Doina Silistru
Doina Silistru
Sittings of the Senate of October 5, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.124/15-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 05-10-2009 Printable version

Sittings of the Senate of October 5, 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  2.22 Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică cu titlul "1 octombrie - Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice" (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică este intitulată "1 octombrie - Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice".

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a desemnat ziua de 1 octombrie ca Zi Internațională a Persoanelor în Vârstă, în Rezoluția 45/106 din 14 decembrie 1990, și de atunci, an de an, au loc manifestări dedicate acestora.

Această decizie a fost precedată de o serie de inițiative ONU și acțiuni pentru promovarea, consacrarea și protecția drepturilor specifice acestei categorii de vârstă, dintre care Planul internațional de acțiune pentru probleme legate de îmbătrânire, de la Viena, adoptat în 1982 de summitul mondial și aprobat ulterior de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 47/86.

În 1998, Națiunile Unite au declarat perioada 1 octombrie 1998 - 1 octombrie 1999 ca fiind Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice.

Potrivit reprezentanților Fondului ONU pentru Populație, Ziua Internațională a Vârstnicilor reprezintă o încercare de a aminti faptul că societățile trebuie să asigure creșterea calității vieții și implementarea unor sisteme de securitate socială puternice, care să furnizeze servicii pentru un standard de viață mai înalt al persoanelor în vârstă.

Persoana vârstnică este acea persoană care a împlinit vârsta legală de pensionare.

Asistența socială a persoanelor vârstnice este reglementată de Legea nr. 17/2000, prin care se stabilesc serviciile sociale asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu, în instituții rezidențiale, centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente și locuințe sociale.

Beneficiază de asistență socială cel care:

  • nu are familie sau nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispozițiilor legale în vigoare;
  • nu are locuință, și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor proprii;
  • nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
  • se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociomedicale, din cauza bolii ori stării fizice sau psihice.

Creșterea fără precedent a ponderii persoanelor vârstnice în societate, în special a persoanelor vârstnice care trăiesc singure, implică o creștere substanțială a cererii pentru îngrijire și servicii.

Etapele vieții se succed cu repeziciune: copilăria, adolescența, tinerețea, maturitatea, bătrânețea.

Etapa cea mai grea este, fără nicio îndoială, bătrânețea.

Este imposibil de imaginat astăzi progresul unei țări fără a lua în considerare ponderea populației de vârsta a treia și nevoile acesteia, rolul pe care vârstnicii îl au, deopotrivă, în familie, în comunitățile în care trăiesc.

Bătrânii simbolizează înțelepciunea, cumpătarea, echilibrul.

Bătrânii care ne înconjoară sunt, în general, persoane care au avut grijă de noi sau de părinții noștri.

Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani, și-au făcut datoria față de țară, față de generația actuală.

Neglijați de societate, și uneori de propriile familii, izolați în căminele pentru bătrâni, invizibili pentru cei tineri, foarte mulți dintre bătrânii noștri se confruntă zi de zi cu sentimentul dureros al singurătății.

Cel mai tulburător este faptul că, în multe țări, incidentele de neglijare, abuz și violență împotriva persoanelor în vârstă nu sunt cazuri izolate.

Singurătatea, tristețea și sentimentul de inutilitate agravează problemele de sănătate.

Mulți bătrâni sunt singuri și neajutorați.

Acești bătrâni ai nimănui trăiesc de azi pe mâine.

Pensia este mică, medicamentele sunt scumpe, iar ei ajung în situația de a trăi la limita subzistenței.

În mediile sociale, vârstnicii se pot confrunta cu lipsa recunoașterii și a respectului.

Ei pot fi privați de includerea totală și de participarea la chestiunile sociale, economice, culturale și politice.

Este absolut necesar să existe preocupare constantă pentru a găsi soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă.

Oamenii ar trebui să se bucure de o viață plină de împliniri, de sănătate, de siguranță și de participare activă la viața socială, economică, culturală și politică a societății lor și să-și poată folosi la maximum competențele și abilitățile pe care le-au dobândit de-a lungul vieții.

Bătrânii noștri sunt un izvor de povețe și un veritabil îndreptar moral pentru urmași, de aceea ne aplecăm cu respect în fața concetățenilor noștri vârstnici pentru contribuția însemnată pe care au adus-o de-a lungul anilor la dezvoltarea întregii societăți.

Grija societății ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a vârstnicilor, dezvoltarea legăturilor sociale dintre generații, îmbunătățirea imaginii pe care vârsta a treia o are în societate.

Este de datoria guvernanților și a oamenilor politici să caute modalitățile prin care viața bătrânilor să fie cel puțin mulțumitoare.

Nu este întotdeauna clar care sunt fenomenele ce țin de îmbătrânire.

Uneori, declinul funcțional cauzat de vârsta avansată poate fi confundat cu declinul funcțional cauzat de o boală.

Majoritatea gerontologilor consideră bătrânețea drept efectul cumulativ al interacțiunilor corpului cu diferiți factori de-a lungul vieții.

Acești factori sunt reprezentați de mediu, influențe culturale, alimentație, mișcare, timp liber, boli și mulți alții.

Fiecare persoană îmbătrânește într-un ritm unic.

În mod tradițional, vârsta de 65 de ani a fost considerată limita de trecere spre vârsta înaintată.

Motivul alegerii acestei valori îl găsim în istorie, 65 de ani fiind desemnată vârsta de pensionare în Germania, prima națiune care a instituit un program de pensionare.

Îmbătrânirea poate viza trei aspecte diferite:

  • vârsta cronologică: reprezintă vârsta unei persoane în ani; odată cu înaintarea în vârstă, crește probabilitatea instalării unei probleme de sănătate;
  • vârsta biologică: se referă la modificările ce apar în organism odată cu îmbătrânirea; putem întâlni persoane bătrâne biologic la vârsta de 40 de ani, respectiv persoane tinere biologic la 60 de ani sau mai mult;
  • vârsta psihologică: se referă la felul în care oamenii se simt și se comportă; o persoană de 80 de ani care muncește, participă la multe activități este considerată tânără din punct de vedere psihologic.

Procesul îmbătrânirii este rezultatul unor fenomene complexe ce imprimă modificări continue și ireversibile în structura organismului.

Aceste modificări antrenează, în a doua jumătate a vieții, o scădere a capacitații de adaptare la mediu și o creștere a sensibilității și vulnerabilității individului fața de factorii perturbatori din exterior.

Modificări legate de vârstă apar în toate celulele, țesuturile și organele și ele afectează funcționarea tuturor sistemelor din corp.

Vârstnicii sunt mult mai frecvent expuși la supraîncălzire (hipertermie) sau la scăderi periculoase de temperatură (hipotermie).

Pe măsura îmbătrânirii, organismul nu mai tolerează la fel de mult efort.

E nevoie de mai mult timp ca pulsul să crească în timpul efortului și de mai mult timp să scadă după încetarea acestuia.

Modificările de la nivelul pielii se numără printre cele mai vizibile semne ale îmbătrânirii, prin prezența ridurilor și a pielii care își pierde elasticitatea.

Pe măsura trecerii anilor, stratul extern al pielii, epiderma, se subțiază.

Pielea apare astfel mai subțire, palidă, translucidă.

Pete pigmentare mari pot să apară în zonele expuse soarelui.

Albirea părului este determinată genetic.

Acuitatea auditivă scade treptat de la 50 de ani, probabil din cauza modificărilor nervului auditiv, în special pentru sunetele cu frecvență înaltă și, mai ales, în cazul persoanelor care au fost expuse la zgomote de-a lungul vieții.

Toate structurile ochiului se modifică cu vârsta.

La vârsta de 60 de ani pupilele mai au o treime din dimensiunea pe care o aveau la 20 de ani.

Pupila reacționează mai încet la întuneric și la lumină.

Numărul papilelor gustative începe să scadă la 40-50 de ani la femei și la 50-60 de ani la bărbați.

Dacă se pierde senzația gustativă, gusturile dulce și sărat sunt primele care dispar, iar amar și acru persistă puțin mai mult.

Simțul mirosului începe să scadă după vârsta de 70 de ani.

Acest lucru se datorează pierderii terminațiilor nervoase de la nivelul nasului.

În general, vârstnicii prezintă o tensiune arterială crescută moderat.

Modificările ce apar la nivelul rinichilor odată cu vârsta le scad capacitatea de a concentra urina și de a reține apa.

Deshidratarea apare frecvent, pentru că vârstnicii își pierd senzația de sete.

Infecțiile tractului urinar sunt frecvente la bătrâni, din cauza, pe de o parte, a golirii incomplete a vezicii, iar, pe altă parte, din cauza modificării echilibrului chimic de la nivelul tractului urinar.

Densitatea osoasă scade la persoanele în vârstă, în special la femei, după menopauză, din cauza faptului că osul pierde calciu și minerale, iar oasele sunt mult mai fragile, predispuse la fracturi.

Odată cu îmbătrânirea, modelul de somn se schimbă.

Vârstnicii adorm mai greu și se trezesc deseori în timpul nopții.

Perioada totală de somn rămâne aceeași sau scade ușor.

Principalele probleme ale persoanelor de vârsta a treia sunt: probleme fiziologice, probleme psihologice, probleme sociale.

a) Probleme fiziologice: probleme auditive (formarea repetată a dopurilor de ceară, precum și disfuncționalități la nivelul sistemului nervos); probleme vizuale (dificultate în identificarea unor obiecte statice sau mobile); modificări ale gustului și mirosului (bărbații între 70-88 de ani sunt foarte puțin capabili să deosebească o soluție preponderent sărată de una sărată normal, iar femeile mai în vârstă pot deosebi mai bine gusturile sărat și amar); probleme sexuale (scăderea intensității activității sexuale); apariția osteoporozei, care constă în pierderea de minerale din organism, ce conduce la fracturarea cu ușurință a oaselor, și a osteoartritei, care afectează capacitatea persoanelor în vârstă de a roti degetele, de a apuca, de a apăsa.

Psihologia bătrânului are anumite particularități care pot fi observate nu numai în sfera funcțiilor psihice elementare.

Sunt bine-cunoscute labilitatea afectivă a vârstnicului, hiperemotivitatea și impresionabilitatea lui.

Adesea, bătrânețea se însoțește de o stare depresivă, cu tendință la izolare și singurătate.

Pensionarea și bătrânețea sunt asociate cu inutilitatea, mizeria și singurătatea.

Sentimentul de izolare socială, de abandonare a profesiunii accentuează îmbătrânirea psihologică.

b) Problemele psihologice sunt legate de memorie, învățare și capacitate cognitivă.

Procesul de învățare durează mai mult decât la adulții tineri și este mai puțin aprofundat.

Persoanele în vârstă utilizează strategii proprii de memorare, dar cu rezultate mai slabe decât la adulții tineri.

Factorii ce determină degradarea abilitaților mentale la bătrâni:

  • sănătatea precară - bolile cronice, afecțiunile cardiovasculare, lipsa exercițiilor fizice, utilizarea excesivă a medicamentelor;
  • stilul de viață - izolare socială, amplificarea sentimentului inutilității;
  • demența sau senilitatea - pierderea capacitaților cognitive, care duce la declinul abilitaților intelectuale. Cauza demenței o reprezintă boala Alzheimer, produsă de formarea pe creier a unor plăci alcătuite din celule moarte care înconjoară neuronii, producând un blocaj neurofibrolatoriu, principalul rezultat fiind deteriorarea ireversibilă a neuronului;
  • starea de depresie - procent ridicat al femeilor cu stări depresive (complexitatea sarcinilor femeii în familie și societate).

c) Probleme sociale - pensionarea reprezintă un moment important în viața individului, atitudinea față de momentul pensionării depinzând de statutul socioeconomic al persoanei respective, de tipul de activitate depusă, de starea de sănătate la momentul pensionarii, de tipul de comportament individual.

Pensionarea și bătrânețea trebuie pregătite și efectele lor prevenite.

Trebuie învinse rigiditatea vârstnicului, dificultatea de adaptare la noua situație creată.

Pensionarea înseamnă pentru bărbați o schimbare totală a rolului și funcției sale, femeia trece cu ușurință de la activitatea profesională la cea familială.

Se descriu trei faze prin care trece individul pensionat:

perioada de stres, favorabilă trezirii tulburărilor nevrotice, faza de neliniște și de căutare a unui nou rol social, a unui rol psihologic, și faza de stabilizare, în care individul acceptă rolul pe care și l-a ales.

Unele dintre efectele pensionării constau în: construcția unei imagini negative cu privire la propria persoană, apariția dificultăților financiare, pierderea statutului social.

Pensionarul se adaptează la noul său rol numai când poate face diferențe între rolul său anterior și personalitatea sa actuală.

Factorii ce indică statusul persoanei în vârstă în societatea tradițională sunt: gradul de control asupra resurselor și contribuția vârstnicului la dezvoltarea comunității.

În societatea modernă, contribuția bătrânilor scade, iar controlul exercitat de ei se diminuează.

Odată cu îmbătrânirea, se produc schimbări în evoluția sinelui, în contextul în care îmbătrânirea este asociată cu îmbolnăvirea, pierderea partenerului de viață sau deteriorarea statusului social.

Izolarea unor persoane în vârstă nu reprezintă o consecință doar a retragerii din activitatea socială, ci și o urmare a condițiilor restrictive de mediu - lipsa ocaziilor de a realiza întâlniri sau noi cunoștințe, teama de a nu fi atacați (trebuie să fie stimulați să participe la diferite întâlniri).

Relația dintre generații implică în multe familii raporturi de afecțiune, de comunicare, dar și de conflict.

O îmbătrânire sănătoasă se referă la prevenirea și reducerea efectelor nedorite ale îmbătrânirii.

Scopul este menținerea sănătății fizice și mentale, evitarea bolilor, păstrarea unei vieți active și independente.

În România, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1998.

România se înscrie în rândul țărilor în care populația îmbătrânește, cu toate consecințele care decurg de aici, la nivel individual și social.

România a devenit o țară de pensionari, iar acest fenomen are tendința de a se accentua, asta pentru că generațiile născute după 1989 vor ajunge foarte târziu la pensie.

Persoanele în vârstă de 60 de ani și peste reprezentau în anul 1990 10,3% din totalul populației României, în anul 2000 - 18,7%, în 2003 - 19,9%, iar pentru anul 2030 se preconizează 22,3%.

Analiza speranței de viață în România a evidențiat că nivelul atins în anii 1976-1978, și anume 69,8 ani, a fost nivelul speranței de viață cel mai ridicat înregistrat în țara noastră, bărbații având o speranță de viață de 67,4 ani, mai mică comparativ cu a femeilor, care aveau 72,1 ani.

Diferența dintre sexe în ceea ce privește speranța de viață a vârstnicilor a fost mereu în favoarea femeilor și a continuat să crească în ultimii ani.

Pe de altă parte, numărul persoanelor bătrâne de peste 65 de ani a crescut de la 11%, rată înregistrată după revoluție, la 14%.

În mediul rural, populația cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani este angajată salarial doar în procent de 4%, și aceasta în timp ce unii cer prelungirea vârstei de pensionare la 65-70 de ani.

Numărul pensionărilor de invaliditate a crescut de la 208.000 în 1990, la 892.000 în 2008.

Este important să se ajungă la menținerea unei ponderi de 30% a pensionarilor în totalul populației.

În 2025 ar trebui să avem vârsta medie reală de pensionare de 60 de ani, egală pentru bărbați și femei, iar în 2050, de 65 de ani.

Altfel, în condițiile actuale de pensionare, în 2050 vom avea aproximativ 45% din populație pensionari.

România este singura țară din UE care nu a demarat un proces de egalizare a vârstei de pensionare între bărbați și femei.

Dacă, în prezent, populația este alcătuită din 6 milioane de pensionari, 5 milioane de copii și tineri și 10,5 milioane de adulți, tabloul va fi complet diferit peste 50 de ani.

În condițiile în care fertilitatea se menține la nivelul de acum, în timp ce numărul vârstnicilor continuă să crească, populația României va ajunge în 2050 la 16 milioane.

Mai mult de jumătate vor avea peste 60 de ani.

Un adult va plăti pentru pensiile, alocațiile și serviciile de sănătate și de educație pentru nouă persoane.

Din ianuarie 1990 și până în prezent, nivelul de trai al pensionarilor, al cetățenilor de vârsta a treia, a scăzut în mod dramatic, toate indexările acordate fiind cu mult sub creșterea prețurilor la produsele alimentare, ca să nu mai pomenim de majorările substanțiale ale prețurilor la energie electrică, gaze, apă, produse farmaceutice și servicii.

În general, pensionarii români stau la coadă.

Îi putem vedea cum așteaptă în farmacii zeci de minute pentru eliberarea unei rețete, cum așteaptă ore întregi pentru un bilet de tratament în stațiuni balneoclimaterice etc.

Aceștia ajung chiar să împrumute bani de la casele de ajutor reciproc pentru a reuși să-și plătească facturile, medicamentele și mâncarea de zi cu zi.

De Ziua Internațională a Vârstnicilor, valoarea punctului de pensie se majorează cu 2 procente, adică aproximativ 15 lei, ajungând la 732 de lei.

Măsura nu se aplică și pensiilor acordate prin legi speciale, precum cele ale magistraților și militarilor.

Pensia socială minimă de 300 de lei, introdusă în aprilie, a crescut la 350 de lei.

Nouă sute de mii de pensionari beneficiază de pensia minimă garantată.

Standardul de viață al pensionarilor în România este caracterizat, în principal, de următorii indicatori: "venituri", "cheltuieli și consum", "locuință":

  • Veniturile gospodăriilor de pensionari au ca surse principale: pensiile și alte prestații sociale, produsele agroalimentare obținute cu surse proprii și alte facilități acordate în bani și natură, reglementate prin lege.
  • Cheltuieli și consum: consumul alimentar, produsele nealimentare, plata serviciilor.
  • Gospodăriile din urban fac față mai greu cheltuielilor cotidiene decât cele din rural, pentru că acestea din urmă își asigură în mai mare măsură consumul alimentar din surse proprii.
  • Deținerea unei locuințe reprezintă un element important al condițiilor de viață, iar pentru vârstnici locuința capătă, în timp, o puternică valoare afectivă.

Standardul de viață al persoanelor vârstnice din România înclină mai mult spre starea de sărăcie pentru marea majoritate dintre aceștia.

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice reunește un număr de 41 de consilii județene ale persoanelor vârstnice, 6 ale sectoarelor municipiului București și 9 organizații centrale reprezentative ale pensionarilor și veteranilor de război.

Acesta a hotărât în plenul din 10 iulie 2008 să inițieze un Plan național pentru persoanele vârstnice în vederea promovării drepturilor și libertăților vârstnicilor prin îmbunătățirea condițiilor de viață, asigurarea unui trai decent și respectarea demnității personale a acestora.

Acceptul organelor de stat și al partidelor politice de a subscrie la Planul național pentru persoanele vârstnice constituie confirmarea voinței politice a acestora de a acționa în sprijinul unui segment important de populație, dar și dezavantajat, al societății românești.

Planul național pentru persoanele vârstnice pentru perioada 2009-2012, în forma definitivă, urmează a fi dezbătut și aprobat de Parlament și dus la îndeplinire de guvernele în funcțiune din această perioadă.

În Marea Britanie, 30% din pensionări trăiesc sub limita sărăciei, spre deosebire de România, unde doar 19% din bătrâni trăiesc în condiții mizere de viață, potrivit organismului de statistică al Uniunii Europene "Eurostat".

Țara unde pensionarii o duc cel mai bine este Cehia, unde doar 5% din pensionari, sau unul din 20, trăiesc sub limita sărăciei.

Cel mai greu trăiesc pensionarii din Cipru.

Țările care prezintă cel mai mare risc ca pensionarii să fie extrem de săraci sunt: Cipru, 51% din pensionari trăind cu sub 60% din venitul mediu, Letonia (33%), Estonia (33%), Marea Britanie (30%), Lituania (30%), Irlanda (29%), Spania (28%), Portugalia (26%), Belgia (23%), Grecia (23%), România (19%), Bulgaria (18%), Germania (17%), Franța (13%), Olanda (10%), Polonia (8%), Republica Cehă (5%).

Până în 2050, în Uniunea Europeană se preconizează o creștere cu 70% a numărului persoanelor cu vârsta de cel puțin 65 de ani și o creștere cu 170% a numărului celor cu vârsta de peste 80 de ani.

Ameliorarea sănătății persoanelor în vârstă duce la scăderea presiunii asupra sistemelor de sănătate și la reducerea numărului de persoane care se pensionează pe caz de boală.

UE sprijină în mod activ statele membre în eforturile lor de promovare a îmbătrânirii sănătoase și de prevenire a bolilor, prin intermediul unor inițiative destinate să amelioreze sănătatea persoanelor în vârstă, și întreprinde acțiuni pentru ameliorarea condițiilor de viață ale persoanelor în vârstă.

Clubul exclusivist al persoanelor cu vârste de peste 100 de ani se mărește văzând cu ochii.

Dacă în 1950 erau doar câteva mii, în prezent există 340.000 de persoane care au depășit 100 de ani, iar numărul lor va crește, ajungând, la mijlocul secolului, la 6 milioane.

Cea mai mare concentrație a acestor persoane se află în SUA și Japonia.

Acest fapt era de așteptat, datorită anilor de progrese în medicină și datorită îmbunătățirii dietei, ceea ce a redus probabilitatea bolilor și a atacurilor cerebrale sau de cord.

Statisticile experților arată că în 2017 vor fi, pentru prima oară, mai multe persoane de 65 de ani decât copii sub 5 ani.

Procesul de îmbătrânire a populației reprezintă, în primul rând, o provocare la nivel economic, pentru că, odată cu trecerea timpului, vor fi din ce în ce mai puțini tineri înscriși pe piața de muncă și care să poată să susțină, prin veniturile lor, populația bătrână.

Odată cu fenomenul general de îmbătrânire a populației, societatea va trebui să facă față unui număr crescut de pensionari, unui număr crescut de persoane care trăiesc singure, incapacității familiei de a-și rezolva singură problemele legate de îngrijirea membrilor aflați la vârste înaintate, nevoii crescute de servicii sociale și medicale destinate îngrijirii personale.

Este nevoie de satisfacerea cererii din ce în ce mai mari de îngrijiri medicale, adaptarea sistemelor de sănătate la nevoile unei populații în curs de îmbătrânire și menținerea viabilității acestora pe fondul creșterii deficitului de forță de muncă.

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice este o sărbătoare și o dovadă a prețuirii persoanelor în vârstă.

Această zi trebuie să fie un prilej de reflecție asupra condiției de pensionar, de a face mai bine cunoscute problemele reale pe care le au de rezolvat vârstnicii, o preocupare pentru asigurarea unui trai decent al persoanelor vârstnice.

Trebuie să le arătăm respect pentru eforturile și acumulările realizate de-a lungul timpului.

Aceasta este o zi pe care încercăm să o dedicăm celor care ne sunt părinți, bunici, ocazie deosebită pentru a adresa calde urări de sănătate, viață lungă și liniștită, alături de cei dragi!

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 28 novembre 2021, 7:13
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro