Plen
Ședința Camerei Deputaților din 10 noiembrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.152/20-11-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002
2001 2000 1999
1998 1997 1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003 2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
12-12-2019 (comună)
11-12-2019
Arhiva video:2019 2018 2017
2016 2015 2014
2013 2012 2011
2010 2009 2008
2007 2006 2005
2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 10-11-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Camerei Deputaților din 10 noiembrie 2009

2. Dezbateri privind prezența și rolul României în contextul proceselor de reformă a instituțiilor europene.

 

- după pauză -

În continuare, lucrările au fost conduse de doamna Daniela Popa, vicepreședinte al Camerei Deputaților, asistată de domnii Mihai Alexandru Voicu și Dumitru Pardău, secretari.

*

Doamna Daniela Popa:

Vă rog să vă ocupați locurile în sala de ședință.

Continuăm lucrările ședinței de astăzi.

Pe ordinea de zi avem dezbateri privind prezența și rolul României în contextul proceselor de reformă a instituțiilor europene.

Biroul permanent al Camerei Deputaților și Comitetul liderilor grupurilor parlamentare propun următoarea derulare a lucrărilor: intervenții ale inițiatorilor - este vorba de președintele Comisiei pentru politică externă și președintele Comisiei pentru afaceri europene; prezentarea punctului de vedere al Guvernului; intervenții ale reprezentanților grupurilor parlamentare, câte 15 minute pentru fiecare grup.

Dacă sunt comentarii față de această derulare a ședinței de astăzi? Nu sunt comentarii.

Vă supun la vot.

Cine este pentru? Mulțumesc.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abțineri? Nu sunt abțineri.

În unanimitate a fost aprobată derularea ședinței noastre de astăzi.

Pentru început, dau cuvântul domnului deputat Borbély László, președintele Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaților.

Domnule președinte, aveți cuvântul.

Domnul Borbély László:

Vă mulțumesc, doamna vicepreședinte,

Domnule ministru,

Stimați colegi și stimate colege,

Distinși membri ai Corpului diplomatic,

Domnule ambasador,

Doresc să vă mulțumesc că ați răspuns favorabil invitației noastre de a dedica această întâlnire unei discuții pe tema poziției și rolului României în contextul proceselor de reformă a instituțiilor europene în contextul Tratatului de la Lisabona, a cărui recentă ratificare prin referendum de către Irlanda, apoi de către președintele ceh, Vaslav Klaus, o salutăm.

Trebuie să ne întrebăm cu toții, cum dorim noi, Parlamentul României, să participăm la această nouă construcție, care va fi acest rol și cum vom putea armoniza deciziile noastre la nivel guvernamental și la nivel parlamentar?

Acest document - Tratatul de la Lisabona - a fost susținut activ de țara noastră și el va asigura funcționarea mai eficientă și transparentă a Uniunii Europene, care își va consolida rolul pe scena politicii mondiale.

Noul cadru oferit de Tratatul de la Lisabona este benefic atât Uniunii, în ansamblu, cât și României. Este documentul pe baza căruia, în condițiile finalizării procesului de ratificare de către toate statele membre, Uniunea își va desfășura activitatea mulți ani de acum înainte. În același timp, el va influența și funcționarea României în cadrul european.

Este o șansă și, de asemenea, o provocare pentru România, pentru noi, toți cei implicați în elaborarea și aplicarea deciziilor comunitare, a politicilor Uniunii, în beneficiul cetățenilor Uniunii.

Tratatul de reformă creează, în primul rând, noi instituții și mecanisme pentru o Europă mai eficientă și mai democratică. Uniunea Europeană primește personalitate juridică, ceea ce înseamnă că vom putea negocia ca un bloc cu statele terțe; vom putea să adoptăm deciziile mai rapid și mai eficient la nivel european.

Noua modalitate de vot, votul cu majoritate calificată, calculat conform principiului dublei majorități a statelor și a populației, va reflecta dubla legitimitate pe care se fondează Uniunea, și anume a țărilor și a cetățenilor.

Trebuie să mai amintim și faptul că Uniunea rămâne un spațiu al deciziilor consensuale, bazate pe interesul comun. Consiliul European va fi ridicat la rang de instituție și va fi condus de un președinte ales, cu mai mare vizibilitate și o stabilitate considerabilă.

Tratatul consolidează rolul Parlamentului European, consacră valoarea juridică a Cartei Drepturilor Fundamentale și prevede o implicare sporită a parlamentelor naționale în afacerile europene.

Prevederile acestui tratat vor crea, în același timp, premisele unei Uniuni mai puternice la nivel internațional. Este un obiectiv pe care România îl sprijină, pornind de la premisa că o Uniune puternică întărește inclusiv acțiunea noastră la nivel extern.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona consolidează rolul parlamentelor naționale la nivel european, conferindu-le noi atribuții și noi competențe în cadrul procesului decizional al Uniunii Europene, fiind astfel întărită legitimitatea democratică a Uniunii.

Rolul parlamentelor naționale în evaluarea principiilor subsidiarității și proporționalității de către proiectele legislative europene capătă noi valențe.

Inițiativa Barroso, mecanism de dialog și cooperare cu parlamentele naționale, se înscrie în mecanismul de dialog și cooperare a Comisiei Europene cu parlamentele naționale.

Astfel, parlamentele naționale își pot exprima punctul de vedere, nu doar asupra cazurilor de încălcare a principiului subsidiarității, în cazul propunerilor legislative, ci asupra fondului acestora, depășind astfel, de fapt, cadrul trasat de Tratatul de la Lisabona. Acest principiu este foarte important și s-a observat nerespectarea acestuia în diferite situații.

Conform unui studiu recent, Comisia Europeană a primit, în ultimii 3 ani, 505 observații asupra propunerilor sale legislative. Dintre acestea, 102 au fost inițiate de Parlamentul portughez, urmat de cel francez cu 58 de observații. România nu a avut nicio reacție timp de 3 ani.

Stimați colegi, Parlamentul României nu a avut nicio reacție timp de 3 ani. Noi nu am discutat o dată, timp de 3 ani, cam care ar fi acele propuneri legislative care influențează România, care interesează România. N-am avut niciun cuvânt de spus și este responsabilitatea noastră, evident, și responsabilitatea guvernelor care au fost și care sunt acum, chiar dacă sunt demise.

Și vreau să atrag atenția, vă spun numai un singur exemplu: am fost acum o lună de zile în Germania la un seminar organizat de vicepreședinta Bundestag-ului și președintele Comisiei de afaceri europene a întârziat la seminar, pentru că, cancelarul Angela Merkel a fost la comisie să informeze ce va face a doua zi la Consiliul European.

De câte ori a venit, domnule ministru - și vorbesc și de guvernele, evident, care au fost în perioada 2007-2008, și de guvernele actuale - de câte ori a fost în Parlamentului României, la nivel de Comisie pentru afaceri europene, Comisie pentru politică externă sau în plen primul-ministru, ministrul afacerilor externe, Departamentul de afaceri europene, ca să ne informeze, ca să ne corelăm activitatea și să vedem ce decizii trebuie să fie luate la nivelul României. Și credeți-mă, este o critică constructivă și avem cu toții responsabilitatea în acest fel pentru viitor.

România, ca stat al Uniunii Europene, va trebui ca în viitorul apropiat să reglementeze procedura de scruting, respectiv controlul parlamentar asupra activităților guvernamentale, în procesul de decizie asupra chestiunilor europene.

Există o hotărâre a Parlamentului din toamna anului 2006 pentru a implementa acest sistem. N-am fost în stare, stimați colegi, și haideți să ne uităm unul în ochii celuilalt, n-am fost în stare din 2007 să finalizăm acest proiect de lege. Stă și acum la Comisia pentru afaceri europene și nu avem această lege de scruting.

Una dintre cele mai importante și mai ambițioase inovații introduse de noul tratat este crearea postului de înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. O dată cu înființarea acestei poziții, putem afirma că Uniunea a căpătat o carte de vizită pe scena internațională, în dialogul cu statele terțe. Înaltul reprezentant capătă astfel o dublă autoritate, decurgând din competențele sale de natură comunitară, ca vicepreședinte al Comisiei Europene și, pe de altă parte, din legitimitatea în plan interguvernamental ca președinte al Consiliului Relații Externe, care grupează statele membre.

Acest lucru nu înseamnă că statele membre își vor pierde capacitatea de a avea propria lor politică externă. Domeniul politicii externe europene rămâne în mare majoritate interguvernamental, astfel încât rolul statelor membre, deci și al României, va fi hotărâtor.

Tratatul de la Lisabona va oferi Uniunii o voce unică în relația cu partenerii noștri din vecinătate, ca și din întreaga lume și va conferi o mai mare forță și greutate mesajului european.

Nu putem vorbi de un actor puternic pe scena globală fără a aduce în discuție dimensiunea de securitate și apărare. Diversificarea misiunilor Uniunii, cooperarea structurată permanentă și introducerea în premieră a unei clauze de apărare reciprocă, pentru a numi principalele inovații în acest domeniu, ar putea deschide drumul unei politici de apărare comună la nivel european.

Noul tratat aduce o serie de clarificări și în planul politicii de vecinătate. Pentru prima dată în istoria construcției europene, importanța relațiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată, la nivel de tratat, ca politică integrată.

România are interes vital în acest obiectiv, în special, în ceea ce privește construirea unui spațiu de stabilitate și prosperitate în regiunea Balcanilor și în zona Mării Negre, precum și maximizarea impactului reformator al Uniunii asupra vecinătății estice.

Uniunea trebuie să se adapteze noilor provocări din domeniul energetic și din sfera schimbărilor climatice. Acestea sunt domeniile în care trebuie luate măsuri responsabile, prin acțiunea comună a tuturor statelor membre.

România este în Uniunea Europeană un stat de dimensiune medie, al șaptelea sub raport demografic și al doilea ca mărime dintre noile state membre, după Polonia.

Suntem un stat cu importante conexiuni, atât în sud-estul Europei, cât și la est de granița externă al UE. Suntem un stat care oferă o piață interesantă pentru marile corporații occidentale, dar care, însă, nu este capacitată pe măsura posibilităților pe care el oferă.

Interesul nostru este de a maximiza această poziție, dar acest lucru se poate realiza numai dacă trecem la acțiuni concrete imediat, dacă ne organizăm, dacă, în procedură de urgență, vom adopta Legea privind monitorizarea deciziilor guvernului, pentru a putea da răspunsuri clare la provocările care ne stau în față.

Va trebui să fim mai prezenți în deciziile importante care se iau la nivelul Uniunii Europene, să avem un sistem transparent și operativ de luare a deciziilor.

Parlamentul trebuie să fie instituția unde se discută aceste decizii și unde se monitorizează acele hotărâri care se iau împotriva principiului subsidiarității, de exemplu.

Haideți, stimați colegi, măcar în problematica Uniunii Europene, să mergem spre consensualitate. Nu este ușor, dar se poate.

Rog Biroul permanent să stabilească un termen clar până la care această lege a monitorizării să fie adoptată și să funcționeze, astfel încât să intrăm în normalitate. Astfel vom putea demonstra că da, Parlamentul împreună cu Guvernul - poate pregăti acele decizii importante de care depinde viitorul european al României.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Urmează la cuvânt domnul deputat Valeriu Zgonea, din partea Comisiei pentru afaceri europene.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Valeriu Ștefan Zgonea:

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor ambasadori,

Domnule ministru,

Doamnelor miniștri, secretari de stat,

Stimați colegi, doamnelor și domnilor,

Nu am să am un discurs eminamente politic, deși deciziile pe care le luăm astăzi, câteodată în necunoștință de cauză, și deciziile în care colegii noștri, în cadrul instituțiilor europene, spun da, în numele nostru, ne afectează viața de zi cu zi și ne vor afecta în următorii ani.

Dați-mi voie să vă prezint, în numele Comisiei pentru afaceri europene și a domnului președinte Viorel Hrebenciuc, poziția Comisiei pentru afaceri europene - o poziție constructivă - și o abordare asupra a două teme, asupra celor două teme extrem de importante în Europa, schimbările climatice, unde România nu are niciun cuvânt de spus și nu are nicio viziune, în special, în ultima perioadă, și arhitectura financiară a Europei, cea care ne-a afectat pe toți, și fiecare cetățean al României a simțit ce înseamnă criza economică în anul 2009.

Lansarea la începutul deceniului a proiectului unei Constituții pentru Europa avea o perspectivă mai largă decât reforma instituțională, necesară pentru funcționarea Uniunii Europene, cu 25 și apoi cu 27 de membri.

Obiectivul era, de fapt, de a elabora o formă nouă de guvernare pentru viitor, care să permită Uniunii să facă față celor trei mari provocări: extinderea, globalizarea și deficitul democratic. Se manifesta, astfel, voința politică a majorității actorilor importanți din cadrul Uniunii Europene pentru redefinirea coordonatelor majore ale proiectului european.

România a participat activ la dezbaterile din cadrul Convenției pentru viitorul Uniunii Europene, inclusiv la nivel parlamentar, și a susținut proiectul noii construcții politice. Tratatul stabilește o Constituție pentru Europa și a fost ratificat, după cum știți, și de țara noastră.

Deși proiectul inițial de tratat constituțional a fost modificat, Tratatul de la Lisabona, așa cum este el cunoscut, permite Uniunii Europene să devină un actor global, capabil să-și promoveze principiile și să-și impună opțiunile politice majore.

Conceptul redefinirii deficitului democratic, prin creșterea rolului parlamentelor naționale și a Parlamentului European în participarea la adoptarea deciziilor în cadrul Uniunii Europene, a fost de altfel sau de asemenea, dacă vreți, păstrat.

Vă reamintesc că Parlamentul Uniunii Europene și parlamentele naționale, din 1979, de când fiecare parlamentar dintr-o țară europeană este ales prin vot democratic, au încercat să lupte în așa fel încât să aibă egalitate în decizie cu celelalte instituții europene. Și, acum, în 2009, Parlamentul European are codecizie în absolut toate problemele care sunt legate de cetățenii Uniunii Europene sau de politicile publice pe care le desfășoară în activitatea sa internațională.

Rezultatul referendumului irlandez, finalizarea ratificării de către Polonia și Cehia permit, în viitorul apropiat, intrarea în vigoare a tratatului.

La data de 5 octombrie, 2009, delegația Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României la cea de-a 42-a Sesiune a organismelor specializate de afaceri comunitare și europene COSAC de la Stockholm a susținut, alături de delegația din Austria, Belgia, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Portugalia și Spania, un amendament la proiectul de contribuții și concluzii, inițiat de delegația Franței, prin care se solicita tocmai o intrare în vigoare mai rapidă a Tratatului de la Lisabona.

Dați-mi voie să vă prezint pe scurt trei forme noi de intervenție a parlamentelor naționale în cadrul funcționării Uniunii Europene conform Tratatului de la Lisabona: controlul subsidiarității proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene prin mecanismul de alertă timpurie. A doua: procedura de simplă revizuire, dispozițiile din tratat privind politicile interne pot fi modificate fără a fi convocată o conferință interguvernamentală. Decizia este luată de către Consiliul European, cu unanimitate, dar intră în vigoare după ce fiecare stat membru o aprobă, conform regulilor constituționale din statul respectiv și cu aprobarea din partea fiecărui parlament național. Fiecare parlament național dispune de un drept de opoziție, în cazul utilizării unei clauze tranzitorii în anumite domenii. De la 1 ianuarie 2007, România nu a avut nicio poziție vizavi de orice act pe care o instituție a Uniunii Europene l-a stabilit.

Clauza tranzitorie sau pasarela este cea de-a treia nouă formă de intervenție a parlamentelor naționale.

În situația în care Consiliul European intenționează să aplice procedura trecerii de la votul cu unanimitate la votul cu majoritate calificată, în cadrul Consiliului Uniunii Europene, într-un anumit domeniu ori caz, ori să autorizeze trecerea de la procedura legislativă specială, cea a Consiliului Uniunii Europene, la procedura legislativă ordinară, parlamentele naționale trebuie informate cu cel puțin 6 luni înainte de adoptarea unei astfel de decizii.

Decizia nu se poate adopta în situația opoziției unui parlament național, cu unele excepții, ca de exemplu cadrul financiar multianual al Uniunii Europene, anumite măsuri privind politica sa socială, mediul înconjurător, cooperarea judiciară în materie de dreptul familiei, anumite decizii în politica externă.

Cred că dacă ne uităm la ce se întâmplă în aceste zile în România, ne-ar fi greu să luăm decizii cu 6 luni înainte pentru viitorul cetățenilor români în cadrul Uniunii Europene.

Spațiul de libertate, securitate și justiție: fiecare parlament național trebuie să fie informat de conținutul și rezultatele evaluării aplicării de către autoritățile statelor membre a politicilor Uniunii Europene în materie. Parlamentele naționale sunt informate cu privire la activitățile Comitetului permanent însărcinat cu îmbunătățirea coordonării între autoritățile statelor membre în materie de securitate internă.

Dragi colegi,

Vreau să vă spun că indiferent de culoarea Guvernului, în ultimii trei ani de zile, doi ani și aproape 11 luni, niciun ministru, niciun prim-ministru nu a venit în fața dumneavoastră, în cadrul comisiilor permanente, sau în fața Comisiei pentru afaceri europene să informeze reprezentanții cetățenilor, conform art.61 din Constituție, cu privire la deciziile pe care le iau, în numele nostru, în cadrul instituțiilor europene. Niciun ministru.

Cei care au venit, au venit fie după, fie să se laude despre ce vor susține și, de fapt, mai târziu, pentru că și acolo, ca și la noi, există o stenogramă a ședințelor, care este publicată pe internet, și constatam că pozițiile României, prin reprezentanți, erau total diferite față de discursul politic pe care îl prezentau în fața colegilor din Comisia pentru afaceri europene. Nu știu dacă este bine sau dacă este rău. Dumneavoastră hotărâți.

Parlamentele naționale din statele membre vor trebui să-și adapteze procedurile la noul rol atribuit prin Tratatul de la Lisabona și la prevederile relevante ale tratatului. Poate ne așteptăm ca și noi să fim inovatori și să interpretăm tratatul după propria noastră viziune.

Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României va contribui la acest proces de adaptare, conform propriilor atribuții.

Poporul român își dorește stabilitate și perspective de dezvoltare economico-socială în Casa Europeană.

România traversează perioada dificilă a crizelor economice mondiale, ca stat membru al Uniunii Europene, cu o economie integrată în piața internă, capabilă să depășească aceste momente.

Eșecul recent al piețelor financiare a evidențiat importanța reglementării și supravegherii lor eficiente, pentru a limita excesele care au condus la declanșarea crizei. Noile reglementări trebuie să găsească echilibrul între flexibilitatea și lichiditatea piețelor financiare, pe de o parte, și stabilitatea acestora, pe de altă parte. Sectorul financiar trebuie să lucreze pentru economia reală, și nu invers.

Comisia Europeană a adoptat pe 23 septembrie a.c. un pachet de proiecte legislative care își propune stabilizarea sustenabilă a sectorului financiar din întreaga Uniune Europeană.

Legislația promovează crearea unor noi instituții, respectiv: Comitetul European pentru riscuri sistemice, având ca obiectiv principal identificarea și semnalarea timpurie a riscului sistemului financiar; sistemul european al supraveghetorilor financiari, compus din autorități naționale de supraveghere; autoritatea bancară europeană; autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale și autoritatea europeană a piețelor financiare, chestiuni despre care, noi, în ultimele 9 luni de zile, nu numai că nu am discutat, dar nu am exprimat nicio opinie clară.

De bună seamă, Parlamentului României are un cuvânt de spus în stabilirea formei finale a acestei propuneri a Comisiei Europene, fie prin intermediul Comisiei pentru afaceri europene, fie printr-o analiză în plen.

Apreciem arhitectura globală a pachetului și considerăm că în procesul de negociere și amendare în Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European trebuie avute în vedere trei principii: asigurarea unui mecanism de supraveghere coordonat la nivel comunitar, în scopul prevenirii și combaterii efectelor unei potențiale crize financiare; evitarea suprapunerilor de atribuții, suprapunerilor de atribuții între autoritățile de supraveghere constituite la nivel comunitar și cele existente la nivelul statelor membre; asigurarea unui sistem de finanțare echitabil în raport cu resursele și dimensiunea piețelor financiare naționale ale statelor membre, în special, în contextul crizei economice prezente.

Pachetul legislativ reprezintă un bun punct de plecare, dar trebuie lansate și inițiative pentru îmbunătățirea reglementărilor piețelor financiare, și nu numai a supravegherii.

O atenție specială trebuie acordată evaluării activității lobby-urilor financiare pentru a identifica modul în care acestea au reușit să prevină reglementările Uniunii Europene și să promoveze cu succes dereglementarea excesivă a piețelor financiare atât în Europa, cât și în lume.

Pe termen lung, Europa are nevoie de o strategie actualizată pentru creșterea economică și pentru crearea de locuri de muncă, o strategie Lisabona revitalizată pentru a transforma economia Uniunii Europene într-una capabilă să beneficieze de avantajele globalizării. Considerăm, astfel, că prioritățile factorilor de decizie din Uniunea Europeană în procesul de redresare economică ar trebui să fie restabilirea, pe un nou fundament, a funcționării piețelor financiare și de capital dar, în aceeași măsură, protejarea locurilor de muncă și crearea unora noi, astfel încât, revenirea la creștere a economiei Uniunii Europene, prin aplicarea planului anticriză și reluarea puternică a investițiilor, să însemne și bunăstarea pentru cetățenii acesteia.

Cooperarea reală dintre state în aceste momente este esențială și, de aceea, salutăm concluziile Summit-ului G20 de la Pittsburgh. Este semnificativ, în acest sens, reafirmarea poziției comune europene, conform căreia nicio entitate financiară nu trebuie să se găsească în afara reglementărilor și supravegherii.

Ne raliem poziției Parlamentului European, care subliniază necesitatea unui cadru responsabil de creditare și a reglementării stricte a tranzacțiilor extrabursiere și a produselor derivate, ca și necesitatea de a consolida și de a extinde regulile prudențiale dincolo de cadrul Basel II, pentru ca rezervele minime obligatorii ale băncilor să crească în mod substanțial.

Departe de a fi importante doar pentru specialiștii sistemului bancar, astfel de reguli se regăsesc în viața de zi cu zi și în siguranța cetățenilor României, în perspectiva de realizare personală a fiecăruia.

Dacă riscurile financiare și-au dovedit pe termen scurt și rapid forța distructivă, schimbările climatice sunt cele care pe termen mediu își vor spori impactul asupra întregii vieți economico-sociale.

Ne așteptăm la efecte semnificative asupra agriculturii, energiei, transportului și sănătății.

Echilibrul ecologic va fi modificat îngrijorător, ca urmare a impactului direct al creșterii temperaturii globale asupra ecosistemelor. Din acest motiv, salutăm propunerea Comisiei Europene de a stimula și susține finanțarea internațională a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice.

Până în 2020, statele dezvoltate vor fi nevoite să aloce reducerii gazelor cu efect de seră peste 100 de miliarde de euro anual. Din această sumă, urmează să se aloce din surse publice 22 până la 50 de miliarde de euro anual. Aceasta reprezintă un efort uriaș, nu doar financiar, ci și de înțelegere, de către cetățeni, a necesității utilizării de fonduri publice pentru un scop care trece dincolo de frontiere și a cărui atingere este atât de importantă în timp.

Considerăm ca fiind de mare importanță și implicarea coordonată a tuturor statelor în realizarea de acțiuni ambițioase în acest domeniu, în concordanță cu principiul responsabilităților comune, dar diferențiate, și mai ales cu circumstanțele naționale și susținerea angajamentului Uniunii Europene de a se ajunge la Conferința ONU de la Copenhaga dedicată schimbărilor climatice din anul acesta, 2009, ca un acord global și cuprinzător în domeniul schimbărilor climatice.

Din păcate, România nu are niciun punct de vedere, nu are nicio viziune, în afară de o scurtă alocuțiune de aproape 100 de secunde, dacă nu vreo 200, a domnului prim-ministru Boc la Conferința ONU.

Comisia pentru afaceri europene a Parlamentului României salută concluziile Consiliului European din 29-30 octombrie a.c., care afirmă că Acordul de la Copenhaga trebuie să cuprindă dispozițiile privind obiectivul de 2 grade Celsius, referitor la încălzirea planetei, angajamentele ambițioase ale țărilor dezvoltate privind reducerea emisiilor, acțiunile de atenuare adecvate întreprinse de țările în curs de dezvoltare, adaptarea, tehnologia și un acord privind finanțarea. Această abordare asigură o poziție puternică a Uniunii Europene în cadrul fazei finale a procesului de negociere.

Implementarea pachetului legislativ al Uniunii Europene, energie, schimbări climatice, convenit în decembrie 2008, reprezintă cadrul legal pentru care Uniunea Europeană să-și îndeplinească, până în 2020, angajamentul independent de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% față de nivelul din 1990, cu posibilitatea de a extinde ținta de reducere la 30%, dacă celelalte țări dezvoltate însoțesc acest obiectiv cu măsuri adecvate. De fapt, această frază traducă din limba engleză a fost singura frază inteligibilă pe care noi am spus-o în cadrul Convenției ONU.

  1. Susținem următoarele opțiuni: utilizarea anului de referință 1990 pentru stabilirea angajamentelor celorlalte state dezvoltate, deoarece utilizarea altor ani, spre exemplu, anul 2005, va dezavantaja statele care au depus deja eforturi de reducere sub Protocolul Kyoto. Susținerea anului 2005 ca an de referință în locul anului 1990, angajat de Uniunea Europeană prin pachetul legislativ, echivalează cu o repornire a cronometrului în materie de eforturi de reducere.
  2. Stabilirea contribuțiilor fiecăruia dintre statele membre ale Uniunii Europene, utilizând capacitatea de plată ca principal criteriu.

Menționăm că unul dintre instrumentele cele mai importante ale luptei împotriva schimbărilor climatice este piața carbonului care, printre altele, dă schema de comercializare a emisiilor.

Prețul corect al carbonului este esențial pentru stimularea investițiilor în tehnologii care să permită reducerea emisiilor de carbon. Dar, mecanismul licitațiilor va genera produse și derivate financiare complexe, iar actorii de pe piață vor trebui să fie: instituții financiare, operatorii instalațiilor întreprinderilor acoperite de schema IPS, firme de consultanță etc.

Ne exprimăm preocuparea în vederea unor reglementări adecvate a piețelor. Piețele imperfecte nu vor putea oferi prețul corect al carbonului și vor deveni doar un instrument eficient de redistribuire inechitabilă a resurselor, fără a se atinge obiectivele de reducere a emisiilor.

Un alt motiv de preocupare îl reprezintă compensațiile de carbon sau carbon offset, prin care întreprinderile din Uniunea Europeană, dar și întreprinderile din Statele Unite, vor putea revendica reducerea emisiilor, investind în diverse proiecte din lume, care ar reduce teoretic emisiile de gaze cu efect de seră.

Atât noua Directivă Europeană privind schema de comercializare a emisiilor pe perioada 2013-2020, cât și proiectul de lege american, permit acest gen de operațiuni comerciale. Există riscul real să se formeze o adevărată piață subprime a carbonului.

Conform ultimului raport al Agenției Internaționale de Energie, emisiile de gaze au scăzut în anul 2008 cu 2,6%, ca urmare a crizei economice, iar în Uniunea Europeană, cu 1,5%. Este cea mai importantă scădere din ultimii 40 de ani. Estimarea pentru anul 2009 arată că se preconizează o reducere globală de 3%. Totuși, această reducere ocazională, pentru o situație de excepție, nu trebuie să reprezinte un motiv pentru a limita măsurile pentru combaterea schimbărilor climatice.

Cooperarea la nivel mondial poate diminua semnificativ costurile de adoptare și atenuare în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Considerăm că obiectivul mai îndepărtat al Uniunii Europene reduce cu cel puțin 50%, până în anul 2050, a nivelului emisiilor globale este imposibil de atins în absența unor acțiuni intense de combatere a defrișărilor.

Tăierea ilegală de masă lemnoasă este o problemă majoră cu implicații grave asupra mediului înconjurător, incluzând pierderea biodiversității, despăduriri și degradarea pădurilor. Putem adăuga la acestea implicații sociale majore ale reducerii suprafețelor împădurite pentru comunitățile locale dependente, uneori aproape în totalitate, de resursele pădurii, așa cum sunt multe localități din România.

În afara efectelor benefice asupra mediului, industria europeană are avantajul primului venit în această regiune din lume. Și, de aceea, este bine să creăm o revoluție verde. Poporul român și popoarele europene așteaptă de la noi, parlamentari și factori de decizie ai Uniunii Europene, o viziune clară și bine fundamentată asupra viitorului, precum și o acțiune fermă în toate planurile: al principiilor, strategiilor, politicilor, programelor, proiectelor concrete pentru realizarea obiectivelor Uniunii Europene.

Implicarea sporită a cetățenilor Uniunii Europene, atât în procesul de consultare pentru formularea politicilor Uniunii Europene, cât și în procesul de adoptare a deciziilor, rămâne unul dintre obiectivele de care depinde succesul noii construcții constituționale, care va fi lansată la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul Cătălin Predoiu, ministrul interimar al afacerilor externe.

Domnule ministru, aveți cuvântul.

Domnul Cătălin Marian Predoiu:

Doamna președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Traversăm, într-adevăr, o perioadă esențială pentru evoluția Uniunii Europene și pentru viitorul cetățenilor săi. Suntem pe cale de a institui un nou cadru de funcționare a Uniunii, prin ratificarea Tratatului de la Lisabona.

Intrarea acestuia în vigoare, foarte probabil la 1 decembrie 2009, va facilita funcționarea sistemului european într-o Europă cu 27 sau mai multe state membre, permițând, totodată, Uniunii să avanseze în domeniile ce țin de competența sa exclusivă, partajată sau de susținere și să asigure adâncirea procesului de integrare europeană, să beneficieze de instrumentele necesare pentru a rămâne un actor influent la nivel global, fie că este vorba de evoluțiile economice, de securitate sau de mediu.

Finalizarea ratificării de către toate statele membre reprezintă încheierea unui efort îndelungat la nivelul Uniunii, de reformare a modului său de funcționare și de adaptare la evoluțiile interne și internaționale.

România a fost și este parte a acestui proiect de reformă a Uniunii Europene. În același timp, este esențial în perspectivă să putem fructifica inovațiile introduse de Tratat, inclusiv în beneficiul României, al implicării acesteia în mecanismul decizional european și în configurarea politicilor europene, dar și a relațiilor externe ale Uniunii, în beneficiul cetățenilor români, precum și al instituțiilor naționale, al căror rol va fi consolidat de către Tratat - și mă refer aici în primul rând la parlamentele naționale.

Doamnelor și domnilor,

Numirea viitorului colegiu al comisiei, inclusiv a comisarului din partea României, se va face, așadar, conform prevederilor Tratatului de la Lisabona.

Președintele Barroso a indicat că va începe să-și formeze echipa după desemnarea viitorului președinte stabil al Consiliului European și, respectiv, a înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, funcții nou create prin Tratatul de la Lisabona.

Din punctul nostru de vedere, președintele stabil al Consiliului European va asigura un plus de continuitate și de coerență atât în ceea ce privește activitatea acestei instituții, cât și a Uniunii, în general. Ca atare, președintele Consiliului European va trebui să dovedească un angajament personal și dedicație față de proiectul european și să contribuie la dezvoltarea acestuia de o manieră care să integreze viziunile tuturor statelor membre și interesele cetățenilor europeni.

Înființarea funcției de înalt reprezentant pentru afaceri externe și politică de securitate reprezintă, de asemenea, o inovație esențială, iar persoana care va fi desemnată pentru a ocupa această funcție, va trebui să dețină o foarte bună expertiză în domeniul politicii externe și de securitate comună. Dar, în același timp, trebuie să conțină o expertiză și în domeniul politicii de apărare. De asemenea, va trebui să fie o personalitate cu abilități de atingere a consensului la nivelul statelor membre.

Desemnarea celor doi ocupanți ai acestor funcții va permite, ulterior, adoptarea deciziilor finale cu privire la viitorul colegiu al comisiei. Este de anticipat că în următoarele săptămâni vor fi făcuți pași pentru constituirea colegiului, inclusiv stabilirea unui calendar pentru audierile și votul în Parlamentul European.

Această procedură a avut la bază opțiunile exprimate de statele membre și opțiuni ale acestora, însă procesul păstrează, pentru moment, un caracter confidențial. Nu trebuie să uităm că atribuirea portofoliilor în cadrul Colegiului de comisari este de competența exclusivă a președintelui comisiei.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Tratatul de la Lisabona asigură un cadru legislativ cuprinzător, care va permite Uniunii să răspundă provocărilor actuale legate de securitatea energetică, de schimbă climatice sau de aspecte economice și sociale.

Salutăm introducerea prin Tratatul de la Lisabona, pentru prima dată, a principiului solidarității, potrivit căruia, un stat membru care se confruntă cu dificultăți majore în aprovizionarea cu energie, va putea conta pe sprijinul celorlalte state membre. Această clauză este extrem de importantă, în contextul în care este posibilă apariția unor crize de genul celei a gazului de la începutul anului 2009.

De asemenea, Tratatul aduce noi dezvoltări în domeniul politicii externe și de securitate comună și al politicii europene de securitate și apărare. În privința politicii externe și de securitate comună, apreciem înființarea funcției de înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate, care va contribui la o mai bună vizibilitate a acțiunilor europene la nivel internațional.

Înființarea unui serviciu european de acțiune externă este o altă noutate adusă de Tratatul de la Lisabona. În viziunea României, Serviciul european de acțiune externă nu trebuie să înlocuiască, ci să completeze Serviciul diplomatic și consular român.

Considerăm că statele membre trebuie să mențină controlul decizional asupra evoluției mandatului, competențelor și organizării Serviciului european de acțiune externă.

Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona este esențială pentru ca Uniunea Europeană să răspundă mai adecvat provocărilor ce se profilează în deceniul următor.

Dezvoltarea politicii europene de securitate și apărare trebuie să continue, în ciuda crizei economice și financiare.

Inserarea unei clauze de apărare reciprocă, în cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, reprezintă o evoluție marcantă adusă de Tratatul de la Lisabona. Aceasta nu va aduce, însă, atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a statelor membre, iar angajamentele și cooperarea în acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul NATO, care rămâne pentru statele membre ale acestei organizații fundamentul apărărilor colective și cadrul de punere în aplicare a acestuia.

Completarea clauzei de apărare reciprocă cu o clauză de solidaritate, care ia în considerare celelalte tipuri de amenințări, terorism, catastrofe de origine umană sau naturală, este o prevedere importantă pentru România, în condițiile în care, se exemplu, multe state membre se confruntă, în zilele noastre, cu o serie de calamități, cum ar fi: secetă, inundații, cutremure etc.

În același timp, continuarea procesului de extindere a Uniunii Europene este una dintre principalele priorități ale României, ca membru al Uniunii Europene, iar intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ar putea avea un efect pozitiv, în sensul facilității acestui proces.

Prin reformele instituționale introduse de Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană va fi mai bine pregătită funcțional și psihologic pentru a pregăti noi membri. Sprijinim, prin urmare, menținerea unei politici a ușilor deschise pentru statele care au voința politică și capacitatea de a îndeplini criteriile de aderare la Uniunea Europeană. O perspectivă credibilă de a deveni membru al Uniunii Europene rămâne un important factor de stimulare a reformelor în statele candidate și potențial candidate.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Prin Tratatul de la Lisabona, parlamentele naționale vor avea un rol diferit ca actori ai construcției europene. Prin acest Tratat, este recunoscut și pentru prima dată menționat explicit rolul parlamentelor naționale într-o serie de domenii esențiale pentru procesul legislativ european și pentru construcția europeană, precum evaluarea aplicării principiului subsidiarității, informarea asupra propunerilor de texte legislative din partea instituțiilor europene, sau revizuirea tratatelor.

Odată cu noile atribuții pe care le conferă parlamentelor naționale Tratatul de la Lisabona, responsabilitatea acestora va crește. Veți dobândi o modalitate concretă de control de subsidiaritate asupra procesului legislativ european. Veți avea posibilitatea de a verifica, în mod direct și pentru fiecare caz în parte, dacă acțiunea la nivelul Uniunii este mai eficientă decât acțiunea la nivelul național, așa-numitul principiu al subsidiarității.

Tratatul de la Lisabona întărește, totodată, cooperarea interparlamentară în cadrul Uniunii Europene. Este important să exploatăm mai intens pârghiile existente în prezent, sau cele care vor fi oferite de noul Tratat, cooperarea în Parlamentul European și Comisia Europeană, dar și, pe de altă parte, cooperarea cu parlamentele naționale, cu comisiile de specialitate pe domenii sectoriale.

Tratatul de la Lisabona va continua, de asemenea, rolul parlamentelor naționale în privința justiției și afacerilor interne. Parlamentele naționale vor fi informate cu privire la evaluarea punerii în aplicare a politicilor Uniunii Europene în domeniu, abordare menită să contribuie a creșterea securității și confortului cetățenilor, domeniu în care dumneavoastră, Parlamentul național, aveți un rol important.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am dorit să vă prezint doar o parte din reformele pe care intrarea în vigoare a Tratatului le va aduce cu sine în arhitectura construcției europene.

Punerea în practică a inovațiilor instituționale și politice ale Tratatului vor permite Uniunii Europene să acționeze de o manieră mai eficace și mai coerentă atât la nivel intern, cât și la nivel internațional. O Uniune activă în plan global va permite României să-și apere și să-și promoveze mai bine interesele și viziunea la nivel global, iar o construcție europeană, consacrată pe reformele aduse de Tratatul de la Lisabona va asigura o dezvoltare instituțională și politică pusă exclusiv în serviciul cetățenilor europeni.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Nu aș vrea să închei înainte de a vă mulțumi pentru această oportunitate de a mă prezenta în fața dumneavoastră și a face această scurtă informare cu privire la inovațiile Tratatului.

Aș vrea să menționez că este a doua oară când sunt invitat în calitate de ministru interimar al afacerilor externe în Parlament și tot a doua oară când mă prezint pentru a expune punctele de vedere ale ministerului.

Vreau, de asemenea, să vă împărtășesc dorința ca între Executiv și Legislativ să există o mai bună cooperare în acest domeniu. Nu sunt, însă, în măsură să vă pot oferi un răspuns de ce miniștrii anteriori nu au făcut acest lucru și nici de ce Parlamentul, timp de trei ani de zile, nu a reacționat pe temele europene.

Aș vrea, însă, să semnalez că există o bună oportunitate de a ne implica împreună activ în procesul de construcție europeană, prin urmarea recomandărilor din cadrul raportului de țară pe justiție, pe care România l-a primit în vara anului trecut, în ceea ce privește contribuția Parlamentului în acest domeniu.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule ministru.

Dau cuvântul domnului Bogdan Mănoiu, șeful Departamentului pentru Afaceri Europene.

Vă rog, aveți cuvântul.

Domnul Bogdan Mănoiu (șeful Departamentului pentru Afaceri Europene):

Doamnă președinte,

Domnule președinte al Comisiei pentru politică externă,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

În primul rând, doresc să vă mulțumesc pentru inițiativa de a organiza această dezbatere care este cu atât mai oportună cu cât recent, în cadru Consiliului European de toamnă, s-a făcut și ultimul pas pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Soluția agreată de toate statele membre, inclusiv România, la exigențele ridicate de președintele Republicii Cehe, care a urmat votului pozitiv înregistrat în cadrul referendumului irlandez și promulgării Legii de ratificare a Tratatului în Polonia, va permite intrarea în vigoare a acestui document esențial pentru funcționarea Uniunii cu 27 de membri sau mai mulți, în foarte scurt timp.

În urmă cu aproape trei ani, României i s-a creat oportunitatea de a-și pune în aplicare modelul propriu de dezvoltare economică și socială, prin valorificarea resurselor unui sistem internațional fără precedent, caracterizat în primul rând prin competitivitate și solidaritate.

Participarea la elaborarea strategiilor comune, din care rezultă politicile europene, implicarea în mecanismele administrative de la Bruxelles și existența unui sistem politico-administrativ eficace la București, reprezintă principalele condiții ale valorificării statutului de membru UE.

Participarea la guvernanța Uniunii Europene, odată cu promovarea intereselor naționale de dezvoltare, presupun, înainte de toate, o cunoaștere aprofundată a modificărilor instituționale care vor remodela construcția europeană odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

Sintetizând 7 ani și jumătate de eforturi politice, diplomatice și juridice, putem spune că, prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeană se pregătește să devină mai eficientă, raportat la provocările mondializării, și mai democratică, raportat la reprezentarea intereselor cetățenilor săi.

În același timp, Uniunea devine mai eficientă în luarea deciziilor, promovarea politicilor comune și reprezentarea externă.

Uniunea dobândește personalitate juridică în locul comunităților europene, astfel încât va putea fi mai bine reprezentată pe plan extern, va putea negocia și încheia acorduri internaționale în nume propriu.

Uniunea Europeană va dobândi capacitatea de a deveni membru în organizații internaționale.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Tratatul de la Lisabona simplifică procesul decizional european. Statele membre vor vota în Consiliul Uniunii Europene prin procedura majorității calificate în aproape toate domeniile, astfel încât recursul la unanimitate devine o excepție.

Începând cu anul 2014, în mod excepțional din 2017, un act legislativ european va fi adoptat în Consiliu prin votul a 55% din statele membre, reprezentând 65% din populație. Clauza pasarelă va permite Consiliului European, care devine instituție de sine stătătoare a Uniunii Europene, să hotărască prin unanimitate trecerea la votul prin majoritatea calificată în domeniile în care se menține cerința unanimității. Voi reveni asupra acestei chestiuni când voi vorbi despre rolul parlamentelor naționale.

Parlamentul European devine colegislator în cvasitotalitatea domeniilor de competență. Procedura codeciziei, prin care statele membre reunite în Consiliu și reprezentanții direcți ai cetățenilor europeni reuniți în Parlament iau decizii în condiții de egalitate devine procedura ordinară. De asemenea, Parlamentul va alege în mod direct președintele comisiei, pe baza propunerilor Consiliului European. Un astfel de exercițiu s-a desfășurat deja în legătură cu formarea viitoarei Comisii Europene pentru legislatura 2009-2014.

În privința rolului parlamentelor naționale, Tratatul de la Lisabona recunoaște și consolidează rolul parlamentelor naționale care vor putea participa mai activ la lucrările Uniunii.

Tratatul de la Lisabona aduce noutăți semnificative, în special în ceea ce privește controlul respectării principiului subsidiarității.

Orice parlament național va avea dreptul să-și susțină argumentele, potrivit cărora o propunere nu este conformă cu acest principiu. Se va institui un mecanism în doi timpi. Dacă o treime din parlamentele naționale consideră că o propunere nu este conformă cu principiul subsidiarității, comisia va trebui să-și reanalizeze propunerea, având posibilitatea de a o menține, de a o modifica sau de a o retrage.

Dacă majoritatea parlamentelor naționale împărtășesc aceste preocupări, iar comisia decide, totuși, să-și mențină propunerea, Parlamentul European și Consiliul vor avea sarcina de a decide asupra continuării sau întreruperii procedurii legislative.

Conform Tratatului de la Lisabona, parlamentele naționale sunt asociate prin posibilitatea de a verifica propunerile legislative europene într-un interval de opt săptămâni. Toate proiectele de acte legislative și nonlegislative ale instituțiilor europene inițiatoare vor fi transmise parlamentelor naționale.

Totodată, parlamentele naționale dobândesc dreptul de a solicita, înaintea Curții de Justiție a Comunităților Europene, anularea unui act legislativ comunitar, dacă apreciază că acesta nu respectă principiul subsidiarității.

Parlamentele naționale își conservă competențele și în ceea ce privește așa-numita clauză pasarelă, care permite Consiliului European să hotărască, în unanimitate, trecerea de la procedura votului prin unanimitate, la cea a votului prin majoritate calificată.

Parlamentele naționale pot bloca trecerea la votul cu majoritate calificată în cazul în care se constituie unanimitatea în acest sens în Consiliul European, dacă apreciază că domeniul vizat de actul în discuție este prea important pentru a fi reglementat prin majoritate calificată. Este suficientă opoziția unui singur parlament național pentru ca propunerea de act legislativ să fie supusă, în continuare, procedurii de vot prin unanimitate.

Este important, în acest context, ca Parlamentul României să-și consolideze capacitatea instituțională, astfel încât să poată analiza și formula opinii asupra proiectelor de acte legislative și nonlegislative emise de instituțiile europene în ceea ce privește controlul respectării principiului subsidiarității și activarea clauzei pasarele.

Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene, cetățenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de inițiativă legislativă comunitară. În mod similar cu sistemele constituționale naționale, la solicitarea unui număr de cetățeni, 1 milion în cazul Uniunii, Comisia Europeană inițiază un proiect legislativ.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Criza financiară și economică globală, declanșată în a doua parte a anului 2008, constituie un test pentru politicile de dezvoltare adoptate în cadrul Uniunii Europene, dar și pentru solidaritatea dintre membrii săi.

Pactul de Stabilitate și Creștere, care stabilește limitele acțiunii statelor în desfășurarea strategiei de creștere economică și ocupare a forței de muncă, pe care o numim Strategia Lisabona, a trebuit să fie suspendat pentru realizarea redresării economice, în condițiile unei stabilizări prealabile a sectorului financiar la nivel european.

Modelele de intervenție urmate de statele membre au fost însă diferite, în funcție de specificul impactului național al crizei, dar, mai ales, de resursele aflate la dispoziție.

La nivel european, premisa depășirii crizei financiare și economice o constituie stabilizarea sectoarelor financiare, ceea ce în termeni concreți constă în adoptarea unor măsuri de reglementare și îmbunătățire a supravegherii financiare la nivel european și național, cu alte cuvinte, desfășurarea unei reforme structurale.

Pentru România, criza economică a scos în evidență, cu acuitate, necesitatea realizării reformelor structurale la care s-a angajat deja ca parte la Strategia Lisabona. Participăm la dezvoltarea noilor reforme structurale impuse de criză, dar trebuie să continuăm, în același timp, reformele structurale care ne revin ca stat care se pregătește pentru intrarea în zona euro. Altfel spus, pentru realizarea convergenței nominale și reale cu statele dezvoltate din Uniunea Europeană.

Aceste reforme specifice, le-am putea spune, sunt prevăzute în Programul național de reformă, dar au fost incluse și în memorandum-ul de împrumut încheiat cu instituțiile financiare internaționale, iar realizarea lor a fost evidențiată o dată în plus de recenta misiune comună de evaluare, desfășurată zilele trecute.

Guvernul României este obligat să se înscrie în anumite ținte macroeconomice, dar Parlamentul poate sprijini acest efort prin adoptarea reformelor structurale care să asigure rezultatele macroeconomice pozitive sustenabile pe termen mediu și lung.

Domeniile în care este necesară o acțiune imediată sunt: reforma sistemului de asigurări sociale; reforma instituțională, inclusiv a sistemului de salarizare a personalului bugetar; măsuri pentru raționalizarea cheltuielilor publice, inclusiv în ceea ce privește performanța autorităților locale.

De asemenea, sunt necesare măsuri orientate către piața muncii, care vizează nu doar controlul în privința muncii la negru, ci mai ales măsuri orientate către activarea forței de muncă.

Comisia Europeană a adoptat, la 26 noiembrie 2008, un plan de redresare economică ale cărui obiective vizează: stimularea cererii și sporirea încrederii consumatorilor; stimularea economiilor naționale și a pieței interne; și încurajarea reducerii emisiilor de carbon.

Acest plan european de redresare economică, în valoare de 200 de miliarde de euro, reprezentând 1,5% din p.i.b.-ul Uniunii Europene, se compune din: pachete bugetare temporare, de stimulare a economiilor statelor membre, în valoare de 170 de miliarde de euro, circa 1,2% din p.i.b.-ul Uniunii Europene; și pachete de finanțare UE pentru acțiuni imediate, în valoare de 30 de miliarde de euro, circa 0,3% din p.i.b-ul Uniunii Europene.

În vederea îmbunătățirii interconectării sistemelor energetice și a infrastructurii de telecomunicații, comisia a propus acordarea unui pachet de finanțare de 5 miliarde de euro în perioada 2009-2010, dintre care 3,98 miliarde de euro pentru proiectele energetice. Interesele României în lista proiectelor energetice sunt legate de conducta de gaz Nabucco și de interconectarea cu Ungaria și respectiv Bulgaria.

Pachetul de 5 miliarde prevede și finanțarea infrastructurii pentru serviciile în bandă largă în mediul rural, cu suma de 1,02 miliarde de euro. Suma alocată suplimentar pentru România prin Planul național de dezvoltare rurală este de circa 102 milioane de euro pentru perioada 2009-2013.

Comisia Europeană a adoptat, la 23 septembrie 2009, un pachet important de proiecte legislative în scopul consolidării supravegherii sectorului financiar în Europa. Măsurile răspund necesității identificării eventualelor probleme din sistem într-o etapă timpurie și de a putea acționa concertat, cu mai multă eficiență, în situații de urgență, inclusiv prin soluționarea dezacordurilor apărute între autoritățile de supraveghere naționale.

Se are în vedere, astfel, crearea unor instituții de supraveghere la nivel comunitar, cu rol atât în prevenirea crizelor financiare, cât și în combaterea efectelor acestora asupra piețelor financiare.

În cadrul Consiliului Ecofin din 20 octombrie, a fost obținut acordul tuturor statelor membre pe prima componentă a pachetului legislativ, și anume supravegherea macroprudențială, care prevede, între altele, crearea unui Consiliu European de Risc Sistemic.

În scopul asigurării unei participări active la dezbateri în derulare la nivel comunitar pe acest pachet, Departamentul pentru Afaceri Europene a demarat procesul de elaborare și aprobare al mandatului general pe acest dosar.

Pentru informarea acestei distinse adunări, mandatul se centrează pe următoarele principii: asigurarea unui mecanism de supraveghere coordonat la nivel comunitar, în scopul prevenirii și combaterii efectelor unor potențiale crize financiare; evitarea suprapunerilor de atribuții între autoritățile de supraveghere constituite la nivel comunitar și cele existente la nivelul statelor membre; și asigurarea unui sistem de finanțare echitabilă în raport cu resursele și dimensiunea piețelor financiare naționale ale statelor membre, în special în contextul crizei economice prezente.

În vederea contracarării efectelor crizei, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri anticriză în valoare de 13 miliarde de euro. Pachetul de măsuri pentru stimularea creșterii economice și protejarea intereselor economice ale populației a avut în vedere limitarea scăderii creșterii economice, protejarea intereselor economice ale populației, menținerea atractivității investiționale în România, menținerea criteriilor de convergență pentru zona euro și, nu în ultimul rând, sincronizarea măsurilor cu planurile Uniunii Europene.

România a fost nevoită să contracteze un împrumut de la instituțiile financiare internaționale, în principal FMI și Comisia Europeană, în valoare de 20 de miliarde de euro pentru consolidarea monedei naționale și susținerea balanței de plăți.

După cum este bine-cunoscut, o misiune comună de evaluare s-a încheiat la sfârșitul săptămânii trecute, urmând să revină în țară după adoptarea Legii responsabilității fiscale și a Legii bugetului. În baza evaluării respectării condițiilor de împrumut se va lua decizia eliberării celei de a treia tranșe din partea FMI și a celei de a doua tranșe, mijlocită de Comisia Europeană.

În conformitate cu cele agreate în cadrul Consiliului European din 29-30 octombrie, se pune problema formulării unei strategii coordonate la nivel comunitar, de retragere a pachetelor de stimulare. Departamentul pentru Afaceri Europene, în acord cu ministerele de linie, consideră că ieșirea din planurile anticriză trebuie să fie graduală și coordonată la nivel european și mondial, în condițiile funcționării prudente a sectoarelor financiare. Pentru România, momentul care va semnala depășirea crizei și înscrierea pe un curs de creștere sustenabil este cel al redresării ireversibile.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Anul 2009 este un an decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice, obiectivul Uniunii Europene fiind finalizarea Acordului internațional post - 2012 privind schimbările climatice, la Conferința de la Copenhaga, în decembrie 2009.

La acest moment, rămâne în discuție modul de repartizare intra Uniunea Europeană a cotelor de asistență pentru țările în curs de dezvoltare, ca mijloc de a le sprijini pentru atingerea țintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Poziția de principiu a României, exprimată și cu prilejul Consiliului European de toamnă, este aceea că, la baza contribuției UE la finanțarea publică internațională trebuie să stea principiul condițiilor specifice economice, respectiv capacitatea de plată. De asemenea, având în vedere rolul de lider, asumat de Uniunea Europeană în procesul de limitare a creșterii temperaturii planetei la sub 2°C față de nivelul preindustrial, suntem de acord ca poziția de negociere a UE în cadrul Conferinței de la Copenhaga să fie solidă, inclusiv prin afirmarea unei contribuții de prefinanțare pentru perioada 2010-2012, dar aceasta trebuie să se bazeze pe contribuțiile voluntare din partea statelor membre. În același context, ca urmare a insistențelor României, s-a menținut pe agenda Consiliului chestiunea reportării unităților de emisii neutilizate în primul exercițiu Kyoto 2008-2012.

Uniunea Europeană a asumat în mod unilateral ținta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020. Pachetul legislativ "Energie - schimbări climatice" a fost agreat de șefii de stat și de guvern la Consiliul European din 13 decembrie 2008 și adoptat în cadrul Reuniunii plenare a Parlamentului European din data de 17 decembrie 2008. Începând cu 1 ianuarie 2013 - debutul aplicării pachetului legislativ "Energie - schimbări climatice", România trebuie să-și respecte obligațiile care-i revin ca stat membru prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea ponderii resurselor regenerabile.

Din această perspectivă, pentru România devine esențială îmbunătățirea substanțială a eficienței energetice și accentuarea decuplării creșterii economice de creșterea consumului de energie și, implicit, scăderea intensității carbonului la nivel național, sens în care a fost elaborat, sub coordonarea Departamentului pentru Afaceri Europene, și aprobat de Guvernul, memorandum-ul cu tema Plan de acțiuni pentru pregătirea României în vederea intrării în vigoare și implementării pachetului legislativ "Energie - schimbări climatice".

Doamnelor și domnilor parlamentari,

A fi membru al Uniunii Europene presupune și transpunerea corectă și aplicarea politicilor comune.

În cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene funcționează agentul Guvernului României pentru Curtea de Justiție a Comunităților Europene și Tribunalul de Primă Instanță, însărcinat cu reprezentarea țării noastre înaintea celor două instanțe comunitare.

De la 1 ianuarie 2007 și până în prezent, Comisia Europeană a declanșat împotriva României 259 de acțiuni în constatare a neîndeplinirii obligațiilor. 220, dintre care 186 declanșate în anul 2007, 25 în anul 2008 și nouă în anul 2009, au vizat necomunicarea măsurilor naționale de transpunere a directivelor comunitare.

Doamna Daniela Popa:

Mă scuzați un pic, vă întrerup.

Cel cu aparatul de filmat, vă rog în zona pentru presă. Vă rog.

Mulțumesc, continuați.

Domnul Bogdan Mănoiu:

Dintre acestea, 209 au fost clasate.

În prezent, sunt în curs acțiuni vizând necomunicarea măsurilor de transpunere pentru 11 directive, dar numai în cazul a trei directive măsurile de transpunere nu au fost notificate încă Executivului de la Bruxelles. 39, dintre care nou declanșate în anul 2007, 12 în anul 2008 și 18 în anul 2009, au vizat fie incompatibilitatea normelor juridice naționale cu legislația comunitară, fie cazuri de aplicare incorectă. Dintre acestea, 13 au fost clasate. În prezent, sunt în curs 26 asemenea acțiuni.

Trebuie făcută observația că niciuna dintre acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor declanșate împotriva României nu se află pe rolul Curții de Justiție a Comunităților Europene, ci în faza precontencioasă.

Așadar, în prezent, țara noastră nu are calitatea de pârât în acțiuni cu care au fost sesizate și în legătură cu care sunt competente Curtea de Justiție a Comunităților Europene sau Tribunalul de Primă Instanță.

Aș dori să completez această informație cu o precizare legată de transpunerea acquis-ului comunitar. La data de 5 septembrie 2009, România înregistra locul patru în clasamentul statelor membre, cu un procent de 99,34% în ceea ce privește îndeplinirea obligației de notificare a măsurilor de transpunere a directivelor în vigoare, peste media de 98,91% la nivel comunitar.

De asemenea, Scoreboardul Comisiei Europene pentru semestrul I 2009 privind evaluarea situației transpunerii și aplicării acquis-ului comunitar din domeniul pieței interne în statele membre, situează România între statele membre care și-au menținut deficitul de transpunere sub 1% și chiar au reușit să-l reducă.

Astfel, în domeniul pieței interne, România și-a redus deficitul de transpunere de la 0,4% la 0,3% și se menține, împreună cu Bulgaria, pe locul secund între statele membre cu cele mai bune performanțe, după Malta și Danemarca, care au, fiecare, doar 0,2% deficit.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc.

Până să dau cuvântul reprezentanților grupurilor parlamentare, observ că nu prea se respectă disciplina în aulă, în sala de ședințe. Vă rog, cei care împart materiale și nu sunt parlamentari, vă rog să părăsiți sala. M-ați auzit? Doamna care împarte materiale, aici este locul pentru parlamentari. Vă rog să părăsiți sala. Campanie electorală în afara sălii.

Urmează intervenții din partea grupurilor parlamentare, în limita timpului aprobat, maxim 15 minute pentru fiecare grup.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, invit la microfon pe doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu. Doamna deputat, aveți cuvântul.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Stimați colegi deputați,

Onorați invitați,

Aș dori să apreciez, în numele Grupului Parlamentar al Partidului Democrat Liberal, inițierea acestei dezbateri generoase asupra poziției și rolului României în contextul procesului de reformare a instituțiilor europene ca deosebit de importantă pentru noi, țară membră a Uniunii Europene.

De câțiva ani, ca profesor universitar și prorector într-o universitate românească, responsabil cu relațiile internaționale, particip activ la reforma sistemului universitar românesc, poate cel mai reformat sistem în acest moment, reformă impusă și de aderarea și integrarea noastră în structurile europene.

Ce rezultat avem ca urmare a reformării sistemului de învățământ românesc, recunoașterea diplomelor absolvenților acestui sistem pe piața forței de muncă în Europa. Este deja o realizare, nu este puțin lucru. Desigur, reforma nu se oprește doar la acest nivel. Este sistemul de învățământ universitar din România un sistem și un nivel de avangardă în procesul de reformare a societății. Dar reforma instituțională, despre care vorbim, continuă acum în toate sectoarele vieții sociale, economice, politice.

Metamorfozarea Europei prin procesul de globalizare, perspectiva intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, ne obligă la o atitudine reformatoare activă.

De fapt, lucrul acesta a și început deja: reforma sistemului educațional, odată cu asumarea de către Guvernul României a Legii educației naționale, reforma sistemului de salarizare, a sistemului de pensii, revizuirea Codurilor civil și penal, propunerea de reducere a numărului de parlamentari într-o formulă nouă a Parlamentului României sunt tot atâtea dimensiuni ale actualei reforme, în sensul modernizării statului român.

De asemenea, liberalizarea forței de muncă în spațiul românesc se constituie într-un atribut al ralierii României la principiile europene.

Cea mai mare provocare a Uniunii Europene s-a dovedit a fi criza economică. După disensiuni care au pus la un moment dat sub semnul întrebării viitorul Uniunii Europene, în sfârșit, s-a căzut de acord asupra necesității absolute a unei coordonări a politicilor economice.

Eșecul piețelor financiare determină reglementări urgente și supravegherea lor în sensul păstrării echilibrului între flexibilitatea și lichiditatea piețelor financiare, alături de stabilitatea lor.

Sunt încă multe lucruri de făcut și în domeniul piețelor financiare în acest moment, în contextul crizei economico-financiare, și pentru integrarea României în politica economică a Uniunii Europene.

O altă valență a Tratatului de la Lisabona, pe care o avem în vedere, este legată de schimbările climatice. Acestea impun o altă atitudine proactivă față de realizarea unui acord global și cuprinzător în acest domeniu, acord pe care și România îl dorește redactat și semnat cât mai curând posibil.

Doamnelor și domnilor,

Ca parlamentari, suntem conștienți de faptul că se impune adoptarea unei atitudini profund active în domeniul stabilirii strategiilor comune europene, al relațiilor interparlamentare.

Ca simpli români, afectați în fiecare zi de reglementările europene, considerăm că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona ne va permite să ne manifestăm o dată în plus ca cetățeni europeni responsabili.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumim, doamna deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, invit la microfon pe domnul deputat Cristian Dumitrescu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulțumesc foarte mult, doamnă președinte.

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Este un moment deosebit acesta, în care dezbatem, la un nou început de drum, prezența, până la urmă, a României în Uniunea Europeană ca actor care participă activ la deciziile care se iau și care-și construiește propriul viitor în interiorul Uniunii Europene.

Aș vrea să vorbesc și despre oameni, acum, când vorbim despre un tratat, când vorbim despre o decizie care va influența, în opinia mea, major dezvoltarea pe termen mediu a Uniunii Europene.

Tratatul de la Lisabona reprezintă un compromis între o idee extraordinar de importantă, între o punere în operă semnificativă - tratatul cu privire la instaurarea unei Constituții europene, care a fost un eșec, dar n-a fost un eșec pentru că acest tratat reprezenta prea puțin, ci, în opinia mea, pentru că a reprezentat prea mult. A fost un exercițiu extraordinar, un exercițiu unic. Pentru prima dată a avut loc o convenție, o amplă dezbatere în toate structurile societății la nivel ministerial, parlamentar, în cadrul convenției conduse de Valéry Giscard d'Estaing. Și vreau să amintesc aici și numele unor români, unor colegi de-ai noștri, care și-au adus o contribuție importantă la acest tratat, și am să amintesc pe domnii Adrian Severin, pe domnul Alexandru Atanasiu și pe domnul Puiu Hașotti, care au fost reprezentanții noștri.

Tratatul privind o constituție europeană n-a reușit să parcurgă drumul integral, din diverse motive. O operă extrem de interesantă, o operă de viitor, pe care urma să se sprijine Europa pe care ne-o dorim cu toții.

Tratatul de la Lisabona reprezintă însă un pas la fel de important înainte. Preia extrem de multe lucruri importante din Tratatul privind Convenția Europeană. Am avut și eu șansa ca, în calitate de prim-vicepreședinte al Comisiei juridice, să am o umilă contribuție la această formulă care, iată, astăzi devine realitate, în timpul Președinției portugheze.

Tratatul de la Lisabona este extraordinar de important pentru viitorul inclusiv al României. Sunt nenumărate lucruri în acest tratat, care ne vor marca de aici încolo existența și funcționarea ca țară, ca economie, ca actor activ al Uniunii Europene. Vă dau un singur exemplu, și păcat că domnul secretar de stat a prezentat așa de rapid raportul domniei sale, a fost plin de lucruri esențiale - clauza pasarelă, care va schimba filosofia și schimbă filosofia votului și care duce, cu pași foarte rapizi, la posibilitatea de a avea un vot majoritar, ceea ce înseamnă o evoluție extraordinară a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană, în cei 50 de ani, a evoluat pe măsură ce votul acesta majoritar a fost în măsură să permită luarea unor decizii fundamentale.

Dar aici crește și rolul parlamentelor naționale, pentru că vorbim despre un lucru pe care nu prea îndrăznim să-l folosim de la tribuna parlamentelor, vorbim de cedarea de suveranitate către Uniunea Europeană. Dar acest lucru se întâmplă zi de zi, ceas de ceas, de 50 de ani în Uniunea Europeană și dacă astăzi Europa a evoluat ca instituție globală, se datorează acestei idei.

Dar parlamentele naționale vor avea un rol important, comisiile din parlamentele naționale, care vor veghea și vor asigura ca acest proces să se facă în mod inteligent, în mod acceptabil din punct de vedere politic și al construcției interne și, bineînțeles, de o manieră care să ne conducă, acolo unde probabil că toată lumea dorește, la o Europă integrată, și nu folosesc nicio finalitate, pentru că nici Tratatul privind o constituție europeană și nici cel de la Lisabona nu îndrăznește să facă o definire, va fi acolo unde va trebui să fie și unde vom participa și noi, și România va fi reprezentată pentru ca această decizie să fie luată. Dar acea Europă va fi o Europă puternică, va fi o Europă actor principal într-o lume care se balansează între proiectul Transatlantic sau Euro-Atlantic și apariția unor state semnificative ca importanță, vorbesc despre China și India, care, la ora actuală, reprezintă împreună peste 30% din populația lumii și un potențial economic extraordinar.

Acestea sunt provocările prin care acest tratat, astăzi, pregătește Europa pentru Europa viitorului.

Șansa noastră... vorbeam la început că voi vorbi despre oameni și sunt foarte mulți oameni, și bineînțeles că nu i-am amintit pe foarte mulți din cei care meritau să fie amintiți. Clasa politică din România, în opinia mea, și-a făcut pe deplin datoria în perioada aceasta de tranziție, ducând o țară de la sistemul comunist la o economie de piață consolidată și, mai ales, la un sistem care să ne permită nouă să fim egali cu noi înșine, în speranța de a fi o țară europeană.

Mulțumesc foarte mult. Salut această inițiativă, sunt oameni care, în spatele politicii, lucrează tehnic ca lucrurile să meargă înainte, iar noi avem o mare datorie, pentru că Tratatul de la Lisabona dă parlamentelor naționale o putere enormă de a desena propriul nostru viitor.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al PNL, invit la microfon pe domnul deputat Călin Popescu-Tăriceanu. Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnă președinte,

Domnule ministru,

Domnule ambasador,

Stimați reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Externe,

Onorați parlamentari,

Fără îndoială că dezbaterea care are loc astăzi are o importanță aparte. Numai că, după părerea mea, această dezbatere se desfășoară într-un moment politic care pune clar sub semnul întrebării calitatea noastră de adevărată țară europeană.

Într-o țară europeană, principiile democrației parlamentare, principiile fundamentale trebuie să fie respectate. Ceea ce întâmplă astăzi în România, după cum vedeți, și după cum știți, asistăm la o contestare a acestor principii, la o atitudine discreționară din partea instituției prezidențiale, o atitudine autoritară, care disprețuiește instituția fundamentală a statului care este Parlamentul, una din cele trei instituții fundamentale.

Și, în aceste condiții în care noi contestăm însăși funcționarea democratică a unui stat european, o astfel de dezbatere, pe cât de utilă, pare ușor deplasată, și o spun cu mare regret, pentru că trebuie să știm cu toții, din acest moment, practic din momentul aderării României la Uniunea Europeană, din ce în ce mai multe decizii de importanță majoră pentru România nu vor mai fi luate aici, în Parlamentul României, ci vor fi luate la nivelul Parlamentului European sau la nivelul instituțiilor europene.

Pășim, așadar, pe drumul unei integrări din ce în ce mai puternice, în care noi trebuie să găsim echilibrul corect între necesitatea apărării interesului național, pe de o parte și, pe de altă parte, interesul promovării construcției și proiectului european. De aici cred că decurge necesitatea unor dezbateri publice din ce în ce mai ample, pe subiectele de interes pentru România, și desigur că Parlamentul ar trebui să fie locul predilect.

Așa cum am observat și în perioada când am fost prim-ministru, din păcate, Parlamentul pare încă prea puțin receptiv la aceste probleme. Și, de aceea, multe din deciziile majore care privesc România au fost luate la nivelul executivului. Este bine, este rău, într-un fel sigur că este mai simplu, ca să fie numai Executivul care decide și să vină să formalizeze eventual în Parlament o astfel de decizie, dar cred că trebuie să fiți de acord cu mine că orice decizie pe care un guvern o va lua și care va avea sprijinul Parlamentului, va fi o poziție cu mult mai puternică în dezbaterile care vor avea loc la nivelul instituțiilor europene.

După cum știți, Uniunea Europeană a fost clădită ca un spațiu de libertății, de libertăți pentru circulația cetățenilor, pentru circulația mărfurilor și pentru circulația serviciilor. Pentru libertățile în privința circulației acestor trei elemente, fondatorii Uniunii Europene s-au băut foarte mult și au reușit. Au reușit, sigur, construind instituții puternice, care uneori au dat dovadă de un mult sau un mare apetit pentru a-și dezvolta și anumite forme birocratice, îndeobște criticabile. Dar trebuie să observăm un lucru, chiar dacă la Bruxelles avem multă birocrație, această birocrație funcționează. Este eficientă în final. Și nu cred că ar fi cazul să ne plângem prea mult de acest aspect, având în vedere că de foarte multe ori, miza este modul în care sunt cheltuiți banii publici, și fiecare cetățean european trebuie, are dreptul - ca și cei români, de altfel - să știe cum sunt cheltuiți banii cu care ei contribuie la acest mare proiect.

România a beneficiat enorm, atât în faza de preaderare, cât și în faza de postaderare, de pe urma calității de membru al Uniunii Europene. Însă, de prea multe ori, de prea multe ori singura dezbatere pe care o auzim este cea legată de fondurile europene. În rest, prea puține lucruri care par să stârnească interesul public sau al mass-media, și acesta este un regret pe care îl exprim aici, pentru că nu ne dăm seama cât de importante sunt celelalte teme care vizează viața socială, economică sau politică.

Cred că în această zi ar merita măcar să încercăm să ne gândim la două teme de interes major pentru România în viitor, în calitatea de țară membră a Uniunii Europene. Cred că sunt teme de reflecție care prea puțin au fost analizate și, cu atât mai mult, dezbătute.

Care este locul României în Uniunea Europeană? Cu toți ne-am dori ca România să joace un rol puternic, dar să știți că un rol puternic din punct de vedere politic nu-l vom putea juca decât în măsura în care România va avea o economie pe măsura ambițiilor și aspirațiilor.

Suntem a șaptea țară ca mărime în Uniunea Europeană și, dacă nu vom reuși să ducem economia românească pe locul șapte în Uniunea Europeană, glasul nostru va fi întotdeauna mult mai slab decât cel pe care ni l-am dori. Cred că aici trebuie avută în vedere, pentru promovarea intereselor românești, o politică inteligentă de alianțe.

În Uniunea Europeană, după cum știți, funcționează o serie de alianțe care aduc avantaje importante țărilor membre, alianțe, dacă vreți, neformalizate, dar pe care le cunoaștem cu toții, Țările Baltice, Țările Scandinave, Grupul Țărilor de la Visegrad. Unde este România? Din păcate, cam pe nicăieri.

Cred că ar merita să reflectăm la necesitatea ca România să întrețină relații privilegiate cu țările latine. Avem o relație cu totul și cu totul aparte cu Franța, avem o relație excelentă cu Spania, la fel cu Italia. sunt țări care au militat enorm pentru ca România să poată adera în anul 2007 la Uniunea Europeană. Cred că aceste relații ar merita să fie cultivate mai intens, în sensul unui parteneriat care să ne poată permite, în momentele cheie, să ne atingem obiectivele politice pe care ni le fixăm.

Și al doilea element la care doresc să mă refer, este vorba de rolul regional al României. ce poate să facă România, în ceea ce înseamnă politica regională a Uniunii Europene. Dincolo de politica de vecinătate, cred că ar merita să ne aplecăm mai mult asupra rolului Dunării, ca vector principal de dezvoltare în regiunea Europei Centrale și de Sud-Est. România deține o poziție cheie, țineți cont că România are, practic, gurile Dunării, și chiar dacă nu vorbim în accepțiunea istorică de demult, cred că România, împreună cu țări precum: Bulgaria, Ungaria, Austria, care toate pot folosi Dunărea ca vector de dezvoltare economică, industrială, comercială, turistică, culturală, ar putea împreună, printr-o politică concertată, să valorifice acest potențial în interes comun, dar și în interes individual al fiecărei țări, și România ar putea să fie, să zicem, una din țările care să ducă această inițiativă, în mod puternic, la nivelul instituțiilor europene, pentru a capta interesul autorităților europene și a oficialilor europeni și, astfel, să atragem din partea Uniunii Europene sprijinul necesar pentru dezvoltarea acestui proiect care ar putea ajuta România să își sporească rolul și influența în regiunea în care se află.

Vă mulțumesc foarte mult și îmi exprim speranța și dorința ca Parlamentul, pe viitor, să devină un loc de dezbateri mai interesante și care să atragă prezența și interesul unui număr cât mai mare de parlamentari, nu așa cum, din păcate, se întâmplă astăzi.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, invit la microfon pe domnul deputat Márton Árpád.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna vicepreședinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Cuvântul meu va avea trei părți: una obiectivă, una foarte subiectivă și o scurtă concluzie.

Partea obiectivă

Noi nu am participat la crearea Uniunii Europene, nici la instituirea instituțiilor sale, pentru că nu eram membri și nu eram liberi să devenim membri.

După cum știm, această calitate a noastră a intervenit doar la 1 ianuarie 2007. Astfel, am putut participa la procesul de elaborare și adoptare a Tratatului de la Lisabona, necesitate intervenită - și adoptarea acestui tratat - pentru că proiectul de Constituție nu a fost ratificat. Așa au vrut anumite majorități, ar zice, unii, conjuncturale, din unele țări membre. Cum s-au comportat instituțiilor statului român față de acest tratat? Eu cred că bine.

Tratatul este semnat la 13 decembrie 2007. Guvernul Tăriceanu trimite spre Parlament, pe 19 decembrie 2007, iar el devine, proiectul de Lege de ratificare, proiectul de Lege nr.1 din 10.01.2008.

În ședința comună din prima sesiune a Camerei Deputaților, din 2008, pe 4 februarie a fost ratificat acest tratat și publicat în data de 12 februarie 2003. Iată, în nici două luni, instituțiile statului român și-au făcut treaba în acest domeniu.

Am mai avut câteva probleme și avem, în continuare, de rezolvat, în legătură cu implementarea procedurilor prevăzute în acest tratat, dar despre asta au vorbit colegii mei.

Tot la latura obiectivă, însă trecând deja spre subiectivism, subiectivismul fiind doar alegerea textelor din tratat, permiteți-mi să dau citire unor articole din Tratatul de la Lisabona. "Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității și statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului, inclusiv al drepturilor persoanelor care aparțin minorităților." Este art.1A.

În art.3B alin.(3), regăsim următoarele: "În temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, nici la nivel central, nici la nivel regional - ne cam lipsește acest nivel - și local, dar, datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul uniunii. "Instituțiile Uniunii aplică principiul subsidiarității în conformitate cu protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității. parlamentele naționale asigură respectarea principiului subsidiarității, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol". Adică cine? Parlamentele naționale. Bun.

Un alt capitol, la Titlul II, vorbește despre Dispoziții privind principiile democrației. "Funcționarea Uniunii se întemeiază pe principiul democrației reprezentative. Cetățenii sunt reprezentați direct la nivelul în Parlamentul European, statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de stat sau de guvern și în Consiliu de guvernele lor care, la rândul lor, răspund în mod democratic fie în fața Parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor." Adică nu invers. Deci, nu răspund Parlamentele naționale față de Guvern și nici față de președintele țării. "Partidele politice, la nivel european, contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței cetățenilor Uniunii".

Și, permiteți-mi să trec la cea de-a doua fază. Subiectivismul.

Ieri seară ați fi putut urmări, dacă ați dorit, în direct o manifestație dedicată unui eveniment de acum 20 de ani, fiind invitați, printre alții, Lech Walesa, Németh Miklós care au dărâmat câte o bucată din zidul simbolic reconstituit, "Zidul rușinii" de la Berlin.

A fost prezent și președintele statului nostru, în timpul lui liber. Pentru că el, momentan, are o altă activitate de bază, dărâmarea Parlamentului României, forul suprem al democrației, după cum am încercat să vă demonstrez.

Ce se mai întâmplă la noi? La noi, în spiritul acestei democrații, facem exerciții și în județul Timiș, unde acum 20 de ani, în jurul unui pastor reformat, s-a ivit scânteia care a aruncat România în Revoluție, pentru că la noi, acei pași pe care i-au făcut ceilalți conducători comuniști, n-au fost făcuți la timpul respectiv.

În această revoluție au murit peste 1000 de oameni. Acum ni se spune și e, probabil, adevărat că ar putea să moară 3000 din cauza unei gripe, că președintele, ca pe vremuri, interzice să aducem niște medicamente, pentru că noi le avem mai bune și imediat vor fi gata.

La noi, avem miniștri care cred că nu trebuie să fie prezenți la audierile Parlamentului, adică la noi nu se dorește ca aceste instituții, despre care v-am citit din acest tratat, să aibă seriozitatea instituțiilor respective.

Colegii noștri v-au spus ce rol important are Parlamentul României și că, din păcate, în această perioadă, destul de scurtă, acest Parlament nu și-a intrat în rol.

Doamnelor și domnilor deputați,

Un Parlament va putea să intre în rol, să fie stimat și peste graniță, numai atunci când este stimat și de executiv și de populație, iar cine are acțiuni contrare acestui deziderat are acțiuni împotriva interesului național. Ca să vorbesc pe limba noului Cod penal, se face vinovat de înaltă trădare.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

Doamna Daniela Popa:

Mulțumesc, domnule deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, invit la microfon pe domnul deputat Ovidiu Ganț.

Aveți cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Victor Ganț:

Vă mulțumesc.

Stimată doamnă președinte,

Stimați domni miniștri,

Excelențele voastre, domnilor ambasadori,

Stimate doamne și domni deputați,

Grupul parlamentar al minorităților naționale salută dialogul dintre Parlament și Guvern, pe teme de politică europeană.

Mă bucură în mod deosebit faptul că avem posibilitatea de a discuta cu Guvernul României într-un moment atât de important pentru Europa, la 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, acum, după ce toate statele membre au ratificat Tratatul de la Lisabona.

Aș vrea să mulțumesc, pentru inițiativă, domnului ministru Borbély László, care a formulat această propunere înaintea referendumului irlandez.

Pregătindu-mă să vorbesc în numele Grupului parlamentar, a trebuit să refac textul de câteva ori. După referendumul irlandez, după ratificarea de către Germania și Polonia, mă pregăteam să salut ratificarea de către Cehia, între timp s-a întâmplat și acest lucru și nu pot decât să constat că iată, câteodată, Europa se mișcă mult mai repede decât ne-am putea imagina.

După acest moment, nimic nu mai stă în calea aplicării tratatului. este de datoria noastră să contribuim la pregătirea României, în sensul adaptării la noile mecanisme și instituții prevăzute în document.

Grupul minorităților naționale dorește să fie un partener activ în cadrul acestui proces, deoarece avem convingerea că așa cum am făcut-o în trecut, vom putea și în viitor să susținem relațiile internaționale bilaterale și multilaterale ale României cu statele membre sau aspirante la acest statut și, de asemenea, statele de care suntem legați prin limbă și cultură comună.

Îmi exprim regretul că potențialul de lobby de care dispune grupul nostru parlamentar nu a fost utilizat întotdeauna deși, în repetate rânduri, și-a dovedit eficiența. Spre exemplu, în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană sau la audierea și votarea comisarului român în Parlamentul European.

Suntem convinși că diplomația parlamentară a României trebuie să se concentreze pe două direcți: înspre celelalte state membre, respectiv, către vecinii noștri: Moldova, Serbia, Ucraina și, prin extensie regională, Croația, Turcia, Macedonia și Albania.

În acest sens, sper ca Guvernul să împărtășească punctul nostru de vedere de a sprijini propunerea Comisiei Europene de eliminare a vizelor pentru cetățenii din Macedonia, Muntenegru și Serbia, începând cu anul viitor, dat fiind faptul că aceste state au îndeplinit condițiile cerute, așa cum se arată în Raportul Comisiei Europene.

Efectele vor fi benefice și pentru noi, în sensul politicii de vecinătate a Uniunii Europene, dar și al relațiilor bilaterale.

Dorim să susțin politica României în plan european și în ceea ce privește parteneriatul estic și relațiile cu statele din zona Mării Negre, dar și inițiativa Dunării, în contextul adoptării sub viitoarea președinție a Ungariei, a strategiei pentru această zonă.

Totodată, ne dorim o întărire a relației dintre Parlamentul României și Parlamentul European, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona.

În acest sens, ar fi oportun din punctul nostru de vedere, ca în cursul anului 2010 să adresăm o invitație noului președinte al Parlamentului European, domnului Jerzy Buzek, de a ni se adresa în plenul reunit al Parlamentului, cu atât mai mult cu cât există o tradiție de succes, generată de vizitele predecesorilor săi, domnii Hans-Gert Pöttering și Joseph Borell Fonteles.

Credem că ar fi util să aibă loc informări reciproce și schimburi de păreri între membri români ai Parlamentului European și membri Legislativului de la București, atât în comisiile de specialitate, cât și la nivelul Comisiei pentru afaceri europene.

Acest lucru se întâmplă în vechile state membre și este util, în perspectiva reuniunilor CosaC, ca expresie a colaborării intensificate dintre Parlamentele naționale.

Considerăm că o expresie concretă a bunei colaborări dintre Parlament și Guvern, cu implicarea mediului academic, a societății civile și a mass-media, ar putea s-o reprezinte o campanie comună de informare a opiniei publice românești asupra efectelor benefice generate de aplicarea Tratatului de la Lisabona, mai ales în ceea ce privește participarea directă și indirectă a cetățenilor europeni la procesul decizional.

Închei, exprimându-mi, în numele Grupului parlamentar al minorităților naționale, atât speranța, cât și disponibilitatea în ce privește viitorul dialog între Parlament și Guvern, pe teme de politică europeană.

Nu sunt descurajat de interesul modest generat de dezbaterea de astăzi, pentru că noi trebuie să înțelegem cu toții contextul aparte politic în care se află România astăzi. Dar sunt de părere că ne-am putea întruni de două ori pe an, înaintea ședințelor de Consiliu European, astfel încât Guvernul să ne poată prezenta punctul de vedere al țării noastre la aceste reuniuni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulțumesc, domnule deputat.

Dacă din partea deputaților independenți, dorește cineva să ia cuvântul? Nu este nimeni delegat.

Domnule ministru, dacă aveți..., da? Două minute o intervenție.

Vă rog, domnule ministru Cătălin Predoiu, aveți cuvântul.

Domnul Cătălin Marian Predoiu:

Vă mulțumesc.

Doar câteva precizări pe marginea celor expuse de către domnii parlamentari.

În primul rând, s-a afirmat aici că România nu a avut nici un rol în ceea ce privește negocierile privind "Schimbările climatice" și Pachetul "Schimbări climatice", discutat la nivelul Uniunii Europene.

Aș vrea să corectez această afirmație, la ultimul Consiliu European, România a avut un rol activ în aceste negocieri și aș putea chiar să vă spun că alături de Polonia a reușit să impună, în ceea ce privește mandatul Comisiei la Conferința de la Copenhaga, o serie de soluții care să fie favorabile, inclusiv pentru statele din zona central și est-europeană.

În ceea ce privește capacitatea noastră de negociere și de impunere a intereselor la nivel comunitar, cel puțin în spațiul comunitar, în rândul statelor membre, ea va fi afectată până în momentul în care reușim să rezolvăm problemele legate de Justiție și să ridicăm monitorizarea României pe Justiție. Și, în această privință, într-adevăr, Parlamentul poate juca un rol important. în Raportul de țară pe Justiție, există un capitol special în care sunt expuse atât acțiunile trecute ale Parlamentului, care au defavorizat acest demers, cât și acțiunile care au favorizat procedurile de implementare a reformelor în Justiție.

În ce privește planul mai larg al politicii interne, sunt absolut de acord cu ceea ce s-a spus, că politica noastră internă poate sprijini politica externă. De altfel, un fost ministru de externe, un ilustru diplomat, Nicolae Titulescu, spunea, citez aproximativ: "Dați-mi o politică internă solidă și o să vă dau o politică externă pe măsură."

Nu mă feresc să spun că demiterea Guvernului Boc a afectat într-un moment crucial capacitatea noastră de negociere în ceea ce privește pozițiile pe care România urmează să le ocupe în spațiul statelor membre și la nivel comunitar.

În sfârșit, în ceea ce privește chestiuni legate de Dunăre, există deja o strategie a Dunării, adoptată la nivel comunitar, România este implicată activ, am numit un ambasador care se ocupă exclusiv de strategia Dunării din perspectiva României, și sunt convins că această strategie se va finaliza cu proiecte concrete de cooperare.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

Deși ar fi existat riscul procedural de a interveni și alți colegi după dumneavoastră, ca drept la replică, cu aceasta, dezbaterea privind prezența și rolul României în contextul procesului de reformă a instituțiilor europene s-a încheiat.

Mulțumim invitaților.

Vă mulțumesc și dumneavoastră pentru prezență, precum și inițiatorului acestei dezbateri, președintele Comisiei pentru politică externă, domnul deputat László Borbély care a fost prezent, firesc, aici, alături de noi.

Un minut, o intervenție.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Borbély László:

Și eu aș vrea să vă mulțumesc.

Am reușit, în sfârșit, să discutăm aceste probleme și eu aș propune Biroului permanent, în primul rând, așa cum am spus și în speech-ul meu, să fixeze un anumit termen, dacă e posibil, să finalizăm această lege a scrutinului și să stabilim, când trece această campanie electorală, să stabilim un calendar prin care Guvernul să fie obligat să vină în fața comisiilor, în fața plenului câte o dată, într-adevăr, mai ales când avem Consiliul European, și să avem o procedură clară prin care să decidem noi, Parlamentul, în acele probleme în care trebuie să decidem, în acele probleme care țin de viitorul european al României.

Vă mulțumesc.

Doamna Daniela Popa:

Și eu vă mulțumesc.

Biroul permanent așteaptă din partea dumneavoastră și solicitarea în scris referitor la problema ridicată de dumneavoastră. Cu aceasta, dezbaterea s-a încheiat.

După cum știți, ieri, în ședința de plen, toate temele înscrise pe ordinea de zi au fost epuizate. La ora 13, sunteți așteptați în sala de plen pentru sesiunea de vot final.

Vă mulțumesc tuturor.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 12 decembrie 2019, 20:24
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro