Doina Silistru
Doina Silistru
Sittings of the Senate of October 19, 2009
Abstract of the sittings
Full-text of the sittings
Published in Monitorul Oficial no.135/29-10-2009

Parliamentary debates
Calendar
- Chamber of Deputies:
2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003 2002 2001
2000 1999 1998
1997 1996
Query debates
for legislature: 2020-present
2016-2020
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996

Meetings broadcast

format Real Media
Last meetings
25-11-2021
25-11-2021 (joint)
24-11-2021 (joint)
23-11-2021
22-11-2021
15-11-2021 (joint)
09-06-2021 (joint)
11-05-2021
Video archive:2021 2020 2019
2018 2017 2016
2015 2014 2013
2012 2011 2010
2009 2008 2007
2006 2005 2004
2003
You are here: Home page > Parliamentary Business > Debates > Calendar 2009 > 19-10-2009 Printable version

Sittings of the Senate of October 19, 2009

  1. Declarații politice prezentate de doamnele și domnii senatori:
  1.23 Doina Silistru (PSD+PC) - declarație politică intitulată "17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei" (declarație politică neprezentată în plen);

Doamna Doina Silistru:

Declarația politică este intitulată "17 octombrie - Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei".

În anul 1992, Adunarea Generală a ONU a salutat faptul că unele organizații neguvernamentale, la inițiativa uneia dintre ele (Mișcarea Internațională "Ajutor pentru toți dezmoșteniții sorții - Lumea a patra", cu sediul în Franța, fondată de preotul Joseph Wresinski), au sărbătorit ziua de 17 octombrie drept Zi Mondială pentru Eradicarea Sărăciei Extreme.

Drept urmare, Adunarea Generală a ONU a decis ca la această dată să se sărbătorească Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei, Rezoluția 47/196 din 22 decembrie.

Scopul acestei zile este să atragă atenția asupra nevoii de a eradica sărăcia în toate țările lumii și, mai ales, în cele în curs de dezvoltare, nevoie care a devenit o prioritate a dezvoltării.

Tema Zilei Internaționale pentru Eradicarea Sărăciei din acest an este "Copiii și familiile iau atitudine împotriva sărăciei".

Pentru această zi, Națiunile Unite invită atât guvernele, cât și ONG-urile din statele membre să desfășoare activități care să aducă în atenția opiniei publice pericolul pe care îl reprezintă sărăcia în rândul categoriilor de persoane vulnerabile, precum copiii și pensionarii.

Eradicarea sărăciei a constituit tema comună a mai multor conferințe ale Națiunilor Unite și a celor două reuniuni la nivel înalt privind dezvoltarea socială, organizate în martie 1995 și în iunie 2000.

În 1995, Adunarea Generală a proclamat perioada 1997-2006 ca Primul deceniu al Națiunilor Unite pentru stoparea sărăciei, având ca temă "Eradicarea sărăciei - un imperativ etic, social, politic și economic al umanității".

Eradicarea sărăciei severe este primul dintre cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), prezentate în cadrul "Declarației Mileniului", în septembrie 2000, la Summitul Mileniului.

A fost stabilit un set de ținte de dezvoltare în problema sărăciei globale: eradicarea sărăciei extreme (se urmărește înjumătățirea numărului de oameni care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi până în 2015), posibilitatea copiilor de a urma școala primară, reducerea mortalității infantile, reducerea mortalității materne, combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli degenerative, dezvoltarea parteneriatelor globale pentru dezvoltare.

Birourile Națiunilor Unite, împreună cu Millennium Campaign și cu organizațiile neguvernamentale partenere, mobilizează oameni din întreaga lume care să se ridice și să ceară acțiune în stoparea sărăciei.

După un an în care progresul în eradicarea sărăciei globale s-a transformat, de fapt, în regres, milioane de oameni s-au întâlnit peste continente, culturi și fusuri orare pentru a cere în termeni categorici guvernelor lor: "Puneți capăt sărăciei acum!".

Definirea sărăciei, atât din perspectivă economică, cât și din cea socioculturală, se regăsește și în documentele Uniunii Europene, precizată încă din 1984: "Vor fi considerate sărace persoanele, familiile sau grupurile de persoane ale căror resurse materiale, culturale și sociale sunt atât de limitate încât le exclud de la modul de viață minim acceptabil în țara în care trăiesc."

Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație din cadrul ONU, definește sărăcia ca pe un indice rezultat din raportul dintre venitul mediu pe glob pe cap de locuitor și venitul mediu (salariul mediu) pe cap de locuitor al țării respective.

Sărăcia este un subiect vechi de când lumea și la fel de prezentă peste tot: și în lumea civilizată, ca și în lumea a treia.

Sărăcia reprezintă încă o problemă globală, în ciuda progresului pe parcursul ultimelor decenii.

Potrivit "Proclamației universale a drepturilor omului", fiecare persoană are dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa și a propriei familii.

Milioane de persoane se confruntă cu foametea, cu lipsa locuințelor, a educației și a condițiilor decente de muncă.

Aceste aspecte le obligă să trăiască în sărăcie și să se confrunte cu discriminarea și cu excluziunea socială.

Sărăcia este o stare de lipsă permanentă a resurselor necesare pentru a asigura un mod de viață considerat acceptabil la nivelul unei colectivități.

Ea implică lipsa unei libertăți fundamentale de acțiune, de alegere și de oportunitate, o lipsă a drepturilor și a resurselor, a sprijinului social.

Sărăcia ne poate afecta pe toți, ea nu ține cont de vârstă, sex, educație, locație geografică sau de religie.

Dependent de un anumit context sociocultural, acest fenomen variază în timp și în spațiu și se distribuie în cadrul societății în funcție de variabile macrosociale: rasa, etnia, sexul, vârsta, statutul ocupațional, statutul matrimonial etc.

Cel mai adesea, persoanele care nu-și pot asigura mijloacele de trai minim necesare sau care sunt oricând în pericol să intre în această categorie sunt cele provenind din gospodăriile mari și din gospodăriile cu copii, mai ales cele cu trei sau mai mulți minori, cele cu nivel scăzut de educație, lucrătorii din sectorul informal, agricultorii în propria gospodărie, șomerii (inclusiv noii șomeri) și casnicele.

Sărăcia afectează fiecare dimensiune a culturii și a societății, include limitarea accesului la servicii ca: educația, sănătatea, luarea deciziilor, precum și lipsa facilităților comunale ca: apa, sistemul sanitar, drumurile, transportul și comunicațiile.

Un om sărac trebuie să facă demersuri pentru ieșirea din mizerie, să-și caute un loc de muncă, să-și facă datoria cu responsabilitate și să se integreze în societate, dacă nu, el poate să cadă în deziluzie și, din aceasta, poate, în beție, violență și acte delincvență.

Tipuri de sărăcie:

  1. sărăcia absolută - când lipsesc mijloacele necesare pentru menținerea vieții, cum ar fi: hrana, îmbrăcămintea, locuința, precum și servicii esențiale oferite de comunitate: apă curentă, canalizare, transport public, servicii de sănătate și educație;
  2. sărăcia relativă - efectul blocării satisfacerii unor necesități, omul se definește sărac prin raportare la ceilalți.

Principalele cauze ale sărăciei sunt:

  • lipsa accesului la educație (școlarizare redusă);
  • structura economică (o repartiție inegală a venitului național, datoriile mari ale statului);
  • războaiele, calamitățile naturale repetate (cutremure, secetă);
  • creșterea intensă a numărului populație, greșelile regimului de conducere (instabilitate, lipsa reformelor necesare avântului economic), care pot provoca ridicarea ratei șomajului.

Dacă în țările sărace majoritatea populației este săracă, în țările bogate sărăcia este specifică unor grupuri marginale, unor minorități etnice sau rasiale.

Programele de protecție socială selectivă pot fi folosite cu oarecare succes în țările bogate, unde numărul de posibili beneficiari este redus.

Aceste programe devin însă aproape imposibil de aplicat în țările mai puțin dezvoltate, unde numărul săracilor depășește jumătate din populație.

Sărăcia semnifică și privațiune și inechitate, două situații care, în realitate, pot să nu aibă nicio legătură una cu alta.

Foarte mulți săraci sunt lipsiți de resursele educaționale și culturale necesare unei activități economice.

Serviciile de consiliere, calificare, recalificare etc. pot, în oarecare măsură, să contracareze influența persuasivă a sărăciei.

Costurile sărăciei sunt imense și îngrijorătoare pentru echilibrul societății.

Aceste costuri sunt directe (cheltuielile pentru diferitele programe sociale) și indirecte (deteriorarea stării de sănătate, pierderile de avuție națională datorate subutilizării resurselor umane, reducerea speranței de viață etc.).

Efectele sărăciei sunt: suprapopularea, criminalitatea (unul dintre cele mai vizibile și mai rapide efecte ale sărăcirii populației ar putea fi majorarea ratei criminalității), abandonul școlar (o urmare directă a sărăciei va fi, cel mai probabil, tendința de creștere a ratei de abandon școlar), migrațiile (disponibilitatea mai mare de a pleca în căutare de loc de muncă la mare distanță de localitatea de domiciliu), insecuritatea, exploatarea copiilor, bolile, conflictele etc.

Factorii sărăciei, ca problemă socială: ignoranța (lipsa de informație sau lipsa de cunoștințe), îmbolnăvirea (dacă populația este sănătoasă, economia merge întotdeauna mai bine, sănătatea contribuie la eradicarea sărăciei în comunitate), apatia (oamenilor nu le pasă sau se simt atât de slăbiți, încât nu încearcă să schimbe lucrurile), lipsa de onestitate a unor persoane care se află la putere și dependența.

Aceștia contribuie la apariția factorilor secundari ai sărăciei ca: lipsa de capital, proasta guvernare, lipsa infrastructurii, lipsa de piețe, slăbirea conducerii, lipsa de locuri de muncă, lipsa de pregătire, absenteismul și altele.

Soluția la problema socială a sărăciei este soluția socială de eliminare a factorilor sărăciei.

Conform datelor Băncii Mondiale, 80% din populația lumii trăiește cu mai puțin de echivalentul la paritatea puterii de cumpărare (PPP) a zece dolari pe zi.

Din aceștia, peste trei miliarde de persoane (adică jumătate din locuitorii planetei) se descurcă cu mai puțin de 2,50 dolari (PPP) pe zi.

Mai mult, 900 de milioane dintre aceștia supraviețuiesc cu mai puțin de un dolar (PPP) pe zi.

Cei mai săraci locuitori ai Terrei locuiesc în Africa Subsahariană, Asia de Sud-Est și America Latină.

Peste 50% din cetățenii unor țări ca Zimbabwe sau Uganda trăiesc cu mai puțin de un dolar (PPP) pe zi și circa 35-40% din nicaraguani sau bengalezi sunt în aceeași situație.

Dar sărăcie severă există și în țările dezvoltate, 11% din canadieni și germani, 12% din americani, 14% din britanici, 20% din spanioli, dar și 7% din irlandezi, 6% din francezi și austrieci și 4% din norvegieni se aflau sub pragul național de sărăcie.

Sărăcia în rândul copiilor se situează la cote îngrijorătoare, iar acest lucru ar trebui să atragă atenția autorităților publice.

Acest eveniment dorește să atragă atenția asupra situației de sărăcie extremă în care se află milioane de copii, mulți copii murind zilnic din lipsa hranei necesare.

Milioane de copii continuă să fie privați de dreptul la educație și mulți alții riscă să abandoneze școala.

Sărăcia afectează copiii din întreaga Uniune Europeană, cu atât mai mult cu cât actuala recesiune economică acutizează sărăcia și mărește numărul celor nevoiași în toate țările membre.

Anul trecut, un raport al Parlamentului European avertiza că, din cele 78 de milioane de săraci ai Europei, 19 milioane sunt copii.

Unul din zece copii din România trăiește în sărăcie absolută.

Ponderea copiilor care trăiesc în sărăcie absolută în România a ajuns la 10,7%, de la 7,8 %, cât era în 2008.

Este afectată dezvoltarea fizică și psihică normală a copiilor, șansele acestora de a parcurge sistemul de învățământ și de a se integra armonios în societate scăzând considerabil.

Deseori, copiii din familiile sărace sunt martori ai violențelor domestice sau victime ale abuzurilor săvârșite de cele mai multe ori chiar de părinți.

Stresul cronic, rezultat al creșterii într-un mediu sărac, are un impact direct asupra creierului, cel mai mult având de suferit capacitatea de memorare a copiilor din familii sărace.

Cu cât un copil își petrece mai mult timp în condiții de sărăcie, cu atât va avea o memorie activă mai slabă, relație de cauzalitate ce poate fi explicată prin nivelul ridicat de stres cronic la care un astfel de copil este expus.

Până în 2020, peste 50 de milioane de persoane nu vor mai avea mâncare suficientă, una dintre cauze fiind creșterea demografică.

În plus, oamenii de știință au avertizat că, din cauza încălzirii globale, ecosistemele din America Latină se vor confrunta cu secete îndelungate, dar și cu inundații severe, situație în care peste 70 de milioane de oameni vor rămâne fără apă potabilă.

Problema va deveni din ce în ce mai gravă până în 2050, când se preconizează o creștere a populației cu o treime.

Încălzirea globală va face ca, până în 2050, 130 de milioane de asiatici să sufere de foame, iar Africa să rămână fără rezerve de grâu, conform unui raport publicat de Organizația Națiunilor Unite.

Cele mai eficiente măsuri de prevenire a sărăciei sunt cele prin care se protejează locurile de muncă existente și se stimulează apariția unora noi.

Combaterea sărăciei reprezintă un pas spre redresarea stării generale de sănătate a populației.

Ca soluții la această problemă globală pot să fie: informarea oamenilor cu privire la sărăcie, implicarea familiilor și comunităților, crearea de locuri noi de muncă prin stimularea antreprenoriatului, accesul mai larg la educație etc.

În România, criza ar putea să trimită sub pragul sărăciei circa un milion de români.

În cel mai mare pericol se află șomerii, lucrătorii din sectorul informal, agricultorii, casnicele și necalificații.

Când economia își va reveni, unul din zece români s-ar putea afla sub pragul sărăciei absolute.

Practic, numărul nevoiașilor din țara noastră aproape că se va dubla numai în doi ani.

Dacă în 1990 sărăcia absolută afecta 7% din populație, în 1995 un sfert din români coborâseră sub acest prag.

După o scădere ușoară, până la 20% în 1996, proporția celor nevoiași a crescut vertiginos, rămânând la peste 30% în perioada 1997-2000.

Începând din 2001 și până anul trecut, rata sărăciei absolute a scăzut în fiecare an, ajungând în 2008 la un nivel de peste șase ori mai mic decât în 2000.

Procentul românilor care trăiesc în sărăcie este în creștere în acest an cu 1,7% față de 2008, ajungând la 7,4%, iar printre cei mai afectați se numără copiii, potrivit Strategiei de parteneriat cu România pentru perioada 2009-2013, realizată de Banca Națională. 43% din numărul de săraci din acest an sunt copiii și tinerii cu vârsta cuprinsă între 0 și 14 ani.

Numărul copiilor săraci va crește în acest an cu 96.000, de la 256.000 în 2008.

Un efect al sărăciei va fi creșterea numărului de copii abandonați.

La sfârșitul lui 2010, numărul persoanelor sărace ar putea ajunge la 2-2,25 milioane.

Chiar dacă în 2010, se va înregistra o creștere economică, procesul de sărăcire a populației va continua.

O caracteristică a evoluției ratei sărăciei în România este că aceasta nu depinde doar de performanțele economiei naționale, ci și de cele ale economiilor europene unde imigranții de origine română sunt prezenți în număr ridicat, prin prisma banilor trimiși de aceștia în țară.

Sistemele de protecție socială actuale nu se adresează prea bine sărăciei, iar cheltuielile pentru protecție socială, raportate pe cap de locuitor, sunt, în România, cele mai mici din Uniunea Europeană, iar cheltuielile pentru programe care să țintească reducerea sărăciei sunt foarte mici, dacă se raportează la produsul intern brut (PIB) sau la nevoi.

Politicile privind piața muncii duc în mod direct la reducerea sărăciei, la incluziune socială, la dezvoltare rurală și la dezvoltare regională.

Măsuri active: formarea profesională și ocuparea temporară să se extindă, pentru a include printre grupurile țintă și tinerii, persoanele cu nivel scăzut de instruire și muncitorii necalificați care lucrează ca salariați neînregistrați sau fac agricultură de subzistență în propria gospodărie, cu precădere, din mediul rural și din orașele mici.

Statul trebuie să promoveze forme flexibile de muncă și să încurajeze înregistrarea activităților pe cont propriu, agricole și neagricole.

În combaterea sărăciei, alături de resursele economice, trebuie folosite și resursele noneconomice cum ar fi: participarea socială, forța comunității locale, informarea, atitudinea pozitivă față de asumarea riscurilor, receptivitatea la schimbare, mobilitatea ocupațională etc.

Rețeaua Națională Antisărăcie - Includere Socială (RENASIS) a fost înființată în noiembrie 2007 și are ca principale obiective să aducă problematica sărăciei și a excluziunii sociale în atenția publică, să susțină informarea și conștientizarea cetățenilor români asupra principiilor și mijloacelor specifice de combatere a sărăciei, urmărind întărirea capacității organizațiilor neguvernamentale din România de a acționa în acest sens.

Federația RENASIS este o persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, apolitică și neguvernamentală, cu formă juridică de federație.

Membrii Federației RENASIS vor să afirme, prin activitatea acesteia, că sărăcia și/sau excluziunea nu sunt o problemă doar a individului, ci a societății în ansamblul ei, și ne afectează pe toți, pe toate planurile, și că, pe plan local, sărăcia și excluziunea sunt probleme ale comunității (soluțiile pentru rezolvarea lor trebuie incluse în planurile locale de dezvoltare durabilă).

Federația ONG-urilor pentru Dezvoltare din România (FOND) a organizat campania cu numele "Fii un cetățean global! Ia atitudine împotriva sărăciei!", campanie care are ca punct de pornire acțiunea celor de la Global Call to Action Against Poverty (GCAP).

GCAP este cea mai mare mișcare a societății civile care acționează pentru eradicarea sărăciei și a inegalității, cuprinzând peste 100 de platforme naționale.

Uniunea Europeană participă, prin schimburile comerciale și ajutorul oferit, la lupta împotriva sărăciei și la promovarea dezvoltării globale, căutând să își folosească influența în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, dorind să se asigure de faptul că schimburile mondiale sunt supuse unor practici echitabile și că globalizarea prezintă avantaje pentru toate națiunile.

În fiecare an, Consiliul Europei organizează o ceremonie în fața unei reproduceri de pe dala comemorativă care simbolizează respingerea sărăciei, care este situată în piața din fața Palatului Europei de la Strasbourg.

Consiliul Europei dispune de numeroase texte cu privire la combaterea sărăciei, printre care Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care enunță drepturile și libertățile fundamentale, și Carta Socială Europeană, care tratează drepturile sociale și, în special, dreptul la protecție împotriva sărăciei și dreptul la locuință.

2010 va fi Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale. 78 de milioane de persoane din Uniunea Europeană, adică 16% din populație și 19% din copii, sunt expuse, în prezent, riscului sărăciei.

Se consideră că o persoană este expusă riscului sărăciei atunci când trăiește dintr-un venit care se situează sub 60% din valoarea mediană a venitului per gospodărie din țara sa.

Pe întregul teritoriu al UE, pe tot parcursul anului 2010, vor avea loc evenimente care vor arăta diversele aspecte ale sărăciei și ale excluziunii în Europa.

Anul european 2010 are drept obiective: recunoașterea drepturilor și a capacității persoanelor excluse de a deține un rol activ în societate, consolidarea angajamentului tuturor factorilor politici majori de a întreprinde acțiuni mai eficiente, promovarea coeziunii sociale și difuzarea practicilor de succes cu privire la incluziune.

Majoritatea programelor sociale se concentrează asupra prevenirii intrării altor persoane sau chiar a altor grupuri în rândurile populației sărace.

Soluția optimă în lupta împotriva sărăciei nu o reprezintă sporirea cheltuielilor statului pentru protecția săracilor, ci investirea în economie și în resurse umane, în maximizarea posibilității oferite de către societate fiecăruia de a putea să producă și să câștige.

Este nevoie de un program politic coerent antisărăcie, care trebuie să se bazeze pe concluziile analizei riscurilor și categoriilor (persoane, grupuri, comunități) celor mai expuse acestor riscuri.

Răspunzând riscurilor celor mai importante, ar fi nevoie de: programe de dezvoltare comunitară, cursuri de (re)calificare, un sistem mai eficient pentru acordarea pensiilor, diversificarea gamei de alocații familiale alimentare, programe de educație compensatorie etc.

Ziua Internațională pentru Eradicarea Sărăciei dorește să atragă atenția asupra nevoii de a eradica sărăcia.

Sărăcia poate fi eradicată, deoarece există suficiente resurse, umane și materiale, pentru fiecare persoană în parte pentru a duce un trai decent.

Pentru eradicarea sărăciei este necesar să fie respectate drepturile economice, sociale și culturale, cum ar fi dreptul la asistență medicală, educație și locuință, pe lângă drepturile civile și politice.

Adresse postale: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, Bucarest, Roumanie dimanche, 28 novembre 2021, 7:17
Téléphone: +40213160300, +40214141111
E-mail: webmaster@cdep.ro