Plen
Ședința Senatului din 19 octombrie 2009
Sumarul ședinței
Stenograma completă
publicată în Monitorul Oficial, Partea a II-a nr.135/29-10-2009

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 2009 > 19-10-2009 Versiunea pentru printare

Ședința Senatului din 19 octombrie 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:

 

Ședința a început la ora 15.30.

Lucrările ședinței au fost conduse de domnul senator Teodor Viorel Meleșcanu, vicepreședinte al Senatului, asistat de domnul senator Gheorghe David și de doamna senator Doina Silistru, secretari ai Senatului.

 
Mihai Niță (PD-L) - declarație politică având ca titlu Prim-ministrul României, agent electoral?;

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Doamnelor și domnilor senatori,

Vă rog să vă ocupați locurile în sală, să începem măcar cu declarațiile politice, deși avem și o ordine de zi foarte lungă pentru astăzi și pentru zilele următoare.

Există o ordine, pe grupuri, în susținerea declarațiilor politice.

Cu îngăduința liderului Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, întrucât colegii de la PSD care s-au înscris la declarații nu sunt în sală, doamna senator Lia Olguța Vasilescu, vă rog să fiți de acord să începem cu declarațiile politice ale colegilor de la PD-L și PNL, care sunt în sală, urmând să continuăm, doamnelor și domnilor senatori, cu Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Am și eu declarație.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Aveți și dumneavoastră?

Vă voi da prima cuvântul.

Domnul senator Mihai Niță este prezent?

Începem declarațiile politice cu intervenția domnului senator Niță, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Vă rog să poftiți la microfonul central.

Se pregătesc doamna senator Olguța Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și, pe urmă, domnul senator Nedelcu, de la Grupul parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator. Microfonul central.

 
 

Domnul Mihai Niță:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează "Prim-ministrul României, agent electoral?"

Imaginați-vă, stimați colegi, răspunsul românilor la o întrebare dintr-un sondaj de opinie privitor la existența vreunui domeniu de activitate din România care să nu poată fi implicat în vreun fel în competiția politică pentru alegerile prezidențiale, de exemplu.

Credeți că-și mai face cineva iluzii că sunt subiecte deasupra luptelor politice, că există momente în care binele general este mai presus decât victoria în alegeri?

Asistăm de o săptămână la declarații care mai de care mai belicoase ale candidaților la președinție Mircea Geoană și Crin Antonescu pe marginea desemnării noului premier al României Trecem peste lipsa de argumente și de logică în expunere la momentul demiterii Cabinetului Emil Boc, nu dezvoltăm în amănunt nici chestiunea constituționalității nominalizării de către președintele Traian Băsescu a unui premier, ne mulțumim să notificăm faptul că, după ce au ajuns totuși să facă o lectură celor două paragrafe din Constituție care certifică faptul că prim-ministrul e desemnat de Președintele României, politicienii care și-au găsit crezul politic acum cinci ani de zile din blamarea lui Traian Băsescu au schimbat retorica, nu mai este neconstituțională nominalizarea, ar putea fi, eventual, în contradicție cu spiritul Constituției, căci împotriva literei ei nici vorbă! Nici nu mai clamează nimeni cu voce tunătoare că va contesta la Curtea Constituțională, ci doar că se caută eventuale temeiuri pentru un atare demers.

Chestiunea care ar fi trebuit să ne șocheze dincolo de orice limită, dar care pare firească pe plaiurile mioritice, este cea a disputării propunerii de premier pe care a făcut-o noua coaliție parlamentară.

Destul că politicienii de la PNL și PSD ignoră cu desăvârșire motivul real pentru care sunt alegeri prezidențiale libere în România, pentru care există partide politice, motiv pentru care ne și străduim să construim o democrație viabilă.

Exercitarea puterii de către popor prin reprezentanții legitim aleși din rândul partidelor politice nu pare să mai reprezinte vreun reper pentru PNL-iști sau PSD-iști, dar să ignori urgența numirii unui guvern capabil să negocieze eliberarea tranșelor de împrumut necesare pentru plata pensiilor și salariilor la sfârșitul acestui an, aceasta depășește orice tip de politicianism gol de conținut.

Cum este cu putință, domnule candidat la președinție Mircea Geoană, să credeți că puteți să obțineți voturile românilor când ne amețiți cu propunerile de premier de la o zi la alta?

Dacă nu credeți că majoritatea parlamentară coagulată acum, înainte de alegerile prezidențiale, ar mai putea fi valabilă și după 6 decembrie, de ce mai bateți cu piciorul în podea să spuneți că există o majoritate stabilă în Parlament, majoritate care poate impune un premier în pofida oricărei opțiuni din partea celui abilitat de Constituție să facă numirea?

Despre ce majoritate este vorba când deja spuneți că putem avea alt guvern după alegerile pentru Palatul Cotroceni, un guvern pe care să nu-l mai conducă Klaus Iohannis, chiar dacă partenerul din coaliția formată de Crin Antonescu vorbește că domnul Iohannis va fi un șef de cursă lungă?

Chiar ne jucăm de-a uite Guvernul, nu e Guvernul, uite premierul nu e premierul, uite majoritatea nu e majoritatea, domnule Mircea Geoană? Dar la necesitatea ca această țară să fie condusă nu vă gândiți?

Am înțeles: din rațiuni pur electorale, ați preferat să nu fiți asociat cu Guvernul din care ați făcut parte în vremuri de criză economică și, sperând că românii vor uita subit care v-a fost responsabilitatea în acest an greu, ați votat și moțiunea de cenzură imediat ce ați părăsit frâiele țării.

De asemenea, am înțeles că adversarul public numărul unu al dumneavoastră la Președinția României este Traian Băsescu, drept urmare nu există soluție pentru țară care să fie propusă de acesta și care să fie acceptată de dumneavoastră, indiferent de gradul de viabilitate al ei, dar să ignorați și noua înțelegere cu liberalii, să declarați că propuneți României un guvern pentru o lună și jumătate, și pe urmă să întoarceți spatele oricărei idei de stabilitate guvernamentală în România, asta depășește orice grad al politicianismului cinic.

Să nu vă mirați, domnule Geoană, dacă după alegeri analiștii vă vor spune că ați pierdut alegerile tocmai pentru acest mod de a înțelege politica.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnule senator Niță, ați vorbit 5 minute și 30 de secunde.

 
Lia Olguța Vasilescu (PSD+PC) - declarație politică cu titlul Radu Berceanu vrea ca toți românii să contribuie financiar la campania electorală a lui Traian Băsescu;

O invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, pe doamna senator Lia Olguța Vasilescu, se pregătește domnul senator Vasile Nedelcu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Doamna Lia Olguța Vasilescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Încep cu o chestiune de procedură.

Nu sunt obișnuită să susțin declarațiile politice citindu-le.

La Camera Deputaților nu trebuia să le depunem înainte în scris, poate vom avea grijă la modificarea Regulamentului Senatului, pentru că, efectiv, se întâmplă ca în sală să vrei să spui cu totul altceva decât ți-ai propus înainte și să trebuiască să schimbi.

Declarația mea politică de astăzi se numește "Radu Berceanu vrea ca toți românii să contribuie financiar la campania electorală a lui Traian Băsescu".

În mod normal, declarația politică de astăzi ar fi trebuit adresată prim-ministrului României, pentru sesizarea Corpului de control al Guvernului.

Cum însă nici practic, nici măcar teoretic nu mai avem un prim-ministru și cum sunt convinsă că ar fi în van să fac o asemenea sesizare pe tema aleasă astăzi unui astfel de organism, nu-mi rămâne decât să cer conducerii Senatului și staffului ca declarația mea politică să ajungă la organele în drept, ca să se ia măsuri împotriva unei hoții care afectează cetățeanul român.

Concret, vineri, după orele de program, într-o viteză maximă, conducerea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, la cererea expresă a ministrului Radu Berceanu, a solicitat BRD și BCR un împrumut de 200 de milioane de euro.

Suma este destinată plătirii lucrărilor efectuate de clientela politică a PD-L, numai domnul Umbrărescu urmând să se aleagă cu 100 de milioane de euro din această afacere pentru lucrările de la DN6.

De ce această grabă suspectă? Pentru că suntem în plină campanie electorală, iar drumarii, ca să poată da parandărăt pentru finanțarea campaniei lui Traian Băsescu, trebuie să ia de undeva sumele respective.

Poate că acțiunea de strângere de bani pentru partid nu ar avea un iz penal chiar atât de pestilențial, dacă statul nu ar fi fost păgubit prin dobânzile exorbitante percepute de bănci ca să elibereze în termen atât de scurt o tranșă atât de mare.

Cu alte cuvinte, noi toți plătim din buzunar, în calitate de contribuabili, campania electorală a lui Traian Băsescu.

Mai mult decât atât, documentele de cerere de finanțare, semnată de reprezentanții Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, mai au un viciu: pe ele nu apare data de 17 octombrie, data reală a întocmirii lor, ci data de 13 octombrie, când a căzut Guvernul, ca să dea impresia că și PSD ar fi știut ceva despre această hoție fără margine.

Pur și simplu, în data de 13 au mai păstrat un număr de ordine ca să își poată înregistra tunurile date pe ultima sută de metri.

Cer organelor abilitate sesizarea în regim de urgență și pedepsirea vinovaților, deoarece este inadmisibil ce se întâmplă și este obligatoriu să avem o reacție imediată a organelor statului.

Domnul Berceau ar putea să-și vândă unul dintre multele hoteluri pe care le are în Craiova sau proprietățile nejustificate din străinătate și să-și ia labele de pe bugetul statului, care este alimentat de atâția oameni cinstiți și nevoiași ai acestei țări.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc.

Îl rog pe domnul senator David să facă o precizare, pe procedură, referitoare la problema de fond pe care ați ridicat-o.

Toate organele competente din România se sesizează automat pe baza informațiilor din declarațiile politice.

 
 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prima remarcă este că nu este obligat nimeni să depună declarația politică în scris la secretariatul care se ocupă de declarații politice, ci doar aceia care doresc, mai ales dacă nu le citesc, sigur că trebuie să le depună în scris.

Se poate prezenta liber orice declarație pe care o au.

Nu este o obligație să depună declarațiile politice în scris și nu a fost niciodată.

În al doilea rând, sigur că la orice sesizare din declarațiile publice organele competente se autosesizează, în mod normal, dar dacă este ceva de făcut special, sigur că se propune alcătuirea unei comisii de anchetă, după caz, sau alte modalități de soluționare.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Îi mulțumesc domnului senator David.

 
Vasile Nedelcu (PNL) - declarație politică intitulată Premierul Boc - între extazul președintelui și agonia propriului Guvern;

Îl invit la microfon pe domnul senator Nedelcu.

Timpul folosit pentru a ajunge la microfon nu este luat din timpul declarațiilor politice.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Vasile Nedelcu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Am intitulat declarația mea politică de astăzi "Premierul Boc - între extazul președintelui și agonia propriului Guvern".

După instalarea Guvernului Boc în decembrie 2008, pensiile speciale pe care le primesc câteva categorii de bugetari, între care se află magistrații, parlamentarii, polițiștii, militarii și diplomații, au constituit un subiect preferat pentru mass-media din România, dar a fost și tema predilectă a premierului, pe care a reluat-o obsesiv, aidoma șefului său de la Cotroceni.

Cei doi campioni ai moralității au urmărit astfel inducerea unei idei false în mintea cetățenilor României, conform căreia parlamentarii sunt beneficiarii unor salarii și pensii "nesimțite".

Este o formă de manipulare cel puțin primitivă, specifică mai degrabă regimurilor totalitare decât unei democrații.

Chiar și în ultimul ceas al mandatului său, premierul nu a putut renunța la ideile sale lipsite de consistență, continuând să-i arate cu degetul pe parlamentarii privilegiați care, vezi Doamne!, au inițiat moțiunea de cenzură pentru a doborî Guvernul care le amenința pensiile, argument cel puțin penibil.

Moțiunea de cenzură a fost un vot de blam pentru incompetența și gafele Guvernului pe care l-ați condus, domnule Boc.

Moțiunea de cenzură a fost votul de blam al parlamentarilor față de faptul că nu ați avut niciun program anticriză pentru românii de care nu vă pasă.

Îi amintesc premierului demis Emil Boc, pe care l-am putea numi "de tristă amintire", faptul că, în urmă cu două săptămâni, pensiile parlamentarilor și alte pensii speciale puteau fi eliminate, întrucât pe ordinea de zi a Camerei Deputaților se afla chiar inițiativa legislativă a unui deputat PNL de Cluj, care propunea eliminarea pensiilor speciale, inclusiv cele ale parlamentarilor.

Guvernul condus de Emil Boc a dat aviz negativ acestei inițiative, argumentând că Executivul va analiza atent problema și va elabora un proiect de act normativ care să reglementeze unitar acest domeniu.

Proiectul deputatului liberal a ajuns la Camera Deputaților pe data de 29 septembrie 2009 pentru votul final, dar PD-L - atenție! - a votat pentru respingerea raportului, adică s-a opus eliminării pensiilor speciale.

Explicația dată ulterior a fost aceea că PD-L-iștii nu au votat, pentru ca Guvernul să promoveze propria lege.

Să fim serioși! Chiar credeți că suntem cu toții atât de naivi, domnilor colegi de la PD-L?

În calitatea mea de senator al României, aflat la primul meu mandat și intrat de curând în politică, ca urmare a propagandei deșănțate declanșate de domnul Boc și de acoliții săi împotriva așa-zisului statut privilegiat al parlamentarilor, sunt admonestat tot mai frecvent de către alegătorii mei din colegiu pentru salariul "nesimțit" și pensia "nesimțită" pe care ar urma să o primesc.

Toate acuzele aduse parlamentarilor, de la începutul mandatului domnului Boc, printre care mă aflu și eu, mi-au afectat în mod grav și nemeritat imaginea publică.

Consider că permanenta calomniere a parlamentarilor României de către fostul premier Boc, în consonanță cu șeful statului, reprezintă un atac la instituția Parlamentului, la imaginea publică a senatorilor și deputaților și constituie, totodată, o probă de rea-credință.

Este motivul pentru care mă gândesc foarte serios să-l acționez în instanță pe domnul Boc pentru încălcarea dreptului constituțional la propria imagine.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator Nedelcu.

Ați vorbit 4 minute.

 
Günthner Tiberiu (UDMR) - declarație politică având ca titlu Un nou sistem de valori pentru România;

Îl invit la microfon pe domnul senator Günthner Tiberiu, din partea Grupului parlamentar al UDMR.

Vă rog, microfonul central.

Se pregătește domnul senator Dumitru Florian Staicu, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Günthner Tiberiu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează "Un nou sistem de valori pentru România".

Astăzi mi-am propus să vă vorbesc un pic despre noul sistem de valori care se promovează astăzi în România, care este la modă astăzi, să vă povestesc cum o mână de oameni de bun-simț, bine intenționați și foarte competenți s-au trezit, pe bază de promisiuni nici până astăzi onorate, cu complicitatea președintelui, cu puterea din România în mână și au întors țara pe dos, schimbând sistemul de valori din România.

După ce timp de un an și-au dovedit priceperea, competența în conducerea țării, după ce toate promisiunile au rămas neonorate, după ce toate justificările s-au epuizat, au început, pur și simplu, să schimbe sistemul de valori din România, au început să ne explice, la modul lor "simțit", că nu e bun ce-i bun de fapt, ci e bun ce ne spun dânșii.

Astfel, ni se explică fără încetare că nu a fost bun Guvernul care a dat salarii mari, care a dat pensii mari, care a crescut în patru ani la 300% salariile și pensiile, care a creat sute de mii de locuri de muncă, care a produs creștere economică și care a adus o bunăstare nemaiîntâlnită în România, ci bun este acel Guvern care - ne explică dânșii - reduce salariile, reduce pensiile, deși în campanie promitea creșterea lor, care desființează sute de mii de locuri de muncă, care produce scădere economică, care adâncește criza economică, care îndatorează România cu sume uriașe care nu se regăsesc în circuitul economic și fără ca aceste împrumuturi uriașe să aducă bunăstare, ci numai șomaj, sărăcie și scăderea nivelului de trai al românilor.

Nu cel care aduce prosperitate, bunăstare, dezvoltare este bun astăzi în România, ci cel care vă aduce sărăcie, șomaj și datorii.

Acesta este noul sistem de valori promovat de cei care au fost puși să conducă țara.

Odată emise aceste judecăți de mare valoare, Guvernul este absolvit de obligația de a mai face creștere economică, de a aduce dezvoltare, și-a făcut un plan de reducere a salariilor, a pensiilor, un plan de desființare a sute de mii de locuri de muncă și consumă la nesfârșit împrumuturi uriașe, pe care, în curând, nu știm din ce, dar va trebui să le plătim înapoi.

Oare chiar se poate conduce România și astfel, fără să fie pedepsiți? Și, dacă tot au schimbat sistemul de valori din România, au sărăcit populația, au pus economia pe butuci, obișnuiți fiind cu minciunile "simțite" și fiind în campanie electorală, au început să murdărească în stânga și în dreapta, să împroaște cu noroi în întreaga clasă politică, sperând că populația sărăcită nu va observa care sunt, cu adevărat, nesimțiți și mincinoși.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu, domnule senator Günthner Tiberiu.

 
Dumitru Florian Staicu (PD-L) - declarație politică cu titlul O moțiune pentru Făt-Frumos;

Îl invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pe domnul senator Dumitru Florian Staicu, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Marius Sorin Ovidiu Bota.

 

Domnul Dumitru Florian Staicu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Mi-am intitulat declarația politică "O moțiune pentru Făt-Frumos".

Când eram copil, îmi plăceau poveștile cu prinți și feți-frumoși, eroi care apăreau din neant și salvau regatul, însă, crescând în această țară și ajungând să mă confrunt cu situația politică din România, am aflat că Făt-Frumos nu există, el este om și singur nu poate face nimic.

Ar fi frumos să putem rămâne copii și să credem că va apărea un prinț pe un cal alb și, cu bagheta sa magică, va scoate țara din criză, dar vă spun, stimați colegi, că sfârșitul acestei povești nu e cel din basme, nu vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, suntem oameni maturi, nu ne permitem să mai credem în personaje cu puteri imaginare.

Cu toții știm că România are nevoie de un guvern interesat de stabilitatea acestei țări, preocupat de reformarea ei și care să trateze cu mare atenție relația sa cu instituțiile internaționale.

Oricât de priceput ar părea Făt-Frumos în grădina lui, asta nu-l face capabil să conducă un întreg regat.

Doar promovând un adevărat specialist, care să cunoască dimensiunile crizei, putem evita erorile pe care le-ar săvârși Făt-Frumos, crezând că e suficient să fii un bun gospodar pentru a face față problemelor economice naționale.

Dragi colegi din opoziție, Până acum ați susținut cu tărie ideea formării unui guvern de tehnocrați ca singură soluție pentru ieșirea din criză.

Ați negat constant eforturile Guvernului Boc de a înfăptui reforma, acuzându-l de criza economică, uitând că în ultimele nouă luni PSD a fost la guvernare și ștergând cu buretele toată această perioadă.

Ultimii ani au demonstrat că așa este PSD-ul, schimbător, nimic nu ne mai miră, dar cu toate acestea suntem surprinși de amnezia de care dă dovadă.

Acum, că aveți ocazia de a vă vedea toate dorințele împlinite, refuzați cu vehemență să susțineți un bun specialist în fruntea Executivului.

Stimați colegi din PNL, Militați pentru formarea acestui Guvern de tehnocrați de mult timp.

De ce acum, când devine posibilă numirea unui doctor în economie ca prim-ministru, refuzați să-l susțineți?

E clar că sunteți derutați, plini de inadvertențe în decizii și susțineri, dar e și mai evident că ați fost orbiți de această campanie electorală și să fiți contra deciziilor președintelui este mult mai important decât să scoateți țara din criză.

Cum rămâne cu interesul național la care faceți referire în permanență?

Vă considerați a fi cu picioarele pe pământ, dar să nu uitați că, pentru a fi eficienți, trebuie să le mai și mișcați, iar soluțiile, stimați colegi, nu vin din exterior, nu zboară pe aripile porumbelului călător, ci trebuie gândite, analizate și asumate tot de către noi, pentru că noi am fost desemnați de cetățenii României să conducem această țară.

Încăpățânarea și vehemența voastră sunt atitudini care dăunează întregului popor și afectează viitorul acestei națiuni.

Vorbiți mereu despre iresponsabilitate, așa că am credința că nu folosiți acest cuvânt fără să-i cunoașteți semnificația și veți demonstra că nu vă caracterizează.

Prioritățile României, în acest moment, le constituie organizarea unor alegeri democratice și continuarea angajamentelor financiare și economice cu instituțiile internaționale, așa că trebuie să acționăm cu maturitate, să renunțăm la momeli electorale și să ne gândim la un program coerent de guvernare.

Un om trebuie să fie destul de mare să-și recunoască greșelile, suficient de deștept ca să învețe din ele și îndeajuns de tare ca să le îndrepte.

Stimați colegi, Această zicală se aplică și în situația actuală din viața politică românească, iar acum este cel mai bun moment pentru ca fiecare dintre noi să reflecteze asupra semnificației ei și să i se conformeze cu rigurozitate.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc foarte mult.

Ați vorbit 4 minute și 20 de secunde.

 
Marius Sorin Ovidiu Bota (PSD+PC) - declarație politică intitulată Finanțarea infrastructurii de transport în colaps;

Îl invit la microfon pe domnul senator Bota, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Marius Sorin Ovidiu Bota:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică se intitulează "Finanțarea infrastructurii de transport în colaps."

Așa cum am declarat și în urmă cu câteva săptămâni tot de la această tribună, în declarația intitulată "Transporturile - între incompetență și nerealizări", vin din nou în fața dumneavoastră pentru a vă anunța, efectiv, colapsul în transporturi.

Practic, Programul ISPA de finanțare a infrastructurii nu poate fi dus la capăt și, deci, nu vor fi cheltuiți banii puși la dispoziție de Uniunea Europeană încă din perioada de preaderare.

Parte din proiectele începute nu se vor termina, iar altele nici nu vor începe, așa cum am exemplificat prin nelicitarea a treia oară a Autostrăzii Deva - Orăștie.

Astfel, sute de milioane de euro nu vor mai fi accesați.

Doar de la Uniunea Europeană avem anual la dispoziție 2 miliarde de euro, pe care încă nu suntem pregătiți și acreditați să-i cheltuim pe proiecte care nu reușesc să se realizeze din cauza incompetenților care le gestionează la nivelul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale și la nivelul CFR Infrastructură, dar și a celor îndrituiți de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, în frunte cu ministrul Radu Berceanu.

Restructurarea și concedierea de personal trebuie să înceapă cu toți cei implicați în gestionarea acelor proiecte din cele două companii menționate mai sus, dar și cu cei mulți angajați, peste 120, de la minister și de la conducerea acestui minister.

Practic, după cum v-am anunțat, nu numai că nu accesăm noi finanțări, însă le și pierdem pe cele pe care le avem.

Dar ce să mai discutăm despre ce pierdem? Să discutăm și despre ce risipim, luând ca exemplu DN 12 și DN 15, unde prețul crește zilnic, iar drumul se îngustează zilnic, adică constructorul, faimosul Umbrărescu, a licitat două tronsoane și a primit patru.

Nu are autorizație de construcție și a început lucrarea, culmea, și fără proiect tehnic.

În măiestria lui, a considerat că drumul, la standarde europene de nouă metri, trebuie redus la șapte metri lățime, ca să facă economie, dar această economie o face după ce solicită lucrări suplimentare de 45% (la limita legalității).

Rezultă, după mintea lui, o economie de 2%.

Superbă inginerie financiară, că de ingineria construcției de drumuri nu putem vorbi decât după campania prezidențială, când, poate, nebunia risipirii fondurilor de la minister se va stopa sau, poate, va fi îngropată.

Dar pentru ca vorbele mele să fie concludente, vă dau și câteva cifre: lucrările au plecat de la 150 milioane de euro și au ajuns la 250 milioane de euro pentru 170 de kilometri modernizare de drum național; au fost plătiți 80% din bani și s-au executat 20% din lucrări, fără autorizație de construcție, fără proiect tehnic și cu modificări tehnice stupefiante, cum am spus, de la nouă metri la șapte metri reducerea lățimii drumului.

Oare nu vorbim aici de abuzuri și de deturnări de fonduri?

Banca Europeană de Investiții se pregătește să retragă finanțarea acestui proiect.

Mai grav este faptul că Banca Mondială a făcut deja acest lucru pentru un alt proiect.

Împrumutul BIRD nr. 4.757 RO, cu anunț de intenție - rețineți! - în aprilie 2005, pentru varianta ocolitoare a orașelor Târgu Mureș, Brașov, Bacău și Reghin, revine în actualitate abia după patru ani, în februarie 2009, când rezultatele de la precalificare ale firmelor care urmau să efectueze lucrările nu au fost pe placul ministrului și, drept urmare, nu au continuat procedurile de licitații.

Așadar, prin scrisoarea din 12 octombrie 2009, în urmă cu o săptămână, Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare anulează finanțarea pentru aceste patru proiecte, deoarece nu mai poate fi respectat termenul pentru contractarea lucrărilor, iar cele patru orașe (Târgu Mureș, Brașov, Bacău și Reghin) vor rămâne fără centuri ocolitoare din lipsa banilor.

Astfel, practic, Banca Mondială pune cireașa amară pe tortul plin cu "succesuri" PD-L-iste în domeniul infrastructurii.

Și, ca să nu rămân doar în sectorul rutier, iată că nu trece o săptămână și iar avem incidente - cu noroc, fără victime - pe calea ferată.

Ca de obicei, de vină este mortul, pilotul, șoferul, mecanicul, dar nimeni, în fapt, nu răspunde corect și cinstit, pentru că de vină este ministrul, prin modul în care a gestionat sectorul feroviar, subfinanțarea lui.

Oamenii de la siguranța circulației de pe Regionala Constanța sunt în șomaj tehnic, actualmente lucrează doar două persoane, semnalizarea pe calea ferată nu mai funcționează, iar mecanicii de locomotivă se gândesc dacă mâine mai au serviciu și lucrează sub presiunea șomajului, pentru că de nouă luni ministrul dă afară zece mii de oameni, nu face nimic constructiv, iar acești oameni nu au o perspectivă, și anume cea a integrării lor în lucrările de infrastructură care urmează să se desfășoare pe calea ferată.

Sigur că a venit timpul și nu voi lăsa lucrurile să meargă în această direcție a jefuirii bugetului și a nerealizărilor, și nici nu mă voi mai rezuma doar la declarații de la această tribună.

În consecință, mă văd nevoit să solicit conducerii Senatului constituirea unei comisii de anchetă parlamentară la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, pentru a vedea unde și cum sunt cheltuite miliardele de euro care nu se regăsesc în lucrări, de ce pierdem bani oferiți de Uniunea Europeană și de alte instituții financiare internaționale și de ce nu reușim să atragem fondurile negociate în urmă cu cinci ani de Guvernul PSD, totodată, de ce au fost anulate contractele pentru șapte autostrăzi în parteneriat public-privat și după cinci ani încă nu s-a pus nimic în loc.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator Bota.

Ați vorbit 6 minute.

 
Emilian Valentin Frâncu (PNL) - declarație politică având ca titlu Ajutorul pentru încălzire din aceasta iarnă sau cât de sărac trebuie să fii în România pentru a beneficia de el;

Îl invit la microfon pe domnul senator Emilian Frâncu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul.

 

Domnul Emilian Valentin Frâncu:

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o "Ajutorul pentru încălzire din această iarnă sau cât de sărac trebuie să fii în România pentru a beneficia de el".

România este o țară săracă.

Era la fel și înaintea crizei, care a adâncit problema, nicidecum nu a dezvăluit-o.

Nu este nevoie de rapoarte economice elaborate pentru a ști acest lucru, nici de discursuri lipsite de consistență despre cauzele situației.

Oricine trebuie doar să dea o raită prin județele țării pentru a face această constatare luminată.

Se pare însă că, tocmai acum, când gravitatea dificultăților financiare a crescut, resimțindu-se în casa fiecărui român, răposatul Guvern Boc, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 106/2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 681/9.10.2009, a micșorat pragul venitului net pe membru de familie pentru care se poate beneficia de ajutor pentru încălzirea locuinței de la 615 la 425 lei.

Practic, din grila de acordare a compensațiilor la plata încălzirii locuințelor au fost scoase trei tranșe de venituri, respectiv cele cuprinse între 425,1 și 480 lei, la care compensarea era de 30%, cele cuprinse între 480,1 și 540 lei, la care compensarea era de 20%, și cele cuprinse între 540,1 și 615 lei, la care se acorda o compensare de 10%.

Întrucât ajutorul include energie termică, gaze naturale, lemne, cărbuni, combustibil petrolier, această măsură de reducere drastică a pragului afectează un număr considerabil de familii și persoane singure cu venituri reduse, din mediile urban și rural deopotrivă, care, practic, nu-și vor mai putea permite luxul căldurii în case de-a lungul sezonului rece care abia a început.

Este perfect legitim, așadar, să ne întrebăm cum este posibil ca un guvern care și-a declarat oficial și explicit obiectivul social de a-i sprijini pe cei defavorizați să ia o asemenea decizie.

Dacă facem, în schimb, un mic exercițiu de memorie, Guvernul Tăriceanu a fost cel care a dublat pensiile celor în vârstă și a introdus ajutorul social pentru încălzire în mediul rural, și a majorat în două rânduri pragul până la care acesta poate fi primit: în 2006 și 2008.

Într-un contrast total, prim-ministrul Boc "a muncit" un an de zile, indexând pensiile cu câțiva lei și micșorând drastic numărul beneficiarilor de ajutoare pentru încălzire, deși știa foarte bine că principalii beneficiari sunt tot pensionarii.

În loc de concluzii, voi sublinia doar că în județul Vâlcea, pe care-l reprezint în Senatul României, noua legislație va avea un efect dramatic asupra unui număr foarte mare de cetățeni, care, conform fostului Guvern, nu sunt "suficient de săraci pentru a primi un ajutor care înainte le era acordat de drept".

Mai rămânea să se stabilească, în continuare, cât de frumoși trebuie să fim ca să ne permitem să ieșim pe stradă sau cât de buni să ne arătăm ca să putem merge la sfânta biserică.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați vorbit 3 minute.

 
Gheorghe David (PD-L) - declarație politică cu titlul Oare chiar totul numai pe bani?;

Îl invit la microfon pe domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Savu Daniel, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gheorghe David:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației mele este o întrebare: "Oare chiar totul numai pe bani?"

Una dintre problemele cele mai mari cu care se confruntă în ultimul timp agricultorii din județul Timiș, dar nu numai, o constituie seceta prelungită care creează mari necazuri pregătirii lucrărilor agricole în vederea semănatului culturilor de toamnă.

Având în vedere acest aspect, am căutat să mă documentez cât mai bine cu informații meteo cât mai proaspete, pentru a putea veni în sprijinul acestora cu câteva sfaturi din domeniul agricol.

Amintesc că în declarația de săptămâna trecută, intitulată "Gestionarea datelor meteo", am prezentat în partea finală faptul că am solicitat, prin intermediul colaboratorilor mei, Centrului Meteorologic Regional Banat-Crișana informații și date, comparative cu anii anteriori, referitoare la precipitațiile căzute pe teritoriul acoperit de acesta.

Răspunsul a fost: "Vi le putem pune la dispoziție numai dacă veniți cu o comandă din care să rezulte ce doriți și, apoi, să plătiți prestația făcută. Nu contează cine sunteți."

Am recurs, apoi, la site-ul Agenției Naționale de Meteorologie, de unde, la capitolul "Produse", am aflat că ANMR furnizează produse și servicii esențiale pentru comunitate.

Ce am găsit pe acest site am să vă prezint în continuare.

Cea mai importantă contribuție a ANMR este participarea la asigurarea protecției vieții în România.

Este, în prezent, singura sursă autorizată de diseminare a informațiilor meteorologice către populația din România.

Produsele meteorologice sunt contra cost.

Ele pot conține diagnoze, date curente de la stațiile meteorologice, prognoze, avertizări, buletine meteorologice specializate etc.

Cât de mult își respectă ANMR atribuțiile consfințite prin lege, se poate vedea de pe același site.

Reprezentarea grafică a volumului mediu de precipitații căzute în județul Timiș este dată pe acest site pentru perioada 1961-1990.

Altfel spus, timp de aproape 20 de ani nici măcar aceste informații nu au fost centralizate.

Ajunși aici, se cuvine să vă amintesc că, până la începutul trecutului deceniu, pe masa fiecărui conducător de unitate agricolă din Banat care își respecta profesia se afla, trasă la ozalid, o planșă cu informații și prognoze meteorologice elaborată pe baza interpretării datelor din anii precedenți.

Ea a fost realizată de un meteorolog amator din fosta Iugoslavie.

Faptul că a fost temeinic documentată și cu probabilitate ridicată au fost aprecierile de care s-a bucurat în rândul specialiștilor din agricultura bănățeană. Și încă un amănunt:

ea era procurată de către direcția agricolă și fostul trust IAS și, apoi, difuzată gratuit în teritoriu.

În treacăt, vă mai informez că, în urmă cu vreo 10 ani, Centrul Meteorologic Regional Banat-Crișana a beneficiat de investiții de ordinul mai multor milioane de dolari, printre care un radar pentru uz meteorologic din ultima generație, producție SUA.

Nu știm câți dintre fermierii bănățeni au beneficiat de serviciile sale, ceea ce știm precis este că sumele încasate din prestațiile oferite acestora sunt infime în raport cu cheltuielile.

Ce se poate face pentru eliminarea acestui neajuns? Pe această temă, fermierii cu care am stat de vorbă, care au exploatații de ordinul sutelor și miilor de hectare și care, pe deasupra, sunt doritori să intre în posesia unor astfel de informații pe bază de abonament, ne-au sugerat ca la nivel de minister și organizații sau asociații profesionale din domeniul agricol și al ANMR să fie încheiat un contract sau protocol, prin intermediul căruia toate datele, prognozele, avertizările și interpretările, nu doar buletinele meteo difuzate prin mass-media, să ajungă din timp pe masa cultivatorilor, inclusiv a micilor fermieri.

Ce este așa de greu?

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați vorbit 4 minute.

 
Daniel Savu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Patrie și onoare;

Îl invit la microfon pe domnul senator Daniel Savu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, și se pregătește domnul senator Romeo Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL.

 

Domnul Daniel Savu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, declarația politică de astăzi se intitulează "Patrie și onoare".

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă vorbi despre patrie și onoare și vreau să vă spun că nu înțeleg prin patrie și onoare doar salutul celor care au ales să servească sub drapelul național, înlocuind obedientul "Să trăiți!", ci, mai ales, o schimbare de atitudine obligatorie și necesară.

Am considerat că este de datoria mea, ca membru al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității SRI, să vă prezint o situație cel puțin neobișnuită pentru un stat de drept.

La începutul lunii septembrie, media din România a semnalat o serie de fapte care îl vizau pe fratele președintelui, domnul Mircea Băsescu.

Președintele în funcție a promis atunci că despre toate aceste lucruri va da explicațiile necesare națiunii la momentul oportun, fără să precizeze însă dacă o va face doar în calitate de frate sau/și în calitate de președinte al CSAT.

Având în vedere această situație, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC a solicitat Serviciului Român de Informații, încă din 8 septembrie 2009, să răspundă la peste 20 de întrebări, grupate pe mai multe teme cum ar fi:

  • dacă de la intrarea în țară a containerelor cu muniție, cu materii explozive, și până la UM Băbeni au fost respectate condițiile prevăzute de lege, pentru că, în caz contrar, toate aceste operațiuni ar fi constituit amenințări la adresa siguranței naționale, conform Legii nr. 51/1991;
  • dacă există legături între domnul Mircea Băsescu și persoanele pentru care Interpol - Bruxelles a solicitat cooperarea SRI;
  • dacă există asocieri ale lui Mircea Băsescu cu firme care se preocupă de tranzacții cu armament în România sau care organizează expoziții în acest scop, cum ar fi de exemplu DESINTCO - SRL, și, bineînțeles, dacă în legătură cu toate aceste aspecte președintele a fost informat.

De la tribuna Parlamentului, în numele Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, îmi exprim îngrijorarea că a trecut mai bine de o lună de zile și nu am primit niciun fel de răspuns.

Dacă actualul Președinte al României ne-a obișnuit să promită poporului că va da explicațiile necesare la momentul oportun, fără să o mai facă vreodată, și și-a asumat consecințele politice ale acestor declarații, respectiv că în cazul SRI nu cred că poate exista un moment oportun, pentru că SRI nu trebuie să analizeze nici momente, și nici conjuncturi politice, în opinia mea, ca senator cu experiență, cu expertiză în domeniul serviciilor de informații, tăcerea SRI

constituie deja un răspuns.

Cred totuși că, pentru viitorul acestui serviciu extrem de important într-o țară democratică, nu poate fi acceptată o asemenea atitudine.

Onoarea nu ne-o poate lua nimeni, nici măcar un președinte vremelnic cum ar fi, în acest caz, Traian Băsescu.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați vorbit 3 minute și 30 de secunde.

 
Romeo Florin Nicoară (PNL) - declarație politică despre partidele politice ca instituții ale democrației;

Îl invit la microfon pe domnul senator Romeo Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL, și se pregătește domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

 

Domnul Romeo Florin Nicoară:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Prin declarația mea politică de astăzi vă invit să vorbim, cu moderație, despre lucruri fundamentale.

Doamnelor și domnilor senatori, Partidele politice sunt instituții ale democrației.

Este o chestiune fundamentală a regimului democratic, este o chestiune de principiu și, nu în ultimul rând, o chestiune de ordine constituțională.

Partidele politice asigură în cadrul democrației un rol bine definit, de configurare a unor opțiuni fundamentale, chiar dacă, uneori, partidele trebuie să facă asemenea opțiuni ce nu sunt neapărat populare.

De aceea, stimați colegi, există distincția fundamentală dintre spiritul democratic și cel profund populist și antidemocratic, de inspirație totalitară, distincția dintre măsurile în interesul poporului, chiar dacă ele pot fi nepopulare, neatractive, și măsurile așa-zis populare, luate pentru ochii lumii, pentru a ascunde dorința de putere absolută.

Ceea ce cer unii acum este să abdicăm de la principii și să acționăm nu în interesul poporului, ci pentru satisfacerea unui show public pe care acești politicieni îl creează.

Mă refer la cei care, de exemplu, în aceste zile, nu înțeleg noțiunea de majoritate parlamentară și de guvern care nu mai are susținere politică.

Mă refer la cei care nu înțeleg că partidele sunt menite să configureze aceste majorități.

Mă refer la cei care vorbesc despre responsabilitatea individuală a parlamentarului în fața alegătorilor pentru a ascunde, de fapt, în spatele acestei sintagme presiunile făcute asupra parlamentarilor de opoziție și mita politică de cel mai prost gust.

Doamnelor și domnilor, Ideea generoasă a uninominalului nu este o cârpă de șters pe jos pentru adepții populismului.

Uninominalul ne cere nouă, ca parlamentari, să lucrăm în interesul cetățenilor, nu în interesul spectacolului politic, nu în interesul unor teme și subiecte de cancan politic inventate de pe o zi pe alta.

Disciplina de partid există în fața unor opțiuni fundamentale, nu este o aliniere absurdă.

Unii vor să spună că partidele se întorc împotriva cetățenilor, pentru că nu votăm ceea ce doresc ei, ci ceea ce se imaginează prin diverse laboratoare, dar partidele au probleme de credibilitate uneori, dar nu transformăm asta, stimați colegi, într-un joc periculos, antidemocratic, îndreptat împotriva noțiunii și ideii de partid.

De aceea, invit la moderație și bun-simț atunci când discutăm despre lucruri fundamentale.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

Ați vorbit 2 minute și 30 secunde.

 
Dumitru Oprea (PD-L) - declarație politică având ca titlu Putem găsi 100 de premieri. Cine se mai gândește însă la criză?;

Îl invit la microfon pe domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, și se pregătește domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC. Vă rog. Aveți cuvântul.

 

Domnul Dumitru Oprea:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi are titlul "Putem găsi 100 de premieri.

Cine se mai gândește însă la criză?"

Întreaga clasă politică românească pare obsedată în aceste zile de numele viitorului prim-ministru al țării.

Partidele se ceartă între ele, pierzându-se în nesfârșite dispute constituționale privind raporturile de putere Parlament - președinte.

Substratul acestei confruntări este însă clar: poziționarea înaintea apropiatelor alegeri prezidențiale.

Așadar, nu este vorba despre domnii Iohannis sau Croitoru, ci despre Cotroceni.

Desigur, este o miză mare, dar mă întreb pentru cine.

Aceasta este cea mai mare grijă a românilor? Merită paralizată activitatea Guvernului sau pusă în pericol relația cu Fondul Monetar Internațional pentru interesul unor persoane și partide?

Consider că problemele noastre sunt mult mai grave decât găsirea unui premier.

Nu numele său ar trebui să fie prioritatea noastră, ci ceea ce are el de făcut.

Nu este un secret pentru nimeni că greutățile economice ale țării s-au transformat într-o criză financiară profundă.

Sunt în pericol plățile salariilor și pensiilor, ne confruntăm, de asemenea, cu perspectiva unor ample mișcări sociale, toate aceste lucruri reclamă discuții despre măsurile concrete pe care ar trebui să le ia un guvern, nu certuri despre identitatea șefului său.

În vreme ce unii sunt mobilizați în tanșee electorale, toată apăsarea crizei cade pe umerii oamenilor de rând și ai patronatelor.

Dacă primii suportă neputincioși efectele ei, responsabilii din industria românească cer Guvernului soluții concrete pentru a supraviețui economic și pentru a relansa producția internă.

Există apeluri disperate pentru reducerea fiscalității, chiar dacă o astfel de măsură este extrem de greu de realizat.

Trebuie gândite mecanisme mai eficiente pentru combaterea economiei negre, mai ales acum când orice sumă adusă la buget este vitală.

Nu în ultimul rând, împreună cu sindicatele, trebuie hotărâte metodele de reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar.

Există, așadar, priorități cu adevărat presante pentru noul Executiv.

Criza este o realitate dură și nu este timp de pierdut cu dezbateri inutile.

Dacă mai există responsabilitate la această clasă politică, atunci ea ar trebui să se ocupe de ceea ce ar trebui să facă Guvernul, nu de manevre electorale și contre la Curtea Constituțională.

Altfel, oricine ar fi Președintele României după aceste alegeri, s-ar putea să descopere că a ajuns în fruntea unei țări suficient de bine populate, dar aproape fără economie. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc domnului senator Oprea. Ați vorbit 3 minute.

 
Florin Constantinescu (PSD+PC) - declarație politică intitulată Pomenile electorale - ultimul gest al Guvernului muribund;

Îl invit la microfon pe domnul senator Florin Constantinescu, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Florin Constantinescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o "Pomenile electorale - ultimul gest al Guvernului muribund".

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Suntem într-un an greu, de profundă criză economică și financiară, un an în care nu ar trebui să ne permitem să facem greșeli de natură să afecteze populația.

Auzim pe toate canalele media pronosticurile privind durata acestei crize.

Suntem conștienți de gravitatea multor probleme, mai ales a celor de natură socială.

Este posibil ca mulți bugetari să nu-și poată primi salariile, pensionarii pensiile.

Am ajuns într-o astfel de situație, pentru că, împins de setea de putere, un partid a vrut să dețină controlul absolut, frâiele gestionării banilor și averii, și așa mici pe care le are statul.

Inconștienți, guvernanții noștri se gândesc la cum să nu piardă alegerile, și nu la cum să gestioneze relația cu FMI.

Majoritatea românilor nu vor avea sărbători fericite, și de acest lucru suntem cu toții răspunzători, în măsuri diferite, dar răspunzători.

Da, și pentru că suntem aleși ai cetățenilor, trebuie să ne asumăm cel puțin o parte din vină.

Asumarea vinei nu este o rușine, dar noi, întreaga clasă politică, suntem vinovați pentru că nu gestionăm cum trebuie problemele românilor.

Și noi, cei din PSD, avem partea noastră de vină, dacă prin aceasta înțelegem că am încercat să susținem o guvernare șchioapă și nu am denunțat mai devreme colaborarea care mergea prost.

La dezbaterea moțiunii de cenzură am ascultat multe discursuri al căror unic scop părea a fi jignirea adversarilor politici, fără argumente, fără onestitate, fără să-și vadă propriile carențe.

Vă spun sincer că ar trebui să ne fie rușine în fața Uniunii Europene.

Din punctul meu de vedere, atât scoaterea PSD de la guvernare, cât și manevrele care au urmat, nu pot fi concepute fără o strânsă colaborare între președintele Traian Băsescu și PD-L.

Traian Băsescu nu a fost, nu este și nu va fi niciodată un echidistant.

Foarte bine! Domnul Băsescu vorbește la televiziune și amenință voalat cu neplata salariilor și a pensiilor, dacă nu vom face cum vrea Domnia Sa, pe noi, parlamentarii, ne amenință direct cu alegeri anticipate.

Foarte bine! Să se aleagă domnul Băsescu și să facă anticipate!

Celălalt braț al puterii, Guvernul interimar, compus din reprezentanți ai unor grupuri de interese PD-L-iste, aranjează tot felul de pomeni electorale pe ultima sută de metri, în prag de alegeri.

Acordarea a peste 600 de milioane de euro pentru subvenții în agricultură în toamna acestui an, alte 40 de milioane de euro acordate pentru subvenții la motorină și aproximativ 135 de milioane de euro pentru subvenții la căldură sunt cadouri otrăvite în an electoral.

Până la scoaterea PSD de la guvernare, domnul Pogea nu avea niciun ban.

Acum, brusc, în vreme de criză, are.

Să nu ne spună domnul Boc și domnul Pogea că au găsit în fișetele din birourile miniștrilor PSD un miliard de euro.

Acești bani, găsiți peste noapte, vor fi plătiți de următorul Guvern cu vârf și îndesat.

Doamnelor și domnilor, Și PSD a lucrat pe Legea salarizării unitare a personalului plătit din fondurile publice, și a gândit soluții din prisma asigurării unor venituri echilibrate pentru bugetari.

De asemenea, am găsit soluții pentru legea pensiilor, soluții care să nu mai creeze discrepanțe uriașe între oameni, dar PSD

a rămas cu soluțiile în buzunar, iar domnul Boc cu ieșirile la televizor.

Pomeni electorale s-au tot dat de când s-a născut democrația în România.

În toate guvernările, unii inși, aflați în poziții favorabile, au dat bani și au împărțit bunuri în dreapta și în stânga, dar era în perioada de creștere economică și volumul acestor pomeni era redus, iar personajele acestea negre o făceau pe pielea lor.

Acum însă, pomenile electorale pun în pericol nu numai bilanțul economic al anului 2009, ci și speranța de redresare în anul 2010.

De unde vin acești bani? Sub emblema ajutorului de stat, Guvernul interimar cumpără câteva milioane de alegători.

Pe de o parte, Guvernul interimar secătuiește populația de salarii și pensii, pe de altă parte, le cumpără votul fără niciun scrupul.

Situația actuală din țară, în plină criză, impune măsuri severe.

Este vremea să încetăm să ne mai mințim pe noi înșine, să-i mai mințim pe alegători, să furăm, practic, viitorul României.

Reamintesc celor care sunt inconștienți și celor care au pregătit deja pachetele guvernamentale cu pomeni electorale faptul că oferirea de bani sau de bunuri în campaniile electorale sau în ziua alegerilor este pedepsită cu închisoare până la cinci ani.

Potrivit legii, promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale constituie infracțiune și se pedepsește, repet, cu închisoare de la șase luni la cinci ani.

Nu este vorba de moralitate, domnilor guvernanți, este vorba de supraviețuirea românilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator. Ați vorbit 5 minute și 30 de secunde.

 
Mircea Diaconu (PNL) - declarație politică referitoare la binefacerile și miracolul pe care le reprezintă diversitatea Universului;

Îl invit la microfon pe domnul senator Mircea Diaconu, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Mircea Diaconu:

Vă mulțumesc.

Doamnelor și domnilor, Aș zice chiar, domnilor și domnilor, pentru că nu văd nicio doamnă în sală... (Discuții, aplauze în sală.)

Este în sală doamna Boitan. Vă cer scuze.

Deci... doamnă și domnilor,

Pentru nu știu câte minute, pentru că nu mi-am scris, și nici cronometrat declarația politică, vreau să vă vorbesc o clipă despre binefacerile și miracolul pe care le reprezintă diversitatea Universului.

Lumea este foarte bine făcută și funcționează.

Din când în când, în istorie, vine câte cineva - de preferință, o aparență umană - și zice că este greșit făcută, și încearcă să o modifice.

Lumea este urâtă, spune, o facem noi cum trebuie.

Un singur lucru vă povestesc, pe celelalte le știți din istoria recentă.

Una dintre "vedetele" incontestabile ale istoriei Antichității este Ramses al II-lea și a fost, și a tot fost, cel mai prezent, cel mai văzut, cel mai vizibil, extraordinar faraon, până când a fost și descoperit.

Când a fost descoperit mormântul lui cu adevărat, el ca mumie, firește, era o urâtanie de om, un nefericit de om - nefericit în sensul fizic, altfel era semizeu.

Ce făcuse el? S-a constatat după găsirea mormântului lui:

pe toate frontoanele pe care ceilalți faraoni anteriori le construiseră, le înfăptuiseră, ștersese și se trecuse pe el, pentru că lumea începea cu el.

Acesta este reflexul, din păcate, din când în când în istorie, ca un om să încerce să modifice lumea.

Lumea este miraculoasă prin diversitate, mai zic o dată.

Și vă spun exact de ce. O singură poveste vă mai spun.

În anul 1980, într-o altă criză, în clipa în care conducerea superioară de partid și de stat a constatat că datoria publică era prea mare și trebuia plătită urgent, s-au luat măsuri de criză.

Eu, firește, lucram în "Teatrul Bulandra".

Atunci, măsura de criză care a venit peste noi, printre altele, a fost următoarea: s-au interzis orice texte dramatice străine, pentru a nu fi plătite drepturi de autor, în valută, bineînțeles.

Și atunci, s-a făcut o comisie la partid în care au intrat toate textele care se jucau în teatrul nostru de atunci și, firește, au fost tăiate textele străine.

Printre altele, fusese tăiat Shakespeare, care nici nu avea drepturi de autor, pentru că murise cu mult înainte și nu existau drepturi de autor, fusese tăiat și un text care se numea "Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa", și care era un text românesc.

Firește, în concepția și în cultura acestor oameni de la comisia de la partid, acesta era un text străin.

Am încercat să explicăm.

Nu s-a putut.

O hotărâre luată era luată.

Revenind în zilele noastre, vreau să vă spun că pe mine mă sperie cuvântul "otova", gândirea de tip otova.

Mi-e teamă, mă îngrozesc eforturile, din ultimele luni, de a netezi, de a simplifica, de a aplatiza o societate prin încercările legislative de unificare a pensiilor, a salariilor etc., o gândire rapidă, periculoasă, din acest punct de vedere.

Cred, cu titlu absolut personal, că trebuie să avem timpul necesar să luăm pe rând fiecare profesie, fiecare om chiar, și să-i dăm ce-i al lui.

Se mai întâmplă ceva.

Un singur exemplu vă dau.

Vedeți, actorii au salarii.

Se obișnuiește a se spune că au salarii mici.

Eu nu zic că au salarii mici, eu spun că este păcat că au salarii, asta pentru că rezultatul muncii unui actor - și nu numai a unui actor, ci a unui artist - este cu totul altceva decât un șurub sau o clanță, sau o pâine, un obiect purtător de valoare și de TVA.

Nu, este vorba despre rezultatul muncii artistului, care înseamnă purtător de drepturi patrimoniale, de drepturi de autor etc., e cu totul altceva.

Cum să încapă așa ceva într-un salariu?

Și totuși, cu o grabă pe care eu nu o înțeleg - repede, că vine peste noi FMI-ul și ne calcă -, trebuie să aplatizăm totul.

Mi-e teamă de acest gen de gândire, mi-e frică de acest mod de a pune problema și speram din tot sufletul că în acest secol nu se va mai întâmpla așa ceva.

Aș putea să vă țin foarte multă vreme cu exemple de tipul acesta.

Omul, din fericire, este unicat și trebuie discutat, judecat și cântărit fiecare în parte, și nu otova.

Sper că, după decembrie acesta fierbinte, o să putem să judecăm, să cântărim profesionist aici, în Parlament, aceste lucruri și să nu le mai aplatizăm.

Vă mulțumesc. (Aplauze în sală.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu. Ați vorbit 5 minute și 30 de secunde.

Cu această intervenție, cu această declarație politică, Grupul parlamentar al PNL și-a epuizat cele 18 minute.

 
Ion Rușeț (PD-L) - declarație politică având ca titlu Reabilitarea adevărului istoric în ceea ce privește revolta minerilor de la Motru;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rușeț, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Gavril Mîrza, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Aveți cuvântul, domnule senator.

 

Domnul Ion Rușeț:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am intitulat declarația politică de astăzi "Reabilitarea adevărului istoric în ceea ce privește revolta minerilor din Motru".

Stimați colegi,

S-au așternut deja 28 de ani de tăcere peste mișcările anticomuniste ale minerilor, poate cea mai solidară categorie socioprofesională din România, timp în care adevărul istoric nu numai că nu s-a conservat, dar a fost și voit distorsionat, folosit într-un interval sau altul în funcție de personajele de pe scena politică și conform solicitării momentului.

Comemorarea a 28 de ani de la "Greva pâinii", așa cum corect a fost numită ieșirea în stradă a minerilor din Motru în 19-20 octombrie 1981, trebuie să amintească, necondiționat, proporțiile reale și scopul manifestărilor de atunci, pentru ca aceasta să-și câștige locul binemeritat în istorie, acela de importantă revoltă anticomunistă în timpul regimului totalitar Ceaușescu.

Declanșată la puțin timp după emiterea decretului-lege, revolta impunea principiul sfertului de pâine pentru fiecare persoană.

Evenimentele au fost alimentate de foamea minerilor, care părăsiseră sărăcia satelor, asumându-și riscul muncii în subteran pentru un venit din care puteau să potolească nevoile familiilor lor.

Ele au culminat în seara zilei de 19 octombrie, când minerii revoluționari abandonau minele și ocupau întâi centrul orașului, apoi sediul administrativ al Miliției, pe cel al Securității locale, precum și pe cel al partidului unic.

Orașul Motru cerea război, iar pentru reprimarea acestei mișcări au fost folosite, la fel ca în decembrie 1989, forțele armate ale Securității și Miliției.

Demonstrații au fost arestați, după ce asupra lor s-a aruncat cu apă rece și fecale fără a se ține cont nici măcar de faptul că alături de părinți se aflau grupuri de copii.

Numărul exact al victimelor nu se cunoaște nici astăzi, însă nouă mineri au fost condamnați la închisoare, toți tineri, tratați de către autorități tot ca foști deținuți de drept comun chiar și după 1989.

Reabilitarea acestora continuă să aibă de suferit din cauza modului general de percepere a mișcării minerilor, înfierată și atunci pentru atitudine și acțiuni huliganice, la fel ca și mai târziu în cazul mineriadelor, când justiția română nu a găsit vinovații, deși solicitarea pentru a interveni minerii și dirijarea lor au fost asumate odată cu mulțumirile adresate acestora.

Pentru curajoșii protagoniști ai revoltei, evenimentele de atunci au însemnat încă o luptă din șirul lung de lupte al acestora cu autoritățile, începând cu 6 august 1929 - Lupeni, continuând cu august 1977, tot la Lupeni, apoi cu înființarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România în 1979 și până la momentul Motru 1981, când oponența minerilor gorjeni în fața dictaturii, deși înăbușită, a fost semnalul clar dat regimului comunist că obiceiul românilor de a se supune lua sfârșit și, evident, un precedent cu caracter social, apoi politic, pentru viitoarele mișcări: revolta actorilor Teatrului Nottara în 1983, cea a muncitorilor de la Brașov din 15 noiembrie 1987, etape foarte importante în lupta anticomunistă încheiată în 1989.

La Motru a avut loc singura mișcare revoluționară uitată cu bună știință până acum, iar reabilitarea adevărului istoric este sarcina noastră, a celor trimiși de cetățeni să apere valorile democrației.

Nu vom putea acoperi pierderile suferite de cei care au clădit pionieratul mișcării antidictatoriale, incomensurabile atât moral, cât și material, dar ține de demnitatea noastră națională să nu încuviințăm nici exagerarea, nici specularea, nici știrbirea istoriei de mărturii ale curajului celor care au conștientizat românii că regimul dictatorial nu era atât de puternic încât să nu poată fi dărâmat.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Mulțumesc foarte mult, domnule senator. Ați vorbit 3 minute.

 
Gavril Mîrza (PSD+PC) - declarație politică cu titlul FMI sau pitbullul de strajă la ușa crizei economice;

Dau cuvântul domnului senator Gavril Mîrza, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

 

Domnul Gavril Mîrza:

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Declarația politică de astăzi se intitulează "FMI sau pitbullul de strajă la ușa crizei economice".

De câte ori fragila noastră democrație se confruntă cu un pericol evident, de atâtea ori ne dăm seama că, teoretic, avem presa, pe care ne putem sprijini - spunem noi -, care este câinele de pază al democrației.

Este foarte adevărat că, uneori, câinele nostru își cam pierdea vigoarea și risca să nu mai fie luat în seamă de nimeni, ba mai mult, risca să rămână fără obiectul muncii, înțelegând prin aceasta ori subiecte de scandal, ori subiecte de importanță vitală pentru națiune.

Nu același lucru se întâmplă însă și de când scena politică este într-o continuă agitație, dând condeierilor noștri ocazia să-și afirme sau, după caz, să-și confirme talentul.

Cuvinte și sintagme precum: suspendare, moțiune de cenzură, demisie, asumare de răspundere nu sunt decât cronicile unor decizii bănuite doar înainte, iar acum devenite realitate.

Stimați colegi, Am pornit de la comparația cu presa pentru a ajunge, de fapt, la o altă instituție, căreia pare să îi priască, totuși, în vreme de criză, o instituție respectabilă, care părea ea însăși să cunoască declinul înaintea crizei economice globale.

Este vorba de Fondul Monetar Internațional, cerberul de care vecinii noștri bulgari și unguri fug mâncând pământul și afirmă că sunt în stare să vândă euroobligațiuni sau să apeleze la finanțări de pe piețele mondiale de capital, considerate mai avantajoase.

Impulsionate de guverne tehnocrate instalate la putere în ultimele luni, cele două țări vecine, Bulgaria și Ungaria, au reușit, prin măsuri dure, să resusciteze economia și să demonstreze că Europa Centrală și Europa de Est își pot reveni pe cont propriu, fără a mai apela la ajutor internațional.

În ceea ce ne privește, am apelat, în cunoștință de cauză, la Fondul Monetar Internațional, la momentul respectiv fiind singura soluție identificată drept viabilă pentru a reuși să depășim criza, pentru a plăti pensiile și salariile.

De curând, a fost publicată scrisoarea suplimentară de intenție la acordul stand-by semnat cu România în luna martie.

Documentul în cauză include angajamentele noi ale părții române față de precedenta scrisoare de intenție din primăvară, în vederea reducerii cheltuielilor și creșterii veniturilor bugetare.

Dacă ar fi să aleg spre exemplificare doar una dintre ultimele măsuri pentru care oricare Guvern în exercițiu ar trebui să instaleze deja plasa de siguranță, nu aș ști cum să mă orientez, pentru că, în ciuda intențiilor bune și a gurii de oxigen pe care o prezintă acordul cu această importantă instituție monetară internațională, nu pot să nu observ că măsurile care se impun pentru a putea accesa toate tranșele de împrumut sunt drastice.

Printre acestea, două mi-au atras atenția cu precădere:

  1. Aprobarea până la finele anului a legislației care să permită reducerea semnificativă a numărului de personal din sectorul public, pentru o reducere brută a cheltuielilor de 0,66% din PIB în anul 2010. Acest angajament va fi atins prin aplicare de normative pentru cheltuieli de personal și pentru cheltuieli cu bunuri și servicii, care vor fi elaborate și aplicate în lunile următoare la toate nivelurile administrației, precum și prin restructurarea agențiilor guvernamentale.
  2. Asigurarea în 2010 a unei baze mai mari de contribuții sociale, a unui control mai sever al revendicărilor de pensii de invaliditate și a unui număr mai mic de pensionări anticipate (0,2% din PIB).

Ambele angajamente mă conduc la ideea că sectorul bugetar va fi, ca în toate cazurile de criză economică, principalul acar Păun al negocierilor Guvernului cu Fondul Monetar Internațional.

Sper ca sacrificiul bugetarilor să nu fie în zadar, mai ales că o altă reglementare spune că se va continua politica de înlocuire doar a unui angajat din șapte care părăsesc sistemul.

Cu alte cuvinte, la șapte disponibilizați va fi doar un reangajat, care va face munca tuturor celor șapte, sau cel puțin așa se înțelege.

Cu un vârf al datoriei publice externe de aproximativ 13% din PIB, la sfârșitul anului viitor, România abia va face față, cu greu, rambursării sumelor cu care s-a îndatorat către fond, mai ales că în raportul primei evaluări a Fondului Monetar Internațional privind acordul cu țara noastră se menționează că nu au fost ținute sub control cheltuielile din autofinanțate - universități și spitale - și au crescut cu peste 20% în primul semestru, de trei ori mai mult față de avansul înregistrat în administrația centrală, de 6%.

Peste toată avalanșa de probleme, care oricum ne dădeau bătăi de cap și care nu se vor apropia de sfârșit nici măcar anul viitor, se suprapune și criza politică, criză pe care nu noi am provocat-o și al cărei artizan, în persoana președintelui țării, are toate șansele să ne întoarcă în timp cu 20 de ani.

Impresia de instabilitate politică ar pune pe fugă investitorii al căror aport direct este anticipat de Fondul Monetar Internațional la 5,4 miliarde de euro în 2010 și la 5,9 miliarde de euro în 2011.

Avem și noi nevoie de un guvern credibil, pentru a face față nevoilor și noilor provocări economice și, mai ales, pentru a trece, fără ample manifestări sociale de protest, peste iarna care bate la ușă.

Între timp, disperat că majoritatea parlamentară a impus o altă regulă a jocului, doborând prin moțiunea de cenzură un guvern de mucava care nu se legitima politic în niciun fel, același actor disperat caută soluții, încercând să întoarcă până și Constituția în favoarea sa.

El amenință cu suspendarea Parlamentului, în cazul în care nu va fi votat Guvernul format de premierul ales de el.

Uită că în ultimele șase luni de mandat președintele nu are voie, potrivit aceleiași Constituții, să suspende Parlamentul.

Lupta sa este mai mult mediatică și din ce în ce mai inconsistentă.

Substituindu-se lui Dumnezeu, el se agață de cifra 7 pentru a lăsa impresia că deține încă decizia.

Așa reacționează un om încolțit de propriile himere, care stârnesc și rănesc dorința paranoică de putere.

Nu trebuie să ne lăsăm prinși în acest joc.

Pe 7 decembrie altă făină se va măcina la moară.

Vă mulțumesc. (Aplauze.)

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc și eu. Domnule senator, ați vorbit 6 minute și 30 de secunde.

 
Ioan Chelaru (PSD+PC) - In memoriam Alexandru Radu Timofte;

Îl invit la microfon pe domnul senator Ioan Chelaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, care mai are la dispoziție 7 minute.

Vă rog.

 

Domnul Ioan Chelaru:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Cred că aceasta este cea mai grea declarație politică pe care mi-am închipuit că pot să o fac vreodată.

De astăzi de dimineață, de la ora 6.13, am mai puțin un prieten, Alexandru Radu Timofte.

Eu apreciez că este o impietate să vorbești liber despre cineva care nu mai este și permiteți-mi să vă spun că nu pot vorbi despre Alexandru Radu Timofte la timpul trecut.

Pot spune că suntem mai săraci cu un prieten.

Am pierdut un om pentru care onoarea, demnitatea, prietenia, omenia făceau mai mult decât orice onoruri.

El rămâne în conștiința publică, în memoria prietenilor, a celor pentru care a avut un sfat, un gest de prietenie și omenie.

Mai presus de calitățile profesionale, a fost un lider incontestabil, un model pentru orice tânăr hotărât să cucerească lumea pentru a o face mai bună.

Militar de carieră, genera energie, mobiliza forțe, convingea prin argumente calificate.

A dat speranță prin puterea exemplului, luând-o de la capăt ori de câte ori l-a încercat viața.

Mai presus de un redutabil politician, ca senator care a făcut istorie pentru Roman, pentru județul în care s-a născut și pentru Moldova, pe care o iubea în mod special, Radu Timofte a fost moderatorul unor relații aparent ireconciliabile.

Timp de 12 ani a lucrat la legislația României ca senator.

Avea diplomație, tact, soluții inspirate și un caracter fără cusur.

Nu a refuzat dreptul niciunui om care i-a cerut ajutorul sau sfatul.

A primit onoruri de la Președinție, de la CIA, a fost apreciat ca director al SRI, iar bucuria maximă îi venea de acasă, din Moldova lui, de unde a plecat nu să cucerească lumea, ci să facă bine celor mulți.

Avea multe de făcut, multe de dăruit, dacă boala nu l-ar fi răpus.

Nu pot decât să sper că de undeva de acolo de sus Alexandru Radu Timofte ne transmite din puterea și onestitatea sa, din generozitatea și demnitatea pe care le-a pus în slujba oamenilor.

Plecăm frunțile cu smerenie și propun să-i aducem un ultim omagiu, cu recunoștință veșnică.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Domnule președinte, propun Senatului un moment de reculegere în amintirea unui prieten și senator drag.

Se păstrează un moment de reculegere.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator.

 
Radu Alexandru Feldman (PD-L) - In memoriam Alexandru Radu Timofte;

Ultimul înscris pe listă, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, a renunțat să citească declarația.

Îl invit la microfon pe domnul senator Radu Alexandru Feldman, ultimul înscris la declarații politice de la Grupul parlamentar al PD-L.

Îi rog pe liderii noștri de grup incontestabili să invite colegii în sală, pentru că intrăm în procesul legislativ.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Radu Alexandru Feldman:

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Ceea ce simțeam nevoia să spun nu este o declarație politică propriu-zisă.

L-am rugat pe domnul președinte de ședință să-mi acorde dreptul de a spune câteva cuvinte încă de la începutul ședinței.

L-am ascultat pe domnul senator Chelaru și vin în continuarea celor spuse de Domnia Sa, deoarece voiam să vin la microfonul Senatului ca să invoc și să evoc și eu memoria unui om cu care am fost coleg în două legislaturi.

Îndrăznesc să spun, cred că l-am cunoscut.

Nu o dată ne-am disputat punctele de vedere.

A fost un apărător necondiționat al partidului din care a făcut parte, dar de fiecare dată și întotdeauna opiniile lui Radu Timofte au fost exprimate într-un desăvârșit fairplay, cu o desăvârșită prețuire și respect față de interlocutori.

A fost ceea ce înseamnă, într-adevăr, un parlamentar responsabil, un parlamentar care a încercat prin tot ce a făcut să onoreze încrederea partidului și a celor pe care îi reprezenta.

S-a întâmplat, în câteva rânduri, să-i solicit colaborarea în activitatea parlamentară într-o perioadă în care conducea SRI.

Sprijinul pe care mi l-a dat a fost total și necondiționat și nicio clipă în decursul anilor nu am avut nici cel mai vag sentiment de inconfort în relațiile pe care le-am avut cu Radu Timofte.

Acesta este motivul pentru care am vrut să vin la acest microfon, să evoc personalitatea acestui om pe care l-am considerat și îl consider și astăzi deosebit, și de la această tribună să transmit cele mai calde și cele mai sincere sentimente de compasiune familiei.

Dumnezeu să-l ierte!

 
 

Domnul Teodor Viorel Meleșcanu:

Vă mulțumesc, domnule senator Feldman.

 
 

Vreau să vă informez că, pe lângă colegii care au luat cuvântul, au mai depus și nu au citit declarații politice următorii domni senatori: din partea Grupului parlamentar al PD-L - domnii senatori Iulian Urban, Dorel Borza, doamna senator Mihaela Popa, domnul senator Gabriel Mutu și doamna senator Anca Daniela Boagiu; din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC - doamna senator Doina Silistru, domnul senator Gheorghe Pop, domnul senator Mihăiță Găină, domnul senator Corneliu Grosu și domnul senator Nicolae Moga; din partea Grupului parlamentar al PNL - domnii senatori Popa Cornel, Nicoară Marius, Ichim Paul, Puiu Hașotti.

 
 

Următoarele declarații politice au fost consemnate conform materialelor depuse de senatori la secretariatul de ședință:

 
Iulian Urban (PD-L) - declarație politică având ca titlu PSD și PNL au oprit, pe moment, ceasul reformelor, dar coaliția 322 nu mai poate opri țara (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Iulian Urban:

Declarația politică se intitulează "PSD și PNL au oprit, pe moment, ceasul reformelor, dar coaliția 322 nu mai poate opri țara".

PSD și PNL au depus o moțiune contra românilor.

A fost așa cum a spus PD-L: PSD și PNL au votat marți pentru moțiunea de cenzură împotriva românilor, respectiv au votat pentru privilegiile lor și ale clientelei lor politice.

Au votat pentru pensiile lor de lux, pentru privilegiile grupurilor care îi sprijină.

PSD și-a desăvârșit lucrarea.

A aruncat românii într-o criză mai gravă decât cea economică.

Succesul moțiunii PSD - PNL reprezintă o înfrângere a cetățenilor, a pensionarilor, a tuturor categoriilor sociale.

Ce au oferit românilor cei de la PSD și PNL? Sărăcie contra reformelor Guvernului Boc, insecuritate politică și socială contra proiecte, dispreț și păstrarea privilegiilor contra unor legi fundamentale pentru români create de Cabinetul Boc: Legea salarizării unitare, Legea privind sistemul unitar de pensii publice, Legea educației naționale.

Coaliția PSD - PNL s-a baricadat în Parlament, departe de oameni și de nevoile lor.

Din Parlament, vor să suspende Guvern, autorități ale statului și, mai grav, suspendă așteptările românilor.

Marți, PSD și PNL au oferit țării un spectacol jalnic.

Coaliția 322 s-a descalificat în fața românilor.

Trăiesc pe principiul "Totul pentru noi, nimic pentru oameni".

PSD și PNL au oprit, pe moment, ceasul reformelor, dar coaliția 322 nu mai poate opri țara.

Reformele Guvernului Boc, care îngrozesc liderii PSD și PNL, nu mai pot fi blocate.

S-a reactivat 322! Și în anul 2007, când l-au suspendat pe președintele Băsescu, au fost împotriva cetățenilor, și au plătit scump la referendum, când românii și-au adus acasă președintele.

Așa se va întâmpla și acum.

Coaliția 322 a dat jos Guvernul, pentru că Guvernul i-a atins pe parlamentari unde îi doare mai tare: la pensiile speciale.

Moțiunea alianței PSD - PNL este o moțiune împotriva priorităților oamenilor.

Prioritar pentru 82% din români este reducerea numărului de parlamentari și stabilirea pensiilor pe măsura contribuțiilor.

Moțiunea pentru apărarea pensiilor speciale, de lux, a fost utilizată de Mircea Geoană ca a patra lansare în campania electorală.

O nouă lansare eșuată.

PSD și PNL și-au manifestat din nou obsesia anti-Traian Băsescu: în moțiune s-a rostit de 33 de ori numele lui Traian Băsescu.

În schimb, nici Mircea Geoană și nici Crin Antonescu nu au prezentat vreo propunere pentru români.

Faptul că parlamentarii au votat moțiunea pentru a-și păstra pensiile este cea mai bună dovadă a necesității reducerii numărului de parlamentari.

Așa-zisa victorie a coaliției 322 s-a transformat într-o gaură în buzunarul românilor.

Cursul leu/euro a căzut la 4,3, ceea ce denotă îngrijorarea piețelor financiare în legătură cu aventura în care este târâtă România de coaliția PSD - PNL și de tandemul Geoană - Antonescu.

PSD și PNL prezintă o mare greșeală politică ca pe o victorie politică. Politic, moțiunea este o greșeală, pentru că:

  • blochează reforma pensiilor și apără pensiile speciale;
  • creează o criză politică peste criza economică;
  • pune în pericol îndeplinirea angajamentelor României.

Atmosfera de astăzi din Parlament amintește izbitor de ceea ce s-a întâmplat tot în Parlament în 2007, la suspendarea președintelui Băsescu, aceleași personaje, aceeași voioșie bolnăvicioasă.

Ca și atunci însă, rezultatul se va vedea la urne, când electoratul le va da o lecție usturătoare.

Vă mulțumesc.

Dorel Constantin Vasile Borza (PD-L) - declarație politică intitulată Guvernul Boc: eficiență și responsabilitate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Dorel Constantin Vasile Borza:

Declarația politică este intitulată "Guvernul Boc: eficiență și responsabilitate".

Ziua de 13 octombrie a fost una dintre cele mai negre zile pentru România din ultimii ani.

O coaliție formată ad-hoc, mai mult din rațiuni electorale, a decis să dea jos Guvernul condus de domnul prim-ministru Emil Boc.

Toată lumea a putut să vadă, cu această ocazie, cum vechi adversari, despărțiți și de doctrine, dar și de alte multe lucruri, respectiv PSD-iștii și PNL-iștii, se îmbrățișau și se pupau cu foc, de parcă sărbătoreau ieșirea țării din criză.

De fapt, ei "sărbătoreau", cu cea mai crasă iresponsabilitate posibilă, adâncirea țării în criză.

După doi ani, cei 322 s-au aliat din nou, de această dată să dea jos Cabinetul condus de Emil Boc.

Ce s-a întâmplat acum doi ani știe toată lumea.

Întreaga țară a reacționat și i-a amendat drastic pe cei 322, care s-au acoperit de ridicol la referendumul privind suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Și de această dată avem în față un examen electoral, iar românii vor ști să aleagă între responsabilitate și aventură politică.

Dar ce a făcut Emil Boc pentru ca el să fie primul premier doborât de Parlament din istoria postdecembristă a României?

Ironizat peste măsură și de adversarii politici, și de așa-zișii analiști politici, domnul Emil Boc a fost primul șef de Guvern care a încercat, și în mare parte a reușit, să miște lucrurile în această țară. Și poate că acest lucru deranjează, când ai vechi privilegii de apărat.

El a pornit hotărât pe drumul extrem de greu, dar foarte necesar societății românești, și anume cel al reformei în profunzime a statului.

În foarte scurt timp, acest Guvern a făcut lucruri care trenau de ani și ani.

S-au adoptat, astfel, Codul civil, apoi Codul penal.

În toamnă, Guvernul și-a asumat răspunderea pentru Legea educației naționale, pentru Legea salarizării unitare, pentru Legea reorganizării agențiilor statului.

Acest lucru să îi doară oare pe cei din noua "monstruoasă coaliție"? Salariile de lux care nu mai existau? Banii de la numeroasele agenții care se transformau în limuzine și sedii de lux?

În ultima clipă, Guvernul a fost blocat să-și asume răspunderea și pentru noua lege a pensiilor.

Nu mai insist pe faptul că acest din urmă act legislativ și-a propus să elimine pensiile speciale, printre care și cele ale parlamentarilor.

Toate aceste legi, extrem de importante, au fost impuse doar prin demersul energic și hotărât al domnului Emil Boc.

Aceasta după ce pe marginea lor s-a discutat ani și ani de zile fără nicio finalitate.

Să mai amintesc că toate aceste decizii au fost luate în condițiile în care foștii noștri aliați de guvernare din PSD erau mai preocupați de campania electorală a lui Mircea Geoană, astfel că, din motive electoral-demagogice, nu ratau niciun moment ocazia de a critica un guvern din care făceau parte?

În concluzie, fără să o mai lungesc prea mult, vreau să repet faptul că ziua de 13 octombrie va figura în mod cert într-un "calendar al rușinii", o zi în care unul dintre cei mai onești politicieni din istoria României a fost îndepărtat din fruntea Guvernului de o alianță aflată în căutarea privilegiilor pierdute.

Mihaela Popa (PD-L) - declarație politică având ca titlu Tinerii trebuie să rămână o voce importantă în stabilirea propriului lor viitor! (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Mihaela Popa:

Declarația politică se intitulează "Tinerii trebuie să rămână o voce importantă în stabilirea propriului lor viitor!".

Stimați colegi,

Generația tânără reprezintă o parte a societății mereu în schimbare, tot mai rapidă în dezvoltare și tot mai însetată de cunoaștere.

Astfel, dorințele și preocupările tinerilor se schimbă în mod frecvent.

Distanța dintre o generație și alta devine tot mai mică în ani și tot mai mare în diferențe privind modul și nivelul de culturalizare și informare.

De aceea, comunicarea cu tinerii trebuie să ocupe un loc primordial în viața noastră de părinți, îndrumători sau prieteni.

În acest moment, tinerii se maturizează mai repede decât în trecut, iar viteza cu care își trăiesc viața a crescut exponențial, prin comparație cu anii trecuți.

De aceea, este importantă comunicarea cu ei, să le auzim gândurile, să le înțelegem problemele și să ținem cont de doleanțele lor.

În urma unui chestionar social privind interesele și gradul de participare la viața politică a tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani, se observă că prioritățile acestora nu sunt chiar acelea pe care le-am fi perceput noi din afară, luând în seamă doar vechiul război dintre generații.

Prioritatea maximă, în acest moment, o reprezintă educația, iar după terminarea acesteia urmând o dezvoltare profesională cât mai rapidă și mai incisivă, ceea ce denotă că în ziua de azi tinerii sunt mai responsabili și mai conștienți de viitorul lor, distracția, clubbingul și calculatorul, ca metode de pierdere a vremii, ocupând, în mod surprinzător, ultimele locuri.

Chiar și în viitorul îndepărtat, după atingerea unei realizări profesionale, ei nu intenționează să-și împingă cariera la maximum, ci își doresc o stabilitate, alături de familie.

Pe de altă parte, tinerii au ales ca timpul liber să și-l petreacă mai mult plimbându-se sau să-l valorifice prin activități de voluntariat ce le asigură o oarecare dezvoltare, atât personală, cât și profesională.

Este important ca tinerii să facă parte voluntară din structuri neguvernamentale, pentru că, prin intermediul acestora, pot să participe la deciziile care îi privesc în mod direct, inclusiv la elaborarea, promovarea și realizarea politicilor în domeniul tineretului, la o viitoare viață politică și le deschide cel mai bine ochii asupra realității în care se află, asupra instituțiilor care îi reprezintă și asupra viitorului lor.

Astfel, majoritatea junilor zilelor noastre care sunt implicați într-o organizație neguvernamentală și-ar dori să facă parte și dintr-o instituție a statului cu rol decizional, Parlament, Guvern.

Prin politica pe care, personal, o promovez, mă axez pe tineri, pe ideea promovării acestora în toate domeniile, și mai ales în politică, deoarece ei sunt cei care pot construi viitorul, și am siguranța că ar face-o cu orice șansă, oricât de mică, dacă ar primi-o.

Mulți dintre ei afirmă că, în cazul în care ar deține o funcție cu rol decizional, ar fi interesați să schimbe în bine anumite sisteme, și nu să obțină bani și influență. Și tocmai acești tineri, într-un procent redus, din păcate, sunt cei interesați de viața politică și participarea la vot.

Această bună practică ar trebui urmată de toți tinerii, întrucât participarea este o atitudine și ea trebuie să facă parte din noi toți.

Cu toate acestea, mulți dintre ei nu înțeleg pe deplin structurile statului.

De asemenea, ei nu înțeleg politica și asemuiesc toți oamenii politici, indiferent de convingeri și apartenențe, ca fiind niște profitori.

Însă atât timp cât există speranța schimbării acestor concepții formate greșit în mentalitatea tinerilor, de ce să nu valorificăm acest potențial care tinde să se stingă? Prin dezbateri, campanii de informare și alte astfel de activități, putem investi cu succes, fără a exista riscul eșecului.

Din facultate sau chiar din liceu, fiecare tânăr visează să devină un om de succes.

În principal, s-a observat o tendință a tinerilor către domeniul economico-financiar, management, marketing și chiar către domeniul politic.

Putem spune că societatea noastră are tineri ambițioși, dornici de afirmare și dezvoltare pe plan profesional, care trebuie încurajați și susținuți în acest proces.

În acest sens, doresc să îmi afirm susținerea pentru proiectul ce se desfășoară în această perioadă: "Săptămâna națională a participării active a tinerilor", proiect care are drept scop principal crearea de atitudini și cultivarea spiritului participării în rândul tineretului.

Un lucru care m-a surprins într-un mod deosebit de plăcut, în urma sondajului, a fost demitizarea imaginii, pe care cu toții ne-am făcut-o, asupra faptului că tinerii își doresc să părăsească țara.

Astfel, majoritatea repondenților consideră că nu este nevoie să se stabilească în străinătate pentru a-și atinge idealul sau pentru a excela într-un domeniu.

Se poate însă trage ușor concluzia că tinerii pleacă definitiv în străinătate în momentul în care nu reușesc în niciun mod să găsească o soluție și sprijin pentru rămânerea în țară.

Este nevoie de o politică coerentă pentru tineri, de măsuri și programe care să implice tinerii în viața socială și, de ce nu?, de acele inițiative legislative care să aducă în prim-plan decizia tinerilor.

Tinerii au fost și trebuie să rămână o voce importantă și decisivă în stabilirea propriului lor viitor, de aceea susțin introducerea dreptului la vot începând cu vârsta de 16 ani.

Vă mulțumesc.

Gabriel Mutu (PD-L) - declarație politică cu titlul România are nevoie de stabilitate (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gabriel Mutu:

Declarația politică este intitulată "România are nevoie de stabilitate".

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Am venit astăzi în fața dumneavoastră pentru a vă transmite un mesaj pe care sper să îl aveți în vedere, și anume că România traversează în această perioadă o situație dificilă, pe care o putem traversa mai ușor numai prin stabilitate.

În condițiile în care Guvernul Emil Boc a fost debarcat de la Palatul Victoria, nu ne putem permite să menținem la nesfârșit această stare de lucruri numai pentru a ne hrăni orgoliile deșarte.

Poate mai mult decât oricând, România are nevoie de stabilitate politică, pe bazele căreia să se poată fundamenta o stabilitate economică.

Nu puteți continua la nesfârșit să fiți iresponsabili! Nu avem niciun drept să amplificăm situația în care România nu are un guvern propriu-zis.

Faptul că suntem stat al Uniunii Europene, faptul că ne-am luat niște angajamente în fața Fondului Monetar Internațional trebuie să ne dea de gândit.

Trebuie să renunțăm la aceste ambiții care sunt de neînțeles.

Trebuie să trecem dincolo de ambițiile personale, crezând că așa putem câștiga capital electoral.

Trebuie să înțelegem că va exista viață politică în România și după alegerile prezidențiale.

Altfel spus, nu putem să fim inconștienți și să oferim românilor un premier care să fie unul de tranzit, unul al cărui mandat să îl considerăm desuet după aflarea rezultatelor din data de 6 decembrie.

Este de neînțeles gestul dumneavoastră.

Inițial, ați susținut că România are nevoie de un prim-ministru independent și tehnocrat.

Apoi, în momentul în care domnul Lucian Croitoru a fost desemnat de către președintele Traian Băsescu pentru îndeplinirea acestui mandat, ați fost în total dezacord.

Nu putem privi unilateral și nu putem să îi negăm și acest drept președintelui.

Așadar, am convingerea că țara poate traversa mai bine perioada de criză în care ne aflăm cu un guvern condus de un economist.

Partidele politice, prin reprezentanții acestora, au obligația să înțeleagă că reformele structurale demarate de Guvernul Emil Boc trebuie să continue, în vederea modernizării statului român.

În final, vreau să vă îndemn să îl susțineți pe domnul Lucian Croitoru în demersul dumnealui de a croi un nou Guvern, în interiorul căruia să fie reprezentate toate partidele politice.

Vă mulțumesc.

Anca Daniela Boagiu (PD-L) - declarație politică având ca titlu Revoluția bunului-simț a sucombat în Parlament (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Anca Daniela Boagiu:

Declarația politică se intitulează "Revoluția bunului-simț a sucombat în Parlament".

Stimați colegi,

Fiecare dintre noi ocupă această poziție de senator în urma votului popular din noiembrie 2008.

Acest fapt este valabil și pentru colegii deputați.

În această poziție pe care o ocupăm trebuie să reprezentăm interesele alegătorilor noștri, punând mai presus de interesele partizane rezolvarea problemelor lor specifice.

Asta, cel puțin, în teorie.

În practică, din păcate, electoratul acestei țări, care strigă cu înverșunare că vrea să fie respectat, este abandonat de două forțe politice majore pe scena politică românească: PSD și PNL.

De ce? - mă veți întreba, probabil.

Românii s-au săturat de manevrele politicianiste de genul celor care au stat în spatele căderii Guvernului Boc în Parlament.

Românii s-au săturat de populismul unor candidați prezidențiali care au ajuns să promită că pensionarii vor primi medicamentele compensate prin poștă sau că toți cei plecați la muncă în străinătate vor primi bani dacă se întorc în țară.

Românii s-au săturat de cronica incapacitate a unor politicieni de a promova idei și politici care să construiască ceva în această țară.

În acest moment, pe altarul campaniei pentru alegerile prezidențiale, liderii celor două partide mai sus citate au abandonat cauza națională, punând în centrul preocupărilor lor mințirea și manipularea populației în folosul lor electoral.

Stimați colegi,

În tot acest an, guvernarea a fost șicanată de gesturile politicianiste iresponsabile venite dintr-o parte a PSD și a PNL.

Iresponsabilitatea maximă a celor doi actori politici a venit odată cu demolarea Guvernului Boc, exact înainte de sosirea misiunii FMI în România pentru acordarea unei noi tranșe care să ne țină în continuare pe linia de plutire.

A fost momentul când mult clamata revoluție a bunului-simț a sucombat chiar aici, în Parlament.

De ce era nevoie de o asemenea mișcare politică iresponsabilă chiar înainte de alegerile prezidențiale, care oricum vor modela o nouă configurație politică de alianțe în Parlamentul României?

De ce era nevoie ca românii să îndure încă două luni de instabilitate politică, cu repercusiuni grave asupra economiei și a mediului de afaceri, în particular?

De ce era nevoie să punem România pe prima pagină a presei internaționale cu o nouă dovadă că orgoliile de partid sunt primordiale în politica noastră?

De ce noul prim-ministru desemnat, Lucian Croitoru, deși unanim recunoscut pentru calitățile sale excepționale din punct de vedere profesional, este respins categoric de liderii opoziției, fără a se gândi la binele românilor?

De ce românii trebuie să achite nota de plată a iresponsabilității unor lideri politici care, de dragul candidaturii la prezidențiale, sunt dispuși să pice un nou Guvern, indiferent de gradul său de competență?

În tot acest peisaj, este cu atât mai hilară încercarea liderilor opoziției de a confisca noțiunea de "bun-simț", care, vezi Doamne, caracterizează acțiunile lor politice.

Doamnelor și domnilor de la PSD și PNL, Până la a promova ideea unei revoluții a bunului-simț în România, ar trebui să interiorizăm noi, cei aleși, acest concept.

Trebuie să ne ghidăm noi după bunul-simț în acțiunile noastre politice.

Trebuie să conștientizăm noi nevoia de schimbare în comportamentul nostru politic.

Concluzionez, rugându-vă să vă gândiți la acest concept de bun-simț, pe care alegătorii noștri ni l-au impus, atunci când vă veți da votul pentru noul Guvern Croitoru.

Sper ca măcar atunci interesele mici, electorale, să fie depășite, în favoarea interesului general, de bun-simț, al românilor.

Vă mulțumesc.

Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică intitulată 17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică este intitulată "17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei".

În anul 1992, Adunarea Generală a ONU a salutat faptul că unele organizații neguvernamentale, la inițiativa uneia dintre ele (Mișcarea Internațională "Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții - Lumea a patra", cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski), au sărbătorit ziua de 17 octombrie drept Zi Mondială pentru Eradicarea Sărăciei Extreme.

Drept urmare, Adunarea Generală a ONU a decis ca la această dată să se sărbătorească Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei, Rezoluția 47/196 din 22 decembrie.

Scopul acestei zile este să atragă atenția asupra nevoii de a eradica sărăcia în toate țările lumii și, mai ales, în cele în curs de dezvoltare, nevoie care a devenit o prioritate a dezvoltării.

Tema Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei din acest an este "Copiii și familiile iau atitudine împotriva sărăciei".

Pentru această zi, Națiunile Unite invită atât guvernele, cât și ONG-urile din statele membre să desfășoare activități care să aducă în atenția opiniei publice pericolul pe care îl reprezintă sărăcia în rândul categoriilor de persoane vulnerabile, precum copiii și pensionarii.

Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000.

În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic și economic al umanității".

Eradicarea sărăciei severe este primul dintre cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), prezentate în cadrul "Declarației Mileniului", în septembrie 2000, la Summitul Mileniului.

A fost stabilit un set de ținte de dezvoltare în problema sărăciei globale: eradicarea sărăciei extreme (se urmărește înjumătățirea numărului de oameni care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi până în 2015), posibilitatea copiilor de a urma școala primară, reducerea mortalității infantile, reducerea mortalității materne, combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli degenerative, dezvoltarea parteneriatelor globale pentru dezvoltare.

Birourile Națiunilor Unite, împreună cu Millennium Campaign și cu organizațiile neguvernamentale partenere, mobilizează oameni din întreaga lume care să se ridice și să ceară acțiune în stoparea sărăciei.

După un an în care progresul în eradicarea sărăciei globale s-a transformat, de fapt, în regres, milioane de oameni s-au întâlnit peste continente, culturi și fusuri orare pentru a cere în termeni categorici guvernelor lor: "Puneți capăt sărăciei acum!".

Definirea sărăciei, atât din perspectivă economică, cât și din cea socioculturală, se regăsește și în documentele Uniunii Europene, precizată încă din 1984: "Vor fi considerate sărace persoanele, familiile sau grupurile de persoane ale căror resurse materiale, culturale și sociale sunt atât de limitate încât le exclud de la modul de viață minim acceptabil în țara în care trăiesc."

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective.

Sărăcia este un subiect vechi de când lumea și la fel de prezentă peste tot: și în lumea civilizată, ca și în lumea a treia.

Sărăcia reprezintă încă o problemă globală, în ciuda progresului pe parcursul ultimelor decenii.

Potrivit "Proclamației universale a drepturilor omului", fiecare persoană are dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa și a propriei familii.

Milioane de persoane se confruntă cu foametea, cu lipsa locuințelor, a educației și a condițiilor decente de muncă.

Aceste aspecte le obligă să trăiască în sărăcie și să se confrunte cu discriminarea și cu excluziunea socială.

Sărăcia este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viață considerat acceptabil la nivelul unei colectivități.

Ea implică lipsa unei libertăți fundamentale de acțiune, de alegere și de oportunitate, o lipsă a drepturilor și a resurselor, a sprijinului social.

Sărăcia ne poate afecta pe toți, ea nu ține cont de vârstă, sex, educație, locație geografică sau de religie.

Dependent de un anumit context sociocultural, acest fenomen variază în timp și în spațiu și se distribuie în cadrul societății în funcție de variabile macrosociale: rasa, etnia, sexul, vârsta, statutul ocupațional, statutul matrimonial etc.

Cel mai adesea, persoanele care nu-și pot asigura mijloacele de trai minim necesare sau care sunt oricând în pericol să intre în această categorie sunt cele provenind din gospodăriile mari și din gospodăriile cu copii, mai ales cele cu trei sau mai mulți minori, cele cu nivel scăzut de educație, lucrătorii din sectorul informal, agricultorii în propria gospodărie, șomerii (inclusiv noii șomeri) și casnicele.

Sărăcia afectează fiecare dimensiune a culturii și a societății, include limitarea accesului la servicii ca: educația, sănătatea, luarea deciziilor, precum și lipsa facilităților comunale ca: apa, sistemul sanitar, drumurile, transportul și comunicațiile.

Un om sărac trebuie să facă demersuri pentru ieșirea din mizerie, să-și caute un loc de muncă, să-și facă datoria cu responsabilitate și să se integreze în societate, dacă nu, el poate să cadă în deziluzie și, din aceasta, poate, în beție, violență și acte delincvență.

Tipuri de sărăcie:

  1. sărăcia absolută - când lipsesc mijloacele necesare pentru menținerea vieții, cum ar fi: hrana, îmbrăcămintea, locuința, precum și servicii esențiale oferite de comunitate: apă curentă, canalizare, transport public, servicii de sănătate și educație;
  2. sărăcia relativă - efectul blocării satisfacerii unor necesități, omul se definește sărac prin raportare la ceilalți.

Principalele cauze ale sărăciei sunt:

  • lipsa accesului la educație (școlarizare redusă);
  • structura economică (o repartiție inegală a venitului național, datoriile mari ale statului);
  • războaiele, calamitățile naturale repetate (cutremure, secetă);
  • creșterea intensă a numărului populație, greșelile regimului de conducere (instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic), care pot provoca ridicarea ratei șomajului.

Dacă în țările sărace majoritatea populației este săracă, în țările bogate sărăcia este specifică unor grupuri marginale, unor minorități etnice sau rasiale.

Programele de protecție socială selectivă pot fi folosite cu oarecare succes în țările bogate, unde numărul de posibili beneficiari este redus.

Aceste programe devin însă aproape imposibil de aplicat în țările mai puțin dezvoltate, unde numărul săracilor depășește jumătate din populație.

Sărăcia semnifică și privațiune și inechitate, două situații care, în realitate, pot să nu aibă nicio legătură una cu alta.

Foarte mulți săraci sunt lipsiți de resursele educaționale și culturale necesare unei activități economice.

Serviciile de consiliere, calificare, recalificare etc. pot, în oarecare măsură, să contracareze influența persuasivă a sărăciei.

Costurile sărăciei sunt imense și îngrijorătoare pentru echilibrul societății.

Aceste costuri sunt directe (cheltuielile pentru diferitele programe sociale) și indirecte (deteriorarea stării de sănătate, pierderile de avuție națională datorate subutilizării resurselor umane, reducerea speranței de viață etc.).

Efectele sărăciei sunt: suprapopularea, criminalitatea (unul dintre cele mai vizibile și mai rapide efecte ale sărăcirii populației ar putea fi majorarea ratei criminalității), abandonul școlar (o urmare directă a sărăciei va fi, cel mai probabil, tendința de creștere a ratei de abandon școlar), migrațiile (disponibilitatea mai mare de a pleca în căutare de loc de muncă la mare distanță de localitatea de domiciliu), insecuritatea, exploatarea copiilor, bolile, conflictele etc.

Factorii sărăciei, ca problemă socială: ignoranța (lipsa de informație sau lipsa de cunoștințe), îmbolnăvirea (dacă populația este sănătoasă, economia merge întotdeauna mai bine, sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate), apatia (oamenilor nu le pasă sau se simt atât de slăbiți, încât nu încearcă să schimbe lucrurile), lipsa de onestitate a unor persoane care se află la putere și dependența.

Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de capital, proasta guvernare, lipsa infrastructurii, lipsa de piețe, slăbirea conducerii, lipsa de locuri de muncă, lipsa de pregătire, absenteismul și altele.

Soluția la problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor sărăciei.

Conform datelor Băncii Mondiale, 80% din populația lumii trăiește cu mai puțin de echivalentul la paritatea puterii de cumpărare (PPP) a zece dolari pe zi.

Din aceștia, peste trei miliarde de persoane (adică jumătate din locuitorii planetei) se descurcă cu mai puțin de 2,50 dolari (PPP) pe zi.

Mai mult, 900 de milioane dintre aceștia supraviețuiesc cu mai puțin de un dolar (PPP) pe zi.

Cei mai săraci locuitori ai Terrei locuiesc în Africa Subsahariană, Asia de Sud-Est și America Latină.

Peste 50% din cetățenii unor țări ca Zimbabwe sau Uganda trăiesc cu mai puțin de un dolar (PPP) pe zi și circa 35-40% din nicaraguani sau bengalezi sunt în aceeași situație.

Dar sărăcie severă există și în țările dezvoltate, 11% din canadieni și germani, 12% din americani, 14% din britanici, 20% din spanioli, dar și 7% din irlandezi, 6% din francezi și austrieci și 4% din norvegieni se aflau sub pragul național de sărăcie.

Sărăcia în rândul copiilor se situează la cote îngrijorătoare, iar acest lucru ar trebui să atragă atenția autorităților publice.

Acest eveniment dorește să atragă atenția asupra situației de sărăcie extremă în care se află milioane de copii, mulți copii murind zilnic din lipsa hranei necesare.

Milioane de copii continuă să fie privați de dreptul la educație și mulți alții riscă să abandoneze școala.

Sărăcia afectează copiii din întreaga Uniune Europeană, cu atât mai mult cu cât actuala recesiune economică acutizează sărăcia și mărește numărul celor nevoiași în toate țările membre.

Anul trecut, un raport al Parlamentului European avertiza că, din cele 78 de milioane de săraci ai Europei, 19 milioane sunt copii.

Unul din zece copii din România trăiește în sărăcie absolută.

Ponderea copiilor care trăiesc în sărăcie absolută în România a ajuns la 10,7%, de la 7,8 %, cât era în 2008.

Este afectată dezvoltarea fizică și psihică normală a copiilor, șansele acestora de a parcurge sistemul de învățământ și de a se integra armonios în societate scăzând considerabil.

Deseori, copiii din familiile sărace sunt martori ai violențelor domestice sau victime ale abuzurilor săvârșite de cele mai multe ori chiar de părinți.

Stresul cronic, rezultat al creșterii într-un mediu sărac, are un impact direct asupra creierului, cel mai mult având de suferit capacitatea de memorare a copiilor din familii sărace.

Cu cât un copil își petrece mai mult timp în condiții de sărăcie, cu atât va avea o memorie activă mai slabă, relație de cauzalitate ce poate fi explicată prin nivelul ridicat de stres cronic la care un astfel de copil este expus.

Până în 2020, peste 50 de milioane de persoane nu vor mai avea mâncare suficientă, una dintre cauze fiind creșterea demografică.

În plus, oamenii de știință au avertizat că, din cauza încălzirii globale, ecosistemele din America Latină se vor confrunta cu secete îndelungate, dar și cu inundații severe, situație în care peste 70 de milioane de oameni vor rămâne fără apă potabilă.

Problema va deveni din ce în ce mai gravă până în 2050, când se preconizează o creștere a populației cu o treime.

Încălzirea globală va face ca, până în 2050, 130 de milioane de asiatici să sufere de foame, iar Africa să rămână fără rezerve de grâu, conform unui raport publicat de Organizația Națiunilor Unite.

Cele mai eficiente măsuri de prevenire a sărăciei sunt cele prin care se protejează locurile de muncă existente și se stimulează apariția unora noi.

Combaterea sărăciei reprezintă un pas spre redresarea stării generale de sănătate a populației.

Ca soluții la această problemă globală pot să fie: informarea oamenilor cu privire la sărăcie, implicarea familiilor și comunităților, crearea de locuri noi de muncă prin stimularea antreprenoriatului, accesul mai larg la educație etc.

În România, criza ar putea să trimită sub pragul sărăciei circa un milion de români.

În cel mai mare pericol se află șomerii, lucrătorii din sectorul informal, agricultorii, casnicele și necalificații.

Când economia își va reveni, unul din zece români s-ar putea afla sub pragul sărăciei absolute.

Practic, numărul nevoiașilor din țara noastră aproape că se va dubla numai în doi ani.

Dacă în 1990 sărăcia absolută afecta 7% din populație, în 1995 un sfert din români coborâseră sub acest prag.

După o scădere ușoară, până la 20% în 1996, proporția celor nevoiași a crescut vertiginos, rămânând la peste 30% în perioada 1997-2000.

Începând din 2001 și până anul trecut, rata sărăciei absolute a scăzut în fiecare an, ajungând în 2008 la un nivel de peste șase ori mai mic decât în 2000.

Procentul românilor care trăiesc în sărăcie este în creștere în acest an cu 1,7% față de 2008, ajungând la 7,4%, iar printre cei mai afectați se numără copiii, potrivit Strategiei de parteneriat cu România pentru perioada 2009-2013, realizată de Banca Națională. 43% din numărul de săraci din acest an sunt copiii și tinerii cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani.

Numărul copiilor săraci va crește în acest an cu 96.000, de la 256.000 în 2008.

Un efect al sărăciei va fi creșterea numărului de copii abandonați.

La sfârșitul lui 2010, numărul persoanelor sărace ar putea ajunge la 2-2,25 milioane.

Chiar dacă în 2010, se va înregistra o creștere economică, procesul de sărăcire a populației va continua.

O caracteristică a evoluției ratei sărăciei în România este că aceasta nu depinde doar de performanțele economiei naționale, ci și de cele ale economiilor europene unde imigranții de origine română sunt prezenți în număr ridicat, prin prisma banilor trimiși de aceștia în țară.

Sistemele de protecție socială actuale nu se adresează prea bine sărăciei, iar cheltuielile pentru protecție socială, raportate pe cap de locuitor, sunt, în România, cele mai mici din Uniunea Europeană, iar cheltuielile pentru programe care să țintească reducerea sărăciei sunt foarte mici, dacă se raportează la produsul intern brut (PIB) sau la nevoi.

Politicile privind piața muncii duc în mod direct la reducerea sărăciei, la incluziune socială, la dezvoltare rurală și la dezvoltare regională.

Măsuri active: formarea profesională și ocuparea temporară să se extindă, pentru a include printre grupurile țintă și tinerii, persoanele cu nivel scăzut de instruire și muncitorii necalificați care lucrează ca salariați neînregistrați sau fac agricultură de subzistență în propria gospodărie, cu precădere, din mediul rural și din orașele mici.

Statul trebuie să promoveze forme flexibile de muncă și să încurajeze înregistrarea activităților pe cont propriu, agricole și neagricole.

În combaterea sărăciei, alături de resursele economice, trebuie folosite și resursele noneconomice cum ar fi: participarea socială, forța comunității locale, informarea, atitudinea pozitivă față de asumarea riscurilor, receptivitatea la schimbare, mobilitatea ocupațională etc.

Rețeaua Națională Antisărăcie - Includere Socială (RENASIS) a fost înființată în noiembrie 2007 și are ca principale obiective să aducă problematica sărăciei și a excluziunii sociale în atenția publică, să susțină informarea și conștientizarea cetățenilor români asupra principiilor și mijloacelor specifice de combatere a sărăciei, urmărind întărirea capacității organizațiilor neguvernamentale din România de a acționa în acest sens.

Federația RENASIS este o persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, apolitică și neguvernamentală, cu formă juridică de federație.

Membrii Federației RENASIS vor să afirme, prin activitatea acesteia, că sărăcia și/sau excluziunea nu sunt o problemă doar a individului, ci a societății în ansamblul ei, și ne afectează pe toți, pe toate planurile, și că, pe plan local, sărăcia și excluziunea sunt probleme ale comunității (soluțiile pentru rezolvarea lor trebuie incluse în planurile locale de dezvoltare durabilă).

Federația ONG-urilor pentru Dezvoltare din România (FOND) a organizat campania cu numele "Fii un cetățean global! Ia atitudine împotriva sărăciei!", campanie care are ca punct de pornire acțiunea celor de la Global Call to Action Against Poverty (GCAP).

GCAP este cea mai mare mișcare a societății civile care acționează pentru eradicarea sărăciei și a inegalității, cuprinzând peste 100 de platforme naționale.

Uniunea Europeană participă, prin schimburile comerciale și ajutorul oferit, la lupta împotriva sărăciei și la promovarea dezvoltării globale, căutând să își folosească influența în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, dorind să se asigure de faptul că schimburile mondiale sunt supuse unor practici echitabile și că globalizarea prezintă avantaje pentru toate națiunile.

În fiecare an, Consiliul Europei organizează o ceremonie în fața unei reproduceri de pe dala comemorativă care simbolizează respingerea sărăciei, care este situată în piața din fața Palatului Europei de la Strasbourg.

Consiliul Europei dispune de numeroase texte cu privire la combaterea sărăciei, printre care Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care enunță drepturile și libertățile fundamentale, și Carta Socială Europeană, care tratează drepturile sociale și, în special, dreptul la protecție împotriva sărăciei și dreptul la locuință.

2010 va fi Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. 78 de milioane de persoane din Uniunea Europeană, adică 16% din populație și 19% din copii, sunt expuse, în prezent, riscului sărăciei.

Se consideră că o persoană este expusă riscului sărăciei atunci când trăiește dintr-un venit care se situează sub 60% din valoarea mediană a venitului per gospodărie din țara sa.

Pe întregul teritoriu al UE, pe tot parcursul anului 2010, vor avea loc evenimente care vor arăta diversele aspecte ale sărăciei și ale excluziunii în Europa.

Anul european 2010 are drept obiective: recunoașterea drepturilor și a capacității persoanelor excluse de a deține un rol activ în societate, consolidarea angajamentului tuturor factorilor politici majori de a întreprinde acțiuni mai eficiente, promovarea coeziunii sociale și difuzarea practicilor de succes cu privire la incluziune.

Majoritatea programelor sociale se concentrează asupra prevenirii intrării altor persoane sau chiar a altor grupuri în rândurile populației sărace.

Soluția optimă în lupta împotriva sărăciei nu o reprezintă sporirea cheltuielilor statului pentru protecția săracilor, ci investirea în economie și în resurse umane, în maximizarea posibilității oferite de către societate fiecăruia de a putea să producă și să câștige.

Este nevoie de un program politic coerent antisărăcie, care trebuie să se bazeze pe concluziile analizei riscurilor și categoriilor (persoane, grupuri, comunități) celor mai expuse acestor riscuri.

Răspunzând riscurilor celor mai importante, ar fi nevoie de: programe de dezvoltare comunitară, cursuri de (re)calificare, un sistem mai eficient pentru acordarea pensiilor, diversificarea gamei de alocații familiale alimentare, programe de educație compensatorie etc.

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei dorește să atragă atenția asupra nevoii de a eradica sărăcia.

Sărăcia poate fi eradicată, deoarece există suficiente resurse, umane și materiale, pentru fiecare persoană în parte pentru a duce un trai decent.

Pentru eradicarea sărăciei este necesar să fie respectate drepturile economice, sociale și culturale, cum ar fi dreptul la asistență medicală, educație și locuință, pe lângă drepturile civile și politice.

Gheorghe Pop (PSD+PC) - declarație politică despre Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Gheorghe Pop:

Declarația politică este intitulată "Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei".

Stimați colegi,

În fiecare an, pe 17 octombrie este marcată Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei.

Inițiativa aparține organizației nonguvernamentale "Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții - Lumea a patra", cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) a hotărât, prin Rezoluția 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei.

În anii '90, ONU a acordat o atenție sporită acestei teme.

Eradicarea sărăciei constituie tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000.

În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic și economic al umanității".

Organizațiile nonguvernamentale invită toate statele să decidă ca această zi să fie dedicată prezentării și promovării, potrivit specificului fiecărei țări, de acțiuni concrete pentru eradicarea sărăciei.

În țările în curs de dezvoltare, acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate a dezvoltării.

La început de mileniu, un pământean din patru trăiește cu mai puțin de un dolar pe zi.

În toată lumea sunt 1,2 miliarde de săraci, pragul stabilit pe plan internațional pentru a desemna sărăcia este de 2 dolari pe zi.

Printre cauzele acestui fenomen se numără, evident, și conflictele armate, dezastrele naturale, corupția și indiferența autorităților.

În ultimii 15 ani, statele sărace din Africa au primit ajutoare materiale și financiare de peste 300 de miliarde de dolari.

În aceeași perioadă, o sumă cel puțin egală a fost cheltuită în războaie, în loc să fie investită în infrastructură, în sănătate sau în educație.

Sărăcia este ca o plagă pentru populație.

Sărăcia sau, mai bine zis, starea de sărăcie care există și la noi în țară apasă greu pe umerii noștri, ai parlamentarilor, ai oamenilor politici și, în mod special, pe umerii celor aleși.

Noi suntem aleșii cetățenilor români și trebuie să tratăm cu echitate și simț de răspundere atât pe cel sărac, cât și pe cel mai puțin sărac.

Acum, în vremuri de criză economică, dragi colegi, aplecarea spre rezolvarea problemelor financiare ale țării noastre și ale alegătorilor noștri este o datorie în sine și, nu în ultimul rând, o datorie ce ține de sănătatea sufletească a fiecăruia.

Vă mulțumesc.

Mihăiță Găină (PSD+PC) - declarație politică intitulată 17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Mihăiță Găină:

Declarația politică se intitulează "17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei".

În fiecare an, pe 17 octombrie este marcată Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei.

Inițiativa aparține organizației nonguvernamentale "Ajutor pentru toții dezmoșteniții sorții - Lumea a patra", cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski.

Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a hotărât, prin Rezoluția nr. 47/196 din 22 decembrie 1992, marcarea Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei.

În anii '90, ONU a acordat o atenție sporită acestei teme.

Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000.

În ajunul Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei, miniștri din întreaga Uniune Europeană participă la o reuniune la nivel înalt dedicată luptei împotriva sărăciei și promovării incluziunii sociale.

Anul 2010 va fi Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale, iar reuniunea din 17 octombrie de la Marsilia marchează începutul pregătirilor în întreaga Europă.

ONG-uri, autorități locale și toți cei care își desfășoară activitatea în domeniul luptei împotriva excluziunii sunt invitați să participe la campanie.

Comisarul pentru afaceri sociale, Vladimir Špidla, a afirmat: "Europa este una dintre cele mai bogate regiuni din lume și, cu toate acestea, 78 de milioane de persoane sunt expuse riscului de sărăcie.

Este absolut inacceptabil.

Trebuie să facem mai mult și să ne schimbăm abordarea.

Uniunea Europeană, guvernele naționale și cetățenii, deopotrivă, pot și trebuie să ia măsuri pentru a eradica sărăcia.

După opt ani de la prima Strategie europeană pentru incluziunea socială, a venit momentul să reafirmăm angajamentul Uniunii Europene față de acest obiectiv important."

Anul european 2010 are drept obiective: recunoașterea drepturilor și a capacităților persoanelor excluse de a deține un rol activ în societate; sublinierea responsabilității tuturor membrilor societății în ceea ce privește lupta împotriva sărăciei; promovarea coeziunii sociale și difuzarea practicilor de succes cu privire la incluziune; consolidarea angajamentului tuturor factorilor politici majori de a întreprinde acțiuni mai eficiente.

Organizațiile nonguvernamentale invită toate statele să dedice această perioadă prezentării și promovării, potrivit specificului fiecărei țări, de acțiuni concrete pentru eradicarea sărăciei.

În țările în curs de dezvoltare, acest fapt a devenit o necesitate și o prioritate a dezvoltării.

Sărăcia este o problemă vizibilă în societatea românească.

Contextul tumultuos al planului economicofinanciar și al celui politic creează un spațiu propice expansiunii acestei boli sociale care generează, inevitabil, excluziunea socială.

Este timpul să tragem semnalul de alarmă și să ne aliniem statelor Uniunii Europene în vederea conturării unor arme adecvate în lupta cu sărăcia.

A sosit momentul să ne detașăm de conștientizarea problemei, pentru a ne-o asuma corespunzător.

Corneliu Grosu (PSD+PC) - declarație politică având ca titlu Despre aducerea în dezbaterea publică a legalizării prostituției (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Corneliu Grosu:

Declarația politică este intitulată "Despre aducerea în dezbaterea publică a legalizării prostituției".

Am fost surprins, zilele trecute, de interesul deosebit arătat de cetățenii circumscripției electorale pe care o reprezint în Senatul României sugestiei survenite în urma elaborării raportului Comisiei prezidențiale pentru analiza riscurilor sociale și demografice, aceea de legalizare a prostituției în România.

Preluarea concluziilor raportului de către presă a adus în fața cetățenilor, într-o formă brutală, această posibilitate, privându-i frustrant de exprimarea în mod direct a opțiunilor asupra ei.

Acesta este motivul pentru care am decis să pun în discuție în fața Senatului acest subiect.

Existența fenomenului, profitul realizat de către stat în urma legalizării acestuia și a taxării lui, a scoaterii lui din economia neagră și posibilitatea controlului său sunt argumentele aduse în sprijinul legalizării.

Ele au fost coroborate cu realitățile legislative din țări ale Uniunii Europene precum Olanda, Germania, Belgia, Austria, unde prostituția este legală și reglementată.

Ar exista astfel, spune raportul, un precedent pentru legalizarea prostituției, într-o logică a celui slab: e voie de la stăpânire - sau, în cazul de față, stăpânirea nu are o politică unitară -, deci putem și noi.

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a argumenta contrariul și pentru a invita la o dezbatere serioasă asupra acestei propuneri venite din partea Președinției.

Folosind comparația, observ că țări precum Suedia, Franța, Statele Unite ale Americii și atâtea altele s-au situat în mod decis de cealaltă parte a baricadei în ceea ce privește legalizarea prostituției.

Motivațiile acestora sunt diverse.

Ele vin, în unele cazuri, din sfera drepturilor omului, alteori sunt de ordin moral sau rezultă în urma experienței acumulate ca urmare a legiferării prostituției de către alte state.

Posibilitatea controlului bolilor cu transmitere sexuală, limitarea traficului de persoane, limitarea agresiunilor de natură sexuală au fost motive suficiente pentru decizia legalizării prostituției.

Toate aceste fenomene însă sunt observate, în continuare, de către statele care au adoptat legislații permisive.

Se vorbește des despre dreptul femeii/dreptul persoanelor de a alege să practice această "meserie".

Se vorbește mult mai rar despre factorii care conduc la această alegere.

Studiile arată că libertatea acestei alegeri este, în majoritatea cazurilor, condiționată de factori externi.

După cum observă chiar raportul comisiei, persoanele care practică prostituția provin, în majoritate, din mediul rural, din zone sărace, au o educație precară și sunt victime ale violenței și agresiunilor de natură sexuală.

Schimbarea percepției populației prin educarea acesteia nu doar asupra prostituției, în general, dar și asupra femeilor care practică prostituția — acestea sunt considerate infractori, ele violează normele sexuale, transmit boli —, percepția trebuia nuanțată.

Educația, protecția socială, o atenție sporită acordată drepturilor femeii, protecției acesteia, eficientizarea accesului la informații despre bolile cu transmitere sexuală pot înlocui propunerea de legalizare a prostituției.

Argumentul economic pare însă să aibă o importanță majoră.

În timp ce educația sau protecția socială implică un angajament financiar serios din partea Guvernului, legalizarea prostituției ar aduce, se precizează, un câștig statului, prin scoaterea acesteia din economia subterană și taxarea ei.

Turismul sexual pe care țări vecine îl practică cu succes s-ar putea astfel alătura turismului religios pe care ministerul îl promovează astăzi.

Implicarea instituțiilor religioase în dezbaterea asupra legalizării prostituției a putut fi observată în aceste zile.

Este regretabil că specialiști în etică, teologi, personalități ale vieții religioase nu au fost invitați să își exprime punctul de vedere asupra raportului.

Această dezbatere nu este doar una a cifrelor, a statisticilor, a modelelor occidentale.

Dezbaterea pierde o miză etică, ea trebuind să presupună și definirea unui profil moral al cetățeanului acestei țări.

Vă invit să vă implicați punctual în această dezbatere, să încercăm să scoatem subiectul din sfera ridicolului și a absurdului, unde a fost târât în aceste ultime zile.

Poate servi ca punct de plecare pentru o discuție despre educație, drepturile omului, protecție socială, poate fi un bun mod de a înțelege și a dezbate rolul statului, nivelul și modalitatea de implicare a acestuia în viața de zi cu zi a cetățeanului.

În același timp, poate fi și un bun moment de analiză a poziției noastre fruntașe pe harta traficului de persoane și a comerțului sexual.

Vă mulțumesc.

Nicolae Moga (PSD+PC) - declarație politică cu titlul «Singur împotriva tuturor sau adevărata soluție imorală a președintelui» (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Nicolae Moga:

Declarația politică se intitulează "«Singur împotriva tuturor» sau adevărata «soluție imorală» a președintelui".

Ne aflăm din nou, cu toții, la ceas de răscruce.

La fel ca într-un joc de șah cu parteneri de calibru, situația a fost răsturnată în favoarea adevăratei majorități politice.

Un guvern de operetă, încropit doar pentru a permite "respirația gură la gură" a unor protagoniști anemici, a fost înlăturat democratic de pe scena națională.

Mai rău este faptul că soarta țării pare a se juca la ruleta rusească.

Pistolul îl ține jucătorul principal al momentului, care se așază, din nou, singur împotriva tuturor, împotriva curentului și a interesului public.

Obișnuim să îi numim pe cei care luptă pentru o cauză dreaptă eroi și să-i privim cu admirație.

De data aceasta, deși luptă cu disperare pentru a ieși dintr-o încercuire pe care el însuși a produs-o, președintele nu ne apare în postura de erou, ci de antierou. "Corriere della Serra" îl citează printre mai-marii lumii care și-au propulsat membri ai familiei în primele rânduri, fie ale afacerilor, fie ale politicii, adică în "liga mare".

Cum au reacționat tinerii socialiști francezi când au aflat că Președintele Franței îi dăruiește fiului său, Jean Sarkozy, cheile unui imperiu financiar din centrul Parisului? Au făcut, în ironie, cereri de adopție, afirmând că ar fi suficient să se numească la fel ca președintele în exercițiu pentru a scăpa de sărăcie.

La noi, "Paris Hilton a României", cum este supranumită, tot ironic, mezina președintelui nostru, se află în Parlamentul European pentru a-și demonstra calitățile politice.

E drept, față de băiatul lui Sarkozy, despre care se spune că are doar două semestre de Drept, ea are un singur semestru la o universitate de prestigiu americană.

Vă amintiți că și în acest caz a fost un întreg scandal în care domnul președinte a declarat că studiile fiicei, în întregime, au fost efectuate în SUA, și a revenit, ulterior, cu o dezmințire.

Mai rău este faptul că ne-am obișnuit cu scuzele sau dezmințirile Domniei Sale, ne-am obișnuit cu faptul că nu-și respectă cuvântul, dar să alegi chiar Constituția drept document de citat pentru niște declarații fără suport legitim, mi se pare o încercare de fraudare a bunului-simț.

Domnul președinte are angajați experți în dreptul constituțional, experți pe care nici măcar nu-i consultă, aceștia fiind expuși, la rândul lor, ridicolului când sunt întrebați dacă declarațiile șefului statului au trecut, măcar de formă, și prin filtrul lor.

De curând, cifra șapte, pentru care se pare că președintele-jucător manifestă o adevărată obsesie, a făcut deliciul speculațiilor analiștilor politici și ale presei, în general.

Se pare că cineva se joacă de-a Creația, despre care știm că a avut nevoie tot de șapte zile pentru a lua naștere.

Cert este că, a doua zi după declarația incendiară cum că, teoretic, președintele ar putea dizolva Parlamentul pe data de 7 decembrie, a venit și retractarea, un fel de: "Am greșit, asta este!"

Să vedem ce prevede, de fapt, Legea fundamentală a țării, ajunsă un fel de rețetar pentru oamenii politici în dificultate, la fel ca și Curtea Constituțională, care muncește din greu pentru a soluționa contestații de importanță majoră.

Printre acestea, Curtea se va pronunța în curând și asupra organizării referendumului, piesă de rezistență care va consemna, probabil, viitorul regim constituțional al țării.

Revenind la Constituție și la referirea președintelui la ea, articolul 89 alin. (1) îl contrazice pe de-a-ntregul: "După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură."

Alin. (3) conține de la bun început o negație care dărâmă întregul eșafodaj construit de președinte: "Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României."

Așadar, chiar dacă acel calcul făcut de protagonistul nostru se referea la împingerea la extrem a dreptului de a mai decide asupra sorții Parlamentului și după alegerea noului președinte, până la depunerea jurământului de către acesta, Constituția îl contrazice.

Până atunci, premierul desemnat de președintele Băsescu se bucură de susținere zero în Parlament, după cum afirma unul dintre membrii majorității parlamentare nou-formate după victoria moțiunii de cenzură.

Nu neagă nimeni că dreptul constituțional al președintelui este acela de a desemna premierul, dar nu este moral să facă acest lucru sfidând opinia majorității partidelor politice.

Dacă actualul premier nu va găsi susținerea necesară, președintele va face a doua propunere, iar aceasta va fi una politică pură.

Bănuim de la ce partid.

Criza de autoritate a președintelui este însă departe de a se fi încheiat. Și, mai mult decât atât, se prefigurează faptul că o să-l coste mult.

Vă mulțumesc.

Cornel Popa (PNL) - declarație politică intitulată Toamna se numără...gafele (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Cornel Popa:

Declarația politică este intitulată "Toamna se numără... gafele".

Stimați colegi,

Știam o vorbă din bătrâni care spunea că toamna se numără bobocii.

Iată că noi am ajuns la final de toamnă, dar nu contabilizăm boboci, realizări și motive de bucurie, ci gafe în număr mare și neîmpliniri ale Guvernului, ale președintelui și ale luptei cu criza, dacă putem să spunem așa măsurilor guvernamentale.

Campania de toamnă de anul acesta adună un număr record de ordonanțe neconstituționale, care nu îi fac pe guvernanți nici măcar să roșească.

Domnul Boc face, în continuare, turul de onoare al televiziunilor, în calitatea sa interimară, în loc să repare cumva greșelile făcute.

Poate că Domnia Sa își va găsi un post de consilier la Cotroceni, pe probleme constituționale, acolo unde Constituția este citită și înțeleasă în cheia proprie a președintelui.

Recolta de toamnă continuă cu o premieră și în activitatea Parlamentului: nicicând nu a fost această instituție fundamentală a țării atât de batjocorită.

Situația ingrată în care au fost puși colegii deputați, de a fi sfidați pur și simplu de miniștrii Cabinetului Boc, este, într-adevăr, o culme a lipsei de bun-simț.

Nici nu mă mir, de fapt, că am ajuns aici.

Politica dâmbovițeană a devenit, încet, o arenă în care se luptă politicieni-jucător și combatanții acestora.

La acest stadiu suntem astăzi, după ani de provocări la care Călin Popescu- Tăriceanu nu a răspuns, la care Partidul Național Liberal a preferat să nu dea satisfacție.

Însă se pare că decența nu a putut face față valului de politică murdară pe care călătorește nestingherit șeful statului. Și, astfel, s-a trecut la o altă etapă: răspunsul cu aceeași monedă, dar cred, uneori, că pierdem din vedere limitele și încălcăm flagrant regulile elementare de bun-simț.

Cred că acest lucru îl simt românii, alegătorii care vor sancționa pe 22 noiembrie comportamentul deviant al unor candidați.

Bunul-simț este mai mult decât un slogan în această campanie electorală, este o necesitate.

Am ajuns deja prea departe cu exagerările de tot felul și cu lupta politică.

Suntem la câteva zile distanță de startul oficial al campaniei și știu că în perioada următoare subiectul va fi pe buzele tuturor.

De aceea, îmi exprim deschiderea către a face oamenii să înțeleagă ce votează, cum votează, pe cine votează.

Voi face acest lucru luând la pas județul meu, Bihorul, așa cum fac, de altfel, în fiecare săptămână, însă acum vom vorbi despre România de peste cinci ani.

Cred că de aici trebuie să plecăm cu discuțiile: unde am vrea să fim, ca națiune, peste cinci ani. Și, după ce conturăm portretul României de atunci, vom ști cine va fi președintele care poate să împlinească dorința noastră.

Vă mulțumesc.

Marius Petre Nicoară (PNL) - declarație politică având ca titlu Întotdeauna contra (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Marius Petre Nicoară:

Declarația politică se intitulează "Întotdeauna contra".

Mă bucur că încă mă adresez dumneavoastră, stimați colegi.

"Încă" este un termen relativ, pentru că am auzit formula "alegeri anticipate" de prea multe ori în aceste zile.

Dar nu mă miră, se continuă, de fapt, campania electorală a actualului președinte, care nu face decât să ducă mai departe o temă generoasă: ura împotriva clasei politice, în special împotriva parlamentarilor, acele ființe care trândăvesc pe banii poporului, dar pe care le pune la respect candidatulpreședinte.

O altă idee ceva mai nouă a acestei campanii este cum să fii contra, cum să respingi tot ce spun partidele, altele decât PD-L, cum să duci ambiția personală de a nu pierde nicio bătălie pe cele mai impunătoare culmi.

Stimați colegi,

S-a comentat mult asupra deciziei domnului Băsescu de a fi împotriva propunerii majorității parlamentare.

Nu reiau argumentele care susțin, pe drept cuvânt, că avem de-a face cu cel mai periculos joc politic, periculos pentru România, insist însă asupra ideii de contradicție, de dragul căreia președintele sacrifică stabilitatea economică și socială.

În alegerea premierului, era imposibil ca Domnia Sa să ia o decizie în acord cu majoritatea, în spiritul Constituției, pe care atât de pătimaș o invocă de fiecare dată.

Nu ar fi fost Traian Băsescu dacă accepta propunerea PNL, PSD, UDMR și a minorităților naționale.

Așadar, lupta continuă.

Mi-e teamă însă că ceea ce vede populația la televizor este doar vârful aisbergului.

În adâncuri se fac adevăratele jocuri, acolo unde s-a încercat și coruperea parlamentarilor la votul moțiunii și acolo unde s-a și reușit în unele cazuri.

Ne așteaptă vremuri foarte grele, timp în care românii se vor revolta pentru că ratele cresc, pentru că alimentele se scumpesc și pentru că îi va aduce pe culmile disperării cearta necontenită pe putere, privilegii și Constituție.

Cineva îmi spunea, zilele trecute, că resimte atmosfera creată ca pe aceea din anii '90, că nesiguranța și neîncrederea au atins cote alarmante și că românului îi este frică deja de alegerile pe care le are de făcut, este debusolat și nu știe pe cine să mai creadă.

Fac apel la dumneavoastră, cei care alcătuiți clasa politică, să nu mai alarmați populația, să cântăriți atent declarațiile pe care le faceți și să încercați să temperați cearta aceasta care pare că nu se mai termină.

Suntem foarte aproape de începerea campaniei pentru prezidențiale, de aceea insist și mai mult pe ideea de decență și bun-simț.

Vă mulțumesc.

Paul Ichim (PNL) - declarație politică cu titlul 17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei (declarație politică neprezentată în plen);

Domnul Paul Ichim:

Declarația politică este intitulată "17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei".

Aproximativ jumătate din populația lumii trăiește cu mai puțin de 2 dolari/zi, dar un miliard trăiește cu mai puțin de un dolar/zi.

"Situația nu poate fi modificată decât prin apariția unor locuri de muncă stabile și productive, reguli echitabile și respectarea drepturilor fundamentale la locul de muncă."

(liderul sindical Bogdan Hossu, în 2008).

Soluțiile identificate și propuse de el sunt:

  • salarii crescute;
  • locuri de muncă independente;
  • accesul la servicii financiare, la formare și educare;
  • politici de școlarizări;
  • eliminarea muncii forțate a copiilor.

Cu acea ocazie, Marian Sârbu, fost ministru al muncii, familiei și protecției sociale, declara:

  • trebuie create locuri de muncă, altfel crește riscul să devenim o națiune de asistați social;
  • se impune angajarea tinerilor, a persoanelor între două vârste, a femeilor, oricând, astfel crește rata populației active.

Datele din 2008 arătau că în România erau 15 milioane de persoane în vârstă apte de muncă, dintre acestea fiind ocupate numai 8,8 milioane, iar salariate, cel mult 4,7 milioane.

Banca Mondială estimează că sărăcia în România va crește în acest an cu 1,7% față de 2008, la 7,4%, iar printre cei mai afectați sunt copiii:

  • proporția sărăciei printre copii (sărăcia absolută) este anticipată să urce la 10,7% în 2009, față de 7,8% în 2008;
  • câmpurile cele mai vulnerabile, pentru sărăcia absolută, se găsesc în mediul rural, iar aici, copiii proveniți din familii numeroase, tinerii, romii, șomerii și lucrătorii în agricultură.

Se așteaptă ca avansul sărăciei să fie mai mare în mediul urban decât în cel rural (în acest moment).

În 2008, numai 5,7% din populația României trăia în sărăcie, după ce creșterea economică din anii anteriori a scos din sărăcie sute de mii de oameni.

Numărul românilor care trăiau în sărăcie absolută scăzuse de la 2,1 milioane de persoane la 1,2 milioane în 2008.

România are cele mai mici cheltuieli de protecție socială din Uniunea Europeană.

Banca Mondială sesizează aceste lucruri.

Cheltuielile pentru programe care țintesc reducerea sărăciei sunt factori mici, raportați la PIB sau la nevoi, și au scăzut dramatic în ultimul an.

După statistici mai vechi (apărute în 2003-2004), erau raportate următoarele ierarhii:

  • sărăcie după etnie: romi, români, celelalte etnii (în afară de maghiari), maghiari;
  • urban/rural - conduce ruralul detașat;
  • după regiunile țării, de la primul loc spre cel mai scăzut procent de sărăcie:
  • nord-estul țării (Botoșani);
  • sud-vestul țării (Oltenia);
  • sudul țării apropiat de sud-estul țării;
  • centrul țării;
  • vestul țării (Banat);
  • nord-vest (Baia Mare);
  • București.

Un studiu efectuat în 2007 de barometrul de opinie publică al Fundației Soros arăta că rata sărăciei absolute în România era comparabilă cu cea din unele state din Uniunea Sovietică.

Înțeleg că un europarlamentar, Corina Crețu, pe baza datelor descrise mai sus, a susținut o luare de cuvânt în Parlamentul European, unde a avertizat că 1 din 10 copii români trăiește în sărăcie absolută.

Impactul asupra sănătății fizice și psihice nu mai este de comentat, dar apar probleme deosebite de școlarizare, educaționale și, implicit, de integrare socială.

Raportată la Europa, sărăcia absolută afectează și state europene care nu s-ar crede că ar trebui să fie pe listă alături de statele nou-integrate din est: în Germania 1 din 6 copii germani trăiește în sărăcie.

La nivelul Europei, din 78 de milioane de săraci, 19 milioane sunt copii.

Am relatat date statistice din 2007-2008 și le-am raportat la studiul și prognoza făcute de Banca Mondială pentru România în 2009.

În momentul aprobării bugetului în 2009, am intervenit și am constat că nu sunt investiții majore în România, mai ales în Moldova, care ar oferi locuri de muncă și care ar deveni primul program de luptă împotriva sărăciei.

Am pierdut un an de potențiale investiții, am împrumutat o sumă enormă de la FMI, peste posibilitățile economice actuale ale țării, acoperind salarii și pensii doar pentru liniștea candidatului de la Cotroceni.

Nu am înțeles ce reforme deosebite au fost făcute în România în 2009, decât un scandal continuu pentru alegeri.

Când 10% din populația tânără a României, needucată, marginalizată social, neintegrată, apropiată de infracționalitate, va fi pe străzile țării, ne vom reproșa că anul 2009 (parțial, independent de noi, dar și cu largul concurs al guvernanților) se va înscrie la cea mai mare catastrofă socioeconomică din ultimele decenii.

Ca un paradox al țării noastre, toate țările europene au preocupări în domeniu, se îngrijorează pentru viitor, propun programe, doar noi avem grija "vrăjelilor" făcute de "chiriașul"

de la Cotroceni.

Puiu Hașotti (PNL) - declarație politică referitoare la prezența domnului Traian Băsescu la emisiunile radiotelevizate (declarație politică neprezentată în plen)

Domnul Puiu Hașotti:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Acum câțiva ani, tot într-o declarație politică de la tribuna Senatului, comparam apetența nestăvilită pentru apariții radiotelevizate - în direct și la ore de maximă audiență - a Președintelui României cu practica unui anume șef de stat din America Latină, care, dincolo de orientarea sa politică apăsat marxist-leninistă, s-a făcut cunoscut prin show-urile sale mediatice menite, în pură concepție populistă, a întreține "dialogul" conducător - conduși.

Nu-mi imaginam însă, la acel moment, că voi vedea în România democratică și parte a comunității europene acel "model" sud-american aproape depășit de prezența cvasiobsesivă a domnului Traian Băsescu în peisajul nostru radiotelevizat.

Am în vedere cele întâmplate cam în ultimele 10 zile, perioadă în care, fără să am la dispoziție o monitorizare cuprinzătoare, am impresia că președintele Băsescu a scăpat doar posturile de nișă care, nu-i așa?, nu sunt, prin definiție, capabile de a-i asigura șefului statului condițiile optime pentru practicare ocupației sale preferate: a fi în direct cu românii.

De la emisiuni de divertisment - atent regizate și destinate a-l umaniza și mai mult pe cel care ni se înfățișează un simplu om dintre oamenii simpli - și până la lungi și repetitive monologuri deghizate în interviuri, cred că toată gama posibilă de ipostaze radiotelevizate a fost pusă la bătaie de (încă)

Președintele României.

În această cascadă (unii mai malițioși ar spune tsunami) de prezențe mediatice - doar aparent motivate de criza politică în care ne aflăm și care, în mare parte, a fost generată de el însuși -, președintele Traian Băsescu, trecând de la atitudinea lejeră de "băncos" (cam fără sare și piper), care face deliciul mahalalei, la cea de încrâncenat om de stat preocupat, clipă de clipă, numai și numai de soarta țării și a cetățenilor ei, președintele, așadar, a dat un recital de "one-man show", care, cine știe?, poate va fi încununat cu vreun premiu de prestigiu la nu știu ce festival internațional de gen.

Doamnelor și domnilor colegi, Față de această situație, te și întrebi: oare când mai are timp domnul Băsescu și de îndeplinirea responsabilă a atribuțiilor ce-i revin în înalta demnitate de stat deținută?

Dar parcă și mai abitir te întrebi dacă, în contextul gravei crize politico-economice pe care o traversăm în rând cu alții și al impasului politic intern din aceste zile, o țară ca România, aflată încă la mare distanță de limanul de prosperitate și bunătate la care năzuim cu toții, poate fi condusă numai printr-un șuvoi de vorbe radiotelevizate. Și, atenție, nu mai insist asupra faptului că multe dintre aceste vorbe sunt fie contradictorii (sau, pentru a-l cita pe însuși președintele, sunt "erori de exprimare"), fie amenințări voalate la stabilitatea sistemului parlamentar constituțional, fie mesaje electorale formulate când încă, furând startul, domnul Traian Băsescu nici nu și-a oficializat candidatura și nici nu a intrat, alături de ceilalți competitori, în campania electorală propriu-zisă pentru prezidențiale.

Acesta să fie oare bunul-simț la care (cam fraudulos, zic eu) ne îndeamnă să facem apel președintele în exercițiu?

Am mari rezerve, dar am și o mare speranță: bunul-simț - una dintre trăsăturile funciare ale fibrei noastre naționale - este cel care îi va da o lecție de neuitat (și perfect meritată)

domnului Traian Băsescu la alegerile de la orizont.

Victoria bunului-simț este tot ceea ce așteaptă o țară și o națiune care, dacă vor să aibă un viitor, trebuie să iasă din "zodia marii trăncăneli demagogico-paternaliste".

   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București sâmbătă, 22 februarie 2020, 18:53
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro