Laurențiu Chirvăsuță
Laurențiu Chirvăsuță
Sittings of the Senate of October 5, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.124/15-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 05-10-2009 Printable version

Sittings of the Senate of October 5, 2009

2. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  2.26 Laurențiu Chirvăsuță (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu "Manifest pentru responsabilitate politică anticriză" (declarație politică neprezentată în plen)  

Domnul Laurențiu Chirvăsuță:

Declarația politică este intitulată "Manifest pentru responsabilitate politică anticriză".

Stimați colegi,

Apropierea a 20 de ani de la momentul Revoluției Române din Decembrie 1989, precum și agravarea situației economico-sociale la sfârșitul acestui an impun luarea în seamă a unor fapte semnificative.

La împlinirea celor două decenii, este momentul să aducem o nouă speranță și încredere în valorile care stau la baza proiectului nostru național.

Voi enumera câteva probleme grave ale situației României astăzi:

  • economia este în cădere liberă, fără perspective clare de redresare - cel puțin 7% scădere a PIB-ului, mai mult decât în 1997, primul an al precedentei recesiuni 1997-1999;
  • hemoragia locurilor de muncă își urmează cursul - după legea lui Okun privind relația PIB-șomaj, putem ajunge la un șomaj de peste 8%, adică cel puțin 750.000 de șomeri;
  • riscăm să pierdem ce s-a câștigat în perioada de creștere economică a ultimilor ani - creșterea veniturilor populației și a puterii de cumpărare, scăderea sărăciei sunt toate procese reversibile; putem ajunge la situația de la începutul anilor 2000, ceea ce ar însemna un deceniu pierdut din punct de vedere istoric;
  • disoluția autorității statului - statul nu mai generează încredere, ci chiar aversiune; cetățenii nu se mai simt protejați, în siguranță pe stradă sau în ceea ce privește proprietatea individuală; serviciile publice sunt în stare vizibilă de declin, iar personalul este demoralizat. Statul nu mai reușește să se impună ca un factor de stabilitate în viața socială. Toate aceste fenomene au fost resimțite de români și în anii precedentelor căderi ale economiei (1990-1992, 1997-1999), dar au fost asanate de îmbunătățirea ulterioară a situației economice;
  • lipsa României din dezbaterile-cheie privind viitorul - atât la nivelul principalilor reprezentanți ai statului român, cât și la nivelul opiniei publice, se constată un total paralelism cu marile teme: securitatea accesului la resursele strategice, schimbarea climatică, un nou model economic, restructurarea instituțiilor de guvernanță mondiale (ONU, FMI);
  • declinul societății civile - democrația presupune implicarea cetățenilor în treburile publice, preocuparea pentru buna funcționare a serviciilor publice, un spirit viu, de dezbatere civilizată, fără tonuri stridente.

În loc de aceasta, avem un partizanat orb, concentrarea proprietății asupra instituțiilor media și o puzderie de ONG-uri care mimează existența unei societăți civile autentice în beneficiul unor "mandarini".

Rezultatul este un climat general de neimplicare, cinism și fatalism.

Decembrie 2009 va aduce cu sine atât acutizarea crizei prezente, cât și un moment de bilanț: unde am fost și ce am sperat cu toții în 1989, față de unde ne aflăm acum și cât de mulțumiți suntem de starea de fapt.

La 20 de ani de la Revoluția română, obiectivele noastre de atunci sunt încă departe de a se fi realizat.

În acest context, nu se poate face abstracție de alegerile prezidențiale.

Orice scrutin are pretenția de a fi "cel mai important pentru această generație".

De data aceasta, starea economiei și a societății chiar marchează un moment crucial.

Suntem la răspântie.

Față de 2004, nu se pune problema cum să se continue creșterea economiei sau cine poate asigura o perioadă mai bună pre și postintegrare.

La 20 de ani după Revoluție, nu vom avea de ales doar dacă și cum vom ieși din criza economică, dar și ce regim politic vom avea.

Vânătorii de voturi vor încerca să prezinte momentul ca o alegere între bine și rău.

Astfel de alegeri nu duc niciodată la ceva bun.

Răul poate purta masca binelui, așa cum și binele nu are întotdeauna aspectul cel mai atrăgător.

Vom avea, deci, de ales între două modele distincte, dar va trebui să o facem lucid, deoarece, indiferent de rezultat, cei care formăm electoratul României, prezent sau absent la vot, vom purta o răspundere față de generațiile următoare.

Cine sunt pierzătorii? Cum sunt afectate advers diverse categorii sociale de starea actuală?

a) În primul rând, șomerii, cei care și-au pierdut locul de muncă, peste 250.000 (cam cât toată populația unui oraș gen Bacău sau Ploiești) de la începutul crizei.

Probabil că se va ajunge la în jur de 750.000 spre sfârșitul anului.

Circa un milion de șomeri înregistrați în plus reprezintă mai mult decât un semnal de alarmă.

La acest total ar trebui adăugate două necunoscute: cei care muncesc la negru sau zilierii nu mai au unde munci și cei care lucrau în străinătate nu mai au de lucru acolo și s-au întors.

b) Salariații au resimțit criza în diferite feluri.

În mediul privat sunt cazuri de salarii neplătite, tăieri abuzive sau ore suplimentare neplătite.

La aceasta se adaugă condițiile de muncă și tratamentul umilitor la care sunt supuși unii angajați de către patroni, în special în provincie.

La stat, situația e iarăși complicată.

De la începutul anului, s-a declanșat o campanie împotriva "bugetarilor de lux", cheltuielile publice totale au crescut în termeni nominali cu circa 10,5 miliarde de lei, iar în termeni reali cu circa 4%.

Paradoxal, într-un moment când Guvernul ne invoca necesitatea scăderii cheltuielilor bugetare, acestea au crescut.

Cel mai grav fenomen este în serviciile publice, mai ales cele care necesită specialiști cu studii superioare și care necesită mulți ani pentru formare, medicii și profesorii.

Aceste categorii au suportat greul tăierilor salariale, deși cheltuielile, după cum am văzut, au crescut.

Pierderea statutului social a condus la demoralizarea acestor corpuri profesionale și la desconsiderarea școlii românești.

Câtă vreme profesorii nu pot rămâne un model, un exemplu de reușită profesională și socială, elevii nu au cum să valorizeze școala.

Salariul mediu real încă nu este în declin, dar peste 75% din angajați, la nivel național, au în cartea de muncă un venit salarial submediu pe economie.

c) O categorie vulnerabilă sunt cei aflați la limita sărăciei:

familiile cu mulți copii, în special din mediul rural, pensionarii agricultori și familiile de romi (țigani).

Lipsa de activitate economică, lipsa unui loc de muncă plasează cel puțin 400.000 de persoane sub spectrul sărăciei.

d) Pensionarii sunt ultima categorie socială care a atins nivelul puterii de cumpărare din 1989 la sfârșitul anului 2008.

Dacă anul acesta cele două creșteri (aprilie și octombrie) vor fi la o oarecare paritate cu inflația, există riscul ca anul viitor să fie înghețate pensiile, anunț care ar putea urma imediat după turul al doilea al prezidențialelor.

e) Contribuabilii - deși de la începutul anului este clamată austeritatea, cheltuielile publice au crescut în termeni reali, deși statul român nu a trebuit să efectueze operațiuni de genul celor din vest, de salvare a băncilor de la colaps.

Unde se duc banii?

Cheltuielile de personal au însemnat circa 9,6% din PIB sau un sfert din cheltuielile publice.

O problemă ar fi la cheltuielile de capital, care ar trebui să dezmorțească economia.

Cea mai mare sumă este cheltuită nu de ministere, nu de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România CNADNR, ci de... bugetele locale.

În fapt, bugetele locale consumă la acest capitol mai mult decât toți ceilalți ordonatori de credite la un loc, 3,57 miliarde de lei.

Nici cheltuielile de 2,3 miliarde de lei ale CNADNR nu sunt vizibile în kilometri de autostrăzi construiți sau în șantiere în lucru pe drumurile naționale.

Cu toate că problemele economice și sociale expuse pe scurt mai sus sunt deosebit de grave și anunță încă un an de criză, ni se propune o altă temă pe agenda politică centrală, și anume cea a Parlamentului unicameral.

Stimați colegi, România a trecut, până în prezent, prin trei dictaturi:

carlistă, fascistă și comunistă.

Dacă acum nu ridicăm nici măcar un deget în apărarea parlamentarismului, pentru că-l considerăm vinovat de numeroase rele, antipatic, rigid și greoi, riscăm să fim loviți, mai târziu, de privarea de libertatea opiniei, cel mai important bun câștigat în urmă cu 20 de ani.

Încurajarea unei dorințe populare de a pedepsi parlamentarii prin pedepsirea instituției parlamentare nu va aduce niciun fel de îmbunătățire în elaborarea și funcționarea legilor.

Soluția este ca noi, politicienii, parlamentarii, să ne raliem nu la conflict, ci la nevoile românilor, cele concrete, expuse mai sus, ale celor care mai degrabă vor căuta cu disperare resurse pentru ziua de mâine, departe de retorica neocezaristă antiparlament.

Eu unul am venit în Parlamentul României să îi reprezint pe cei care m-au mandatat cu încrederea lor, și nu ca să intru în jocul meschin al dezbaterilor ignorării problemelor sociale concrete întru retorica desuetă a apologiei puterii.

Altfel, lipsiți de luciditate, riscăm să livrăm celor care ne-au ales prea puțin, prea târziu, așa cum spun americanii, "too little, too late".

În ultimii ani, dezbinarea din politica românească a afectat nu doar încrederea oamenilor în clasa politică, dar și raporturile dintre instituțiile statului și segmentele societății românești.

La împlinirea celor 20 de ani de la Revoluție, să avem ambiția de a reașeza echilibrul nostru național, să readucem în viața de zi cu zi normalitatea dialogului și deschiderea unificatoare către toate zonele societății.

Închei printr-un citat din Schopenhauer, care acum 250 de ani ne spunea: "Lipsa de scrupule a politicienilor angajați în lupta pentru putere, acțiunile lipsite de judecată ale acelora aleși să asigure binele celor mulți, greșelile, diletantismul, inutilitățile sunt susținute de sudoarea celor mulți și, adesea, corectate cu sângele acestor popoare."

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 28 novembre 2021, 7:11
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro