza de stabilizare, în care individul acceptă rolul pe care și l-a ales.

Unele dintre efectele pensionării constau în: construcția unei imagini negative cu privire la propria persoană, apariția dificultăților financiare, pierderea statutului social.

Pensionarul se adaptează la noul său rol numai când poate face diferențe între rolul său anterior și personalitatea sa actuală.

Factorii ce indică statusul persoanei în vârstă în societatea tradițională sunt: gradul de control asupra resurselor și contribuția vârstnicului la dezvoltarea comunității.

În societatea modernă, contribuția bătrânilor scade, iar controlul exercitat de ei se diminuează.

Odată cu îmbătrânirea, se produc schimbări în evoluția sinelui, în contextul în care îmbătrânirea este asociată cu îmbolnăvirea, pierderea partenerului de viață sau deteriorarea statusului social.

Izolarea unor persoane în vârstă nu reprezintă o consecință doar a retragerii din activitatea socială, ci și o urmare a condițiilor restrictive de mediu - lipsa ocaziilor de a realiza întâlniri sau noi cunoștințe, teama de a nu fi atacați (trebuie să fie stimulați să participe la diferite întâlniri).

Relația dintre generații implică în multe familii raporturi de afecțiune, de comunicare, dar și de conflict.

O îmbătrânire sănătoasă se referă la prevenirea și reducerea efectelor nedorite ale îmbătrânirii.

Scopul este menținerea sănătății fizice și mentale, evitarea bolilor, păstrarea unei vieți active și independente.

În România, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1998.

România se înscrie în rândul țărilor în care populația îmbătrânește, cu toate consecințele care decurg de aici, la nivel individual și social.

România a devenit o țară de pensionari, iar acest fenomen are tendința de a se accentua, asta pentru că generațiile născute după 1989 vor ajunge foarte târziu la pensie.

Persoanele în vârstă de 60 de ani și peste reprezentau în anul 1990 10,3% din totalul populației României, în anul 2000 - 18,7%, în 2003 - 19,9%, iar pentru anul 2030 se preconizează 22,3%.

Analiza speranței de viață în România a evidențiat că nivelul atins în anii 1976-1978, și anume 69,8 ani, a fost nivelul speranței de viață cel mai ridicat înregistrat în țara noastră, bărbații având o speranță de viață de 67,4 ani, mai mică comparativ cu a femeilor, care aveau 72,1 ani.

Diferența dintre sexe în ceea ce privește speranța de viață a vârstnicilor a fost mereu în favoarea femeilor și a continuat să crească în ultimii ani.

Pe de altă parte, numărul persoanelor bătrâne de peste 65 de ani a crescut de la 11%, rată înregistrată după revoluție, la 14%.

În mediul rural, populația cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani este angajată salarial doar în procent de 4%, și aceasta în timp ce unii cer prelungirea vârstei de pensionare la 65-70 de ani.

Numărul pensionărilor de invaliditate a crescut de la 208.000 în 1990, la 892.000 în 2008.

Este important să se ajungă la menținerea unei ponderi de 30% a pensionarilor în totalul populației.

În 2025 ar trebui să avem vârsta medie reală de pensionare de 60 de ani, egală pentru bărbați și femei, iar în 2050, de 65 de ani.

Altfel, în condițiile actuale de pensionare, în 2050 vom avea aproximativ 45% din populație pensionari.

România este singura țară din UE care nu a demarat un proces de egalizare a vârstei de pensionare între bărbați și femei.

Dacă, în prezent, populația este alcătuită din 6 milioane de pensionari, 5 milioane de copii și tineri și 10,5 milioane de adulți, tabloul va fi complet diferit peste 50 de ani.

În condițiile în care fertilitatea se menține la nivelul de acum, în timp ce numărul vârstnicilor continuă să crească, populația României va ajunge în 2050 la 16 milioane.

Mai mult de jumătate vor avea peste 60 de ani.

Un adult va plăti pentru pensiile, alocațiile și serviciile de sănătate și de educație pentru nouă persoane.

Din ianuarie 1990 și până în prezent, nivelul de trai al pensionarilor, al cetățenilor de vârsta a treia, a scăzut în mod dramatic, toate indexările acordate fiind cu mult sub creșterea prețurilor la produsele alimentare, ca să nu mai pomenim de majorările substanțiale ale prețurilor la energie electrică, gaze, apă, produse farmaceutice și servicii.

În general, pensionarii români stau la coadă.

Îi putem vedea cum așteaptă în farmacii zeci de minute pentru eliberarea unei rețete, cum așteaptă ore întregi pentru un bilet de tratament în stațiuni balneoclimaterice etc.

Aceștia ajung chiar să împrumute bani de la casele de ajutor reciproc pentru a reuși să-și plătească facturile, medicamentele și mâncarea de zi cu zi.

De Ziua Internațională a Vârstnicilor, valoarea punctului de pensie se majorează cu 2 procente, adică aproximativ 15 lei, ajungând la 732 de lei.

Măsura nu se aplică și pensiilor acordate prin legi speciale, precum cele ale magistraților și militarilor.

Pensia socială minimă de 300 de lei, introdusă în aprilie, a crescut la 350 de lei.

Nouă sute de mii de pensionari beneficiază de pensia minimă garantată.

Standardul de viață al pensionarilor în România este caracterizat, în principal, de următorii indicatori: "venituri", "cheltuieli și consum", "locuință":

  • Veniturile gospodăriilor de pensionari au ca surse principale: pensiile și alte prestații sociale, produsele agroalimentare obținute cu surse proprii și alte facilități acordate în bani și natură, reglementate prin lege.
  • Cheltuieli și consum: consumul alimentar, produsele nealimentare, plata serviciilor.
  • Gospodăriile din urban fac față mai greu cheltuielilor cotidiene decât cele din rural, pentru că acestea din urmă își asigură în mai mare măsură consumul alimentar din surse proprii.
  • Deținerea unei locuințe reprezintă un element important al condițiilor de viață, iar pentru vârstnici locuința capătă, în timp, o puternică valoare afectivă.

Standardul de viață al persoanelor vârstnice din România înclină mai mult spre starea de sărăcie pentru marea majoritate dintre aceștia.

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice reunește un număr de 41 de consilii județene ale persoanelor vârstnice, 6 ale sectoarelor municipiului București și 9 organizații centrale reprezentative ale pensionarilor și veteranilor de război.

Acesta a hotărât în plenul din 10 iulie 2008 să inițieze un Plan național pentru persoanele vârstnice în vederea promovării drepturilor și libertăților vârstnicilor prin îmbunătățirea condițiilor de viață, asigurarea unui trai decent și respectarea demnității personale a acestora.

Acceptul organelor de stat și al partidelor politice de a subscrie la Planul național pentru persoanele vârstnice constituie confirmarea voinței politice a acestora de a acționa în sprijinul unui segment important de populație, dar și dezavantajat, al societății românești.

Planul național pentru persoanele vârstnice pentru perioada 2009-2012, în forma definitivă, urmează a fi dezbătut și aprobat de Parlament și dus la îndeplinire de guvernele în funcțiune din această perioadă.

În Marea Britanie, 30% din pensionări trăiesc sub limita sărăciei, spre deosebire de România, unde doar 19% din bătrâni trăiesc în condiții mizere de viață, potrivit organismului de statistică al Uniunii Europene "Eurostat".

Țara unde pensionarii o duc cel mai bine este Cehia, unde doar 5% din pensionari, sau unul din 20, trăiesc sub limita sărăciei.

Cel mai greu trăiesc pensionarii din Cipru.

Țările care prezintă cel mai mare risc ca pensionarii să fie extrem de săraci sunt: Cipru, 51% din pensionari trăind cu sub 60% din venitul mediu, Letonia (33%), Estonia (33%), Marea Britanie (30%), Lituania (30%), Irlanda (29%), Spania (28%), Portugalia (26%), Belgia (23%), Grecia (23%), România (19%), Bulgaria (18%), Germania (17%), Franța (13%), Olanda (10%), Polonia (8%), Republica Cehă (5%).

Până în 2050, în Uniunea Europeană se preconizează o creștere cu 70% a numărului persoanelor cu vârsta de cel puțin 65 de ani și o creștere cu 170% a numărului celor cu vârsta de peste 80 de ani.

Ameliorarea sănătății persoanelor în vârstă duce la scăderea presiunii asupra sistemelor de sănătate și la reducerea numărului de persoane care se pensionează pe caz de boală.

UE sprijină în mod activ statele membre în eforturile lor de promovare a îmbătrânirii sănătoase și de prevenire a bolilor, prin intermediul unor inițiative destinate să amelioreze sănătatea persoanelor în vârstă, și întreprinde acțiuni pentru ameliorarea condițiilor de viață ale persoanelor în vârstă.

Clubul exclusivist al persoanelor cu vârste de peste 100 de ani se mărește văzând cu ochii.

Dacă în 1950 erau doar câteva mii, în prezent există 340.000 de persoane care au depășit 100 de ani, iar numărul lor va crește, ajungând, la mijlocul secolului, la 6 milioane.

Cea mai mare concentrație a acestor persoane se află în SUA și Japonia.

Acest fapt era de așteptat, datorită anilor de progrese în medicină și datorită îmbunătățirii dietei, ceea ce a redus probabilitatea bolilor și a atacurilor cerebrale sau de cord.

Statisticile experților arată că în 2017 vor fi, pentru prima oară, mai multe persoane de 65 de ani decât copii sub 5 ani.

Procesul de îmbătrânire a populației reprezintă, în primul rând, o provocare la nivel economic, pentru că, odată cu trecerea timpului, vor fi din ce în ce mai puțini tineri înscriși pe piața de muncă și care să poată să susțină, prin veniturile lor, populația bătrână.

Odată cu fenomenul general de îmbătrânire a populației, societatea va trebui să facă față unui număr crescut de pensionari, unui număr crescut de persoane care trăiesc singure, incapacității familiei de a-și rezolva singură problemele legate de îngrijirea membrilor aflați la vârste înaintate, nevoii crescute de servicii sociale și medicale destinate îngrijirii personale.

Este nevoie de satisfacerea cererii din ce în ce mai mari de îngrijiri medicale, adaptarea sistemelor de sănătate la nevoile unei populații în curs de îmbătrânire și menținerea viabilității acestora pe fondul creșterii deficitului de forță de muncă.

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este o sărbătoare și o dovadă a prețuirii persoanelor în vârstă.

Această zi trebuie să fie un prilej de reflecție asupra condiției de pensionar, de a face mai bine cunoscute problemele reale pe care le au de rezolvat vârstnicii, o preocupare pentru asigurarea unui trai decent al persoanelor vârstnice.

Trebuie să le arătăm respect pentru eforturile și acumulările realizate de-a lungul timpului.

Aceasta este o zi pe care încercăm să o dedicăm celor care ne sunt părinți, bunici, ocazie deosebită pentru a adresa calde urări de sănătate, viață lungă și liniștită, alături de cei dragi!

Gavril Mîrza (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Irlanda a votat pentru Tratatul constituțional (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gavril Mîrza:

Declarația politică se intitulează "Irlanda a votat pentru Tratatul constituțional".

Așteptat cu emoție și nerăbdare, referendumul național din Irlanda pentru acceptarea Tratatului constituțional a fost încununat de succes.

Practic, rezultatele finale de la Dublin, la o participare la vot de 58%, potrivit numărării voturilor de sâmbătă, 3 octombrie 2009, de 67,13% în favoarea tratatului, față de aproximativ 33% împotrivă, coincid spectaculos cu rezultatele unei anchete pe această temă, anchetă realizată la 1 februarie 2009 și preluată la momentul respectiv de "Sunday Business Post".

Care au fost totuși factorii care au influențat decisiv schimbarea de poziție a irlandezilor?

Un prim factor a fost, se pare, succesul diplomatic al Guvernului irlandez, care, cu doar un an în urmă, la Consiliul European din 11-12 decembrie 2008, a reușit să smulgă din partea partenerilor săi europeni garanții juridice ferme că vor fi în totalitate respectate pozițiile Executivului de la Dublin în problemele privind neutralitatea militară, interzicerea avortului, taxele scăzute și menținerea comisarului european irlandez.

Toate acestea în schimbul angajamentului că va fi organizat un al doilea referendum până la terminarea mandatului actualei Comisii Europene, care va avea loc în curând, peste aproximativ o lună, la începutul lui noiembrie 2009.

Un merit în realizarea acestui adevărat compromis i se datorează, în primul rând, președintelui Franței, Nicolas Sarkozy, care s-a întâlnit atât la Paris, cât și la Dublin cu premierul irlandez Brian Cowen, care apoi a oferit ca punct de pornire a discuțiilor de la summitul informal din octombrie un studiu guvernamental privind referendumul.

Un alt element important care a generat schimbarea opțiunii cetățenilor irlandezi a fost, cu siguranță, izbucnirea crizei financiar-economice mondiale.

Este de notorietate faptul că Irlanda a fost prima țară din zona euro care a intrat în recesiune în 2008, o problemă majoră care, având în vedere antecedentele sumbre marcate prin prima recesiune majoră din 1983, suferită de aceeași țară, a contribuit la reconsiderarea atitudinii irlandezilor, așa cum de altfel și sperau susținătorii Tratatului de la Lisabona.

Stimați colegi, Nu mi-am propus să vă reamintesc astăzi ce a însemnat cu adevărat respingerea Tratatului constituțional de către aceeași țară, cât a îngreunat acest lucru eforturile de propășire economică global-europeană, în contextul în care cele 27 de state membre ale UE trebuie să-și demonstreze expertiza de a acționa concertat și eficient, ca un organism în deplină stare de funcționare, pentru a face față crizei.

Cu toate că, până acum, Irlanda părea o voce singulară, prin prevederile sale constituționale referitoare la trecerea oricărui tratat comunitar prin furcile caudine ale referendumului popular, după ratificarea acestuia de către Parlament, deci cu un dublu control și o dublă voință democratică, Cehia, proaspăt ieșită din funcția de președinte al Uniunii Europene, a amânat din nou discuțiile asupra tratatului.

În celelalte 26 de țări ale Uniunii Europene s-a decis ratificarea tratatului doar de către parlamentele naționale, pentru a se evita repetarea situației de acum patru ani, când proiectul constituțional a fost respins în referendumurile naționale din Franța și Olanda.

Și să nu uităm că în Cehia Curtea Constituțională și-a dat avizul încă din 2008.

Se pare că pentru actualul președinte, euroscepticul Václav Klaus, acest aspect juridic nu este decât un detaliu.

Într-un interviu din decembrie 2008, Václav Klaus a declarat: "Vreau să subliniez că nimeni nu este stăpânul Uniunii Europene sau al Europei.

Vocea noastră este tot atât de importantă ca vocea oricui altcuiva.

Regulile Uniunii Europene ar trebui să reflecte acest lucru.

Reglementările interne ale Uniunii Europene nu trebuie impuse cu forța țărilor membre."

În același interviu, el saluta cu satisfacție faptul că Cehia nu a adoptat moneda unică europeană și este astfel protejată de efectele crizei financiare globale: "Sistemul nostru bancar și financiar nu a fost expus în ultimii zece ani unor împrumuturi toxice.

În plus, suntem norocoși că nu avem euro.

Coroana cehă ne izolează de economia mondială."

Pe 25 noiembrie 2008, Curtea Constituțională a Cehiei a trebuit să se exprime cu privire la compatibilitatea dintre prevederile Tratatului de la Lisabona și Constituția cehă.

Václav Klaus a declarat chiar înainte de dezbateri că, până să ajungă la el, tratatul va trebui aprobat de Curtea Constituțională, de Parlament și de Irlanda.

Două dintre cele trei obiective au fost deja îndeplinite.

Suntem curioși ce alte motive de a-și asuma răspunderea va mai găsi președintele unei țări care are un cuvânt greu de spus în privința unificării legislative europene, pentru că, privită în ansamblu, legea fundamentală europeană, departe de a limita prerogativele juridice naționale, dezvoltă plaja de manifestare a inițiativei europene.

Și îmi permit să enumăr aici doar câteva dintre binefacerile tratatului, pe care nu ar trebui să le ignore nimeni:

  1. înființarea funcției de președinte al Consiliului European;
  2. câte un comisar european pentru fiecare țară membră, spre deosebire de Tratatul de la Nisa care cerea reducerea drastică a numărului acestora;
  3. înființarea Serviciului Extern al Uniunii Europene, un fel de minister european de externe, care să permită exprimarea intereselor Uniunii Europene pe o singură voce, prin prezența câte unui ambasador al Uniunii Europene în țările nemembre.

Interesul țării noastre în adoptarea tratatului este unul major, mai ales că acum ne aflăm în pline tratative pentru alegerea unui comisar european român pentru unul dintre portofoliile importante, între care nu este exclusă agricultura.

Cu cât prevederile tratatului european vor fi mai curând validate, cu atât vocea noastră va fi mai pregnantă în corul european.

În încheiere, permiteți-mi să citez cuvintele comisarului european Vivienne Reading, care, pe vremea când se ocupa de cultură și mass-media, afirma: "Uniunea Europeană este ca un sol fertil în care sunt cultivate mai multe semințe de soiuri diferite, dar acest lucru nu le împiedică să se dezvolte armonios, creând o unitate în diversitate.", unitate în care, cu siguranță, și țara noastră își va avea rolul său important.

Nicolae Moga (PSD+PC) - declarație politică intitulată Miniștrii-șampon tip «2 în 1» bagă țara la apă (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Nicolae Moga:

Declarația politică este intitulată "Miniștrii-șampon tip «2 în 1» bagă țara la apă".

Dacă nu trăiam în România reală, aș fi zis că trăim într-un vodevil din secolul trecut, cu personaje tragicomice, un fel de "soap opera" pentru gospodine, cu protagoniști costumați în zâne bune, sub mantiile cărora se ascund băieții de mahala, cu fluierături de maidan și dat la gioale la cea mai mică neatenție a adversarului, pentru că nu poate nimeni să spună că ceea ce am trăit în weekendul trecut a fost o simplă reacție de parapon politic a PD-L, o supărare de hangiu care se dă cinstit, dar e prins totuși cu ocaua mică.

Nimic nu e spontan pe lumea asta, așa cum nici măcar cei mai buni actori nu suferă de spontaneitate, ci o mimează perfect pentru a ne da impresia de autenticitate.

Ca și cum a fi spontan este ceva autentic, bine, așa ne-am dori, dar până acolo...

"Spontană" a fost, probabil, cum ar crede naivii, și lansarea candidaturii președintelui Traian Băsescu, acesta amețindu-ne până acum cu fente de Ghencea și cu așa-zise sfieli de fată mare înaintea pețitorilor, care s-au nimerit să vină tocmai de la Sânnicolau Mare, din inima Ardealului, singurul care pare să îl mai susțină pe președintele-histrion.

Desigur, chiar dacă toată țara i-ar da un vot de blam, mai mult decât cu avertisment, votul Ardealului în turul al doilea ar face diferența...

Spun analiștii.

Lupul de stână înveșmântat în blană de mieluț care suge la două oi știe cum să tragă sforile simțului patriotic al ardelenilor și pe ce pedală să apese ca să pară unit cu ei "în cuget și simțiri".

Vrând să dea impresia de atotputernicie, acest personaj care pune în mod constant interesul personal deasupra interesului public a lăsat însă întregii țări o impresie de neșters, o impresie negativă, atât pentru moldoveni, munteni, cât și pentru ardeleni.

În timp ce, din cauza celui căruia îi place să i se spună președintele-jucător, coaliția născută acum nouă luni își dădea obștescul sfârșit, acest căpitan Nemo în căutarea flotei scufundate de el însuși cânta și dansa prohodul la căpătâiul defunctei alianțe PSD-PD-L, într-o horă dezlănțuită.

O impresie stranie, de bocitoare calificată nu să plângă, ci să râdă cinic pentru a distrage atenția de la problemele grave ale țării, pe care tot ea le-a inventat, pentru că este limpede, în vremuri de criză, suprapunerea dificultăților politice peste cele economice seamănă furtună, și panica investitorilor nu e departe.

Ce a urmat în zilele următoare? O instaurare a unui regim care are toate aspectele de dictatură militară, de preluare în forță a puterii politice, toți oamenii din teritoriu, de la vlădică la opincă, de la prefect la ultimul director de școală, fiind maziliți la ordinul unui premier care doar la stat îl poate concura pe marele Napoleon.

Cum o să rezistăm timp de 50 de zile cu un guvern fabricat cu eticheta de produs promoțional de "2 în 1" nu se știe, dar se poate prevedea.

De câte ori doream să achiziționez câte un produs tip șampon plus balsam de acest gen, câte o vânzătoare bine intenționată, cucerită de farmecul meu naiv, îmi atrăgea atenția, în șoaptă, că tot ceea ce poartă această ademenitoare etichetă este sub standardele normale.

Niciun producător respectabil nu ar face rabat de la calitate, încălcând normele de protecție a consumatorului, nu credeți? Doar premierul Boc crede că a găsit formula magică pentru a mai face o economie la buget.

"Miniștrii-șampon" vor face un fel de muncă pro bono, cu ore suplimentare neplătite și, probabil, vor sta la fiecare din cele două ministere după un orar bine gândit, așa cum un bărbat bigam își împarte conștiincios timpul între cele două familii, una legitimă și alta ilegitimă, pe care nu vrea să le nedreptățească, la fel și concediile, o săptămână cu una, una cu alta, un traseism la fel de condamnabil atât în politică, cât și în viața reală.

Chiar dacă agențiile de rating se așteptau la o decuplare a vagoanelor coaliției, totuși lucrurile stau mai rău decât s-a preconizat.

Până și Marko Mrsnik, analist principal la "Standard & Poor's", avertizează că o scădere de rating nu este deloc exclusă dacă lucrurile continuă să se înrăutățească.

"În cadrul programului multilateral de asistență, Guvernul s-a angajat la o consolidare fiscală semnificativă, atât sub aspectul cheltuielilor, cât și al veniturilor la buget.

Aceasta, în opinia noastră, va fi o provocare, dată fiind severitatea recesiunii și a ajustării economice asociate acesteia.

Oricum, așa cum era de așteptat, angajamentul privind implementarea programului FMI va fi pus la încercare, din cauza dezacordurilor din cadrul coaliției, mai ales că se apropie alegerile prezidențiale." - explică Mrsnik.

Iar eu explic ceea ce alegătorii noștri s-au străduit să ne facă să înțelegem când ne-au trimis în Parlament: că nu le plac cei care folosesc un dublu limbaj și care trădează interesele celor care le-au dat mandat să-i reprezinte pe patru ani.

Să nu credeți, Doamne, ferește!...

Că, așa cum se spunea despre unii lideri politici, nici poporul român nu e prost: "iartă, dar nu uită!" și va vota în consecință în ziua deconturilor, pe 22 noiembrie și 6 decembrie.

De data aceasta Moș Nicolae va veni pentru unii cu sacul gol! Vă las să ghiciți pentru cine.

Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Ziua Mondială a Educatorilor (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe Pop:

Declarația politică se intitulează "Ziua Mondială a Educatorilor".

Stimați colegi, Chiar dacă începutul acestei luni se anunță încărcat cu evenimente politice, aș vrea însă să salut un eveniment ce are loc astăzi, și anume Ziua Mondială a Educatorilor.

În 1994, în data de 5 octombrie, UNESCO a inaugurat prima Zi Mondială a Educatorilor, pentru a comemora semnarea, în anul 1966, a recomandării făcute de UNESCO și Organizația Internațională a Muncii privind condițiile de muncă ale personalului didactic.

De ce o zi consacrată cadrelor didactice? Pentru că ei contribuie în mod esențial la dezvoltarea unei țări, asigurând transmiterea de cunoștințe.

Conform UNESCO, Ziua Mondială a Educatorului se dorește a fi ocazia de a ne arăta respectul și aprecierea pentru contribuția pe care dascălii de pretutindeni o aduc educației generațiilor viitoare.

Așadar, în întreaga lume, această zi, sărbătorită în peste 200 de țări, este consacrată personalului didactic, celor care fac educația - educatori, învățători, profesori-, denumirea ei fiind "World Teachers' Day".

Este ziua în care oamenii de pretutindeni primesc îndemnul de a spune mulțumesc unui profesor, unui om care le-a marcat destinul, în așa fel încât gândul la el să le trezească sentimente de recunoștință.

Școala românească s-a bucurat și se bucură, prin rezultatele obținute de absolvenții săi, de o deosebită apreciere, statut pe care l-a obținut datorită muncii pline de abnegație a generațiilor de dascăli.

Prin munca de zi cu zi, oră de oră, clipă de clipă, dascălul transmite noi cunoștințe, instruiește, conduce, controlează, stimulează și, nu în ultimul rând, educă elevii, îndeplinind importantul rol de formator.

A educa un copil este echivalent cu a sculpta cu grijă o marmură delicată, fiecare greșeală putând fi catastrofală, distrugătoare.

În timp ce un bloc de marmură, oricât de scump ar fi, poate fi înlocuit, educația unui copil este un proces ireversibil, o greșeală având uneori consecințe imposibil de îndreptat.

Educația școlară trebuie să-și stabilească drept prioritate formarea caracterului, cultivarea conștiinței, dragostei de muncă, cinstei, demnității și, mai ales, să-l formeze pe copil, în primul rând, ca român și abia apoi ca european.

Activitatea didactică face parte dintre cele mai dificile și complexe activități umane, profesorul reprezentând în societatea contemporană specialistul cu însușiri profesionale, educative și morale.

Modul în care vorbește, în care se adresează elevilor, în care sintetizează cunoștințele pe care le transmite reprezintă rezultatul muncii asidue de pregătire a fiecărei lecții în parte, al orelor de studiu pe care le petrece acasă sau în biblioteci fără ca cineva să i le contabilizeze.

Nu mi-am propus să țin o pledoarie prin care să scot în evidență importanța muncii de dascăl, dar am ținut, o dată în plus, să subliniez faptul că, fără un dascăl deosebit, calitatea actului de învățare, educația au de suferit.

Noi, politicienii, i-am dezamăgit atât de mult încât singura sancțiune pe care ne-o vor da va fi aceea de a ne plăti cu aceeași monedă serviciul la momentul votului.

Învățământul, fiind un sector în care își desfășoară activitatea intelectuali cuminți, a protestat doar atunci când cuțitul reformelor le-a ajuns la os.

Azi, când în întreaga lume se marchează Ziua Mondială a Educatorilor, în România sărbătoarea constituie un prilej pentru grevă.

Stimați colegi, Stă în putința noastră să facem în așa fel încât să le redăm educatorilor demnitatea și recunoașterea socială, lor, celor ce se ocupă de educația generațiilor viitoare, de viitorul acestei țări.

Nicolae Iorga spunea: "Înaintea nimănui nu se ridică mai respectuos pălăria decât înaintea profesorului, care se impune, în hăinuța lui ieftină, prin comoara minții lui."

Chiar dacă pentru dascălii noștri ziua de astăzi nu este o sărbătoare, nu aș dori ca ea să treacă neobservată și, de aceea, permiteți-mi să-i felicităm, să le mulțumim pentru munca depusă în slujba elevului, pentru multitudinea rezultatelor bune obținute pentru învățământul românesc.

Succes, putere de muncă, iar dragostea pentru copii să fie suprema bucurie!

La mulți ani profesorilor, dascălilor noștri!

Vă mulțumesc.

Laurențiu Chirvăsuță (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Manifest pentru responsabilitate politică anticriză (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Laurențiu Chirvăsuță:

Declarația politică este intitulată "Manifest pentru responsabilitate politică anticriză".

Stimați colegi,

Apropierea a 20 de ani de la momentul Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și agravarea situației economico-sociale la sfârșitul acestui an impun luarea în seamă a unor fapte semnificative.

La împlinirea celor două decenii, este momentul să aducem o nouă speranță și încredere în valorile care stau la baza proiectului nostru național.

Voi enumera câteva probleme grave ale situației României astăzi:

  • economia este în cădere liberă, fără perspective clare de redresare - cel puțin 7% scădere a PIB-ului, mai mult decât în 1997, primul an al precedentei recesiuni 1997-1999;
  • hemoragia locurilor de muncă își urmează cursul - după legea lui Okun privind relația PIB-șomaj, putem ajunge la un șomaj de peste 8%, adică cel puțin 750.000 de șomeri;
  • riscăm să pierdem ce s-a câștigat în perioada de creștere economică a ultimilor ani - creșterea veniturilor populației și a puterii de cumpărare, scăderea sărăciei sunt toate procese reversibile; putem ajunge la situația de la începutul anilor 2000, ceea ce ar însemna un deceniu pierdut din punct de vedere istoric;
  • disoluția autorității statului - statul nu mai generează încredere, ci chiar aversiune; cetățenii nu se mai simt protejați, în siguranță pe stradă sau în ceea ce privește proprietatea individuală; serviciile publice sunt în stare vizibilă de declin, iar personalul este demoralizat. Statul nu mai reușește să se impună ca un factor de stabilitate în viața socială. Toate aceste fenomene au fost resimțite de români și în anii precedentelor căderi ale economiei (1990-1992, 1997-1999), dar au fost asanate de îmbunătățirea ulterioară a situației economice;
  • lipsa României din dezbaterile-cheie privind viitorul - atât la nivelul principalilor reprezentanți ai statului român, cât și la nivelul opiniei publice, se constată un total paralelism cu marile teme: securitatea accesului la resursele strategice, schimbarea climatică, un nou model economic, restructurarea instituțiilor de guvernanță mondiale (ONU, FMI);
  • declinul societății civile - democrația presupune implicarea cetățenilor în treburile publice, preocuparea pentru buna funcționare a serviciilor publice, un spirit viu, de dezbatere civilizată, fără tonuri stridente.

În loc de aceasta, avem un partizanat orb, concentrarea proprietății asupra instituțiilor media și o puzderie de ONG-uri care mimează existența unei societăți civile autentice în beneficiul unor "mandarini".

Rezultatul este un climat general de neimplicare, cinism și fatalism.

Decembrie 2009 va aduce cu sine atât acutizarea crizei prezente, cât și un moment de bilanț: unde am fost și ce am sperat cu toții în 1989, față de unde ne aflăm acum și cât de mulțumiți suntem de starea de fapt.

La 20 de ani de la Revoluția română, obiectivele noastre de atunci sunt încă departe de a se fi realizat.

În acest context, nu se poate face abstracție de alegerile prezidențiale.

Orice scrutin are pretenția de a fi "cel mai important pentru această generație".

De data aceasta, starea economiei și a societății chiar marchează un moment crucial.

Suntem la răspântie.

Față de 2004, nu se pune problema cum să se continue creșterea economiei sau cine poate asigura o perioadă mai bună pre și postintegrare.

La 20 de ani după Revoluție, nu vom avea de ales doar dacă și cum vom ieși din criza economică, dar și ce regim politic vom avea.

Vânătorii de voturi vor încerca să prezinte momentul ca o alegere între bine și rău.

Astfel de alegeri nu duc niciodată la ceva bun.

Răul poate purta masca binelui, așa cum și binele nu are întotdeauna aspectul cel mai atrăgător.

Vom avea, deci, de ales între două modele distincte, dar va trebui să o facem lucid, deoarece, indiferent de rezultat, cei care formăm electoratul României, prezent sau absent la vot, vom purta o răspundere față de generațiile următoare.

Cine sunt pierzătorii? Cum sunt afectate advers diverse categorii sociale de starea actuală?

a) În primul rând, șomerii, cei care și-au pierdut locul de muncă, peste 250.000 (cam cât toată populația unui oraș gen Bacău sau Ploiești) de la începutul crizei.

Probabil că se va ajunge la în jur de 750.000 spre sfârșitul anului.

Circa un milion de șomeri înregistrați în plus reprezintă mai mult decât un semnal de alarmă.

La acest total ar trebui adăugate două necunoscute: cei care muncesc la negru sau zilierii nu mai au unde munci și cei care lucrau în străinătate nu mai au de lucru acolo și s-au întors.

b) Salariații au resimțit criza în diferite feluri.

În mediul privat sunt cazuri de salarii neplătite, tăieri abuzive sau ore suplimentare neplătite.

La aceasta se adaugă condițiile de muncă și tratamentul umilitor la care sunt supuși unii angajați de către patroni, în special în provincie.

La stat, situația e iarăși complicată.

De la începutul anului, s-a declanșat o campanie împotriva "bugetarilor de lux", cheltuielile publice totale au crescut în termeni nominali cu circa 10,5 miliarde de lei, iar în termeni reali cu circa 4%.

Paradoxal, într-un moment când Guvernul ne invoca necesitatea scăderii cheltuielilor bugetare, acestea au crescut.

Cel mai grav fenomen este în serviciile publice, mai ales cele care necesită specialiști cu studii superioare și care necesită mulți ani pentru formare, medicii și profesorii.

Aceste categorii au suportat greul tăierilor salariale, deși cheltuielile, după cum am văzut, au crescut.

Pierderea statutului social a condus la demoralizarea acestor corpuri profesionale și la desconsiderarea școlii românești.

Câtă vreme profesorii nu pot rămâne un model, un exemplu de reușită profesională și socială, elevii nu au cum să valorizeze școala.

Salariul mediu real încă nu este în declin, dar peste 75% din angajați, la nivel național, au în cartea de muncă un venit salarial submediu pe economie.

c) O categorie vulnerabilă sunt cei aflați la limita sărăciei:

familiile cu mulți copii, în special din mediul rural, pensionarii agricultori și familiile de romi (țigani).

Lipsa de activitate economică, lipsa unui loc de muncă plasează cel puțin 400.000 de persoane sub spectrul sărăciei.

d) Pensionarii sunt ultima categorie socială care a atins nivelul puterii de cumpărare din 1989 la sfârșitul anului 2008.

Dacă anul acesta cele două creșteri (aprilie și octombrie) vor fi la o oarecare paritate cu inflația, există riscul ca anul viitor să fie înghețate pensiile, anunț care ar putea urma imediat după turul al doilea al prezidențialelor.

e) Contribuabilii - deși de la începutul anului este clamată austeritatea, cheltuielile publice au crescut în termeni reali, deși statul român nu a trebuit să efectueze operațiuni de genul celor din vest, de salvare a băncilor de la colaps.

Unde se duc banii?

Cheltuielile de personal au însemnat circa 9,6% din PIB sau un sfert din cheltuielile publice.

O problemă ar fi la cheltuielile de capital, care ar trebui să dezmorțească economia.

Cea mai mare sumă este cheltuită nu de ministere, nu de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România CNADNR, ci de... bugetele locale.

În fapt, bugetele locale consumă la acest capitol mai mult decât toți ceilalți ordonatori de credite la un loc, 3,57 miliarde de lei.

Nici cheltuielile de 2,3 miliarde de lei ale CNADNR nu sunt vizibile în kilometri de autostrăzi construiți sau în șantiere în lucru pe drumurile naționale.

Cu toate că problemele economice și sociale expuse pe scurt mai sus sunt deosebit de grave și anunță încă un an de criză, ni se propune o altă temă pe agenda politică centrală, și anume cea a Parlamentului unicameral.

Stimați colegi, România a trecut, până în prezent, prin trei dictaturi:

carlistă, fascistă și comunistă.

Dacă acum nu ridicăm nici măcar un deget în apărarea parlamentarismului, pentru că-l considerăm vinovat de numeroase rele, antipatic, rigid și greoi, riscăm să fim loviți, mai târziu, de privarea de libertatea opiniei, cel mai important bun câștigat în urmă cu 20 de ani.

Încurajarea unei dorințe populare de a pedepsi parlamentarii prin pedepsirea instituției parlamentare nu va aduce niciun fel de îmbunătățire în elaborarea și funcționarea legilor.

Soluția este ca noi, politicienii, parlamentarii, să ne raliem nu la conflict, ci la nevoile românilor, cele concrete, expuse mai sus, ale celor care mai degrabă vor căuta cu disperare resurse pentru ziua de mâine, departe de retorica neocezaristă antiparlament.

Eu unul am venit în Parlamentul României să îi reprezint pe cei care m-au mandatat cu încrederea lor, și nu ca să intru în jocul meschin al dezbaterilor ignorării problemelor sociale concrete întru retorica desuetă a apologiei puterii.

Altfel, lipsiți de luciditate, riscăm să livrăm celor care ne-au ales prea puțin, prea târziu, așa cum spun americanii, "too little, too late".

În ultimii ani, dezbinarea din politica românească a afectat nu doar încrederea oamenilor în clasa politică, dar și raporturile dintre instituțiile statului și segmentele societății românești.

La împlinirea celor 20 de ani de la Revoluție, să avem ambiția de a reașeza echilibrul nostru național, să readucem în viața de zi cu zi normalitatea dialogului și deschiderea unificatoare către toate zonele societății.

Închei printr-un citat din Schopenhauer, care acum 250 de ani ne spunea: "Lipsa de scrupule a politicienilor angajați în lupta pentru putere, acțiunile lipsite de judecată ale acelora aleși să asigure binele celor mulți, greșelile, diletantismul, inutilitățile sunt susținute de sudoarea celor mulți și, adesea, corectate cu sângele acestor popoare."

   

Postal address: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucharest, Romania friday, 13 december 2019, 18:49
Telephone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro